Fatal traffic accident: exclusive culpability for speeding despite mud on road and victim's failure to wear seatbelt or maintain vehicle

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din 8 aprilie 2013 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 178 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, a condamnat pe inculpatul N.O., la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 184 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 lit. e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare.

Pedeapsă de executat: 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat-inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării.

A admis în parte cererile părților civile.

În baza art. 49 din Legea nr. 136/1995, art. 1357, 1391 C. civ., a obligat asigurătorul SC A.R.A.V.I.G. SA București la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- la plata sumei de 37.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.M., reprezentând daune materiale (din care 35.000 lei, cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare iar 2.000 lei, cheltuieli efectuate în calitate de parte vătămată a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, reprezentând c/valoarea consultațiilor, analizelor și medicamentelor;

- la plata echivalentului în lei la data executării, a sumei de 100.000 euro către partea civilă B.M., reprezentând daune morale;

- la plata echivalentului în lei la data executării, a sumei de 150.000 euro către partea civilă B.R., prin reprezentant legal, reprezentând daune morale;

- la plata echivalentului în lei la data executării, a sumei de 30.000 euro,către partea civilă C.C.-Valentina;

- la plata unei prestații periodice lunare în sumă de 1.000 lei, către partea civilă B.R., prin reprezentant legal, începând cu data faptei (29 noiembrie 2008) și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani;

- la plata sumei de 449,42 lei, actualizată la data executării către Spitalul Județean de Urgență Bacău;

- la plata sumei de 478,80 lei, actualizată la data executării către Serviciul de Ambulantă Bacău.

În baza art. 50 din Legea nr. 136/1995, a obligat asigurătorul, la plata sumei de 8.615 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă B.M., reprezentând onorariu de avocat.

A constatat că inculpatul a fost asistat de apărători aleși.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 29 noiembrie 2008, în jurul orelor 14,50, inculpatul N.O. în timp ce conducea autoturismul marca F., cu nr. de înmatriculare X, pe, pe raza localității Mărgineni, județul Bacău, din direcția Mărgineni spre Hemeiuș, județul Bacău, după parcurgerea unei curbe la stânga, la km 18 + 950 m, neadaptând viteza de deplasare la condițiile de drum, a derapat, pierzând controlul direcției de deplasare și a intrat în coliziune cu autoutilitara marca D. cu nr. de înmatriculare x, condusă de către victima B.V., ce circula din sens opus.

În urma impactului a rezultat decesul victimei B.V. și vătămarea corporală a pasagerului ce ocupa bancheta din partea dreaptă a autoutilitarei, respectiv soția victimei, B.M., precum și avarierea celor două autovehicule implicate în accident.

S-a constatat că din procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și planșele fotografice realizate cu acel prilej, rezultă următoarele:

- în zona producerii accidentului nu sunt indicatoare de restricție sau de altă natură, suprafața carosabilă este din asfalt bituminos, are o lățime de 6 metri și nu prezintă declivități;

- partea carosabilă, în zona axului drumului, la o distanță de 17 metri măsurat de la autoutilitară către Mărgineni, pe o suprafață de 8 x 2 m au fost găsite urme de noroi;

- nu au fost identificate urme de frânare și nici nu au fost relevate, fixate și ridicate alte urme sau mijloace materiale de probă;

- în momentul producerii accidentului partea carosabilă era umedă, vizibilitatea fiind specifică desfășurării traficului rutier pe timp de zi și ploaie măruntă (filele 21-45; 59-61; 131-134; 156-vol. II).

Potrivit raportului medico-legal de necropsie din 30 noiembrie 2008 întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bacău, s-a stabilit că moartea victimei B.V. a fost violentă, ea s-a datorat suspendării funcțiilor vitale în cadrul unui politraumatism cu fractură coloană cervicală C2 - C3 și secțiune medulară cât și a unei rupturi de ficat cu homoperitoneu; leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire de corpuri contondente - decelerație cu hiperflexie - hiperextensie coloană cervicală, în cadrul unui accident de circulație; leziunile medulare au fost sigur și direct mortale; în momentul producerii accidentului victima nu era sub influența băuturilor alcoolice (filele 148-151, vol. II).

Potrivit certificatului medico-legal din 04 decembrie 2008 eliberat de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bacău,a rezultat că partea vătămată B.M. a prezentat un traumatism cranio - cerebral acut, contuzie coloană cervicală, contuzie stern, entorsă pumn drept și gleznă stângă, stare de șoc traumatic, iar leziunile s-au putut produce prin lovirea și comprimarea victimei în cadrul unui accident rutier, leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 15 - 16 zile îngrijiri medicale (fila 99, vol. II).

Prin buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din 03 decembrie 2008, s-a stabilit că inculpatul N.O. nu era sub influența băuturilor alcoolice în momentul producerii accidentului (fila 138, vol. II).

S-a mai arătat că în cauză, în faza de urmărire penală, au fost dispuse și efectuate mai multe expertize tehnice și criminalistice auto, după cum urmează:

1. Prin ordonanța din 12 noiembrie 2009, procurorul a dispus efectuarea unei expertize tehnico-criminalistice auto, numindu-l ca expert pe T.V. din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare Bacău, iar din raportul de expertiză efectuat, au rezultat următoarele concluzii:

a) viteza de deplasare a autovehiculul marca F., la momentul impactului a fost de 83 km/h, iar a autovehiculului marca D., a fost de 62 km/h;

b) momentul impactului: la ieșirea din curbă, autovehiculul F., a intrat în balans lateral, apoi în derapaj intrând de două ori pe contrasens. Conducătorul autoutilitarei D. a efectuat un viraj spre stânga, spre centrul carosabilului, iar autoturismul F., după un derapaj lateral, s-a rotit 180 grade, deplasându-se cu spatele, pe direcția Hemeiuș, în zona centrală a carosabilului. Impactul s-a produs în zona centrală a carosabilului, în epicentrul suprafeței de noroi fixată în schița accidentului, între partea frontală stângă a autoutilitarei și partea lateral dreaptă a autoturismului F.;

c) cauzele apariției pericolului de accident au fost, existența pe drumul public a „capcanei” (zona carosabilului acoperită temporar cu mâzgă) nesemnalizată și ca urmare fără posibilitatea de identificare și de efectuare de manevre preventive de evitare a derapajului; conducătorul auto putea evita producerea accidentului dacă la momentul traversării zonei de mâzgă se deplasa cu o viteză mai mică de 48 km/h.

S-a mai concluzionat de către expert, că, în mod preventiv, accidentul putea fi evitat dacă autoutilitara nu era scoasă în circulație pe drumurile publice până când inspecția tehnică periodică nu era efectuată. Conducătorul autoutilitarei putea contribui la evitarea sau diminuarea efectelor impactului dacă la momentul observării stării de dificultate în care se afla autoturismul F., ocupa o poziție de mers cât mai aproape de limita din dreapta a carosabilului, utilizând parțial și acostamentul aflat la nivel cu carosabilul, concomitent cu o frânare ușoară în limitele de siguranță a deplasării. Vătămările corporale grave, inclusiv cele ce au provocat decesul, fiind situate în partea superioară a corpului și ca atare, ele puteau fi prevenite, eliminate sau diminuate în mare măsură dacă, conducătorul auto B.V. și pasagerul din dreapta față, B.M. purtau centurile de siguranță (filele 1-39, voi. III).

2. Prin ordonanța din 21 mai 2009, procurorul a dispus efectuarea unei noi expertize de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, fiind numit totodată ca expert parte recomandat de către inculpatul N.O. - numitul T.V., solicitându-se să se răspundă la următoarele întrebări:

1. Dacă autovehiculele prezentau deficiențe sau defecțiuni tehnice care au cauzat sau favorizat producerea accidentului;

2. Dacă traiectoria avută de autoturismul cu numărul de înmatriculare x, înainte de impact a fost determinată de funcționarea anormală (defectuoasă) a sistemelor de siguranță din dotarea autovehiculului sau alte cauze tehnice, care să exonereze de răspundere conducătorul auto în ce privește producerea accidentului;

3. Să se examineze starea mecanică a autovehiculelor, sistemul de frânare, de direcție, de semnalizare, dacă acestea au prezentat defecțiuni anterior producerii accidentului și dacă ele puteau fi cauza accidentului;

4. Totodată, prin expertiză să se ofere date referitoare la caracteristicile tehnice ale autovehiculelor implicate în accident;

5. Dacă punerea în circulație pe drumurile publice a unui autoturism fără inspecția tehnică este de natură să creeze un pericol potențial pe drumurile publice;

6. Dacă portul centurii de siguranță i-ar fi salvat viața victimei în contextul scadentului produs;

7. Dinamica producerii evenimentului rutier;

8. Vitezele autovehiculelor în momentul premergător accidentului;

9. Locul impactului;

10. Posibilitățile de evitare a producerii accidentului rutier:

Prin raportul de expertiză efectuat, s-au formulat următoarele concluzii:

1 - 2 Prin examinarea în ateliere specializate a autovehiculelor nu s-au constatat defecțiuni la sistemele de frânare sau de direcție care prin preexistenta lor să fi constituit cauze ale producerii accidentului.

3 - 4 Desfășurarea unor examinări de natură exclusiv tehnică nu pot face obiectul unei expertize exclusiv criminalistice.

5. Răspunsul la acest obiectiv excede competența expertului criminalist.

6. Răspunsurile la acest obiectiv excede competența expertului criminalist.

7. În ziua de 29 noiembrie 2008 numitul N.O. se deplasa pe DJ 119 B din direcția Mărgineni spre Hemeiuș jud. Bacău conducând autoturismul marca F. înmatriculat cu nr. x.

