Appeals by convicts and tax authority fail; retrial order upheld for denial of effective counsel and inadequate reasoning.

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 175 din data de 8 iulie 2011, Tribunalul Harghita l-a condamnat pe inculpatul B.P., în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., respectiv a dreptului de a desfășura activități de colectare de deșeuri metalice.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.P. la pedeapsa de 6 ani închisoare și în baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamna pe inculpatul B.P. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., alături de fiecare dintre pedepsele principale stabilite mai sus, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., respectiv a dreptului de a desfășura activități de colectare de deșeuri metalice.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe inculpatul Z.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., respectiv a dreptului de a desfășura activități de colectare de deșeuri metalice și în baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul Z.M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., alături de fiecare dintre pedepsele principale stabilite mai sus, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., respectiv a dreptului de a desfășura activități de colectare de deșeuri metalice.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe inculpatul C.P. la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., respectiv a dreptului de a desfășura activități de colectare de deșeuri metalice.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de furt calificat.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., alături de fiecare dintre pedepsele principale stabilite mai sus, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., respectiv a dreptului de a desfășura activități de colectare de deșeuri metalice.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 lit. c) C. pen. a l-a condamnat pe inculpatul M.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., respectiv a dreptului de a desfășura activități de gestiune.

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., alături de fiecare dintre pedepsele principale stabilite mai sus, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 5 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., respectiv a dreptului de a desfășura activități de gestiune, iar în baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată acestui inculpat prin Sentința penală nr. 109 din data de 10 martie 2006 a Judecătoriei Hunedoara, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa principală de 7 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul L.R.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., alături de fiecare dintre pedepsele principale stabilite mai sus, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul O.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., alături de fiecare dintre pedepsele principale stabilite mai sus, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe inculpatul B.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., iar în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., alături de fiecare dintre pedepsele principale stabilite mai sus, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe inculpatul C.A.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., iar în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., alături de fiecare dintre pedepsele principale stabilite mai sus, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), art. 35 alin. (2), (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B.P.R. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.M. pentru infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B.T. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.N. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul D.G. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.N. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul G.I. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H.A. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B.C. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.S. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul R.I.F. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat pe inculpatul N.D. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul M.M. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC S.R. SRL Deva și au fost obligați, în solidar și în părți egale, inculpații B.P., Z.M., C.P., M.E., L.R.A., O.N., B.T., C.A.I. să plătească părții civile suma de 981.553 lei despăgubiri civile. Au fost obligate părțile responsabile civilmente SC I.T.M. SRL și SC S.Y. SRL la plata despăgubirilor civile stabilite în sarcina inculpatului B.P., în solidar cu acesta.

S-au respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate de părțile civile SC U.M.C. SA, SC F.I. SRL Alba Iulia, SC F.C. SRL Sântimbru, SC B. SRL Cugir, au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse în cursul procesului penal asupra bunurilor inculpaților condamnați prin prezenta hotărâre și asupra bunurilor părților responsabile civilmente și în baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați, în solidar, inculpații B.P., Z.M., C.P., M.E., L.R.A., O.N., B.T., C.A.I. să plătească statului câte 600 lei, parte din cheltuielile judiciare. Au mai fost obligați părțile responsabile civilmente SC I.T.M. SRL și SC S.Y. SRL la plata cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatului B.P., în solidar cu acesta, în părți egale, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.

În baza art. 193 C. proc. pen. a fost respinsă cererea părții civile SC S.R. SRL privind obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.

Prima instanță de fond a reținut, în fapt, în baza probelor administrate, că în municipiul Sebeș a fost constituită și a căpătat amploare, o grupare infracțională specializată în sustragerea și valorificarea de metale neferoase și spălarea sumelor de bani, rezultate din această activitate infracțională. Metalele neferoase au fost sustrase, în principal, de la SC S.R. SRL Deva. Activitatea de sustragere a cuprului a fost coordonată de inculpatul B.P., precum și de inculpatul C.P., acesta din urmă cooptându-i pe inculpatul M.E., ajutat de inculpații L.R.A., O.N., B.T., C.A.I..

Pentru a masca activitatea infracțională și proveniența metalelor neferoase, precum și pentru a da aparență, de legalitate, sumelor de bani rezultate din valorificarea metalelor sustrase, B.P. l-a determinat pe inculpatul Z.M. să înființeze, pe numele său și al membrilor familiei sale, societățile comerciale: SC P. SRL Strehaia, administrată de Z.M., SC I.C.M. SRL Strehaia, administrată de M.I., SC G.H. Strehaia, administrată de Z.T. și SC I.D.L. I. SRL Strehaia, administrată de G.G.. Toate aceste societăți comerciale aveau un capital subscris de 20 RON și nu aveau puncte de lucru.

În contabilitatea firmelor, conduse de inculpatul B.P. și ceilalți membrii ai familiei sale, au fost înscrise operațiuni care să ilustreze faptul că neferoasele sustrase proveneau de la una sau alta dintre firmele inculpatului Z.M., aspecte ce au rezultat din notele de constatare întocmite în cauză de către inspectorii din cadrul Gărzii Financiare Alba.

În baza documentelor de proveniență a neferoaselor, întocmite în fals, inculpatul B.P. a valorificat metalele sustrase la SC R. SA Sibiu, SC S. SA Brașov, SC R. București, SC D. SRL Slatina, SC E.S. SRL Zlatna. Sumele de bani, astfel obținute, s-au întors de la firmele inculpatului B.P. la cele ale inculpatului Z.M. care, personal sau prin celelalte persoane, care figurau ca administratori, le-a ridicat în numerar și le-a predat inculpatului B.P..

În acest fel, inculpații au ascuns originea ilicită a sumelor de bani obținute, cunoscând că acestea provin din săvârșirea unor infracțiuni.

Săvârșirea furturilor de deșeuri de cupru de la SC S.R. SRL Deva a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpatului M.E. cu cele ale martorilor P.V., V.V., P.I., D.N., G.P., P.D., L.I., Ț.S.M., precum și cu înscrisurile aflate în evidența SC S.R. SRL, constând în fișele de pontaj, fișele de magazie, registrele de la poarta de acces în unitate și cu notele de interceptare telefonică efectuate în cauză.

Din probele existente în cauză s-a putut reține, cu certitudine, că în toamna anului 2005, inculpatul C.P. i-a instigat pe inculpații M.E., C.A.I., L.R.A., B.T. și O.N., toți angajați la SC S.R. Deva la "magazia de fire", să sustragă, din unitate, cablaje din cupru și să i le predea lui, contra cost. Aceștia au gândit un mod de operare, pentru sustragerea sistematică, de deșeuri și cabluri din cupru din incinta SC S.R. Deva și valorificarea acestora.

Din coroborarea, notelor de interceptare a convorbirilor telefonice cu declarațiile martorilor V.V. și P.V. și cu declarațiile inculpatului M.E., a reieșit că B.P. a fost cel care s-a preocupat de găsirea de mijloace de transport, inculpatului C.P. revenindu-i sarcina de a prelua și coordona activitatea de transport, iar inculpatului M.E. de a coordona activitatea infracțională desfășurată în interiorul fabricii.

În realizarea activităților infracționale, inculpatul C.P. aștepta camioanele, în parcarea de la L. Vințu de Jos, unde le explica conducătorilor auto de unde trebuie încărcată "marfă" și, ținând cont de indicațiile inculpatului M.E., ce "trebuie să spună paznicului" de la punctul de acces în incinta fabricii.

În declarația sa, dată în cursul urmăririi penale, inculpatul M.E. a declarat că: "La indicațiile mele numitul C.P. îl învăța pe șoferi să declare paznicului, de la poarta de acces, că vin cu marfa din Germania, Italia, Ungaria sau alte locații pentru S. Deva, Orăștie și Alba Iulia. Precizez că, în practica firmei de pază, chiar în perioada anterioară anului 2006, camioanele care făceau aprovizionare, pentru a intra în incinta unității era suficient să indice locul de unde aducea marfa, aspect cunoscut de noi".

