Decizia nr. 381/2014 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 73 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia au fost condamnați inculpații C.I., U.V., P.E., C.N., P.D.D., O.C. și J.G., după cum urmează:

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.I., inspector șef în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului C.I. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.I. și s-a dispus executarea pedepselor rezultante de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 06 septembrie 2006 și până la 02 ianuarie 2007.

2. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul U.V., subcomisar, ofițer de poliție judiciară în cadrul Formațiunii Investigații Criminale din cadrul Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat în formă continuată.

În temeiul art. 65 C pen. s-a aplicat inculpatului U.V. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C pen. s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului U.V. și s-a dispus executarea pedepselor rezultante de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

3. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.E., agent, în cadrul Formațiunii Poliției Rutiere a Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat în formă continuată.

În temeiul art. 65 C pen. s-a aplicat inculpatului P.E. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului P.E. și dispune executarea pedepselor rezultante de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

4. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul C.N. comisar șef, ofițer de poliție judiciară în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin, Compartimentul de Combatere a Infracțiunilor Transfrontaliere la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului C.N. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 din Legea nr. 86/2006), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.și art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.N. și s-a dispus executarea pedepselor rezultante de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 08 septembrie 2006 și până la 03 decembrie 2006.

5. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul P.D.D., subcomisar, ofițer în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin, șeful Sectorului Poliției de Frontieră Moldova Nouă Transfrontaliere, la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului P.D.D. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului P.D.D. și s-a dispus executarea pedepselor rezultante de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 08 septembrie 2006 și până la 03 noiembrie 2006.

6. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul O.C., inspector, șeful Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului O.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului O.C. și s-a dispus executarea pedepselor rezultante de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

7. În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul J.G., agent, șef de tură la Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă, la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului J.G. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului J.G. și s-a dispus executarea pedepselor rezultante de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

S-a dispus restituirea sumei de 846 RON către inculpatul C.I., ce a fost achitată de acesta cu factura din 14 decembrie 2011 în contul Institutului Național de Expertize Criminalistice București din cadrul Trezoreriei Sector 5.

În temeiul art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Caraș-Severin și în consecință:

Au fost obligați inculpații C.I., U.V., P.E., C.N., P.D.D., O.C. și J.G. să achite părții civile în solidar suma de 229.022,51 euro și 813.653,61 RON cu titlu de despăgubiri civile.

S-au respins celelalte pretenții formulate în cauză.

Prin aceeași sentință, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.R.F., agent, în cadrul Formațiunii Poliției Rutiere a Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, pentru infracțiunile prev. și ped. de:

- art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006],

ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 25 octombrie 2007 emis de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara în Dosar nr. 30/D/P/2006 au fost trimiși în judecată inculpații:

- C.I. comisar șef, inspector șef în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin;

- U.V., subcomisar, ofițer de poliție judiciară în cadrul Formațiunii Investigații Criminale din cadrul Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin;

- P.E., agent în cadrul Formațiunii Poliției Rutiere a Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin;

- P.R.F. agent, în cadrul Formațiunii Poliției Rutiere a Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat și complicitate la contrabandă, fapte prev. și ped. de:

- art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 din Legea nr. 86/2006),

ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.

- C.N., comisar șef, ofițer de poliție judiciară în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin, Compartimentul de Combatere a Infracțiunilor Transfrontaliere;

- P.D.D., subcomisar, ofițer în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin, șeful Sectorului Poliției de Frontieră Moldova Nouă;

- O.C., inspector, șeful Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă;

- J.G., agent, șef de tură la Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat și complicitate la contrabandă, fapte prev. și ped. de:

- art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003;

- art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 din Legea nr. 86/2006),

ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.

Față de inculpații C.N. și P.D.D. acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin ordonanțele din 02 august 2006, iar față de inculpatul C.I. prin ordonanța din 06 septembrie 2006.

Față de inculpații U.V., P.E. și P.R.F. acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin ordonanțele din 25 octombrie 2006.

Față de inculpații O.C. și J.G. acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin rechizitoriu.

Din actul de sesizare al instanței a rezultat împrejurarea că inculpații C.I., C.N., P.D.D., U.V., P.E. și P.R.F., precum și învinuiții: O.C. și J.G. au sprijinit o anumită perioadă de timp, activitățile infracționale de contrabandă desfășurate de grupul infracțional organizat în zona punctului de trecere al frontierei Moldova Nouă și, prin acțiunile lor, au înlesnit și ajutat la săvârșirea infracțiunii de contrabandă de către membrii grupului infracțional organizat dintre care fac parte R.O., L.G., C.S., C.Z., S.V., I.I.D., S.M., D.Z., B.R., D.D. și D.S.

În actul de acuzare s-a precizat împrejurarea că principalii organizatori și coordonatori ai grupului infracțional organizat au fost inculpatul R.O., fost primar al comunei P. și „locotenentul acestuia”, inculpatul L.G., administrator al unui magazin duty-free, care erau cei care au asigurat legătura „grupului” și lucrătorii din cadrul poliției de frontieră, care au sprijinit gruparea infracțională.

Ceilalți membrii ai grupului infracțional organizat au fost administratorii și angajații magazinelor duty-free, precum și cumpărătorii țigărilor, aceștia fiind cei care au introdus în mod fraudulos în țară țigările de contrabandă, pe lângă punctul de trecere a frontierei.

Modalitatea concretă în care erau introduse în țară țigările de contrabandă a fost prezentată, în detaliu, în actul de sesizare al instanței și presupunea, în accepțiunea acuzării, parcurgerea mai multor etape obligatorii pentru a se asigura „buna desfășurare” a operațiunilor.

Un prim pas a constat în obținerea de la autoritățile care ar trebui să prevină și să combată astfel de fapte (poliția de frontieră, poliția orașului și vamă), „autorizarea” operațiunii de scoatere a țigărilor din magazinele duty-free și introducerea frauduloasă a acestora în țară. În mod cert, această atribuțiune i-a revenit, în cadrul grupului, inculpatului L.G. care îi cunoștea pe toți inculpații trimiși în judecată în acest dosar și acesta era persoana care lua legătura cu ceilalți membri ai grupării și care trebuia să se asigure că în perioada în care se desfășura operațiunea de contrabandă nu vor fi organizate în zonă controale. În executarea acestei sarcini inculpatul utiliza în timpul convorbirilor telefonice, diverse parole, după cum urmează: „Pot să merg la vânătoare dimineață”, „Dimineață la 04.00 vreau să joc fotbal”, „Vreau să plec mâine dimineață la Timișoara cu autobuzul”, etc.

Pasul doi a constat în aceea că după obținerea „acordului din partea autorităților”, tot inculpatul L.G. era cel care anunța unii dintre membrii grupului cu privire la ora începerii și durata operațiunii de contrabandă, iar aceștia la rândul lor îi anunțau pe toți ceilalți membrii ai grupării.

Administratorii și lucrătorii magazinelor duty-free, în strânsă legătură cu beneficiarii țigărilor de contrabandă, stabileau stocurile existente în magazine pe categorii de țigări (unele tipuri de țigări erau destinate pentru piața din Serbia, iar altele pe piața din România) și erau purtate negocieri cu privire la cantități și prețuri.

Cea mai importantă etapă în activitățile infracționale desfășurate de membrii grupului de crimă organizată o reprezenta scoaterea țigărilor din magazine și introducere frauduloasă a acestora în țară, activitate ce se desfășura pe lângă punctul de trecere a frontierei, printr-un loc numit de cei implicați „la gard”.

Acest loc era amplasat în zona din spatele magazinelor duty-free și este vorba de chiar gardul care delimita zona liberă. În mod intenționat autoritățile abilitate din zona (vama și poliție de frontieră) au ignorat sau cel puțin minimalizat importanța acestui gard și pe toata perioada monitorizată nu a existat post de pază, iar iluminarea în zona gardului a lipsit. Intenția a fost aceea de a crea condiții favorabile desfășurării activităților infracționale.

Țigările de contrabandă erau introduse în țară prin spații obținute prin îndepărtarea unor bucăți de gard, fiind aduse de lucrătorii magazinelor duty-free și de alte persoane plătite pentru această activitate, și preluate dincolo de gard de alți membrii ai grupului care le încărcau în mașini și le transportau la locurile de depozitare.

Deoarece aceste activități de contrabandă s-au desfășurat în mod sistematic, pe o anumită perioadă de timp, toți cei implicați au cunoscut exact locul prin care au fost introduse țigările, în discuțiile dintre aceștia apărând destul de puțin menționat acest loc, nemaifiind necesară precizarea locației, toți membrii grupării infracționale cunoscând exact unde să meargă și ce activitate să realizeze.

Ultima etapă a activității infracționale a constat în încasarea contravalorii țigărilor nelegal introduse în țară, operarea nelegală a tranzacției comerciale frauduloase în evidențele magazinelor, din punct de vedere al vânzărilor efectuate și depunerea banilor în conturile bancare.

Acuzarea a susținut în rechizitoriu că în desfășurarea activităților infracționale, membrii grupării au fost sprijiniți de mai mulți lucrători din cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin și Poliției Orașului Moldova Nouă, respectiv inculpații: C.I., comisar șef, inspector șef în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin, C.N. subcomisar, ofițer în cadrul Compartimentului de Combatere a Infracțiunilor Transfrontaliere din cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin; P.D.D. subcomisar, șeful Sectorului Poliției de Frontieră Moldova Nouă, U.V., subcomisar, ofițer de poliție judiciară în cadrul Formațiunii Investigații Criminale din cadrul Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, P.E., agent, în cadrul Formațiunii Poliției Rutiere a Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, P.R.F., agent, în cadrul Formațiunii Poliției Rutiere a Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, precum și învinuiții: O.C., inspector, șeful Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă și J.G., agent șef de tură la Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă.

S-a susținut că acești inculpați, profitând de calitatea pe care au deținut-o au ales ca, în loc să prevină și să combată săvârșirea unor astfel de fapte penale, să sprijine și să protejeze desfășurarea activităților infracționale, ca membrii ai grupului de crimă organizată, dând siguranță în derularea acestora.

În faza urmăririi penale au fost emise de Tribunalul Caraș-Severin mai multe autorizații de interceptare și înregistrare a unor convorbiri și comunicări telefonice, interceptări care au fost certificate și redate în formă scrisă, procesul-verbal încheiat în acest sens aflându-se la dosarul de urmărire penală. Totodată, au fost emise de Înalta Curte de Casație și Justiție mandatele din 27 iulie 2005 și din 26 ianuarie 2006, interceptările realizate în baza acestora fiind desecretizate, sens în care a fost încheiat proces-verbal de certificare care se află la dosarul cauzei.

Acuzarea a subliniat faptul că, în cursul cercetărilor inculpații C.N. și P.D.D. au avut, inițial, o atitudine nesinceră, de nerecunoaștere a faptelor săvârșite. Ulterior, puși în fața probelor administrate în cauză, aceștia și-au revizuit poziția, au recunoscut faptele de care sunt acuzați, iar prin declarațiile pe care le-au făcut au ajutat la tragere la răspundere penală a altor persoane care au sprijinit grupul infracțional organizat, motiv pentru care față de ei se pot aplica prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003. Prevederile acestui articol se pot aplica, în accepțiunea acuzării și față de inculpații O.C. și J.G., care prin declarațiile date au ajutat și ei la tragerea la răspundere penală a altor membrii ai grupului infracțional organizat.

Inculpații C.I., U.V., P.E. și P.R.F. au avut pe parcursul cercetărilor o atitudine de nerecunoaștere a faptelor penale de care sunt acuzați.

Probele administrate în faza urmăririi penale și cercetării judecătorești demonstrează faptul că din a doua jumătate a anului 2005 și primele două luni ale anului 2006, inculpații C.I., U.V., P.E., C.N., P.D.D., O.C. și J.G. prin natura funcțiilor ocupate au exercitat acte materiale ce intră sub incidența complicității la infracțiunea de contrabandă și au sprijinit un grup infracțional organizat, constituit din angajați ai magazinelor duty-free și alte persoane ce fac obiectul dosarului penal nr. 6495/115/2006 al Tribunalului Covasna, care a epuizat două etape procesuale (fond și apel).

S-a demonstrat faptul că acțiunile de contrabandă se desfășurau efectiv în zona portului Moldova Nouă, iar contribuția fiecăruia dintre inculpați este relevată în mod particular în conținutul considerentelor hotărârii atacate. În esență, folosindu-se în special de modalitatea scoaterii țigărilor „la gard” contrabandiștii preluau marfă specifică magazinelor duty-free pe care o introduceau în țară sau o scoteau în afara granițelor țării încălcând legislația vamală aplicabilă acestor operațiuni. Pentru a putea opera, contrabandiștii aveau nevoie de ajutorul autorităților statului, asigurat de către majoritatea inculpaților trimiși în judecată în prezenta cauză în schimbul unor foloase rezultate din vânzarea țigărilor de contrabandă.

Omul de legătură al inculpaților din această cauză este numitul L.G., cel care asigura relația dintre inculpați și presupușii autori ai infracțiunii de contrabandă. Împrejurarea că, cu privire la presupușii autori ai infracțiunii de contrabandă, două instanțe au stabilit starea de vinovăție, fără ca hotărârea să aibă încă caracter definitiv, este un argument suplimentar în susținerea probatoriului administrat în această cauză. Este incontestabil faptul că grupul care acționa efectiv în sensul scoaterii țigărilor din magazinelor duty-free nu ar fi putut să desfășoare această activitate ilicită, consumată pe parcursul unei perioade de timp destul de mari, dacă nu ar fi avut concursul autorităților statului reprezentate în persoana inculpatului C.I., comisar șef - inspector șef în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin, C.N. subcomisar - ofițer în cadrul Compartimentul de Combatere a Infracțiunilor Transfrontaliere din cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin; P.D.D. subcomisar - șeful sectorului Poliției de Frontieră Moldova Nouă, U.V. subcomisar - ofițer de poliție judiciară în cadrul Formațiunii Investigații Criminale din cadrul Poliției orașului Moldova Nouă, P.E. agent în cadrul Formațiunii Poliției Rutiere a Poliției orașului Moldova Nouă., O.C. inspector - șeful Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă și J.G. - agent șef de tură la P.T.F. Moldova Nouă.

Inculpații nu au acționat sub forma unui grup organizat, ci, fiecare prin activități separate, dar despre care știau și ceilalți, și-au adus cota lor de contribuție în vederea desfășurării în bune condiții a operațiunilor ilegale de scoatere de țigări din magazinele duty-free.

Pe parcursul procesului penal au fost audiați următorii martori:

1. Martorul cu identitate protejată V.M., a fost audiat în ambele faze procesuale, în faza de urmărire penală declarația acestuia fiind consemnată în 14 iulie 2006.

Martorul a menționat că inculpatul C.N. le spunea că este „șef de la Moravița până la Orșova” și că „are puterea fie de a ține departe intervenția de la Oravița, fie de a o trimite asupra noastră dacă nu lucrăm după placul lui”. Martorul susține că în fiecare seară în care se scoteau ilegal țigări din duty-free inculpatul C. primea prin L.G. aproximativ 3.000 euro. Martorul afirmă că inculpatul C. susținea că o treime din acești bani merge la C.I., unde intra și el în socoteală, o treime din bani ajungeau la directorul frontierei de la Timișoara și o altă treime ajungea la București.

Martorul a susținut că grupurile de contrabandiști acționau sub coordonarea lui (se folosește sintagma cotizare la acest inculpat), altfel inculpatul C. teroriza acest grup, obligându-i în acest fel să dea cota parte pentru a supraviețui. Cota era de 300 euro/tură, indiferent de marfa trecută.

Din afirmațiile martorului a rezultat că a avut calitatea de martor direct la astfel de operațiuni.

Martorul a afirmat că inculpatul C.N. cerea atât bani, cât și alte produse pe care le nominalizează în conținutul declarației.

Martorul a afirmat că, dacă inculpatul C.N. vorbea prin telefon, se exprima codificat în sensul că ar avea un obiect pe care inculpatul C.N. vrea să îl vândă pentru suma de 500 euro, fapt care însemna că martorul trebuia să dea inculpatului această sumă fără ca în realitate să achiziționeze un bun.

Martorul a descris în declarație cum inculpatul C.N. și alte persoane investeau sume importante în marfa de contrabandă (țigări) și descrie o astfel de operațiune în mod amănunțit, operațiune la care inculpatul C.N. a acționat în mod direct și care s-a soldat cu înșelarea celor care au contribuit alături de inculpatul C. la achiziționarea țigărilor de contrabandă, fapt care a provocat o stare conflictuală între acești parteneri.

Martorul a susținut că inculpatul C.N. s-a ocupat și de afaceri cu mașini străine, cumpărând și vânzând cel puțin 100 de autoturisme.

Martorul a susținut că menajera inculpatului C.N. ar fi afirmat că în locuința acestuia erau prezenți mulți oameni de afaceri care de fiecare dată îi lăsau cadouri sau sume considerabile.

Martorul a susținut că inculpatul C.N. percepea și taxă de angajare care în cursul anului 2006 se ridica la suma de 2.000 euro. Persoanele angajate de el aveau obligația de a-i rămâne recunoscători.

Martorul a descris în declarație modalitatea în care persoane fidele inculpatului C., ce aveau calitatea de subalterni ai acestuia, erau folosiți pentru protecția personală a sa și a asociaților inculpatului C.N. în relația de afaceri pe care inculpatul o avea cu numitul B.

Martorul a precizat că coinculpatul P.D. a devenit urmare funcției primite în 2005 de comandant de frontieră „discipolul inculpatului C.”.

Martorul a arătat că în 08 martie 2006 inculpatul C.N. s-a aflat la cabana lui O. împreună cu C., P., L.G. și alți angajați ai magazinelor duty-free și poliției.

Referitor la inculpatul P.D.D. s-a susținut că avea o cotă din afacerile ilegale de 50% din profit, iar în cazul în care ar fi intervenit pentru angajarea în poliția de frontieră a unei persoane ar fi primit 2.500 euro/persoană, sumă care era înmânată direct fără intermediari. Martorul vorbește de două persoane de etnie maghiară recent angajați (n.i. declarația martorului este consemnată în 14 iulie 2006) la frontiere de către inculpatul P. doar după ce cele două persoane au acceptat să-i renoveze întreaga casă, gratis, acestuia.

Martorul a precizat că inculpatul P.D.D. primea cel puțin 1.000 euro/noapte, la care s-a adăugat o cotă de 200-300 euro pe care o primea din partea distribuitorilor, pentru a-i lăsa să-și ducă marfa prin țară.

Martorul a nominalizat, cu referire la inculpatul C.N., o adevărată rețea creată prin intermediul prietenilor și rudelor angajate la vamă, respectiv M.R., soacra lui D.Z., U.D., fina inculpatului C., T., D.B. Martorul a descris o operațiune în care în timp ce inculpatul C. se afla în port, U.D. și M.R. și-au încărcat autoturismele cu țigări, iar traseul le-a fost asigurat de către protejatul inculpatului C., B.

Martorul a descris împrejurarea că inculpatul C.N. se afișa public cu persoane care erau cunoscute că practică contrabandă, iar în momentul în care au fost arestați Z., R. și S., la domiciliul lui P.D.D. s-au strâns angajații magazinelor duty-free și soțiile celor arestați care sfătuiți de soția inculpatului P. și-au concretizat o strategie. Este menționată soția inculpatului P. care s-a lăudat că i-a învățat pe vameși ce și cât să declare.

Au fost menționați inculpatul C. și P. într-o relație de amiciție nefirească cu reprezentanți ai autorităților din localitatea Moldova Nouă. Martorul invocă împrejurarea că în acest fel inculpatul C. crea o stare de presiune celor care nu doreau să „lucreze” cu el.

Descrierea modului de operare rezultat din declarația martorului:

- primul pas o constituia venirea vaporului lui L. de la sârbi, care era așteptat. Angajații duty-free și distribuitorii așteptau instrucțiuni de la L.G. care „aranja treaba” cu C., P., M. și C. de la Oravița.

- L.G. îl suna direct pe C. pentru a primi aprobare, dar de cele mai multe ori C. îl anunța pe L. prin C. despre ziua și ora când se putea „lucra”. Este indicat intervalul orar 3-4 în timpul nopții ca moment al operării. Martorul a precizat că inculpatul C. era delegatul lui C. la masa rotundă organizată înainte de ziua operării, la care participau C., P., L.G. și șeful vămii.

După stabilirea modului de lucru, L.G. anunța angajații duty-free cu 20 de minute înaintea începerii operațiunii, poliția comunitară și cea de frontieră se deplasau prin oraș, verificau străzile pentru a se asigura că nu există mașini ale poliției din Reșița, Timișoara sau București.

- dacă verdictul era dat, era anunțat în special P., care îi anunț pe cei de la barieră să se retragă, iar M. în calitate de șef de vamă transmitea același ordin vameșilor.

Cu 10 minute înainte de începerea operațiunii dispăreau mașinile poliției de frontieră și ale poliției rutiere. Acestea erau amplasate strategic la capăt de oraș. Dacă o astfel de mașină trebuia să se deplaseze în interes de serviciu, când trecea pe lângă port își stingea farurile pentru a nu-i speria sau deranja ori pentru a nu atrage atenția asupra portului.

Martorul a menționat că atunci când ei, în calitate de cumpărători, se întâlneau din întâmplare pe traseu cu poliție, aceștia le făceau semn să se grăbească pentru că începe treaba.

- angajații duty-free anunțau telefonic clienții când să vină cu mașinile la gard. Martorul precizează că drumul era liber, angajații P.C.T.F. în spațiul verde situat între clădirea portului și Dunăre, până se scoteau toate țigările.

- în timpul operațiunii vameșii stăteau cu fața la zidul clădirii vamei, iar mașinile erau parcate cu spatele la gard și motoarele pornite. Martorul a vorbit de 10-15 mașini care făceau câte 2-3 ture/noapte și care transportau sute de baxuri. La acțiune participau inclusiv mașini personale ale unora dintre vameși care scoteau câte 5-10 baxuri pe care le transportau acasă la vreun client al lor care le vindea pe piață.

- în funcție de numărul de baxuri scoase se „dădea cota” la vamă, poliția de frontieră și poliția comunitară de către angajații duty-free prin L.G. Martorul i-a indicat pe P., C., M. și C. ca având cel mai mare câștig.

Acest martor cu identitate protejată a fost audiat de către instanța de judecată la termenul din 15 martie 2011.

Martorul a redat în esență aspecte declarate și în faza de urmărire penală, a făcut precizarea că inculpații nu transportau personal țigări, dar aveau oameni desemnați să facă acest lucru și invocă împrejurarea că a fost martor la desfășurarea unor operațiuni de genul celor descrise în declarație. Martorul a precizat că a văzut momentul când clienții acestor operațiuni dădeau bani lui L.G. pentru a fi transmiși inculpaților.

Declarația acestuia a corespuns aspectelor prezentate în faza de urmărire penală, care au fost în esență reiterate în fața instanței de judecată însă fără o atât de mare minuțiozitate, instanța apreciind că intervalul de timp de la declarația dată în faza de urmărire penală, 14 iulie 2006, și până la audierea sa în instanță, 15 martie 2011, reprezintă o justificare rezonabilă pentru ca acest martor să omită unele dintre împrejurările declarate. Aceasta nu înseamnă că ele vor fi înlăturate aprioric, ci declarația sa va fi analizată în ansamblu și prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.

2. Martorul cu identitate protejată M.F., a fost audiat în ambele faze procesuale, în faza de urmărire penală declarația acestuia fiind consemnată în 13 iulie 2006. Acesta a menționat că are drept ocupație pescuitul și cunoaște că din magazinele duty-free din Moldova Nouă erau scoase mari cantități de țigări și introduse ilegal în țară, iar ulterior vândute pe piața internă.

Martorul a precizat că introducerea ilegală a țigărilor se făcea pe timp de noapte prin spatele magazinelor duty-free, respectiv printr-un gard de sârmă. Activitatea era organizată de angajații magazinelor și indică pe G., L., S.M., R., C., I.D. Aceștia mituiau vameșii și polițiștii de frontieră.

Martorul a precizat că vameșii și polițiștii de frontieră aveau o cotă parte de aproximativ 10 euro/bax țigări la scoaterea și introducerea în țară a țigărilor. Suplimentar, primeau bani C.N., pe care l-a indicat drept protector al contrabandiștilor, în special al grupului O. Acest grup avea drept locotenenți pe G., șeful magazinului duty-free, S.D.V. și C.Z., barcagiu și legături cu cetățeanul sârb L., iar trecerile se făceau în zona Divici-Baziaș unde O. are o cabană pe malul Dunării.

Martorul a asistat la trecerea peste Dunăre a unei bărci încărcate cu țigări aparținând lui Z. pe lângă gliserul în care se afla I., agent al poliției de frontieră și mâna dreaptă a lui C.

Martorul a asistat și la trecerea coloanei mașinilor care transportau țigările lui O., în fața cărora, la 400-500 metri, mergea autoturismul personal al lui C.N. cu rol antemergător.

Martorul a considerat că C. și G. și-au cumpărat mașini identice pentru a crea confuzii care să asigure protecția transporturilor.

A precizat că acest gen de activități se desfășurau cu regularitate până la momentul arestării administratorilor și a unora dintre angajații magazinelor duty-free de la Moldova Nouă.

În instanța de judecată martorul a fost audiat în ședința publică din 15 martie 2011, iar declarația a fost consemnată la dosarul Curții de Apel Alba Iulia, martorul relevând aceleași împrejurări ca și în faza de urmărire penală. Suplimentar declarației date la urmărire penală martorul a precizat faptul că inculpatul C. și persoanele implicate în trecerea țigărilor peste Dunăre se întâlneau în baruri unde întocmeau planul și unde martorul i-a văzut.

3. Martorul cu identitate protejată D.C. a fost audiat doar în faza de urmărire penală, declarația acestuia fiind consemnată dosar urmărire penală. În fața instanței reprezentanta D.I.I.C.O.T. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 327 C. proc. pen. raportat la împrejurarea că prin adresa D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara s-a comunicat imposibilitatea prezentării martorului pentru motive medicale. Din aceste considerente, la termenul din 11 mai 2011 în ședință publică, instanța a procedat la citirea declarației martorului cu identitate protejată în condițiile prev. de art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

În declarația dată în faza de urmărire penală, martorul a afirmat că activitate de contrabandă consta în scoaterea țigărilor din magazinele duty-free și vânzarea lor în România sau Serbia prin protejarea acestor activități de către poliția de frontieră și vamă care se implicau chiar în găsirea cumpărătorilor.

A fost nominalizat inculpatul P.D. care, după numirea în funcția de șef al Poliției de Frontieră a căutat printre locuitorii orașului Moldova Nouă persoane care să preia țigările și care, ulterior, să le vândă în schimbul a jumătate din profitul scos de aceștia. P.D. asigura protecția și convingea „șefii” magazinelor duty-free să-i distribuie marfa dorită, preferențial.

Martorul a precizat că are cunoștință despre o persoană de sex masculin care a acceptat să execute astfel de operațiuni pentru P.D., practicând contrabanda.

P., dar și C.N. încasau o cotă/taxă în mod regulat, particularizând în cazul lui P.D. în sensul că încasa 500 euro/săptămână.

Martorul l-a nominalizat și pe T., M.R. și U.D. - prieteni intimi ai inculpatului C.N., ca persoane implicate în acest trafic.

Martorul a precizat că la momentul scoaterii țigărilor din magazine operațiunile erau „trecute cu vederea” de vameși.

Momentul derulării operațiunilor era stabilit de L.G., C.N., P.D., M. - șeful vămii cu avizul lui C.I., de la Oravița. Fiecare dintre aceștia primeau pentru o noapte în care se derulau operațiuni de acest gen, câte 1.000 euro/persoană. Restul polițiștilor primeau 10 euro/bax de țigări.

4. Martorul cu identitate protejată I.F. a fost audiată doar în faza de urmărire penală, declarația acesteia fiind consemnată la în fața instanței reprezentanta D.I.I.C.O.T. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 327 C. proc. pen. raportat la împrejurarea că prin adresa a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara s-a comunicat imposibilitatea prezentării martorei deoarece și-a schimbat domiciliul, iar noul domiciliu nu era cunoscut, posibil plecată din țară. Din aceste considerente, la termenul din 11 mai 2011 în ședință publică, instanța a procedat la citirea declarației martorei cu identitate protejată în condițiile prev. de art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Martora și-a declinat calitatea de martor ocular al unora dintre operațiunile de scoatere a țigărilor din magazinele amplasate în portul Moldova Veche, care erau transportate în locații necunoscute de ea din orașul Moldova Nouă, și ulterior vândute în țară sau în Serbia. Țigările erau scoase „peste gard” și transportate cu autoturisme proprietate personală sau marca D. în Moldova Nouă. Martora a precizat că întotdeauna la poarta vamei se afla C.N., care supraveghea cantitate de țigări scoasă în mod ilegal, deoarece percepea taxă/bax de țigări și asigura securitatea transporturilor pe traseu, uneori în calitate de antemergător cu autoturismul său sau prin ordine date subordonaților de a nu controla.