În jurul orelor 1450 după o curbă la dreapta, ajuns la km 18+950 a pierdut controlul direcției de deplasare intrând în derapare. în procesul de derapare autoturismul marca F. s-a rotit. Vectorul viteză a format cu longitudinala autoturismului la un moment dat un unghi de 123 de grade, moment in care a intrat în impact cu o autoutilitară marca D. înmatriculată cu nr. x, condusă de numitul B.V.

În urma impactului conducătorul autoutilitarei, în persoana numitului B.V. a decedat.

8. Viteza autoturismului marca F. în momentul impactului a fost de circa 97 km/h, iar a autoutilitarei marca D. a fost de circa 66 km/h.

9. Locul primului impact a fost marcat de urmele de sol constatate pe carosabil la cea. 17 m față de poziția în care a fost găsită autoutilitara. în momentul primului impact autoutilitara era pe sensul său de deplasare cu roata stângă față pe axul drumului.

Al doilea impact s-a produs între partea din dreapta spate a autoturismului F. și stâlpul B al autoutilitarei D., pe sensul Hemeiuș - Mărgineni, la cca.4 m spre Hemeiuș față de primul impact.

10. Numitul N.O. ar fi putut preveni producerea accidentului dacă ar fi adaptat viteza de circulație la condițiile de trafic adică dacă ar fi circulat cu maximum 50 km/h limita prevăzută de normele legale.

Numitul B.V. nu putea evita accidentul nici prin ocolire și nici prin frânare, acesta având loc oricum chiar și în condițiile în care viteza autoutilitarei în momentul impactului ar fi fost de 0 km/h (filele 49 - 56 vol. I).

III. Prin ordonanța din 17 mai 2010, procurorul a dispus efectuarea unei noi expertize de către Institutul Național de Expertize Criminalistice (fila 39 vol. IV), fiind totodată desemnați ca experți parte recomandați de către învinuitul N.O. și de către partea civilă B.M., numiții C.M., respectiv L.V., iar obiectivele stabilite au fost următoarele:

- Dinamica producerii accidentului;

- Traiectoriile autovehiculelor înainte și după impact;

- Locul impactului;

- Vitezele de deplasare ale autovehiculelor înainte de impact;

- Momentul declanșării stării de pericol;

- Posibilitățile de evitare a accidentului;

- Cauza producerii evenimentului rutier;

- Dacă punerea în circulație pe drumurile publice a unui autoturism fără inspecția tehnică este de natură să creeze un pericol potențial pe drumurile publice;

- Dacă portul centurii de circulație i-ar fi salvat viața victimei în contextul accidentului produs;

- Dacă autovehiculele prezentau deficiențe sau defecțiuni tehnice care au cauzat sau favorizat producerea accidentului.

Prin adresa din 01 iunie 2010, Institutul Național de Expertize Criminalistice a comunicat că întrebările de la punctele 8, 9 și 10 nu pot constitui obiective ale expertizei criminalistice, fiind de competența expertizei tehnice și medico-legale.

Prin raportul de expertiză criminalistică din 23 septembrie 2011 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice (comisie de trei experți) s-au formulat următoarele concluzii:

1. Dinamica producerii accidentului:

În zona km 18 + 950 m, după parcurgerea unei curbe la stânga, autoturismul a intrat în proces de derapare. In momentele respective din sens opus a circulat autoutilitara D. cu nr. x condusă de numitul B.V. în condițiile în care, pe parcursul traiectoriei sale, autoturismul a rotit spre stânga, s-a produs impactul între partea laterală dreapta anterioară a autoturismului F. și cea frontală a autoutilitarei D.

Urmare rotirii ample a autoturismului F. în sens invers acelor de ceasornic, s-a produs un al doilea impact, între zona laterală dreapta spate a respectivului autovehicul și partea laterală stângă a autoutilitarei D. Aceasta s-a oprit în exteriorul carosabilului, cu fața către drum, dispusă relativ perpendicular pe axul acestuia. Autoturismul a fost găsit la marginea din dreapta a drumului raportat la direcția sa de deplasare, într-o poziție oblică, cu partea din față pe carosabil și cea din spate în afara acestuia.

La fața locului s-au constatat urme de noroi pe partea carosabilă în zona axului drumului, pe o suprafață de 8 x 2 m. Poziționarea acestora în planul drumului cât și a autovehiculelor și a altor probe materiale este prezentată în schița întocmită de organele de cercetare.

Sectorul de drum pe care s-a produs accidentul este în aliniament, după o turbă la stânga raportat la direcția Mărgineni - Hemeiuș, fără declivități, suprafața carosabilă asfaltată cu lățimea de 6 m fiind mărginită de acostamente de 0,3 m. Circulația era organizată pe două sensuri despărțite prin marcaj longitudinal discontinuu.

În momentul producerii accidentului partea carosabilă era umedă, vizibilitatea fiind specifică desfășurării traficului rutier pe timp de zi și ploaie.

2. Nu se pot stabili cu certitudine traiectoriile autovehiculelor implicate se deduce că anterior producerii accidentului autoturismul F. s-a rotit către stânga cu cea 125 în raport de direcția sa de deplasare;

Se apreciază că ulterior impactului autoutilitara D. a fost împinsă - proiectată către Hemeiuș rotindu-se în sens invers acelor de ceasornic cu cca. 90 grade, iar autoturismul F. a evoluat către Hemeiuș și către dreapta, rotindu-se tot în sens invers acelor de ceasornic cu cea. 360.

3. Se apreciază că locul impactului s-a situat pe sensul de circulație Hemeiuș - Mărgineni, în apropierea axului carosabilului.

4. Nu se pot determina cu certitudine vitezele de deplasare ale autovehiculelor înainte de impact;

La momentul impactului viteza autoturismului F. cu nr. x a fost superioară valorii de 69 km/h.

5. Starea de pericol s-a declanșat în momentul în care autoturismul F. a intrat în derapare, traiectoria acestuia nemaiputând fi controlată în mod eficient.

6. În ipoteza susținută de numitul N.O., potrivit căreia autoturismul F. a început să derapeze după ieșirea din curbă, la intrarea în linie dreaptă, respectivul autovehicul s-ar fi oprit până la locul impactului în situația în care viteza sa de deplasare ar fi fost mai mică de 72 km/h;

S-a apreciat că în condițiile în care autoturismul F. s-a deplasat anterior producerii accidentului pe o traiectorie necontrolată, nu se pot reține măsuri certe de evitare a producerii accidentului prin schimbarea direcției de mers de către numitul B.V.;

S-a mai arătat că nu se poate stabili dacă numitul B.V. a avut posibilitatea de a opri autoutilitara D. până la locul coliziunii din momentul declanșării stării de pericol.

7. Producerea accidentului s-a datorat deplasării autoturismului F., condus de numitul N.O., cu o viteză superioară celei maxime admise în localități, de 50 km/h;

Nu se poate stabili dacă la producerea evenimentului rutier a contribuit și conducătorul autoutilitarei D., prin neacționarea frânei încă din momentul declanșării stării de pericol (filele 34-42, vol. V).

La data de 20 octombrie 2011 s-a depus la dosarul cauzei, la urmărirea penală și lucrarea întocmită de expertul parte recomandat de către partea civilă B.M., respectiv L.V., cu următoarele concluzii:

- viteza autoturismului F. a fost de min.99 km/h;

- conducătorul autoturismului F. a avut posibilitatea prevenirii producerii evenimentului rutier cercetat, prin deplasarea cu viteza adecvată condițiilor concrete meteo-rutiere din locul și momentul intrării/ieșirii din curba aflată la o distanță de cca.64 metri de locul impactului;

- conducătorul autocamionetei D. nu a avut posibilitatea tehnică a evitării impactului, chiar dacă ar fi putut opri vehiculul până la locul impactului, întrucât culoarul său de deplasare a fost blocat, în mod intempestiv de pătrunderea autoturismului F. Pe cale de consecință, execuția unei manevre de evitare nu poate intra în discuție (filele 90-92,vol. V).

La data de 18 noiembrie 2011, s-a depus la dosarul cauzei și lucrarea de expertiză întocmită de expertul parte recomandat de învinuitul N.O., respectiv C.M., cu următoarele concluzii:

- Autoturismul F. cu nr. x condus de N.O. se deplasa pe DJ-119, pe raza localității Mărgineni, dinspre Mărgineni spre Hemeiuș cu o viteză de cca.48 km/h, pe un segment de drum în stânga.

- Automobilul mixt D. cu nr. x, condus de B.V. se deplasa pe DJ-119, pe raza localității Mărgineni, dinspre Hemeiuș spre Mărgineni cu o viteză de cea. 41,50 km/h, pe un segment de drum în aliniament armând să se înscrie într-o curbă la dreapta.

- Starea de pericol real și iminent pentru ambii conducători auto s-a declanșat prin intrarea în derapaj a autoturismului F., cu trecere pe sensul opus de circulație și a fost creată de apariția intempestivă pe suprafața carosabilă a unei zone acoperită cu noroi caracterizată de un coeficient de aderență redus la cca.0,2, față de un coeficient de aderență de 0,35 specific unui carosabil, lustruit și ud, pe care ambii conducători auto, rulaseră anterior momentului declanșării stării de pericol.

În cazul analizat, autoturismul F., a intrat în derapaj nu ca urmare a forței centrifuge, ci datorită faptului că, valoarea aderenței la anumit moment nu a fost aceeași la toate roțile,însăși stratul de urme de sol prezenta neuniformități, atât în profil longitudinal cât și în profil transversal deoarece, a fost cărat și împrăștiat pe carosabil de roțile autovehiculelor care au circulat prin zonă, anterior producerii accidentului.