În incinta fabricii, camioanele erau direcționate de M.E., către una dintre trapele de încărcare, cel mai adesea la "trapa de sub copertină" (a treia), de la colțul fabricii. Acolo așteptau inculpații C.A.I., L.R.A., B.T. și O.N. care, le cereau șoferilor să parcheze, cu spatele, la trapă, iar după ce deschideau ușa din spate a dubei, să aștepte, în cabină, până ce terminau de încărcat. "Marfa" era pregătită, din timp, de grupul coordonat de M.E., în paleți de carton, iar încărcarea în camioane se făcea cu ajutorul motostivuitorului, doi dintre inculpați "aranjând paleții" în duba camionului. În acest sens declarația inculpatului M.E. s-a coroborat cu cele ale martorilor P.I., D.N., G.P., T.L.A. (ascultat în cursul urmăririi penale), P.D., L.I.. Inculpatul M.E. a arătat că: "De la poarta de acces în unitate șoferul era direcționat în spatele firmei unde eu aveam biroul. De acolo eu îl redirecționam către trapa de sub copertină (a treia ușă), loc în care camionul era încărcat de O.N., C.A.I. și L.R.A. și B.T.. În tot acest timp șoferul aștepta în cabina camionului. Deșeurile erau pregătite în paleți de carton. După încărcare îi predam șoferului aviz de însoțire a mărfurilor. Fac precizarea că pe paleți erau aplicate foi A4 cu inscripția de destinație Alba sau Oraștie. În urma efectuării acestor formalități camionul se deplasa către poarta de intrare a unității. Paznicul verifica încărcătura, ușile fiind deschise de către șofer, după care părăsea unitatea".

Activitatea infracțională a început în luna ianuarie 2006, desfășurându-se, în timp, până în luna noiembrie 2007. În toată această perioadă, grupul a sustras, în mod sistematic, cabluri din cupru "materie primă" și deșeuri din cabluri din cupru ("scrap") din incinta SC S.R. Deva, cantitățile de neferoase fiind scoase din fabrică de 1 - 2 ori, în fiecare lună, cu ajutorul camioanelor. Cantitățile cuprinse într-un transport erau de 2.000 - 3.500 kg și acestea erau transportate la depozitele inculpatului B.P. din Sebeș, sub coordonarea directă, a inculpatului C.P..

Din analiza fișelor de magazie și a registrelor de la poarta de acces în SC S.R Deva, SC S.R Oraștie și SC S.R Alba Iulia a rezultat faptul că marfa, scoasă din SC S.R Deva, având ca destinații SC S.R Oraștie și SC S.R Alba Iulia, a fost sustrasă, nefiind înscrisă în fișele de magazie, iar autocamioanele nu apăreau în registrele de la poartă acces a SC S.R Oraștie și SC S.R Alba Iulia, pentru a preda marfa, așa cum a rezultat din avizele de însoțire și etichetele lipite, pe paleții transportați, întocmite, în fals, de inculpatul M.E. și consemnate în registrul de ieșire de la poarta S.R Deva.

La început, sustragerile de cabluri din cupru au fost efectuate în cantități relativ reduse, 300 - 400 kg/transport, însă, pe parcurs, suspecții și-au perfecționat modul de operare, transporturile fiind efectuate cu autocamioanele, direct, din incinta S.R Deva, iar cantitățile s-au ridicat în medie la 2.000 - 3.500 kg/transport.

Primul furt de cabluri (400 kg) a avut loc în luna ianuarie 2006, după ce inculpații O.N., B.T., C.A.I. și L.R.A. au identificat cablurile, care puteau fi sustrase și le-au pregătit, astfel încât să poată fi transportată cu brațele. Contactat telefonic inculpatul C.P., însoțit de fiul său C.C. s-au prezentat, în jurul orelor 23, la gardul fabricii înspre L.S. și au încărcat și transportat cele 400 kg cabluri cu un autoturism. În acest sens a fost declarația inculpatului M.E.: "întrucât îl cunoșteam pe C.P., ... care-mi ceruse să-i fac rost de cablu, l-am apelat pe acesta, stabilind o dată, pe care nu o rețin, dar știu că a fost în ianuarie sau februarie 2006, pentru a veni să ia cabluri, el urmând a se ocupa și de transport"; "la această tranzacție, O.N. și B.T. au verificat marfa care a putut fi sustrasă, iar C.A.I. și cu L.R.A. pregăteau marfa, astfel încât să poate fi transportată, cu brațele. După orele 23, după ce am intrat în tură, am fost contactat de C.P. care mi-a spus că a ajuns în locul, stabilit de noi, pentru a lua cablurile. Precizez că acel loc era parcarea de la service-ul D.S., loc în care noi am transportat marfa, cu moto-stivuitorul, iar cablurile erau aruncate, cu brațele, prin gard de noi toți. Arăt că paznicul de serviciu ne supraveghea pentru a nu fi prinși în flagrant.

Următoarele 3 furturi, a câte 300 - 400 kg fiecare, au avut loc în luna februarie și martie 2006. În aceste cazuri, inculpații O.N., B.T., C.A.I. și L.R.A., sub îndrumarea lui M.E., au pregătit, transportat și scos, prin gardul fabricii, către L.S., alte 300 - 400 kg cabluri din cupru. Din acest loc cablurile sustrase au fost transportate, cu autoturismele inculpaților B.T. și L.R.A., până într-o parcare din localitatea Sântuhalm, jud. Hunedoara. În toate cele trei cazuri, inculpații B. și L. au fost însoțiți de M., iar cablurile sustrase au fost predate inculpatului C.P., care a fost însoțit de fiul său zis "C.". În acesta sens, inculpatul M.E. a declarat: "întrucât lui C.P. îi era frică să vină în parcarea menționată, cablurile, tot 300 - 400 kg, au fost scoase, prin același mod și loc, prin gard, cu contribuția tuturor persoanelor menționate, de unde B.T., a transportat-o, cu autoturismul său D., într-un alt loc, undeva în Sântuhalm, de unde a fost preluată de C.P.. Suma primită am împărțit-o, de asemenea, în părți egale, mai puțin paznicul care a primit o sumă stabilită, de comun acord."; "cablurile au fost scoase prin același mod și loc, prin gard, cu contribuția tuturor persoanelor menționate, ... transportul la Sântuhalm a fost efectuat de B.T. și eu, și în aceste două cazuri, C.P. a fost însoțit de fiul său C.C.".

La începutul lunii martie 2006 conducerea S.R Deva a sesizat sustragerile, de cabluri din cupru, și a dispus luarea unor măsuri suplimentare de supraveghere și pază, prin poziționarea unei camere de luat vederi și instalarea unui reflector, în zona gardului dinspre L.S., pe unde erau scoase cablurile. Inculpații C.P. și M.E. au stabilit ca "marfa" să fie scoasă din societate, cu ajutorul camioanelor, care făceau aprovizionarea. De procurarea mijloacelor de transport s-a ocupat C.P.. În această modalitate au fost sustrase, în a doua jumătate a lunii martie, aproximativ 2.500 kg cabluri de cupru și deșeuri într-un singur transport. Având în vedere declarațiile inculpatului M.E., s-a putut stabili că, în cursul anului 2006 au fost efectuate cel puțin opt astfel de alte transporturi. În acest sens au fost declarațiile inculpatului M.: "Din a doua jumătate a lunii martie 2006 s-a început scoaterea cablurilor și deșeuri, din cupru, sustrase din incinta S.R Deva, cu ajutorul camioanelor tocmite de C.P.. Rețin că nici unul dintre aceste camioane nu aveau contracte de aprovizionare cu S.R Deva. În perioada martie 2006 - noiembrie 2007 au fost efectuate, lunar, în medie câte 1 - 2 transporturi, cu încărcături cuprinse între 2.500 - 3.500 kg fiecare. Nu știu care a fost numărul paleților care au fost încărcați de fiecare dată și nici greutatea acestora, întrucât aceștia nu erau pregătiți la o anumită greutate și mai mult de fiecare dată în spate se puneau un număr de 4 paleți goi pentru a ocupa spațiul din spate astfel încât să nu se poată înainta către fața camionului pentru a se verifica marfa.".

