Corruption conviction: inadmissibility of annulment appeal where defendant lacks proof of mandatory re-hearing by cassation court

Asupra contestației în anulare de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 4319 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 42286/3/2006, s-a decis respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de recurenții inculpați I.C., G.A.M. și C.D. împotriva Deciziei penale nr. 62 din 4 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

A obligat recurenții inculpați I.C. și G.A.M. la plata sumei de câte 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

A obligat recurentul inculpat C.D. la plata sumei de 575 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele: Prin Decizia penală nr. 62 din 4 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr. 935 din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 42.286/3/2006.

S-a desființat parțial Sentința penală nr. 935 din data de 21 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și în fond:

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor rezultante de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților I.C. și G.A.M. pe câte un termen de încercare de 5 ani, potrivit art. 862 C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpații I.C. și G.A.M. au fost supuși măsurilor de supraveghere potrivit art. 863 alin. (1) C. pen. și urmează să se prezinte trimestrial, respectiv în prima zi de luni din fiecare trimestru la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București.

I s-au pus în vedere inculpaților I.C. și G.A.M. dispozițiile art. 864 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. pentru inculpații I.C. și G.A.M. combinat cu art. 64 lit. a), b), c), C. pen. precum și alin. (5) al art. 71 C. pen.

S-a înlăturat din sentința penală atacată dispoziția privind aplicarea art. 81 - 85 C. pen., la pedepsele de câte 3 ani închisoare, aplicate inculpaților I.C. și G.A.M..

S-a computat prevenția inculpaților I.C. și G.A.M. de la 30 martie 2000 la 28 aprilie 2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. combinat cu art. 64 lit. a), b), c) C. pen. precum și alin. (5) al art. 71 C. pen., pentru inculpatul C.D.

S-au menținut celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 935 din 21 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru toți inculpații.

S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații I.C., G.A.M. și C.D..

Au fost obligați apelanții-inculpați la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 de lei pentru fiecare inculpat, onorariile apărătorilor din oficiu urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 935 din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rejudecând fondul, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în ceea ce-l privește pe inculpatul I.C. din infracțiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. în 4 (patru) infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, în ceea ce-l privește pe inculpatul G.A.M., din infracțiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. în 3 (trei) infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C., la 3 ani închisoare pentru fapta comisă la data de 4 februarie 1997.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare pentru fapta comisă la 25 februarie 1997, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executare.

În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare, pentru fapta săvârșită la data de 2 octombrie 1997.

Conform art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executare.

În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare pentru fapta săvârșită la 21 aprilie 1998.

Conform art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executare.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul I.C., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pentru un termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția asupra prevederilor art. 83, 84, 85 C. pen. Conform art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatului de la 30 martie 2000 la 28 aprilie 2000.

În baza art. 255 alin. (5) C. pen. a fost obligat inculpatul I.C. să restituie denunțătorului O.N. sumele de 325 dolari SUA și 950.000 lei vechi, denunțătorului B.Z. suma de 3.250.000 lei vechi și denunțătorilor C.F. și C.M.D. suma de 500 dolari SUA.

În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.A.M. la 3 ani închisoare, pentru fapta comisă la 4 februarie 1997.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executare.

În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare, pentru fapta comisă la 25 februarie 1997.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executare.

În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare, pentru fapta comisă la 2 octombrie 1997.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executare.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul G.A.M., urmând să execute pedeapsa finală de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.

A atras atenția asupra prevederilor art. 83, 84, 85 C. pen. în baza art. 88 C. pen. a computat prevenția inculpatului de la 30 martie 2000 la 28 aprilie 2000.

În baza art. 255 alin. (5) C. proc. pen. a fost obligat același inculpat să restituie denunțătorului O.N. sumele de 325 dolari SUA și 950.000 lei vechi, denunțătorului B.Z. suma de 3.250.000 lei vechi și denunțătorilor, C.F. și C.M.D. suma de 500 dolari SUA.