Martora l-a indicat pe numitul Z. drept apropiat a lui C., iar pe I. drept protectorul fizic al lui C.

5. Martorul cu identitate protejată V.D. a fost audiat în ambele faze procesuale, iar în faza de urmărire penală declarația acestuia fiind consemnată la dosarul de urmărire penală.

Martorul l-a indicat pe inculpatul J.G. și pe D.Z., agenți de poliție, drept persoane care aveau cunoștință de scoaterea țigărilor și introducerea în țară prin gardul din apropierea fostei vămi sau prin punctul de trecere a frontierei, în schimbul unor comisioane de la contrabandiști.

Operațiunea era sprijinită și de inculpatul U.V., pe care martorul l-a văzut patrulând cu autoturismul proprietate personală, marca D., culoare roșie, în timpul introducerii țigărilor pe la gard în țară. Paza era asigurată de U.V. contra unor comisioane de la contrabandiști.

În instanță, declarația martorului a fost consemnată în ședința publică din 11 mai 2011. Acesta a relatat că operațiunile erau coordonate de inculpatul C.N. prin J.G., iar inculpatul C. avea cunoștință despre desfășurarea lor.

Martorul a precizat că inculpatul P.E. îl ajuta pe S. la transportul țigărilor la Dunăre, rulând cu autoturismul Poliției ca antemergător. Sursa de proveniență a țigărilor transportate pe bancheta din spate și în portbagaj era Naidăș și Moldova Nouă.

Din declarația acestui martor a rezultat că operațiunile de scoatere a țigărilor din magazinele duty-free se desfășurau în timp ce patrulele poliției de frontieră erau pe stradă.

6. Martorul cu identitate protejată P.G. a fost audiat în ambele faze procesuale, iar în faza de urmărire penală declarația acestuia a fost consemnată la dosar urmărire penală.

Martorul a susținut implicarea polițiștilor de frontieră în desfășurarea contrabandei cu țigări care, în accepțiunea sa, nu se putea derula altfel datorită logisticii. Sumele cu care angajații magazinelor duty-free cotizau către polițiștii de frontieră erau între 5-10 euro/bax de țigări.

Tehnic, toți banii erau strânși de către angajații acestor magazine, apoi P. și C. stabileau cota care le revine fiecăruia din tura respectivă, cât le revine lor și cât anume este trimis la Oravița la C. Martorul a spus că la o operațiune se colecta 5.000 euro, din care 700-800 euro revenea polițiștilor „mai mici” din punctul de frontieră, aprox. 3.000 euro revenea lui P. și C., iar restul era trimis la C.

O altă modalitate de realizare a sprijinului dat contrabandiștilor era protejarea transportului de țigări în țară, cota fiind achitată la P. Protecția traseului, a afirmat martorul, se realiza prin retragerea de către C. și P. a controalelor din zonă sau pânde efectuate de ei însuși la căile de acces.

În instanță, martorul a detaliat activitățile derulate de acuzați, în sensul că inculpatul C. asigura protecția prin neefectuarea controalelor din direcția Oravița atunci când se desfășurau operațiuni. Despre C.N. a precizat că acesta telefona șefilor de magazine pentru a le asigura introducerea țigărilor peste gardul ce delimita magazinele duty-free de zona portuară. Despre polițiști s-a afirmat că asigurau protecția acestor operațiuni.

Martorul a precizat că angajații magazinelor cotizau cu sume cuprinse între 3-5 euro/bax de țigări, angajaților de la poliția de frontieră. Operațiunile se desfășurau de 2-3 ori pe lună, în timpul nopții, iar țigările erau vândute în Serbia și în țară.

7. Cu privire la martorul cu identitate protejată P.A., a cărei declarație este consemnată în faza de urmărire penală, facem următoarele precizări:

În faza de urmărire penală aceasta descrie derularea unei operațiuni astfel:

Întâlnire a comandantului Poliției de Frontieră, P.D., cu șeful vămii M.G., comisarul C.N. cu L.G., reprezentant al magazinelor duty-free din zonă și O.R., cunoscut drept cel mai mare cumpărător-traficant din zonă.

Se stabileau ora de lucru și cotele fiecăruia, martorul cunoscând că acestea erau de ordinul miilor de euro/noapte. Câte 1.000 euro/persoană reveneau lui P., C. și C., inspector șef la Oravița. Restul se împărțea între șefii de tură ai Poliției de Frontieră și Poliției Comunitare, printre care sunt enumerați: P.M., J.G., L. și C.

Șefii de tură se postau la punctul de control în timpul derulării operațiunilor, iar la sfârșitul operațiunii adunau cota/bax de țigări de la magazinele duty-free.

- P.R. și P.E., angajați ai Poliției Comunitare executau patrulări în zonă pentru a asigura liniștea în timpul derulării operațiunilor.

- U.V. transporta personal țigări cu autoturismul proprietatea sa și își însoțea soția la terminarea turei de noapte la dealer de unde își încasa banii.

- Operațiunea de scoatere a țigărilor prin gard era supravegheată de reprezentanți ai vămii și poliției de frontieră.

Trecerea peste graniță a baxurilor cu țigări se realiza și cu ajutorul vaporului A., care aparținea lui L., prieten a lui O.R., toate achizițiile de țigări realizându-se cu sprijinul și contra cost relativ la polițiștii de frontieră și cei comunitari.

Instanța de judecată a efectuat demersuri în vederea prezentării de către acuzare a martorei pentru a fi audiată. Inițial, prin adresa din 24 mai 2012 D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara comunică împrejurarea că martora nu poate fi prezentată din motive obiective. Ulterior, prin adresa din 27 septembrie 2011 se comunică faptul că martorul refuză să se prezinte invocând faptul că plecarea de la domiciliu și prezența la instanță va avea ca efect dezvăluirea adevăratei sale identități, situație în care consideră că integritatea sa corporală și liniștea familiei pot avea de suferit. La termenul de judecată din 28 septembrie 2011 reprezentanta D.I.I.C.O.T. a renunțat la audierea acesteia în cauză, fapt consemnat în încheierea de ședință.

În consecință, declarația acesteia, dată în faza urmăririi penale a fost înlăturată în circumstanțele în care renunțându-se la audierea martorului și neexistând argumente pertinente, obiective care să justifice incidența art. 327 alin. (3) C. proc. pen. raportat la actul unilateral manifestat de acuzare în legătură cu acest martor din perspectiva motivelor invocate de martoră și raportat la principiul contradictorialității care guvernează procedurile judiciare în fața instanței de judecată, este incident art. 329 C. proc. pen.

8. Martorul cu identitate protejată D.F. a fost audiat în ambele faze procesuale.

În faza de urmărire penală martorul a declarat faptul că în perioada 2005-2006 în zona Moldova Veche s-au desfășurat operațiuni de contrabandă cu țigări, în sensul că se introduceau ilegal țigări netimbrate în țară prin zona din spatele magazinelor duty-free, denumită „la gard”.

Este indicat L.G. drept coordonator din partea angajaților magazinelor, acesta acționând sub protecția lui P.D. și C.N. în anul 2005 L.G. era protejat de C.I., la recomandarea lui O.R.

Martorul a susținut că L. și C. stabileau datele și orele de operare folosind diverse parole: „facem un meci” sau „am pregătit echipa”. Martorul a susținut că a asistat la o astfel de discuție, telefonică, derulată între L. și C. Cei doi se întâlneau în același scop și în orașul Oravița sau la restaurantul C.

Martorul a vorbit și despre cadourile primite de C.I. de la L.G., constând în țigări, pește sau băuturi alcoolice fine.

În instanță, martorul a reprodus, nuanțat, declarația dată în faza de urmărire penală.

9. Martorul cu identitate protejată T.S. a cărui declarație a fost consemnată în 06 iulie 2006 în faza de urmărire penală, l-a indicat pe C.N. drept persoană care coordonează și supraveghează orice trecere ilegală peste frontieră, fie de persoane fie de bunuri. În speță, călăuzele îl anunțau pe C., care fie le înlesnea trecerea peste frontieră, fie uneori prindea grupul, dar nu făcea nimic călăuzelor deoarece dorea să demonstreze că își desfășoară activitatea în zonă. Martorul a indicat faptul că inculpatul C. primea bani de la călăuză cu titlu de taxă, iar dacă refuzau erau prinși și prezentați organelor competente. Același mod de operare practica și în legătură cu transportul de bunuri, în special de țigări. Martorul l-a indicat pe C. care supraveghea scoaterea țigărilor din magazinele duty-free din port, asigurarea securității operațiunilor de scoatere a țigărilor în afara țării și în interior, contra unei taxe stabilite de C.N.

Datorită influenței inculpatului C. asupra polițiștilor de frontieră, aceștia din urmă permiteau transportul de țigări.

Martorul a precizat că au existat situații în care C. a cerut lucrătorilor poliției de frontieră ca timp de o oră sau două să nu părăsească sediul unității.

Martorul l-a indicat pe P.D. drept persoană subordonată și supusă ordinelor date de C., acesta din urmă având o persoană care îi asigura protecția, iar la nivelul I.J.P.F. Caraș-Severin era protejat de numitul C. căruia îi parveneau o parte din profiturile realizate.

În fața instanței de judecată martorul a invocat probleme de natură medicală, respectiv accidente cerebrale, care îl determină să nu își mai aducă aminte despre conținutul declarației date la organele de urmărire penală. Și-a amintit că a declarat în fața autorităților în cursul anului 2006. Cu toate acestea, și-a amintit că nu a declarat nimic din ce este consemnat referitor la inculpații P.D. și C.N. Martorul și-a recunoscut semnătura de pe declarația de la urmărire penală.

În susținerea problemelor medicale invocate a depus fotocopii ale unor documente medicale, care a confirmat evoluția stării sănătății, perioadele de internare și diagnosticul stabilit.

Instanța a constatat că aceste probleme au survenit după momentul audierii sale de către organele de urmărire penală, iar puseul de memorie invocat în instanță este lipsit de credibilitate din perspectiva enunțului potrivit căruia nu ar fi declarat nimic din ce este consemnat referitor la inculpații P. și C.

Instanța nu a avut motive rezonabile și suficiente pentru a înlătura declarația dată de acest martor în faza urmăririi penale, mai ales în contextul în care acesta își recunoaște semnătura de la sfârșitul declarației și urmează să analizeze conținutul declarației prin în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în această cauză.

10. Declarația martorului G.R. a fost consemnată în 06 iulie 2006 în faza de urmărire penală.

Martorul a participat spre sfârșitul verii anului 2005 direct la o operațiune de preluare peste gardul din apropierea magazinelor duty-free a mai multor baxuri cu țigări (aproximativ 47 baxuri), pe care le-a încărcat într-un autoturism marca D. și pe care le-a depozitat la casa părintească a lui S. Țigările nu aveau nici o etichetă pe ele deoarece erau tăiate. Operațiunea a fost repetată de aproximativ 20 de ori.

Martorul a arătat că la operațiune nu a participat doar el și C. (n.i. declarația este olografă și greu lizibilă), ci aproximativ alte 20 de mașini care încărcau de la diferite magazine, peste gard, operațiunea fiind repetată de mai multe ori.

În discuția pe care au avut-o cu S., acesta din urmă și-a declinat prietenia cu P.D., pe care l-a folosit în repetate rânduri drept paravan pentru activitățile desfășurate. S. i-a relatat martorului că fiecare ajutor primit de la P.D. îl costa aproximativ 300 euro. Martorul a relatat chiar despre efectuarea unei operațiuni în care S. împreună cu M. au fost prinși cu o mașină cu țigări și pentru care S. i-a plătit lui P. 300 euro. Contactul cu P.D. era realizat telefonic.

Martorul a arătat că țigările erau încărcate de la magazinele administrate de S.M. și C.S.

Audiat în instanță în ședința publică din 15 martie 2011 martorul a invocat intervalul mare de timp care îl împiedică să-și amintească conținutul exact al declarației. A precizat expres că declarația dată în faza de urmărire penală a fost scrisă de el fără să-i fi fost dictată de vreo persoană, iar conținutul acesteia corespunde adevărului.

11. Martorul L.A. a fost audiat în ambele cicluri procesuale, respectiv în faza urmăririi penale și de către instanța de judecată.

Martorul a precizat faptul că a fost condamnat pentru asociere în vederea săvârșirii infracțiunii trafic de migranți, faptă pe care a recunoscut-o din timpul anchetei. Martorul a detaliat modul de consumare a faptei sale, cu privire la care îl indică pe inculpatul C. ca fiind implicat în considerarea faptului că acesta din urmă l-a contactat și i-a fixat o taxă de 50 euro/tură pentru a nu fi prins. Taxa i-a fost pretinsă și după de C. nu a mai lucrat în zonă, și chiar a fost majorată la suma de 300 euro.

Martorul a precizat că a fost martor ocular al operațiunilor de trafic de țigări, pe care inculpatul C. le supraveghea contra unei taxe, care varia în raport de cantitatea de țigări scoasă ilegal. Martorul a precizat că inculpatul C. avea o taxă fixă de 300 euro/vapor. În instanță a rectificat în sensul că această taxă era percepută pentru fiecare barcă cu țigări trecută în Serbia și a precizat explicit că aspectele directe referitoare la cuantumul taxelor erau aplicabile perioadei 1994-1996.

Martorul l-a indicat pe P.D. ca fiind mâna dreaptă a lui C.

Martorul a afirmat că cei care refuzau plata taxei erau deferiți justiției, el nemurându-se printre aceștia.

De asemenea, martorul a susținut că inculpatul C. se întâlnea cu șefii magazinelor duty-free în locuri publice, unde organizau traficul cu țigări și taxa percepută. La asemenea întruniri participa și P.D., L.G., C.S., M.D., R.

Țigările erau scoase din spatele magazinelor duty-free, la gardul ce înconjoară zona de frontieră a portului, sub un vagon de autotren, printr-o gaură, și introduse în țară.

Martorul a susținut că l-a momentul scoaterii țigărilor din țară prin modalitatea descrisă poliția de frontieră era „păzită” de poliția locală pe Șoseaua Dunării, în dreptul portului.

Martorul a relatat că vizita unui procuror însoțit de poliție din 23 iunie 2006 l-a „agitat” pe C., care a început să discute direct cu P.D. pentru a evita convorbirile telefonice și că a constatat că după astfel de întâlniri se intensifica activitatea magazinelor duty-free, aspect relatat suplimentar în instanța.

12. Martorul S.L. a fost audiată în ambele cicluri procesuale, respectiv în faza urmăririi penale și de către instanța de judecată. Declarația acesteia a fost irelevantă din perspectiva obiectului dedus judecății.

Martorul S.S. a fost audiat în ambele cicluri procesuale, respectiv în faza urmăririi penale și de către instanța de judecată. Declarația acesteia este irelevantă din perspectiva obiectului dedus judecății.

Martorul M.Z. a fost audiat doar în faza urmăririi penale. Instanța de judecată a efectuat demersuri procedurale pentru a audia martorul acuzării. Față de absența acestuia, coroborat cu mențiunile organului de poliție din procesul-verbal de căutare a acestui martor, din adresa comunicată I.P.J. Caraș-Severin - Poliția orașului Moldova Nouă din care rezultă că această persoană, cu datele cunoscute din declarația dată, nu locuiește și nu a locuit vreodată în orașul Moldova Nouă și din adresa din 06 ianuarie 2011 a Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor Moldova Nouă, rezultă că în urma verificărilor efectuate în registrul Național de Evidență a Persoanelor nu figurează numitul M.Z., reprezentanta D.I.I.C.O.T. a renunțat la audierea sa (încheierea din 01 februarie 2011).

În aceste circumstanțe și declarația acestui martor, dată în faza urmăririi penale, a fost înlăturată în circumstanțele în care s-a renunțat la audierea sa și nu există posibilitatea respectării principiului contradictorialității care guvernează procedurile judiciare în fața instanței de judecată, este incident art. 329 C. proc. pen.

Împrejurarea imposibilității identificării de către autorități a acestei persoane, propusă de acuzare în calitate de martor, a pus sub semnul îndoielii obiectivitatea desfășurării anchetei penale în contextul în care nu există motive rezonabile pentru a justifica inexistența sa ca persoană fizică.

Martorul T.A.S. a fost audiat în ambele cicluri procesuale, respectiv în faza urmăririi penale și de către instanța de judecată. Declarația acestuia a fost irelevantă din perspectiva obiectului dedus judecății.

Martorul P.F. a fost audiat în ambele cicluri procesuale, respectiv în faza urmăririi penale și de către instanța de judecată.

Martorul a relatat despre una dintre acțiunile desfășurate împreună cu agentul de poliție P.R. și cu P.E. din primăvara anului 2006 când a fost oprită o autoutilitară în care se găseau 17 cartușe cu țigări marca M. netimbrate pentru care s-a întocmit proces-verbal de contravenție și au fost confiscate. Martorul a caracterizat favorabil pe cei doi inculpați. Celelalte aspecte relatate au fost neesențiale fondului cauzei.

Din perspectiva conținutului declarației acestui martor, afirmațiile relativ la persoana celor doi inculpați au relevat un comportament normal din perspectiva obligațiilor profesionale ale acestora.

17. Martorul V.M. a fost audiat în ambele cicluri procesuale, respectiv în faza urmăririi penale și de către instanța de judecată. Declarația acestuia a fost irelevantă din perspectiva obiectului dedus judecății.

18. Martora P.A. a fost audiată în ambele cicluri procesuale, respectiv în faza urmăririi penale și de către instanța de judecată.

Martora este afin cu inculpatul P.R. și a relatat că acesta i-a transportat pachete lui L.G. și ei de la părinții fiecăruia dintre ei sau chiar L.G. a trimis prin cumnatul ei, inculpatul P., diferite pachete către părinții de la țară.

În instanță a relevat aceleași împrejurări.

19. Martorul F.I. a fost audiat doar în faza urmăririi penale, declarația acestuia fiind consemnată.

La momentul efectuării demersurilor necesare audierii sale în instanța de judecată, s-a comunicat prin procesul-verbal de căutare în vederea executării mandatului de aducere a acestui martor împrejurarea că a decedat și s-a depus fotocopia certificatului de deces.

Declarația acestuia a relevat activitatea desfășurată de inculpatul C., cu care a fost vecin de bloc, despre care susține că era vizitat în repetate rânduri de persoane angajate la magazinele duty-free, și enumera pe C., P.A., O. - primarul localității P. Martorul a susținut că știe din afirmațiile numitului B.N. faptul că acesta din urmă „îl miruiește” pentru ca să poate trece fraudulos țigări peste Dunăre.

S-a mai susținut că nepotul martorului (S.P.) i-ar fi relatat că inculpatul C. deține sume importante în valută, ascunse în pământ.

Declarația acestui martor a fost relevantă doar în măsura în care se coroborează cu alte probe (această împrejurare va fi analizată de către instanță în conținutul acestei motivări) în contextul în care intervenind decesul inculpatului, susținerile sale din faza de urmărire penală nu au fost verificate în condiții de contradictorialitate, publicitate și oralitate, astfel cum impun normele art. 63 C. proc. pen. raportat la art. 289 C. proc. pen.

20. Martorul B.C. a fost audiat doar de către instanța de judecată, acesta precizând că în faza urmăririi penale a redactat acasă la el o declarație sub semnătură privată, pe care i-a înmânat-o avocatei inculpatului P. Martorul a susținut că este în relații de afinitate cu inculpatul P., care îi transporta diferite produse de la țară și către țară. Declarația acestuia s-a rezumat la relatarea modului în care inculpatul P. îi erau efectuate transporturi de la țară de către L.G., cu care martorul este consătean.

Instanța a apreciat irelevantă declarația martorului din perspectiva obiectului supus judecății.

La solicitarea inculpaților au fost audiați mai mulți martori, astfel:

Pentru inculpații U.V. și J.G.:

- I.E. a declarat că a avut calitatea de angajată a unui magazin duty-free aparținând și face referiri pozitive relativ la persoana inculpatului J., despre care susține că nu l-a văzut să ia legătura cu persoane bănuite că fac trafic cu țigări.

- A.M., angajat în cadrul Administrației Portuare Moldova Veche, a susținut că în intervalul în care-și desfășoară activitatea, respectiv orele 08.00-16.00, nu i-a văzut pe inculpații U.V. și J.G. să intre în magazinele duty-free sau să fie în legătură cu persoane care erau suspectate de trafic cu țigări. Martora a desfășurat activitate „de birou”.

Pentru inculpatul C.N.:

1. P.V. a relatat referitor la operațiuni desfășurate pe linie de serviciu, în perioadele ianuarie - februarie 2006, în care au fost implicați și inculpații C.I. și C.N. vizând organizarea unui filtru pentru a captura două autoturisme marca A. suspectate că ar transporta țigări și trecerea frauduloasă a frontierei, în aceasta din urmă fiind implicat și inculpatul P.

Martorul a menționat că pe linie de serviciu inculpatul P. avea atribuții referitor la supravegherea operațiunilor privind traficul cu țigări. Martorul a relatat despre rezultatele profesionale ale inculpatului C. în realizarea misiunilor pe care le avea.

2. C.M. a susținut că inculpatul C. s-a remarcat prin desfășurarea unor activități specifice identificării și sancționării persoanelor care au efectuat trafic cu țigări. A menționat că astfel de fapte erau prevăzute drept contravenții și insuficient sancționate și că nu aveau competența verificării activităților desfășurate de magazinele duty-free. A relatat cu privire la inculpatul C. faptul că a desfășurat pe plan profesional o activitate ce tindea la identificarea lui T.S., despre care se susținea că desfășura activități ilicite cu țigări. De asemenea, relatează că în perioada octombrie - noiembrie 2010 inculpatul C. a coordonat o acțiune de combatere a traficului de țigări pe vasul sârbesc A., despre care existau informații că ar fi încărcat cu țigări, iar aceste informații nu s-au probat.

Martorul a afirmat pozitiv despre activitatea profesională desfășurată de inculpații C.N., C.I. și P.D.D.

Pentru inculpatul C.I.:

1. M.E. a precizat faptul că numitul L.G. informa pe inculpatul C. despre diferite incidente și transmitea informații, discuțiile fiind inclusiv despre fotbal și organizarea unor întâlniri în acest scop, inculpatul C. fiind implicat în activitatea sportivă a echipei de fotbal din Oravița. Întâlnirile celor doi se consumau la locuința martorei.

Martora a susținut că după arestarea inculpatului C., avocatul P.A. a abordat-o și i-a cerut „să-l convingă” de inculpat „să declare ce o să i se spună”, fapt despre care l-a informat pe avocatul inculpatului C. și pe sora acestuia. Ulterior martora a aflat că, în cursul aceleiași zi, inculpatul C. a fost vizitat la arest de numitul G., angajat D.I.I.C.O.T., care i-a făcut acestuia o propunere similară celei făcute de av. P.

2. T.M. a avut calitatea de șef al Serviciului de Informații și Protecție Internă Caraș-Severin în perioada 2004-2008 și, în această calitate a dat referiri pozitive atunci când inculpatul C. a participat la concursuri pentru ocuparea unor posturi de conducere, potrivit procedurii interne. Pe linie profesională inculpatul C. l-a informat în repetate rânduri despre diverse abateri disciplinare sau încălcări ale legii, efect al atribuțiilor pe care le avea.

În vara anului 2006 inculpatul C. i-a transmis o situație informativ-operativă în copie, întocmită de adjunctul său - C.M., în care se făcea vorbire de acțiuni de migrațiune clandestină și trafic de țigări.

În același an, martorul a susținut că a văzut două rapoarte întocmite de P. și O., adresate superiorului lor, C.I., în care susțineau că se exercită presiuni asupra lor din partea contrabandiștilor și nu erau indicate numele acestora, ci doar tipul de amenințare. Informațiile au fost verificate și nu s-au confirmat.

În acest timp se făcea trafic cu țigări, cu autobuzele aduse de la Stamora Oravița și erau exercitate mai multe acțiuni de control pe această linie.

De la inculpatul C. avea cunoștință despre faptul că L.G. transmitea informații acestuia referitor la contrabanda cu țigări.

Martorul a susținut că acțiunile organizate la solicitarea serviciului condus de el inculpatul C. erau soldate, în general, cu succes.

Martori comuni tuturor inculpaților:

- U.A. a menționat că, în calitate de expert vamal (inspector) la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale - Biroul Operațiuni Speciale împreună cu Garda Financiară, Poliția economică și Poliția de frontieră a efectuat un control în anul 2006 la punctul vamal Moldova Veche la care nu s-au constatat nereguli. A menționat că la momentul efectuării controalelor verifica în registrul de vamă datele referitoare la stocul fizic și scriptic și încasările efectuate, inclusiv cu privire la țigări. Relevă faptul că Moldova Veche nu făcea parte din zona liberă, ci era antrepozit vamal. A arătat că orice persoană avea dreptul să cumpere pentru uzul său ori al familiei produse din magazinele duty-free. Martorul nu a avut atribuții în verificarea potențialului acestor magazine de a comercializa en-gros mărfuri.

- M.A.M. a declarat faptul că SC H.I. SRL permitea vânzarea a maxim 25 de cartușe cu țigări unei persoane fizice. Achiziționarea țigărilor de la magazinul la care lucra martora se putea realiza doar intrând în punctul de frontieră pentru a trece în Serbia cu nava. Martora a declarat că aveau obligația de a asigura iluminația magazinului pe timp de noapte și erau păziți de polițiștii de frontieră. A precizat că au fost efectuate controale inopinate și trimestriale fără să fie constatate nereguli din punct de vedere al stocului de produse.

- D.Z. a avut calitatea de subordonat din punct de vedere profesional al inculpatului O. (șef de punct), P. (șef sector) și C. (inspector șef). Martorul relevă că, la intrarea în tură (tura având 12 ore, iar în timpul acesteia își desfășurau activitatea aprox. 30 de polițiști de frontieră, în cadrul zonei de frontieră, cât și în zona verde), primea misiunea de la șeful de tură, apoi se deplasa în punctul de frontieră unde avea atribuția de a controla documentele persoanelor care intrau sau ieșeau din țară, consemne pe care le menționa în registre, efectua rapoarte, situații, etc.

În timpul desfășurării activităților profesionale martorul a declarat că nu a constatat direct sau indirect ca, din magazinele duty-free, să fie scoase cantități de țigări peste limita admisă.

Martorul a afirmat că aceste magazine erau păzite permanent, iar zona era iluminată pe timp de noapte. Martorul a susținut că prin spatele magazinelor nu puteau fi scoase țigări deoarece acestea erau păzite. În rapoartele realizate la terminarea turei trebuiau menționate și eventualele incidente, inclusiv eventuale transporturi ilegale de țigări, aspecte pe care nu le-a semnalat pentru că nu au existat. A susținut că polițiștii de frontieră aflați în zona de acces persoane nu aveau vizibilitate spre și în spatele magazinelor duty-free. De asemenea, de pe Șoseaua Dunării vederea spre aceleași magazine era obturată de casele oamenilor; identic dinspre bar spre aceleași locații.

Relativ la patrulările pe care le efectua în zona verde, martorul a susținut că acestea s-au desfășurat fără incidente.

Martorul a relevat faptul că L.G. nu se bucură de credibilitate deoarece era consumator de băuturi alcoolice.

Martorul a confirmat efectuarea controalelor de către Garda Financiară și Vamă.

A precizat că lucra în tură diferită de inculpatul J.

Declarația acestui inculpat a fost apreciată ca fiind pro-causa, lipsită de sinceritate, în considerarea soluției adoptate față de acesta pentru fapte similare, respectiv prin sentința penală nr. 368 din 07 octombrie 2008 a Tribunalului Mehedinți pronunțată în dosar penal nr. 351/54/2010, definitivă prin decizia nr. 1092 din 21 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanțele care au pronunțat hotărârea de condamnare a acestei persoană, martor în prezenta cauză, rețin calitatea de inculpat a acestuia, efect al rechizitoriului nr. 193/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraș-Severin, în care au fost judecați prezumtivii autori ai infracțiunii de contrabandă în relație cu care se reține starea de complicitate a inculpaților din prezenta cauză penală.

Pentru aceste considerente instanța a înlăturat această declarație din ansamblul probator administrat în cauză.