În data de 17 ianuarie 2007 la orele 20.35, declarând paznicului că are marfă de la București, martorul T.L.A. a intrat în incinta SC S.R Deva, cu autocamionul, fiind consemnat de paznic în registru de evidență al mașinilor, având destinație magazie, la numitul "T." M.. În incinta unității camionul a fost preluat de M.E., care l-a direcționat către locul de încărcare, iar acolo a fost încărcat de ceilalți inculpați. Autocamionul a ieșit din incinta firmei, la orele 21, în registrul de evidență fiind specificată destinația pentru S.R Orăștie și S.R Alba Iulia, locații în care nu s-a predat marfă.

Martorul T.L.A. a declarat că indicațiile, referitoare la transport și contravaloarea transportului, le-a primit de la C.P., iar "marfa" a fost transportată la depozitul din Sebeș, aparținând inculpatului B.P..

În data de 6 februarie 2007 martorul T.L.A., conducând autocamionul, a intrat în incinta SC S.R Deva, declarând la intrare că are marfa de la București. În registrul de evidență al mașinilor intrarea a fost consemnată la orele 20.30, destinația magazia la "T.M.", iar ieșirea la orele 20:50; fără a fi specificată destinația pentru S.R Orăștie și S.R Alba Iulia, fapt confirmat prin semnătura lui M.E. în același registru.

În incinta unității, camionul a fost preluat de M.E. care l-a direcționat către locul de încărcare, iar acolo a fost încărcat de complicii inculpatului. Martorul T.L.A. a declarat că indicațiile, referitoare la transport și contravaloarea transportului, le-a primit de la C.P., iar "marfa" a fost transportată la depozitul din Sebeș, aparținând lui B.P..

În data de 14 februarie 2007, declarând că vine cu marfă de la Otopeni, martorul T.L.A., cu autocamionul x, a intrat în incinta SC S.R Deva, la orele 20.35, fiind consemnat în registru de evidență al mașinilor, destinația magazia la "T." și a ieșit la orele 20:55, fapt confirmat prin semnătura lui M.E., în același registru.

Tot martorul T.L.A., a fost cel care a efectuat transportul și în data de 6 martie 2007. La orele 20:15 sub pretextul că avea marfa de la București, martorul a intrat în incinta SC S.R Deva, cu autocamionul, fiind consemnat în registru de evidență al mașinilor, destinația magazia, la "T.M.". În incinta unității, camionul a fost preluat de M.E. care l-a direcțional către locul de încărcare, iar acolo a fost încărcat de ceilalți inculpați. La ieșire, camionul a fost controlat, formal, de paznic care, totodată a făcut mențiunea în registrul de evidență a mașinilor că ora de ieșire este 20:40, și avea colete pentru Alba și Orăștie, fapt confirmat prin semnătura lui M.E., în același registru. Camionul nu a intrat la Orăștie sau Alba Iulia cu marfa.

Martorul T.L.A. a declarat că indicațiile referitoare la transport și contravaloarea transportului, le-a primit de la C.P., iar "marfa" a fost transportată la depozitul din Sebeș, aparținând lui B.P.. În data de 18 aprilie 2007 transportul cablurilor sustrase, din incinta S.R Deva, de către grupul coordonat de M.E., a fost efectuat de martorul G.P., cu autocamionul x. Declarând că avea marfa de la București, paznicul a permis accesul, în unitate, al camionului fără a-l verifica. Intrarea a fost consemnată în registru de evidență al mașinilor, intrarea având loc la orele 21:24, destinație magazia, la "T.", iar ieșirea la orele 21:50. În incinta unității camionul a fost preluat de M.E. care l-a direcționat către locul de încărcare, iar acolo a fost încărcat de ceilalți inculpați.

Martorul G.P. a declarat că plata transportului și indicațiile, referitoare la locul de încărcare și ce are de declarat paznicului, le-a primit de la C.P., iar "marfa", peste 2.500 kg încărcată, de la S.R Deva, a fost transportată la depozitul lui B.P., din Sebeș.

Un alt transport a fost identificat a fi fost efectuat, în data de 26 aprilie 2007, cu autocamionul x, condus de martorul P.I.. Intrarea în unitate a fost consemnată la orele 23.15, iar ieșirea la orele 23.35. În registru de acces în unitate, paznicul a consemnat că autocamionul era fără sigiliu și avea marfa din import Germania, având destinația magazia, la "T.M.". În incinta unității camionul a fost preluat de M.E., care l-a direcționat către locul de încărcare, iar acolo a fost încărcat de ceilalți inculpați.

Martorul a declarat că, la intrare, paznicul nu a controlat camionul, deși era nesigilat, dar a efectuat un control, formal, la ieșirea din unitate, când a verificat și avizul de însoțire, întocmit, în fals, de M.E..

Camionul nu figura ca intrat, în incinta S.R Orăștie sau Alba Iulia, deși la ieșirea, din fabrică, paznicul de la poarta de acces a controlat autocamionul și consemnat, în registrul de evidență al mașinilor, că acesta era încărcat cu 4 paleți, fapt confirmat prin semnătura lui M.E., în același registru. Coordonarea și plata transportului a fost efectuat de către C.P., iar "marfa" a fost transportată la depozitul, lui B.P., din Sebeș.

În seara zilei de 9 mai 2007, inculpatul B.P. l-a contactat pe martorul P.V., administrator la SC I.M. SRL Sebeș, de la care obținut, pentru efectuarea transportului de la Deva la Sebeș, un camion de capacitate 7,5 tone condus de G.P..

Anterior, B.P. îl contactase pe martorul V.F. care nu i-a putut efectua transportul, întrucât camioanele sale nu puteau efectua transporturi mai mari de 2.000 kg, iar B.P. avea nevoie să transporte 3 - 4.000 kg "marfă", de la Deva la Sebeș. În acest sens a fost declarația martorului V.F., din cursul urmăririi penale.

Astfel, în data de 10 mai 2007, la orele 00:43, martorul G.P., declarând că avea marfa din import Austria - Germania, a intrat în incinta SC S.R Deva, cu autocamionul. Intrarea a fost consemnată de paznic în registru de evidență auto, având destinație magazia, la "T.", ieșirea din fabrică fiind înregistrată cu ora. Accesul camionului în incinta unității a fost confirmată, prin semnătură, de inculpatul M.E..

Din probele administrate a reieșit că M.E. și complicii lui, au încărcat, condus de martorul G.P., cabluri, din cupru, sustrase din S.R Deva, pe care sub îndrumarea inculpatului C.P., le-a transportat la Sebeș, la depozitul inculpatului B.P..

Nu a fost predat vreun colet la S.R Orăștie sau S.R Alba Iulia, așa cum a rezultat din evidențele menționate.

Martorul G.P. a declarat că plata transportului și indicațiile, referitoare la locul de încărcare și ce avea de declarat paznicului, le-a primit de la C.P., iar "marfa", peste 2.500 kg, încărcată de la S.R Deva a fost transportată la depozitul, inculpatului B.P., din Sebeș.

Un alt transport a fost efectuat la data de 17 mai 2007, la orele 22:30, când a intrat în incinta SC S.R Deva autocamionul, condus de numitul T.L.A., care a declarat la intrare că avea marfă din import Austria - Germania, era consemnat, de paznic, în registrul de evidență al mașinilor, fără sigiliu, având destinație magazie, la "T.M.".

La ieșirea din fabrică, orele 22:55, paznicul a controlat autocamionul și a menționat, în registrul de evidență al mașinilor, că acesta era încărcat cu 4 paleți pentru Orăștie, fapt certificat prin semnătura inculpatului M.E., în același registru. În incinta unității camionul a fost preluat de M.E., care l-a direcționat către locul de încărcare, iar acolo a fost încărcat, de ceilalți inculpați, cu peste 3.000 kg cabluri din cupru.