În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la 2 ani închisoare, pentru fapta comisă la 21 aprilie 1998.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

A atras atenția asupra prevederilor art. 83, 84, 85 C. pen. A fost obligat inculpatul, în baza art. 255 alin. (5) C. proc. pen. să restituie denunțătoarei M.I. suma de 2.000.000 lei vechi.

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin Sentința penală nr. 592 din 5 mai 2005 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul I.C. în 4 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (la datele de 4 februarie 1997, 25 februarie 1997, 2 octombrie 1997 și 21 aprilie 1998) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul G.A.M. în 3 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (la datele de 4 februarie 1997, 25 februarie 1997, 2 octombrie 1997) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 4 februarie 1997).

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 25 februarie 1997).

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 2 octombrie 1997).

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 21 aprilie 1998).

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 861, art. 862 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să se supună pe durata termenului de încercare la următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte trimestrial la judecătorul delegat cu executarea; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen.

S-a dedus prevenția de la 30 martie 2000 la 28 aprilie 2000. În baza art. 255 alin. (5) C. pen. a fost obligat inculpatul să restituie denunțătorului O.N. 325 dolari și 950.000 lei, denunțătorului B.Z. suma de 3.250.000 lei, denunțătorilor C.F. și C.M. suma de 500 dolari. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.A.M. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 4 februarie 1997). În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 25 februarie 1997). În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 2 octombrie 1997). În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. În baza art. 861, art. 862 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani. În baza art. 863 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să se supună pe durata termenului de încercare la următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte trimestrial la judecătorul delegat cu executarea; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen. S-a dedus prevenția de la 30 martie 2000 la 28 aprilie 2000. În baza art. 255 alin. (5) C. pen. a fost obligat inculpatul să restituie denunțătorului O.N. 325 dolari și 950.000 lei, denunțătorului B.Z. suma de 3.250.000 lei, denunțătorilor C.F. și C.M. suma de 500 dolari. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 21 aprilie 1998). În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani.în baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A fost obligat inculpatul C.D. să restituie denunțătoarei M.I. suma de 2.000.000 lei. Au fost obligați inculpații la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 116/P/2000 au fost trimiși în judecată inculpații I.C. și G.A.M. pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., cauză ce a făcut obiectul Dosarului nr. 641/2000 al Tribunalului Constanța.

S-a reținut în esență, că la 4 februarie 1997, cei doi inculpați, în calitate de comisari la Garda Financiară Constanța, având atribuții de control, au pretins și primit echivalentul sumei de 1.000 dolari de la denunțătorul O.N., asociat unic la SC O.C. SRL cu sediul în Năvodari, pentru a nu sesiza organele vamale competente cu privire la achiziționarea din Germania a două autovehicule pentru a stabili legalitatea sau ilegalitatea efectuării plății. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 1105/P/1999 au fost trimiși în judecată inculpații I.C. și G.A.M. pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și inculpatul C.D. pentru săvârșirea unei singure infracțiuni de luare de mită, cauze ce a făcut obiectul Dosarului nr. 976/2000 al Tribunalului Constanța. S-a reținut în esență, că la data de 2 octombrie 1997, respectiv 25 februarie 1997, inculpații I.C. și G.A., în calitate de comisari la Garda Financiară Constanța, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au pretins și primit de la administratorul SC H. SRL Constanța, B.Z. și de la asociații SC S. SRL Năvodari, C.F. și C.M., sumele de: 6.500.000 lei și respectiv 1.000 dolari pentru a nu îndeplini acte referitoare la atribuțiile lor de serviciu. Prin același rechizitoriu s-a mai reținut că la data de 21 aprilie 1998 cu ocazia efectuării unui control la SC C. SRL Eforie Sud, inculpații I.C. și C.D. au pretins de la administratorii M.I. și M.M. suma de 10.000.000 lei, primind doar suma de 4.000.000 lei pentru a nu îndeplini acte referitoare la atribuțiile lor de serviciu. În ședința publică din 15 februarie 2000, Tribunalul Constanța a dispus, prin încheiere, conexarea celor două cauze, respectiv Dosarul nr. 976/2000 la Dosar nr. 641/2000. Ulterior, prin Sentința penală nr. 652 din 23 noiembrie 2000 a Tribunalului Constanța, inculpații I.C. și G.A. au fost condamnați la pedepse rezultante de câte 3 ani și 10 luni, respectiv 3 ani și 6 luni, iar inculpatul C.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, toate cu executarea în regim de detenție. Sentința a fost desființată prin Decizia penală nr. 91 din 15 martie 2001 a Curții de Apel Constanța, cauza fiind trimisă spre rejudecare și reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 758/2001.

