Prosecutor's appeal partly upheld; sentences adjusted for three trafficking defendants, remaining convictions affirmed.

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 281 din 08 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția penală, s-a dispus următoarele:

1. A fost condamnat inculpatul L.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani;

- proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

2. A fost condamnată inculpata P.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani;

- proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

3. A fost condamnat inculpatul P.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani;

- proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la 16 decembrie 2009 la 17 martie 2010.

S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin decizia penală nr. 137 din 17 martie 2010 a Curții de Apel Suceava, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

4. A fost condamnată inculpata P.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la 16 decembrie 2009 la 17 martie 2010.

S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin decizia penală nr. 137 din 17 martie 2010 a Curții de Apel Suceava, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

5. A fost condamnată inculpata B.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea Tribunalului Botoșani din 15 martie 2010, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

6. A fost condamnată inculpata B.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea Tribunalului Botoșani din 30 martie 2010, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 17 C. proc. pen., au fost obligați inculpații L.G., P.M., P.R., P.C. și B.N. să plătească în solidar părții civile S.M.G. - 1.000 euro, daune morale.

Au fost obligați inculpații L.G., P.M., P.R., P.C. și B.N. să plătească în solidar părții civile S.M. - 3.000 euro, daune morale, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.

A fost obligată inculpata B.C. să plătească părții civile C.L. suma de 1.000 euro, reprezentând daune morale.

A constatat că părțile vătămate S.C.M. și V.F. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat de la inculpații L.G., P.M., P.R., P.C. și B.N., în folosul statului suma de 104.000 euro (2.000 euro - M.M., 45.000 euro - A.V. și 40.000 euro - S.S., S.S. - 10.000 euro și S.M.G. - 7.000 euro).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din 12 martie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Botoșani au fost trimiși în judecată inculpații P.R., P.C., L.G., P.M., B.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în concurs real, și B.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în concurs real.

Analizând ansamblul probator în cauză, Tribunalul a reținut, în fapt, că, în perioada 2005 - 2008, inculpații L.G., P.M., P.C., P.R. și B.N. constituiți într-un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor privind traficul de persoane sau de proxenetism, la care a aderat în anul 2006 și inculpata B.C., au recrutat, cazat și transportat în Italia și apoi în Norvegia, peste 21 de tinere de pe raza județului Botoșani, minore și majore, respectiv victimele minore: S.M.G. (16 ani), S.M. (17 ani), T.M. (17 ani), F.M.A. (16 ani), H.F.M. (17 ani) și G.A.M. (17 ani) și victimele majore: C.L. (28 ani), M.M. (21 ani), A.V. (19 ani), S.C.M. (27 ani), M.A.A. (18 ani), S.S. (24 ani), P.M.B. (27 ani), F.C. (30 ani), V.F. (24 ani), G.R. (21 ani), M.A.E. (20 ani), P.F. (18 ani), P.E. (34 ani), D.S.I. (19 ani), A.A. (17 ani), pe care le-au exploatat prin obligarea sau determinarea la practicarea prostituției în folosul grupării, profitând de situația materială precară și de gradul redus de instrucție a acestora, dobândind astfel importante beneficii financiare.

1. Astfel, în ceea ce privește pe partea vătămată S.M.G., prima instanță a stabilit că a reieșit, din probatoriul administrat că, în ianuarie 2006, aceasta s-a întâlnit cu martora T.M., ocazie cu care i-a spus că practică prostituția în Italia în folosul unei familii de etnie rromă din municipiul Botoșani, că o duce foarte bine și că are bani, prezentându-i această activitate ca o modalitatea ușoară de îmbogățire.

Având în vedere că avea o situație materială precară, din dorința de a scăpa de sărăcie și de a o duce și ea foarte bine, în discuția purtată cu martora T.M., partea vătămată S.M.G. i-a dat de înțeles că ar vrea și ea să meargă în Italia pentru a câștiga bani. Ulterior, partea vătămată S.M.G. s-a deplasat împreună cu martora T.M. la o locuință situată în centrul vechi al municipiului Botoșani, respectiv la locuința inculpaților L.G. și P.M. Cu această ocazie partea vătămată S.M.G. i-a cunoscut pe inculpații L.G. și P.M., fiicele acestora, inculpatele P.C. și B.N., precum și pe învinuitul S.C.M.

Inculpata P.M. și ceilalți membri ai familiei sale i-au propus părții vătămate să practice prostituția stradală în Roma - Italia și să împartă sumele de bani încasate de la clienți cu membrii grupării, pentru a i se asigura protecție.

Partea vătămată S.M.G. a fost de acord cu propunerea inculpatei P.M., de la care a primit suma de 100 euro pentru a achita taxele aferente eliberării pașaportului turistic și pentru a-și cumpăra haine.

La data respectivă, S.M.G. era minoră, iar inculpata P.M. i-a propus să se căsătorească formal cu o persoană aleasă de membrii grupării, pentru a putea părăsi țara.

Astfel, învinuitul A.C. a fost desemnat să găsească un bărbat dispus, pentru o sumă de bani, să se căsătorească cu minora. Acesta a luat legătura cu martorul Z.P., care a fost de acord cu propunerea învinuitului A.C., primind de la acesta suma de 150 euro la încheierea căsătoriei, urmând ca ulterior să mai primească o diferență de 100 euro, după ce victima ajungea în străinătate.

Conform extrasului din „Registrul de Căsătorie” eliberat de Serviciul Comunitar Local Evidența Informatizată a Persoanelor Botoșani - Starea Civilă, căsătoria dintre Z.P. și S.M.G. a fost oficiată la data de 20 februarie 2006, ocazie cu care victima și-a păstrat numele anterior.

Ulterior, numitul S.C.M. a ajutat-o pe partea vătămată să obțină pașaportul în regim de urgență, acesta plătind taxele aferente eliberării actului din suma de 100 euro primită de partea vătămată de la inculpata P.M.

În aceeași perioadă, P.M. a suportat cheltuielile necesare pentru plecarea în Italia și pentru martora P.F., cu care partea vătămată S.M.G. s-a întâlnit în ziua plecării la locuința acestei inculpate, aflând că și aceasta merge în Italia pentru practicarea prostituției.

Partea vătămată a plecat în Italia, în ziua de 22 februarie 2006, ieșind din țară prin punctul de trecere a frontierei Borș cu un autocar, împreună cu martora P.F. și martorul H.V.I., toți declarând la frontieră că se deplasează în Italia.

În Italia, partea vătămată și martora P.F. au fost așteptate de numitul H.F.I., concubinul învinuitei P.L. și persoană de încredere a inculpaților L.G. și P.M., care le-a cazat la un hotel din Roma, unde se aflau mai multe tinere din Botoșani.

În perioada cât a stat în Italia, partea vătămată a practicat prostituția stradală pentru inculpații L.G. și P.M., alături de alte fete din județul Botoșani, respectiv A.V., S.C.M., T.M., precum și P.L.

Instanța a mai reținut că, în toată perioada cât aceasta a practicat prostituția stradală împreună cu celelalte fete, erau supravegheate de către inculpatul P.R. sau de inculpata B.N., iar o altă perioadă de către inculpata P.C., ei fiind cazați în același hotel împreună cu acestea.

Din declarația părții vătămate a reieșit faptul că, pentru un raport sexual, clienții achitau aproximativ 30 euro, clienții fiind de obicei racolați din rândul șoferilor, fiecare victimă având în medie 8-9 clienți pe zi.

A reieșit, de asemenea, faptul că fetele predau sumele de bani obținute persoanelor care le supravegheau, motivând aceștia că este necesar achitarea de către ele a tuturor datoriilor ocazionate cu venirea lor acolo.

După achitarea datoriilor, fetele care practicau prostituția predau jumătate din sumele obținute inculpaților P.R. și B.N., care le ofereau protecție.

Ulterior, a reținut instanța, au mai venit și alte tinere pentru practicarea prostituției în folosul grupării infracționale conduse de inculpații L.G. și P.M., respectiv M.M., C.L., S.S., M.A.A., P.M.B., G.A.M., S.M., 2 tinere dansatoare la Sexy Club Ț. din municipiul Botoșani, respectiv D.S.I. și M.A.E.

În această perioadă, inculpatul L.G. s-a deplasat personal în Italia pentru a încasa de la victime sumele de bani rezultate din practicarea prostituției, solicitând zilnic de la fiecare tânără o taxă fixă de 200 euro.

Partea vătămată S.M.G. s-a întors singură în România la data de 12 aprilie 2006, aceasta fiind racolată din nou de inculpata P.M. să se întoarcă în Italia pentru a continua practicarea prostituției, propunere refuzată de către aceasta.

2. Cu privire la partea vătămată C.L., s-a stabilit că, din probatoriul administrat a reieșit faptul că, în luna iulie 2006, aceasta a fost căutată la domiciliu de către martora A.V., care i-a propus să meargă în Italia, prin intermediul unei familii de rromi din Botoșani pentru a lucra în agricultură sau ca ospătar.

Întrucât aceasta avea o. situație materială precară, a fost de acord cu propunerea, martora arătându-se dispusă să o ajute cu suma de bani necesară pentru eliberarea pașaportului și pentru acoperirea contravalorii transportului. A condus-o pe partea vătămată la locuința inculpaților L.G. și P.M. situată în centrul vechi al municipiului Botoșani, unde a cunoscut-o pe inculpată și pe o rudă a acesteia, respectiv inculpata B.C., căreia i se spunea S.

La acea locuință a întâlnit-o și pe S.M., despre care a aflat că urma să meargă și ea în Italia.

Din discuțiile purtate cu inculpata P.M., partea vătămată a înțeles că aceasta se ocupă cu angajarea ei, spunându-i că o va ajuta să plece în Italia, unde va lucra în agricultură sau ca dansatoare într-un club, urmând ca sumele câștigate să fie împărțite în mod egal.

Totodată, P.M. i-a spus părții vătămate că din sumele de bani câștigate aceasta trebuie să-și recupereze sumele de bani cheltuite pentru achitarea contravalorii transportului și pentru eliberarea pașaportului turistic, discuții care au avut loc în prezența inculpatei B.C., care a confirmat cele spuse de către ruda sa.

Până la momentul plecării în Italia, partea vătămata nu a mai fost lăsată să plece acasă, fiind supravegheată tot timpul de către inculpata B.C. și de învinuitul S.C.M., uneori aceasta fiind însoțită și de martora A.V.

La Serviciul Pașapoarte partea vătămată a fost însoțită de învinuitul S.C.M., pașaportul fiind eliberat la data de 27 iulie 2006.

În ziua următoare, partea vătămată a plecat în Italia împreună cu inculpata B.C. și învinuita P.L., precum și cu martora M.A.A., într-un microbuz condus de martorul L.C.C., contravaloarea transportului fiind suportată de inculpata P.M.

La sosirea în Roma - Italia, partea vătămată a fost cazată într-o cameră de hotel împreună cu martora M.A.A. și inculpata B.C. După cazare, inculpata i-a relatat părții vătămate ce va face cu adevărat în Italia, respectiv că va practica prostituția stradală.

Deși aceasta s-a împotrivit, inculpata B.C. a exercitat asupra acesteia acte de constrângere, amenințând-o cu acte de violență. Reținându-i pașaportul, i-a spus acesteia că nu i-l va da până când nu va achita suma de 1.000 euro, ce reprezintă datoria pe care o avea față de membrii grupului infracțional, reprezentând cheltuielile făcute de aceștia pentru asigurarea transportului, eliberarea pașaportului și achiziționarea de haine și alimente.

În aceste împrejurări, neavând altă posibilitate, partea vătămată a fost nevoită să accepte să practice prostituția stradală alături de martora M.A.A., banii pe care îi câștiga fiind predați lui B.C., care o certa mereu în zilele când aducea mai puțini.

Deși inculpata B.C. i-a promis părții vătămate că după ce achită datoria de 1.000 euro, sumele încasate de la clienți vor fi împărțite în mod egal, acest lucru nu s-a întâmplat, fiind deposedată în continuare de toți banii câștigați.

După câteva săptămâni, partea vătămată a reușit să fugă de sub supravegherea inculpatei B.C., fiind la un moment dat depistată de către autoritățile italiene și returnată în țară.

3. Cu privire la partea vătămată S.M., care avea 17 ani la data racolării, s-a stabilit pe baza probelor administrate că aceasta s-a întâlnit, în luna iulie 2006, cu numita A.V., și care, cunoscând situația materială precară a acesteia, i-a spus că are niște cunoștințe în municipiul Botoșani, care ar putea să o ajute să obțină un loc de muncă în Italia, conducând-o la domiciliul acestora situat în centrul vechi al municipiului B.

În acest imobil, partea vătămată S.M. i-a cunoscut pe L.G., P.M., P.C., P.R., învinuiții P.L. și S.C.M., precum și alte persoane din anturajul acestora, respectiv F.C., F.F., P.G. și H.F.I.