În registrul de acces la S.R Orăștie nu a fost identificat camionul ca intrând în această unitate economică, din probele administrate rezultând că martorul T.L.A., sub îndrumarea lui C.P., a transportat cablurile din cupru sustrase din S.R Deva la Sebeș, la depozitul lui B.P..

În data de 6 iunie 2007 a fost comis un alt flirt, în dauna SC S.R Deva. Din notele de interceptare coroborate cu declarațiile martorilor P. și V., a rezultat că aceștia au fost contactați de C.P. și B.P., în vederea efectuării "unui transport de la Deva", întrucât martorul P.V. nu a avut camion liber, iar martorul V.V. nu a avut camion, care să poată transporta mai mult de 2.000 kg, B.P. a căutat un alt mijloc de transport, obținând un camion de la SC K.M. SRL Sebeș. În parcarea de la L., C.P. l-a așteptat și instruit pe martorul L.I., conducător auto, despre locul de unde trebuie să încarce și ce avea de declarat paznicului, la intrare, în unitate și a efectuat plata transportului.

Declarând că are marfa din import Austria, la orele 23:45, camionul x, condus de martorul L.I., a intrat în incinta SC S.R Deva. Nu a fost controlat la intrare, deși în registru de acces auto, paznicul a consemnat că autocamionul era fără sigiliu și destinația magazia, la "T.".

În incinta unității camionul a fost preluat de M.E. care l-a direcționat către locul de încărcare, iar acolo a fost încărcat de ceilalți inculpați, cu 3.915 kg cabluri din cupru.

La ieșirea din fabrică, consemnată la orele 00:10, paznicul, de la poarta de acces, a controlat autocamionul și a menționat, în registrul de evidență al mașinilor, că acesta era încărcat cu 4 paleți pentru Orăștie și 6 paleți pentru Alba, fapt confirmat de M.E., prin semnătura lui, în același registru.

Din probele administrate a reieșit că M.E. și complicii lui au încărcat, în camionul x, condus de L.I., cabluri din cupru sustrase din S.R Deva, iar acesta, sub îndrumarea lui C.P., le-a transportat până la intrare în mun. Sebeș, stația de carburanți "L.". Nici unul din cei 10 paleți cu marfă nu au fost predați la SC S.R Orăștie sau S.R Alba Iulia. Aici la cererea lui C.P., care a motivat că nu are oameni pentru descărcare, a parcat mașina și a lăsat cheile unui bărbat neidentificat, însoțitor de-al lui C.P.. A doua zi L.I. a luat mașina, de la intrare în mun. Alba Iulia dinspre Zlatna, unde se afla sediul SC E.S. SRL, firma colectoare de cupru.

Din notele de interceptare a reieșit că și B.P. a însoțit acest transport la Zlatna și a afirmat într-o convorbire telefonică că era "furat".

Instruit și plătit de inculpatul C.P., în data de 22 iunie 2007, la orele 22:30, martorul L.L. a intrat în incinta SC S.R Deva cu autocamionul x. Declarând că are marfă din import Germania, paznicul i-a permis accesul, în incinta S.R Deva, având destinație magazia, unde se afla numitul "T.", deși camionul era nesigilat. Aceste aspectele declarate și constate au fost consemnate de paznic, în registrul de evidență auto.

În incinta unității camionul a fost preluat de M.E., care l-a direcționat către locul de încărcare, iar, acolo, a fost încărcat de ceilalți inculpați, cu aproximativ 2.500 kg cabluri, din cupru. Cantitatea a reieșit din coroborarea numărului de paleți, declarați la poartă, avându-se în vedere că cei 10 paleți, încărcați în data de 6 iunie 2007, au cântărit de 3.915 kg, 6 paleți având aproximativ 2.500 kg.

La ieșirea din fabrică, consemnată la orele 22.50, paznicul de la poarta de acces, a controlat autocamionul și a menționat, în registrul de evidență al mașinilor, că acesta era încărcat cu 3 paleți pentru Orăștie și 3 paleți pentru Alba, fapt confirmat de M.E., prin semnătura lui, în același registru. Cablurile sustrase au fost transportate, sub îndrumarea lui C.P., la depozitul inculpatului B.P..

În data de 8 iulie 2007, martorul T.L.A., a efectuat un alt transport, de "marfă" sustrasă, din incinta S.R Deva. De această dată camionul folosit a avut numărul de înmatriculare y, iar martorul a susținut că aducea marfă din import Austria - Germania, deși camionul era fără sigiliu. În incinta unității a intrat la orele 22:30 și a ieșit la orele 22:50, intrarea, lipsa sigiliului, "legenda" și faptul că în incinta fabricii a fost așteptat de făptuitorul S.A. - magazioner, fiind consemnate în registrul de evidență auto.

La ieșire paznicul a controlat camionul, după care a menționat, în registrul de evidență auto, că avea un număr de 3 paleți pentru Orăștie, 2 paleți pentru Alba.

"Marfa" - cablurile din cupru sustrase, în cantitate de aproximativ 2.500 kg (declarația martorului T. și M.) a fost transportată, conform declarației martorului T., tot la depozitul B.P., din Sebeș.

În data de 23 octombrie 2007 a fost identificat un transport efectuat de către martorul D.N., cu autocamionul y, aparținând tot SC I.M. SRL Sebeș. Declarând că are marfa din import Germania, la orele 02:22 a intrat în incinta SC S.R Deva, fiind consemnat de paznic în registru de evidență auto x, având destinație magazia, la "M.", ieșirea fiind consemnată la orele 02:47, fapt confirmat și prin semnătura lui M.E..

Martorul a declarat că, în incinta S.R Deva, a fost întâmpinat de M.E., care l-a direcționat către ușa de încărcare, iar încărcarea camionului s-a făcut de 4 persoane, dintre care le-a identificat după fotografii, pe C.A.I., care lucra pe motostivuitor, L.R.A., care era jos lângă motostivuitor, și B.T. care a fost unul dintre cei care s-a urcat în camion.

După încărcare, M.E. i-a remis avize de însoțire a mărfurilor, întocmite în fals, iar martorul a părăsit incinta unității. Sub coordonarea lui C.P., "marfa" încărcată din S.R Deva a fost transportată la Sebeș.

Ultimul transport, identificat, a fost cel efectuat, în data de 12 noiembrie 2007, de martorul P.D. cu autocamionul x. Urmând indicațiile lui C.P., martorul a declarat paznicului, de la poarta de acces, în incinta S.R Deva, că avea marfa din import Germania, acesta permițându-i să între în unitate deși camionul nu era sigilat.

La poziția cu numărul 8174, din registrul de evidență auto, intrarea în incinta S.R Deva, a fost consemnată la orele 01:34, cu destinația magazia - "T.M" - iar ieșirea la orele 01:55. La ieșire camionul a fost controlat de paznic, care a făcut mențiunea, în registrul de evidență al mașinilor, că avea un număr de 4 paleți pentru Orăștie, 4 paleți pentru Alba, fără sigiliu, fapt confirmat prin semnătura lui M.E., în același registru. Nu a fost înregistrată intrarea camionului, la niciuna din cele 2 unități comerciale, iar martorul a declarat că marfa a fost transportată la Sebeș.

Cu privire la activitatea de sustragere a deșeurilor de cupru de la SC S.R. Deva, tribunalul a reținut că nu au existat probe, concludente, care să demonstreze implicarea inculpatului B.P.R..