Cu ocazia rejudecării, Curtea Supremă de Justiție a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul București, conform Încheierii nr. 4259 din 2 octombrie 2001, unde a fost înregistrată sub nr. 5259/2001 la secția I penală. Prin Sentința penală nr. 532 din 10 aprilie 2004 s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța pentru completarea urmăririi penale, sentință care a fost desființată prin Decizia penală nr. 1123 din 25 iunie 2004 a Curții de Apel București, cauza fiind trimisă spre rejudecare și reînregistrată pe rolul aceluiași tribunal sub nr. 4012/2004. Examinând probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt. La data de 4 februarie 1997, inculpații I.C. și G.A., în calitate de comisari ai Gărzii Financiare Constanța au efectuat un control la SC O.C. SRL Năvodari, al cărei administrator era martorul O.N., la această activitate fiind prezenți atât O.N. cât și soția sa, O.A..

Verificând actele contabile ale societății, cei doi inculpați au descoperit două facturi care atestau achiziționarea de către O.N. a două autovehicule din Germania, inculpații făcând afirmația că prin modul în care a fost efectuată plata acestora, administratorul societății se face vinovat de evaziune fiscală, în continuare, cei doi inculpați au pretins martorului în prezența soției sale, suma de 1.000 dolari pentru a nu face demersurile necesare în vederea confiscării celor două autovehicule. După ce s-a consultat cu soția, martorul a acceptat propunerea inculpaților însă, întrucât nu dispunea decât de suma de 650 dolari, s-a deplasat la domiciliul soacrei sale martora D.D., de unde a împrumutat suma de 1.900.000 lei (echivalentul a 350 dolari), aducându-i acesteia la cunoștință cele întâmplate.

O.N. a revenit la sediul societății și în prezența soției sale, le-a înmânat celor doi inculpați suma pretinsă de aceștia, în schimbul neîndeplinirii unor acte privitoare la îndatoririle lor de serviciu. După primirea banilor, inculpații au întocmit un proces-verbal de contravenție, societatea fiind amendată cu suma de 500.000 lei pentru nerespectarea unor acte normative legate de evidența contabilă. La data de 25 februarie 1997, aceeași inculpați au efectuat un control la SC S. SRL Năvodari, inițial la sediul societății, aflându-se doar unul dintre asociați, C.M., împreună cu tatăl său C.A..

La solicitarea celor doi comisari au fost chemați administratorul și contabilul societății, C.F., respectiv G.G.. În prezența acestora, inculpații au afirmat că registrul de casă nu este completat la zi, constatând că G.G. nu este contabil autorizat, comisarii i-au solicitat acestuia să plece, după care le-a adus la cunoștință celorlalți că pentru neregulile constatate va fi aplicată o amendă contravențională de 70.000.000 lei, însă în schimbul unei sume de 1.000 dolari vor trece cu vederea neregulile constatate. Martorii C.M.

și C.F. au acceptat propunerea, deplasându-se la domiciliu, de unde au luat suma de 400 dolari, diferența de 600 dolari fiind împrumutată de la martorul B.F., după care au revenit la sediul societății și au înmânat banii lui C.A.. În prezența martorului C.M., tatăl acestuia C.A. a înmânat inculpatului G. suma pretinsă de către acesta și de colegul său I.C.. La data de 2 octombrie 1997, aceiași comisari au efectuat un control la sediul, SC H. SRL Constanța, al cărei administrator era martora denunțătoare B.Z..Verificarea actelor contabile ale societății a avut loc în biroul administratorului, căruia cei doi comisari i-au adus la cunoștință că au descoperit unele nereguli, constând în faptul că nu au fost declarate la Administrația financiară două puncte de lucru din Năvodari și București și că a fost depășit plafonul de casă, sancțiunea prevăzută de lege pentru aceste fapte fiind amenda în cuantum de câte 10.000.000 lei.