Inculpata P.M. i-a promis părții vătămate că va lucra în Italia ca menajeră, că va câștiga mulți bani. Întrucât aceasta era minoră, inculpata i-a propus să se căsătorească cu fiul ei P.R., pentru a putea părăsi teritoriul României fără acordul părinților. Partea vătămată a fost de acord cu această căsătorie formală, care a fost oficiată la data de 28 iulie 2006, inculpatul P.R. preluând numele soției, însă ulterior acesta nu și-a preschimbat cartea de identitate.

De obținerea pașaportului părții vătămate S.M. s-a ocupat învinuitul S.C.M. Până la plecarea în Italia, partea vătămată a locuit aproximativ 2 săptămâni în casa inculpaților L.G. și P.M.

Partea vătămată S.M. a ieșit din România prin punctul de trecere al frontierei Borș, la data de 04 august 2006 cu un autovehicul, fiind însoțită de inculpatul P.R. și martorul L.C.C. - șoferul mașinii.

În Italia, aceasta a fost cazată de către numita B.C. la un hotel din Roma, în aceeași cameră cu P.G., S.S., S.C.M., C.L. și învinuita P.L.

Inculpatul P.R. i-a adus la cunoștință părții vătămate că va trebui să practice prostituția stradală. Întrucât aceasta a refuzat să racoleze clienți, a fost amenințată și, ulterior, agresată fizic de către inculpatul P.R. pentru a o determina să practice prostituția, fiindu-i reținut pașaportul turistic și certificatul de căsătorie. În aceste condiții, partea vătămată S.M. a acceptat să practice prostituția stradală alături de celelalte tinere ce erau cazate la aceeași locație.

A fost supravegheată pe perioada practicării prostituției stradale de către învinuita P.L., care ținea evidența clienților și încasa sumele obținute, pe care le trimitea apoi în România inculpaților L.G. și P.M.

La sfârșitul anului 2006, partea vătămată a reușit să fugă de sub supravegherea membrilor grupului infracțional, fiind contactată ulterior telefonic de către inculpata P.M., care i-a cerut să practice în continuare prostituția pentru ei, invocând că mai are datorii față de aceștia.

Neavând acte și nici posibilitatea de a se întreține, partea vătămată a fost nevoită să continue să practice o perioadă de timp prostituția pentru a supraviețui, reușind apoi să-și recupereze pașaportului de la inculpatul P.R., însă numai după ce l-a amenințat că-l va denunța autorităților italiene.

4. Din probele administrate, instanța a stabilit împrejurările în care a fost racolată și partea vătămată S.C.M.

Astfel, în cursul lunii decembrie 2005, aceasta s-a întâlnit în orașul Săveni, județul Botoșani, cu martora T.M., de la care a aflat că practica prostituția în Italia pentru o familie de etnie rromă din municipiul Botoșani și că a ajuns acolo prin intermediul inculpatei P.M., pe care aceasta o cunoștea întmcât locuise în timpul minorității câteva săptămâni la aceasta.

La începutul anului 2006, partea vătămată s-a întâlnit în Botoșani cu inculpata P.M., care, profitând de situația materială precară a acesteia i-a propus să meargă în Italia pentru a practica prostituția stradală, urmând ca banii câștigați să fie împărțiți în mod egal, inculpata P.M. oferindu-i, în schimbul acestor bani, protecție.

Partea vătămată a acceptat propunerea inculpatei P.M. și s-a deplasat în Italia ieșind din România la data de 11 februarie 2006, împreună cu A.V. și cu A.C. cu un microbuz.

În Italia a fost așteptată de către P.L., care a condus-o la un hotel, cazând-o în cameră cu ea, fiindu-i indicată de către inculpata P.M. ca persoana căreia trebuia să-i achite jumătate din sumele obținute din practicarea prostituției.

Partea vătămată a fost instruită de către P.L., cum să racoleze clienții, serviciile pe care trebuia să le presteze, precum și sumele de bani pe care trebuia să le perceapă.

Aceasta a practicat prostituția împreună cu A.V., în fiecare zi cele două tinere predând jumătate din banii obținuți numitei P.L., care trimitea banii în România inculpatei P.M.

Partea vătămată a practicat prostituția pentru inculpata P.M. de mai multe ori în cursul aceluiași an, de fiecare dată în aceleași condiții.

5. În ce privește partea vătămată V.F., s-a constatat de către instanță, că în luna octombrie 2005, aceasta l-a cunoscut pe învinuitul S.C.M., care i-a propus să meargă în Italia în vederea practicării prostituției. Acceptând propunerea, a fost cazată la locuința sa timp de trei zile, acesta achitându-i diverse cheltuieli pentru îmbrăcăminte și înfrumusețare, plătindu-i, de asemenea, biletul de transport în Italia.

S-a înțeles cu acesta că va împărți sumele ce le va câștiga din practicarea prostituției, după ce mai întâi va achita sumele avansate pentru cheltuielile ocazionate cu transportul, îmbrăcăminte și alte cheltuieli necesare pentru înfrumusețarea sa.

Partea vătămată V.F. a ieșit din țară la 12 noiembrie 2005 prin punctul de trecere a frontierei Petrea, împreună cu S.S. și T.M. Au fost însoțite de P.R., care însă a trecut frontiera cu un alt mijloc de transport pentru a nu fi înregistrat în evidențele poliției de frontieră împreună cu acestea.

La sosirea în Roma, partea vătămată a fost cazată de către învinuitul B.V.T. la un hotel într-o cameră în care se aflau F.C. și învinuita P.L.

A doua zi de la sosirea în Italia, după ce a racolat un client de la care a primit suma de 25 euro, partea vătămată a fost surprinsă de carabinierii italieni, a fost reținută și trimisă într-un centru pentru migranți, iar la 25 noiembrie 2005, a fost expulzată din Italia în România.

6. La sfârșitul anului 2005, numitul A.C. i-a propus martorei M.M. să meargă în Italia pentru a practica prostituția prin intermediul unei cunoștințe de-a sa, de etnie rromă. Aceasta a fost condusă la domiciliul inculpaților L.G. și P.M., pe care-i cunoștea de mai mult timp.

S-a înțeles cu aceștia să practice prostituția stradală pentru ei, iar sumele de bani obținute să fie împărțite în mod egal.

La data de 07 decembrie 2005, M.M. a ieșit din țară prin punctul de trecere a frontiere Salonta împreună cu inculpata P.C., cu un microbuz, transportul fiind achitat de P.M.

La sosirea în Italia, martora a fost cazată de către inculpata P.C. la un hotel situat în apropierea autogării Termini din Roma, unde se mai aflau cazați P.R., P.L., T.M. și H.F.I.

Martora a fost instruită de către inculpata P.C. cu privire la modul de racolare al clienților și tarifele ce trebuie să le ceară, funcție de serviciile prestate (20-30 euro pentru fiecare client). Pe perioada cât a practica prostituția, martora a fost supravegheată de către inculpata P.C. și P.L., iar banii câștigați de către ea erau trimiși în România inculpaților L.G. și P.M., neprimind niciun ban din cei promiși înainte de a veni în Italia, cu excepția unor sume mici pentru nevoi personale.

La data de 23 decembrie 2005, martora s-a reîntors în România împreună cu T.M. și P.C., contravaloarea transportului fiind achitată de către inculpată.

Din declarația acestei martore rezultă că a mai practicat prostituția în beneficiul inculpaților în anul 2006, începând cu luna septembrie, acceptând din nou condițiile impuse de către inculpata P.M., perioadă în care a câștigat aproximativ 2.500 euro.

În timpul practicării prostituției în perioada anului 2006, a fost supravegheată de P.L., care de asemenea practica prostituția stradală în folosul inculpatei P.M.

Acesteia i-a mai fost propus să practice prostituția în cursul lunii martie 2007 de către inculpata P.C., iar în toamna anului 2009 a fost contactată telefonic de către inculpații L.G. și P.C., care i-au propus să meargă prin intermediul lor în Grecia, însă ambele oferte au fost refuzate.

În luna decembrie 2009, martora M.M. a fost contactată telefonic de către numita P.L., care i-a relatat că se află în Norvegia, propunându-i să practice și ea prostituția în această țară, însă și de această dată a refuzat.

7. La sfârșitul lunii decembrie 2005, prin intermediul verișoarei sale - M.M., martora P.M.B. l-a cunoscut pe învinuitul A.C., care i-a propus să meargă în Italia, pentru a practica prostituția în folosul său și a unei familii de rromi din Botoșani, fiind condusă ulterior la domiciliul inculpaților L.G. și P.M., ocazia cu care le-a cunoscut pe fiicele acestora, respectiv inculpatele P.C. și B.N.

Inculpata P.M. i-a adus la cunoștință martorei modalitatea în care va practica prostituția stradală în folosul ei în Italia, condițiile în care urma să practice aceasta activitate, respectiv că va împărți în mod egal banii obținuți de la clienți, că va fi supravegheată de P.L., iar în schimbul banilor pe care îi va da ei, va primi protecție din partea familiei sale, asigurându-i totodată transportul și cauzarea la un hotel din Italia.

Martora P. a ieșit din țară la data de 14 decembrie 2005, prin punctul de trecere a frontierei Salonta, fiind însoțită de numita G.R., iar la destinație au fost așteptate de numitul H.F.I., care le-a condus și le-a cazat la un hotel, reținându-le pașapoartele.

La același hotel se mai aflau cazați inculpații P.C. și P.R., numita P.L. și martorele M.M. și T.M. Martora P. a început să practice prostituția chiar de a doua zi, fiind supravegheată de P.L., care ținea evidența banilor și a clienților. Aceasta a practicat prostituția aproximativ o lună de zile, respectiv până în luna 14 ianuarie 2006 când a revenit în țară împreună cu inculpatul P.R., care i-a achitat contravaloarea transportului, neprimind niciun ban din cei câștigați, decât sume modice pentru nevoie personale.

S-a reîntors în Italia în luna august 2006, împreună cu verișoara ei, M.M. și, întrucât au fost nevoite, au solicitat din nou protecția inculpatei P.M., acceptând condițiile impuse de către aceasta și fiind preluată de către învinuita P.L.

8. Prin același procedeu, inculpații au racolat-o pe martora T.M., care a practicat prostituția în cursul anilor 2005-2008 în folosul acestora. Deși aceasta, în declarațiile date, a precizat că nu a practicat prostituția în folosul inculpaților, susținerile acesteia au fost contrazise de declarațiile celorlalte martore audiate în cauză, respectiv S.S., S.C.M., M.M., A.V., M.M.

9. La începutul anului 2005, martora F.C. i-a cunoscut pe inculpații L.G. și P.M. prin intermediul unei cunoștințe C.

Profitând de starea ei materială precară, inculpații i-au propus să practice prostituția în Italia, asigurând-o că o vor caza într-un hotel rezervat de către ei, unde urma să fie protejată de o persoană de încredere.

Înainte de plecare, martora a fost cazată 2 zile la locuința numitei C., timp în care a obținut pașaportul, taxele aferente fiindu-i achitate de către inculpați. Aceasta a plecat cu un autoturism marca A. de culoare neagră, aparținând inculpatului L.G., până la Suceava, iar apoi s-a deplasat în Italia, cu un alt mijloc de transport, contravaloarea acestuia fiind suportată de către inculpații L.G. și P.M.

La sosirea în Italia, a fost cazată la un hotel din Roma, practicând prostituția timp de o lună de zile, perioadă în care a fost obligată, în fiecare seară, să predea sumele obținute în urma practicării prostituției unei persoane de încredere a inculpaților, care de fapt a și cazat-o la hotel.

Fiind nemulțumită de faptul că era obligată să predea toți banii, martora s-a reîntors în țară la data de 12 iulie 2005.

La scurt timp, martora a fost din nou racolată în vederea practicării prostituției, de data aceasta de către numitul B.V.T., care dorea ca, prin această modalitate, să-și achite o datorie pe care o avea la inculpații L.G. și P.M.

După câteva zile, martora a fost transportată din nou în municipiul Suceava, cu autoturismul inculpatului L.G., fiind însoțită de către învinuitul B.V.T., inculpata B.N. și o tânăra însărcinată, despre care a aflat că trebuia să practice prostituția în folosul acestora.

Transportul a fost achitat de către numitul B.V.T., banii fiindu-i puși acestuia la dispoziție, înainte de plecare, de către inculpații L.G. și P.M.

În Italia, martora a fost cazată într-un hotel din Roma, unde se aflau cazați P.G. și P.L., care de altfel s-au ocupat cu supravegherea acestuia pe durata practicării prostituției stradale.

Din declarația acestei martore a reieșit faptul că, pe perioada cât a practica prostituția în Italia, B.V.T. i-a ridicat pașaportul, care i-a fost înapoiat atunci când a venit în România.