În ce privește săvârșirea de către inculpații B.P., B.P.R., B.M. și Z.M. a infracțiunilor de spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals la legea contabilității, instanța a arătat că:

Documentele erau întocmite de către inculpații B.P., B.P.R. și B.M. în calitate de administratori și, respectiv, director general ai SC I.T.M. SRL Sebeș și SC S.Y. SRL Sebeș. Deși majoritatea cantităților de deșeuri neferoase proveneau din săvârșirea infracțiunii de flirt calificat, totuși inculpații întocmeau documente fictive, în sensul că erau trecute în evidențele contabile ale societății, ca provenind de la SC P. SRL Strehaia, administrată de inculpatul Z.M., SC I.C.M. SRL Strehaia, administrată de inculpatul M.I., SC G.H. SRL Strehaia, administrată de inculpatul Z.T. și SC I.I. SRL Strehaia, administrată de inculpata G.G.. Nu au existat, însă, probe concludente care să demonstreze că inculpații B.P.R. și B.M. cunoșteau proveniența ilicită a deșeurilor și celorlalte materiale, astfel că, în sarcina lor, nu au putut fi reținute infracțiunile cuprinse în actul de sesizare.

Din depozitele societăților celor trei inculpați, în baza actelor de proveniență fictive, metalele neferoase erau valorificate ca deșeuri prin SC R. SA Sibiu, SC S. SA Brașov, SC R. București, SC D. SRL Slatina sau SC E.S. SRL Zlatna, ori alte societăți, care virau banii reprezentând contravaloarea deșeurilor neferoase în conturile societăților SC I.T.M. SRL Sebeș și SC S.Y. SRL Sebeș.

Din conturile acestor două firme, sumele erau redirecționate către firmele din Strehaia, societăți care în acte figurau ca fiind furnizori de deșeuri neferoase.

Ridicarea de numerar din conturile SC P. SRL, SC I.C.M. SRL, SC G.H. SRL și SC I. SRL, toate din Strehaia, era realizată de către administratorii acestora, în special de către inculpatul Z.M., și predate, ulterior, inculpatului B.P..

Din nota de constatare din 30 ianuarie 2008 întocmită de către Garda Financiară, secția Alba, a rezultat că, în urma analizei activității desfășurate de către SC I.T.M. SRL Sebeș, s-a constatat comiterea unor acte prin care societatea încalcă prevederile Legii nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, urmărindu-se în principal relațiile acestei societăți cu următoarele societăți: SC I. SRL Strehaia, SC G.H. SRL Strehaia, SC P. SRL Strehaia, SC I.C.M. SRL Strehaia și SC R. SRL Strehaia.

S-a analizat realitatea și legalitatea documentelor de aprovizionare, documentelor de recepție, modul de gestionare și livrare a mărfurilor, categoriile prețuri folosite, atât la aprovizionare, cât și la livrare și modul de decontare între societăți.

În perioada octombrie 2006 - octombrie 2007, SC I.T.M. SRL Sebeș s-a aprovizionat cu produse neferoase (țeava cupru, bare cupru, table cupru țeava alamă etc), de la societățile anterior menționate în cantitate de 340.675 Kg, în valoare de 5.568.369 lei, inclusiv TVA, în sumă de 908.856 lei.

Comparând prețurile pieței cu prețurile cuprinse, în facturile de cumpărare la SC I.T.M. SRL Sebeș, în calitate de beneficiar, facturi primite de la cele cinci societăți din Strehaia, în calitate de furnizori, s-a constatat că acestea erau mult mai mici, scopul fiind acela de a ascunde adevărata proveniență a produselor neferoase, ce constituiau obiectul tranzacției. Cu toate că mărfurile cumpărare erau recepționate ca materiale neferoase noi, ele erau vândute, ulterior, atât ca neferoase noi, cât și ca deșeuri de neferoase.

Comparând prețurile de cumpărare ale neferoaselor, cu prețurile de vânzare ale acestora și prețurile de vânzare ale neferoaselor, ca deșeuri de neferoase, s-a observat o apropiere între prețul de vânzare a neferoaselor cu prețul de cumpărare al acestora, uneori fiind chiar mai mic. Dacă această relație exprimată în documentele societății ar fi fost reală, ar fi rezultat, fără îndoială, că acest tip de comerț practicat, de societatea inculpaților, ar fi fost ineficient, aceștia practic neputându-și acoperi nici cheltuielile de transport, pe ruta Alba - Mehedinți și retur.

Dacă se compara prețul de vânzare, al neferoaselor noi, cu prețul de vânzare al neferoaselor, sub formă de deșeuri, se constata, și în această situație, că prețurile erau egale și chiar mai mici, concluzionând din această situație, că documentele au fost emise în scopul de a disimula adevărata proveniență a produselor, comercializate de către SC I.T.M. SRL Sebeș.

Mai mult, modul de decontare între SC I.T.M. SRL Sebeș și societățile din Strehaia, era unul bizar, fiind încă un motiv care a susținut ca relațiile comerciale, dintre aceste societăți, nu au fost reale, ci au avut ca scop ascunderea sau disimularea provenienței reale, ale produselor comercializate și crearea posibilității încasării unor sume de bani, de către diferite persoane fizice, implicate în săvârșirea acestor acte.

Astfel, s-a constatat că sumele de bani rezultate, în urma actelor comerciale, dintre societatea din Sebeș și cele din Strehaia, alimentau contul SC I.T.M. SRL Sebeș, iar din acest disponibil, în aceeași zi sau într-o perioadă foarte scurtă de timp, se efectuau plăți către SC P. SRL Strehaia, SC G.H. SRL Strehaia sau SC S.Y. SRL Sebeș, sume care erau ridicate în aceeași zi, sau, ulterior, de către persoane fizice, ce reprezentau respectivele societăți, fie în calitate de asociați, fie în calitate de administratori.

Toate aceste operațiuni suspecte au fost redate în nota de constatate din 30 ianuarie 2008 întocmită de către Garda Financiară, secția Alba și în raportul de constatare tehnico-științifică din 28 noiembrie 2007, întocmit de către specialiști din cadrul DIICOT - Structura Centrală.

Spre a da o legalitate sumelor de bani, retrase în modul arătat anterior, o parte din acestea erau folosite de către inculpați, sub denumire "împrumut-societate", iar o altă parte, scoasă sub o formă legală "retras-împrumut".

Această modalitate susținea, încă o dată, ideea că relația dintre SC I.T.M. SRL Sebeș și societățile din Strehaia, era una fictivă, fiind folosită doar cu scopul de a disimula sau ascunde, adevărata proveniență a neferoaselor care aveau la origine actele infracționale.

În același mod s-a desfășurat activitatea comercială și în cazul SC S.Y. SRL Sebeș, administrată de către inculpatul B.P.R., dar condusă, în fapt, de către inculpatul B.P..

În ce privea activitatea de sustragere a metalelor neferoase, respectiv cupru, inox, aluminiu, alamă, plumb, bronz, fiuri-molibden, argint industrial-contactori, fire din platină de la termocuple și altele, care se susținea că a fost desfășurată, în special, în dauna societăților comerciale, unde ceilalți inculpați erau angajați sau asigurau paza obiectivului, instanța a reținut următoarele:

În cursul urmăririi penale nu au fost identificate activități, concrete, de sustragere a materialelor de la societățile menționate, în actul de sesizare, astfel cum s-a întâmplat în cazul SC S. Deva. Nu au existat probe certe, în sensul săvârșirii acestor fapte, de către inculpați și nici pentru a demonstra implicarea grupului, din care făcea parte B.P., în săvârșirea unor astfel de infracțiuni.

Față de cele reținute în fapt, tribunalul a constatat că faptele săvârșite de inculpații B.P., Z.M., C.P., M.E., L.R.A., O.N., B.T. și C.A.I. întruneau elementele constitutive ale infracțiunilor arătate, în debut, pentru care inculpații au fost trimiși în judecată. La individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate acestor inculpați, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în special amploarea activității infracționale pe care inculpații au desfășurat-o și urmările semnificative produse.

Referitor la inculpatul M.E., instanța a reținut circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., ținând seama de sinceritatea acestuia și contribuția semnificativă, la descoperirea celorlalți participanți.