Cei doi inculpați au pretins de la administrator suma de 1.000 dolari pentru ca societatea să nu fie sancționată contravențional. Deși, inițial, denunțătoarea nu a fost de acord, în cele din urmă aceasta a luat din casierie suma de 6.500.000 lei (echivalentul a aproximativ 800 dolari), formată din bancnote de 50.000 lei și a înmânat-o inculpatului G.. La data de 21 aprilie 1998 inculpatul I.C. însoțit de această dată de inculpatul C.D. care avea aceeași funcție de comisar în cadrul Gărzii Financiare Constanța, au efectuat un control la punctul de lucru din Eforie Nord al SC C.

SRL Eforie Sud, la această activitate fiind prezenți administratorul M.I. și fiul său M.M., iar ulterior și martorul M.D. Comisarii au verificat documentele contabile ale societății și au adus la cunoștința administratorilor că au descoperit anumite nereguli legate de faptul că monetarele zilnice cu regim special nu erau întocmite, ceea ce ar putea constitui infracțiunea de evaziune fiscală, inculpatul C. pretinzând suma de 10.000.000 lei pentru a nu constata aceste deficiențe. Între timp, la fața locului a sosit și contabila societății martora V.I., ce fusese anunțată telefonic de către martora M.I..

Martora V. a avut o discuție contradictorie cu inculpatul C., după care la cererea acestuia, martora a părăsit biroul. Martora M.I. a acceptat propunerea celor doi comisari și a solicitat fiului său M.M. să meargă la domiciliu pentru a aduce suma de 10.000.000 lei, acesta revenind la scurt timp doar cu suma de 4.000.000 lei, comisarii declarându-se mulțumiți, iar suma de bani fiind înmânată de către M.M. lui C.D.. În continuare, inculpații au întocmit un proces-verbal prin care s-a constatat faptul că societatea efectuează vânzări către populație, fără casă de marcaj electronică, aplicându-se o sancțiune contravențională de 300.000 lei, achitându-se pe loc jumătate din minim, respectiv 50.000 lei.

Martorul M.D. care făcea parte din comisia anticorupție din cadrul Prefecturii Constanța, l-a contactat telefonic, în aceeași zi pe comisarul șef al Gărzii Financiare Constanța, M.G., anunțându-l că cei doi inculpați se află în control. Martorul M. a susținut că l-a sunat pe inculpatul C., spunându-i că M.D. este în comisia anticorupție, fapt pe care acesta îl cunoștea și a cerut să se comporte normal în efectuarea controlului.

În ziua următoare, la solicitarea inculpatului I.C., M.D. s-a întâlnit cu acesta la punctul de lucru al SC H. din Eforie Sud, unde inculpatul i-a restituit martorului suma de 2.000.000 lei, spunându-i că și C.D. va restitui diferența de 2.000.000 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații susținând că faptele imputate nu au avut loc, controalele desfășurându-se în condiții de legalitate și corectitudine, iar denunțurile agenților comerciali au fost determinate de amenințări sau promisiuni din partea fostei conduceri a Gărzii Financiare Constanța, cu care se aflau în conflict, astfel încât au solicitat achitarea cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Prin Decizia penală nr. 547/A din 5 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaților. S-a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că la sfârșitul anului 1999 începutul anului 2000, conflictele interne din cadrul Gărzii Financiare Constanța s-au acutizat, reflectându-se și în mass-media. În această conjunctură, agenții comerciali de la care inculpații au pretins și primit mită, au depus plângeri la conducerea organelor de control, deși trecuseră 2 sau 3 ani de la data consumării faptelor. Urmărirea penală completată cu cercetarea judecătorească la Tribunalele Constanța și București au confirmat consumarea faptelor așa cum a reținut prima instanță.