10. La data de 05 aprilie 2006, T.M. și S.C.M. i-au propus martorei S.S. să li se alăture pentru a practica prostituția în folosul grupării infracționale condusă de inculpații P.M. și L.G., propunere cu care aceasta a fost de acord. Plecând singură în Italia, s-a cazat la hotelul indicat de către S.C.M., începând să practice prostituția stradală sub supravegherea inculpatului P.R. și a lui H.F.I. Aceasta a practicat prostituția până la data de 16 iunie 2006, când a revenit în țară. Ulterior, s-a mai deplasat în Italia, practicând prostituția în aceleași condiții în intervalele iunie-august și septembrie-octombrie 2006.

Prima instanță de fond a mai reținut că T.M. i-a făcut aceeași propunere și martorei A.V., pe care a întâlnit-o la începutul anului 2006.

Întrucât A.V. a fost de acord cu propunerea de a practica prostituția în Roma - Italia, s-a deplasat împreună cu numita T. în Botoșani la locuința inculpatei P.M. Aceasta i-a propus să practice prostituția în Italia sub protecția sa, urmând să împartă cu ea banii obținuți. Întrucât aceasta nu avea pașaport, inculpata i-a solicitat numitului S.C.M. să o ajute să obțină acest document, taxa pentru eliberarea acestuia fiind suportată de către ea.

Până la plecare, martora A. a fost cazată la locuința numitului A.C. și a concubinei acestuia, respectiv inculpata B.N. Deplasarea în Italia a fost efectuată cu un microbuz aparținând martorului L.C.C., contravaloarea transportului fiind achitată de către inculpata P.M.

În Italia a fost așteptată de către inculpata B. și numita P.L., care a cazat-o la un hotel unde se aflau mai multe tinere, care practicau prostituția pentru familia inculpaților P.M. și L.G.

La același hotel era cazat și inculpatul P.R.

În perioada în care a practicat prostituția, martora A.V. a fost supravegheată de inculpata B.N., banii obținuți fiind împărțiți în jumătate cu aceasta, care-i trimitea ulterior în România, ea sau inculpatul P.R., părinților acestora.

11. La data de 27 aprilie 2006, martora s-a reîntors în țară împreună cu S.C.M., locuind aproximativ 3 săptămâni în casa inculpatei P.M., la 12 mai 2006 plecând din nou în Italia cu autovehiculul împreună cu S.C.M.

În perioada următoare, martora A. a fost cazată la același hotel, practicând prostituția timp de 4 luni de zile, predând jumătate din banii obținuți inculpaților B.N. și P.R. Aceasta a fost nevoită să se reîntoarcă în țară, ca urmare a unei razii a carabinierilor ce a avut loc în luna septembrie sau octombrie 2006, care au reținut-o și internat-o într-un centru pentru migranți, fiind returnată ulterior în România.

În vara anului 2007, inculpata P.M. i-a propus din nou martorei A.V. să practice prostituția în Italia, aceasta fiind de acord.

De această dată a practicat prostituția timp de 5-6 luni de zile, în condiții similare cu cele din anul 2006, interval de timp în care a predat membrilor grupării peste 5.000 euro.

Inculpata B.N. a invocat în fața acesteia existența unor datorii fictive, motiv pentru care martora A. a hotărât să plece de sub supravegherea acesteia.

A solicitat pașaportul de la inculpatul P.R., motivând că are un client cu care merge la hotel și a fugit.

12. Totodată, instanța de fond a stabilit că, în cursul lunii mai 2006, F.M.A., din comuna V., județul Botoșani, care la acea dată avea vârsta de 16 ani, a aflat de la S.M.G. că a fost în Italia unde a practicat prostituția în folosul unor persoane din municipiul Botoșani.

La scurt timp, s-a întâlnit din nou cu aceasta, care se afla în compania unui bărbat ce s-a recomandat G., aflând ulterior că se numește A.C. Acesta a încercat să o recruteze pe martoră în vederea practicării prostituției, propunându-i să meargă în Italia, invitând-o la domiciliul său din B. pentru a discuta condițiile unei eventuale plecări.

Martora s-a deplasat la domiciliul acestuia împreună cu A.R.A. și, în prezența acesteia, A.C. i-a propus să se deplaseze în Italia, pentru a practica prostituția în folosul său și a altor persoane din Botoșani, care îi vor oferi cazare, mâncare, îmbrăcăminte și îi va procura clienți cu care să întrețină relații sexuale contra cost.

Întrucât la data respectivă martora F.M.A. era minoră și nu poseda pașaport turistic, A.C. i-a propus să încheie o căsătorie formală cu un bărbat pe care s-a angajat să-l găsească, după care tot el va face demersurile necesare pentru obținerea pașaportului turistic.

Martora nu a dat curs propunerii ce i-a fost făcută, refuzând să meargă în Italia pentru a practica prostituția.

13. La începutul lunii septembrie 2006, numita A.A. a fost abordată de P.E., care i-a propus să meargă împreună cu ea în Italia pentru a lucra ca menajeră.

După ce a primit acordul acesteia, P.E. a condus-o la domiciliul numitului B.L. - rudă cu inculpata P.M., care s-a oferit să o ajute cu plecarea.

La acea dată, martora A.A. avea 17 ani, motiv pentru care a fost necesară o procură notarială de la mama sa, pentru obținerea pașaportului turistic fiind ajutată de către B.L.

Martora A.A. a ieșit din România prin punctul de trecere a frontierei Borș la data de 14 septembrie 2006, fiind însoțită de B.L., care a achitat și contravaloarea transportului. În Roma au fost așteptați de către P.E. și de fiul lui B.L., respectiv B.M., fiind cazată la hotelul la care stăteau aceștia, pașaportul fiind reținut de către B.L.

Imediat, martora a aflat că trebuie să practice prostituția, B.L. comunicându-i că are de achitat o datorie inculpaților L.G. și P.M. și că trebuie să practice prostituția până la achitarea ei.

Din declarația acesteia a reieșit faptul că, pe toată perioada cât a practicat prostituția, a fost supravegheată de B.L., căruia îi dădea zilnic banii câștigați și care ulterior îi preda inculpatei P.M.

Întrucât nu a mai dorit să practice prostituția, martora A.A. i-a spus numitului B.L. că s-a îmbolnăvit. Acesta a contactat-o telefonic pe inculpata P.M., cerându-i acordul să-i permită ca aceasta să se întoarcă în țară.

Atât martora, cât și numitul B.L. au revenit în România la data de 09 octombrie 2006, prin punctul de trecere a frontierei Borș. Numitul B.L. nu i-a restituit martorei pașaportul, spunându-i că trebuie din nou să meargă să practice prostituția după ce se va însănătoși, însă aceasta nu i-a mai răspuns la telefoane și nu a mai dorit să se reîntoarcă în Italia.

14. În cursul aceluiași an, martora D.S.I., împreună cu martora M.A.E. s-au deplasat în Italia în două perioade diferite, practicând prostituția în folosul inculpaților L.G. și P.M.

Instanța a reținut că aceasta împreună cu M.A.E. au efectuat în toamna anului 2006, două deplasări în Italia.

Prima ieșire din țară a avut loc la 02 septembrie 2006, prin punctul de trecere a frontierei Borș cu autovehiculul aparținând martorului L.C.C.

Ulterior, martora D.S.E. a ieșit din țară împreună cu M.A.E., la data de 30 septembrie 2006, prin același punct de trecere.

Faptul că a practicat prostituția în folosul inculpaților L.G. și P.M. a reieșit din declarațiile altor părți vătămate sau martori, fiind recunoscută de către acestea în planșe fotografice.

S-a mai stabilit, de asemenea, că numita G.A.M. a practicat prostituția în Roma - Italia, în beneficiul inculpaților L.G. și P.M., în perioada septembrie - decembrie 2006, cât și în cursul anului 2007.

Chiar dacă ea nu a dat declarații, întrucât a fost plecată în străinătate, instanța a precizat că acest aspect este confirmat de declarațiile părților vătămate și martorelor audiate, precum și de modul în care aceasta a ajuns în Italia, urmând același tipar ca și în cazul altor victime, traficate de aceleași persoane.

În primul rând, cererea de eliberare a pașaportului turistic a fost completată ca și în cazul numitelor C.L. și S.M. de către S.C.M., iar actul a fost eliberat la 05 septembrie 2006, cu câteva zile înainte de a avea loc plecarea în străinătate.

De asemenea, aceasta a ieșit din țară la 08 septembrie 2006, prin punctul de trecere a frontierei Borș, cu destinația Italia, în autovehiculul cu care au călătorit anterior și alte victime.

O parte din părțile vătămate și martorele audiate au oferit detalii și în legătură cu activitățile desfășurate de către aceasta în Italia, respectiv A.V., P.M.B., S.M.G. și S.M., M.M., aceasta fiind și recunoscută din planșele fotografice prezentate de către organul de cercetare penală.

Deși nu a putut fi audiată, s-a arătat că rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale că și numita P.F. a practicat prostituția în Roma - Italia pentru inculpații L.G. și P.M., începând cu luna februarie 2006 și până la 05 iulie 2006, când a fost returnată din Italia, dar și în cursul anului 2007, când a efectuat transferuri monetare din Italia inculpatei B.N. în România.

Și pentru aceasta, numitul S.C.M. s-a ocupat de obținerea pașaportului turistic, reieșind că aceasta a plecat din țară la 22 februarie 2006 împreună cu S.M.G. și H.V.I.

Martorul H.V.I. a precizat în declarațiile sale că cele două tinere au fost trimise în Italia de către A.C.

De asemenea, martora A.V. a arătat că, în luna iulie 2006, în timp ce se afla împreună cu această martoră și cu alte tinere în Italia, practicând prostituția în folosul inculpaților L.G. și P.M., au fost surprinse de carabinieri, fiind reținute și internate într-un centru pentru migranți, apoi returnate în România la data de 05 iulie 2006.

Instanța a reținut că și numita G.R. a practicat prostituția în Roma - Italia pentru inculpații L.G. și P.M., începând cu luna decembrie 2005 și până la sfârșitul anului 2006.

Martora P.M.B. a precizat că atât ea, cât și G.R. au fost recrutate de către inculpata P.M. pentru a fi trimise în Italia în vederea prostituției stradale, în folosul familiei ei. În acea perioadă, G.R. era angajată ca barman la barul L., pe care P.M. și L.G. l-au deschis la parterul imobilului în care locuiesc.

Martora a ieșit din țară la data de 14 decembrie 2005, prin punctul de trecere a frontierei Salonta cu destinația Italia.

La sosirea în Roma, martora, împreună cu P.M.B., au fost așteptate de către H.F.I., care le-a cazat la un hotel unde se mai aflau și alte fete din România.

La data de 16 ianuarie 2006, G.R. a intrat în țară, prin același punct de trecere împreună cu martorul L.C.A., după care la 02 februarie 2006 a ieșit din România, fiind însoțită de P.M.B., într-un autovehicul cu destinația Italia.

Numita P.E., în intervalul 2005 - 2011, a ieșit din România de două ori, la una dintre ieșiri fiind însoțită de S.S. și S.C.M.

Martora S.S., în declarația pe care a dat-o, a precizat că, în perioada aprilie - noiembrie 2006, când a practicat prostituția stradală în Roma - Italia pentru inculpații L.G. și P.M., printre tinerele care se prostituau pentru inculpați se afla și P.E., care a fost arestată în Italia.

Aceasta este confirmată și de către martora P.M.B., care a indicat-o pe numita P.E. ca fiind una din tinerele care, în luna septembrie 2006, se aflau în Italia și practicau prostituția în folosul inculpaților.

Martora A.A. a precizat în declarațiile date că, în luna septembrie 2006, a fost abordată de P.E., care i-a propus să meargă în Italia să muncească ca menajeră.

P.E. a fost recunoscută și de către martora F.C. ca fiind una din tinerele care practicau prostituția în Roma - Italia pentru inculpați.

Activitatea acesteia s-a extins și pe parcursul anilor 2007, când a efectuat transferuri de bani din Italia către inculpata B.N. care se afla în România, respectiv i-a trimis acesteia, în intervalul 28 iulie 2006 - 07 august 2007, suma de 2.520 euro și 440 RON.

Martora F.C. a mai precizat în declarațiile date că, printre tinerele racolate de L.G. și P.M. pentru a practica prostituția, a fost și numita H.F., care în cursul urmăririi penale nu a putut fi identificată pentru a fi audiată în legătură cu activitățile desfășurate în Italia.

Acest aspect este confirmat și de declarația dată de martorul L.C.C., care a precizat că, în cursul anului 2007 a transportat-o de mai multe ori în Italia pe numita H.F.M.