Tribunalul a considerat că amploarea activității infracționale desfășurate de inculpați, precum și faptul că aceștia au persistat în activități ilicite, pe durata mai multor ani, impuneau aplicarea pedepselor complementare. Inculpații au devenit nedemni de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., precum și de exercitarea activităților de care aceștia s-au folosit în săvârșirea de infracțiuni.

În ce privește acțiunile civile formulate în cauză, s-a reținut că acțiunea civilă formulată de partea civilă SC S.R. Deva SRL este întemeiată. Cantitatea de cupru care a fost sustrasă de la societate, a fost reținută, de instanță, pe baza declarațiilor inculpatului M.E., coroborate cu evidențele societății, din care a rezultat numărul transporturilor efectuate. Pentru a aprecia asupra cantității de materiale care au fost sustrase, instanța a avut în vedere, în lipsa altor probe, principiul in dubio pro reo, astfel că a reținut, pentru fiecare, dintre transporturi, cantitatea cea mai mică, ce a rezultat din materialul probator, respectiv cantitatea de 300 kg pentru primele transporturi și cantitatea de 2.500 kg de cupru pentru celelalte transporturi. Calculând astfel, instanța a constatat că pretențiile părții civile SC S.R. SRL Deva se situau sub această limită, astfel că acțiunea era întemeiată.

În ce privește celelalte acțiuni civile formulate în cauză, instanța a apreciat că atâta timp cât faptelor nu a fost demonstrată, acestea sunt nefondate. Soluția instanței de fond, în termen legal, a fost atacată cu apel de către: 1) Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Harghita care a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac și a desființării sentinței penale criticate, să se procedeze la reformarea parțială a acesteia în sensul de a se proceda - reanalizându-se probatoriul cauzei - la condamnarea inculpaților, față de care au fost adoptate soluții de achitare, conform acuzelor ce le-au fost reținute în sarcină prin actul de sesizare; să se realizeze o corectă aplicare a disp.art. 88 C. pen. (față de fiecare inculpat) și a prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

S-a învederat că sentința penală se caracterizează prin nelegalitate și netemeinicie, deoarece: instanța nu a arătat motivele care au condus la achitarea inculpaților B.P.R., B.M., B.T., S.N., D.G., G.N.,G.I., H.A., B.C., S.S., R.I.F. și M.M.; instanța nu a tăcut aplicarea prevederilor art. 88 C. proc. pen. față de inculpații care au fost arestați în cauză; greșita apreciere a cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina celor condamnați.

În susținerea căii de atac exercitate s-a arătat că, deși în motivarea sentinței s-a reținut că inculpații B.P.R. și B.M. întocmeau documente fictive, s-a considerat totuși că nu sunt probe concludente care să arate că aceștia cunoșteau proveniența ilicită a deșeurilor și celorlalte materiale, ori, având în vedere modalitatea de desfășurare a activității infracționale, a rezultat, cu claritate, că, atâta timp cât întocmeau actele fictive, era imposibil să nu cunoască proveniențe ilicită a deșeurilor și celorlalte materiale. Dacă despre cei doi inculpați de mai sus sentința a fost motivată sumar, cu privire la ceilalți 11 coinculpați achitați nu s-a motivat în niciun fel achitarea acestora.

De asemenea s-a arătat că prin sentința atacată nu s-a făcut aplicarea prevederile art. 88 C. proc. pen., deși inculpații condamnați în cauză B.P. și Z.M., au fost reținuți la data de 19 noiembrie 2007 și arestați, ulterior, până la data de 13 martie 2008.

A mai susținut procurorul, prin apelul declarant, că sentința este criticabilă și sub aspectul stabilirii cheltuielilor judiciare de numai 600 lei pentru fiecare inculpat condamnat, atâta timp cât, în cauză, au fost efectuate cheltuieli de urmărire și judecată ce au fost apreciate cu mult mai mari, având în vedere volumul de lucru, expertizele efectuate și cele ocazionate cu apărătorii din oficiu.

2) inculpații B.P., M.E., L.R.A., O.N., B.T., C.A.I., C.P. și Z.M.;

3) partea civilă SC S.R. SRL, care a înțeles să critice atât modul de soluționare al laturii penale, cât și modul de soluționare a laturii civile a cauzei. În motivele de apel depuse la dosarul cauzei s-a învederat că se impune admiterea acestei căi de atac și a se proceda la reformarea parțială a sentinței penale criticate, deoarece inculpații condamnați de către Tribunalul Harghita trebuiau să fie obligați ca, în solidar, să-i achite suma de 12.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de deplasările efectuate la Tribunalul Harghita. S-a învederat că prin concluziile scrise depuse la instanța de fond s-a solicitat obligarea inculpaților M.E., L.R.A., O.N., B.T., C.A.I., C.P. și B.P. la plata cheltuielilor judiciare de 12.000 lei, cheltuieli care au fost detaliate în chitanțele depuse la dosar.

Cu toate acestea, s-a arătat că, deși concluziile scrise și chitanțele doveditoare ale cheltuielilor de judecată au fost depuse, la dosar, pentru termenul de pronunțare stabilit la 1 iulie 2011 fiind expediate cu poșta la 29 iunie 2011 (cu 10 zile înainte de pronunțarea hotărârii atacate), prin sentința atacată, instanța de fond, nu s-a pronunțat deloc asupra cererii noastre de plată a cheltuielilor judiciare și nu a analizat deloc această cerere nici în motivarea sentinței.

S-a susținut că, în acest mod, au fost încălcate disp. art. 349 C. proc. pen. care impuneau instanței să se pronunțe prin hotărâre și asupra cheltuielilor judiciare, dar și disp. art. 193 C. proc. pen. care impuneau instanței să oblige pe inculpați în caz de condamnare să plătească părții civile cheltuielile judiciare făcute de aceasta.

4) partea civilă ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita a solicitat instanței de control judiciar admiterea apelului declarat, desființarea Sentinței nr. 175 pronunțată pe 8 iulie 2011, respectiv a încheierii nr. 5 din 12 octombrie 2009, cu privire la latura civilă, și în consecință, pronunțarea unei decizii penale, în sensul obligării inculpaților la plata sumei de 3.483.076 lei, cu dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la data plății inclusiv, sumă cu care subscrisa în reprezentarea ANAF București, în baza delegației de reprezentare din 4 iunie 2009 și a delegației din 20 august 2009, depus la dosarul cauzei pentru termenul din 14 septembrie 2009, s-a constituit parte civilă.

5) partea civilă SC U.M.C. SA care a solicitat rejudecarea laturii civile a cauzei (de către instanța de control judiciar) în sensul admiterii acțiunii civile exercitate în cauză. În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că, în perioada 31 mai 2007 - 14 noiembrie 2007, autori necunoscuți au sustras, din incinta SC U.C. SA, cantități importante de materiale neferoase, în valoare de 321.063 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă, conform adresei nr. 1922 din 12 iunie 2009. S-a arătat că nu există nicio motivare pentru respingerea acțiunii, deși prejudiciul cauzat și infracțiunile pe care le-au săvârșit inculpații, respectiv inițierea, constituirea, aderarea și sprijinirea unui grup infracțional, precum și complicitatea la furt calificat constituia un motiv important pentru admiterea acțiunii civile.

Prin Decizia penală 34/A din 20 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate împotriva Sentinței penale nr. 175 din 8 iulie 2011 a Tribunalului Harghita de către: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Harghita; inculpații B.P., M.E., L.R.A., O.N., B.T., C.A.I., C.P. și Z.M.; părțile civile SC S.R. SRL și SC U.M.C. SA.

Au fost extinse efectele apelurilor declarate în cauză și asupra inculpaților B.M., B.P.R., B.T., S.N., D.G., G.N., G.I., H.A., B.C., S.S., R.I.F., N.D. și M.M..

A fost desființată integral sentința penală menționată și s-a dispus rejudecarea cauzei, pe fond, de instanța de prim grad jurisdicțional - Tribunalul Harghita.