Este adevărat că din declarațiile martorilor și ale inculpați lor rezultă anumite contradicții fată de cele date anterior, însă acestea se datorează intervalului de timp îndelungat care a trecut de la producerea faptelor. Este incontestabil că la momentul pretinderii și primirii sumelor de bani au fost prezenți, în afara denunțătorilor și alți martori, ale căror declarații nu pot fi înlăturate în mod justificat. Coroborând aceste declarații cu dovezile din care rezultă împrejurările în care s-au desfășurat controalele financiare de către cei trei inculpați, rezultă că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunilor, așa cum a reținut instanța fondului. În ce privește individualizarea pedepselor și a modalității de executare, s-a constatat că au fost avute în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., neexistând un temei de reducere a acestora. Prin Decizia penală nr. 5872 din 19 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost admise recursurile inculpaților, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. S-a reținut, în esență, de instanța de apel că a desemnat un singur apărător din oficiu pentru toți inculpații, în condițiile în care mijloacele de apărare avute în vedere de aceștia erau parțial divergente. De asemenea, s-au reținut deficiențe ce țin de motivarea deciziei instanței de apel care conține aprecieri de ordin general, fără a răspunde criticilor formulate de către inculpați în cele trei declarații de apel ale acestora. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală sub nr. 3986/2005, iar prin Decizia penală nr. 303/A1 din 13 aprilie 2006, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, apreciindu-se că soluția primei instanțe de condamnare a acestora a fost legală și temeinică.

Împotriva acestei soluții, au declarat recurs cei trei inculpați, considerând că actul de trimitere în judecată este lovit de nulitate, nu s-au respectat drepturile lor procesuale, solicitând casarea hotărârii lor de condamnare, trimiterea cauzei spre rejudecare, achitarea și, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Prin Decizia penală nr. 6470 din 6 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 38.519/2/2005, au fost admise recursurile declarate de inculpații I.C., C.D. și G.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 303/A din 13 aprilie 2006 a CAB, a fost casată decizia de mai sus și Sentința penală nr. 592 din 5 mai 2005 a Tribunalul București, secția I penală și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul București, pe considerentul că, judecarea cauzei s-a făcut în complet de 2 judecători, în loc de un singur judecător, astfel cum prevede art. 57 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 modificat prin Legea nr. 71/2005, privind aplicarea O.U.G. nr. 124/2004, care era în vigoare la data judecării în fond a cauzei și care prevedea că, infracțiunile de luare de mită comise în condițiile art. 254 C. pen., se judecă în complet format dintr-un singur judecător.

În conformitate cu această dispoziție a instanței supreme, Tribunalul București a înregistrat cauza spre rejudecare, sub nr. 42286/3/2006, a asigurat apărarea din oficiu pentru fiecare inculpat și a constatat următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 116/P/2000 au fost trimiși în judecată inculpații I.C. și G.A.M. pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., cauză ce a făcut obiectul Dosarului nr. 641/2000 al Tribunalului Constanța. S-a reținut în esență, că la 4 februarie 1997, cei doi inculpați, în calitate de comisari la Garda Financiară Constanța, având atribuții de control, au pretins și primit echivalentul sumei de 1.000 dolari de la denunțătorul O.N., asociat unic la SC O.C.

SRL cu sediul în Năvodari, pentru a nu sesiza organele vamale competente cu privire la achiziționarea din Germania a două autovehicule pentru a stabili legalitatea sau ilegalitatea efectuării plății. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. HOS/P/1999 au fost trimiși în judecată inculpații I.C. și G.A.M. pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și inculpatul C.D. pentru săvârșirea unei singure infracțiuni de luare de mită prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cauze ce a făcut obiectul Dosarului nr. 976/2000 al Tribunalului Constanța.

S-a reținut în esență, că la data de 2 octombrie 1997, respectiv 25 februarie 1997, inculpații I.C. și G.A., în calitate de comisari la Garda Financiară Constanța, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au pretins și primit de la administratorul SC H. SRL Constanța, B.Z. și de la asociații SC S. SRL Năvodari, C.F. și C.M., sumele de; 6.500.000 lei și respectiv 1.000 dolari pentru a nu îndeplini acte referitoare la atribuțiile lor de serviciu.

