Validity of sublease contract annulment for duress and scope of appellate right of defense regarding post-hearing adjournment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal for Cassation, rendering the lower court decisions final and thereby upholding the annulment of a sublease contract and its additional clause. The dispute centered on a civil action to annul real estate sublease agreements, which the defendant challenged on procedural grounds, arguing that the appellate court violated their right of defense by proceeding to judgment despite a timely motion for postponement based on the legal representative's illness. The court rejected this ground for cassation under Article 304(5) of the Code of Civil Procedure, reasoning that no violation of the right of defense occurred because the appellate court had actually adjourned the pronouncement of the judgment specifically to allow the defendant to submit written conclusions, and the defendant's claim of not having received notice of this adjournment was not imputable to the court. The underlying substantive basis for the initial annulment relied on Articles 953, 955, and 956 of the Civil Code, which govern legal nullity due to duress.
Legislator headnote
AI generatedart. 956 C. civ, art. 304 pct. 5 C. proc. civ, art. 105 C. proc. civ; Validity of sublease contract annulment for duress and scope of appellate right of defense regarding post-hearing adjournment: , se invocă cazul de casare, prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, se susține de către recurentă că, deși, pentru termenul când s-a soluționat apelul, respectiv, 3 noiembrie 2000, apărătorul ales al acesteia a formulat o cerere de amânare, motivată de imposibilitatea prezentării pentru motive de boală, sens în care a atașat cererii și o adeverință medicală, acte depuse la grefa instanței la data de 2 noiembrie 2000, instanța nu a amânat soluționarea că a pășit la judecată, încălcându-i-se, prin aceasta, pârâtei dreptul la apărare. Trimiterea, în acest sens, la prevederile art. 105 C. proc. civ. de către recurentă este greșită, textul referindu-se la nulități.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 296 din 29 martie 2000, Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea reclamantei SC A.P.R. SRL Deva, formulată în contradictoriu cu pârâta SC U.P.R. SRL Deva, dispunându-se anularea contractului de sublocație din 23 martie 1998 și a actului adițional la contractul nr. 885 din 5 aprilie 1998, ca fiind încheiate prin constrângere.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în baza înscrisurilor de la dosar și a declarațiilor martorilor audiați nemijlocit, că actele, a căror anulare s-a dispus, au fost încheiate ca urmare a unor condiționări.
Ceea ce a reprezentat o constrângere, dându-se, astfel, eficiență dispozițiilor 953, 955 și, respectiv, art. 956 C. civ.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 902/A din 10 noiembrie 2000 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, care, reanalizând probele administrate la fond, a ajuns la concluzia că soluția pronunțată de tribunal este legală și temeinică.
Împotriva acestei ultime soluții a declarat recurs pârâta-apelantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În drept, se invocă cazul de casare, prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, se susține de către recurentă că, deși, pentru termenul când s-a soluționat apelul, respectiv, 3 noiembrie 2000, apărătorul ales al acesteia a formulat o cerere de amânare, motivată de imposibilitatea prezentării pentru motive de boală, sens în care a atașat cererii și o adeverință medicală, acte depuse la grefa instanței la data de 2 noiembrie 2000, instanța nu a amânat soluționarea că a pășit la judecată, încălcându-i-se, prin aceasta, pârâtei dreptul la apărare. Trimiterea, în acest sens, la prevederile art. 105 C. proc. civ. de către recurentă este greșită, textul referindu-se la nulități.
Cu toate acestea, Curtea, examinând critica în raport cu probele cauzei, o apreciază neîntemeiată.
Astfel, deși cele susținute de recurentă sunt parțial adevărate, în sensul că, pentru termenul când s-a judecat apelul, apărătorul său a cerut motivat amânarea și instanța a pășit la judecată, nu se poate reține că i-a fost încălcat dreptul la apărare, dat fiind faptul că instanța a amânat pronunțarea pentru data de 10 noiembrie 2000, pentru ca apelanta-pârâtă să depună concluzii scrise.
Faptul că apelanta afirmă că nu a cunoscut despre această măsură nu este imputabil instanței, așa încât, față de considerentele ce preced, Curtea:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 martie 2003.