Ca urmare, siguranța circulației a înregistrat o stare de pericol potențial, când starea drumului public a fost afectată prin pătrunderea neautorizată a mașinilor și utilajelor agricole de pe terenul agricol pe suprafața carosabilă.

Pentru inculpatul N.O., conducătorul autoturismului F., starea de pericol iminent s-a declanșat în momentul în care autoturismul a intrat în derapaj și a fost creată de apariția intempestivă și nesemnalizată a urmelor de sol pe carosabil.

Ambii conducători auto nu puteau să evite accidentul deoarece timpul de care au dispus aceștia din momentul declanșării stării de pericol real și iminent până în momentul impactului a fost mai mic decât timpul de întârzieri involuntare la frânare.

Pierderea stabilității autovehiculului s-a datorat modificării aderentei dintre pneu și calea de rulare, la pătrunderea pe suprafața acoperită cu urme de umedă și alunecoasă de pe carosabil, cu o viteză de cca.48 km/h, cu mult mai mare decât limita de 30 km/h impusă de starea suprafeței carosabile (filele 59-89, vol. V).

S-a mai reținut prin rechizitoriu, că la cererea inculpatului N.O., s-a admis proba cu efectuarea unui supliment la expertiza criminalistică din 2 septembrie 2011 întocmită de către Institutul Național de Expertize Criminalistice,iar prin ordonanța din 22 decembrie 2011 (filele 110-111, vol. V) s-a admis, în parte, cererea formulată și s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, cu următoarele obiective:

- care au fost cauzele ce au declanșat procesul de derapaj al autovehiculului F., cu nr. de înmatriculare x, condus de învinuitul N.O.;

- dacă existența urmelor de sol (noroi) de pe carosabil au cauzat sau favorizat declanșarea procesului de derapaj al acestui autoturism în caz afirmativ, dacă, deplasarea respectivului autoturism cu o viteză maximă de 50 km/h ar fi fost sau nu de natură să declanșeze intrarea în derapare a autoturismului.

Prin suplimentul nr. 14 din 31 ianuarie 2012 la raportul de expertiză criminalistică nr. 157/2011, comisia de expertiză din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice a formulat următoarele concluzii:

1. Nu se pot stabili cu certitudine cauzele care au declanșat procesul de derapaj al autoturismului F., cu nr. de înmatriculare x.

Este posibil ca procesul de derapare să se fi datorat unor manevre efectuate de conducătorul auto în condițiile deplasării cu o viteză superioară celei de 69 km/h și ca urmare a unei suprafețe de rulare cu aderența diminuată.

2. S-a apreciat că trecerea autoturismului F. printr-o zonă a carosabilului cu urme de noroi a putut favoriza producerea unui fenomen de derapare, prin reducerea suplimentară a coeficientului de aderență și variația acestuia la roți, dar nu se poate determina o limită a vitezei de deplasare a autoturismului la care să se declanșeze fenomenul de derapare (filele 112-117, vol. V).

Parchetul a apreciat că prin coroborarea actelor, lucrărilor și mijloacelor de probă administrate cu ocazia cercetării penale - prin prisma dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., se poate concluziona că, vinovăția în producerea accidentului rutier din data de 29 noiembrie 2008, aparține, în mod exclusiv, inculpatului N.O., invocând următoarele argumente:

- cauza producerii accidentului a constituit-o deplasarea autoturismului F., condus de învinuit, cu o viteză superioară celei maxime admise în localități, de 50 km/h.;

- în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că expertiza criminalistică din 23 septembrie 2011 întocmită de către Institutul Național de Expertize Criminalistice și suplimentul nr. 14/2012 întocmit la aceasta sunt cele mai pertinente, concludente și utile cauzei și ca atare, doar acestea vor fi exploatate/valorificate în procesul probator, celelalte rapoarte de expertiză urmând a fi înlăturate;

- nerespectarea dispozițiilor art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, privind limita de viteză în localități și dispozițiilor art. 48 din aceeași ordonanță de urgență, privind obligația conducătorilor auto de a respecta regimul legal de viteză,pe care să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță;

- urmele de sol (noroi) de pe carosabil nu constituie „caz fortuit" - așa cum a susținut inculpatul în apărarea sa;

- așa cum s-a reținut și în raportul de expertiză nr. 157/2011 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice, de la intrarea în linie dreaptă după ieșirea din curbă până la locul impactului a existat o distanță de cca. 64 m, situație în care autoturismul F. s-ar fi oprit până la locul impactului în cazul în care i sa de deplasare la momentul intrării în regim de derapare ar fi fost mai de 72 km/h, neputându-se, totodată, reține măsuri certe de evitare a producerii accidentului prin schimbarea direcției de mers/oprire/frânare de către victima B.V.;

- în condițiile concrete în care s-a produs accidentul, împrejurarea că autoturismul condus de victimă avea Inspecția Tehnică Periodică expirată (a se ea, dovada seria DDA, nr. 682793 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Bacău - Serviciul Poliției Rutiere, fila 143, vol. II), nu are relevanță în antecedența cauzală. Cu alte cuvinte, această împrejurare nu are valoare cauzală in speță, neconstituind o cauză a producerii accidentului, ci rămânând cantonată doar în sfera ilicitului contravențional;

Parchetul a concluzionat că inculpatul a prevăzut că circulând cu o viteză peste limita legală, suprapusă unui carosabil ud și pe timp de ploaie măruntă, se creează condițiile optime/ propice unei potențiale coliziuni (unui rezultat păgubitor) cu alt participant la trafic, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta (rezultatul) nu se va produce. Astfel că, din punct de vedere subiectiv aceste elemente conturează forma de vinovăție a culpei cu prevedere. Această formă a culpei caracterizează poziția psihică a învinuitului în speța cercetată.

În drept, fapta inculpatului N.O., care în data de 29 noiembrie 2008, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, marca F., cu nr. de înmatriculare x, pe drumul județean DJ 119 B, în direcția Mărgineni spre Hemeiuș, județul Bacău, în zona km 18+950 m, neadaptând viteza de deplasare la condițiile de drum (carosabil ud, urme de noroi, ploaie măruntă) și circulând cu o viteză superioară celei maxime admise în localități, a intrat într-un proces de derapare, pierzând controlul direcției de deplasare, urmat de impactul cu autoutilitara marca D. cu nr. de înmatriculare x condusă de către victima B.V., ce circula din sens opus, impact situat pe sensul de circulație al acesteia din urmă, în apropierea axului carosabilului, rezultând decesul victimei B.V., respectiv leziuni corporale ale părții vătămate B.M. (pasageră pe scaunul din dreapta față a autoutilitarei) ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 15-16 zile îngrijiri medicale, a fost calificată în infracțiunile de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. și vătămare corporală din culpă, nr. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

S-a mai arătat de către parchet, că fapta mai sus descrisă este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de cercetare la fața locului (filele - 131-134, vol. II);

- planșele fotografice, CD - uri (filele - 21-45, 61,vol. II);

- schița locului accidentului (fila-156, vol. II);

- raport de expertiză criminalistică tehnică auto din 23 septembrie 2011 întocmit de către Institutul Național de Expertize Criminalistice și suplimentul nr. 14/2012 întocmit la acesta (filele - 34-45, 112-117, vol. V);

- acte medico-legale: raport medico-legal de necropsie, certificat medico-legal filele -99,147-150, vol. II);

- declarațiile martorilor: R.G. - fila 83, voi. II; C.S.B. - fila 64, vol. II; P.P. - fila 65, vol. II;

- declarațiile părții vătămate/ civile (filele - 88-90, vol. II);

- declarațiile învinuitului (filele - 84-87, vol. II, 97-99, vol. V);

- procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 176, vol. V);

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Bacău, la data de 02 mai 2012, iar în cursul cercetării judecătorești, au fost audiați inculpatul și partea vătămată, martorii atât din lucrări, cât și cei propuși de către părțile civile, s-au depus înscrisuri, atât de către inculpat, cât și de către părțile vătămate și a mai fost efectuat un supliment de expertiză criminalistică de către Î.N.E.C. București.

Coroborând întregul probatoriu, Curtea, a reținut următoarea situație de fapt: La data de 29 noiembrie 2008, inculpatul N.O., se deplasa la volanul mașinii marca F., cu număr de înmatriculare x, către comuna Hemeiuș, din județul Bacău. Pe raza comunei Mărgineni, apropare de ieșirea din această comună, după parcurgerea unei curbe la stânga, mașina a derapat, inculpatul a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu o autoutilitară D. cu nr. de înmatriculate x, condusă de numitul B.V. Această din urmă mașină, se deplasa din sens opus, respectiv de la Hemeiuș, către Mărgineni.

În condițiile în care, pe parcursul traiectoriei sale, mașina condusă de inculpat, s-a rotit spre stânga, inițial s-a produs s-a produs impactul între partea laterală dreaptă anterioară a mașinii inculpatului și cea frontală a autoutilitarei D. Apoi, urmare rotirii ample a autoturismului F., în sens invers acelor de ceasornic, s-a produs un al doilea impact, între zona laterală dreapta spate a acestei mașini și partea laterală stângă a autoutilitarei D.. în urma celui de-al doilea impact, această mașină, s-a oprit în afara carosabilului, cu fața spre drum, dispusă relativ perpendicular pe axul șoselei. Mașina condusă de către inculpat, a fost găsită de organele de cercetare penală, oprită pe marginea drumului în direcția sa de deplasare, într-o poziție oblică, cu partea din față pe carosabil și cea din spate, în afara acestuia.