Prin același rechizitoriu s-a mai reținut că la data de 21 aprilie 1998 cu ocazia efectuării unui control la SC C.N. SRL Eforie Sud, inculpații I.C. și C.D. au pretins de la administratorii M.I. și: M.M. suma de 10.000.000 lei, primind doar suma de 4.000.000 lei pentru a nu îndeplini acte referitoare la atribuțiile lor de serviciu. Inculpații au invocat pe parcursul fazelor procesuale, că le-a fost încălcat dreptul la apărare și că li s-a asigurat o apărare din oficiu formală. Aceștia nu au invocat aspectul de mai sus la administrarea probatoriilor deși, au fost prezenți la efectuarea tuturor actelor procesuale și nu au reliefat care ar fi fost vătămarea ce li s-a adus prin asigurarea unui singur apărător pentru toți inculpații.

În condițiile în care nu a fost creată o vătămare vădită a drepturilor lor procesuale, Tribunalul a constatat că nu ne aflăm în prezența unei nulități absolute prev. de art. 197 pct. 2 C. proc. pen. deoarece, inculpații și-au putut face apărarea, au avut posibilitatea de a formula și administra probe pe întreaga perioadă cât a durat acest proces (7 ani), iar în această ultima fază procesuală li s-a asigurat apărare din oficiu, câte un avocat pentru fiecare inculpat. Cu privire la starea de fapt, s-a constatat că aceasta este cea reținută în rechizitoriu, și demonstrată, fără putință de tăgadă, pe parcursul întregului ciclu procesual în sensul că a fost demonstrată fapta din data de 4 februarie 1997, inculpații I.C.

și G.A., în calitate de comisari ai Gărzii Financiare Constanța, au pretins și primit, de la administratorul SC O.C. SRL Năvodari, suma de 1.000 dolari, în schimbul neîndeplinirii unor acte privitoare la îndatoririle lor de serviciu. La data de 25 februarie 1997, aceiași inculpați, efectuând un control la SC S. SRL Năvodari, au pretins și primit suma de 1.000 dolari cu scopul de a trece cu vederea faptul că Registrul de Casă al acestei societăți nu este completat la zi. La data de 2 octombrie 1997, cei doi inculpați, în aceeași calitate, de comisari ai Gărzii Financiare, au efectuat un control la sediul SC H.

SRL Constanța, și verificând actele contabile ale acestei societăți și constatând că nu au fost declarate la Administrația Financiară două puncte de lucru din Năvodari și București și că a fost depășit plafonul de casă, au pretins suma de 1.000 de dolari, pentru ca societatea să nu fie sancționată contravențional. Denunțătoarea B.Z. i-a înmânat inculpatului G. echivalentul a 800 dolari. Ulterior la data de 21 aprilie 1998, inculpatul I.C., împreună cu inculpatul C.D., în aceeași calitate, de comisari ai Gărzii Financiare Constanța au efectuat un control la punctul de lucru din Eforie Nord al SC C.N. SRL Eforie Sud, au verificat documentele contabile ale societății și au constatat că monetarele zilnice cu regim special nu erau întocmite, sens în care se conturau elementele infracțiunii de evaziune fiscală.

Inculpatul C. a pretins suma de 10.000.000 lei pentru a nu constata această deficiență. Vinovăția inculpaților a fost dovedită deoarece prin faptele lor, în calitate de funcționari cu atribuții de control, au pretins și au primit direct, bani, de la reprezentanții societăților comerciale controlate, cu scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle lor de serviciu, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., săvârșite în concurs real în ceea ce-i privește pe inculpații I.C.

și G.A.M. și o singură infracțiune de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul C.D.. Deși inculpații au invocat faptul că plângerile denunțătorilor s-au făcut cu întârziere, acest aspect nu conduce la concluzia nevinovăției lor atâta timp cât, aceasta este dovedită de depozițiile martorilor audiați în cauză coroborate cu cele ale denunțătorilor și ale persoanelor care au fost de față la momentul efectuării controlului de către inculpați, de procesele-verbale de constatare, de sesizărilor șefilor, ale colegilor inculpaților.