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- fișele posturilor inculpaților, conform mențiunilor din procesul-verbal;

- răspunsurile pe latură civilă:

- adresa A.N.A.F. - A.N.V. referitoare la verificările efectuate societăților comerciale în raza de competență a D.R.V. Timișoara;

- adresa din 19 septembrie 2008 a M.F.P. - D.G.F.P. Caraș-Severin prin care arată că se constituie parte civilă cu prejudiciul reprezentând contravaloarea țigărilor de contrabandă și obligațiile fiscale aferente;

- constituirea de parte civilă și individualizarea despăgubirilor civile de către M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Caraș-Severin, însoțită de documente în dovedirea acesteia;

- adresa Tribunalului Covasna din Dosar nr. 6945/115/2006 din 19 septembrie 2008 din care rezultă că în cauza în care sunt judecați presupușii autori ai infracțiunii de contrabandă nu au fost introduse părți vătămate sau părți civile;

- adresa M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Caraș-Severin, în care invocă imposibilitatea constituirii de parte civilă, motivat de inexistența documentelor și informațiilor în acest sens, coroborat cu precizarea că este fără echivoc faptul că a fost produs un prejudiciu;

- adresa Curții de Apel Alba Iulia către partea civilă pentru comunicarea unor aspecte ce țin de lămurirea laturii civile, la cererea inculpaților, coroborat cu răspunsul instituției solicitate din care rezultă punctual cantitățile de țigări vândute de magazinele duty-free, notele de constatare încheiate de Garda Financiară și alte documente în dovedirea pretențiilor civile formulate în cauză;

- adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara referitor la locul situării suporturile optice;

- adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. referitor la situația suporturilor optice originali;

- obiectivele la raportul de expertiză criminalistică formulate de toți inculpații, depuse în formă scrisă, discutate în ședința publică din 25 mai 2011;

- adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara referitor la situația conținutului suporturilor optice relativ la înregistrările convorbirilor telefonice efectuate în baza mandatelor din 29 iulie 2005 și din 26 ianuarie 2006 eliberate de Înalta Curte de Casație și Justiție și la locul situării celorlalte suporturi optice conținând convorbiri telefonice realizate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Caraș-Severin;

- răspunsuri cu caracter secret de serviciu, comunicate instanței la data de 06 iunie 2011 și 14 iunie 2011 de Compartimentul Documente Clasificate al Înaltei Curți de Casație și Justiție, relativ la solicitarea Curții de Apel Alba Iulia de a fi declasificate mandatele din 29 iulie 2005 și din 26 ianuarie 2006 eliberate de Înalta Curte de Casație și Justiție, păstrate de instanță (Curtea de Apel Alba Iulia) în condițiile reglementate de H.G. nr. 781/2002;

- răspunsuri ale Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, referitor la situația suporturilor optici primiți de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și care constituie probe și în dosarul instrumentat de această instanță și adresa aceleiași instanțe de comunicare a suporturilor optice ce conțin înregistrările convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Caraș-Severin;

- proces-verbal încheiat cu ocazia copierii suporturilor optice anterior menționați în vederea păstrării acestora în condițiile prev. de art. 913 alin. (3) C. proc. pen.;

- procesul-verbal încheiat cu ocazia copierii suporturilor optice anterior menționați, efect al admiterii cererilor inculpaților formulate în acest sens;

- obiectivele raportului de expertiză criminalistică încuviințate de instanța de judecată la termenul din 15 noiembrie 2011 (coroborat cu documentul olograf ce conține fișierele ce se doresc a fi expertizate pentru inculpatul C.I., restul inculpaților au solicitat inițial expertizarea tuturor fișierelor existente pe suporții optici, care conțin convorbiri efectuate în baza mandatelor emise de Tribunalul Caraș-Severin; la termenul din 16 decembrie 2011 instanța a constatat că inculpații C.N., P.D.D., U.V. și O.C. nu și-au îndeplinit obligația de a achita avansul stabilit de laborator și a revenit asupra probei încuviințate, constatând că prin omisiunea acestora se tinde spre tergiversarea soluționării cauzei. Conform declarației inculpatului C.I. se urmărește expertizarea exclusiv a fișierelor indicate de acesta și menționate explicit și în conținutul declarației);

- răspunsurile comunicate de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj Napoca în legătură cu expertiza criminalistică:

- solicitări lămuritoare din partea laboratorului și taxa stabilită cu privire la obiectivul nr. 1;

- taxa aferentă fiecărui solicitant raportat la transcrierile puse la dispoziție expertului;

- expertul informează despre împrejurarea că din analiza suporților optici s-a constatat că pe aceștia nu se regăsesc convorbirile identificate de expert în transcrieri și în baza cărora s-a calculat taxa de expertiză;

- adresă și tabel anexă în care expertul menționează care sunt înregistrările ce nu se regăsesc pe suporții optici analizați raportat la transcrierile puse la dispoziție;

- taxa de expertiză fiecăruia dintre inculpați solicitanți ai raportului de expertiză a celor doi suporți optici ce conțin înregistrări efectuate în baza mandatelor emise de Înalta Curte de Casație și Justiție;

- mențiunile referitoare la fișierele care lipsesc de pe suporții optici ce conțin înregistrări efectuate în baza mandatelor emise de Tribunalul Caraș-Severin.

Referitor la expertiza criminalistică încuviințată la solicitarea inculpaților, se impun a fi efectuate următoarele precizări:

Curtea a încuviințat expertizarea suporturilor optici în următoarele etape:

1. expertizarea suporturilor care conțin înregistrările efectuate în baza mandatelor emise de Tribunalul Caraș-Severin.

Conform adresei D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara suporturile optice ce conțin „convorbirile și comunicările telefonice realizate în baza autorizațiilor eliberate de Tribunalul Caraș-Severin” se aflau la data solicitării din partea Curții de Apel Alba Iulia la Curtea de Apel Brașov, la Dosarul nr. 6495/115/2006.

La solicitarea Curții de Apel Alba Iulia adresată instanței din Brașov, această instanță a confirmat faptul că dețin suporturile identificate astfel:

- CD-R pe care se află înregistrări ale convorbirilor telefonice din perioadele: 14 ianuarie 2006 - 31 ianuarie 2006, 01 februarie 2006 - 28 februarie 2006, 01 martie 2006 - 31 martie 2006;

- CD-R pe care se află înregistrări ale convorbirilor telefonice din perioadele 01 aprilie 2006 - 30 aprilie 2006, 01 mai 2006 - 15 mai 2006 și 01 iunie 2006;

- CD-R prin adresa înregistrată în 29 septembrie 2011, cu precizarea că aceștia sunt supuși activității de efectuare a expertizei vocii și vorbirii în cauza aflată pe rolul Curții de Apel Brașov. Ulterior, cu adresa din 11 octombrie 2011, suporturile optice au fost transmise acestei instanței.

Deoarece la dosarul cauzei nu existau nici copii ale acestor suporturi, deși transmiterea lor era obligatorie pentru organul de urmărire penală raportat la prev. art. 913 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus înlăturarea acestei omisiuni prin efectuarea lor.

Inițial inculpații au solicitat expertizarea tuturor fișierelor aflate pe aceste suporturi optice (conform mențiunilor din încheierea de ședință din 15 octombrie 2011).

Efect al comunicărilor efectuate de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj în corespondența cu Curtea de Apel Alba Iulia (în care se informează cu privire persoanele și taxa individuală rezultată din analiza transcrierilor, coroborat cu adresa prin care Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj informează despre lipsa convorbirilor de pe suporturile optice probă coroborat cu răspunsul), coroborat cu neplata de către restul inculpaților identificați de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj în transcrierile convorbirilor, doar inculpatul C.l. și-a menținut cererea în probatiune de efectuare a expertizei privind stabilirea identității persoanei după vorbire și autentificarea înregistrărilor audio, inițial precizată cu privire la fișierele indicate în formă olografă, și, ulterior restrânse la fișierele:

- 28 februarie 2006, ora 20:17:00;

- 28 februarie 2006, ora 21:08:05;

- 28 februarie 2006, ora 23:44:49.

Din răspunsul Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj a rezultat faptul că următoarele înregistrări transcrise nu se află pe suporturile optice analizate:

Cu privire la inculpatul C.l., următoarele convorbiri:

- din data de 15 ianuarie 2006, ora 18:56:07;

- din data de 28 februarie 2006, ora 09:22:13;

- din data de 28 februarie 2006, ora 18:59:08;

- din data de 28 februarie 2006, ora 20:17:00;

- din data de 28 februarie 2006, ora 21:08:05;

- din data de 09 aprilie 2006, ora 21:26:58;

- din data de 09 aprilie 2006, ora 21:30:48;

- din data de 28 februarie 2006, ora 23:44:49.

Cu privire la inculpatul C.N.:

- din data de 28 februarie 2006, ora 18:29:26;

- din data de 03 martie 2006, ora 15:22:30;

- din data de 01 martie 2006, ora 02:59:46.

Cu privire la inculpatul U.V.:

- din data de 17 februarie 2006, ora 05:11:12;

- din data de 01 martie 2006, ora 00:56:09;

- din data de 05 martie 2006, ora 08:40:51.

Cu privire la inculpatul P.D.D.:

- din data de 28 februarie 2006, ora 13:19:51;

- din data de 28 februarie 2006, ora 18:52:07;

- din data de 01 martie 2006, ora 00:47:33;

- din data de 01 martie 2006, ora 03:06:08;

- din data de 01 martie 2006, ora 03:18:44;

- din data de 01 martie 2006, ora 04:41:08;

- din data de 01 martie 2006, ora 14:00:59;

- din data de 01 martie 2006, ora 18:44:41;

- din data de 05 martie 2006, ora 15:25:49.

În consecință, convorbirile ce au fost solicitate a fi expertizate de către inculpatul C. nu există în materialitatea lor, astfel încât nu constituie mijloc de probă în această cauză, neexistând corespondență între transcrieri și înregistrări. De asemenea, nici cu privire la ceilalți inculpați, convorbirile transcrise care nu s-au găsit pe suporturile optice analizate de expert nu constituie probă, neexistând corespondență între transcrieri și înregistrări.

În consecință, instanța a înlăturat acele transcrieri ale căror înregistrări nu se găsesc pe suporturile optice depuse ca probă din partea acuzării.

Sub alt aspect, răspunsul oferit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj referitor la imposibilitatea expertizării celor trei fișiere solicitate de inculpatul C. pentru a răspunde oricăruia dintre obiectivele încuviințate de instanță justifică restituirea către acest inculpat a sumei achitate de el ca avans expertiză.

Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj a comunicat instanței prin adresa din 13 ianuarie 2012 și anexa acesteia care sunt convorbirile identificate pe suporturile optice analizate, și pe care le-a menționat:

- convorbirea din 31 ianuarie 2006, ora 22:25:34, care îl privește pe inculpatul C.;

- convorbirea din 17 februarie 2006, ora 03:00:50, care îl privește pe inculpatul U.V.;

- convorbirea din 23 februarie 2006, ora 12:33:55, care îl privește pe inculpatul O.C.;

- convorbirea din 01 martie 2006, ora 14:37:21, care îl privește pe inculpatul O.C.;

- convorbirea din 16 martie 2006, ora 15:50:37, care îl privește pe inculpatul O.C.

Aceste convorbiri care se găsesc atât pe suporturile optice analizate, cât și în transcrierile depuse de organul de urmărire penală constituie probe, iar la analizarea acestora vor fi avute în vedere exigențele impuse de art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

2. expertizarea suporturilor care conțin înregistrările efectuate în baza mandatelor emise de Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a făcut precizarea că din conținutul procesului-verbal de transcriere a înregistrărilor efectuate în baza autorizării date de Înalta Curte de Casație și Justiție, a rezultat faptul că înregistrările de pe suporturile optice din 28 august 2006 și din 06 octombrie 2006 folosite ca probă de acuzare au la bază exclusiv mandatul din 29 iulie 2005.

Expertizarea fișierelor aflate pe cele două suporturi optice s-a discutat la termenul 02 martie 2012. Doar inculpații J., P. și P. au solicitat expertizarea unor fișiere aflate pe suporturile optice menționate la acest punct, conform precizărilor. Aceștia ulterior au renunțat la probă, fapt menționat în încheierile de ședință.

În consecință, interceptările efectuate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, necontestate de părți, întrunesc toate condițiile impuse de lege pentru a fi considerate probe în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă.

Inculpații au fost audiați în ambele faze procesuale, astfel:

1. Inculpatul C.I. a fost audiat în faza urmăririi penale, conform declarațiilor aflate la dosar urmărire penală, dată în 06 septembrie 2006. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor de care este acuzat și a susținut că îl cunoaște pe L.G. din momentul în care acesta s-a oferit să-i furnizeze informații referitor la traficul de influență la momentul încadrării unor agenți și ofițeri. Inculpatul a susținut că a primit note informative în acest sens de la această persoană, iar informațiile primite le menționa într-un registru de informații personal. În baza informațiilor primite de la acesta întocmea rapoarte. Inculpatul a făcut referire în declarație sa la faptul că a renunțat în cursul lunii martie 2006 la serviciile oferite de L.G. deoarece ar fi auzit că acesta a avut deficiențe la magazinul gestionat de el și pentru că s-ar fi folosit de numele lui și al altor ofițeri cu funcții de conducere.

În declarația dată în fața instanței de judecată a susținut că i-a formulat reproșuri lui L.G. relativ la afirmațiile nejustificate făcute de acesta la adresa sa în cadrul unui meci de fotbal în luna aprilie sau mai 2006, ocazie cu care l-a și anunțat că au încheiat orice relație.

Inculpatul a susținut că nu a avut convorbiri telefonice cu această persoană, deși a susținut că era apelat telefonic de către L.G., iar ulterior a revinit asupra primei afirmații și a recunoscut că vorbeau la telefon.

În instanță, inculpatul a invocat starea de presiune în care a declarat la urmărire penală și a reiterat, în esență, aspecte deja menționate în conținutul acestei hotărâri. Suplimentar, a arătat că la unele întâlniri pe care le-a avut cu L.G. a participat și M.E., gazda sa. Inculpatul a susținut că aspecte referitoare la traficul cu țigări erau atributul primului său adjunct, care nu l-a informat vreodată că ar exista astfel de probleme. A mai arătat că nu are cunoștință despre rapoartele întocmite de C.N. deși în faza urmăririi penale, precizează despre conținutul unui raport întocmit de C., P. și C.M. despre presupuse acte de corupție ale unui ofițer.

Inculpatul C. a apreciat că dosarul este rezultatul actelor de răzbunare manifestate de către subordonați ai săi cu privire la care a dispus unele măsuri.

2. Inculpatul U.V., ale cărui declarații au fost consemnate în faza urmăririi penale, dată în 25 octombrie 2006, a susținut că este nevinovat de acuzațiile reținute în sarcina sa.

S-a susținut referitor la apelurile primite de la L.G., vecinul său, și referitor la convorbirile lor telefonice faptul că L. îl apela când era sub influența băuturilor alcoolice, în general, pentru a-l solicita să bea împreună.

A afirmat că aproba propunerile acestuia doar pentru a scăpa de el și a nu mai fi deranjat. A susținut că datorită bolii pe care o are nu consumă băuturi alcoolice.

A menținat că în plan profesional nu avea atribuții pe linia prevenirii și combaterii infracțiunilor de contrabandă.

În instanță a reiterat împrejurarea că este nevinovat și a retractat declarația dată la urmărire penală, pe motiv că nu a avut timp suficient să-și pregătească apărarea și nu le-au fost prezentate acuzațiile. A menționat că pe unii dintre inculpații care au fost trimiși în judecată la Tribunalul Caraș-Severin i-a cercetat pentru unele fapte cu caracter penal. Partea referitoare la relațiile și convorbirile telefonice cu vecinul său L.G. o repetă și dă exemple de discuții pe care le-a avut cu acesta, urmare apelurilor efectuate de L.G., respectiv probleme personale ale apelantului.

A contestat o parte a convorbirilor telefonice, fără să precizeze în concret care sunt convorbirile contestate și cu cine au fost purtate.

3. Inculpatul P.E. a declarat în faza de urmărire penală (dată în 25 octombrie 2006) că este nevinovat, precizare susținută și în instanța de judecată.

Acesta a precizat că, în calitatea sa, de agent de poliție rutieră la Poliția Moldova Nouă acționa în exercitarea atribuțiilor de serviciu în patrule mixte împreună cu lucrători din cadrul Formațiunii Ordine Publică, în general, dar și cu alți lucrători. Menționează că lucra în general în schimburile I sau II și, foarte rar, schimbul III.

Referitor la convorbirile telefonice cu L.G., a arătat că îl aproba doar pentru a scăpa de el și pentru a nu mai fi sunat pe viitor, fără să materializeze propunerile acestuia, ca de exemplu aceea de a se „plimba” prin diferite zone. Precizează faptul că L.G. apela atunci când era sub influența băuturilor alcoolice.

A precizat că nu putea folosi autoturismul din dotarea Poliției în afara orelor de program. A susținut că pe drumul public existau în permanență autovehicule ale poliției de frontieră care aveau legătură permanentă cu portul și ar fi putut observa potențialele activități cu caracter infracțional.

În instanță, inculpatul a sesizat modul în care a fost solicitat să dea declarații în cauză și neagă orice implicare a sa în activități cu caracter infracțional.

4. Inculpatul P.R.F. a precizat în faza de urmărire penală (dată în 25 octombrie 2006) că executarea serviciului (efectuat în calitatea sa de agent de circulație) se realiza în baza unui plan de acțiune, pe linie de muncă, plan ce era în prealabil aprobat de comandant și înregistrat.

A declarat că îl cunoaște pe L.G., care este consătean cu socrul său și rudă prin alianță cu acesta și care, sub influența băuturilor alcoolice, în general, îl apela noaptea când era sub influența băuturilor alcoolice, când, inculpatul pentru a nu-și trezi copilul mic, îl aproba pentru a nu face gălăgie. Mai era invitat de această persoană la băut și, pentru a scăpa de el, răspunde afirmativ și închidea fără a da însă curs invitației.

Patrularea cu autoturismul din dotare o efectua împreună cu un coleg de la ordine publică și lucra doar schimbul I și II, conform buletinului posturilor, iar pe bază de plan de acțiune executa, uneori, sâmbăta noaptea, acțiuni pe linie de alcool, fiind postați în zona discotecii din oraș.

A precizat că pe drumul public existau filtre sau autoturisme ale Poliției de Frontieră, care aveau legătură permanentă cu colegii din port și care ar fi putut observa potențialele activități ilegale.

În conținutul declarației de la urmărire penală, prin modul de exprimare a confirmat convorbirile din 02 octombrie 2005, ora 03:53:04 cu L.G. și discuția referitoare la plecarea la ora 04.00 dimineața la Timișoara, cărora le dă anumite interpretări justificative.

La instanța de judecată, inculpatul P. și-a retras declarația dată în faza de urmărire penală justificat de faptul că a fost dată sub presiunea exercitată de inspectorul șef al I.P.J. Caraș-Severin și de către procurorul anchetator. A menționat că a fost coleg de formație cu inculpatul P., dar nu lucrau pe același schimb. A repetat afirmațiile referitoare la folosirea autoturismului de serviciu și exercitarea, în general, a atribuțiilor de serviciu.

Relativ la următoarele persoane, ale căror declarații sunt analizate în continuare, acuzarea a solicitat aplicarea dispozițiilor speciale ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003. Potrivit acestor dispoziții prevăzute în legea privind prevenirea și combaterea criminalității organizate: „Persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) și care, în cursul urmăririi penale sau al judecății, denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”. Textul acestei dispoziții legale nu a suportat modificări de la momentul constatării presupuselor fapte reținute în sarcina acestor inculpați.

Chiar dacă ulterior trimiterii în judecată aceștia și-au modificat declarațiile, textul anterior menționat este aplicabil în circumstanțele în care din ordonanța de disjungere emisă la data de 06 iulie 2006 în Dosar nr. 193/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraș-Severin, coroborat cu rechizitoriul din 23 octombrie 2006 emis de aceeași instituție și de hotărârile pronunțate de către instanțele judecătorești în legătură cu actul de acuzare anterior menționat, respectiv sentința penală nr. 26 din 31 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar penal nr. 6495/115/2006 și decizia penală nr. 31/A din 09 martie 2012 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în aceeași cauză, nedefinitivă, s-au pronunțat hotărâri de condamnare a presupușilor autori ai infracțiunilor pentru care inculpaților din prezenta cauză li se reține starea de complicitate la infracțiunile de contrabandă și sprijinire a unui grup infracțional organizat.

Referitor la „presiunile” pretins a fi exercitate de către reprezentanții autorităților asupra inculpaților C., P., O., J. în faza urmăririi penale s-a remarcat faptul că declarațiile acestora au fost date în condițiile în care au fost asistați de apărători (exceptând pe inculpatul J., care însă a menționat expres că nu dorește să fie asistat de apărător), iar alte probe care să susțină teoriile inculpaților nu au fost propuse sau depuse. Din aceste motive este certă împrejurarea că ipotezele acestora sunt nesustenabile și au fost înlăturate. Celelalte elemente cu caracter particular au fost analizate distinct de către instanță și redate în considerentele acestei hotărâri.

Instanța a avut în vedere declarația acestor inculpați dată în faza de urmărire penală, deoarece, pe de o parte, nu au justificat pertinent retractarea declarației, iar pe de altă parte, declarațiile din faza de urmărire penală se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

5. Inculpatul C.N. a avut în cursul urmăririi penale o atitudine procesuală oscilantă declarațiile sunt date în 01 august 2006, 07 noiembrie 2006, 24 noiembrie 2006, 26 noiembrie 2006.

Inițial nu a recunoscut săvârșirea faptelor de care este acuzat, iar în data de 24 noiembrie 2006 a recunoscut, în circumstanțele în care i s-au adus la cunoștință prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și consecințele aplicării acestor dispoziții legale.

Din acest moment inculpatul C. a declarat că, despre contrabanda cu țigări netimbrate, cunoștea întreaga comandă a I.P.J. Caraș-Severin, șeful inspectoratului - comisarul C.I. și adjunctul acestuia - comisarul C.M.

Acesta a susținut că erau scoase țigări de la toate cele 8 magazine duty-free care funcționau în portul Moldova Veche și erau introduse, fie în interiorul țării și vândute pe piața neagră, fie scoase în afara graniței, în Serbia.

În această acțiune erau implicați toți șefii acestor magazine, operatorii pe calculator ai magazinelor, tineri racolați temporar pentru încărcatul-descărcatul țigărilor, lucrători ai poliției de frontieră și lucrători vamali.

Acesta a precizat că erau trei modalități de introducere și scoatere ilegală a țigărilor: la vapor, peste gard, direct pe poartă.

În continuare, a detaliat referitor la fiecare dintre aceste modalități și, într-o prezentare sintetică a declarației date de inculpatul C., a reieșit cu privire la prima modalitate faptul că șefii magazinelor se foloseau de cei câțiva călători care soseau cu vasul A. în perioada amiezii, al cărui proprietar era S.L., și operau pe calculator marfa scoasă ca fiind vândută acestora, pe baza listei de pasageri, cu toate datele de identificare, primită de la lucrătorii poliției de frontieră.

O mare parte a țigărilor ce apăreau în acte ca fiind vândute călătorilor, erau cumpărate de membrii echipajului sârbesc al vaporului, pentru proprietarul vasului, el fiind persoana care coordona distribuirea lor ulterioară în Serbia.

Acesta a susținut că țigările erau scoase din magazine direct de către personalul vasului și, mai rar, de către personalul portului, fără să existe vreo reacție din partea lucrătorilor vamali sau ai poliției de frontieră din post.

Banii erau achitați după vânzarea în Serbia, dar la predarea țigărilor era predat „comisionul”, de 5 euro/bax cu țigări. Pentru a justifica vânzările, șefii magazinelor achitau din propriul buzunar c/valoarea țigărilor, apoi recuperau în aprox. 3-4 zile, max. o săptămână.

În cazul în care vreun lucrător vamal sau ai poliției de frontieră riposta la scoaterea țigărilor, nu mai erau programați în zilele în care venea vaporul.

Pentru a doua modalitate se opera pe timp de noapte, cu o noapte după plecarea vaporului. Coordonatorul acestor acțiuni era L.G., care transmitea șefilor celorlalte magazine că se poate „lucra”.

Inculpatul C. a afirmat că a dedus faptul că anterior operațiunilor, L.G. obținea „avizul” de la C.I. în sensul ca acesta din urmă să nu trimită cadre și echipa de intervenție de la I.P.J. Caraș-Severin. Inculpatul nu a făcut precizări suplimentare din care să rezulte sursa deducțiilor sale. A susținut că scoaterea efectivă a țigărilor din magazine era realizată de către tineri plătiți ocazional de către beneficiarii țigărilor cu sume mici, timp în care operatorii rămâneau în magazine pentru a opera pe calculator vânzarea fictivă a țigărilor. Inculpatul a indicat drept beneficiari ai țigărilor pe: D.Z., T.S., D.S., C.Z., B.V., Z.G., O.R., D.N.

În această modalitate, banii erau dați de șefii magazinelor, urmare încasării lor de la beneficiarii indicați anterior.

Pentru acest tip de operațiune, comisionul era de 15 euro/bax cu țigări. Din partea vămii, banii erau strânși de către T. (7 euro/bax), iar din partea poliției de frontieră, erau strânși de către șeful de punct (8 euro/bax), din care se acorda 1 euro/bax polițistului de la transporturi navale. S-a arătat că o cotă parte din banii ce reveneau lucrătorilor poliției de frontieră primea și șeful de tură de la Sectorul Poliției de Frontieră Moldova Veche, care făcea planificările în punct și supraveghea comunicațiile în toată zona de frontieră.

A treia modalitate presupunea ca țigările să fie scoase de către fiecare persoană prin ascunderea în interiorul hainei sau printr-o geantă de voiaj și erau trecute prin poarta de acces a vămii și erau implicați vameși, polițiștii, marinari, lucrători din portul naval Moldova Veche și, mai rar, civili care fiind de față puteau reclama.

Inculpatul a precizat că, în cadrul funcției deținute, nu a fost în măsură să prindă pe nimeni dintre cei implicați în contrabanda cu țigări, deoarece a fost deconspirat de către P.D., iar operațional avea nevoie de avizul lui C.I., pe care nu l-a primit niciodată.

Inculpatul C. a precizat că L.G. i-a relatat că îl vizitează pe C.I. la domiciliul acestuia de la Oravița.

Despre P.D. a susținut că realiza planificarea polițiștilor în P.T.F. Moldova Nouă în calitatea sa de șef al S.P.F. Moldova Nouă.

Referitor la inspectorul principal O.C. susține că, în calitate de șef al P.T.F. Moldova Nouă, răspundea de activitatea din acest punct și de magazinele duty-free Moldova Nouă.

Inculpatul apreciază că a fost manipulat și se consideră vinovat de încălcarea legii.

În declarația dată în 07 noiembrie 2006 a susținut că în lunile ianuarie - marie 2006, când a întocmit situații cu aprovizionările, vânzările și persoanele care au ieșit din țară, în baza ordinului nr. 645579/2004 dat de D.P.F. Timișoara, a raportat cms. C.I. și cms. C.M. că vânzările sunt foarte mari în comparație cu persoanele ieșite din țară, dar nu s-au luat măsuri pentru stoparea acestui fenomen.

A susținut, referitor la unele dintre apelurile telefonice primite de la L.G., care-i solicita să meargă cu el la ore târzii din noapte, că uneori știa că în acel moment se scot țigări din magazine, alteori nu. Nu a specificat nimic referitor la ce elemente îl determinau să conchidă în acest fel.

La momentul audierii în instanță nu și-a mai menținut declarațiile date la urmărire penală, motivat de faptul că „audierea (...) s-a făcut cu încălcarea drepturilor procedurale” deoarece nu i s-au încuviințat martorii propuși și acte cu care să-și dovedească nevinovăția. A declarat că a fost audiat în prezența unui apărător. Apreciază că declarațiile date în 2006 au fost sub influența tratamentului pe care-l făcea la Spitalul Militar Timișoara, Secția Neuropsihiatrie.

Instanța a constatat că nu există probe rezonabile în susținerea acestor ipoteze și nici nu s-au propus probe care să ateste veridicitatea susținerilor de acest gen.

A susținut că a întocmit mape privind activitatea de contrabandă pe care le-a înaintat inspectorului șef, C.I. Întreaga declarație din fața judecătorului a reprezentat o negare a susținerilor sale de la urmărire penală.

6. Inculpatul P.D.D. a avut în cursul urmăririi penale o atitudine procesuală oscilantă, astfel cum s-a reținut și relativ la coinculpatul C.

1. Inițial nu a recunoscut săvârșirea faptelor de care este acuzat, iar ulterior și-a modificat atitudinea și a furnizat o serie de informații, relativ la care acuzarea a solicitat prin actul de inculpare reținerea dispozițiilor speciale ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Acesta a susținut că a acceptat să colaboreze cu L.G. urmare presiunilor de natură psihică la care a fost supus din partea lui R.O. și o serie de angajați ai angajați ai I.J.P.F. Caraș-Severin, inclusiv prin intermediul presei sau transmiterea de informații care să-l compromită.

Indică și identifică o serie de rapoarte în care și-a informat superiorii cu privire la amenințările primite, solicitările adresate de superiorul său de a fi protejați deconspiră parole folosite de L.G. în relația directă cu C.I. relatează care era circuitul informației anterior desfășurării unei operațiuni:

1. Aprobarea telefonică din partea lui C., folosind expresii de genul „pot să merg la vânătoare dimineață la ora 4”; „dimineață la 4.00 vreau să joc fotbal”; „vreau să plec mâine dimineață la Timișoara cu autobuzul”.

2. Apoi L.G. telefona Șefului Poliției, iar în ultima perioadă, fără să o indice temporal, suna la scms. U.V., finul lui C., vecin de apartament cu L.

Telefona ulterior agenților de poliție P.E. sau P.R., angajați ai Poliției Rutiere, care aveau sarcina să patruleze prin oraș.

Telefona la Reșița la cms. șef T. sau cms. M. și îi întreba codat dacă au acțiuni în zonă, iar apoi sunt menționate restul telefoanelor date de L.G. pentru a verifică orice posibil control ce ar fi putut fi în derulare.

5. În final a susținut că era el apelat de L.G., care îi comunica că a vorbit cu prietenul lor și că merge la vânătoare la ora X.

6. Conform înțelegerii inculpatul P. trebuia să-i telefoneze lui O.C., șeful P.T.F. Moldova Nouă, care se deplasa în punct și spunea lucrătorilor că totul este în regulă, apoi acesta venea la el și, împreună, se deplasau la ieșirea dinspre C. localității pentru a supraveghea zona.

7. L.G., în același autoturism cu C.N., supraveghea scoaterea țigărilor din incinta portului.

A susținut că L.G. îi informa și pe ceilalți șefi ai magazinelor duty-free pentru a evita eventuale reclamații din partea acestora.

A susținut că angajaților Poliției de Frontieră le reveneau 4 euro/bax cu țigări.

Inculpatul a precizat că nu a primit bani deoarece urma să fie numit în locul lui C.I. în momentul în care acesta era avansat.

Referitor la modul de operare „peste gard”, inculpatul susține că:

Angajatul P.T.F. Moldova Nouă, care avea sarcina supravegherii magazinelor duty-free, părăsea locul de serviciu sub diferite pretexte, moment în care mașinile contrabandiștilor intrau în spatele magazinelor, iar țigările erau date peste gard. A specificat faptul că pe tura de serviciu a lui J.G. și a lui D.Z. se consumau aceste acțiuni. A afirmat că, în momentul în care se desfășurau acțiunile flecare lucrător avea un alibi: șeful de grupă intra în birou, persoana de la acces nu avea posibilitatea să vadă ce se întâmplă în spate, iar persoana de la supravegherea magazinului părăsea zona de serviciu, așa cum s-a menționat inițial.

În declarația dată în fața instanței (01 iunie 2010) a susținut că declarațiile date în fața procurorului anchetator au fost scrise sub presiune și amenințări în circumstanțele în care atunci când i s-ar fi spus că va fi arestat o perioadă mai mare de timp s-a gândit la copilul său în vârstă de 1 an și la „infractorii” aflați în arest.

A susținut că acuzarea a folosit în calitate de martori persoane pe care el le-a anchetat sau care aveau antecedente penale. În acest sens a depus la dosar fotocopii ale unor acte procesuale care susțin afirmația potrivit căruia martorul L.A. a fost anchetat de inculpații P. și C. și s-a emis rechizitoriu în legătură cu acesta. Această împrejurare a determinat instanța să analizeze declarația acestui martor prin prisma și a unor potențiale stări conflictuale presupus a exista în raport de efectuarea față de martor a unor acte de urmărire penală de către acești inculpați.

Inculpatul O.C. a dat declarații în fața procurorului, în data de 31 octombrie 2006. Acesta a manifestat o atitudine sinceră și a relevat o serie de elemente în legătură cu modul de operare în cazul contrabandei cu țigări, persoanele implicate, persoanele influente și rolul formal al controalelor efectuate de către superiorii autorităților statului.

A relatat faptul că nava sub pavilion sârbesc A. efectua regulat curse cu o încărcătură la bord de 30-40 baxuri cu țigări luate de marinarii acestei nave și persoane care călătoreau regulat cu nava, de la cele 8 magazine duty-free.

L.G. i-a atras atenția lui și coinculpatul P. că atât timp cât C.I. va fi șef să nu „se pună cu el”, cu precizarea că va avea grijă de el dacă face ce îi cere.

A cunoscut despre discuțiile dintre L.G. și P.D., prin care primul susținea că el și O. l-au pus pe C. pentru ca acesta din urmă să aibă grijă de ei.

A precizat că situația vânzărilor de la magazinele duty-free era cunoscută la nivelul conducerii D.P.F. Timișoara, deoarece raportările cu privire la aprovizionări erau transmise imediat, iar vânzările înregistrate la aceste magazine erau luate lunar de către personalul Biroului C.I.T. din cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin de la Biroul Vamal Naidăș.

A menționat că, împreună cu P.D. și prin intermediul lui C.M., a făcut demersuri pentru a-i muta pe J.G. și pe D.Z. din P.T.F. Moldova Veche, cunoscuți că aveau o relație bună cu L.G., dar au fost readuși, singurul care putea face acest lucru fiind C.I.

A precizat că a încercat să ia măsuri potrivit competențelor sale, dar a fost împiedicat să le finalizeze. Exemplifică cu acțiunea din ianuarie - februarie 2005 de supraveghere a cabanei lui O. și de anunțul primit de către dispecerul de serviciu în sensul că „nu mai era nicio problemă”.

A descris procedura folosită pentru scoaterea țigărilor din magazinele duty-free:

- L.G. obținea aprobare de la C.I., prin deplasare personală la Oravița sau contactare prin diferite mijloace - fapt cunoscut de la P.D.;

- L.G. împreună cu C.N. (prieten al lui L.G. și om de încredere al inspectorului șef C.I.) stabileau modalitatea concretă în care urma să se procedeze;

- inculpatul și P.D. erau încunoștințați de către L.G. în legătură cu faptul că „într-un anumit interval de timp” se vor introduce țigări în țară. Precizează că aveau o înțelegere în sensul că atunci când L.G. îi contacta pe telefoanele mobile pe el și pe P., întrebându-i ceva sau spunându-le diverse lucruri, ei știau că din acel moment urma să se introducă țigări în țară și că trebuiau să părăsească localitatea și să nu meargă în port. Precizează că discuția se purta folosind următorul cod: „Mergem mâine la vânătoare”, „Mergem să bem ceva”, etc.

- inculpatul anunța agenții din subordinea sa, dar în prealabil era anunțat el de către P.D.

- detaliile concrete erau stabilite de către O. - L., C., apoi C. se întâlnea cu L., stabileau ultimele detalii, iar în final, L. se întâlnea cu P. sau îi telefona și îi explica ce are de făcut.

- cunoaște că țigările erau introduse în țară prin spatele magazinelor sau peste un gard care împrejmuia zona portului.

În instanță, la termenul din 22 iunie 2010, inculpatul și-a retras declarațiile date la urmărire penală și toate susținerile sale în fața judecătorului reprezintă negații ale afirmațiilor făcute în faza anchetei penale.

Inculpatul J.G., a înțeles să-și exercite dreptul de a da declarații în fața organului de urmărire penală fără să fie asistat de apărător.

Aspectele consemnate de inculpat au fost menționate în faza urmăririi penale.

Inculpatul a manifestat în această fază procesuală o atitudine procesuală sinceră, în circumstanțele în care i s-au adus la cunoștință consecințele aplicării dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Atribuțiile sale de serviciu în cadrul Sectorului Poliției de Frontieră au constat în legitimarea și înregistrarea în registrul de acces al persoanelor pe cei care solicitau audiență la superiorii săi. Ca atribuție de serviciu în cadrul P.T.F. Moldova Veche, unde avea funcția de șef al echipei de control: înregistra consemnele primite, întocmea rapoarte solicitate de I.J.P.F. Oravița, executa revizie pe sensul de intrare-ieșire, verifica documentele de călătorie și le înregistra.

A precizat că țigările erau introduse ilegal în țară din magazinele duty-free prin zona aflată în spatele acestora. Formal, țigările figurau ca fiind vândute marinarilor și pasagerilor vapoarelor care acostau în portul românesc.

A menționat că activitatea de contrabandă exercitată de șefii magazinelor duty-free avea acordul vameșilor, al Poliției de Frontieră, acord care era obținut atât de lucrătorii din tură, cât și de la eșaloanele superioare. Acordarea acestui acorda presupunea achitarea unei taxe/bax cu țigări de 10 euro pentru vamă și 10 euro pentru Poliția de Frontieră. Suma era distribuită între lucrătorii de tură și eșaloanele superioare.

Modul de sprijinire a angajaților de la magazine care introduceau ilegal țigări în țară se efectua prin:

- neintervenirea în stoparea acestor acțiuni;

- asigurarea faptului că în zonă nu se vor desfășura controale ale autorităților: Poliția de Frontieră, Poliția orașului Moldova Nouă, Vama, Garda Financiară, etc.

A descris o operațiune și momentul racolării sale:

- inculpatul menționează că în toamna anului 2005 a fost interpelat de P.D. care i-a relatat că în noaptea respectivă urma să fie introduse în țară o mare cantitate de tigări și i-a dat de înțeles să fie de acord, respectiv să nu se opună, urmând să primească la fel ca ceilalți lucrători din tură, un comision la aprecierea lor. În caz de refuz urma să fie mutat în zona verde.

În timpul nopții a venit la el C.N., șef birou combaterea contrabandei în cadrul I.J.P.F. Oravița, inspector O.C., șef P.T.F. Moldova Veche, L.G., șef magazin duty-free. L. și C. l-au asigurat pe J. că totul este asigurat în ceea ce privește „protecția din partea I.J.P.F. Caraș-Severin, D.P.F. Timișoara și Direcția Vamală Timișoara”.

O. s-a deplasat în parcul din fața P.T.F. pentru a supraveghea să nu apară vreo echipă de control de la alte instituții, L. și C. se deplasau pe strada pe care se afla Poliția orașului Moldova Nouă, într-un autoturism proprietatea lui O., pentru a asigura traseul.

La ieșirea din tură L.G. i-a relatat prin telefon că au fost „trași în piept” de S.M., care a scos în plus 30 de baxuri cu țigări.

A precizat că astfel de acțiuni s-au derulat în mai multe rânduri, inclusiv pe alte ture.

La sfârșitul lunii februarie 2006 L.G. i-a propus să fie de acord ca de la magazinele duty-free să fie introduse în țară 1.600 baxuri cu țigări și că are acordul vamei, deoarece a auzit că s-ar închide magazinele. J. a arătat că, de frică, nu și-a dat acordul. Cunoaște că după vreo 2 zile au fost discuții în vamă și P.T.F. în sensul că de pe tura agentului D.Z. și a, lucrătorului vamal I.C. s-ar fi introdus în țară 1.800 bax-uri și că s-a deplasat o comisie de la Garda Financiară Reșița pentru verificări. Comisionul ar fi fost de 18.000 euro Poliției de Frontieră și tot atât Vamei. O sumă infimă, în aprecierea inculpatului J., de numai 5.000 euro a revenit lui D.Z., infim, dar fără să fie precizat s-ar fi dat celor care erau pe tură, iar restul s-a dat lui P., care i-a împărțit și celor din eșaloanele superioare.

Inculpatul a indicat în declarația sa numele unor persoane implicate în astfel de operațiuni.

A arătat că L.G. s-a lăudat că îl cunoaște pe C.I. și C.M., cărora oricând le-ar putea cere să-l schimbe.

A considerat că s-a implicat în acest gen de acțiuni datorită presiunii psihice exercitate de superiorii săi și temerii că își va pierde serviciul.

La instanța de judecată, inculpatul și-a retractat declarațiile date la urmărire penală susținând că le-a dat sub influența medicamentelor și a amenințării că ar fi fost arestat. În continuarea declarației date în fața judecătorului a negat punctual afirmațiile făcute la urmărire penală.

Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, Curtea a reținut cu privire la fiecare dintre inculpați drept acte materiale ce intră sub incidența complicității la infracțiunea de contrabandă, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], coroborat cu acuzația de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate următoarele:

Inculpatul C.I. a deținut funcția de comisar șef, inspector șef în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin în perioada reținută dedusă judecății. Acesta nu a recunoscut săvârșirea vreunui act material ce intră în cadrul elementelor constitutive ale vreuneia dintre faptele de care este acuzat.

Cu toate acestea, declarațiile coinculpaților C.N. și O.C., ce constituie probe directe, s-au coroborat cu declarațiile martorilor cu identitate protejată V.M., V.D. și P.G., precum și cu ale martorului D.C., precum și cu interceptările telefonice - probe directe, transcrise de organul de urmărire penală, aferente anului 2005.

Referitor la susținerile inculpatului C. privitor la actele desfășurate de inculpatul C.I., astfel cum s-a expus la analiza, declarației acestui inculpat despre contrabanda cu țigări netimbrate, cunoștea întreaga comandă a I.P.J. Caraș-Severin, șeful inspectoratului - comisarul C.I. și adjunctul acestuia - comisarul C.M.

Acesta a susținut că erau scoase țigări de la toate cele 8 magazine duty-free care funcționau în portul Moldova Veche și erau introduse, fie în interiorul țării și vândute pe piața neagră, fie scoase în afara graniței, în Serbia, trei modalități: la vapor, peste gard, direct pe poartă, descrise în amănunt.

În aceste acțiuni erau implicați toți șefii acestor magazine, operatorii pe calculator ai magazinelor, tineri racolați temporar pentru încărcatul-descărcatul țigărilor, lucrători ai poliției de frontieră și lucrători vamali, pe care le descrie în mod amănunțit și unde insistă asupra „avizului” pe care îl obținea L.G. de la C.I., în sensul ca acesta din urmă să nu trimită cadre și echipa de intervenție de la I.P.J. Caraș-Severin. Această susținere a apărut și în declarația inculpatului O.C., care-l nominalizează pe inculpatul C.I. drept lider al grupului, împreună cu coinculpatul C., cu L.G. și cu O. S-a făcut referire expresă despre acest rol bine stabilit al inculpatului C. și în declarația martorului cu identitate protejată P.G. Acest gen de susțineri au apărut și în declarația martorului cu identitate protejată V.M. și D.C., acesta din urmă vorbind doar despre faptul că operațiunile se desfășurau doar după ce inculpatul C. „dădea avizul”.

Inculpatul C. a specificat expres faptul că pentru capturarea traficanților de țigări avea nevoie de avizul lui C.I., pe care nu l-a primit niciodată. Nu a existat, însă, dovezi că ar fi solicitat acest aviz în formă scrisă. În consecință, afirmația inculpatului C. în sensul expus anterior a fost înlăturată deoarece nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Inculpatul C. a precizat că L.G. i-a relatat că îl vizitează pe C.I. la domiciliul acestuia de la Oravița. Inculpatul O. a cunoscut de la coinculpatul P.D. despre aceste aprobări primite de L.G. de la inculpatul C., fie prin deplasări personale la Oravița, fie prin alte mijloace. Susținerile inculpatului O. referitor la avizul dat de inculpatul C. s-au coroborat cu ale martorilor cu identitate protejată anterior menționați.

Instanța a reținut apărarea inculpatului C. în sensul că aceste vizite puteau fi determinate și de specificul informațiilor pe care L.G. le-ar fi pus la dispoziția acestui inculpat, fără ca aceste susțineri să fie probate în vreun fel.

Inculpatul C. a menționat că a raportat cms. C.I. și cms. C.M. că vânzările din magazinele duty-free sunt foarte mari în comparație cu persoanele ieșite din țară, dar nu s-au luat măsuri pentru stoparea acestui fenomen. Susținerile coinculpatului C. s-au coroborat cu probele administrate pe latură civilă, care vor fi analizate la capitolul privitor la „Modul de soluționare a laturii civile”.

Din declarația martorului cu identitate protejată V.M. a rezultat că inculpatul C. ar fi susținut că din suma pe care L.G. i-o dădea drept beneficiu al serviciilor prestate, o treime era trimisă lui C.I. Martorul cu identitate P.G. a făcut referire în declarația sa despre cota care îi era stabilită de inculpații C. și P. și trimisă inculpatului C. S-a afirmat că înaintea operațiunilor se organiza o masă rotundă la care inculpatul C. participa în calitate de „delegat” a lui C.

Astfel, inculpatul C. era persoana care asigura grupul de traficanți despre faptul că autoritățile nu vor efectua controale în momentul operării efective a acestora, fapt materializat conform declarațiilor martorului cu identitate protejată V.M. prin aceea că „cu 10 min. înainte de începerea operațiunii dispăreau mașinile poliției de frontieră și ale poliției rutiere, care erau amplasate strategic la capăt de oraș către Mecești și Coronin”.

Declarațiile menționate anterior s-au coroborat cu înregistrările telefonice efectuate în intervalul 2005 efect al autorizării emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la care Curtea a făcut referiri:

În ceea ce privește înregistrările autorizate de Tribunalul Caraș-Severin, Curtea a făcut următoarele precizări:

Expertul criminalist din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, procedând la verificarea suportilor optici probă atât în prezenta cauză, cât și în dosarul presupușilor autori ai infracțiunii de contrabandă a reținut faptul că unele convorbiri care-l vizează pe acest inculpat nu s-au găsit pe DVD-urile probă (adresa din 12 martie 2012).

Astfel cum a precizat expertul, lipsind fișierele contestate de către inculpatul C., Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj nu se poate pronunța asupra autenticității celor trei suporți optici.

În acest context, cererea ulterioară formulată de inculpatul C. de analizare a tuturor convorbirilor sale telefonice aflate pe cele trei DVD-uri, apare ca lipsită de suport față de constatările Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj.

Aceste convorbiri, ale căror transcrieri se află în voi. VII de urmărire penală, nu au mai putut avea valoare de probe, deoarece nu există în materialitatea lor, contrar susținerilor acuzării din conținutul adreselor transmise instanței.

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara a comunicat instanței că au trimis Curții de Apel Brașov pentru Dosarul nr. 6495/115/2006 „suporții audio originali pe care se află înregistrate convorbirile și comunicările telefonice realizate în baza autorizațiilor eliberate de Tribunalul Caraș-Severin (...)”.

Înregistrările telefonice din cursul anului 2005, necontestate, au dovedit implicarea inculpatului C. în sprijinirea grupului care ocupa de preluarea acțiuni de contrabandă cu țigări provenite de la magazinele duty-free din zona portului Moldova Nouă.

Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj a comunicat instanței prin adresa din 13 ianuarie 2012 și anexa acesteia care au fost convorbirile identificate pe suporturile optice analizate:

- convorbirea din 31 ianuarie 2006, ora 22:25:34 (numerotare dată de D.I.I.C.O.T. în procesul-verbal de transcriere) și care îl privește pe inculpatul C.

Convorbirea a fost purtată între L.G. și inculpatul C.I. și evidențiază împrejurarea scurgerii de informații care a generat întrebări adresate inculpatului C. „de la... mai sus, de acolo...”.

În acest sens, au fost relevante interceptările redate de acuzare în actul de sesizare al instanței și care provin din anul 2005, realizate pe de o parte între presupușii autori, iar pe de altă parte între inculpații C. și L.G. În acest sens, relevantă a fost discuția din 06 octombrie 2005 ora 22:51:01 între presupuși autori ai infracțiunii de contrabandă respectiv L.G. și R.O., în care sunt menționați inculpații C. și P. ca persoane care au trebuit „lămurite” pentru ca ei să poată opera. În discuție a fost menționat și inculpatul C. în contextul în care acesta ar fi pretins bani. Cu certitudine discuțiile purtate între interlocutori pe de o parte și inculpatul C.I. a relevat acoperirea pe care inculpații reprezentanți ai autorităților menționați în această discuție telefonică o acordau contrabandiștilor de țigări.

Este incontestabilă legătura între acțiunile și/sau inacțiunile acestui inculpat în realizarea actelor de contrabandă cu țigări de către persoane angajate la magazinele duty-free.

Probele testimoniale s-au coroborat cu declarațiile martorilor audiați și ale inculpaților care, inițial în faza urmăririi penale, au detaliat modul și contribuția fiecăruia dintre acuzați, la realizarea activităților ilicite.

În faza de urmărire penală s-a realizat o hartă a convorbirilor telefonice cu privire la care se impune precizarea că cele care au la bază înregistrări efectuate în cursul anului 2006, care nu se regăsesc pe suporții depuși ca probă de acuzare, sunt omise din ansamblul probator.

Inculpatul U.V. era subcomisar, ofițer de poliție judiciară în cadrul Formațiunii Investigații Criminale din cadrul Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea vreunei fapte cu caracter penal. Nu a dorit să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., intervenit în cursul procedurilor judiciare, raportat la disp. art. 13 C. pen.

Dovezile pe care se întemeiază soluția pronunțată cu privire la acesta au fost: declarația martorului ocular căruia i s-a atribuit o altă identitate V.D., care s-a coroborat cu înregistrările telefonice necontestate de acesta, respectiv convorbirea din 17 februarie 2006, ora 03:00:50, pe care Laboratorul Interjudețean de Eexpertize Criminalistice Cluj a menționat-o ca fiind identificată în anexa adresei din 13 ianuarie 2012. Convorbirea a fost purtată între L.G. și inculpatul U.V. și în care i s-a cerut în mod categoric să iasă pe drum și să se plimbe. Convorbirea a fost purtată la ora 03:00:50, iar ulterior, din transcrierile discuțiilor telefonice purtate între presupușii autori ai infracțiunii de contrabandă, rezultă că a avut loc o operațiune de contrabandă cu țigări, că membrii rețelei au luat legătura unii cu ceilalți folosind un limbaj codificat, că au avut nevoie pentru transport de un autoturism.

Discuțiile telefonice pe care inculpații din prezenta cauză le-au avut cu omul lor de legătură L.G. nu au fost desprinse de celelalte înregistrări telefonice purtate între persoanele care efectiv operau transportul de țigări, discuții în baza cărora organul de urmărire penală a realizat hărți relaționale care au ajutat la identificarea pe de o parte a membrilor grupului judecați în alt dosar penal, iar pe de altă parte a complicilor reprezentanți ai autorităților care le-au facilitat succesul operațiunilor.

Martorul anterior menționat l-a văzut pe acest inculpat în timp ce se transporta țigări scoase ilegal din magazinele duty-free și care patrula în autoturismul proprietatea personală a acestuia, pe care-l și descrie.

Proba testimonială s-a coroborat cu conținutul interceptărilor telefonice realizate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casație și Justiție și care a relevat implicarea efectivă în acordarea suportului necesar realizării transporturilor ilicite cu țigări, contra unor comisioane.

S-a menționat aceeași împrejurare constatată de expertul criminalist referitor la interceptările aferente mandatelor eliberate de Tribunalul Caraș-Severin, cu privire la care expertul a constatat că nu se găsesc pe suporții optici trimiși de acuzare inițial Curții de Apel Brașov pentru dosarul unde erau judecați presupușii autori ai infracțiunii de contrabandă și, ulterior, transmiși acestei instanțe în vederea efectuării expertizei criminalistice.

Înregistrările care-l încrimina pe inculpatul U.V. și care constituie probe în accepțiunea acuzării, lipsa de pe suporții optici probe (adresa din 12 martie 2012), privesc:

- 18 februarie 2006 - ora: 05:11:12;

- 01 martie 2006 - ora:00:56:09;

- 05 martie 2006 - ora: 08:40:51.

În consecință, nu au avut valoare de probe transcrierile efectuate în baza acestor presupuse înregistrări telefonice pentru considerente similare celor expuse cu referire la inculpatul C.

Deși inițial a contestat înregistrările efectuate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, la termenul din 02 martie 2012 a declarat că nu solicită expertizarea înregistrărilor efectuate în baza mandatului anterior menționat astfel încât, în considerarea celor expuse la capitolul în care sunt analizate interceptările aferente anului 2005, acestea, precum și transcrierile constituie probe, în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă, inclusiv cu harta convorbirilor telefonice aferente anului 2005.

Din discuția telefonică din data de 10 octombrie 2005, ora 12:40:01, dintre L.G. și C.S., necontestată de către inculpatul U.V., coroborată cu interceptarea din 19 noiembrie 2005, ora 21:33:54 dintre L.G. și inculpatul U.V. a rezultat faptul că cele două grupuri: presupușii autori și reprezentanții autorităților se adresau folosind expresii care să mascheze intențiile lor, dar care erau cunoscute de fiecare dintre interlocutori: „mai târziu (orei de 21:33:54) ieși la plimbare”, iar L.G. o să cheme „câțiva fotbaliști în zonă” cu care la ora 04.00 vrea să joace fotbal.

Din discuția interceptată din data de 21 ianuarie 2006, ora 22:11:08, dintre L.G. și P.D.D., necontestată de inculpat, rezultă care erau beneficiile primite de inculpat de la L.G.

În data de 17 februarie 2006, ora 03:00:50, L.G. i-a cerut inculpatului U.V. să iasă pe drum și să se plimbe: „Dar ști tu unde! Ieși și tu pe acolo și te duci și tu undeva...! Te plimbi măcar!”.

Discuția dintre inculpatul U.V. și L.G. din data de 01 martie 2006 a dovedit că inculpatul U.V. executa părți ale strategiei întocmite de L.G., la acel moment cerându-i-se să-și trimită soția în punctul vamal, pe de o parte și asigurându-se cine este la conducere în momentul respectiv. Răspunsul inculpatului U.V. a fost în mod repetitiv în sensul că el este la comandă.

În data de 05 martie 2006 prin convorbirea telefonică de la ora 08:40:51, inculpatul U.V. l-a avertizat pe L.G. despre o vizită intempestivă „cu mandat” despre care L. trebuia să-i anunțe pe „ăștialalți”.

Prin acțiunile sale inculpatul U.V. a sprijinit gruparea presupușilor autori ai infracțiunii de contrabandă, cărora le-a înlesnit cu intenție exercitarea unor acte de contrabandă cu țigări.

Inculpatul P.E., avea calitatea de agent în cadrul Formațiunii Poliției Rutiere a Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin. Nu a recunoscut săvârșirea vreunei activități cu conotații penale.

Probele care-l încriminează au fost: declarația martorului direct căruia i s-a protejat identitatea reală V.D. coroborate cu înregistrările telefonice.

Astfel, martorul a menționat la audierea de către instanța de judecată că inculpatul P. asigura protecția transportului țigărilor de către S., rulând cu autoturismul politiei pe post de antemergător.

În interceptările telefonice realizate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul P.E. a fost admonestat de L.G. care, în loc „să se plimbe” era acasă. L.G. insista că plimbarea trebuie sa fie de o ora și jumătate pentru că trebuie să fie văzut la față și trebuie să înceapă pe la ora „doișpe jumate” și trebuie să treacă „prin față prin Port” (convorbirea din 01 noiembrie 2005, ora 23:36:29). Același gen de plimbare după miezul nopții i s-a cerut să facă și în data de 02 noiembrie 2005 în convorbirea de la ora 00:28:28, iar la ora 01:13:53 îl asigura pe L.G. că nu mai rămâne pentru că nu mai are rost, iar L.G., interlocutorul său i-a confirmat că totul a fost „rezolvat” și vrea să știe dacă și pentru inculpatul P. „totul este OK”. Aceste discuții, raportat la conținutul lor și ora la care au avut loc, au demonstrat că în 01 noiembrie 2005 și în 02 noiembrie 2005 s-au consumat acțiuni ilicite, la care inculpatul P. și-a adus contribuția efectivă. Proba s-a coroborat cu declarația martorului V.D. și a evidențiat faptul că și în alte rânduri, ca antemergător, inculpatul P. asigura protecția transportului țigărilor de contrabandă.

Declarația martorului P.F. a fost favorabilă inculpatului dar nu a fost suficientă pentru a înlătura celelalte probe la care am făcut referire anterior. Martorul a relevat desfășurarea unui comportament profesional normal din partea inculpatului P. și P.R., care au confiscat țigări netimbrate și au aplicat o sancțiune contravențională.

Prin modul în care s-au organizat, pe de o parte presupușii autori ai contrabandei și, pe de altă parte inculpații din această cauză, au demonstrat că fiecare dintre ei își cunoșteau rolul și sarcinile, că se foloseau de informații specifice naturii muncii lor pentru a sigura protecția, de autoritatea pe care o reprezentau în zona de desfășurare a operațiunilor, că simplul telefon dat de L.G. era suficient pentru a confirma începerea acțiunilor, desfășurate pe timp de noapte, și poziționarea fiecăruia dintre inculpați conform rolului pe care-l avea.