Organele de urmărire penală, s-au deplasat la locul accidentului, ocazie cu care au încheiat procesul-verb al aflat la fila 131-133, (dos. u.p. vol. II, în prezența a doi martori asistenți, respectiv C.S.M. și M.A., ambii fiind audiați în instanță.

Prin procesul verbal susmenționat, s-a constatat că în zona producerii accidentului, suprafața carosabilă era din asfalt bituminos, nu prezenta declivități, iar în zona respectivă nu exista nici un fel de indicatoare de restricție.

Totodată, s-a mai menționat că în momentul venirii la locul accidentului, era timp de zi, ploua mărunt, carosabilul era acoperit cu apă, iar pe suprafața carosabilă, în zona axului drumului, la o distanță de 17 na., măsurată de la autoutilitară către Mărgineni, pe o suprafață de 8x2 m, au fost găsite urme de noroi.

De asemenea, s-a mai consemnat că la fața locului nu au fost identificate urme de frânare și nu au fost relevate, fixate și ridicate alte urme sau mijloace de probă.

în urma impactului, a rezultat decesul conducătorului auto al mașinii D., respectiv B.V. și vătămarea corporală a soției acestuia, ce ocupa scaunul din dreapta, precum și avarierea celor două mașini.

Din raportul medical de necropsie din 30 noiembrie 2008 întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bacău, s-a stabilit că moartea victimei B.V. a fost violentă și s-a datorat suspendării funcțiilor vitale în cadrul unui politraumatism cu fractură coloană cervicală C2 - C3 și secțiune medulară cât și a unei rupturi de ficat cu homoperitoneu, leziunile fiind sigur și direct mortale, iar în momentul producerii accidentului victima nu era sub influența băuturilor alcoolice (filele 148-151, voi. II)

Potrivit certificatului medico-legal din 04 decembrie 2008 eliberat de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bacău,s-a mai constatat că partea vătămată B.M. a prezentat un traumatism cranio-cerebral acut, contuzie coloană cervicală, contuzie stern, entorsă pumn drept și gleznă stângă, stare de șoc traumatic, leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 15 - 16 zile îngrijiri medicale (fila 99, vol. II).

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din 03 decembrie 2008, s-a stabilit că inculpatul N.O. nu era sub influența băuturilor alcoolice în momentul producerii accidentului (fila 138, vol. II).

Audiată în instanță, la termenul din 18 septembrie 2012, partea vătămată B.M., (fila 86 dos. instanță, vol. I) a arătat că-și menține declarațiile date la urmărirea penală, iar cu privire la împrejurările în care s-a produs accidentul, a făcut mai multe, precizări și anume:

- accidentul a avut loc la ora 14,50, pe data de 29 noiembrie 2008, în acea zi, vremea a fost frumoasă, începând să bureze doar cu circa 10 minute înainte de producerea accidentului;

- pe drum nu s-au întâlnit cu nici un utilaj agricol, întrucât lucrările de toamnă fuseseră terminate;

- în timp ce se aflau pe raza comunei Mărgineni, înainte de intrarea în curbă,a observat că din sens opus se deplasa o mașină care, datorită manevrelor făcute de către șofer, se afla în balans, apreciind că mașina respectivă, datorită vitezei excesive, nu s-a mai putut încadra în curbă și a intrat în balans, intrând de două ori pe contrasens;

- victima mergea regulamentar, iar pe direcția de mers, pe șosea exista lateral,un șanț, astfel încât nu se putea face nici o manevră de evitarea accidentului;

- pe direcția de mers a inculpatului, nu exista șanț,iar ea a observat mașina condusă de inculpat de la o distanță de cea. 50 de metri și văzând că aceasta intră în balans, l-a atenționat pe soțul său despre acest lucru, dar impactul s-a produs imediat;

- a apreciat că inculpatul rula cu o viteză de 140-150 Km/ oră;

- nu a văzut urme de noroi pe carosabil, iar dacă acestea ar fi existat, ar fi trebuit să fie uscate, întrucât doar burând, nu se puteau umezi total;

- a arătat că victima în momentul producerii accidentului nu purta centură de siguranță, dar crede că dacă ar fi purtat-o,aceasta i-ar fi secționat gâtul, datorită impactului.

- imediat după impact a apărut inculpatul la geamul mașinii D., cerându-și iertare, spunând că accidentul s-a produs din cauza cauciucurilor;

- a primit un exemplar de pe procesul-verbal de cercetare la fața locului, dar acesta era nesemnat și a arătat că ceea ce i s-a părut suspect, a fost aspectul consemnat cu privire la prezența unei roți a mașinii condusă de soțul său,respectiv față stânga, chiar pe axul șoselei;

- a considerat că cercetarea trebuia făcută din sensul de mers al inculpatului,respectiv din momentul intrării în curbă și nu din poziția mașinii condusă de soțul său, care urma să intre în curbă.

La rândul său, inculpatul, audiat în aceeași ședință, (fila 85 dos. instanță, voii) a arătat că-și menține declarațiile date la urmărirea penală, susținând în esență, cu privire la împrejurările producerii accidentului, următoarele:

- la data de 29 noiembrie 2008, s-a produs un accident de circulație, datorită unui eveniment neprevăzut și care i-a schimbat direcția de mers;

- accidentul s-a produs pe raza comunei Mărgineni, pe un sector de drum în curbă, nesemnalizat, respectiv, după ieșirea din curbă;

- în timpul deplasării, ploua mărunt, iar carosabilul era umed;

- pe partea dreaptă a drumului, era un teren agricol, iar utilaje agricole, traversau șoseaua, de pe acest teren, în zona producerii accidentului, lăsând pe asfalt, noroi și piatră;

- nu a avut posibilitatea să vadă noroiul și pietrișul de pe șosea, ținând seama de faptul că venea dintr-o curbă la stânga, iar datorită umezeli șoselei, acestea nu se puteau observa în timpul mersului;

Cât privește declarația inculpatului, s-a constatat că aceasta este contrară declarațiilor făcute de inculpat la data de 26 februarie 2009, atât cea olografă, cât și cea consemnată de procuror, în prezența apărătorului ales al părții vătămate, aflate la filele 84 (verso) și 86 (verso) din vol. II dosar urmărire penală și prin care a arătat că a văzut în preajma/dreptul depozitului de materiale, noroi, pe sensul său de mers.

- după ieșirea din curbă, datorită existenței pe șosea, a noroiului și pietrișului, direcția de mers a mașinii s-a schimbat brusc, fără să efectueze vre-o manevră, iar datorită șocului puternic simțit în volanul mașinii, nu a mai avut nici un control asupra acesteia,mașină răsucindu-se spre stânga și nemaiavând câmp vizual asupra direcției de mers, nu a mai putut reacționa;

- întrucât vizibilitatea era redusă datorită stării vremii, a zărit mașina ce se deplasa din sens opus, de-abia când mașina sa și-a schimbat direcția de mers, iar în acest moment a simțit impactul cu aceasta din urmă,declarând că din câte își aduce aminte, a simțit un singur impact;

- nu a putut preciza cu ce vitează a circulat anterior comiterii accidentului, însă datorită vremii, consideră că circula cu o viteză apropiată de cea legală;

- pe șosea, pe porțiunea anterioară producerii accidentului, erau urme de noroi și pietriș, însă datorită ploii și circulației, acestea s-au disipat;

- a apreciat că Serviciul public județean de drumuri Bacău, prin administrarea necorespunzătoare a segmentului de drum respectiv, a facilitat existența pe șosea a urmelor de noroi și pietriș, care au condus la accident, lucru ce putea fi evitat dacă ar fi montat parapeți pentru împiedicarea intrării pe șosea a utilajelor din terenul agricol, precum și semnalizare cu mențiunea „drum alunecos";

- ulterior producerii accidentului în zonă, a fost montat un semn, respectiv "curbă la stânga", fără alte mențiuni.

Din declarația martorului asistent, C.S.M., dată la 23 octombrie 2012, în fața instanței (fila 140) rezultă, printre altele că:

- a plecat din Bacău, spre Hemeiuș, la cca.5-6 minute, după inculpat, iar în momentul în care 1-a ajuns pe acesta, accidentul deja se produsese;

- a participat la cercetarea la fața locului efectuată de organele de poliție, în calitate de martor asistent și a precizat că, autovehiculelor implicate în accident nu le-a fost modificată poziția față de cea pe care acestea o aveau la momentul când a sosit în zonă;

- pe parcursul efectuării cercetărilor, burnița, iar asfaltul era un pic umed, chiar umed;

- pe șosea erau urme de pământ de la căruțele care traversau șoseaua, personal văzând aceste căruțe, care veneau din câmp, chiar din locul unde se afla mașina inculpatului, acestea fiind încărcate cu coceni de porumb.