Astfel, faptele inculpaților există, au fost săvârșite cu forma de vinovăție cerută de lege și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., săvârșite în concurs real: 4 infracțiuni în cazul inculpatului I.C., 3 infracțiuni în cazul inculpatului G.A. și o singură infracțiune în cazul inculpatului C.D..

Referitor la încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, Tribunalul a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice deoarece inculpații I.C. și G.A. nu săvârșit la diferite intervale de timp, în realizarea aceleași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni, pentru a se reține unitatea infracțiunii continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen.

Dimpotrivă, infracțiunile săvârșite de cei doi au vizat societăți comerciale diferite, au fost săvârșite de aceeași persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, astfel că ele s-au aflat în concurs real, motiv pentru care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit.

a) C. pen., sens în care, a dispus și schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. În acest sens, inculpații au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, la individualizarea cărora au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen., respectiv, gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, de persoane aflate în exercițiul atribuțiilor de control, și de persoana inculpaților care nu au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, au îngreunat activitatea de cercetare, invocând aspecte procesuale formale, respectiv, acela că nu li s-a respectat dreptul la apărare, deși instanțele le-au asigurat apărare din oficiu, precum și aspect ce țin circumstanțierea personală a lor în sensul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au studii superioare, sunt întreținători de familii și li se poate acorda o șansă pentru reintegrarea în societate.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații I.C., G.A.M. și C.D.. Prin apelul Parchetului este criticată hotărârea primei instanțe pentru următoarele motive. Greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților sub aspectul modalității de executare a pedepselor în sensul că, pentru realizarea scopului preventiv-educativ prev. de art. 52 C. pen., se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru toți inculpații, în condițiile prev. de art. 861 - 862 C. pen.

S-a învederat că aplicarea art. 81 - 88 C. pen., pentru inculpații G.A.M. și I.C., este dată cu încălcarea legii, deoarece acești doi inculpați au fost condamnați la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, suspendată potrivit art. 81 C. pen., în condițiile în care această normă juridică permite suspendarea, în caz de concurs de infracțiuni, numai dacă pedeapsa rezultantă aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani. S-a solicitat ca pe durata termenului de încercare, inculpații să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) C. pen.

și, în baza art. 863 alin. (3) lit.

d) C. pen., instanța să impună inculpaților obligația de a nu lua legătura unul cu celălalt, precum și cu martorii denunțători.în mod nelegal, prima instanță nu a dispus aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen., în raport de gravitatea faptelor, inculpații nemaifiind demni pentru exercitarea drepturilor electorale și nici să execute funcția de care s-au prevalat în săvârșirea faptelor. Apelantul inculpat I.C. a criticat hotărârea primei instanțe pe motiv că a fost condamnat în mod nelegal, deoarece nu sunt probe care să justifice existența faptelor de corupție respective.

A apreciat că întregul dosar este doar o înscenare făcută împotriva sa și care a fost determinată de atmosfera tensionată din Garda Financiară Constanța, în acest sens fiind semnificativă împrejurarea că denunțurile au fost formulate după o perioadă de 2 - 3 ani de la comiterea faptelor, iar martorii audiați în cauză sunt rude apropiate ale mituitorilor (mamă, fiu, soție). Apelantul-inculpat I.C. a învederat că, din toate declarațiile date în dosar, nu rezultă din niciuna faptul că el ar fi luat mită. Astfel la SC H.I.

SRL, din declarațiile martorilor B.Z., reiese că banii au fost dați inculpatului G.A.M.. în același fel și la SC S. SRL, banii ar fi fost dați tot inculpatului G.A.M., de față fiind doar fiul martorului C.A., precum și la SC C.N. SRL, unde nu a fost de față decât mama lui M.M.. în sprijinul opiniei sale, că dosarul a fost doar o înscenare, apelantul a invocat și faptul că la momentul respectiv domnul M.D. era șeful Comisiei Anticorupție din cadrul Prefecturii Constanța. În același mod s-au petrecut evenimentele și la SC O.C.