Analizând apelurile declarate în cauză, instanța de control judiciar, prin prisma prev. art. 370 - 374, 378 C. proc. pen., a reținut că toate căile de atac exercitate au caracter fondat, impunându-se nu doar a fi admise ci, și a fi extinse efectele lor asupra inculpaților care nu au declarat în cauză apel, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor procesual penale române, instanța de prim grad jurisdicțional, învestită cu soluționarea unei cauze penale, trebuie să asigure, potrivit dispozițiilor art. 294 C. proc. pen., exercitarea dreptului la apărare pentru fiecare dintre persoanele acuzate de săvârșirea unor infracțiuni și pentru care (dată fiind natura acuzelor ce planează asupra acesteia) este necesară asistența juridică calificată. În prezenta cauză s-a constatat că, urmare a încheierii nr. 341 din 20 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9566/1/2008, al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus, dată fiind admiterea cererii formulate de petiționarul B.P.R., strămutarea cauzei, ce forma obiectul Dosarului nr. 3820/107/2008 al Tribunalului Alba, la Tribunalul Harghita, menținându-se toate actele îndeplinite la nivelul instanței de la care s-a dispus strămutarea.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Harghita la data de 10 martie 2009; primul termen de judecată, fixat în cauză, fiind la data de 6 aprilie 2009, dată la care instanța s-a pronunțat asupra cererilor de amânare a speței, în vederea angajării unui apărător ales, cereri formulate de către inculpații B.P., B.P.R. și B.M.. La următoarele termene de judecată, restul inculpaților din prezenta cauză (mai puțin cei trei inculpați B.) au fost asistați de către apărătorii desemnați din oficiu pe seama lor, respectiv de doamna avocat R.M. pentru inculpații D.G., G.N., G.I., B.C.

și H.A., restul de 14 inculpați fiind asistați de domnul avocat M.E., ce era avocat desemnat din oficiu pe seama acestora. La următoarele termene de judecată fixate în cauză, mai precis la data de 12 octombrie 2009, domnul avocat M.E., a asigurat substituirea doamnei avocat R.M., desemnată ca avocat din oficiu pe seama inculpaților D.G., G.N., G.I. și B.C., inculpații L.R.A., O.N. și C.A., având de la acest termen de judecată (12 octombrie 2009) avocat ales, în persoana domnului I.M.. La termenul de judecată din 9 noiembrie 2009, domnul avocat M.E. a asigurat substituirea colegilor săi, respectiv a domnilor avocați I.M.

și R.M., astfel cum rezultă din încheierea de ședință întocmită la termenul de judecată anterior menționat. La termenul de judecată din 7 decembrie 2009, domnul avocat M.E. a asigurat substituirea domnului avocat B.G., ce alături de doamna avocat S.L.C., avea calitatea de avocat ales al celor trei inculpați B.. Astfel de substituiri efectuate, de bună credință, în cauză, de către domnul M.E. s-au realizat și la termenele de judecată din 8 februarie 2010, precum și din 1 martie 2010, la acest ultim termen de judecată, instanța procedând la audierea inculpaților B.P., B.M., B.T., S.N., D.G., G.N., M.M., C.P..

La termenul de judecată din 29 martie 2010, domnul avocat M.E. a asigurat substituirea domnului avocat I.M. și a doamnei avocat R.M., la această dată fiind audiați inculpații B.P.R., Z.M., G.I., H.A., S.S., R.I.F., N.D., L.R.A., O.N., B.T., C.A.. La noul termen de judecată fixat în cauză, respectiv 26 aprilie 2010, domnul avocat M.E. a asigurat apărarea necesară clienților săi, dar a asigurat și substituirea domnilor avocați R.M. și I.M., la această dată fiind audiați, sub prestare de jurământ, trei martori. Aceleași aspecte referitoare la substituirea unora dintre avocații aleși sau desemnați din oficiu, pe seama inculpaților din cauză, s-au repetat și la termenele de judecată din data de 7 iunie 2010; 6 septembrie 2010; 4 octombrie 2010; 15 noiembrie 2010; 13 decembrie 2010.

La termenul de judecată din 7 februarie 2011, doamna avocat R.M. a asigurat substituirea colegilor săi avocați, respectiv a domnilor avocați B.G., M.E., I.M. ce aveau calitatea de apărători aleși și/sau desemnați, din oficiu, pe seama inculpaților din prezenta cauză, pentru ca, la data de 21 martie 2011, domnul avocat M.E. să asigure și substituirea colegilor săi, domnii avocați V.I.B. și I.M.. În data de 15 iunie 2011, tot domnul avocat M.E. a asigurat substituirea colegilor săi, domnii avocați V.I.B., I.M. și a doamnei avocat R.M.; la acest ultim termen de judecată menționat, cauza fiind dezbătută pe fond.

Instanța de apel a arătat că dreptul la apărare al fiecărei persoane acuzate, de comiterea unei infracțiuni, trebuie să fie exercitat complet și efectiv, fără ca acesta (dreptul la apărare) să fie asigurat pentru părți cu interese contradictorii de către unul și același subiect activ calificat, respectiv de către un singur avocat, pentru mai mulți inculpați cu interese contradictorii. Or, în prezenta cauză, date fiind declarațiile date în faza anchetei penale și a cercetării judecătorești, instanța de apel a constatat că, la nivelul instanței de fond, asigurarea apărării calificate a unei părți substanțiale din inculpații cauzei, s-a asigurat de către un membru al Baroului Harghita, care, în exercitarea cu bună-credință a profesiei sale, a asigurat apărarea unor inculpați cu interese contradictorii. În acest mod, s-a apreciat de către instant că a fost încălcat în mod flagrant, dreptul la apărare al inculpaților, devenind astfel în cauză incidente prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Pe de altă parte, s-a constatat, din analiza conținutului Sentinței penale nr. 175 din 8 iulie 2011 a Tribunalului Harghita, că aceasta nu se circumscrie prevederilor art. 356 C. proc. pen. S-a arătat că, dacă la nivelul instanței de fond, s-a concluzionat că inculpatul B.P. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate de disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu se motivează și nu se arată în ce formă inculpatul a săvârșit această infracțiune, respectiv dacă este vorba despre constituire, inițiere, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat.

S-a reținut că aceiași situație se repetă și în cazul inculpaților Z.M., C.P., M.E., L.R.A., O.N., B.T., C.A.I., deoarece instanța de fond, atunci când a analizat elementele constitutive ale infracțiunii incriminate de disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, trebuia să arate modalitatea în care fiecare inculpat ar fi comis această faptă, în contextul în care grupul infracțional organizat presupune o structură piramidală. Instanța de fond, analizând această infracțiune avea obligația de a stabili dacă o astfel de structură exista, cine asigura coordonarea acestui grup, ce atribuții avea fiecare membru al grupului, pentru ca astfel în cauză, să se determine, în concret, ce activitate infracțională a desfășurat în acest sens fiecare dintre inculpații anterior menționați.

Instanța, neanalizând prevederile Legii nr. 39/2003 în ansamblul său, nu a motivat pentru fiecare dintre primii opt inculpați, ce figurează în dispozitivul hotărârii pronunțate, ce considerente a avut în vedere când, reținând vinovăția acestora și pentru celelalte infracțiuni ce le-au fost reținute în sarcină, (altele decât cele incriminate de Legea nr. 39/2003) a pronunțat condamnarea acestora, în contextul în care, răspunderea penală este personală și trebuie fundamentată, din punct de vedere faptic și juridic, față de fiecare acuzat în parte.

Instanța nu a analizat în cauză, nici dacă între infracțiunea mijloc - cea incriminată de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 - există vreo legătură cu infracțiunile scop, reținute în sarcina restului inculpaților din cauză, în contextul în care criminalitatea organizată impune, ca și condiție premisă, existența unei astfel de legături. De asemenea, s-a constatat că, din sentința criticată, lipsește o evidentă motivare a soluției de achitare, adoptată, în situația inculpaților de la pozițiile 9 până la pozițiile 21 (din această hotărâre judecătorească), instanța de fond, nefundamentându-și prin prisma prevederilor art. 356 C. proc. pen., soluția de achitare, pentru fiecare acuză reținută în sarcina inculpaților vizați.