Cel de-al doilea martor asistent, respectiv M.A., audiat în fața instanței în ședința din 13 noiembrie 2013 (fila 159), a arătat în esență, următoarele împrejurări:

- în ziua accidentului, ploua torențial, a ajuns primul la locul respectiv și a fost solicitat de organele de cercetare penală, să participe la efectuarea constatărilor, ajutând efectiv la măsurătorile efectuate;

- accidentul s-a produs în comuna Mărgineni, într-o curbă periculoasă, precizând că face această apreciere, întrucât cu cea. două săptămâni în urmă, s-a mai răsturnat o mașină, pe arătură;

- nu este conducător auto, iar mașina în care se afla, era condusă de fiul său și de aceea nu poate să spună dacă în curbă erau semne de avertizare sau nu;

- a făcut precizarea că pe șosea era apă de la ploaie, iar cât timp a participat la cercetarea la fața locului (o oră și jumătate-două), până la lăsarea întunericului, nu a văzut nici un utilaj agricol să traverseze șoseaua, însă a arătat că pe aceasta erau urme de noroi și consideră că proveneau de la utilaje agricole;

Din declarația martorului R.G. (nașul de cununie al familiei B.), dată în instanță la data de 23 octombrie 2012, 26 februarie 2009, a rezultat, între altele, că:

- a ajuns primul la locul accidentului, întrucât locuiește în comuna Hemeiuș, întorcându-se de la serviciu, din Bacău, pe același traseu pe care l-a urmat și inculpatul;

- s-a ocupat de mașina victimei, căutând să acorde prim ajutor celor două victime, însă s-a ocupat doar de B.M., pe care a dus-o până la mașina salvării, întrucât soțul acesteia era încarcerat în cabină, fiind scos prin descarcerare;

- la fața locului se afla și inculpatul, care i-a spus că-i pare rău de cele întâmplate, dar a pierdut controlul volanului;

- vremea era posomorâtă, iar în momentul în care a ajuns la locul accidentului, începuse o burniță măruntă și rece;

- șoseaua era bună, fără probleme de circulație, iar curba unde s-a întâmplat accidentul este deosebit de periculoasă, de mai multe ori au avut loc accidente, mulți ieșind pe câmp;

- în zonă, nu există drumuri pentru căruțe, acestea trebuie să treacă peste șosea, însă în ziua respectivă nu erau urme de noroi, pentru că altfel ar fi pățit la fel ca inculpatul:

- în zonă nu există o limitare specială de viteză, ci doar limitarea la 50 km/h, valabilă pentru localitatea Mărgineni;

- a văzut personal mașini ieșite din decor, datorită neadaptării vitezei;

- accidentele se întâmplau în zonă, întrucât varianta Mărgineni-Hemeiuș, este un drum liber și atât mașinile cât și motocicletele circulă cu viteză mare;

- nu a văzut limitare de viteză la 40 km/h, în zona respectivă;

- personal nu a văzut urme de frânare pe șosea, înainte de locul accidentului.

În ceea ce-l privește pe martorul P.P., în declarația dată în fața instanței la data de 23 octombrie 2012, acesta a declarat că în ziua accidentului, circula pe traseul respectiv, că ploua, era apă pe asfalt, iar el s-a dus la inculpat, pe care-1 cunoștea, spre a vedea ce s-a întâmplat, dar acesta din urmă, nu era conștient de ce se întâmplase, spunând cuvinte fără nici o logică. A mai arătat că locul unde s-a întâmplat accidentul, era un drum în curbă, însă nu-și poate explica cum s-a petrecut acest accident, arătând totodată că în zona respectivă, chiar în dreptul depozitului, a văzut atât noroi cât și pietricele pe asfalt.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut fapta comisă, susținând că accidentul s-a produs, așa cum s-a arătat și anterior, datorită unui eveniment neprevăzut, care i-a schimbat direcția de mers a mașinii.

În cauză, în faza de urmărire penală, s-au efectuat trei expertize, prima de către expertul T.V., a doua de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași și a treia de către Institutul Național de Criminalistică.

Tot în faza de urmărire penală, s-a mai efectuat un supliment la ultima expertiză, de către Institutul Național de Criminalistică, iar în faza cercetării judecătorești un alt supliment de expertiză de către aceeași instituție.

Prima instanță a reținut că la momentul impactului, viteza de deplasare a mașinii conduse de către inculpat era superioară celei de 50 km/h, respectiv de 83 km/h prima expertiză; 97 km/h a doua expertiză și 69 km/h a treia expertiză, excepție făcând raportul întocmit de expertul parte recomandat de inculpat și anume C.M., însă concluziile acestuia sunt singulare, necoroborându-se cu nici o altă probă.

Inculpatul a susținut că accidentul s-a datorat unui caz fortuit, respectiv existența pe asfalt a unor urme de noroi, însă această susținere a sa este contrazisă de probele administrate în cauză și anume:

Raportul de expertiză criminalistică nr. 157/2011, a menționat că la fața locului s-au constatat urme de noroi pe partea carosabilă în zona axului drumului, pe o suprafață de 8 x 2 m, poziționarea acestora fiind prezentată în schița accidentului întocmită de organele de cercetare, redată în fig. 4 din aceeași lucrare, iar prin ultimul supliment de expertiză, s-a concluzionat că aceste elemente de probatoriu, coroborate cu fotografiile judiciar-operative și ținând cont de măsurătorile efectuate, în zona respectivelor urme s-a produs coliziunea dintre cele două autovehicule implicate.

S-a menționat de asemenea că la momentul primului impact autoturismul F. înmatriculat cu nr. X era rotit către stânga cu cea 125° față de direcția sa normală de deplasare, probabil ca urmare a intrării într-un regim de derapare,iar în condițiile în care inculpatul a pierdut controlul asupra direcției, acesta nu mai putea interveni eficient pentru modificarea traiectoriei pe care s-a înscris autoturismul F., de intersectare a direcției de deplasare a autoutilitarei D. S-a mai arătat însă că, în ipoteza susținută chiar de inculpat, potrivit căreia fenomenul de derapare s-a declanșat la intrarea în linie dreaptă după ieșirea din curbă, autoturismul F. s-ar fi oprit până la locul impactului în situația în care viteza de deplasare a acestuia ar fi fost mai mică de 72 km/h. Cum evenimentul s-a produs în localitate, unde potrivit prevederilor legale limita maximă de viteză este de 50 km/h, rezultă că numitul N.O. putea preveni producerea evenimentului rutier prin deplasarea cu o viteză care să nu depășească valoarea admisă.

Cât privește susținerea inculpatului că fenomenul de derapare ar fi apărut după ce ar fi trecut peste o porțiune de carosabil pe care se afla noroi, pe lângă faptul că în cauză nu au fost efectuate fotografii judiciar-operative ale segmentului de drum de la intrarea în linie dreaptă, imediat după ieșirea din curba la stânga parcursă de autoturismul F., astfel încât să se poată constata pe suprafața carosabilă existența unei zone cu noroi, această apărare a inculpatului va fi înlăturată și ținând seama de declarația martorului R.G., redată anterior și care a parcurs același traseu, cu câteva minute înaintea inculpatului.

Cu privire la aspectul susmenționat, ultimul supliment de expertiză, concluzionează că „în aceste condiții s-a reținut că este posibil ca procesul de derapare să se fi datorat unor manevre efectuate de conducătorul auto în condițiile deplasării cu o viteză superioară valorii de 69 km/h, pe o suprafață de rulare cu aderența diminuată."

Totodată, se mai arată în suplimentul de expertiză, „în situația în care s-ar fi deplasat cu o viteză care să nu depășească limita maximă admisă în localități, de 50 km/h, autoturismul F. s-ar fi oprit până la locul impactului chiar în condițiile intrării în proces de derapare, în ipoteza în care procesul respectiv s-a declanșat la intrarea în linia dreaptă după parcurgerea curbei la stânga.

Cât privește solicitarea inculpatului, de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și cu referire la disp. art. 47 C. pen., Curtea de apel a respins-o ca fiind neîntemeiată.

A arătat că, pornind de la definiția cazului fortuit, care este situația în care acțiunea sau inacțiunea unei persoane, a produs un rezultat, pe care nu l-a conceput și nu l-a urmărit, producerea fiind datorată unei împrejurări neașteptate, adică acțiunii unei forțe a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută. Imposibilitatea de prevedere a ivirii împrejurării care a dat loc rezultatului neașteptat trebuie să aibă caracter obiectiv, în sensul că nici o altă persoană, în aceleași condiții, nu ar fi putut prevedea ivirea acelei împrejurări. Prima instanță a apreciat că nu trebuie confundat cazul fortuit, care se întemeiază pe imposibilitatea obiectivă de prevedere datorită limitelor cunoașterii umane, cu situația lipsei de prevedere a făptuitorului, care este o împrejurare subiectivă, deci personală. Ori, sub acest aspect, chiar inculpatul a declarat că, traseul pe care s-a produs accidentul îi era foarte cunoscut, fiind parcurs aproape zilnic. În mod evident, fiind o zonă rurală, urmele de noroi de pe carosabil provenit de la utilaje agricole erau o prezență obișnuită, nefiind ceva neobișnuit și ca atare, nu putea fi o împrejurare în mod obiectiv neprevăzută, aptă de a fi calificată „caz fortuit" ci, poate constitui cel mult o condiție favorizatoare a procesului/fenomenului de derapare, în condițiile deplasării cu o viteză superioară valorii de 69 km/h. Prima instanță a considerat că această cunoaștere a traseului, pledează în defavoarea sa, pe de o parte, iar pe de altă parte, aceasta a avut atributul de a-i oferi psihicul inculpatului o doză sporită de încredere în capacitățile sale fizice/psihice privitoare la modul de conducere a autoturismului, în sensul că poate efectua - indiferent de condițiile de drum/meteo - orice manevră în condiții siguranță.

O altă apărare formulată de inculpat, raportat la care a solicitat achitarea, se referă la culpa exclusivă a victimei B.V., în producerea accidentului de circulație din data de 29 noiembrie 2008, constând în nepurtarea de către acesta a centurii de siguranță și neefectuarea I.T.P. a mașinii pe care o conducea, aspecte cu privire la care s-au făcut ample referiri, atât în concluziile orale, cât și cele depuse în scris de către apărătorul inculpatului.

Și această apărare a inculpatului a fost înlăturată, prin prisma concluziilor expertizei criminalistice nr. 39 din 25 februarie 2010, de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași.

Astfel, parchetul, prin ordonanța din data de 21 mai 2009, a dispus efectuarea unei expertize criminalistice, de către laboratorul susmenționat, cu privire la accidentul rutier ce a avut loc pe data de 29 noiembrie 2008, iar două dintre obiectivele stabilite au vizat, dacă punerea în circulație pe dramurile publice a unui autoturism fără inspecția tehnică este de natură să creeze un pericol potențial pe drumurile publice și dacă portul centurii de siguranță i-ar fi salvat viața victimei, în contextul accidentului produs.

La prima întrebare, expertul a arătat următoarele: „Un autovehicul poate fi corespunzător din punct de vedere tehnic, chiar dacă nu are o inspecție tehnică efectuată într-o anumită zi, la fel cum la un autovehicul care are inspecția tehnică efectuată la zi,pot apare defecțiuni care să ducă la producerea un ui accident”.

Cât privește ce-a de a doua întrebare, referitoare la portul centurii de siguranță, expertul arată că „dispozitivele de reținere și de protecție activă sau pasivă nu garantează viața și acestea pot fi considerate drept cauze favorizante sau determinante în producerea unui accident de trafic. Din foto operativ-judiciare, se constată că numitul B.V., a fost proiectat spre înainte lovind parbrizul cu capul și îndoind volanul. Dacă acesta ar fi purtat centura de siguranță, acest lucru nu s-ar fi întâmplat. Nu ne putem pronunța dacă acesta nu ar fi suferit traumatisme tanato-generatoare, în condițiile în care acesta ar fi avut centura de siguranță, având în vedere că autoutilitara marca D., a fost lovită frontal și lateral. Este posibil ca numitul B.V., să șefi încadrat într-una din excepțiile purtării centurii de siguranță prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și regulamentul de aplicare al acesteia.”

Tot prin același raport de expertiză, expertul în ultima concluzie formulată, a arătat: „Numitul N.O., ar fi putut preveni producerea accidentului dacă ar fi adaptat viteza de circulație la condițiile de trafic, adică dacă ar fi circulat cu maximum 50 km/h,limita prevăzută de normele legale.

Numitul B.V., nu putea evita accidentul, nici prin ocolire și nici prin frânare, acesta având loc oricum, chiar în condițiile în care viteza autoutilitarei în momentul impactului ar fi fost de 0 km/h."

Referitor la aspectul susmenționat, prin expertiza criminalistică, nr. 157/2001, efectuată de I.N.E.C., s-au formulat următoarele concluzii:

- „se apreciază că în condițiile în care autoturismul F. s-a deplasat anterior producerii accidentului pe o traiectorie necontrolată, nu se pot reține măsuri certe de evitare a producerii accidentului prin schimbarea direcției de mers de către numitul B.V.; nu se poate stabili dacă numitul B.V. a avut posibilitatea de a opri autoutilitara, până la locul coliziunii, din momentul declanșării stării de pericol;

- producerea accidentului s-a datorat deplasării autoturismului F., condus de numitul N.O., cu o viteză superioară celei maxime admise în localități, de 50 km/h;”

Coroborând probele științifice susmenționate, cu declarația părții vătămate B.M., care se afla în mașină cu victima și care a arătat că a observat mașina condusă de inculpat de la o distanță de cea. 50 de metri și văzând că aceasta intră în balans, l-a atenționat pe soțul său despre acest lucru, dar impactul s-a produs imediat, rezultă că victima nu a mai avut nici-o o posibilitate să evite accidentul, iar expertizele efectuate nu au constatat defecțiuni tehnice la autoturismul D., care să fie fost de natură a contribui la producerea accidentului.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului.

Cât privește celelalte apărări formulate de către inculpat, respectiv invocarea culpei Serviciului Public Județean de Drumuri Bacău, prin neluarea măsurilor de prevenire a accidentelor, precum și de furnizare de date false cu privire la amplasarea unor indicatoare rutiere în zonă, în raport de situația de fapt reținută, Curtea le-a respins, considerând că acestea exced cauzei, urmând ca plângerea penală formulată de inculpat să-și urmeze cursul, iar organele abilitate să se pronunțe asupra acesteia.

Coroborând toate probele prezentate anterior, s-a constatat că inculpatul nu a respectat regimul legal de viteză în localitate, de 50 km/h și nici nu a adaptat viteza în funcție de condițiile de drum, respectiv carosabil ud, cu urme de sol (noroi) și ploaie măruntă, segmentul de drum pe care s-a produs accidentul aflându-se în interiorul localității Mărgineni, așa cum rezultă din adresa din 11 mai 2010 a Serviciului Public Județean de Drumuri Bacău.

Instanța de fond a arătat că, în drept, fapta inculpatului N.O., care la data de 29 noiembrie 2008, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, marca F. Focus C-Max, cu nr. de înmatriculare x, pe drumul județean DJ 119 B, în direcția Mărgineni spre Hemeiuș, județul Bacău, în zona km 18+950 m, neadaptând viteza de deplasare la condițiile de drum (carosabil ud, urme de noroi, ploaie măruntă) și circulând cu o viteză superioară celei maxime admise în localități, a intrat într-un proces de derapare, pierzând controlul direcției de deplasare, urmat de impactul cu autoutilitara marca D. cu nr. de înmatriculare x condusă de către victima B.V., ce circula din sens opus, impact situat pe sensul de circulație al acesteia din urmă, în apropierea axului carosabilului, rezultând decesul victimei B.V., respectiv leziuni corporale ale părții vătămate B.M. (pasageră pe scaunul din dreapta față a autoutilitarei) ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 15-16 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Vinovăția inculpatului fiind dovedită, acesta a fost condamnat pentru cele două infracțiuni, iar la individualizarea judiciară au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., și anume: limitele de pedeapsă, circumstanțele reale și personale, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, determinat de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate și urmarea produsă cât și persoana inculpatului.

Curtea a mai constatat că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, pe parcursul procesului penal a avut o bună conduită, a manifestat regret față de cele întâmplate, chiar în condițiile în care a susținut în permanență varianta sa în care s-a produs accidentul, s-a prezentat în mod constant la solicitarea organelor judiciare. Față de aceste considerente, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., dând eficiență juridică acestora, astfel încât pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni au fost coborâte sub limita minimă stabilită de normele de încriminare.

Apreciind că scopul si funcțiile pedepsei pot fi atinse și fără executare în regim de detenție, instanța a dispus, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a acesteia, fixând termen de încercare conform art. 82 C. pen., atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că B.M., (fila 56 vol. I) atât în nume propriu, ca victimă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă și în calitate de soție a victimei B.V., s-a constituit parte civilă cu sumele de 15.000 euro-daune materiale și 2 milioane euro-daune morale; fiica minoră a victimei, respectiv B.R., prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro - daune materiale și 2 milioane euro, daune morale, solicitând totodată și o prestație periodică lunară de 5.000 lei, iar numita C.C., fiica din prima căsătorie a numitei B.M., s-a constituit parte civilă, cu suma de 200.000 euro, daune morale.

Totodată, s-au constituit părți civile, Spitalul județean de Urgențe Bacău, cu suma de 478,80 lei, cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate B.M. și Serviciul de Ambulanță Bacău, cu suma de 449,42 lei, cheltuieli ocazionate cu transportul victimelor de la locul accidentului la Spitalul din Bacău.

Instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit o faptă ilicită, în sensul că a fost suprimată viața unei persoane și vătămată integritatea corporală a celei de-a doua, ca urmare a nerespectării regulilor de circulație pe drumurile publice, producând un prejudiciu moral și material părților vătămate, respectiv numitei B.M., personal și în calitate de soție a victimei, fiicei acestora, precum și fiicei numitei B.M., respectiv C.C.

Analizând probatoriul cauzei prin raportare la soluția din latura penală si la criteriile si elementele ce au stat la baza acesteia, instanța de fond a constatat că partea civilă B.M., a suferit un prejudiciu material cert, actual și încă neacoperit, constând în contravaloarea cheltuielilor de înmormântare precum si a obiceiurilor creștinești realizate până în prezent.

Analizând înscrisurile depuse la dosar (f. 52 - vol. II) prin coroborare cu declarațiile martorilor audiați pe latură civilă, respectiv R.G. (f. 142 vol. II instanță, G.S., (f. 60), M.I. (f. 161) și A.C. (f. 162), instanța a constatat că prejudiciile materiale, în raport de evaluările făcute de către partea civilă B.M., constând în cheltuieli de înmormântare și pomeni ulterioare au fost în parte dovedite. Au fost dovedite, de asemenea și taxele de înhumare, praznicul după înhumare, pomenirile ulterioare, cheltuielile efectuate cu achiziționarea locului de veci și amenajarea acestuia, Curtea apreciind că valoarea acestora este de 35.000 lei, la care a adăugat și suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli efectuate de B.M., cu vindecarea leziunilor produse în urma accidentului. Celelalte pretenții civile ale părții civile B.M., au fost respinse, ca fiind excesive (comemorări de ziua aniversară și onomastică a victimei,candele, lumânări, haine doliu, etc.).

A fost respinsă și cererea de acordare a sumei de 200.000 euro, în numele minorei B.R., reprezentând daune materiale, ca nejustificate, în condițiile în care pentru minoră s-a acordat o prestație periodică lunară.

Sub acest din urmă aspect, s-a arătat că, la data decesului, victima B.V., avea o fiică minoră, în vârstă de 10 ani, la data producerii accidentului (născută la data de 18 septembrie 1998). Urmare decesului, prin Decizia nr. 193777/2009 (fila 45 vol. II - instanță) i s-a stabilit minorei, o pensie de urmaș, în sumă de 260 lei, calculată de la data accidentului, respectiv 29 noiembrie 2008.