A mai reieșit faptul că, la data de 28 iulie 2006, M.A.A. a plecat în Italia împreună cu B.C. și P.L. și cu partea vătămată C.L. cu un microbuz condus de către martorul L.C.C., contravaloarea transportului fiind suportată de inculpata P.M.

Prima instanță a arătat că, din întregul material probator administrat în ambele faze procesuale a rezultat că situația de fapt a fost corect reținută prin rechizitoriu și, de asemenea, corect dovedită vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor.

Astfel, a precizat instanța, este dovedită în sarcina inculpaților L.G., P.M., P.R., B.N. și P.C. săvârșirea infracțiunii de constituire grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni atât în ce privește latura subiectivă, cât și în ce privește latura obiectivă.

În conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În accepțiunea textelor menționate, există un grup infracțional organizat a cărui inițiere sau constituire se încadrează în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dacă inculpații au acționat coordonat, fiecare dintre aceștia îndeplinind roluri determinante în scopul comiterii de fapte penale grave pentru a obține un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În speță, în raport cu probele administrate, instanța de fond a considerat că sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, activitatea infracțională desfășurată nefiind rezultatul unei înțelegeri întâmplătoare spontane, aceasta desfășurându-se, în timp, în mod repetat, respectându-se în principiu aceeași modalitate de săvârșire a faptelor, iar grupul infracțional fiind organizat în scopul comiterii infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Astfel, începând cu anul 2005, în vederea obținerii unor venituri ilicite, inculpații L.G. și P.M. au pus bazele unui grup infracțional organizat, având ca scop traficarea mai multor tinere din județul Botoșani și Iași, persoane cu situații materiale precare și nivel redus de instrucție în scopul exploatării acestora prin obligarea sau determinarea la practicarea prostituției.

Fiind organizat ca o afacere de familie, la constituirea grupului, cei doi inculpați i-au cooptat pe copiii inculpatei P.M., respectiv pe inculpații P.C., P.R. și P.N. În activitatea infracțională, aceștia au implicat și alte rude, persoane apropiate familiei, respectiv pe inculpata B.C. și pe numiții P.L., S.C.M., A.C., B.T., H.F.I. și B.L.

Fiecare dintre inculpați aveau roluri bine determinate, L.G. și P.M. fiind principalii beneficiari ai sumelor obținute prin exploatarea sexuală a victimelor, aceștia practic coordonând întreaga activitate a grupului.

Inculpații P.C., P.R. și B.N., împreună cu alte rude sau persoane aflate în diverse relații cu familia, asigurau recrutarea transportul, supravegherea, cazarea ori exploatarea sexuală a victimelor în străinătate.

Legăturile de familie și de prietenie le-au permis inculpaților L.G. și P.M. să organizeze și să coordoneze activitatea celorlalte persoane din grup sau care au aderat ori au sprijinit grupul în vederea obținerii unor foloase materiale ilicite substanțiale, aceștia putând controla și supraveghea întreaga activitate infracțională.

De asemenea, a apreciat instanța, în sarcina inculpaților L.G., P.M., P.R., B.N. și P.C. rezultă ca fiind dovedită săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (2) C. pen., toate comise în formă continuată.

Deși inculpații au precizat că nu cunosc părțile vătămate și martorele ce au fost audiate în cursul urmăririi penale și instanță, s-a considerat că probatoriul administrat a infirmat susținerile acestora.

Astfel, s-a reținut că rezultă faptul că pentru părțile vătămate și martorele minore, respectiv T.M. ori G.A.M., inculpații au făcut demersuri pentru obținerea unor procuri notariale de la părinții acestora pentru scoaterea lor din țară, fiind delegați transportatorii, lucru reieșit din declarația dată de martorul L.C.C., atât în cursul urmăririi penale, cât și în instanță, arătând că a efectuat deplasări în Italia pentru diverse tinere la solicitarea acestora, acceptând de câteva ori să fie întocmite procuri notariale pe numele său pentru ca persoanele minore pe care urma să le transporte să poată ieși din țară.

Atunci când nu exista posibilitatea ca părinții să fie de acord cu plecarea minorelor în străinătate, cum a fost cazul victimelor S.M.G. (16 ani la data racolării) sau S.M. (17 ani la data racolării), inculpata P.M. le-a convins să se căsătorească pentru a putea pleca din țară, determinându-le să încheie căsătorii formale cu persoane din familie ori din anturajul lor.

Astfel, a arătat instanța, partea vătămată S.M.G. a fost determinată să se căsătorească cu martorul Z.P., care a acceptat să încheie căsătoria formală la propunerea numitului A.C.

Partea vătămată S.M. a fost căsătorită la propunerea inculpatei P.M. cu fiul său, inculpatul P.R. La încheierea acestei căsătorii, inculpatul a preluat numele victimei, însă ulterior nu și-a preschimbat cartea de identitate. Cu ocazia audierii la urmărirea penală, acesta nu și-a amintit numele persoanei cu care s-a căsătorit, ceea ce demonstrează caracterul formal al căsătoriei încheiate cu această victimă.

Cu ocazia unei percheziții efectuate în luna iulie 2009 la locuința inculpatului L.G., cercetat într-un alt dosar au fost identificate actele de stare civilă ale părții vătămate S.M., ceea ce confirmă că aceste acte au fost reținute de către aceștia pentru a avea un control asupra victimei.

Multe din victimele recrutate erau cazate de regulă în vederea plecării în străinătate la locuința inculpaților L.G. și P.M., situată în centrul vechi din municipiul Botoșani, respectiv în cazul părților vătămate C.L., S.M. și a martorei A.V.

Parte din victime minore sau majore au cunoscut că urmau să practice prostituția în Italia și, având în vedere starea lor materială precară și promisiunea făcută de către inculpați că vor câștiga mulți bani, au acceptat să desfășoare asemenea activități imorale și ilicite în beneficiul acestora, primind asigurări că li se va asigura' protecție, iar banii câștigați urmând a fi împărțiți în jumătate.

Totodată, instanța a reținut că parte din victime au fost induse în eroare de către membrii grupării cu privire la activitățile ce urmau să le desfășoare în Italia, fiind convinse că vor lucra ca dansatoare sau în agricultură.

Din probele administrate, prima instanță a reținut că acestea erau mereu supravegheate, că aveau reținute pașapoartele. În această situație s-a aflat partea vătămată C.L., care a fost indusă în eroare de către inculpata P.M. că-i va asigura un loc de muncă licit în agricultură sau va lucra ca dansatoare la un bar.

Din momentul în care a fost cazată partea vătămată la locuința inculpatei P.M., acesteia i-au fost luate actele de identitate și sub diverse pretexte nu a mai fost lăsată să se întoarcă la domiciliu, fiind supravegheată în permanență de inculpata B.C. și S.C.M.

Într-o situație asemănătoare s-a aflat și partea vătămată minoră S.M., care a crezut că inculpata P.M. îi va asigura un loc de muncă, ca menajeră în Italia. Aceasta, înainte de plecare, a stat cazată la locuința inculpatei timp de două săptămâni, perioadă în care nu i s-a permis să iasă singură din imobil.

În aceeași perioadă, la locuința inculpaților L.G. și P.M., a locuit și martora A.V. care, cu promisiunea unor câștiguri, a fost determinată de către ei să convingă și alte tinere din mediul rural, din care provenea, să meargă în străinătate pentru a practica prostituția.

Unele dintre victime au fost cazate și la alți membrii ai grupului, respectiv S.M.G. și A.V., ce a fost cazată și la locuința inculpatei B.N., fiica lui P.M. și a concubinului acesteia de la acea dată, A.C. Din declarația dată de această martoră în cursul urmăririi penale a reieșit faptul că a practicat prostituția pentru inculpați în mai multe perioade de timp în cursul anilor 2005 - 2007.

De asemenea, din declarațiile martorilor audiați, instanța a considerat că rezultă că inculpații L.G. și P.M., după racolarea persoanelor, făceau demersurile necesare obținerii în regim de urgență a pașapoartelor turistice, fiind desemnați să se ocupe de regulă cu această activitate numitul S.C.M.

Acesta nu numai că a însoțit persoanele la serviciul pașapoarte, dar a și completat personal o parte din cererile pentru eliberarea acestor documente, în cazul victimelor C.L., G.M. și S.M.

Aceste aspecte rezultă atât din declarațiile acestora date în cursul urmăririi penale, cât și din constatarea tehnico-științifică întocmită în cauză.

Pentru a fi siguri că părțile vătămate vor ajunge la destinație, acestea erau însoțite, de regulă, de către unul din inculpați sau alte persoane de încredere, lucru reieșit din declarațiile martorului L.C.C., cât și din declarațiile acestora.

Împrejurarea că actele de identitate ale victimelor erau reținute de către traficanți pentru a avea un control asupra lor, s-a apreciat ca fiind dovedită atât de declarațiile date de către acestea în cursul urmăririi penale și în instanță, cât și prin documentele autorităților italiene ce au identificat parte din victime cu ocazia controalelor pe care le efectuau.

Deși inculpații prezenți în ambele faze procesuale nu au recunoscut niciun moment că s-ar fi aflat în prezența victimelor, instanța a arătat că rezultă fără dubiu din probatoriul administrat că măcar unul dintre aceștia se afla în Italia pentru a le supraveghea, iar în situația în care niciunul dintre aceștia nu se aflau în Italia pentru perioade relativ scurte de timp, supravegherea victimelor ce practicau prostituția era realizată de numita P.L., persoană de încredere a inculpaților L.G. și P.M., care la rândul ei practica prostituția pentru aceștia, fiind un om de bază al grupului infracțional.

Această persoană avea și rolul de a le instrui pe victime cu privire la zonele unde trebuiau să practice prostituția, tarifele aferente pentru diferitele servicii sexuale, determinându-le totodată să respecte condițiile impuse, obligația de a preda jumătate din banii obținuți din prostituție în cazul unora dintre ele sau chiar întreaga sumă câștigată, cum a fost cazul martorelor M.M., P.M.B., F.C.

Instanța a considerat că reiese, de asemenea, din probele administrate că, pentru unele victime care au refuzat să practice prostituția în folosul grupului, inculpații au recurs la amenințări cu acte de violență sau chiar la acte de violență.

Din declarația părții vătămate S.M. rezultă că inculpatul P.R. a exercitat acte de violență asupra acesteia pentru că a refuzat să se prostitueze, determinând-o astfel să continue activitatea ilicită.

Din coroborarea tuturor probelor administrate a reieșit faptul că activitatea infracțională desfășurată de inculpați a avut loc atât în Italia, cât și în Norvegia.

Dat fiind că, la sfârșitul anului 2006, autoritățile italiene au intervenit pentru stoparea fenomenului infracțional prin returnarea în România a persoanelor depistate că desfășoară activități ilicite și imorale (P.E. - retumată din Italia la 29 iulie 2005, A.V. - retumată la 05 iulie 2006, P.F. - la data de 05 iulie 2006, M.M. - retumată la 06 octombrie 2006), inculpații L.G. și P.M. au extins activitatea infracțională de trafic de persoane și către Norvegia, aspect dovedit cu declarațiile martorei S.S. și a martorei cu identitate protejată M.M., de transferurile monetare importante efectuate din această țară, precum și de convorbirile telefonice purtate de inculpata P.M. în cursul lunii martie 2008, atât cu inculpata B.N., cât și cu alte persoane a căror identitate nu a putut fi depistată.

Astfel, a stabilit instanța, a rezultat faptul că, în perioada noiembrie 2006-2008, inculpații L.G. și P.M., au transportat, cazat și exploatat sexual în orașul Oslo din Norvegia persoane care au practicat prostituția în folosul lor în Italia, printre care T.M., S.S., M.A. și P.L.

Din același probatoriu a rezultat faptul că inculpatul P.R. nu a participat la activitatea infracțională desfășurată în Norvegia, ci doar inculpații L.G., P.M. împreună cu inculpatele P.C. și B.N.

Inculpații au urmat același procedeu de exploatare a victimelor ca și în Italia.

Împrejurarea că inculpații au desfășurat activități infracționale și în această țară rezultă și din faptul că atât L.G. și P.C., cât și numiții S.C.M., A.C. și P.L. au fost identificați, cercetați ori returnați de autoritățile norvegiene în perioada 2007-2008, aspect comunicat de Centrul de cooperare polițienească internațională.

Instanța a arătat că rezultă cu certitudine că, în urma exploatării sexuale a victimelor inculpații au fost beneficiari a unor sume substanțiale de bani, intrând în posesia acestor sume fie în mod direct când se deplasau în străinătate, fie erau aduse de către ceilalți inculpați în momentul când reveneau în România sau trimise din Italia și Norvegia prin sistemul W.U.

S-a considerat ca fiind cert că sumele obținute de grupul infracțional prin exploatarea sexuală a victimelor au fost folosite de inculpații L.G. și P.M. în interesul întregii familii, dat fiind că niciunul nu realiza venituri în acea perioadă din desfășurarea unor activități licite.