Totodată, s-a constatat că, deși în cauză, instanța a reținut că inculpații B.P. și Z.M. se fac vinovați de comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă incriminată de disp. art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aceasta nu a arătat ce înscrisuri a falsificat fiecare dintre inculpați și nici nu a dispus, potrivit art. 348 rap. la art. 170 C. proc. pen., anularea acestor înscrisuri, falsificate de cei doi inculpați, în vederea restabilirii situației anterioare.

Cum aspecte expuse, la începutul motivării constituie evidente încălcări ale dreptului la apărare, încălcări ce se circumscriu prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a considerat că se impune a se dispune reinstrumentarea cauzei de către instanța de prim grad jurisdicțional, instrumentare care se justifică a se realiza de la termenul de judecată din 14 septembrie 2009, dată până la care actele, efectuate în speță, au fost apreciate ca fiind corect efectuate și administrate.

La reanalizarea fondului cauzei, deduse judecății, instanța a arătat că va va trebui, de asemenea, să dea eficiența necesară, în cauză, prev. art. 88 C. pen. și art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., față de fiecare inculpat în parte și, totodată, va trebui să se analizeze și constituirea de parte civilă formulată în cauză de ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita.

Împotriva deciziei penale au declarant recurs inculpații B.T., S.N., D.G., G.N., G.I., H.A., B.C., M.M. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita.

Din susținerea recursurilor declarate, a rezultat că recurenții au solicitat fie casarea deciziei atacate și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică, fie casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la curtea de apel pentru continuarea judecății. În plus, recurenții inculpați M.M., H.A. și B.C. au solicitat disjungerea cauzei și menținerea, în ceea ce îi privește, a soluției pronunțate de prima instanță.

Întrucât la termenul de judecată din 26 septembrie 2012, inculpații Z.M., S.S., R.I.F. și N.D., și-au retras recursurile declarate împotriva aceleiași decizii penale, instanța a luat act prin încheiere de manifestarea de voință a acestora.

Examinând cauza prin prisma motivului de casare invocat prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., instanța judecând apelul, desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 197 alin. (2) teza a II-a și alin. (3) C. proc. pen., sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute dispozițiile privind asistarea inculpaților de către apărător, când este obligatorie, potrivit legii.

În vederea garantării dreptului la apărare în cursul judecății, dispozițiile art. 6 și art. 294 C. proc. pen., prevăd că dreptul la apărare este garantat inculpatului în tot cursul procesului penal; în cursul procesului penal organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege; orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal; iar în cauzele în care desemnarea unui apărător din oficiu este obligatorie, judecătorul cauzei ia măsuri pentru desemnarea apărătorului.

Garantarea dreptului la apărare nu trebuie să se realizeze în mod formal, astfel că inculpații a căror apărare este obligatorie, potrivit legii, trebuie să se bucure efectiv de asistență juridică.

Ca urmare, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, instanța de apel a considerat, în esență, că în primă instanță s-a asigurat doar, în aparență, dreptul la apărare al inculpaților atâta timp cât, pentru o parte substanțială dintre inculpații cauzei, apărarea a fost asigurată doar de unul din avocații din oficiu desemnați în cauză, care astfel a acordat asistență juridică unor inculpați cu interese contrarii, la diferite termene de judecată, substituind apărători desemnați din oficiu sau aleși ai altor inculpați.

Înțelegând astfel să asigure dreptul la apărare al inculpaților, prima instanță de fond a audiat inculpați și martori, la mai multe termene de judecată, ceea ce, în opinia instanței de recurs, reprezintă o încălcare a dreptului la apărare din perspectiva neadministrării probelor în condiții de echitate. Relevantă sub aspectul încălcării dispozițiilor legale referitoare la asigurarea apărării inculpaților este acordarea asistenței juridice inculpaților cu interese contrarii, de către un singur avocat, dintre cei desemnați din oficiu, prin substituire, chiar cu ocazia dezbaterilor în fond a cauzei.

În aceste condiții, se consideră, într-adevăr, că prima instanță nu a asigurat tuturor inculpaților deplina exercitare a dreptului la apărare ce constituie unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal, fiind nu numai o manifestare a statului de drept, dar și o condiție necesară pentru realizarea eficientă a justiției.

Tocmai de aceea, legiuitorul a stabilit prin alin. (3) al art. 197 C. proc. pen. că încălcarea dispozițiilor privind asistarea inculpaților de către apărător, când este obligatorie, nu poate fi înlăturată în nici un mod, poate fi invocată în orice stare a procesului și poate fi luată în considerare din oficiu.

Înalta Curte apreciază ca fiind pertinent și cel de-al doilea motiv pentru care instanța de apel a considerat, cu prioritate, că este criticabilă sentința pronunțată de instanța de fond.

Prin jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Convenție, noțiunea de proces echitabil presupune ca instanța internă să analizeze în mod real chestiunile esențiale ce i-au fost supuse judecății și să nu se mulțumească cu motivarea pe scurt a hotărârii, prin preluarea motivării instanței inferioare ori prin aprobarea pur și simplu a concluziilor acesteia sau altfel.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că aprobarea, chiar dacă este în parte, a concluziilor actului de sesizare, nu echivalează cu o motivare a hotărârii întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete și efective.

În acord cu instanța de apel, Înalta Curte constată că sentința penală este deficitară sub aspectul motivării întrucât în considerentele acesteia nu s-au specificat, pentru fiecare inculpat în parte, mijloacele de probă care susțin sau nu acuzațiile aduse prin rechizitoriu, care să fundamenteze soluțiile de condamnare și achitare dispuse prin sentința penală.

Simpla descriere a situației de fapt, fără indicarea probelor din care rezultă modalitatea în care inculpații au comis sau nu infracțiunile de care sunt acuzați, precum și lipsa prezentării elementelor de fapt care să demonstreze întrunirea ori nu a laturii obiective și subiective a fiecărei infracțiuni pentru fiecare dintre inculpați, dar și a celor care relevă forma de participație în desfășurarea activității susceptibil a fi infracțională, nu răspunde cerințelor reglementate de art. 356 C. proc. pen. privind conținutul expunerii unei hotărâri judecătorești, conform cu care aceasta trebuia, în mod obligatoriu, să cuprindă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluțiile date în cauză.

Întrucât unii dintre inculpați au fost condamnați pentru mai multe infracțiuni, expunerea trebuia să cuprindă descrierea faptei, cu arătarea timpului și a locului unde au fost săvârșite, a formei și gradului de vinovăție, precum și motivarea soluției de achitare a altora dintre inculpați.

Pe cale de consecință, se constată că, în mod întemeiat, instanța de apel a apreciat că este incidență una dintre situațiile expres și limitativ prevăzută de lege, care impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în primă instanță, situație care se circumscrie unuia dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Dat fiind motivul care a determinat desființarea sentinței și trimiterea dosarului spre rejudecare, ce se subsumează cauzelor de nulitate absolută și afectează, în prezenta cauză, situația tuturor inculpaților, nu poate fi primită solicitarea unora dintre recurenții inculpați, de disjungere a cauzei în ceea ce îi privește. Din altă perspectivă, dacă disjungerea ar fi fost posibilă, în nici un caz nu ar fi condus la menținerea, de către instanța de recurs, a soluției de achitare a acestor recurenți inculpați (după cum au solicitat) întrucât, prin decizia pronunțată, instanța de apel nu a analizat și s-a pronunțat pe fondul cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 28515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.T., S.N., D.G., G.N., G.I., H.A., B.C. și M.M. și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga recurenții inculpați B.T., S.N., D.G., G.N., H.A., B.C. și M.M. la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurentul inculpat G.I. la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.T., S.N., D.G., G.N., G.I., H.A., B.C. și M.M. și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați B.T., S.N., D.G., G.N., H.A., B.C. și M.M. la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat G.I. la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL