Tax appeal: Inadmissibility of extraordinary annulment claim for non-citation where the contesting party did not file the initial appeal

Asupra contestației de fată;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 333 din 31 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 0548/97/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de partea civilă Statul Român - prin A.N.A.F. – reprez. de D.G.F.P. Hunedoara Deva, D.G.F.P. împotriva deciziei penale nr. 104/A din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

A casat sentința penală atacată și a trimis cauza pentru continuarea judecății la Curtea de Apel Alba Iulia.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva aceleiași sentințe.

A obligat recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare contestatorul T.V.G., aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 10 aprilie 2013.

Pe această cale, contestatorul și-a exprimat nemulțumirea față de soluția pronunțată de instanța de recurs, în drept fiind invocate dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., susținând că la instanța de recurs nu a fost citat.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul T.V.G., sub aspectul admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.

Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat hotărârea și de a o infirma eventual.

În conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Art. 386 C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege.

Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în principiu.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-11 ), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.

Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive.

În prezenta cauză se constată că a fost promovată contestația în anulare invocându-de dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. în sensul că nu a fost citat de către instanța de recurs.

Cu privire la criticile expuse în cuprinsul cererii formulate de contestator, circumscrise art. 386 lit. a) C. proc. pen., se constată că acestea nu pot fi calificate și încadrate în dispozițiile anterior menționate, întrucât instanța de recurs în concordanță cu dispozițiile art. 3855 C. proc. pen. potrivit căruia, judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces și de aceea nu a dispus citarea contestatorului T.V.G. pentru că acesta nu a exercitat calea de atac a recursului.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de contestator nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, nefîind îndeplinite cumulativ cerințele care condiționează admiterea în principiu a contestației în anulare, motiv pentru care va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul T.V.G. împotriva deciziei penale nr. 333 din 31 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 0548/97/2006.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul T.V.G. împotriva deciziei penale nr. 333 din 31 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 0548/97/2006.

Obligă contestatorul la plata sumei de 225 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2013.