Ținând seama de faptul că la data decesului, victima B.V., era asociat în mai multe societăți comerciale, acesta asigura minorei un trai decent, lipsit de griji financiare, motiv pentru care instanța a considerat că prin acordarea, alături de pensia de urmaș și a unei prestații periodice lunare, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani, va suplini ajutorul financiar acordat de tatăl acesteia.

În privința daunelor morale, instanța a reținut că în urma decesului victimei, părțile civile au suferit o trauma psihică, schimbându-și comportamentul.

Astfel, victima a fost soțul părții civile B.M., tatăl minorei B.R. și tată vitreg al numitei C.C.V.

S-a apreciat de către instanța de fond că daunele morale precum și cuantumul acestora se stabilesc nu numai în raport de efectele infracțiunii ci și în raport cu alte împrejurări, stări de fapt, care rezultă din probe. De asemenea, daunele morale trebuie să reflecte suferința fizică si psihică a celui vătămat atât în viața de familie cât și în plan social.

În speța de față, instanța a considerat că este incontestabil că părțile civile au suferit o traumă psihică cauzată de moartea soțului și respectiv, a tatălui acestora. Astfel, martorii susmenționați audiați la cererea părții civile B.M. au declarat că atât soția victimei cât și fiica minoră, dar și cea din prima căsătorie a acesteia din urmă au fost foarte afectate de decesul numitului B.V., familia acestora fiind foarte unită, membrii acesteia iubindu-se și respectându-se reciproc. Totodată, a rezultat că B.V., s-a comportat față de fiica soției sale din prima căsătorie, ca un tată adevărat, nefăcând nici o diferență între copilul său și aceasta din urmă.

Instanța a apreciat că viața unei persoane este inestimabilă si nici o suma de bani, mai mare sau mai mică, nu o poate egala și nu poate acoperi prejudiciul moral, respectiv suferința, trauma psihică cauzată de această pierdere. Existenta prejudiciului moral cauzat părților civile cât și criteriile de cuantificare a acestuia sunt evidente prin însăși rezultatul produs ca urmare a faptei prejudiciabile: decesul soțului și respectiv al tatălui.

Instanța, pe baza probelor administrate, a constatat că părțile civile în cauză au fost și sunt supuse unor suferințe psihice de neimaginat, traversând o perioadă dificilă de la data decesului, cu implicații profunde și îndelungate. Având în vedere implicațiile de ordin afectiv, moral și psihic, Curtea a apreciat că în cauză se impune acordarea unor daune morale părților civile, care să realizeze o reparare justă, cel puțin din punct de vedere material al prejudiciului nepatrimonial.

În ce privește întinderea sumei acordate cu titlu de daune morale, instanța a avut în vedere ansamblul tuturor împrejurărilor care au concurat la producerea faptei, cât și rezultatul produs în urma săvârșirii acesteia de către inculpat. Deși, spre deosebire de alte legislații, nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de către părțile civile, instanța a apreciat că un criteriu orientativ este gravitatea prejudiciului moral. Acesta este cu atât mai grav cu cât valoarea lezată are o importanță mai mare pentru părțile vătămate. Procesul de comensurare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate.

În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.

În ceea ce privește întinderea prejudiciului suferit de părțile civile, instanța de fond a reținut cu valoare de principiu faptul că prejudiciul trebuie integral reparat, indiferent de starea materială a autorului sau a victimei dar, totodată, o asemenea măsură trebuie să fie corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs. în acest sens, văzând și principiul echității, instanța a admis, în parte, cererea părților civile și a acordat daune morale în cuantum de 100.000 euro către partea civilă B.M., 150.000 euro către minora B.R. și de câte 30.000 euro către partea civilă C.C.V.

În momentul producerii accidentului, autovehiculul implicat era asigurat la Compania de Asigurări SC A.R.A.V.I.G. SRL, conform poliței de asigurare din 6 noiembrie 2008 de asigurare (£ 68, vol. II dosar urmărire penală). Având în vedere clauzele asigurării susmenționate, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995 modificată, constatând că asigurătorul se subrogă în limitele poliței de asigurare în obligațiile de plată ale inculpatului, urmând a achita în mod direct și nemijlocit cuantumul despăgubirilor civile așa cum au fost admise. în condițiile art. 50 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul se subrogă în limitele poliței de asigurare în obligațiile de plată ale inculpatului, urmând a achita și cheltuielile judiciare constând în onorariul de avocat, pe care instanța le-a apreciat la suma de 8.615 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile civile B.M., B.R. și C.C.V., asigurătorul SC A.R.A.V.I.G. SA și inculpatul N.O.

Părțile civile B.M., C.C. si B.R. au invocat greșita aplicare a legii pe motiv că răspunderea civila incumbă asigurătorului și nu a inculpatului, respectiv că paguba produsă nu se cuantifică în raport de criteriile specifice, ci trebuie stabilită la un nivel care să se încadreze în limita maximă a despăgubirilor statuate pentru anul în care s-a produs accidentul auto.

Asigurătorul SC A.R.A.V.I.G. SA, a declarat recurs atât sub aspectul laturii civile, cât si sub aspectul laturii penale a cauzei. Sub aspectul laturii penale s-a susținut că inculpatului N.O. nu-i poate fi reținută vreo culpă în producerea decesului victimei B.V. și nici în vătămarea corporală a soției acestuia, B.M., în condițiile în care derapajul autoturismului marca F., nu putea fi nici estimat din timp și nici evitat prin manevre preventive. Atât din depozițiile martorilor cât și din primele constatări ale organelor de poliție de la fața locului reiese faptul că pe acea suprafață carosabilă exista noroi și pietriș depus de utilajele agricole și căruțele care traversau carosabilul de pe un drum lateral (concludentă fiind și poza de la pagina 7 a raportului de expertiză criminalistică din 23 septembrie 2011, figura 6). Raportat la acest aspect martorul ocular M.A. arată că pe acea porțiune de șosea exista noroi, iar martorul P.P. a observat de asemenea noroi și pietricele în acea zonă, și chiar în timpul în care acesta se afla la locul accidentului a observat ieșind o căruță de pe câmp care lăsa în urmă pământ pe asfalt. De asemenea, nu lipsită de importanță a fost și starea tehnică a autoturismului D. condus de victima B.V. care nu avea efectuat inspecția tehnică periodică.

În concluzie, pe latura penală a cauzei s-a susținut că instanța de fond trebuia să dispună achitarea inculpatului pentru ambele infracțiuni în temeiul disp. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. în sensul lipsei culpei exclusive, element constitutiv esențial al laturii subiective, atât în ceea ce privește art. 178 C. pen., cât și în ceea ce privește art. 184 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a solicitat să se constate că soluția legală care se impunea în principal pentru lipsa formei de vinovăție a inculpatului sub aspectul culpei era aceea de respingere a cererilor de constituire parte civilă, iar în cazul în care se considera că trebuie să fie obligat inculpatul alături de asigurător la plata de despăgubiri urma să se dispună după cum urmează:

- în ceea ce o privește pe partea civilă C.C.V., respingerea pretențiilor solicitate ca fiind neîntemeiate și cenzurarea oricărei încercări de îmbogățire fără justă cauză, iar raportat la venitul acestei părți vătămate constatarea că aceasta este salariată, având profesia de medic, nu era în întreținerea victimei și nici nu avea nevoie de ajutorul material al victimei în cazul în care aceasta ar fi trăit.

- în ceea ce o privește pe partea civilă B.M., judecarea în echitate și cenzurarea oricărei încercări de îmbogățire fără justă cauză, raportarea sumelor solicitate la veniturile acestei părți vătămate de care a beneficiat până la momentul producerii evenimentului rutier, la condițiile de trai din România și circumstanțele reale ale producerii accidentului de circulație și ale decesului și vătămării corporale.

- în ceea ce o privește pe partea civilă B.R., judecarea în echitate și cenzurarea oricărei încercări de îmbogățire fără justă cauză a părții, raportarea sumelor acordate și solicitate la veniturile acestei părți vătămate de care a beneficiat până la momentul producerii evenimentului rutier nefericit și la condițiile de trai din România și circumstanțele reale ale producerii accidentului de circulație și ale decesului și vătămării corporale.

Apărarea a susținut că în cazul daunelor morale pe care instanțele din România le acordă în cazul uciderii din culpă, cuantumul depășește rareori 80.000 lei.

Inculpatul nu a depus motivele de recurs.

În ședința publică din 13 noiembrie 2013, Înalta Curte, după acordarea cuvântului pe aspectul solicitării de probatorii, a apreciat utilă audierea părții civile C.C.V. (solicitată de părțile civile). Apărarea a mai solicitat efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili dacă portul centurii de siguranță ar fi condus la alte leziuni și dacă ar fi exclus moartea victimei față de faptul că decesul s-a produs ca urmare a lezării coloanei vertebrale în zona cervicală care are loc prin proiectarea către volan. A susținut că acest obiectiv nu a putut fi lămurit prin expertiza tehnică care a fost efectuată în cauză în fața instanței de fond, iar o expertiză medico-legală solicitată de către apărare în acest sens a fost respinsă. în ceea ce privește solicitarea de efectuare a unei expertize medico-legale, instanța a apreciat că în realitate se dorește efectuarea unui experiment judiciar asupra unei situații ipotetice. Față de modul în care a intervenit decesul victimei dedus din actele medico-legale s-a reținut că acest experiment judiciar nu are nicio consecință utilă asupra dezbaterii problematicii legăturii de cauzalitate dintre fapta inculpatului și decesul victimei, ca urmare nu s-a apreciat acest experiment judiciar, în etapa procesuală a recursului, ca fiind util cauzei.