Din verificările efectuate în cursul urmăririi penale a reieșit că, începând cu anul 2005, inculpații, personal sau prin persoane interpuse au expediat din străinătate prin W.U. sume de peste 65.000 euro și de peste 38.000 dolari S.U.A., aspecte confirmate de situația transferurilor monetare.

În ce privește inculpata B.C., instanța a reținut, din probele administrate, vinovăția acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 comisă în formă continuată.

Așa cum a reieșit din probatoriul administrat în cauză, a precizat instanța, inculpata B.C. a aderat la grupul infracțional constituit în luna iulie a anului 2006, dată când se afla în vizită la inculpata P.M. - verișoara sa. Cu această ocazie, a luat cunoștință despre modalitățile ilicite de obținere de către membrii familiei ei a unor importante sume de bani. Aderând la acest grup, în perioada iulie - august 2006, a desfășurat diverse activități infracționale în beneficiul grupării.

Astfel, în cursul lunii iulie 2006, inculpata a asigurat supravegherea în municipiul Botoșani a părții vătămate C.L. din momentul recrutării și până în momentul deplasării acesteia în Italia, pentru a evita întoarcerea sa la domiciliu, iar ulterior, împreună cu numita P.L. a transportat-o pe această victimă, precum și pe martora M.A.A. în Italia, asigurând cazarea lor la un liotei din orașul Roma, reținându-le totodată pașapoartele.

Ulterior, în perioada 28 iulie 2006 - 24 august 2006, a desfășurat activitatea de exploatare sexuală a victimei C.L. obligând-o pe aceasta la practicarea prostituției prin amenințări cu acte de violență și încasând sumele de bani obținute astfel.

Rezultă din declarația dată de partea vătămată în dosarul de urmărire penală că nu a cunoscut decât după cazarea acesteia la liotei că trebuie să practice prostituția, inculpata P. spunându-i că o va ajuta să-și găsească un loc de muncă în Italia, în agricultură sau ca dansatoare într-un club.

Inculpata B.C. i-a spus părții vătămate adevăratul motiv pentru care a fost adusă în Italia, și anume să practice prostituția stradală, iar întrucât aceasta inițial s-a împotrivit, inculpata a exercitat asupra ei acte de constrângere, amenințând-o cu acte de violență.

Acest lucru este confirmat și de declarația martorei M.A.A. care, în instanță, a precizat că inculpata se purta foarte urât cu partea vătămată, că mereu o certa că aducea bani puțini.

Aspectele declarate de către partea vătămată și martora M. se coroborează și cu declarațiile părții vătămate S.M.G. și a martorei F.M.A., care au declarat că au cunoscut-o pe aceasta în Italia, ea fiind cazată la același hotel din Roma.

De asemenea, martora M.M. a declarat că a practicat prostituția stradală în folosul familiei inculpaților L.G. și P.M. sub supravegherea inculpatei B.C., recunoscând-o pe aceasta în planșele foto ce i-au fost prezentate de organele de urmărire penală.

Partea vătămată S.M., în declarațiile date, a precizat că, la data când a fost racolată de către inculpata P.M., a cunoscut-o pe C.L., care a fost adusă la locuința acesteia de către martora A.V. Aceasta a mai declarat că a cunoscut-o ulterior pe C.L. în Italia, unde practica prostituția în folosul inculpaților, aceasta fiind sub supravegherea inculpatei B.C. și a numitei P.L.

La rândul său, martora A.V. a confirmat faptul că în cursul anului 2007, partea vătămată C.L., alături de numitele G.A.M., S.M. și M.M. au practica prostituția în Italia în folosul inculpaților. La dosar urmărire penală, aceasta a recunoscut din planșele foto ce i-au fost prezentate pe inculpata B.C., precizând totodată că aceasta ținea majoritatea actelor de identitate ale victimelor, la locuința sa din București.

Chiar dacă inculpata în declarația dată în instanță a precizat cu totul o altă situație de fapt, scopul aflării sale în Italia în perioada iulie - august 2006 și că nu are nicio legătură cu infracțiunile ce se rețin în sarcina celorlalți inculpați, instanța a reținut că probele administrate în dosar confirmă cu certitudine că aceasta a aderat la grupul infracțional organizat și constituit de către inculpații L.G. și P.M., având un rol determinant în acest grup, chiar dacă pentru o perioadă scurtă de timp, desfășurând și activități infracționale de trafic în formă continuată. Aceasta, pe perioada aflării în Italia, a supravegheat grupul de victime ce practica prostituția stradală în folosul inculpaților, exercitând presiuni și amenințări asupra părții vătămate C.L., care era obligată să-i dea toți banii pe care-i câștiga ca urmare a activității imorale pe care o desfășura.

S-a observat că a contribuit personal la inducerea în eroare a acestei părți vătămate cu privire la activitatea pe care o va avea în Italia, această victimă cunoscând doar că va avea un post de menajeră sau va lucra în agricultură. Despre ce va face în realitate a aflat în Italia, după cazarea ei, de la inculpata B.C., care i-a reținut pașaportul și a obligat-o să practice prostituția stradală, primind instrucțiuni cu privire la această activitate, pe care a început-o chiar de a doua zi.

Chiar dacă inculpata B.C. i-a promis că, după ce va achita datoria de 1.000 euro, sumele încasate de la clienți vor fi împărțite în mod egal, aceasta a fost deposedată în continuare de toți banii câștigați, amăgind-o că partea ei din bani îi va trimite familiei sale în țară.

Având în vedere susținerile apărătorului inculpaților de la termenul de judecată din 24 noiembrie 2011, care a solicitat achitarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, motivând faptul că persoanele care au practicat prostituția stradală în Italia și Norvegia nu au fost forțate de ei, acestea fiind de acord să practice această activitate, instanța a apreciat necesar a se pune în discuție schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 329 alin. (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând probatoriul administrat s-a constatat că, în speță, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori și nu a infracțiunii de proxenetism sub formă agravantei de la alin. (3) al acestui articol.

Astfel, s-a considerat că s-a dovedit în mod neechivoc că activitățile infracționale, în ce privește victimele minore, au fost exercitate în modalitățile prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, că asupra acestor victime minore s-au exercitat violențe fizice și psihice în scopul practicării prostituției, că inculpații au cunoscut de la început vârsta acestora și, de asemenea, prin abuz de autoritate, acestea au fost obligate să desfășoare activități pe care nu și le-au dorit.

Reieșind vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, prima instanță a stabilit în sarcina acestora câte o pedeapsă în baza textelor de lege mai sus reținute.

La individualizarea sancțiunilor pentru inculpații L.G. și P.M., a avut în vedere, pe lângă criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., circumstanțele reale și personale ale acestora, împrejurările în care au fost comise faptele, că practic au fost inițiatorii grupului infracțional implicând copiii și rudele în acest grup, că au beneficiat substanțial de profitul realizat din săvârșirea infracțiunilor, că s-au sustras de la urmărirea penală și la judecată, deși au cunoscut de termenele de judecată, dat fiind că unii din inculpați sunt copiii acestora, numărul mare de victime exploatate sexual, printre care și minore, apreciind că pentru reeducarea lor este necesară aplicarea unor pedepse cu închisoare, cu executare în regim de detenție.

Dat fiind pericolul faptelor comise de către inculpați și poziția acestora față de organele judiciare, prin neprezentare în vederea audierii, instanța a apreciat că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante care să permită coborârea pedepselor sub minimul special.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale, cuantumul pedepselor a fost orientat însă spre minimul special.

Pentru infracțiunile de trafic de persoane, trafic minori și proxenetism, instanța a făcut în cauză aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce privește inculpatul P.R., la stabilirea și individualizarea pedepselor s-a avut în vedere aportul său la săvârșirea infracțiunilor, faptul că a exercitat acte de violență asupra părții vătămate S.M.G., că este fără antecedente penale, apreciind că în favoarea sa se poate reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., care să permită coborârea lor sub minimul special.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că pentru reeducarea acestuia este necesar ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.

S-a reținut că, prin decizia penală nr. 137 din 17 martie 2010, Curtea de Apel Suceava a luat, față de acest inculpat, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Apreciind că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, instanța a considerat că se impune menținerea măsurii până la rămânerea definitivă a hotărârii.

La stabilirea și individualizarea pedepselor pentru inculpatele P.C. și B.N., instanța a avut în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunilor de către acestea, circumstanțele reale și personale, că sunt fără antecedente penale, apreciind că, și în favoarea acestora, se pot reține circumstanțe atenuante care să permită coborârea pedepselor sub minimul special.

În ce privește modalitatea de executare a pedepselor, instanța a apreciat că pentru reeducarea lor se impune executarea lor în regim de detenție.

Pentru infracțiunile de trafic de persoane, trafic minori și proxenetism, a făcut în cauză aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a arătat că prin decizia penală nr. 137 din 17 martie 2010, Curtea de Apel Suceava a luat, față de inculpată, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Considerând că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, instanța a apreciat că se impune menținerea ei până la rămânerea definitivă a hotărârii.

De asemenea, pentru aceleași considerente, a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea Tribunalului Botoșani din 15 martie 2010 și pentru inculpata B.N. până la rămânerea definitivă a hotărârii.

La stabilirea și individualizarea pedepsei pentru inculpata B.C., instanța a avut în vedere circumstanțele reale și personale ale acesteia, aportul adus la săvârșirea celor două infracțiuni, că este fără antecedente penale, apreciind că în favoarea acesteia se pot reține circumstanțe atenuante care să permită coborârea pedepselor sub minimul special.

Având însă în vedere gradul de pericol ridicat al faptelor comise, a apreciat că se impune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.

Pentru infracțiunea de trafic de persoane, a făcut în cauză aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a precizat că și față de această inculpată s-a menține măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea Tribunalului Botoșani până la rămânerea definitivă a hotărârii, apreciind că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării ei.

În ceea ce privește latura civilă, în cauză, s-a reținut că s-au constituit părți civile S.M. cu suma de 10.000 euro, reprezentând banii câștigați de aceasta prin practicarea prostituției și luați de către inculpați și C.L. cu suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

Părțile vătămate S.C.M. și V.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Reținând vinovăția inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, s-a considerat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale întrucât faptele comise de aceștia au fost de natură a cauza părților civile un prejudiciu moral incontestabil, generat de suferințele cauzate.

Prin urmare, în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., inculpata B.C. a fost obligată să plătească părții civile C.L. suma de 1.000 euro, reprezentând daune morale. Instanța a avut în vedere faptul că, din tot probatoriul administrat a reieșit să doar acestei inculpate partea vătămată C.L. i-a dat banii ca urmare a activității de prostituție desfășurate de ea.

De asemenea, în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 1370 C. civ., a obligat pe inculpații L.G., P.M., P.R., P.C. și B.N. să plătească în solidar părții civile S.M. 3.000 euro cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate, motivat de faptul că aceasta nu poate solicita cu titlu de daune materiale sume de bani obținute din practicarea unei activități ilicite.

Chiar dacă partea vătămată minoră S.M.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză, în temeiul art. 17 C. proc. pen. raportat la art. 1370 C. civ., instanța a obligat inculpații L.G., P.M., P.R. și B.N., să-i plătească în solidar acesteia suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

A apreciat ca justificată acordarea de daune morale părților vătămate minore S.M.G. și S.M., motivat de faptul că acestea au fost cu siguranță afectate în mod semnificativ prin faptele comise de inculpați, impunându-se acordarea unor sume de bani atât pentru compensarea prejudiciului suferit, cât și pentru sancționarea inculpaților ca urmare a obligării la prostituție a persoanelor minore.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații L.G., P.M., P.R., P.C., B.N. și B.C.

Prin decizia penală nr. 102 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpații L.G., P.M., P.R., P.C., B.N. și B.C. împotriva sentinței penale nr. 281 din data de 08 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 1613/40/2010.

A fost desființată în totalitate sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:

1 .A fost condamnat inculpatul L.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani;

- proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34, art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

A făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

2. A fost condamnată inculpata P.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani;

- proxenetism-prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

A făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

3. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.R. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul P.R. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., Ia pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34, art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la 16 decembrie 2009 la 17 martie 2010.

În temeiul art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 6 ani.

În temeiul art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul P.R. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului P.R. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului P.R. asupra disp. art. 864 coroborat cu art. 83 și urm. C. pen.

A revocat măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin decizia penală nr. 137 din 17 martie 2010 a Curții de Apel Suceava.

S-a constatat că hotărârea este xecutorie cu privire la măsura obligării de a nu părăsi țara.

4. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata P.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnată inculpata P.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34, art. 35 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la 16 decembrie 2009 la 17 martie 2010.

În temeiul art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata P.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei P.C. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei P.C. asupra disp. art. 864 coroborat cu art. 83 și urm. C. pen.

A revocat măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin decizia penală nr. 137 din 17 martie 2010 a Curții de Apel Suceava.

S-a constatat că hotărârea este xecutorie cu privire la măsura obligării de a nu părăsi țara.

5. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnată inculpata B.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34, art. 35 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata B.N. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și oricedeplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei B.N. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei B.N. asupra disp. art. 864 coroborat cu art. 83 și urm. C. pen.

A revocat măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea Tribunalului Botoșani din 15 martie 2010.

S-a constatat că hotărârea este xecutorie cu privire la măsura obligării de a nu părăsi țara.

6. A fost condamnată inculpata B.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

A făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei B.C. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei B.C. asupra disp. art. 83 și urm. C. pen.

A revocat măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea Tribunalului Botoșani din 30 martie 2010.

S-a constatat că hotărârea este xecutorie cu privire la măsura obligării de a nu părăsi țara.

În temeiul art. 17 C. proc. pen., a obligat inculpații L.G., P.M., P.R., P.C. și B.N. să plătească, în solidar, părții civile S.M.G. suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

A obligat inculpații L.G., P.M., P.R. să plătească în solidar părții civile S.M. suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale.

A respins restul pretențiilor formulate de partea civilă S.M.G., ca neîntemeiate.

A obligat inculpata B.C. să plătească părții civile C.L. suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

A constatat că părțile vătămate S.C.M. și V.F. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001, a confiscat de la inculpații: L.G. suma de 18.733,2 euro, P.M. suma de 33.733,2 euro, P.R. suma de 33.066,6 euro, P.C. suma de 2.066,6 euro, B.N. suma de 16.400 euro.

A obligat inculpații L.G., P.M., P.R., P.C., B.N. și B.C. să plătească statului câte 2.700 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din primă instanță.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că la termenul din data de 02 mai 2012, inculpații P.R., P.C. și B.N. au arătat că înțeleg să se prevaleze de disp. art. 3201 C. proc. pen.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și în conformitate cu disp. art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea sunt întemeiate.

A considerat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză, stabilind obiectiv pe baza analizei coroborate a probelor administrate în cauză împrejurările și modalitatea concretă în care inculpații au acționat.

De altfel, Curtea și-a însușit motivarea instanței de fond pe care a apreciat-o ca fiind bine argumentată, făcând unele nuanțări și precizări și analizând aspectele criticate de apelanți.

Cu privire la criticile inculpatei B.C., în sensul că sentința reprezintă o copie fidelă a rechizitoriului și se omite a se analiza depozițiile martorilor audiați în cauză, acestea au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.

Analizând considerentele sentinței atacate, curtea a constatat că prima instanță a analizat situația fiecărei victime în parte, indicând mijloacele de probă avute în vedere la stabilirea situației de fapt (și care corespunde cu cea din rechizitoriu), indicând printre acestea și declarațiile date în cursul cercetării judecătorești. Așadar, s-a constatat că s-a procedat la o analiză și a acestora, contrar susținerilor inculpatei B.C.

Referitor la susținerea inculpaților că nu există un caracter structurat al grupului, fiind vorba despre o participație penală obișnuită, o complicitate între mai mulți membrii ai grupului pentru săvârșirea unor infracțiuni, încadrarea corectă fiind cea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (aspect susținut de toți inculpații, cu excepția inculpatei B.C.), s-a precizat că potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 „grupul infracțional organizat este acel grup structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membri săi”.

S-a subliniat că pentru a fi în prezența unui grup infracțional organizat, este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ două condiții.

În primul rând, se impune ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane, să funcționeze pe o anumită perioadă de timp și în mod coordonat.

Cu privire la modul coordonat de funcționare, este nevoie ca în cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracțiunii. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control, cât și procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinații.

O a doua condiție esențială pentru existența grupului infracțional organizat este aceea ca el să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui studiu prealabil care să aibă în vedere anumite calități, însușiri și specializări ale membrilor acestuia. În fapt, grupul trebuie să prezinte o structură determinată, adică să aibă anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activității infracționale, o așa-zisă diviziune a muncii în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite și reguli de comportare specifice unei unități structurate.

Or, din probatoriul administrat în cauză, curtea a constatat îndeplinite ambele condiții.

Din probele administrate în cauză, s-a reținut că rezultă că victimele erau racolate de unul sau mai mulți inculpați, transportate separat sau cu alte victime, fiind ulterior preluate în Italia de către inculpații P.M. și L.G., P.R., P.C., și supravegheate de către cei doi din urmă, precum și de către inculpatele B.N. și B.C.

A mai reținut că instanța de fond, dând eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., a stabilit în mod judicios că probațiunea demonstrează fără dubiu că între inculpați a existat o înțelegere prealabilă, în baza cărora au acționat, acțiunile lor fiind cooperante în vederea realizării aceluiași scop.

S-a arătat că nu are semnificație împrejurarea că au participat în mod diferit la realizarea laturii obiective a infracțiunii de prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, din moment ce ei au desfășurat în mod concordant activitățile materiale prin care s-a realizat infracțiunea, în baza unui plan conceput în comun, prin acțiuni ce se completează reciproc. Astfel, aceștia au racolat, transportat, cazat, plasat în bordeluri și exploatat victimele prin practicarea prostituției. Fiecare dintre inculpați a intrat în relații de colaborare cu ceilalți, dar și cu alte persoane și cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei.

În ceea ce o privește pe inculpata B.C., s-a reținut că aceasta a aderat la grupul format de către ceilalți inculpați care a acționat în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, neavând relevanță durata activității desfășurate și faptul că ulterior întoarcerii sale în țară numita C.L. a continuat să practice prostituția.

S-a precizat că faptul că inculpații P.R., P.C. și B.N., întrebați fiind de către instanță, au arătat că nu au cunoștință despre implicarea ei în activitățile ilicite de trafic/proxenetism, nu poate conduce la concluzia că aceasta era străină de activitățile grupului. În săvârșirea actelor infracțiunii scop pentru care grupul a fost constituit nu au fost implicați concomitent toți inculpații, ci în diverse combinații, în funcție de împrejurările concrete de la acel moment, fiind posibil ca aceștia să nu cunoască toți membrii grupului. Însă, a apreciat instanța, s-a dovedit că aceștia aveau legătură între ei și colaborau în desfășurarea actelor infracționale.

Așadar, Curtea de Apel a considerat că faptele analizate mai sus întrunesc, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iar cererile de schimbare a încadrării juridice, respectiv achitare, formulate în cauză nu au fost primite.

Referitor la comiterea de către inculpați a infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, au fost făcute anumite precizări față de cele reținute de prima instanță, relativ la victime.

Față de probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că în mod greșit s-a reținut, printre victime, și numita F.M.A. (16 ani). Cel care a încercat recrutarea ei a fost numitul A.C., însă minora a refuzat propunerea acestuia de a practica prostituția.

De asemenea, deși prima instanță a analizat, relativ la situația fiecăreia dintre victime, măsura în care inculpații au fost implicați în activitățile de exploatare a acestora, neputându-se astfel reține o contribuție comună ori o implicare a fiecăruia dintre ei în întreaga activitate infracțională, s-a considerat că, în mod greșit, a reținut în sarcina acestora (cu excepția inculpatei B.C.) comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism în formă continuată, incluzând aici câte un act material prin referire la fiecare victimă în parte.

S-a precizat că o altă eroare a hotărârii pronunțate o constituie aspectul că activitatea infracțională legată de traficul victimelor se circumscrie atât conținutului constitutiv al infracțiunilor de trafic de persoane/trafic de minori pe de o parte, precum și celor de proxenetism pe de altă parte, fără a se analiza și aprecia, în concret, în ce măsură este vorba de o deplasare voluntară în vederea practicării prostituției în cazul victimelor minore, ori o inducere în eroare sau constrângere în acest sens, iar în ceea ce privește victimele majore, în ce măsură cunoșteau sau nu activitatea pe care urmau să o desfășoare.

Din analiza mijloacelor de dovadă aflate la dosarul cauzei, Curtea a făcut următoarele distincții, cu efect asupra în cadrării juridice date faptelor comise de fiecare dintre inculpați:

În ceea ce îl privește pe inculpatul L.G., victimele implicate în activitatea sa infracțională sunt: S.M.G., S.M., T.M., H.F.M., G.A.M., A.A. (toate minore) și victimele majore: C.L., M.M., A.V., P.M.B., F.C., G.R., M.A.E., P.F., P.E., D.S.I. Toate victimele majore, cu excepția numitelor C.L. și A.A. (care au fost înșelate cu privire la natura activității ce urma a fi desfășurată în străinătate), au cunoscut că urmează a fi exploatate prin practicarea prostituției. Cu privire la victima minoră S.M., aceasta a fost înșelată asupra activității ce urma a fi desfășurată, iar odată ajunsă în Italia a fost amenințată și ulterior agresată fizic pentru a practica prostituția.

Așadar, sfera de cuprindere a infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 se circumscrie activității desfășurate cu privire la partea vătămată C.L., iar a infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu privire la victimele minore. Activitatea desfășurată cu privire la celelalte victime se circumscrie infracțiunii prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Față de cele mai sus reținute, în cazul inculpatului L.G. au fost înlăturate disp. art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în aplicarea art. 334 C. proc. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata P.M., victimele implicate în activitatea sa sunt aceleași ca și în cazul inculpatului de mai sus, la care se adaugă următoarele victime majore: S.C.M., S.S., M.A.A. și care au cunoscut natura activității pe care urmau să o desfășoare.

Pentru aceleași considerente de mai sus, Curtea a constatat că se impun a fi înlăturate și în cazul acestei inculpate disp. art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în aplicarea art. 334 C. proc. pen., încadrarea juridică a celorlalte infracțiuni care au făcut obiectul condamnării la prima instanță fiind corecte.

Victimele implicate în activitatea infracțională desfășurată de inculpatul P.R. sunt S.M.G., S.M. (ambele minore), A.V., P.M.B., V.F. și S.S., acestea din urmă cunoscând că urmează a fi exploatate prin practicarea prostituției.

Așadar, față de activitatea desfășurată de acest inculpat, Curtea a constatat că se impune achitarea acestuia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta nefiind comisă de el.

Cu privire la celelalte încadrări juridice, Curtea a constatat că acestea sunt corecte.

Relativ la inculpata P.C., aceasta a fost implicată în activitatea legată de victimele S.M.G., T.M. (ambele minore), M.M. și M.A.A., cele două din urmă cunoscând activitatea ce urmau să o desfășoare după ajungerea lor la destinație.

Față de activitatea desfășurată, Curtea a constatat că se impune achitarea inculpatei P.C., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta nefiind comisă de către aceasta.

Întrucât recrutarea minorelor nu s-a făcut în niciuna din modalitățile prev. de alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, în speță de impune înlăturarea acestui alineat, în aplicarea art. 334 C. proc. pen., relativ la această inculpată, celelalte încadrări juridice date faptelor reținute în sarcina ei fiind corecte.

Privitor la inculpata B.N., victimele implicate în activitatea sa infracțională sunt S.M.G. (minoră) și A.V., F.C., P.F. și P.E. care au cunoscut natura activității ce urma a fi prestată în Italia.

Date fiind cele reținute, Curtea a constatat că se impune achitarea inculpatei B.N., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta nefiind comisă de către aceasta.

Pentru aceleași considerente ca și în cazul inculpatei P.C., în speță se impune înlăturarea alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, precum și înlăturarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. relativ la aceeași infracțiune (având în vedere că doar victima S.M.G. era minoră), în aplicarea art. 334 C. proc. pen., privitor la inculpata B.N., celelalte încadrări juridice date faptelor reținute în sarcina acesteia fiind corecte.

În ceea ce o privește pe inculpata B.C., instanța de apel a arătat că prima instanță a asigurat supravegherea în municipiul Botoșani a victimei C.L., din momentul recrutării și până în momentul deplasării acesteia în Italia, pentru a evita întoarcerea sa la domiciliu, a transportat-o pe această victimă, precum și pe victima M.A.A. în Italia, reținându-le pașapoartele pentru a le limita posibilitatea de mișcare. A asigurat cazarea lor în această țară și a realizat exploatarea lor sexuală prin obligarea victimei C.L. la practicarea prostituției, prin amenințări cu acte de violență și prin determinarea victimei M.A.A. la săvârșirea acelorași activități ilicite, încasând, în perioada iulie-august 2006, sumele de bani obținute de acestea prin practicarea prostituției.

Instanța de apel a reținut că inculpata B.C., prin apărător, a susținut că, în decursul a două săptămâni, în care a stat în Italia, nu a acționat în scopul exploatării vreunei persoane, având în vedere depozițiile martorelor M.A.A. și M.M. care infirmă situația de fapt reținută în rechizitoriu și însușită de prima instanță.