Inculpatul C.N., comisar șef, ofițer de poliție judiciară în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin, Compartimentul de Combatere a Infracțiunilor Transfrontaliere a manifestat o atitudine oscilantă, manifestată inițial, așa cum s-a precizat deja la analiza declarațiilor inculpaților, prin negare, iar ulterior, tot în cursul urmăririi penale, de recunoaștere și descriere în amănunt a activităților desfășurate pe de o parte de membrii grupului din care făcea parte, iar, pe de altă parte, de oferire de informații prin care au denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat. Acțiunea ulterioară trimiterii în judecată, de retractare a declarației de recunoaștere nu s-a justificat în vreun fel pertinent și s-a coroborat cu declarațiile coinculpatilor P., O. și J., care s-au comportat similar inculpatului C. Astfel cum s-a precizat la analiza declarațiilor inculpaților, instanța a avut în vedere declarația acestor inculpați date în faza de urmărire penală, deoarece, pe de o parte, nu au justificat pertinent retractarea declarației, iar pe de altă parte, declarațiile din faza de urmărire penală s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză. Aceste precizări au fost valabile și în ceea ce privește declarațiile date de coinculpații P.D.D., O.C. și J.G., la a căror activitate ne vom referi în continuarea acestui punct.

Probele care au demonstrat vinovăția și participarea inculpatului C. la sprijinirea grupului de contrabandiști de țigări și complicitatea la săvârșirea infracțiunii de contrabandă au fost: declarațiile martorilor cu identitate protejată V.M., martor implicat el însuși în derularea operațiunilor - așa cum a susținut în declarație, M.F., D.C., I.F. - martor ocular, P.G., D.F., V.D., T.S. și L.A. - martor ocular. Acestea se coroborează cu declarațiile coincupaților O.C. și P.D.D. Nu au fost neglijate nici constatările magistraților care au soluționat cauza privitoare la presupușii autori ai infracțiunii de contrabandă, în legătură cu care s-a susținut că ar fi acționat complicii din această cauză.

Probele testimoniale s-au coroborat cu înregistrările convorbirilor telefonice realizate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Deși inculpatul C. a prezentat trei modalități prin care țigările erau scoase de sub control vamal pentru a obține profituri, din vânzarea ilegală a acestora, din declarațiile martorilor cu identitate protejată V.M. și M.F. se constată că cea mai frecventă formă la care acest inculpat își aducea contribuția este metoda „la gard”.

Martorului cu identitate protejată V.M. i-a relatat însuși inculpatului C. despre operațiunile de scoatere ilegală de țigări din zona liberă a portului, despre sumele primite de la L.G. sau a asistat la discuții telefonice pe care el le-a apreciat ca fiind „codificate”.

Martorul a susținut că a asistat la operațiuni pe care le-a descris amănunțit și în care inculpatul C. îl asigura pe L.G. de posibilitatea desfășurării operațiunilor.

Din susținerile martorului a rezultat că inculpatul C. era în strânsă legătură cu inculpatul C. și P., ultimul fiindu-i un bun executant.

Martorii au afirmat că în schimbul suportului asigurat persoanelor care se ocupau cu contrabanda de țigări din magazinele duty-free, inculpatul C. își primea cota calculată la număr de bax-uri scoase și vândute din magazinele duty-free.

Operațiunile s-au desfășurat în mai multe rânduri „la gard” mai mult sau mai puțin echitabil în raport de înțelegerile avute, astfel încât martorii audiați au vorbit despre sume considerabile pe care și le împărțeau angajații magazinelor duty-free cu inculpații.

S-a susținut repetitiv că inculpatul C. avea autoritate asupra polițiștilor de frontieră, fapt care-i permitea să le impună „neobservarea” operațiunilor de scoatere de țigări și transportarea lor cu autoturisme. S-a detaliat asupra modului în care erau lăsate să treacă „neobservate” aceste persoane, fapt ce demonstrează o complicitate în afara oricărui dubiu. În discuțiile telefonice interceptate aferente anului 2005, necontestate de către inculpat a rezultat folosirea unui limbaj specific pentru a ascunde adevăratul scop al discuției, exemplu fiind discuția purtată în 23 septembrie 2005, ora 08:02:45, între L.G. și C.N., în care inculpatul îl întreabă pe interlocutorul său dacă a participat în noaptea precedentă discuției la „debarcarea din Normandia” și din care rezultă că aceștia se verificau reciproc în legătură cu acțiunile întreprinse relativ la relația cu persoana de la Oravița; apoi discuția din 07 octombrie 2005, ora 23:14:41, din care rezultă faptul că transportau inclusiv cu dricul marfa de contrabandă.

De asemenea, discuțiile purtate între presupușii autori ai infracțiunii de contrabandă au relevat implicarea inculpatului C. în sprijinirea grupului care opera efectiv, pe de o parte și asigurarea neintervenției autorităților, fapt rezultat din datele referitoare la ora la care se poartă discuția, la măsurile de supraveghere pe care și le asigurau presupușii autori, la pomenirea inculpatului C. ca supraveghind din oraș, de la înălțime desfășurarea operațiunii, fapt care le impune măsuri de precauție suplimentare (interceptările din 10 octombrie 2005, ora 12:50:08, din 15 octombrie 2005, ora 19:10:21). Acestea s-au coroborat cu discuțiile directe interceptate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casație și Justiție și care au fost evidențiate în actul de sesizare al instanței.

Din analiza discuțiilor telefonice purtate pe de o parte între acest inculpat și L.G. și, pe de altă parte, între presupușii autori ai infracțiunii de contrabandă a rezultat fără putință de tăgadă că s-au consumat astfel operațiuni ilicite, la care și-a adus cota sa de contribuție inculpatul C.N.

În cursul anului 2005 în următoarele date: 23 septembrie 2005, 07 octombrie 2005, 10 octombrie 2005, 15 octombrie 2005, 20/21 noiembrie 2005, 24 decembrie 2005, 15 ianuarie 2006, 01 martie 2006.

Inculpatul a folosit un limbaj codificat, fraze sau începuturi de propoziție pe care nu le termină și în care folosește în mod repetitiv sintagma „nu vorbim pe telefon”, discuțiile sunt purtate la ore nespecifice unor acțiuni de genul celor prin care înțeleg să-și mascheze acțiunile de contrabandă, respectiv plecarea spre Timișoara în 10 minute menționată în cadrul discuției din 20 noiembrie 2005, ora 03:28:02, 07 octombrie 2005, ora 23:14:41, etc.

S-a susținut în continuare faptul că protecția traseului pe care erau transportate țigările a constat în retragerea de către inculpații C. și P. a controalelor din zona sau chiar prin asigurarea de pânde de către aceștia fapt rezultat și din discuția purtată între L.G. și C.Z. în 15 octombrie 2005, orele 19:10:21 și 19:35:10.

Inculpatul P.D.D., subcomisar, ofițer în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin, șeful Sectorului Poliției de Frontieră Moldova Nouă avea, din punct de vedere al comportamentului procesual manifestat în legătură cu acuzațiile aduse, aceeași atitudine pe care a manifestat-o și coinculpații C., O. și J. și la care s-a făcut deja referire.

Probele care au demonstrat sprijinul acordat de acest inculpat grupului de care se ocupa cu contrabanda cu țigări au fost: declarațiile martorilor a căror identitate reală a fost protejată V.M., D.C., P.G., D.F., declarația dată de inculpat în faza urmăririi penale, declarația coinculpatul O.C. și a martorului G.R. A fost irelevantă declarația martorului T.S.

Martorii a căror identitate reală a fost protejată V.M., D.C., P.G. și D.F. l-a nominalizat pe acest inculpat drept om de încredere al coinculpatului C., cu care acesta din urmă împărțea beneficiile obținute din activitățile penale derulate pe parcursul anului 2005-2006, alături de coinculpatul C.

Însuși inculpatul P. a descris în propria-i declarație dată în faza urmăririi penale care sunt expresiile folosite în transmiterea informațiilor care declanșau operațiunile, care sunt persoanele implicate în operațiuni, dintre cele cunoscute de el, care erau sumele pe care le încasau persoanele implicate în aceste operațiuni.

Inculpatul P. l-a nominalizat pe D.Z. persoană pe a cărui tură, realizată împreună cu inculpatul J., se consumau, de regulă, acțiunile de scoatere de țigări din magazinele duty-free și trecerea lor peste gard pentru a fi transportate cu mașini pregătite în acest sens. Instanța constată că D.Z. a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 368 din 07 octombrie 2008 a Tribunalului Mehedinți pronunțată în dosar penal nr. 351/54/2010, definitivă prin decizia nr. 1092 din 21 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanțele care au pronunțat hotărârea de condamnare a acestei persoană, martor în prezenta cauză, a reținut calitatea de inculpat a acestuia, efect al rechizitoriului nr. 193/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraș-Severin, în care sunt judecați prezumtivii autori ai infracțiunii de contrabandă în relație cu care s-a reținut starea de complicitate a inculpaților din prezenta cauză penală.

De asemenea, s-a impus precizarea că, în apărare, inculpații C. și P. au depus dovezi din care a rezultat că au exercitat acte de urmărire penală împotriva lui L.A., astfel cum s-a menționat la analiza declarației inculpatului P.

Declarațiile coinculpatului O. și P. au demonstrat faptul că era cunoscută relația lui L.G. cu inculpații din această cauză, că acest din urmă personaj era omul de legătură al contrabandiștilor cu reprezentanți ai autorităților, că el era persoana care-l informa pe inculpatul P. despre momentul în care s-ar fi desfășurat operațiuni de contrabandă.

Susținerea inculpatului P. din declarația dată la urmărire penală, potrivit căreia în momentul declanșării operațiunii de contrabandă angajatul P.T.F. Moldova Nouă, care avea sarcina supravegherii magazinelor duty-free, părăsea locul de serviciu sub diferite pretexte, s-a coroborat cu transcrierea înregistrării telefonice din data de 17 februarie 2006, necontestată de către inculpat.

Interceptările telefonice efectuate în baza mandatelor emise de Tribunalul Caraș-Severin și care a vizat anul 2006, cu privire la acest inculpat s-a dovedit că nu există, fapt relevat de expertul criminalist în anexa adresei din 12 aprilie 2012 și vizează:

- 28 februarie 2006 - ora 13:19:51;

- 28 februarie 2006 - ora 18:52;

- 01 martie 2006 - ora 00:47;

- 01 martie 2006 - ora 03:06;

- 01 martie 2006 - ora 03:18;

- 01 martie 2006 - ora 04:41;

- 01 martie 2006 - ora 14:00;

- 01 martie 2006 - ora 18:44;

- 05 martie 2006 - ora:15:25.

Transcrierile presupuselor convorbiri telefonice, lipsa de pe suportii optici la care s-a făcut referire când s-a analizat acest tip de mijloc de probă, nu au constituit mijloace de probă în prezenta cauză. Toate celelalte transcrieri, necontestate și nemenționate de expertul criminalist ca lipsind de pe suportii analizați, au constituit probe în măsura în care s-au coroborat cu alte mijloace de probă, inclusiv înregistrările efectuate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, desecretizate în cursul urmăririi penale, care nu au fost contestate de către inculpat și cu privire la care s-au făcut precizări in extenso în considerentele acestei hotărâri.

Din economia convorbirilor a rezultat că operațiuni de contrabandă s-au consumat în 02 noiembrie 2005, 15 ianuarie 2006 și 01 martie 2006, dar nu a fost exclusă participarea acestui inculpat și la alte acțiuni de acest gen în considerarea faptului că probele demonstrează repetabilitatea operațiunilor de contrabandă desfășurate cu susținerea reprezentanților autorităților în intervalul 2005-2006.

Discuțiile reproduse de acuzare în rechizitoriu, efectuate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat legătura strânsă a inculpatului cu L.G., desfășurarea unor acțiuni de contrabandă în mod repetat, legăturile dintre inculpați, notorietatea în zonă a acestor manifestări, „protecția” - de tip mafiot asigurată de inculpații cu privire la care s-au pronunțat condamnări.

În mod indirect, discuția telefonică dintre inculpații J. și L. din data de 02 octombrie 2005, ora 13:11:33 a relevat faptul că existau momente în care inculpatul P. constata fapte cu caracter contravențional și confisca bax-uri cu țigări ilegal introduse în țară. Inculpatul P. se pare că a fost încurajat de L.G., sau cel puțin așa povestește acesta inculpatului J., „să facă activitate”.

Inculpatul O.C., inspector șeful Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă a recunoscut doar în faza urmăririi penale în circumstanțele evidențiate și în cazul coinculpaților C., P. și J. acuzațiile ce-i sunt aduse. Nu a justificat pertinent retractarea declarației și s-a menționat că susținerile sale din faza de urmărire penală s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv: declarația coinculpaților P.D.D. și J.G., coroborat cu interceptările telefonice efectuate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, desecretizate în faza urmăririi penale și depuse.

A rezultat că acest inculpat era implicat în activitatea de contrabandă cu țigări, alături de alți reprezentanți ai autorităților, că persoana de legătură cu grupul traficanților a fost același L.G., că folosea un număr de telefon în relația cu L. pe care-l cunoșteau doar P. și C., foloseau expresii codificate, iar orele la care vorbeau la telefon, coroborat cu conținutul discuțiilor conduc spre concluzia că-și furnizau date despre modul în care începeau și se derulau activitățile specifice contrabandei.

Inculpatul O. avea un rol determinat în aceste acțiuni, respectiv atenționa lucrătorii din punctul de frontieră, după ce, în prealabil, L.G. primea „aprobarea” de începere a acțiunii ilicite (a se vedea convorbirea telefonica din 24 decembrie 2005 de la ora 05:04:38).

Inculpatul a susținut existența unui limbaj specific, cunoscut de cei care se ocupau cu scoaterea țigărilor din magazinele duty-free.

Interceptările telefonice efectuate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casație și Justiție desecretizate, nu au fost contestate de către inculpat. În contextul menționat și cu privire la ceilalți inculpați, convorbirile telefonice interceptate în baza acestui mandat au constituit probe în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în această cauză. În conținutul discuțiilor telefonice similar celorlalte discuții purtate de ceilalți inculpați cu același L.G., s-a încercat disimularea sensului real al cuvintelor sau expresiilor folosite; pe de altă parte orele la care se purtau aceste discuții fac puțin credibilă desfășurarea operațiunii a cărei terminologie o foloseau în conținutul acestor discuții: de exemplu în 20 noiembrie 2005, ora 04:38:45, L.G. îi comunică lui O.C. că el a ajuns la Timișoara, el trebuind să le spună celorlalți să nu mai vină; în discuția din 29 noiembrie 2005 de la ora 03:26:08 L.G. își ia măsuri de precauție în discuția cu același inculpat despre desfășurarea unei acțiuni, pe care o dezvoltă la o oră după această discuție sub exprimarea „gata, pleacă autobuzul la Timișoara”. Este evident că în acel moment transportul mărfii de contrabandă era operațional.

Curtea a eliminat din ansamblul probator acele convorbiri telefonice identificate de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj și menționate în anexa adresei din 13 ianuarie 2012 în considerarea împrejurării că nu există certitudini respectiv probe concludente lipsite de orice îndoială că personajul intitulat „C.” cu care au discutat D.S., S.V. și L.G. sunt una și aceeași persoană cu inculpatul din prezenta cauză.

Inculpatul J.G., agent, șef de tură la Punctul de Trecere a Frontierei Moldova Nouă a declarat sincer în faza urmăririi penale în contextul reținut și cu privire la inculpații C., P. și O. Din acel moment, recunoscând implicarea sa în activitatea de contrabandă și susținerea persoanelor care operau efectiv cu țigările din magazinele duty-free, inculpatul J. a considerat că s-a implicat în aceste acțiuni pe fondul presiunii psihice exercitate de superiorii săi și pentru a nu-și pierde locul de muncă.

Inculpatul a nominalizat persoanele implicate în activitățile cu caracter infracțional și a susținut că formal țigările apăreau ca fiind vândute pasagerilor și marinarilor vapoarelor care acostau în portul românesc; a indicat momentul racolării sale de către inculpatul P.D. ca fiind toamna anului 2005 și a descris desfășurarea operațiunii consumate cu această ocazie cu indicarea inculpaților C., O. a numitului L.G. ca având roluri precise, descrise în declarația dată (modul în care se opera din partea angajaților magazinelor și ale autorităților), beneficiile încasate, toate aceste elemente fiind analizate în raport de celelalte susțineri și cu care se constată că sunt concordante.

În consecință, a fost nefondată susținerea ulterioară a inculpatului în contextul în care din punct de vedere procedural s-au respectat de către autorități exigențele procesual penale impuse în derularea unor anchete de acest gen.

Declarația inculpatului J.G. s-a coroborat cu declarațiile martorului indirect, cu identitatea reală protejată, V.D. și a coinculpatului O.C. Martorul a susținut că inculpatul J. cunoștea despre operațiunile cu țigări, iar tăcerea era răsplătită cu comisioane din partea contrabandiștilor. Nu s-a omis nici împrejurarea reținută de judecătorul Tribunalului Covasna în dosarul presupușilor autori, unde inculpatul J. a fost audiat în calitate de martor unde a susținut că „a auzit că se introduceau ilegal în țară cantități de țigări provenite din magazinele duty-free”, iar activități de acest gen, a susținut inculpatul audiat ca martor „se puteau desfășura numai prin spatele magazinelor” respective.

Înregistrarea convorbirii telefonice din data de 02 octombrie 2005, ora 13:05:11, dintre L.G. și inculpat a relevat cunoașterea de către inculpat a operațiunilor de contrabandă cu țigări, persoanele implicate (C., D., P.) și sprijinul dat de ei grupului din care făcea parte L.G., precum și existenta unor liste cu cantitățile de țigări introduse în țară.

În data de 07 decembrie 2005 C.S. l-a atenționat pe J.G. că „vaporul are coada”. Jargonul este specific mediului infracțional și semnifică faptul că este urmărit/filat, deci nu se poate opera.

Faptele inculpaților, astfel cum au fost expuse, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat și complicitate la contrabandă, fapte prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 din Legea nr. 86/2006).

Din datele rezultate în special din interceptările telefonice care au caracter de probă, rezultă că fiecare dintre acești inculpați, a căror activitate infracțională a fost analizată anterior, au săvârșit infracțiunile în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. și în formă continuată, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpaților C.N., P.D.D., O.C. și J.G. li s-a aplicat dispoziția art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 în raport de infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu consecințele pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod explicit pentru suportul acordat în cursul urmăririi penale în sensul de a denunța și facilita identificarea și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat (aceștia beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege).

Astfel, la individualizarea pedepsei aplicate fiecăruia dintre inculpați, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate de legea specială și partea generală a C. pen., legea penală mai favorabilă), gradul de pericol social al faptelor (infracțiuni contra patrimoniului statului), persoana inculpaților (respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală manifestată în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, de recunoaștere manifestată de inculpații C., P., O. și J. care s-a reflectat în limita pedepselor principale și complementare aplicate acestora) și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (fapte comise în formă continuată, cu grad sporit de pericol social dat de responsabilitatea funcției deținute în acel moment de fiecare dintre aceștia).

Din perspectiva incidenței dispozițiilor art. 13 C. pen. Curtea a reținut împrejurarea că de la data comiterii infracțiunilor și până la judecarea lor dispozițiile legale în materia infracțiunii de contrabandă s-au modificat, fiind defavorabile inculpaților în raport de prevederile cuprinse în art. 270 și 274 C. pen., context în care s-au aplicat pedepsele în raport de Legea nr. 141/1997 pentru infracțiunea de contrabandă.

Prin specificul activităților pe care trebuiau să-l îndeplinească în mod normal, prin pregătirea de specialitate juridică a inculpaților, prin repetabilitatea și diversitatea formelor de comunicare folosite (mai multe numere de telefon, limbaj codificat, folosirea poziției de autoritate), coroborat cu luarea unor măsuri de precauție pentru a nu putea fi ușor depistate și dovedite acțiunile sau inacțiunile lor, inculpații au dovedit un grad sporit de pericol social, care trebuie analizat în raport de celelalte criterii de individualizare judiciară a pedepselor pentru fiecare dintre aceștia și care trebuie să se reflecte proporțional în cuantumul pedepselor aplicate. De asemenea, activitatea infracțională a acestora generează inevitabil lipsa de încredere în autoritățile statului, împrejurarea care nu poate fi omisă la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate.

De asemenea, s-au avut în vedere scopurile pedepsei instituite în art. 52 C. pen., pedeapsa fiind o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. În aplicarea pedepsei, instanța a urmărit păstrarea unui echilibru, atât sub aspectul naturii ei, cât și al cuantumului și modalității de executare.

Cu privire la comportamentul inculpaților C.N., P.D.D., O.C. și J.G. din cursul procesului penal, s-a avut în vedere că aceștia au fost inițial, cooperanți, recunoscând comiterea faptei, pentru ca ulterior, să nege participarea la comiterea infracțiunilor invocând motive nesustenabile. În ceea ce privește susținerile inculpatului C. în sensul că la data declarației de recunoaștere era sub influența unor sedative, care i-au afectat discernământul și că suferă de boli care-i afectează starea de discernământ, Curtea a reținut următoarele:

În faza de urmărire penală declarațiile au fost date în prezența unui apărător, respectându-se exigențele procedurale în materia dreptului la apărare.

Declarația inculpatului C. s-a coroborat cu interceptările telefonice efectuate în baza mandatului emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, care au fost desecretizate și constituie probă, dar și cu declarațiile martorilor și ale celorlalți coinculpați care au descris operațiunile, participanții la aceste operațiuni, au furnizat informații esențiale identificării și tragerii la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat.

Documentelor medicale depuse de inculpatul C. în susținerea punctului său de vedere i se opun constatările de specialitate efectuate în cadrul Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Medicală - Centrul Medical Județean Caraș-Severin care stabilesc, în urma controalelor periodice anuale că ofițerul de poliție C.N. este „clinic sănătos”. Neconcordanțele dintre documentele medicale au fost lămurite exclusiv de către organele de urmărire penală, în contextul în care ofițerul de poliție C.N. a activat în cadrul unei structuri de stat care impunea vizite medicale periodice drept condiție a exercitării funcției, în circumstanțe în care aspectele de natură medicală sunt esențiale funcționării angajatului. Esențial în stabilirea unui modus operandi al acestui inculpat în ceea ce privește starea sănătății sale a fost procesul-verbal din 11 august 2006 încheiat de sinsp. D.L. care a menționat toate documentele medicale, contextul în care acestea au fost evidențiate și din care rezultă faptul că strategia folosită este pro causa, generată de o anumită strategie care să-i influențeze pozitiv situația penală.

Aceste împrejurări nu au constituit în accepțiunea instanței argumente pertinente folosirii în circumstanțiere la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului C.

În ceea ce privește acuzațiile reținute în sarcina inculpatului P.R.F. instanța a constatat, analizând probatoriul administrat în legătură cu acesta, că nu exista probe suficiente care să susțină faptele imputate acestuia.

Din interceptarea convorbirii telefonice purtată cu L.G. în data de 02 octombrie 2005, ora 03:53:04, s-a dedus faptul că avea un rol similar coinculpatului P.E., însă aceasta nu s-a coroborat cu alte probe. Restul interceptărilor nu au oferit suficiente date care să se coroboreze cu celelalte probe administrate de acuzare.

Referitor la discuția telefonică din data de 23 decembrie 2005, ora 20:38:02, nu au existat probe care să formeze convingerea că acest inculpat să-și fi adus contribuția în noaptea de 23/24 decembrie 2005 la acțiunea de contrabandă demonstrată că s-a consumat în relația cu alți inculpați, astfel încât a fost neesențială stabilirii stării de vinovăție a inculpatului.

Declarația coinculpatului P., unde acest inculpat a fost menționat, nu s-a coroborat cu alte declarații sau alte probe administrate în cauză.

În consecință, prezumția de nevinovăție a inculpatului P. nu a fost răsturnată prin probe suficiente și evidente, context în care acesta a fost achitat pentru toate faptele care-i sunt imputate:

Curtea a precizat că ansamblul probator administrat în această cauză demonstrează că autoritățile române nu au fost suficient de diligențe în desfășurarea unor acțiuni de prevenire a unor acte și fapte de contrabandă în zona de graniță. Probele au făcut dovada existenței unor rapoarte către instituții ale statului, care însă nu au fost coroborate pentru a evidenția situația reală a modului în care magazinele duty-free își desfășurau activitatea.

Controlul realizat de Garda Financiară Caraș-Severin începând cu data de 01 martie 2006, în care se arată la data de 27 februarie 2006 de la cele 7 magazine duty-free s-au vândut la un număr de 12 persoane, 1.165 baxuri = 58.250 cartușe țigări în valoare de 229.022,51 euro. Această acțiune de contrabandă este prezentată și în harta relațională aflată la dosar.

S-a reținut împrejurarea că lucrătorii din Punctul de Trecere a Frontierei Moldova Nouă raportau I.J.P.F. cantitățile de țigări vândute de la magazinele duty-free călătorilor de pe navele ce acostau în port, iar Punctul Vamal Moldova Nouă, la rândul său, raporta vânzările realizate de magazinele duty-free. Făcându-se o analiză a acestor raportări se constată diferențe foarte mari.

Spre exemplificare au fost prezentate doar câteva luni:

În octombrie 2005 Punctul de Trecere a Frontierei Moldova Nouă raporta la I.J.P.F. că au fost vândute pasagerilor un nr. de 1.650 cartușe țigări, iar Punctul Vamal Moldova Nouă comunică aceleiași instituții vânzarea de către magazinele duty-free a unui număr de 199.050 cartușe.

În noiembrie 2005 Punctul de Trecere a Frontierei Moldova Nouă raporta la I.J.P.F. că au fost vândute pasagerilor un nr. de 3.822 cartușe țigări, iar Punctul Vamal Moldova Nouă comunică aceleiași instituții vânzarea de către, magazinele duty-free a unui număr de 227.650 cartușe.

În decembrie 2005 Punctul de Trecere a Frontierei Moldova Nouă raporta la I.J.P.F. că au fost vândute pasagerilor un nr. de 2.163 cartușe țigări, Punctul Vamal Moldova Nouă comunică aceleiași instituții vânzarea de către magazinele duty-free a unui număr de 249.750 cartușe.

În mai 2006 Punctul de Trecere a Frontierei Moldova Nouă raporta la I.J.P.F. că au fost vândute un nr. de 3.329 cartușe țigări, iar Punctul Vamal Moldova Nouă comunică aceleiași instituții vânzarea de către magazinele duty-free a unui număr de 145.350 cartușe.

Semnificativ este faptul că după luna mai 2006, dată la care au fost arestați o parte din membrii grupului infracțional organizat, în luna iunie Punctul de Trecere a Frontierei Moldova Nouă a raportat I.J.P.F. că au fost vândute un nr. de 62 cartușe țigări, iar Punctul Vamal Moldova Nouă a comunicat aceleiași instituții vânzarea de către magazinele duty-free a unui număr de 4.000 cartușe.

Aceste susțineri au apărut în actul de sesizare al instanței.

Prin încheierea din 31 martie 2009, s-a dispus citarea Ministerului Finanțelor Publice prin A.N.A.F. București în raport de disp. art. 6 din Legea nr. 86/2006, în conformitate cu care A.N.V. este organ de specialitate al Administrației Publice Centrale, care funcționează în subordinea M.F.P. în cadrul A.N.A.F.

Pentru stabilirea acestui cadru procesual, Curtea a avut în vedere, alături de dispozițiile legale anterior menționate, și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție exprimată prin decizia penală nr. 3238/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Inițial, în această cauză nu a existat constituire de parte civilă, aspect menționat în conținutul adresei din 22 iunie 2009 a M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Caraș-Severin cu motivarea că sunt în imposibilitatea constituirii de parte civilă deoarece nu dețin documente și informații necesare în acest sens.

Aceeași instituție a menționat în conținutul adresei împrejurarea că este fără echivoc faptul că a fost produs un prejudiciu.

Ulterior, prin adresa din 17 septembrie 2009 aceeași instituție, a comunicat instanței că se constituie parte civilă cu suma de:

- 235.744,51 euro, din care 229.022,51 euro reprezintă valoarea aferentă comercializărilor realizate prin magazinele duty-free la data de 27 februarie 2006, calculată la cursul Băncii Naționale a României de la aceeași dată și 6.722 euro reprezentând valoarea țigaretelor ieșite din gestiunile acelorași magazine la data de 13 mai 2006;

- 957.319,61 RON reprezentând accize din care suma de 813.653,61 RON sunt evaluate la data de 27 februarie 2006, iar suma de 143.666 RON sunt evaluate la data de 13 mai 2006.

A solicitat ca pretențiile civile să fie actualizate cu indicele de inflație, iar accizele să fie completate cu majorări de întârziere la data plății efective.

În dovedirea laturii civile a depus o serie de documente reprezentând rapoarte, situații centralizate a ieșirilor de mărfuri, rapoarte și constatări centralizatoare ale vânzărilor din magazinele duty-free.

Rapoartele puse la dispoziție de partea civilă a evidențiat modul în care au operat potențialii autori ai infracțiunii de contrabandă, dat fiind faptul că în prezenta cauză s-a dovedit că angajați ai magazinelor duty-free erau persoanele care operau efectiv cu marfa, care ar fi trebuit să fie vândută pasagerilor care părăseau România în limitele reglementate de legislația în vigoare.

Constatările Gărzii Financiare a evidențiat emiterea unui număr enorm de bonuri fiscale pentru un interval scurt de timp în contextul în care legislația națională interzice înstrăinarea cantităților evidențiate în situația centralizată a ieșirilor de mărfuri.

Potrivit Ordinului nr. 1397/2002 al M.F.P., pct. 9 „mărfurile admise la vânzare prin magazinele duty-free pot fi comercializate numai în cantități destinate uzului personal”. Același ordin definesc magazinele duty-free drept depozite organizate de M.F.P., amplasate numai pe partea dreaptă a sensului de ieșire din țară, în punctele de control al trecerii frontierei de stat terestre și navale în care se vând mărfuri cu amănuntul, în valută, provenite din import și din producția internă, persoanelor care călătoresc spre o destinație internațională.

Documentul definește cantitățile destinate uzului personal drept „cantități care sunt destinate folosirii la un nivel rezonabil pentru consumul individual, familial, sau pentru cadouri, fără a fi utilizate în scopul vânzării”.

Curtea a reținut culpa reprezentaților autorităților Statului Român în neefecruarea periodică a unor controale coroborat cu împrejurarea că probele testimoniale demonstrate în această cauză dovedesc împrejurarea că, pe de o parte responsabilii acestor magazine, iar pe de altă parte, reprezentanții Vămii efectuau rapoarte periodice în legătură cu aprovizionarea necesară acestor magazine și vânzările efective de bunuri comercializate în regim duty-free.

Prin specificul acestui gen de operațiuni, prin caracterul constant al operațiunilor desfășurate cu complicitatea inculpaților condamnați în această cauză, este în afara oricărui dubiu împrejurarea că Statul Român a fost prejudiciat prin neaplicarea legislației mărfurilor care erau vândute în regim de contrabandă cu ajutorul inculpaților condamnați în această cauză cu sumele reprezentând valoarea aferentă comercializărilor realizate prin magazinele duty-free și valoarea accizelor pentru data de 27 februarie 2006, data controlului.

În conținutul procesului-verbal încheiat în 29 august 2006 de către organul de cercetare penală în baza Ordonanței de delegare nr. 30 emisă în 01 august 2006 de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, este sintetizat regimul juridic ce reglementează funcționarea P.T.F. Moldova Veche.

În perioada de referință reținută în prezenta cauză ca fiind perioada în care s-au consumat acte de complicitate la infracțiunea de contrabandă și sprijinirea unui grup organizat, respectiv 2005 și prima parte a anului 2006, a rezultat că autoritățile statului nu au efectuat controale agenților economici care își desfășoară activitatea duty-free din care să rezulte neconcordanțele semnalate efect al declanșării procedurilor penale din această cauză. În contextul în care ulterior perioadei februarie 2006 inculpaților nu le-au mai fost reținute acte sau fapte specifice infracțiunilor pentru care sunt condamnați, Curtea nu a imputat acestora valorile aferente datei de 13 mai 2006 rezultate de controalele efectuate de autorități.

În consecință, prejudiciul încercat de partea civilă s-a impus a fi recuperat, dar numai în limita în care probatoriul a demonstrat că ulterior date de 27 februarie 2006 nu mai există probe încriminatoare în ceea ce-i privește pe inculpații condamnați.

Prin specificul acțiunilor derulate, prin natura infracțiunilor săvârșite de către inculpați, a fost imposibil de stabilit prejudiciul stabilit pentru fiecare dintre momentele operaționale la care fiecare din acești inculpați și-au adus cota lor de contribuție, context în care și cererea formulată de către aceștia de stabilire prin expertiză contabilă a prejudiciilor individuale a fost respinsă de către instanță.

În cursul derulării procedurilor judiciare inculpații au formulat cerere privind efectuarea unei expertize contabile în 20 aprilie 2012 astfel cum a rezultat în încheierea de ședință. În opinia inculpatului C. nu a existat la dosarul cauzei documente care conduc spre demontarea modului de calcul al prejudiciului, apărare care a fost înlăturată efect al documentelor comunicate de către partea civilă.

Instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză și a obligat inculpații C.I., U.V., P.E., C.N., P.D.D., O.C. și J.G. să achite părții civile în solidar suma de 229.022,51 euro și 813.653,61 RON cu titlu de despăgubiri civile.

Și a respins celelalte pretenții formulate în cauză ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței penale nr. 73 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Caraș-Severin și inculpații C.I., J.G., U.V., P.D.D., C.N., P.E. și O.C.

Partea civilă D.G.F.P. Caraș-Severin solicită obligarea inculpaților la plata sumelor de 235.744,51 euro și 957.319,61 RON, inculpații datorând și majorările de întârziere până la data de plății inclusiv, conform art. 120 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 republicată privind C. proc. fisc.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia critica hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie sub două aspecte:

1. Greșita încadrare juridică a faptelor inculpaților în disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind forma continuată a infracțiunii, această continuitate fiind necesară pentru existența infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

2. Netemeinicia soluției de achitare a inculpatului P.R.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., ambele în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.

În motivarea recursului se arată de către Parchet că inculpatul P.R.F., agent în cadrul Formațiunii Poliției Rutiere a Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, era printre cei care patrulau, „se plimbau”, de multe ori chiar cu mașinile din dotare pe străzile din oraș și din vecinătatea portului pentru a asigura securitatea transporturilor de țigări sau pentru a opri eventualele mașini suspecte și a legitima persoanele aflate în acestea.

Așa cum rezultă din declarațiile inculpatului P.D.D., a martorilor V.M. și P.A., precum și din mai multe convorbiri telefonice, lucrătorii din cadrul Formațiunii Poliției Rutiere, inculpații P.E. și P.R.F. erau contactați de inculpatul L.G. înainte de desfășurarea activităților infracționale și solicitate de la aceștia, într-un mod discret, date cu privire la eventualele controale care urmau să fie în zonă. De asemenea, inculpații erau contactați de L.G. și în timpul desfășurării acțiunilor de contrabandă, de multe ori noaptea târziu sau dimineața și le era solicitat să se deplaseze, cu mașinile, prin oraș pentru a putea opri eventualele autoturisme „suspecte”.

Coordonarea lucrătorilor din cadrul Poliției Rutiere din care făcea parte și inculpatul P. se făcea, de regulă, prin intermediul telefonului mobil, acesta fiind de altfel și motivul pentru care implicarea unora dintre inculpați, printre care și a inculpatului P.R., s-a dovedit cu convorbirile telefonice interceptate cu autorizația cerută de lege.

Având în vedere probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată se apreciază că soluția de achitare dispusă față de inculpatul P.R.F. este neîntemeiată, iar prezumția de nevinovăție a acestuia a fost răsturnată, motiv pentru care se solicită admiterea recursului și condamnarea acestui inculpat pentru cele două infracțiuni, așa cum sunt reținute prin actul de sesizare a instanței.

I. Inculpatul P.D.D. critică hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie sub mai multe aspecte:

1. Sentința recurată este nelegală pentru că a fost condamnat pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 din Legea nr. 86/2006).

Potrivit acestui text de lege în vigoare la data comiterii presupuselor fapte, introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Magazinele duty-free din punctul de trecere a frontierei Moldova Nouă se află în incinta acestuia, iar țigările erau scoase prin acest punct, gardul despre care se vorbește în rechizitoriu fiind desființat de mai mult timp, dar el se afla tot în incinta punctului vamal.

Situațiile în care s-a încercat să se scoată sau introducă în țară anumite cantități de țigări netimbrate prin diferite puncte vamale în perioada ianuarie 2006 - iunie 2006 au fost soluționate prin sancționarea contravențională conform H.G. nr. 707/2006, art. 653 lit. a), b) și c).

Ulterior, prin adoptarea O.U.G. nr. 33/2009 pentru completarea art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României, legiuitorul a adăugat o nouă modalitate de săvârșire a infracțiunii de contrabandă, prin „locurile stabilite pentru control vamal”.

Din succesiunea actelor normative rezultă că în perioada 2005 - februarie 2006 când se reține că ar fi săvârșit complicitatea la infracțiunea de contrabandă cu țigări netimbrate prevenite din magazinele duty-free Moldova Nouă, fapta nu era prevăzută de legea penală ca infracțiune.

2. Hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea disp. art. 289 C. pen. referitoare la oralitatea, nemijlocirea și contradictorialitatea procesului penal.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, inculpatul arată că între probele reținute de instanță în acuzarea sa se află și mandatul din 29 iulie 2005 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza căruia au fost interceptate convorbirile telefonice avute cu L.G.

Instanța fondului nu a examinat acest mandat de interceptare, mărginindu-se să specifice că mandatul a fost declasificat în dosarul autorilor aflat pe rolul Curții de Apel Brașov și a fost verificat de către o instanță imparțială, încălcând astfel dispozițiile art. 289 C. proc. pen.

În consecință, în opinia apărării se impune înlăturarea din materialul probator a înregistrărilor convorbirilor telefonice interceptate în baza acestui mandat și, făcând aplicarea principiului „in dubio pro reo” să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

3. Netemeinicia soluției de condamnare pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, inculpatul a fost condamnat fără ca împotriva sa să existe probe directe sau indirecte de vinovăție.

În mod nejustificat, instanța fondului a reținut ca probă în dovedirea săvârșirii de către inculpat a faptelor și o convorbire telefonică din 05 martie 2006, această convorbire fiind una dintre cele care nu se regăsesc pe suporturile optice înaintate instanței și cu privire la care prima instanță a dispus înlăturarea lor.

Pe de altă parte, prima instanță a înlăturat declarația martorului propus de inculpat - D.Z., pe considerentul că acesta avea un interes în cauză în raport cu condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, or din fișa de cazier a martorului din 07 martie 2013 rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Totodată, instanța fondului ar fi trebuit să înlăture și declarația martorului cu identitate protejată M.Z., audiat numai în cursul urmăririi penale, având în vedere că ulterior, în cursul cercetării judecătorești martorul nu a mai putut fi identificat.

Concluzionând cu privire la acest motiv de recurs, inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. în aplicarea principiului „in dubio pro reo”.

4. Greșita soluționare a laturii civile a cauzei. O primă critică a acestui motiv de recurs se referă la titularul acțiunii civile.

Astfel, în cauză s-a constituit parte civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Caraș-Severin, deși Autoritatea Națională a Vămilor era îndreptățită să se constituie parte civilă în conformitate cu disp. art. 1 și art. 4 pct. 21 din H.G. nr. 110 din 18 februarie 2009, instituție care poate delega activitatea de constituire de parte civilă și de reprezentare în instanță Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Pe de altă parte, Autoritatea Națională a Vămilor nu are o poziție constantă, în Dosarul nr. 6495/115/2006, unde autorii au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, a comunicat instanței că nu se constituie parte civilă.

Tot în cadrul acestui motiv de recurs, inculpatul arată că prejudiciul nu a fost calculat cu exactitate, acesta nu are o bază reală, fiind stabilit pe baza unor procese-verbale neînregistrate la Garda Financiară, întocmite fiind de reprezentanți ai acestor instituții care se aflau în subordinea directă a A.N.A.F.

Inculpatul a solicitat față de aspectele învederate casarea sentinței penale recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și efectuarea unei expertize financiar-contabile care să stabilească prejudiciul în mod corect, în ipoteza în care acesta există.

5. Sentința atacată este nelegală, întrucât s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În mod legal, prima instanță trebuia să aplice disp. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și la limitele de pedeapsă ale infracțiunii scop, respectiv de la 1 an la 3 ani și 6 luni, pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă care deveneau limitele de pedeapsă în care trebuia să se încadreze și condamnarea pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Neprocedând în acest mod, instanța fondului a aplicat în mod nelegal o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în condițiile în care maximul legal ar fi fost 3 ani și 6 luni.

6. Netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului.

Inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., acesta având o bună conduită anterior comiterii faptelor, a desfășurat o activitate profesională importantă contribuind la destructurarea unor rețele de contrabandiști, s-a prezentat în fața instanței, iar aplicarea unei pedepse reduse a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere se impune și în raport cu pedepsele aplicate autorilor infracțiunii de contrabandă, cu privire la care s-a făcut aplicarea art. 861 C. pen.

II. Inculpatul U.V. a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie sub mai multe aspecte:

1. Hotărârea recurată a fost pronunțată pe baza unor probe care nu au fost legal administrate.

1.1. Astfel, autorizațiile de interceptare au fost date de un judecător de la o instanță ierarhic inferioară celei care a fost învestită cu soluționarea cauzei, respectiv Tribunalul Caraș-Severin, iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 912 C. proc. pen. ce arată infracțiunile pentru care există posibilitatea ca interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice să fie folosite de la o cauză la alta.

Potrivit art. 912 alin. (1) și (5) C. proc. pen., interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice se autorizează pentru a fi folosite de la o cauză la alta numai atunci când este vorba de infracțiuni contra siguranței naționale, infracțiuni de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede, în cazul infracțiunilor de corupție sau alte infracțiuni grave printre care nu se numără și infracțiunea de contrabandă.

1.2. Cu privire la convorbirile interceptate pe baza mandatelor de siguranță națională din 29 iulie 2005 și, respectiv, 26 ianuarie 2006, inculpatul susține că au fost încălcate disp. art. 289 C. proc. pen., mandatele respective nefiind declasificate în prezenta cauză, iar instanța fondului nu le-a putut examina în mod nemijlocit, acordând relevanță juridică constatărilor unei alte instanțe, respectiv Curtea de Apel Brașov.

1.3. Suporturile optice aflate la dosarul cauzei reprezintă niște copii ale celor originale aflate la Curtea de Apel Brașov, iar expertul criminalist a arătat că expertiza unor astfel de suporturi nu poate fi realizată, întrucât fișierele sunt incomplete și nu există convorbirile la care se face referire în rechizitoriu.

Referitor la convorbirea pretins purtată între inculpatul U.V. și L.G. în dimineața zilei de 17 februarie 2006, ora 03.00, autorizarea interceptării acestei convorbiri poartă aceeași dată, fiind puțin probabil, că a fost dată între orele 00.00 - 03.00.

1.4. Proba testimonială nu a fost legal administrată, autorii infracțiunii de contrabandă ce erau cercetați într-un alt dosar penal fiind audiați sub identitate protejată în prezenta cauză pentru a face aplicabile dispozițiile legale privind reducerea limitelor de pedeapsă în cauza conexă.

În acest sens, apărarea inculpatului a făcut trimitere la martorul cu identitate protejată V.D., acesta fiind de fapt inculpatul S.M. trimis în judecată și condamnat în primul dosar.

Astfel, declarațiile acestor martori sunt subiective, aceștia fiind persoane interesate să facă anumite declarații pentru a obține reducerea limitelor pedepsei, iar pe de altă parte depozițiile lor sunt infirmate de declarațiile martorilor D.Z. și A.M.

Aceștia au arătat că accesul în magazinele duty-free nu se putea face în orice condiții, accesul în port trebuia consemnat în registrul de evidență, astfel că nu sunt verosimile afirmațiile referitoare la faptul că țigările erau scoase prin gard și transportate de către contrabandiști însoțiți de către inculpatul U.V.

Față de toate aspectele arătate în cadrul acestui motiv de recurs, inculpatul solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997.

Inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală, respectiv pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă, iar în anul 2006 fapta nu era prevăzută ca infracțiune fiind o simplă contravenție.

Greșita încadrare juridică a faptei în disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu consecința aplicării unei pedepse nelegale, fiind incidente disp. art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, pedeapsa stabilită pentru această infracțiune neputând fi mai mare decât pedeapsa aplicată pentru fapta în vederea căreia s-a constituit grupul.

Greșita individualizare a pedepsei, inculpatul solicitând aplicarea unei pedepse de până la 3 ani închisoare a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere conform art. 861 C. pen.

Nelegalitatea soluției sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, întrucât acțiunea civilă a fost exercitată de o persoană fără calitate, respectiv D.G.F.P. Caraș-Severin.

În speță, Autoritatea Națională a Vămilor are autonomie funcțională, are personalitate juridică și trebuia să stea injustiție în nume propriu.

De asemenea, în dosarul în care au fost condamnați autorii infracțiunii de contrabandă aceasta nu s-a constituit parte civilă, astfel că solicită respingerea acțiunii civile.

În motivele scrise de recurs, inculpatul U.V. a mai susținut că organele de urmărire penală nu au fost legal sesizate, rezoluția de începere a urmăririi penale a fost întocmită pro causa, prezentarea materialului de urmărire penală este lovită de nulitate, iar rechizitoriul este, de asemenea, lovit de nulitatea relativă prev. de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., întrucât descrie faptele în mod general, prin supoziții, confuzii și în mod contradictoriu astfel că i-a fost adusă o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în condițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

III. Inculpatul C.I. critică hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

1. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate și a unor cereri esențiale, fîindu-i încălcat astfel dreptul la apărare.

Astfel, instanța de fond nu a analizat apărările inculpatului referitoare la documentele de serviciu ce aveau un caracter secret și care dovedeau că relația cu L.G. era una strict profesională, precum și la rapoartele informatice întocmite pentru racolarea lui L.G. ca informator.

De asemenea, Curtea de Apel Alba Iulia, deși a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice privind convorbirile interceptate, aceasta nu a fost efectuată, purtându-se doar o corespondență între instanță și Laboratorul Interjudețean de Exepertiză Criminalistică fără a se stabili în mod clar dacă suporturile respective sunt originale sau nu.

Pentru aceste motive, inculpatul C.I., solicită casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

2. Inexistența unei autorizații de interceptare față de niciunul dintre inculpații din prezenta cauză, convorbirile interceptate regăsindu-se practic în dosarul în care au fost condamnați autorii infracțiunii de contrabandă.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C.I., singurele convorbiri existente la dosarul cauzei au fost cele purtate cu L.G., însă acestea au fost strict profesionale.

3. Fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat nu era prevăzută de legea penală.

La data când se pretinde că inculpatul ar fi comis complicitatea la infracțiunea de contrabandă, faptele nu erau prevăzute de legea penală, fiind contravenție.

Astfel, magazinele duty-free erau pe teritoriul României și nu erau puncte de control vamal. Scoaterea de țigări neaccizate și pentru care nu era plătit TVA-ul aferent constituia contravenție și nu infracțiune, iar inculpatul nu a avut nicio implicare în ceea ce privește modul cum magazinele duty-free își desfășurau activitatea.

4. Greșita încadrare juridică a faptelor, infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat și complicitatea la infracțiunea de contrabandă excluzându-se reciproc.

5. Netemeinicia soluției de condamnare a inculpatului pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.

Astfel, probele administrate nu au dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată. Declarațiile martorilor au fost luate sub presiune, iar martorii audiați sub identitate protejată sunt inculpați într-un alt dosar și au beneficiat de prevederile art. 9 din Legea nr. 39/2003, declarații acestora fiind nesincere.

În cauză nu a fost audiat, în calitate de martor, numitul L.G., pentru a se dovedi că acesta era o persoană de sprijin pentru combaterea contrabandei și nu o persoană cu care să colaboreze pe linie infracțională.

În acest sens, relevantă este declarația martorului T.M. care a arătat că avea cunoștință despre relația pe linie infracțională a inculpatului C.I. cu L.G.

În ceea ce privește interceptarea convorbirilor telefonice, inculpatul a solicitat înlăturarea acestora din materialul probator, întrucât au fost obținute în mod ilegal și nu s-a concluzionat în cadrul unei expertize tehnice că suporturile pe care se află înregistrările sunt originale.

Inculpatul solicită înlăturarea declarațiilor coinculpaților care, în faza urmăririi penale au relatat implicarea sa în activitatea infracțională, întrucât aceste declarații au fost obținute în mod nelegal, fiind date sub presiunea organelor de anchetă.

De asemenea, în actul de sesizare și în considerentele hotărârii recurate nu sunt oferite detalii de loc, de timp și modalitatea concretă de sprijinire a autorilor infracțiunii de contrabandă.

Pentru toate aceste considerente, inculpatul C.I. solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.

6. Greșita soluționare a laturii civile a cauzei, întrucât în dosarul în care au fost trimiși în judecată autorii infracțiunii de contrabandă s-a reținut că nu se poate stabili cu certitudine existența unui prejudiciu.

Pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada unei legături directe între fapta inculpaților și prejudiciul reclamat de partea civilă.

7. Greșita individualizare a pedepsei, pe care inculpatul o consideră prea aspră în raport cu datele care circumstanțiază persoana sa - necunoscut cu antecedente penale, cu o conduită profesională ireproșabilă, stare precară a sănătății.

Sub acest aspect, inculpatul solicită aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării acesteia.

IV. Inculpatul C.N. critică hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie sub mai multe aspecte:

Instanța nu a fost legal sesizată, în sensul că rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul ierarhic superior celui care a întocmit rechizitoriul și actul de sesizare a instanței nu a respectat nici condiția impusă de art. 264 alin. (3) C. proc. pen.

Inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală, respectiv pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 din Legea nr. 141/1997, or, la nivelul anilor 2005-2006, fapta era sancționată ca și contravenție, astfel că solicită achitarea sa pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă în formă continuată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, prima instanță nu a descris nicio activitate infracțională concretă, motivând generic faptele reținute în sarcina inculpaților.

Instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru inculpat de natură să garanteze drepturile lui și să influențeze soluția procesului, respectiv cele referitoare la înscrisurile ce vizau dosarele de urmărire informatică, dosarele penale formate împotriva unor persoane ca urmare a acțiunilor inculpatului, excepția vizând nulitatea urmăririi și a prezentării materialului de urmărire penală.

Netemeinicia soluției de condamnare, întrucât probele administrate nu au dovedit că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.

Proba testimonială administrată în cauză nu a fost concludentă, întrucât unii dintre martori nu au mai putut fi identificați (I.F.), alții au refuzat să facă declarații în fața instanței (P.A.), iar instanța nu a audiat toți martorii audiați în faza de urmărire penală.

Pe de altă parte, unii dintre martori T.S., L.A., F.I. - sunt în relații de dușmănie cu inculpatul, aceștia fiind sancționați sau anchetați de către inculpat, în calitatea sa de polițist, astfel că declarațiile acestora apar ca subiective.

Referitor la declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul arată că a recunoscut unele aspecte ale acuzațiilor ce i s-au adus, întrucât a fost audiat, fiind sub influența unor medicamente tranchilizante și hipnotice.

Înregistrarea convorbirilor telefonice s-a realizat în mod nelegal, astfel că acestea nu pot constitui mijloace de probă

Astfel, la dosarul cauzei nu au fost depuse încheierile de ședință prin care s-au autorizat înregistrările, autorizațiile pentru efectuarea înregistrărilor, procesele-verbale încheiate cu ocazia ascultării și recunoașterii convorbirilor, notele de transcriere a acestora, mandatul din 29 iulie 2005, în baza căruia au fost realizate interceptările.

Aceste înregistrări au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale, în faza actelor premergătoare nu s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate a acestora, deși inculpații au solicitat această probă, astfel că se impune înlăturarea înregistrărilor convorbirilor telefonice din ansamblul materialului probator.

Greșita soluționare a laturii civile a cauzei, fiind nelegală obligarea inculpaților la despăgubiri civile din moment ce autorilor infracțiunii de contrabandă nu li s-a reținut în sarcină producerea vreunui prejudiciu.

Nelegalitatea și netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului.

În ceea ce privește nelegalitatea pedepsei, inculpatul arată că sunt incidente disp. alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003, pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din această lege, neputând fi mai mare decât pedeapsa aplicată pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de contrabandă.

Pe de altă parte, inculpatul apreciază că în favoarea sa pot fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., iar pedepsele reduse sub minimul special prevăzut de lege.

Astfel, acesta are probleme de sănătate, nu are antecedente penale, a avut o bună conduită în familie și societate, iar de la data comiterii faptelor au trecut aproape 8 ani.

Pentru motivele invocate, inculpatul solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, a cărei executare să fie suspendată în condițiile art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.

V. Inculpații J.G. și O.C. au criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

1. În cauză s-au încălcat disp. art. 228 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la modul de începere a urmăririi penale, în sensul că procurorul a întocmit procese-verbale de începere a urmăririi penale și nu o rezoluție, aspect față de care se solicită încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. f) teza ultimă C. proc. pen.

2. Netemeinicia soluției de condamnare a inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcină, întrucât probele administrate nu au dovedit că aceștia au comis infracțiunile respective, motiv pentru care solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inculpații au fost condamnați pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], la data când se reține că ar fi comis fapta, aceasta fiind sancționată ca și contravenție, aspect față de care se impune achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Greșita soluționare a laturii civile, din actele cauzei rezultând că prejudiciul nu a fost creat în perioada când se reține că s-au desfășurat presupusele activități infracționale.

În subsidiar, inculpații solicită reținerea circumstanțelor atenuante, reducerea pedepselor și suspendarea condiționată a executării acestora sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.

Inculpatul J.G. arată că are probleme de sănătate, în prezent este pensionar, a avut o comportare demnă în familie și societate, astfel că în favoarea lui pot fi reținute circumstanțe atenuante, iar pedeapsa redusă sub minimul special.

Inculpatul O.C. a solicitat, de asemenea, reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special, apreciind că în favoarea sa pot fi reținute toate circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen.

VI. Inculpatul P.E. a criticat, de asemenea, hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

Netemeinicia soluției de condamnare pentru infracțiunile ce i s-au reținut în sarcină.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, activitățile reținute în sarcina acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de aderare la grup infracțional, lipsind vinovăția. Astfel, din nicio probă a dosarului nu rezultă implicarea sa în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar din examinarea convorbirilor telefonice avute cu L.G. nu se poate ajunge la concluzia că inculpatul avea cunoștință de existența grupului infracțional.

Pentru aceste motive solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la complicitatea la infracțiunea de contrabandă, inculpatul arată că nu avea cunoștință de săvârșirea unor fapte penale de către autori, respectiv de către L.G. și D.S. Acesta din urmă, fiind audiat în calitate de martor, a declarat în fața instanței de recurs că inculpatul P.E. nu l-a ajutat în niciun fel la săvârșirea infracțiunii de contrabandă și nu l-a susținut în săvârșirea acestor infracțiuni.

Inculpatul solicită înlăturarea din materialul probator a declarației martorului V.D., această declarație prezentând vicii de formă în sensul că nu a fost semnată de martor și de procuror.

De asemenea, există inadvertențe și cu privire la datele de stare civilă ale acestui martor, declarațiile acestuia nu sunt constante, abia în anul 2011 declarând că inculpatul îl ajuta pe D.S. la comiterea unor fapte penale.

Inculpatul solicită achitarea sa pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de contrabandă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Greșita soluționare a laturii civile, având în vedere că în dosarul anterior nu s-a stabilit existența unui prejudiciu.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reținerea alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003, reindividualizarea pedepselor prin aplicarea circumstanțelor atenuante și suspendarea executării pedepsei în condițiile art. 861 C. pen.

Inculpatul arată că nu este cunoscut cu antecedente penale, are în întreținere 2 copii și are o bună conduită în societate.

În drept, inculpații au invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 2, 9, 10, 12, 13, 14, 17, 172 și 18 C. proc. pen.

Înalta Curte va examina cauza sub toate aspectele, potrivit disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere că recursurile sunt declarate împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel.

În faza soluționării recursurilor declarate în cauză au fost audiați inculpații J.G., P.R.F., O.C., P.E., C.N., U.V., C.I. și P.D.D., care nu au recunoscut faptele pentru care au fost condamnați.

De asemenea, au fost audiați martorii D.B., C.P., C.I. și D.S. și s-a încuviințat recurenților inculpați proba cu acte vizând situația de fapt și acte în circumstanțiere.

Examinând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte reține că acestea sunt întemeiate însă pentru considerentele ce urmează:

Prima instanță a reținut corect situația de fapt, realizând o descriere amănunțită a acesteia și a analizat mijloacele de probă din care rezultă că inculpații au comis infracțiunile pentru au fost trimiși în judecată, indicând în cazul activității infracționale desfășurate de fiecare inculpat probele din care rezultă vinovăția acestora.

Totodată, instanța a încadrat corespunzător în drept faptele inculpaților în dispozițiile art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., însă a reținut greșit dispozițiile art. 41 alin. (2) în cazul infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, sub acest aspect hotărârea recurată fiind supusă casării.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

În art. 2 lit. a) din aceeași lege, grupul infracțional organizat este definit ca un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Din analiza acestor dispoziții legale rezultă necesitatea existenței unei continuități pentru subzistența infracțiunii, una dintre condițiile necesare pentru a fi în prezența grupului infracțional organizat fiind tocmai cea legată de perioada de timp în care membrii grupului acționează în mod coordonat.

Pe lângă această critică referitoare la încadrarea juridică a faptei în infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a criticat sentința recurată și cu privire la achitarea inculpatului P.R.F. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997.

Al doilea motiv de recurs formulat de Parchet este nefondat, probele administrate nefăcând dovada dincolo de orice îndoială rezonabilă că acest inculpat a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul P.R.F. își desfășura activitatea în cadrul Formațiunii Poliței Rutiere din cadrul Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, având funcția de agent.

În actul de sesizare s-a reținut că la solicitarea numitului L.G., - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, acesta patrula, de multe ori chiar cu mașinile din dotare, pe străzile din oraș și din vecinătatea portului pentru a opri eventualele mașini suspecte și a legitima persoanele aflate în acestea.

De asemenea, s-a mai reținut că acest inculpat era contactat de L.G. înainte de desfășurarea activității infracționale, care îi solicita date cu privire la eventualele controale care urmau să fie în zonă, precum și în timpul desfășurării acțiunilor de contrabandă, cerându-i să se deplaseze cu mașina prin oraș, pentru a putea opri eventuale autoturisme „suspecte”.

Martorul cu identitate protejată V.M., la care se face referire în motivele de recurs, nu a relatat nimic în declarațiile sale date la urmărirea penală, cu privire la implicarea inculpatului P.R.F. în activitățile de contrabandă.

Această declarație din cursul urmăririi penale dată mai aproape de momentul desfășurării faptelor, nu relevă așadar și participarea inculpatului P.R.F. la sprijinirea activităților de contrabandă, iar pentru susținerile sale, contrare, din timpul cercetării judecătorești, privitoare la acest inculpat, martorul nu a prezentat argumente care să justifice indicarea și a acestuia la înlesnirea contrabandei cu țigări.

În ceea ce privește declarația martorei cu identitate protejată P.A., aceasta a fost înlăturată din materialul probator, având în vedere că martora nu a fost prezentată în instanță pentru a fi audiată, iar reprezentantul D.I.I.C.O.T. a arătat că înțelege să renunțe la audierea acesteia.

În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., nefiind în ipoteza menționată de acest text de lege, respectiv ascultarea martorei nu mai este posibilă din motive obiective.

Declarația dată de coinculpatul P.D.D. în faza de urmărire penală în care acesta arată că L.G. îl suna pe P.R.F. care avea sarcina să patruleze prin oraș nu a creat convingerea instanței privind implicarea inculpatului P.R.F. în activitatea de contrabandă, prin sprijinirea autorilor acesteia, în absența altor mijloace de probă din care să rezulte vinovăția inculpatului.

Convorbirile telefonice interceptate, purtate între acest inculpat și numitul L.G., nu oferă suficiente date care să ducă la concluzia că inculpatul P.R.F. a săvârșit o complicitate la infracțiunea de contrabandă și care să se coroboreze cu alte probe administrate în cauză.

Recursul declarat de inculpatul P.D.D. este întemeiat numai în ceea ce privește critica vizând individualizarea pedepsei.

Probele administrate în cauză dovedesc fără dubiu săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Astfel, declarațiile date inițial de acest inculpat în cursul urmăririi penale se coroborează cu declarațiile martorilor cu identitate protejată V.M., D.C., P.G., D.F., declarația dată la urmărirea penală de inculpatul O.C., declarația martorului G.R., precum și cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate în baza mandatului din 29 iulie 2005 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În declarațiile date la urmărirea penală, inculpatul P.D.D. relatează despre modalitatea în care a fost implicat în activitățile de contrabandă, faptul că L.G. se deplasa personal la inculpatul C.I. acasă sau foarte rar îl suna cerându-i aprobarea să scoată țigările din magazinele duty-free, folosind diferite parole „Pot să merg la vânătoare dimineața la ora 4.00?”, „Dimineață la 4.00 vreau să joc fotbal”, „Vreau să plec mâine dimineață - Timișoara cu autobuzul”.

L.G. îl suna și pe P.D.D. spunându-i că „merge la vânătoare la ora X”, iar potrivit înțelegerii, acesta trebuia să-l sune pe inculpatul O.C. - șeful P.T.F. Moldova Nouă, care se ducea în punct și le spunea la lucrători că totul este în regulă, după care împreună se deplasau la ieșirea dinspre Coronin pentru a supraveghea zona.

Referitor la modalitatea în care țigările erau scoase din magazinele duty-free, inculpatul a arătat că angajatul de la PTF Moldova Nouă, care avea sarcina supravegherii acestor magazine, părăsea locul de serviciu sub diferite pretexte, moment în care mașinile contrabandiștilor intrau în spatele magazinului, iar țigările erau date peste gard.

Inculpatul a arătat că pe tura de serviciu a lui J.G. și a lui D.Z. se consumau aceste acțiuni.

În fața instanței de fond și de recurs, inculpatul P.D.D. a revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală prin care recunoștea faptele, motivând această revenire prin faptul că a fost amenințat că va fi arestat o perioadă mai mare de timp, există posibilitatea ca și soția sa să fie arestată, iar declarațiile le-a scris la dictarea procurorului.

Înalta Curte nu poate primi aceste apărări ale inculpatului în legătură cu modalitatea în care a fost audiat la urmărirea penală, din examinarea declarațiilor date de inculpat rezultând că acestea au fost luate în prezența apărătorilor săi.

Pe de altă parte, declarațiile date la urmărirea penală în care aceste recunoaște comiterea faptelor se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Referitor la declarația martorului D.Z. audiat la solicitarea inculpatului în cursul judecății în fond, însuși inculpatul P.D.D. arată că pe tura acestui martor se consumau, de regulă, acțiunile de scoatere a țigărilor din magazinele duty-free și trecerea lor peste gard pentru a fi încărcate în mașinile contrabandiștilor, iar declarația dată de acest martor în cursul cercetării judecătorești nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

În motivele sale de recurs, inculpatul P.D.D. arată că instanța fondului ar fi trebuit să înlăture și declarația martorului M.Z., care nu a putut fi identificat și audiat în cursul judecății, or din examinarea dosarului cauzei rezultă că declarația acestui martor a fost înlăturată din materialul probator, întrucât, în pofida tuturor demersurilor efectuate de instanță, nu s-a reușit identificarea sa, iar reprezentantul D.I.I.C.O.T. a renunțat la audierea acestuia.

Referitor la convorbirile telefonice interceptate în baza mandatului de siguranță națională din 29 iulie 2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție și care au fost reținute ca mijloace de probă în prezenta cauză, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 912 alin. (5) C. proc. pen. potrivit cărora convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate por fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 911 alin. (1) și (2).

Convorbirile telefonice au fost interceptate în baza mandatului de siguranță națională emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv din 29 iulie 2005, acestea putând fi folosite și în prezenta cauză conform dispozițiilor legale invocate.

Mandatul din 29 iulie 2005 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost declasificat la data de 30 mai 2011, după cum rezultă din înscrisurile existente la dosar astfel că deși acesta nu a fost declasificat la instanța de fond, instanța de recurs are posibilitatea să verifice conținutul acestuia, constatând că interceptarea convorbirilor telefonice s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că acestea nu pot fi înlăturate din materialul probator așa cum solicită inculpatul.

Referitor la înregistrarea convorbirilor telefonice, prima instanță a înlăturat acele convorbiri, interceptate în baza mandatelor emise de Tribunalul Caraș-Severin, întrucât, potrivit adresei expertului criminalist din 12 aprilie 2012 s-a dovedit că aceste convorbiri nu se află pe suporturile optice înaintate instanței.

Între aceste convorbiri se află și cea din 05 martie 2006, ora 15:25:49, ce a fost înlăturată din materialul probator.

Inculpatul P.D.D. a mai criticat hotărârea recurată și prin prisma faptului că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, făcând referire la complicitatea la infracțiunea de contrabandă.

Potrivit art. 175 din Legea nr. 141/1997 trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri constituie infracțiunea de contrabandă.

În prezent, infracțiunea de contrabandă este prevăzută în dispozițiile art. 270 din Legea nr. 86/2006 și constă, potrivit alin. (1), în introducerea sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.

Conform art. 2 din O.U.G. nr. 104/2002, magazinele autorizate să comercializeze mărfuri în regim de duty-free pot fi amplasate numai pe partea dreaptă a sensului de ieșire din țară, în punctele de trecere a frontierei de stat terestre și navale, după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal.

Ca atare, bunurile aflate în magazinele duty-free pot fi vândute doar persoanelor care ies din țară.

Prin O.U.G. nr. 33/2009 la care face referire inculpatul s-a modificat art. 270 din Legea nr. 86/2006 în sensul că s-a introdus un nou alineat cu următorul cuprins „constituie, de asemenea, infracțiunea de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru control vamal, prin sustragerea de la control vamal, a bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON”.

Din examinarea acestui text de lege rezultă că legiuitorul a înțeles să sancționeze ca și infracțiune introducerea sau scoaterea din țară a bunurilor chiar prin locurile stabilite pentru control vamal, prin sustragerea de la acest control vamal.

În speță, țigările erau scoase din magazinele duty-free și apoi erau trecute peste gardul ce delimita magazinele duty-free de zona portuară, unde erau încărcate în mașinile contrabandiștilor.

Or, este cert că în aceste condiții țigările nu erau supuse controlului vamal, fiind introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru efectuarea controlului vamal.

Dispozițiile art. 175 din Legea nr. 141/1997 se coroborează și cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din aceeași lege, potrivit cărora introducerea sau scoaterea din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror altor bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.

Critica vizând nelegalitatea pedepselor aplicate este nefondată.

Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) și care, în cursul urmăririi penale sau al judecății, denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membrii ai unui grup infracțional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Inculpatul P.D.D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (2) din aceeași lege și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deși în favoarea inculpatului au fost reținute dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 urmează a se observa că acesta a recunoscut faptele, a facilitat identificarea altor membrii ai grupului infracțional organizat însă nu a facilitat și tragerea la răspundere penală a acestora, condiție cumulativă cerută de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, negând ulterior audierii la procuror orice participare a sa sau a altor inculpați din prezenta cauză la activitățile infracționale.

Înalta Curte constată că la data când inculpatul a făcut declarațiile la urmărirea penală, autorii infracțiunii de contrabandă erau deja identificați, iar cu privire la inculpații din prezenta cauză, declarațiile vizând implicarea acestora în înlesnirea activității infracționale nu au fost constante, inculpatul neavând o poziție procesuală consecventă, de cooperare cu organele de anchetă care să justifice reținerea disp. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

În această ipoteză, Înalta Curte apreciază că în mod nejustificat s-au reținut aceste dispoziții legale în favoarea sa, însă fiind investită cu calea de atac a recursului declarat de inculpat nu poate înlătura aceste dispoziții legale pentru că s-ar aduce atingere principiului non reformatio in pejus, recursul declarat de procuror fiind în favoarea inculpaților.

În consecință, dispozițiile legale menționate nu pot fi reținute și în cazul complicității la infracțiunea de contrabandă în formă continuată.

Inculpatul a mai susținut că instanța nu putea aplica pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 o pedeapsă mai mare decât cea aplicată pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă în formă continuată.

Conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.

Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că instanța nu poate aplica pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) C. pen. o pedeapsă mai mare decât cea pe care legea o prevede pentru infracțiunea cea mai gravă ce intră în scopul grupului infracțional organizat și nu mai mare decât cea aplicată pentru respectiva infracțiune.

Critica formulată de inculpatul P.D.D. vizând latura civilă a cauzei este, de asemenea, nefondată.

Înalta Curte constată că A.N.A.F. s-a constituit în mod legal parte civilă în cauză, având în vedere dispozițiile art. 6 din Legea nr. 86/2006 potrivit cărora, Autoritatea Națională a Vămilor este organ de specialitate al administrației publice centrale, care se organizează și funcționează în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, în cadrul A.N.A.F.

Conform adresei, A.N.A.F. în calitate de reprezentant al statului român, a mandatat D.G.F.P. Caraș-Severin să se constituie parte civilă în cauză.

În termenul prevăzut de lege A.N.A.F., prin D.G.F.P. Caraș-Severin, s-a constituit parte civilă cu suma de 235.744,51 euro și 957.319,61 RON reprezentând contravaloarea țigărilor comercializate prin magazinele duty-free cu puncte de lucru în Moldova Veche și accizele aferente.

Partea civilă a precizat că suma de 235.744,51 euro este structurată astfel: 229.022,51 euro reprezintă valoarea aferentă comercializărilor realizate prin magazinele duty-free cu puncte de lucru în Moldova Veche la data de 27 februarie 2006, iar 6.722 euro reprezintă valoarea țigărilor ieșite din aceleași magazine la data de 13 mai 2006, prejudiciul fiind evaluat în funcție de cursul euro la datele respective (1 euro = 3,5058 RON la data de 27 februarie 2006 și respectiv 3,4840 RON la data de 13 mai 2006).

Suma de 957.319,61 RON reprezintă accize din care 813.653,61 RON evaluate la 27 februarie 2006 și 143,66 RON evaluate la data de 13 mai 2006.

Totodată, partea civilă a solicitat și majorări de întârziere până la data plății inclusiv, conform O.G. nr. 92/2003 republicată privind C. proc. fisc.

Partea civilă și-a susținut cererea de constituire de parte civilă cu înscrisurile reprezentând situații centralizate privind ieșirile de mărfuri din magazinele duty-free și rapoartele întocmite de controalele de control.

Din examinarea înscrisurilor depuse în dovedirea pretențiilor civile rezultă că într-un interval scurt de timp a fost emis un număr foarte mare de bonuri fiscale, vânzarea unor astfel de produse într-un interval scurt de timp și unui număr redus de persoane fiind practic imposibilă, având în vedere timpul necesar pentru emiterea bonurilor și eliberarea mărfurilor din magazin (de exemplu: un număr de 294 bonuri fiscale au fost emise pe numele a 12 persoane fizice la data de 27 februarie 2006 în intervalul 15.00-18.30).

Aceasta, în condițiile în care potrivit pct. 9 din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1397/2002, mărfurile admise la vânzare prin magazinele duty-free pot fi comercializate numai în cantități destinate uzului personal, respectiv folosirii la un nivel rezonabil pentru consumul individual, familial sau pentru cadouri, fără a fi utilizate în scopul vânzării, cantitățile de țigări înregistrate ca fiind vândute depășind cu mult aceste limite.

În cauză s-a demonstrat cu certitudine existența unui prejudiciu ca urmare a activităților de contrabandă, activități pe care inculpații le-au înlesnit, astfel cum s-a arătat în considerentele hotărârii atacate, așa încât se impune obligarea acestora la achitarea prejudiciului în raport cu disp. art. 14 și 346 C. proc. pen.

Este real că în Dosarul nr. 6493/115/2006 al Tribunalului Covasna în care au fost judecați autorii infracțiunii de contrabandă, nu a existat o constituire de parte civilă, însă această împrejurare nu înlătură dreptul de a solicita despăgubiri de la complicii infracțiunii de contrabandă, în condițiile în care există o legătură de cauzalitate între faptele acestora și prejudiciul cauzat.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului de efectuare a unei expertize financiar-contabile, Înalta Curte constată că aceasta nu se impune în raport de împrejurarea că prejudiciul a fost calculat prin însumarea contravalorii țigaretelor ieșite din magazinele duty-free și care au făcut obiectul infracțiunii de contrabandă la care s-au adăugat accize calculate conform art. 177 alin. (1) C. proc. pen., conform tabelelor centralizatoare și înscrisurilor existente la dosar.

Pe de altă parte, așa cum a reținut și prima instanță, este imposibil de stabilit prejudiciul pentru fiecare operațiune de contrabandă la care inculpații și-au adus contribuția, având în vedere specificul acestei activități și modalitatea concretă în care s-a desfășurat în timp activitatea infracțională.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Este de necontestat faptul că inculpatul a comis fapte cu un grad ridicat de pericol social, în calitatea sa de ofițer în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin, șef al sectorului Poliției de Frontieră Moldova Noua, cu consecința producerii unui prejudiciu însemnat, având o contribuție semnificativă la realizarea activității infracționale.

Cu toate acestea, inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, este căsătorit, are în întreținere un copil minor, iar din caracterizarea aflată dosar recurs, emisă de Primăria Orașului Moldova Nouă rezultă că acesta are un comportament civilizat în familie și societate, a participat la lucrările stabilite de autoritatea locală pentru o bună gospodărire a orașului și se bucură de sprijinul comunității locale.

În consecință, Înalta Curte apreciază în raport cu cele expuse că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este în măsură să asigure scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Recursul declarat de inculpatul U.V. este întemeiat numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei.

Inculpatul U.V. a sprijinit gruparea autorilor infracțiunii de contrabandă, înlesnindu-le acestora cu intenție exercitarea operațiunilor de contrabandă cu țigări.

Săvârșirea infracțiunilor de către inculpat rezultă din declarațiile date în cursul urniăririi penale de inculpatul P.D.D., martorul cu identitate protejată V.D., ce se coroborează cu procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat cu L.G., de inculpatul P.D.D. cu L.G., precum și convorbirile telefonice purtate între autorii infracțiunii de contrabandă.

Inculpatul P.D.D. a arătat în cursul urmăririi penale că L.G. îi cerea mai întâi aprobarea lui C.I. să scoată din magazinele duty-free țigările, iar după ce primea confirmarea acestuia îl suna pe șeful poliției sau pe înlocuitorul acestuia. În ultima perioadă, de regulă, a fost sunat inculpatul U.V., înlocuitor la comandă, fin al inculpatului C.N.

Martorul V.D. confirmă susținerile inculpatului P.D.D. și arată că activitățile de introducere a țigărilor în țară erau sprijinit și de U.V. de la Poliția Orașului Moldova Nouă, care în timpul în care țigările erau introduse în țară, pe la gard, patrula cu mașina sa marca D. de culoare roșie în zonă, martorul văzându-l personal făcând acest lucru.

Pentru a se ocupa de „paza” zonei acesta beneficia de anumite comisioane din partea contrabandiștilor.

Referitor la autoturismul marca D. de culoare roșie despre care martorul afirmă că inculpatul îl folosea pentru a patrula în zonă și a asigura paza, inculpatul U. a negat că ar fi proprietarul unui astfel de autoturism, în faza recursului depunând adeverința din 17 octombrie 2013 emisă de Primăria Moldova Nouă din care rezultă că în perioada 2004-2007 inculpatul nu figurează în evidențele fiscale ca proprietar al unui autoturism.

Această apărare a inculpatului urmează a fi înlăturată întrucât nu era necesar ca autoturismul să fie proprietatea sa, iar pe de altă parte chiar inculpatul în motivele scrise de recurs, instanță arată că în perioada respectivă avea o singură mașină marca D. de culoare roșie, pe care o folosea alternativ cu soția sa, susțineri ce se coroborează cu cea a martorului D.S. audiat în faza soluționării recursurilor și din care rezultă că în perioada 2005-2007 inculpatul folosea un autoturism marca D. de culoare roșie.

În legătură cu înregistrările convorbirilor telefonice, prima instanță a înlăturat din materialul probator acele înregistrări care nu au fost identificate pe suporturile optice înaintate instanței, respectiv cele purtate la 18 februarie 2006, ora 05:11:12, 01 martie 2006 ora 00:59:09, 05 martie 2006, ora 08:40:51.

În convorbirea telefonică din 19 noiembrie 2005, ora 21:33:54, L.G. îi spune lui U.V. „Mai târziu ieși și tu la o plimbare?” „Da mă, da”.

„Eu o să chem câțiva fotbaliști în zonă. Știi?”, acestea fiind expresiile folosite de cei doi pentru a asigura desfășurarea în bune condiții a activității de contrabandă, cu sprijinul lui U.V., L.G. asigurându-se că în momentul respectiv nu vor fi controale în zonă.

În noaptea de 19/20 noiembrie 2005 a avut loc o acțiune de contrabandă cu țigări, ceea ce demonstrează faptul că expresiile folosite de cei doi vizau de fapt această activitate.

În aceeași modalitate s-a procedat și în noaptea de 17/18 februarie 2006, L.G. cerându-i lui U.V. să iasă la o plimbare „Mai ieși și tu pe drum și plimbă-te...”, aceasta semnificând faptul că i se solicita sprijinul lui U.V. pentru evitarea oricăror controale în zonă.

Inculpatul U.V. a susținut că nu a asigurat conducerea Poliției Oraș Moldova Nouă, or din adresa din 11 iunie 2007 a I.J.P. Caraș-Severin rezultă că acesta s-a aflat la conducerea Poliției Orașului Moldova Nouă în mai multe perioade printre care și cele în care s-au desfășurat activitățile de contrabandă cu țigări, respectiv: 03 octombrie 2005, 04 octombrie - 20 octombrie 2005, 24 octombrie 2005, 15 noiembrie - 20 noiembrie 2005, 28 noiembrie 2005, 30 noiembrie 2005, 05 decembrie 2005, 17 februarie - 01 martie 2006.

În cursul judecării recursurilor, inculpatului U.V. i s-a încuviințat proba testimonială, fiind audiați martorii C.I., D.B. și C.P.

Martorul C.I. a relatat modalitatea în care se făcea accesul în port, faptul că acest acces era monitorizat, ținându-se și o evidență a persoanelor care intrau în zona portului. Acesta a mai afirmat că nu a existat nicio perioadă în care inculpatul U.V. să asigure comanda Poliției orașului Moldova Nouă.

Același martor a mai declarat că, în apropierea magazinelor duty-free, la o distanță de cca. 200 m era amplasat un bar, ce funcționează până la orele 22:00, de unde nu se putea vedea ce se întâmplă în zona magazinelor duty-free.

Martorul C.P. a arătat modalitatea în care se efectuau controale la magazinele duty-free de către Garda Financiară Caraș-Severin.

Declarațiile martorilor audiați în faza recursului nu sunt în măsură să infirme situația de fapt reținută de prima instanță pe baza probelor la care s-a făcut referire anterior.

Martorul D.B. a arătat că nu cunoaște relațiile dintre inculpatul U.V. și L.G., a relatat despre modalitatea în care era posibil accesul în zona portului și faptul că de pe Șoseaua Dunării nu pot fi văzute magazinele din zona portului.

Martorii au relatat despre modalitatea legală în care era permis accesul în zona portului, iar martorul C.I. a afirmat, contrar adresei la care s-a făcut referire anterior, că inculpatul U.V. nu a asigurat niciodată comanda Poliției Orașului Moldova Nouă. Referitor la interceptarea convorbirilor telefonice, Înalta Curte apreciază, așa cum s-a arătat și în analiza, recursului inculpatului P.D.D., că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 912 alin. (5) C. proc. pen., infracțiunea de contrabandă fiind o infracțiune gravă potrivit art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, iar mandatul din 29 iulie 2005 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost declasificat, în cauză depunându-se copii ale acestuia, astfel că instanța de recurs a avut posibilitatea să examineze nemijlocit acest mandat.

Pe de altă parte, infracțiunea de contrabandă este o infracțiune pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu conform art. 911 alin. (1) C. proc. pen., iar interceptarea și înregistrarea s-au impus pentru stabilirea situației de fapt.

Referitor la convorbirea telefonică din 17 februarie 2006, ora 03:00:50, purtată între U.V. și L.G. aceasta a fost interceptată în baza mandatului din 29 iulie 2005 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție după cum rezultă din examinarea convorbirilor telefonice transcrise conform proceselor-verbale existente în dosarul de urmărire penală, rezultând că din eroare convorbirea telefonică din 17 februarie 2006, ora 03:00:50, a fost menționată ca fiind purtată de la postul telefonic nr. X în realitate ea purtându-se de la nr. de telefon Y, număr de la care în noaptea de 17/18 februarie 2006 L.G. a purtat convorbiri telefonice și cu alte persoane implicate în activitatea infracțională.

Referitor la proba testimonială, Înalta Curte reține că în prezenta cauză au fost audiați și martori cu identitate protejată, în condițiile art. 861 și urm. C. proc. pen., declarațiile acestora fiind avute în vedere la stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpaților.

Chiar și în ipoteza în care acești martori ar putea fi unii dintre inculpații trimiși în judecată ca autori ai infracțiunii de contrabandă, dispozițiile de procedură penală nu interzic audierea, în calitate de martor, a autorilor infracțiunilor trimiși separat în judecată într-un alt dosar, declarațiile acestora constituind mijloace de probă și servind la aflarea adevărului în ipoteza în care se coroborează cu alte probe administrate.

Apărarea inculpatului U.V. în sensul că în perioada în care se reține că ar fi comis faptele, nu era încriminată infracțiunea de contrabandă este nefondată, argumentele fiind deja expuse în analiza recursului inculpatului P.D.D.

Totodată, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, în acest alineat prevăzându-se că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.

Așadar, se are în vedere pedeapsa pe care legea o prevede pentru infracțiunea cea mai gravă și nu pedeapsa aplicată de către instanță pentru această infracțiune.

Criticile vizând soluționarea laturii civile a cauzei sunt nefondate, acestea fiind deja analizate în recursul inculpatului P.D.D.

Referitor la criticile vizând actul de trimitere în judecată și urmărirea penală, Înalta Curte reține că rechizitoriul respectă cerințele art. 263 C. proc. pen. și a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul ierarhic superior conform art. 264 C. proc. pen.

De asemenea, organul de urmărire penală a fost legal sesizat, iar față de inculpat a fost începută urmărirea penală prin rezoluția din 24 octombrie 2006, respectându-se și dispozițiile legale privind prezentarea materialului de urmărire penală.

Ultima critică formulată de inculpat este întemeiată.

Inculpatul este la prima încălcare a legii penale, are probleme de sănătate, este căsătorit și are în întreținere un copil minor.

Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că acesta este cunoscut cu o bună conduită în familie și societate, la locul de muncă nu a fost sancționat sau cercetat disciplinar, nu a făcut obiectul verificărilor ca urmare a unor petiții sau reclamații formulate de cetățeni împotriva sa, a participat în mod direct la proiectele importante ale poliției, fiind implicat în activități complexe ce depășeau sfera responsabilităților prevăzute în fișa postului.

De asemenea, inculpatul are probleme de sănătate, s-a prezentat în instanță pe parcursul procesului penal și nu a recunoscut comiterea faptelor.

Înalta Curte apreciază că în favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., iar pedepsele reduse, ținându-se seama și de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, forma continuată a complicității la infracțiunea de contrabandă și timpul trecut de la comiterea faptelor de aproximativ 8 ani. Recursul declarat de inculpatul C.I. este, de asemenea, întemeiat în ceea ce privește individualizarea pedepsei.

Inculpatul C.I. a comis faptele pentru care a fost condamnat de către prima instanță, săvârșirea acestora rezultând din declarațiile date în cursul urmăririi penale de inculpații C.N., O.C. și P.D.D. ce se coroborează cu declarațiile martorilor cu identitate protejată V.M., V.D., P.G. și D.C., precum și cu interceptările convorbirilor telefonice reținute de prima instanță, după înlăturarea celor care nu au fost identificate de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj pe suporturile optice înaintate.

Așa cum a reținut și instanța fondului, din examinarea mijloacelor de probă anterior arătate a rezultat că inculpatul C.I. asigura grupul de traficanți despre faptul că autoritățile nu vor efectua controale în momentul desfășurării operațiunii de contrabandă.

Este nereală susținerea inculpatului C.I. în sensul că prima instanță nu s-ar fi pronunțat asupra probelor solicitate și a cererilor sale, din considerentele hotărârii recurate rezultând că instanța fondului a analizat apărările inculpatului referitoare la relația profesională a acestuia cu L.G., ce era verificat pentru a fi racolat ca și informator, apreciind că este posibil ca întâlnirile dintre C.I. și L.G. să fie determinate și de specificul informațiilor oferite de L.G., însă aceasta nu exclude participarea inculpatului la activitatea infracțională dovedită fără echivoc prin probele arătate.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul C.I. și-a menținut cererea de efectuare a unei expertize criminalistice cu privire la convorbirile telefonice din 28 februarie 2006, ora 20:17:00, 28 februarie 2006, ora 21:08:05, și 28 februarie 2006, ora 23:44:49, însă acestea nu au fost identificate de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj pe suporturile optice înaintate de instanță, astfel că au fost înlăturate din materialul probator.

Chiar dacă autorizațiile de interceptare a convorbirilor telefonice au fost date pentru autorii infracțiunii de contrabandă, convorbirile telefonice înregistrate și interceptate pot fi folosite și în prezenta cauză în conformitate cu dispozițiile art. 912 alin. (5) C. proc. pen.

Criticile vizând condamnarea pentru o altă faptă decât cea prevăzută de legea penală (contravenție) și soluționarea laturii civile a cauzei sunt nefondate pentru considerentele deja expuse anterior.

Instanța de fond a realizat și o corectă încadrare juridică a faptelor în dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997, inculpatul având reprezentarea că sprijină activitățile infracționale de contrabandă desfășurate de un grup organizat, chiar dacă în concret nu a cunoscut fiecare membru al grupului și activitatea desfășurată de aceștia, în considerentele hotărârii recurate arătându-se modalitatea în care inculpatul acorda sprijin autorilor infracțiunii de contrabandă.

Ultima critică este întemeiată.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a pensionat în anul 2007 din motive medicale, s-a prezentat în instanță pe parcursul procesului penal, a avut o bună conduită anterior comiterii faptelor.

Înalta Curte apreciază că și în favoarea acestui inculpat pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., iar pedepsele reduse, ținând seama și de perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, calitatea pe care o avea acesta în momentul comiterii faptelor - aceea de inspector șef în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin ce presupunea o conduită de respectare a normelor legale, prejudiciul cauzat, contribuția sa concretă la activitatea infracțională, dar și faptul că de la data comiterii faptei a trecut un interval de timp de aproximativ 8 ani.

Recursul declarat de inculpatul C.N., este întemeiat numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei.

Probele administrate au demonstrat că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, acesta recunoscându-le în declarațiile date în cursul urmăririi penale, unde a descris în amănunt modalitatea în care se desfășura activitatea infracțională și implicarea inculpaților în această activitate.

Este real că ulterior, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, invocând faptul că audierea sa a avut loc atunci când se afla într-o stare de confuzie datorită tratamentului medical pe care îl urma.

Această apărare a inculpatului nu poate fi însă primită, din moment ce audierea sa s-a efectuat în condițiile respectării dreptului său la apărare, declarațiile au fost date în prezența apărătorului său și se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile coinculpatilor O.C. și P.D.D. date în cursul urmăririi penale, declarațiile martorilor cu identitate protejată V.M., M.F., V.D., D.C., I.F., P.G., D.F., V.D., T.S. și L.A., precum și cu procesele-verbale de transcriere a conținutului convorbirilor telefonice purtate din 23 septembrie 2005, ora 08:02:45, 07 octombrie 2005, ora 23:14:41, 10 octombrie 2005, ora 12:50:08, 15 octombrie 2005, ora 19:10:21; 20 noiembrie 2005, ora 03:28:02 și celelalte convorbiri telefonice purtate între autorii infracțiunii de contrabandă.

Inculpatul C.N., a înlesnit săvârșirea infracțiunii de contrabandă la data de 23 septembrie 2005, 07 octombrie 2005, 10 octombrie 2005, 15 octombrie 2005, 20/21 noiembrie 2005, 24 decembrie 2005, 15 ianuarie 2006 și 01 martie 2006.

Martorul V.M., a relatat că a asistat la operațiunile de contrabandă, iar inculpatul C.N. îl asigura pe L.G. de posibilitatea desfășurării operațiunilor de contrabandă fără a fi surprinși de autorități.

Inculpatul C.I. îl anunța pe L.G. prin intermediul lui C.N. despre ziua și ora când era cel mai bine să se procedeze la scoaterea țigărilor din magazin.

Pentru contribuția sa la desfășurarea „în siguranță” a operațiunilor de contrabandă, inculpatul C.N. primea pentru fiecare noapte în care avea loc o astfel de acțiune cca. 1.000 euro, în funcție de numărul de baxuri scoase din magazinele duty-free, după cum reiese din declarațiile martorilor menționați anterior.

Martorul cu identitate protejată I.F. a relatat că inculpatul C.N. pentru taxa percepută asigura necesitatea transporturilor de țigări, mergând înaintea contrabandiștilor cu mașina sa sau dând dispoziții polițiștilor din subordinea sa să nu facă la acel moment controale.

Din dispoziția lui C.N., polițiștii din subordine se retrăgeau din posturi făcând posibilă desfășurarea activității ilicite.

Același martor mai arată că în momentul în care țigările erau scoase peste gard nu a văzut niciodată vreun polițist de frontieră în zonă, însă la ieșirea din port, era inculpatul C.N., care supraveghea personal cantitatea de țigări scoase din magazinele duty-free, întrucât acesta percepea taxe pentru fiecare bax de țigări și dorea să cunoască personal cota parte ce îi revine.

În același sens relatează și martorul T.S., din declarațiile acestuia rezultând că inculpatul C.N. dădea ordine polițiștilor din subordinea sa să nu existe paza și supravegherea portului în momentele în care erau scoase țigările din magazinele duty-free permițând astfel transportul ilegal de țigări.

Au existat, de asemenea, situații în care inculpatul C.N. a cerut lucrătorilor poliției de frontieră ca pe timp de o oră sau două, aceștia să nu părăsească sediul unității lor.

Martorul M.F. relatează despre sprijinul acordat de inculpatul C.N. contrabandiștilor, acesta văzând personal cum inculpatul mergea cu mașina proprie în fața coloanei de mașini ce transportau țigări de contrabandă.

Implicarea inculpatului C.N. în înlesnirea activității de contrabandă cu țigări este relatată și de martorii L.A., D.F.

Martorul L.A. l-a văzut personal pe inculpat supraveghind scoaterea ilegală a țigărilor din magazinele duty-free, acesta fiind prezent în port chiar și după ce a fost detașat la Oravița.

În această activitate, inculpatul C.N. era ajutat de anumiți ofițeri, în mod special de P.D.D., înaintea fiecărui transport de țigări, C. venind la P. a acasă pentru a-i da indicații cum să procedeze.

Inculpatul P.D.D., în declarațiile date la urmărirea penală a arătat că L.G. îl lua pe C.N. în mașină și supravegheau scoaterea țigărilor din incinta portului.

Din discuțiile pe care le-a purtat cu inculpatul C.N. a înțeles că acesta își justifica prezența în mașina lui L.G. prin aceea că aveau în lucru mai multe dosare de urmărire informatică și dorea să vadă nemijlocit unde erau depozitate țigările.

Același inculpat relatează despre cum se împărțeau banii, în funcție de numărul de baxuri de țigări care erau scoase din magazinul inculpatului C.N. revenindu-i o parte din sumă. Inculpatul O.C. a relatat, de asemenea, despre modalitatea în care se scoteau țigările din magazinele duty-free, faptul că L.G. trebuia mai întâi să obțină „aprobarea” de la inculpatul C.I., iar după obținerea „aprobării” L.G. împreună cu C.N. stabileau modalitatea concretă în care urmau să procedeze. Ulterior discuțiilor dintre cei doi, inculpații O.C. și P.D.D. erau anunțați de către L.G. că într-un anumit interval de timp se vor introduce țigări în țară.

Conform înțelegerii anterioare, în momentul în care L.G. îi contacta telefonic pe inculpații O.C. sau P.D.D., acesta îi întreba diferite lucruri „Mergem mâine la vânătoare?” „Mergem mâine să bem ceva?”, acesta fiind de fapt semnalul că din acel moment urmau să fie introduse țigări în țară, iar inculpații O.C. și P.D.D. trebuiau să părăsească localitatea și să nu meargă în port.

Agenții din subordine erau anunțați personal de către inculpatul O.C. că spre dimineață se vor scoate țigări din magazin și se vor introduce în țară, după ce în prealabil inculpatul O.C. era anunțat de către inculpatul P.D.D.

Detaliile concrete ale operațiunilor de scoatere de țigări se stabileau între O.R., L.G. și C.I., după care, numitul C.N. se întâlnea cu L.G., stabilea ultimele detalii, iar la final L.G. îl suna pe P.D.D., sau se întâlnea cu acesta și îi explica personal ce are de făcut.

Potrivit susținerilor inculpatului O.C., țigările erau introduse în țară prin spatele magazinelor duty-free sau printr-un gard care împrejmuia zona portului, iar agentul care avea obligația de a păzi această zonă pleca în acea perioadă.

Semnificative sub aspectul stabilirii implicării inculpatului C.N. în înlesnirea activității de contrabandă sunt și convorbirile telefonice purtate de acesta cu L.G. la data de 23 septembrie 2005, ora 08:02:45, 07 octombrie 2005, ora 23:14:41; 19 octombrie 2005, ora 21:38:06; 20 noiembrie 2005, ora 03:28:02; 21 noiembrie 2005, ora 07:49:15, 24 decembrie 2005, ora 01:29:45, 24 decembrie 2005 ora 04:43:38, 15 ianuarie 2006 ora 03:13:41, precum și convorbirile telefonice purtate de L.G. și C.S. din 10 octombrie 2005 ora 12:50:08,L.G. și C.Z. din 15 octombrie 2005 ora 19:10:21, 15 octombrie 2005 ora 19:35:10.

Prima instanță a înlăturat din materialul probator convorbirile telefonice din 22 februarie 2006 ora 18:29:26, 03 martie 2006 ora 21:22:30 și 01 martie 2006 ora 02:59:46, acesta nefiind identificate pe suporturile optice înaintate instanței.

De asemenea, prima instanță a înlăturat în mod justificat și declarația martorului M.Z. dată în cursul urmăririi penale, având în vedere că persoana respectivă nu a putut fi identificată în cursul cercetării judecătorești pentru a fi audiată, iar reprezentantul D.I.I.C.O.T. a renunțat la audierea sa.

Referitor la martora I.F., întrucât aceasta nu a mai putut fi audiată, fiind plecată din țară, prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen. și a analizat declarația acesteia în contextul celorlalte probe administrate.

Referitor la înregistrarea convorbirilor telefonice, aceasta s-a realizat cu respectarea disp. art. 911 și urm. C. proc. pen., iar convorbirile interceptate și înregistrate într-o cauză pot fi folosite și în altă cauză penală în conformitate cu disp. art. 912 alin. (5) C. proc. pen.

Inculpatul C.N. a criticat faptul că aceste înregistrări au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale, or din analiza disp. art. 911 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice se poate realiza și înainte de începerea urmăririi penale, textul de lege menționat făcând referire la „pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu”.

Contrar celor susținute de inculpat în motivele de recurs, la dosarul cauzei au fost depuse hotărârile Tribunalului Caraș-Severin prin care s-a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, autorizațiilor emise în baza acestor hotărâri, precum și mandatul din 29 iulie 2005 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, mandat ce a fost declasificat.

Hotărârea primei instanțe a fost motivată corespunzător, analizându-se probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a laturii civile, cu arătarea celor care au fost înlăturate și a motivelor care au condus la această înlăturare.

De asemenea, prima instanță s-a pronunțat motivat asupra cererilor și excepțiilor invocate de inculpați, la acestea făcându-se referire în capitolul IV al hotărârii recurate.

Inculpatul C.N. a mai susținut că rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul ierarhic superior, or din examinarea actului de sesizare a instanței rezultă că, dimpotrivă, cerințele art. 264 alin. (3) C. proc. pen. au fost respectate, rechizitoriul fiind verificat de către procurorul ierarhic superior.

Criticile vizând greșita condamnare pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, soluționarea laturii civile și legalitatea pedepsei aplicare prin prisma dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 au fost analizate în cadrul recursului declarat de inculpatul P.D.D., astfel că acestea nu vor mai fi reluate, argumentele expuse în analiza recursului acestui inculpat fiind valabile și în cazul inculpatului C.N.

Recursul declarat de inculpat este însă întemeiat în ceea ce privește individualizarea pedepsei.

Este de necontestat că inculpatul a comis fapta cu un grad ridicat de pericol social, cu consecința producerii unui prejudiciu ridicat, în condițiile, reținerii formei continuate a complicității la infracțiunea de contrabandă, contribuția sa la săvârșirea acestora fiind una însemnată.

Pe de altă parte, inculpatul este la prima încălcare a legii penale, are probleme de sănătate, s-a prezentat în instanță pe parcursul soluționării procesului penal, a recunoscut inițial faptele pentru care a fost trimis în judecată pentru ca apoi să revină asupra declarațiilor de recunoaștere.

Înalta Curte mai are în vedere și faptul că de la comiterea faptelor a trecut un interval de timp de aproximativ 8 ani, iar prima instanță a încadrat greșit faptele inculpatului în disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., disp. art. 41 alin. (2) C. pen. nefiind aplicabile, așa cum s-a reținut în analiza recursului declarat de procuror.

Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în condițiile înlăturării disp. art. 41 alin. (2) C. pen. este în măsură să realizeze scopul educativ și preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., urmând a se menține cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă.

Recursurile declarate de inculpații O.C. și J.G. sunt întemeiate numai în ceea ce privește individualizarea pedepselor.

Și în cazul acestor inculpați probele administrate în cauză au dovedit fără dubiu săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Inculpații au recunoscut faptele în cursul urmăririi penale pentru ca ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, să revină asupra declarațiilor date și să adopte o poziție de nerecunoaștere, fără a oferi însă și o explicație plauzibilă pentru a justifica această revenire.

Declarațiile celor doi inculpați date în cursul urmăririi penale se coroborează cu declarațiile inculpaților P.D.D. și C.N., cu declarația martorului cu identitate protejată V.D., precum și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Inculpatul O.C. a relatat despre modalitatea în care erau scoase țigările din magazinele duty-free și despre introducerea acestora în țară, faptul că era anunțat de către L.G. despre intervalul de timp în care va avea loc această operațiune și în care inculpatul trebuia să părăsească localitatea și să nu meargă în port, iar acesta personal îi anunța pe agenții din subordine despre faptul că se vor scoate țigări din magazine pentru a nu se interveni.

Așa cum s-a arătat anterior, inculpatul O.C. a relatat despre implicarea inculpaților C.N., P.D.D., C.I. și J.G. în înlesnirea activităților de contrabandă.

Inculpatul a arătat că activitățile de contrabandă au avut loc de mai multe ori, atât cât a fost de serviciu, cât și în celelalte ture, i s-a spus de către inculpații C.N., O.C. și P.D.D. să nu se opună la introducerea frauduloasă a țigărilor în țară, respectiv să rămână în biroul său atât timp cât este necesar pentru finalizarea acestei operațiuni și să nu întreprindă nicio măsură relativ la aceste transporturi de țigări.

Sprijinirea grupului contrabandiștilor în introducerea ilegală a țigărilor în țară se realiza în special prin neintervenția în stoparea acesteia și asigurarea faptului că în zonă nu se vor desfășura controale ale autorităților cu atribuții în stoparea fenomenului: Poliția de Frontieră, Poliția oraș Moldova Nouă, Vamă, Gardă Financiară etc.

Martorul cu identitate protejată V.D. a relatat că inculpatul J.G. cunoștea faptul că sunt scoase țigări din magazinele duty-free și că acestea sunt introduse în țară, acesta accepta să nu ia nicio măsură legală în schimbul unui comision pe care îl primea din partea contrabandiștilor.

Semnificative în stabilirea vinovăției inculpaților sunt și convorbirile telefonice purtate cu L.G. din 23 septembrie 2005 ora 18:47:41; 20 noiembrie 2005 ora 00:22:57, 20 noiembrie 2005 ora 04:38:45, 29 noiembrie 2005 ora 03:26:08, 29 noiembrie 2005 ora 04:26:38, 29 decembrie 2005, 5:04:38, 02 octombrie 2005 ora 13:05:11, 13:11:33, 07 decembrie 2005 ora 13:16:56.

Din analiza acestor convorbiri rezultă că inculpații cunoșteau despre activitățile de contrabandă, inculpatul O.C. avea sarcina să-i atenționeze pe lucrătorii din punctul de frontieră, după ce în prealabil L.G. primea „aprobarea” de începere a acțiunii ilicite, L.G. comunicându-i ulterior acestuia finalizarea operațiunii.

Inculpații au criticat hotărârea recurată și prin prisma încălcării disp. art. 228 alin. (11) C. proc. pen. referitoare la modul de începere a urmăririi penale, în sensul că procurorul a întocmit procese-verbale de începere a urmăririi penale și nu a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluție.

Din examinarea dosarului de urmărire penală rezultă că prin rezoluțiile din 24 octombrie 2008 și 30 octombrie 2006 s-a început urmărirea penală față de inculpații U.V., P.E., P.R.F., O.C. și J.G.

Pentru ceilalți inculpați, urmărirea penală a fost începută conform proceselor-verbale din 07 iulie 2006 și respectiv 01 septembrie 2006.

Potrivit disp. art. 228 alin. (1) C. proc. pen. în vigoare până la data de 06 septembrie 2006 organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b1).

Când organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal care constituie actul de începere a urmăririi penale.

În conformitate cu aceste dispoziții legale în vigoare până la data de 06 septembrie 2006, procurorul a dispus începerea urmăririi penale conform proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, iar ulterior acestei date, urmărirea penală a fost începută prin rezoluție.

Este real că aceste rezoluții nu cuprind data și ora la care s-a dispus începerea urmăririi penale așa cum prevăd dispozițiile art. 228 alin. (11) C. proc. pen. însă aceasta nu atrage nulitatea absolută conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Așa cum a reținut și instanța de fond, inculpații deși au fost ulterior audiați în prezența apărătorilor nu au invocat această împrejurare în termenul legal și nici nu au făcut dovada că astfel s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului conform disp. art. 197 alin. (4) C. proc. pen.

Recursurile inculpaților O.C. și J.G. sunt însă întemeiate în ceea ce privește individualizarea pedepselor.

Înalta Curte apreciază că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus este în măsură să asigure realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., la stabilirea cuantumului acestora urmând a fi avute în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Ca și în cazul celorlalți inculpați, Înalta Curte reține că inculpații O.C. și J.G. au comis fapte cu un grad ridicat de pericol social, în condițiile în care funcțiile ocupate de aceștia la momentul respectiv impuneau luarea tuturor măsurilor necesare pentru combaterea activităților de contrabandă și nu înlesnirea unei astfel de activități, cu consecința producerii unui prejudiciu însemnat bugetului de stat.

Totodată, Înalta Curte mai are în vedere și faptul că inițial acești inculpați au avut o atitudine sinceră, colaborând cu organele de urmărire penală, oferind detalii despre modalitatea în care se desfășura activitatea de contrabandă, precum și persoanele implicate.

Ulterior, inculpații au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, negând comiterea faptelor pe parcursul cercetării judecătorești, fără însă a putea oferi o explicație plauzibilă asupra revenirii asupra declarațiilor de recunoaștere a faptelor.

De asemenea, la stabilirea pedepselor urmează a se avea în vedere și contribuția efectivă a fiecărui inculpat la comiterea faptelor, împrejurarea că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar inculpatul J.G. are probleme de sănătate după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

În ceea ce îl privește pe inculpatul O.C., Înalta Curte apreciază că în favoarea acestuia poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv conduita bună avută anterior săvârșirii faptelor, la aplicarea pedepsei pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă urmând a se ține seama de forma continuată a acesteia și de disp. art. 80 alin. (1) și (2) C. pen.

Recursul declarat de inculpatul P.E. este întemeiat, de asemenea, numai în ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul P.E. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, relevante fiind sub aspect probator declarațiile martorului cu identitate protejată V.D., declarațiile date la urmărirea penală de inculpatul P.D.D., convorbirile telefonice transcrise în dosar urmărire penală.

Martorul V.D. a relatat că inculpatul P.E. îl ajuta pe D.S. (condamnat pentru infracțiunea de contrabandă) la transportul țigărilor, rulând cu autoturismul poliției ca antemergător.

Declarația acestui martor a fost luată cu respectarea disp. art. 861 și urm. C. proc. pen.

Audiat fiind în calitate de martor în faza soluționării recursurilor, D.S. arată că inculpatul P.E. nu l-a ajutat în nici un mod la transportul țigărilor și nu este real că ar fi mers înaintea sa cu mașina poliției rutiere în timp ce transporta țigări.

Înalta Curte apreciază că declarația acestui martor, referitoare la implicarea inculpaților din prezenta cauză și înlesnirea activităților de contrabandă este subiectivă din moment ce însuși martorul a fost condamnat pentru această infracțiune. Relevante sub aspectul stabilirii vinovăției inculpatului P.E. sunt și multiplele convorbiri telefonice purtate de acesta cu L.G. și C.S., din 01 noiembrie 2005, ora 23:36:29, 02 noiembrie 2005 ora 00:28:28, 02 noiembrie 2005 ora 01:13:53, 04 decembrie 2005 ora 00:07:18, 04 decembrie 2005 ora 03:24:15, 06 decembrie 2005 ora 18:45:22, 07 decembrie 2005 ora 01:53:23, 07 decembrie 2005 ora 04:47:33, 20 decembrie 2005 ora 23:39:40, 21 decembrie 2005 ora 01:04:51, 23 decembrie 2005 ora 20:53:28, 15 ianuarie 2006 ora 01:48:00, 15 ianuarie 2006 ora 04:11:41.

Din examinarea conținutului acestor convorbiri telefonice rezultă că L.G. îl contacta pe inculpatul P.E. înainte de desfășurarea activităților infracționale și îi solicita date despre eventualele controale care urmau să fie în zonă sau îi cerea să se deplaseze cu mașina prin oraș pentru a depista eventualele mașini suspecte.

Inculpatul P.D.D. a confirmat în declarațiile date la urmărirea penală că L.G. îl suna pe P.E. înainte de începerea operațiunilor de contrabandă, acesta având sarcina să patruleze prin oraș.

Criticile vizând latura civilă a cauzei și aplicarea dispozițiilor alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003 au fost deja analizate în examinarea recursului inculpatului P.D.D., astfel că acestea nu vor mai fi reluate.

Recursul declarat de inculpat este însă întemeiat în ceea ce privește individualizarea pedepsei.

Înalta Curte constată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o bună conduită anterior comiterii faptelor după cum rezultă din declarațiile martorului P.F. și s-a prezentat în fața instanței pe parcursul procesului penal.

Înalta Curte apreciază că și în favoarea acestui inculpat poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., iar pedeapsa redusă, ținându-se seama în cazul complicității la infracțiunea de contrabandă de forma continuată acesteia și de disp. art. 80 C. pen.

La aplicarea pedepsei se vor avea în vedere și celelalte criterii prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, forma continuată a complicității la infracțiunea de contrabandă, contribuția concretă a inculpatului la comiterea faptelor.

Recurenții inculpați au solicitat suspendarea condiționată a executării pedepselor sau suspendarea sub supraveghere a executării acestora, însă Înalta Curte apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de disp. art. 81 sau art. 861 pentru a se dispune suspendarea executării.

Astfel, inculpații, în funcțiile pe care le dețineau la acel moment în instituții publice au ales să sprijine, să înlesnească și să protejeze desfășurarea unor ample activități de contrabandă, bine organizate, cu consecința prejudicierii bugetului de stat.

Deși inculpații erau persoane care trebuiau să asigure respectarea legii, aceștia au încălcat-o cu bună știință, sprijinind o grupare infracțională organizată, specializată în activități de contrabandă de țigări.

Recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Caraș-Severin este întemeiat numai în ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a-i obliga pe inculpați și la plata majorărilor de întârziere aferente sumei de 813.653,61 RON până la data achitării integrale a debitului.

Referitor la prima critică formulată de partea civilă, Înalta Curte reține că inculpații din prezenta cauză nu pot fi obligați și la plata sumelor de 6.722 euro reprezentând contravaloarea țigaretelor ieșite din magazinele duty-free la data de 13 mai 2006 și 143.666 RON reprezentând accize întrucât nu există probe că aceștia au desfășurat activitatea infracțională ulterior datei de 01 martie 2006.

A.N.A.F. - D.G.F.P. Caraș-Severin s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele reprezentând contravaloarea țigaretelor și accize, dar și cu majorările de întârziere datorate pentru aceste sume până la data plății inclusiv, conform art. 120 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Înalta Curte constată că sub acest aspect recursul este întemeiat, în conformitate cu disp. art. 119 alin. (1) și urm. din O.U.G. nr. 92/2003 urmând să fie obligați inculpații și la plata majorărilor de întârziere aferente prejudiciului stabilit în RON, reprezentând contravaloarea accizelor.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Caraș-Severin și inculpații C.I., J.G., U.V., P.D.D., C.N., P.E. și O.C., va casa în parte sentința penală atacată și, rejudecând:

1. În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C.I., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. va condamna inculpatul C.I., comisar șef, inspector șef în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica inculpatului C.I. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 13 C. pen. va condamna același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului C.I. și dispune executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 06 septembrie 2006 și până la 02 ianuarie 2007.

2. În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului U.V., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. va condamna inculpatul U.V., subcomisar, ofițer de poliție judiciară în cadrul Formațiunii Investigații Criminale din cadrul Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica inculpatului U.V. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 13 C. pen. va condamna același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului U.V. și dispune executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

3. În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P.E., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. va condamna inculpatul P.E., agent, în cadrul Formațiunii Poliției Rutiere a Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C pen. va aplica inculpatului P.E. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 13 C. pen. va condamna același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C pen. va aplica aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului P.E. și dispune executarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C pen.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

4. În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C.N., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 va condamna inculpatul C.N., comisar șef, ofițer de poliție judiciară în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin - Compartimentul de Combatere a Infracțiunilor Transfrontaliere la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica inculpatului C.N. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 din Legea nr. 86/2006), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. va condamna același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului C.N. și va dispune executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 08 septembrie 2006 și până la 03 decembrie 2006.

5. În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P.D.D., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 va condamna inculpatul P.D.D., subcomisar, ofițer în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin, șeful Sectorului Poliției de Frontieră Moldova Nouă Transfrontaliere la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica inculpatului P.D.D. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. va condamna același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului P.D.D. și va dispune executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 08 septembrie 2006 și până la 03 noiembrie 2006.

6. În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului O.C., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 74 lit. a) C. pen. va condamna inculpatul O.C., inspector, șeful Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica inculpatului O.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 13 C. pen. va condamna același inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului O.C. și dispune executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

7. În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului J.G., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 va condamna inculpatul J.G., agent, șef de tură la Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica inculpatului J.G. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. condamnă același inculpat la 3 ani închisoare. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului J.G. și dispune executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., va obliga inculpații D.I., U.V., P.E., C.N., P.D.D., O.C. și J.G. să achite părții civile în solidar suma de 229.022,51 euro și 813.653,61 RON cu titlu de despăgubiri civile, precum și majorările de întârziere aferente sumei de 813.653,61 RON până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații C.I., J.G., U.V., P.D.D., C.N., P.E., O.C. și P.R.F., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Caraș-Severin și inculpații C.I., J.G., U.V., P.D.D., C.N., P.E. și O.C. împotriva sentinței penale nr. 73 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1640/59/2007.

Casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând:

1. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C.I., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. condamnă inculpatul C.I., comisar șef, inspector șef în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului C.I. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 13 C. pen. condamnă același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului C.I. și dispune executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 06 septembrie 2006 și până la 02 ianuarie 2007.

2. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului U.V., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. condamnă inculpatul U.V., subcomisar, ofițer de poliție judiciară în cadrul Formațiunii Investigații Criminale din cadrul Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului U.V. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 13 C. pen. condamnă același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului U.V. și dispune executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

3. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P.E., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. condamnă inculpatul P.E., agent, în cadrul Formațiunii Poliției Rutiere a Poliției orașului Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului P.E. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 13 C. pen. condamnă același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului P.E. și dispune executarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

4. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C.N., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 condamnă inculpatul C.N., comisar șef, ofițer de poliție judiciară în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin, Compartimentul de Combatere a Infracțiunilor Transfrontaliere la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului C.N. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 (în prezent art. 270 din Legea nr. 86/2006), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. condamnă același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului C.N. și dispune executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începânnd cu 08 septembrie 2006 și până la 03 decembrie 2006.

5. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P.D.D., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 condamnă inculpatul P.D.D., subcomisar, ofițer în cadrul I.J.P.F. Caraș-Severin, șeful Sectorului Poliției de Frontieră Moldova Nouă Transfrontaliere la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului P.D.D. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. condamnă același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului P.D.D. și dispune executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, începând cu 08 septembrie 2006 și până la 03 noiembrie 2006.

6. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului O.C., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 74 lit. a) C. pen. condamnă inculpatul O.C., inspector, șeful Punctului de Trecere' a Frontierei Moldova Nouă la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului O.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 13 C. pen. condamnă același inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului O.C. și dispune executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

7. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului J.G., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 condamnă inculpatul J.G., agent, șef de tură la Punctului de Trecere a Frontierei Moldova Nouă la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului J.G. pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 175 din Legea nr. 141/1997 [în prezent art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. condamnă același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică aceluiași inculpat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului J.G. și dispune executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Obligă inculpații C.I., U.V., P.E., C.N., P.D.D., O.C. și J.G. să achite părții civile în solidar suma de 229.022,51 euro și 813.653,61 RON cu titlu de despăgubiri civile, precum și majorările de întârziere aferente sumei de 813.653,61 RON până la data achitării integrale a debitului. Onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații C.I., J.G., U.V., P.D.D., C.N., P.E., O.C. și P.R.F., în sumă de câte 200 RON pentru fiecare inculpat, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2014.