Inculpatul N.O., personal, în calea de atac, a arătat că își menține declarațiile date în fața instanței de fond și nu dorește să dea o nouă declarație.

În faza recursului s-a depus la dosar un set de acte de către părțile civile (f. 47 și urm.) și a fost audiată partea civilă C.C.V., în ședința publică din 13 noiembrie 2013.

Analizând sentința prin prisma motivelor și cazului de casare invocat, înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În urma unei riguroase și corespunzătoare analize a materialului probator, prima instanță a reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor angajării răspunderii penale și civile.

În ceea ce privește soluția laturii penale a cauzei Înalta Curte va relua evaluarea probelor științifice și a procesului verbal de cercetare la fața locului. Potrivit raportului medico-legal de necropsie din 30 noiembrie 2008 întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bacău, s-a stabilit că moartea victimei B.V. a fost violentă și s-a datorat suspendării funcțiilor vitale în cadrul unui politraumatism cu fractură coloană cervicală C2 - C3 și secțiune medulară cât și a unei rupturi de ficat cu hemoperitoneu; leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire de corpuri contondente - decelerație cu hiperflexie - hiperextensie coloană cervicală, în cadrul unui accident de circulație; leziunile medulare au fost sigur și direct mortale; în momentul producerii accidentului victima nu era sub influența băuturilor alcoolice (filele 148-151, vol. II, dup). Potrivit certificatului medico-legal din 04 decembrie 2008 eliberat de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bacău, a rezultat că partea vătămată B.M. a prezentat un traumatism cranio - cerebral acut, contuzie coloană cervicală, contuzie stern, entorsă pumn drept și gleznă stângă, stare de șoc traumatic, iar leziunile s-au putut produce prin lovirea și comprimarea victimei în cadrul unui accident rutier, leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 15 - 16 zile îngrijiri medicale (fila 99, vol. II).

Procesul-verbal de cercetare Ia fața locului, schița locului accidentului și planșele fotografice realizate cu acel prilej au atestat faptul că:

- în zona producerii accidentului nu existau indicatoare de restricție sau de altă natură, suprafața carosabilă era din asfalt bituminos, cu o lățime de 6 metri și nu prezintă declivități;

- pe partea carosabilă, în zona axului drumului, la o distanță de 17 metri măsurat de la autoutilitară către Mărgineni, pe o suprafață de 8 x 2 m au fost găsite urme de noroi;

- nu au fost identificate urme de frânare și nici nu au fost relevate, fixate și ridicate alte urme sau mijloace materiale de probă;

- în momentul producerii accidentului partea carosabilă era umedă, vizibilitatea fiind specifică desfășurării traficului rutier pe timp de zi și ploaie măruntă.

În cauză e fost efectuată o succesiune de expertize tehnice care au avut drept scop determinarea dinamicii producerii accidentului, părțile beneficiind de experți parte și combătând prin obiectivele formulate și alte probatorii ulterioare pozițiile contrare celor exprimate în apărare. Fără a relua exhaustiv analiza probatoriului, înalta Curte retine următoarele:

Opinia expertului consilier al inculpatului (f. 59 și urm. d.u.p.) este combătută de expertiza efectuat de cei trei experți ai Institutului Național de Expertize Criminalistice (f. 36 și urm. și 114 și urm. dup V), de expertiza efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași și,parțial, de expertiza cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare Bacău. Toate acestea atestă o viteză de deplasare a autoturismului condus de inculpat de peste 69 Km/h, superioară celei maxim admise în localități de 50 Km/h, dar și existența urmelor de noroi pe carosabil.

Expertiza efectuată Institutului Național de Expertize Criminalistice atestă în mod cert că victima nu a avut posibilitatea obiectivă de a evita producerea accidentului rutier, inculpatului revenindu-i o culpă exclusivă.

Expertiza efectuată de Biroului Local de Expertize Judiciare Bacău introduce, însă și concluzii nesusținute de restul probatoriilor. Astfel s-a concluzionat de către expert, că, în mod preventiv, accidentul putea fi evitat dacă autoutilitara nu era scoasă în circulație pe drumurile publice până când inspecția tehnică periodică nu era efectuată, iar conducătorul autoutilitarei putea contribui la evitarea sau diminuarea efectelor impactului dacă la momentul observării stării de dificultate în care se afla autoturismul F., ocupa o poziție de mers cât mai aproape de limita din dreapta a carosabilului, utilizând parțial și acostamentul aflat la nivel cu carosabilul, concomitent cu o frânare ușoară în limitele de siguranță a deplasării. Față de aceste ultime concluzii Înalta Curte reține că expertul pleacă de la premisa nedovedită că victima a putut observa din timp situația generată de inculpat, aspect contestat însă de experții Î.N.E.C. și susținut de distanța relativ la redusă de la ieșirea din curbă și până la locul impactului, coroborată cu vitezele de deplasare Același expert reține existența unei obligații a victimei de a frâna preventiv, nesusținută de dispozițiile legale referitoare la circulația pe drumul public. Instanța apreciază că indubitabil victima ar fi acționat sistemul de frânare dacă ar fi existat timpul necesar, iar lipsa acestei frânări susține apariția intempestivă a pericolului generat de inculpat, aspecte de altfel reținute și de către expertiza efectuată de Î.N.E.C. Aceste concluzii ce pleacă de la premise nedovedite urmează a fi înlăturate de instanța de control judiciar.

Ca urmare, Înalta Curte va reține ca având forță probantă expertizele efectuale de Laboratorul Interjudețean Iași și Î.N.E.C. și parțial cele ale Laboratorului Bacău, ale căror concluzii au fost, de altfel, expuse pe larg de instanța anterioară.

În ceea ce privește lipsa centurii de siguranță ori expirarea perioadei de valabilitate a inspecției tehnice, acestea nu se înscriu în lanțul cauzal și ca urmare nu pot genera reținerea unei culpe comune, care oricum nu ar exclude răspunderea penală ori civilă a inculpatului pentru fapta proprie. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte are în vedere că acestea singure, în lipsa acțiunii inculpatului, nu aveau abilitatea de a genera urmarea produsă, iar probele administrate nu sprijină concluzia că au concurat la producerea acestei urmări, deoarece chiar și în lipsa acestor două condiții urmarea socialmente periculoasă, respectiv decesul și vătămarea corporală s-ar fi produs în aceleași limite. în acest sens trebuie menționat că expertiza efectuată în cadrul Laboratorului Iași a statuat în sensul că examinarea în ateliere specializate a autovehiculelor nu a condus la constatarea unor defecțiuni la sistemele de frânare sau de direcție care prin preexistenta lor să fi constituit cauze ale producerii accidentului.

Existența urmelor de noroi pe carosabil a fost atestată de ansamblul probatoriului administrat, astfel martorii audiați au evidențiat aceste aspecte, alături de procesul verbal de cercetare la fața locului și expertizele tehnice. Existența acestor urme de noroi ca și posibila derapare din această cauză a autoturismului F. nu au nicio relevanță pentru determinarea limitelor răspunderii penale, în contextul în care acest autoturism circula cu o viteză superioară celei legale, în împrejurări ce ar fi impus o diligentă sporită, respectiv în condiții de carosabil umed, ploaie măruntă, iar probele științifice au atestat constant că locul impactului a fost situat pe sensul opus de deplasare pe care circula în condiții de respectare a vitezei legale autoutilitara condusă de victimă.

Ca urmare, concluzia primei instanțe referitoare la cauza producerii accidentului constând în depășirea vitezei legale de către inculpat este riguroasă și menținută de instanța de control judiciar. împrejurări concomitente (urmele de noroi pe carosabil, carosabilului umed, lipsa centurii de siguranță ori expirarea perioadei de valabilitate a inspecției tehnice) nu se interpun în între acțiunea inculpatului de a circula cu încălcarea dispozițiilor legale și urmarea produsă. în plus, instanța de control judiciar nu a putut identifica o contribuție a victimei ce poate avea eficiență în lanțul cauzal, simpla rulare de drumul public cu respectarea vitezei legale, nesesizarea pericolului ivit, lipsa de reacție, respectiv lipsa acționării sistemului de frânare, nefiind relevante sub acest aspect.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a evaluat riguros întrunirea condițiilor tragerii la răspundere civilă a inculpatului pentru prejudiciul material și moral dovedit. Prima instanță a expus principiile ce au stat la baza soluționării acțiunii civile în procesul penal, normele de drept substanțial incidente, finalizând cu o evaluare riguroasă a criteriilor ce au determinat întinderea prejudiciului. Este nefiresc a se afirma tocmai din partea autorului accidentului rutier ori a asigurătorului de răspundere civilă că acordarea despăgubirilor în cuantumul determinat de prima instanță constituie o îmbogățire fără just temei după cum nu are nici o susținere legală afirmația că asigurătorul ar trebui să suporte o dezdăunare în limita maximă prevăzută de plafonul legal determinat prin hotărâre de guvern pentru anul în care a avut loc accidentul rutier.

Ca urmare, în baza art. 38515 pct. l lit. b) și art. 192 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate căile de atac declarate și va obliga recurenții la plata sumelor reprezentând cheltuieli judiciare către stat, incluzând pentru inculpat și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile B.M., B.R. și C.C.V., asigurătorul SC A.R.A.V.I.G. SA și inculpatul N.O. împotriva sentinței penale nr. 43 din 8 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul asigurător SC A.R.A.V.I.G. SA la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentele părți civile B.M., B.R. și C.C.V. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat N.O. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2013.