Apărările inculpatei nu fost primite, de instanța de apel, decât în parte, relativ la victima M.A.A.

Astfel, a constatat instanța, partea vătămată C.L., în cursul urmăririi penale, a arătat că inculpata B.C. i-a spus că în Italia va lucra ca dansatoare la un club. În timpul deplasării spre Italia a cunoscut-o pe M.A.A. cu care a locuit în aceeași cameră de hotel. După ce a fost cazată, i-a fost adus la cunoștință de către inculpată faptul că urmează să practice prostituția. A susținut partea vătămată că, la refuzul ei, inculpata B.C. a amenințat-o cu bătaia și cu faptul că o va lăsa în stradă fără acte și bani, astfel încât a fost nevoită să practice prostituția până la sfârșitul lunii august. Martora nu a făcut, însă, referire în declarația sa, cu privire la activitatea desfășurată, în Italia, de către martora M.A.A.

Aceasta din urmă, în depoziția dată în fața instanței, a arătat că, în urma unor discuții purtate cu P.C., a fost de acord să se deplaseze în Italia în vederea practicării prostituției. A mers cu un microbuz în care se afla și B.C. despre care afirmă că a avut grijă de C.L. în Italia. Cât a practicat prostituția, în Italia, a fost supravegheată doar de P.C. și nu i-a dat niciodată banii câștigați lui B.C.

Față de această din urmă depoziție, instanța de apel a considerat că nu se putea reține că inculpata B.C. ar fi determinat victima M.A.A. să practice prostituția și că ar fi încasat sumele de bani obținute din această activitate, motiv pentru care nu a reținut în sarcina inculpatei acest act material.

Cu privire la susținerea inculpatei, în sensul că față de depoziția martorei M.M., se impune a fi înlăturat și actul material relativ la victima C.L., aceasta nu a fost reținută.

Este real, a reținut instanța, că în cuprinsul declarației acestei martore, date în fața primei instanțe, a arătat că nu cunoștea nicio fată care să se teamă de B.C. și nu a văzut când C. i-ar fi dat banii acesteia. Însă, a precizat că victima, anterior menționată și care practica prostituția, locuia cu inculpata în aceeași cameră și se temea de aceasta, iar cât timp era la muncă, era supravegheată de ea.

Având în vedere depozițiile analizate mai sus, Curtea a concluzionat că victima C.L. a fost indusă în eroare asupra naturii activității pe care urma să o desfășoare și a fost forțată să practice prostituția, iar cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata B.C. din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 329 C. pen. nu a fost primită.

Față de cele mai sus reținute, s-a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Date fiind cele de mai sus, Curtea a constatat că apelurile declarate de inculpați sunt întemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., le-a admis și a casat în totalitate sentința atacată.

Cu privire la pedepsele ce urmează a fi aplicate inculpaților vinovați de comiterea infracțiunilor anterior arătate, Curtea a avut în vedere disp. art. 72 C. pen.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Curtea a apreciat că reeducarea inculpaților L.G., P.M. și B.C. se poate realiza prin aplicarea unor pedepse sub minimul special la textului încriminator al faptelor, ca urmare a reținerii în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Relativ la inculpații P.R., P.C., B.N., Curtea a reținut în favoarea acestora circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., dând efectele prevăzute de art. 76 C. pen. A aplicat acestora pedepse sub minimul redus ca urmare a aplicării disp. art. 3201 C. proc. pen. (ce se impun a fi reținute având în vedere disp. art. XI din O.U.G. nr. 121/2011 publicată în M. Of. nr. 931/09.12.2011 și faptul că sentința atacată a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe).

Dată fiind amploarea activității desfășurate de inculpații L.G. și P.M., Curtea a apreciat că pedepsele aplicate sunt suficiente pentru reeducarea acestora și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, iar scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepselor în regim privativ de libertate.

Având în vedere că în speță sunt îndeplinite condițiile cu privire la pedeapsa aplicată și natura infracțiunii, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, Curtea a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., relativ la inculpata B.C.

În cazul inculpaților P.R., P.C., B.N., având în vedere împrejurările concrete de comitere a faptelor, poziția procesuală, Curtea a apreciat că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este de natură să asigure reinserția socială a acestora, și se constituie într-un sever avertisment pentru viitor, urmând a face aplicarea art. 861 C. pen.

În temeiul art. 383 rap. la art. 350 alin. (1), (4) C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpații P.R., P.C., B.N. și B.C., măsură care este executorie.

Referitor la latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că părțile vătămate S.C.M. și V.F. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Relativ la părțile civile S.M.G., S.M. și C.L., sumele stabilite de prima instanță în favoarea acestora cu titlu de daune morale sunt justificate, având în vedere suferințele psihice încercate.

Așa fiind, curtea, în temeiul art. 17 C. proc. pen., a obligat inculpații L.G., P.M., P.R., P.C. și B.N. să plătească, în solidar, părții civile S.M.G. suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

A obligat inculpații L.G., P.M., P.R. să plătească în solidar părții civile S.M. suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale.

A respins restul pretențiilor formulate de partea civilă S.M.G., ca neîntemeiate.

A obligat inculpata B.C. să plătească părții civile C.L. suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

Având în vedere declarațiile victimelor, precum și celelalte probe administrate în cauză, Curtea a constatat că inculpații, mai puțin inculpata B.C., au primit, în urma săvârșirii infracțiunilor, următoarele sume: 2.000 euro de la M.M., 45.000 euro de la A.V., 40.000 euro de la S.S., 10.000 euro - S.M. și 7.000 euro - S.M.G.

Față de cele mai sus-reținute, Curtea, în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001, a dispus confiscarea sumelor de bani de la inculpați.

Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava și inculpații L.G., P.M. și B.C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, fără a invoca vreun caz de casare, a susținut, în scris și concluziile orale formulate la dezbateri, ca motive de recurs:

- greșita aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. pentru inculpații P.R., P.C. și B.N.;

- greșita interpretare a probelor și necoroborarea acestora ce a condus la soluțiile nelegale de:

1. achitare a inculpaților P.R., P.C. și B.N. pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/200;

2. înlăturarea nelegală a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 pentru inculpații L.G., P.M. și B.C. și raportat la infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 pentru inculpatele B.N. și P.C.

- greșita individualizare a pedepselor și a modalității de executare a acestora.

Recurenta inculpată B.C. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12, 13, 14 și 172 C. proc. pen. susținând următoarele motive de recurs:

- greșita condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 întrucât nu este îndeplinit conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, lipsind latura subiectivă și obiectivă, respectiv amenințarea, violența sau altă formă de constrângere, răpirea, frauda ori înșelăciunea, fără de care infracțiunea de trafic de persoane nu poate fi legal reținută.

Pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a solicitat, de asemenea, achitarea.

Temeiul achitării a fost indicat ca fiind cel prev. de art. 10 lit. b) C. proc. pen., prin motivele scrise și cel prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen., la dezbaterea recursului.

- greșita condamnare pentru infracțiunile prev. de.art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 datorată, în esență, greșitei aprecieri a probelor;

- greșita individualizare a pedepsei.

Recurenții inculpați L.G. și P.M., prin apărător ales, au solicitat diminuarea cuantumului pedepselor aplicate și suspendarea executării sub supraveghere, în temeiul art. 861 C. pen.

Examinând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor art. 3856 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În privința motivului de recurs privind greșita achitare a inculpaților P.R., P.C. și B.N. pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin decizia atacată s-a apreciat că, prin conținutului mijloacelor de probă, este dovedit că victimele A.V., P.M.B., V.F. și S.S., în cazul inculpatului P.R., victimele M.M. și M.A.A., în cazul inculpatei P.C. și victimele A.V., F.C., P.F. și P.E., în cazul inculpatei B.N. au cunoscut natura activității pe care urmau să o presteze prin plecarea în străinătate, respectiv aceea de a se prostitua, motiv pentru care faptele inculpaților în legătură cu aceste victime au fost considerate, de Curtea de Apel, ca reprezentând acte materiale ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată.

Totodată, s-a dispus achitarea inculpaților P.R., P.C. și B.N. pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând motivul de recurs al Parchetului prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., se constată că nu se încadrează acestuia întrucât, pentru faptele comise de inculpați, în legătură cu aceste victime, nu s-a pronunțat, în realitate, o soluție, de achitare, inculpații fiind condamnați pentru aceste fapte, calificate juridic de instanță ca acte materiale ale infracțiunii de proxenetism săvârșită în formă continuată.

Parchetul nu a invocat, eventual, greșita încadrare juridică dată faptelor în discuție, ca acte materiale care fiecare în parte întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, motiv de recurs care se încadrează cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., iar Înalta Curte putea lua în considerare, din oficiu, acest caz de casare numai când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului, condiție care, în mod evident, nu este întrunită din moment ce inculpații P.R., P.C. și B.N. au fost achitați pentru faptele despre care acuzarea susține că reprezintă infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și, oricum, încadrarea juridică dată de curtea de apel este favorabilă inculpaților.

Înalta Curte constată că temeiul de drept prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen., indicat de instanța de apel privind achitarea inculpaților P.R., P.C. și B.N. pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nu corespunde motivării în fapt, care este proprie achitării în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Dar Parchetul a criticat respectiva achitare a inculpaților P.R., P.C. și B.N. susținând că s-a făcut o greșită interpretare a probelor care nu au fost coroborate, motivul de recurs nevizând temeiul de drept al achitații.

De asemenea, cazul de casare prev. la pct. 172 C. proc. pen. ar fi putut fi luat în considerare, din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., numai dacă ar fi influențat hotărârea în defavoarea inculpatului, ceea ce nu este cazul, pentru că soluția ar fi aceeași indiferent dacă achitarea s-ar întemeia pe dispozițiile lit. c) sau ale lit. d) a art. 10 C. proc. pen. În plus, achitarea în baza lit. c) a art. menționat este mai favorabilă inculpaților decât achitarea bazată pe dispozițiile lit. d) a art. 10 C. proc. pen.

Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare.

Stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente, în fața cărora cauza devoluează în fapt și în drept, respectiv instanța de fond și de apel, în cazul ambelor situații fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.

În mod excepțional, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Eroarea gravă trebuie să rezulte din compararea faptelor reținute prin hotărâre cu probele administrate, cazul de casare menționat neputând fi asimilat cu o greșită apreciere a probelor.

Astfel cum s-a statuat și prin decizia în interesul legii nr. 8 din 09 februarie 2009, incidența dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat soluția adoptată.

Analizând din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., critica inculpatei B.C. referitoare la greșita condamnare pentru infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, se constată că acest motiv de recurs este neîntemeiat deoarece nu se invocă o eroare gravă de fapt care să fi avut drept consecință condamnarea inculpatei, ci se susține, în esență, că această soluție se datorează greșitei aprecieri a probelor.

Motivul de recurs privind greșita condamnare pentru infracțiunile prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, bazat pe argumente ce țin de interpretarea probatoriului, nu de circumscrie nici cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării dacă sunt contrare legii sau prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii, cazul de casare vizând chestiuni de drept, iar nu de fapt ale hotărârii.

Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Înalta Curte consideră că nu există o stabilire greșită a situației de fapt, de către Curtea de Apel, în ceea ce o privește pe inculpata B.C., nu au fost ignorate probe și nici nu s-a acordat încredere excesivă unora dintre acestea. Instanța de apel a analizat infracțiunile pentru care este acuzată recurenta inculpată B.C. conform rechizitoriului, dar și apărările formulate privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor.

În acest sens, probatoriul administrat dovedește, fără dubiu, că inculpata B.C. a aderat la grupul format de către ceilalți inculpați care a acționat în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, fiind regăsite în componența și modul de funcționare a grupului caracteristicile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, care-i dau caracter infracțional organizat.

Astfel, conținutul mijloacelor de probă demonstrează că, din alcătuirea grupului făceau parte mai mult de trei persoane, că acesta nu a fost format ocazional, ci a ființat cu un anumit scop, o perioadă relativ lungă de timp, membrii grupului au avut roluri bine delimitate în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave, ca traficul de persoane, pentru a se obține beneficii materiale.

În concret, victimele au fost racolate de unul sau mai mulți inculpați, transportate separat sau cu alte victime, fiind ulterior preluate, în Italia, de unii dintre inculpați care aveau și rolul de a le supraveghea.

Rolul inculpatului L.G. împreună cu inculpata P.M. a fost acela de a organiza și coordona întreaga activitate de recrutare, cazare (la domiciliul lor), transport și exploatare sexuală a victimelor, fiind principalii beneficiari ai sumelor obținute din exploatarea acestora. Totodată, aceștia au suportat cheltuielile pentru transportul victimelor și pentru obținerea pașapoartelor, precum și alte cheltuieli necesare deplasării lor în străinătate.

Inculpații P.R. și P.C., copiii inculpatei P.M., au transportat, cazat și supravegheat victimele și au încasat sumele obținute de acestea prin practicarea prostituției.

Rolul inculpatei B.N. în cadrul grupării a fost acela de a supraveghea victimele.

La acest grup infracțional organizat, a aderat inculpata B.C. care, la rândul său, a avut rol de supraveghetor.

În acord cu instanța de apel, se consideră că nu are relevanță, sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dacă activitatea inculpatei, în cadrul grupului, a fost mai redusă, ca durată, în timp, decât perioada de existență a grupului, și nici dacă inculpata i-a cunoscut pe toți membrii acestui grup.

Totodată, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 având ca victimă pe C.L., care a fost indusă în eroare de inculpata B.C. asupra naturii activității pe care urma să o desfășoare în Italia și a fost forțată, în iulie-august 2006, să practice prostituția, prin amenințări cu acte de violență, după cum rezultă din declarația victimei dată în faza de urmărire penală, depoziția martorei M.M., audiată la cercetarea judecătorească, în primă instanță, și cea a părții vătămate S.M. care, în declarațiile date, a afirmat că a cunoscut-o pe C.L. în Italia, unde practica prostituția în folosul inculpaților, aceasta fiind sub supravegherea inculpatei B.C. și a numitei P.L.

În consecință, este neîntemeiată cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Enunțarea cazului de casare prev. de pct. 13 al art. 3859 C. proc. pen. care prevede că hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o infracțiune care nu este prevăzută de legea penală, s-a făcut în mod formal, de către inculpata B.C., deoarece niciunul dintre motivele de recurs nu se circumscrie acestuia.

Cazul de casare prev. de art. 3859 pct 172 C. proc. pen. în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii

Potrivit art. IX din O.U.G. nr. 121/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 931/29.12.2011, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu nr. 3/D/P/2007 din 12 martie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Botoșani. În cauză, cercetarea judecătorească în primă instanță a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în M. Of., Partea I, nr. 714/26.10.2010, iar la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011, Tribunalul Botoșani, ca primă instanță, pronunțase sentința penală nr. 281, la data de 08 decembrie 2011.

Prin urmare, la primul termen de judecată cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanței de urgență, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. trebuiau să se aplice în mod corespunzător.

La primul termen de judecată, în apel, din data de 05 martie 2012, procedura de citare a fost legal îndeplinită, fiind prezenți inculpații B.C., P.R., B.N. și P.C. La cererea acestora, cauza s-a amânat pentru a li se da posibilitatea să-și angajeze apărători.

La următorul termen de judecată din 02 aprilie 2012, cu procedura completă, s-au prezentat inculpații P.R., B.N. și P.C., asistați de avocat ales, cauza fiind amânată pentru imposibilitatea prezentării, din motive medicale, a inculpatei B.C.

La al treilea termen de judecată, din 02 mai 2012, cu procedura completă, inculpații P.R., B.N. și P.C. au dat declarații prin care au solicitat aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.

Față de toate acestea, Înalta Curte constată că manifestarea de voință a inculpaților P.R., B.N. și P.C. pentru a li se aplica dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., s-a exercitat cu depășirea termenului prev. de art. IX din O.U.G. nr. 121/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative, care a fost primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanțe de urgență.

În plus, Înalta Curte constată că, deși inculpații P.R., P.C. și B.N., la termenul din 02 mai 2012, au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., ulterior, la termenul din 04 octombrie 2012, așa cum rezultă din încheierea de ședință, referindu-se la inculpata B.C., au relatat că nu cunosc despre implicarea acesteia în activitatea de proxenetism sau trafic de persoane, deși conform acuzațiilor aduse lor prin rechizitoriu, acești inculpați au făcut parte din grupul infracțional organizat, infracțiune pentru care au fost trimiși în judecată.

Situația inculpatului P.R. este similară dat fiind că, la aceeași întrebare, inculpatul nu a mai răspuns, apărătorul său ales menționând că respectiva întrebare i-a fost adresată la momentul declarației luate inculpatului.

Așadar, din perspectiva acestui ultim aspect analizat, se constată că dintre cerințele prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., necesar a fi îndeplinite pentru ca procedura pledoariei de vinovăție să fie aplicabilă - cu reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, nu este întrunită condiția enumerată la alin. (2) al textului legal menționat, ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reținute în actul desesizare a instanței.

În consecință, motivul de recurs al Parchetului fiind întemeiat, se vor înlătura dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., pe care instanța de apel le-a reținut în favoarea inculpaților P.R., P.C. și B.N.

Motivul de recurs privind greșita înlăturare a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 pentru inculpații L.G., P.M., B.C., precum și înlăturarea acelorași prevederi legale raportat la infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 pentru inculpatele B.N. și P.C., se subsumează cazului de casare de la pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. întrucât vizează verificarea încadrării juridice stabilite prin hotărârea atacată, prin raportare la elementele situației de fapt stabilite de Curtea de Apel.

În acest sens se constată că instanța de apel a stabilit ca situație de fapt, în cazul inculpaților L.G. și P.M., că singura victimă majoră, care a fost înșelată, cu privire la natura activității ce urma a fi desfășurată în străinătate, a fost C.L. (căreia i s-a spus că va lucra în agricultură sau ca dansatoare în club), celelalte victime majore cunoscând că vor practica prostituția, situație în care, instanța de recurs consideră că, în mod legal, cei doi inculpați nu au fost condamnați pentru forma continuată a infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Acțiunile desfășurate cu privire la celelalte victime majore, pe care instanța de apel le-a identificat expres, s-a arătat că se circumscriu infracțiunii prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de apel nu a omis să se pronunțe cu privire la acțiunea inculpatului L.G. asupra victimelor A.V. și M.M., doar că a stabilit că acestea nu au fost de tipul traficului de persoane, deoarece victimele au cunoscut natura activității ce urma a fi prestată în Italia, astfel că s-a considerat că, și referitor la acestea, s-au comis acte materiale care fiecare în parte au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism.

Înalta Curte mai constată că instanța de apel a stabilit ca situație de fapt (care nu a fost criticată de Parchet că ar fi afectată de o eroare gravă de fapt), că în activitatea de exploatare a victimei M.A.A. a fost implicată inculpata P.M., iar în cea de exploatare, prin prostituție, a victimei V.F., a fost implicat P.R., considerând, în baza probelor că nu se poate reține o contribuție comună ori o implicare a fiecărui inculpat în întreaga activitate infracțională.

În sensul celor arătate, instanța de apel a considerat că, față de probatoriul administrat în cauză, în mod greșit s-a reținut, printre victime, și numita F.M.A. (16 ani) deoarece cel care a încercat recrutarea ei a fost numitul A.C. și minora a refuzat propunerea acestuia de a practica prostituția (sens în care este de altfel și situația de fapt stabilită de prima instanță în considerentele sentinței), fiind astfel neîntemeiată critica din motivele scrise de recurs că instanța a omis să facă referire la traficarea acestei minore.

Curtea de Apel a mai stabilit, în baza materialului probator că, în activitatea infracțională a inculpatei B.C., numai victima C.L. a fost indusă în eroare asupra naturii activității pe care urma să o desfășoare în străinătate, fiind forțată să practice prostituția prin amenințări, iar nu și victima M.A.A., motiv pentru care nu este întemeiată critica privind nelegala înlăturare a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. relativ la infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 se justifică având în vedere că doar victima S.M.G. era minoră, dintre persoanele de pe urma cărora inculpata B.N. a tras foloase materiale.

În privința inculpatei P.C., instanța de recurs constată că, prin motivele de recurs ale Parchetului, în mod eronat s-a arătat că instanța de apel a înlăturat dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, aceasta fiind condamnată pentru forma continuată a infracțiunii.

Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Individualizarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Ținând cont de aceste criterii, se consideră că pedepsele aplicate recurenților inculpați L.G., P.M. și B.C., sunt just individualizate atât în privința cuantumului, cât și al modalității de executare, nefiind justificat a se reduce sau agrava sancțiunile aplicate.

În acest sens, în privința inculpaților L.G. și P.M. se ține seama de gradul de pericol social al faptelor comise, care formează un concurs real de patru infracțiuni, dintre care proxenetismul și traficul de minori sunt săvârșite, în mod repetat, ceea ce denotă, o dată în plus, perseverența infracțională a acestora.

Se apreciază că instanța de apel a realizat un echilibru între circumstanțele atenuante și cele agravante ce caracterizează situația juridică a inculpaților L.G. și P.M., având în vedere, pe de-o parte, circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. dat fiind comportamentul în societate, al inculpaților, înainte de comiterea prezentelor fapte (fără antecedente penale), iar pe de altă parte valorile sociale cărora li s-a adus atingere prin infracțiunile comise, nefiind de omis că unele dintre victime au fost minore, iar activitatea infracțională s-a derulat într-un mod organizat, cu roluri bine stabilite între inculpați, între care L.G. și P.M. au fost inițiatorii constituirii grupului și coordonatorii acțiunilor celorlalți membrii ai acestuia.

Relativ la inculpata B.C., se apreciază că pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, reflectă gradul de pericol social concret mai redus al faptelor pe care le-a comis și datele ce caracterizează persoana acesteia. Criteriile generale de individualizare a pedepsei reglementate de art. 72 C. pen. au fost analizate conjugat, fiind aplicate prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu consecința reducerii pedepselor sub minimele speciale prevăzute pentru aderare la grup infracțional organizat și trafic de persoane.

Solicitarea formulată de procuror în sensul agravării răspunderii penale a inculpatei B.C. se consideră a fi neîntemeiată, inclusiv prin raportare la atitudinea sa procesuală-fiind prezentă în fața instenței de recurs, și conținutul înscrisurilor depuse la dosar din care rezultă că inculpata are un loc de muncă din anul 2010, un copil minor în întreținerea sa exclusivă, în clasa a XII-a, și a primit caracterizări favorabile de la locul de muncă, dirigintele de la liceul copilului, vecini și cunoscuți.

Cât privește inculpații P.R., P.C. și B.N., Înalta Curte precizează că, în procesul de stabilire a cuantumului pedepselor se are în vedere concursul real dintre infracțiunile de grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, perioada de timp relativ îndelungată în care au fost desfășurate acțiunile, repetabilitatea acestora, gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurarea că unele dintre victimele traficului de persoane erau minore.

Însă, față de atitudinea procesuală a acestor inculpați în fața autorității, deși au fost înlăturate dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., se apreciază că se poate da eficiență prevederilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., după cum se pot reține dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpații fiind la primul conflict cu legea penală și neexistând date că au avut, anterior, un comportament negativ în societate.

Prin urmare, pedepsele inculpaților P.R., P.C. și B.N. vor fi reduse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise.

Ca și modalitate de executare a pedepsei inculpaților P.R., P.C. și B.N., nu se justifică a fi executarea în stare de detenție, cum a solicitat acuzarea, scopul pedepsei putând fi atins și prin suspendarea sub supraveghere a executării. Durata termenelor de încercare de 6 ani - pentru inculpatul P.R. și 5 ani - pentru inculpatele P.C. și B.N., ca și măsurile de supraveghere la care sunt supuși inculpații în această perioadă de timp, sunt de natură a conduce la reeducarea lor și la prevenirea comiterii de către aceștia a altor infracțiuni, mai ales că, în această din urmă ipoteză, ar urma să execute și pedeapsa aplicată în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava împotriva deciziei penale nr. 102 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa, în parte, decizia atacată, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. reținute în favoarea inculpaților P.R., P.C. și B.N. și, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.R., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. va condamna inculpatul P.R. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2) și (39 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. va condamna același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. va condamna același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., va aplica inculpatului P.R. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va descontopi pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată inculpatei P.C., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. va condamna inculpata P.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. va condamna aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. va condamna aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., va aplica inculpatei P.C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va descontopi pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată inculpatei B.N., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. va condamna inculpata B.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. va condamna aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. va condamna aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., va aplica inculpatei B.N. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale.

În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.G., P.M. și B.C. împotriva aceleiași decizii.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții inculpați L.G., P.M. și B.C. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați P.R., P.C. și B.N., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava împotriva deciziei penale nr. 102 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia atacată, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. reținute în favoarea inculpaților P.R., P.C. și B.N. și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.R., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. condamnă inculpatul P.R. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. condamnă același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. condamnă același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., aplică inculpatului P.R. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată inculpatei P.C., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. condamnă inculpata P.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. condamnă aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. condamnă aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., aplică inculpatei P.C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată inculpatei B.N., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. condamnă inculpata B.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. condamnă aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. condamnă aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., aplică inculpatei B.N. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.G., P.M. și B.C. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenții inculpați L.G., P.M. și B.C. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați P.R., P.C. și B.N., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2013.