SRL Năvodari (4 februarie 1997), susținându-se că banii au fost dați lui G.A.M., de față fiind doar soția sa, O.A.. În urma controalelor la cele 4 societăți comerciale au fost întocmite procese-verbale prin care s-au constatat contravenții și s-au aplicat amenzile corespunzătoare, eliberându-se chitanțe pentru sumele încasate, ce reprezentau 1/2 din minimul amenzii. Cu privire la acesta aspect, apelantul I.C. a învederat că, dacă administratorii firmelor contraveniente ar fi fost nemulțumiți, ar fi contestat aceste procese-verbale, lucru care nu s-a întâmplat.

Apelantul inculpat I.C. a susținut că hotărârea instanței de fond este insuficient motivată. De asemenea a învederat greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor, dintr-o singură infracțiune de luare de mită (art. 254 alin. (2) C. pen.) în formă continuată, în 4 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., aflate în concurs real, conform art. 33 lit.

a) C. pen. În concluzie, inculpatul I.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea Sentinței penale nr. 935 din 21 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală și pe fond pronunțarea unei hotărâri de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., cu aplic. art. 10 lit.

a) C. proc. pen., pe motiv că fapta nu există. Apelantul inculpat C.D., a criticat hotărârea primei instanțe, în primul rând, sub aspectul nemotivării soluției de condamnare, solicitând desființarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În susținerea apelului său, inculpatul C.D. a învederat că, din probele dosarului nu rezultă faptele de pretindere sau primire de bani, nu a fost dovedit nimic concret, în cauză existând contradicții, declarații nesincere și supoziții. Instanța de fond nu a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, în sensul că Tribunalul București trebuia să reaudieze toți martorii acuzării, în raport de contradicțiile dintre declarațiile inculpatului, de negare a infracțiunii, și declarațiile martorilor care îl acuză.

În sensul celor de mai sus, arată apelantul C.D., prima instanță avea obligația de a efectua un examen aprofundat al probelor, cu referiri concrete la împrejurările care au rezultat din evaluarea lor. În urma acestui examen s-ar fi constatat că infracțiunea reținută în sarcina sa nu există. În acest sens a invocat împrejurarea că, în rechizitoriu se reține, în cadrul controlului efectuat la 21 iunie 1998, cei doi inculpați, I.C. și C.D. ar fi adus la cunoștința administratorilor că au descoperit nereguli legate de neîntocmirea monetarelor zilnice cu regim special, faptă pentru care au pretins 10.000.000 lei (ROL), în condițiile în care obligația întocmirii acestor monetare a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999.

A mai susținut apelantul că în urma controlului efectuat la SC C.N. SRL s-a constatat și a fost sancționată regulamentar abaterea referitoare la lipsa casei electronice de marcaj, în acest mod eliminându-se posibilitatea evaziunii fiscale și, în mod evident, elimina orice suspiciune cu privire la existența oricărei fapte de corupție, elimina sursa și motivul dării și luării de mită. Apelantul C.D. a invocat netemeinicia declarațiilor lui M.D., care nu putea să accepte să dea mită pentru a nu se întocmi dosar penal, pentru o abatere pentru care acesta știa că sancțiunea este amenda, având în vedere că M.D. era șeful Comisiei Anticorupție din prefectura Constanța.

Un alt aspect, pe care apelantul-inculpat C.D. l-a invocat în apărarea sa a fost împrejurare că bancnotele de 100.000 lei care fuseseră puse în circulație la 1 iunie 1998, nu puteau să ajungă în posesia administratorului SC C. SRL, la 21 iulie 1998, perioada de timp fiind insuficientă. Invocând nesinceritatea martorului M.D., apelantul-inculpat a făcut referire la faptul că acest martor afirmă că ar fi reclamat pretinderea și primire a mitei de către cei doi comisari de gardă financiară (I.C. și C.D.), la comisarul șef al Gărzii Financiare M.G., care neagă această discuție în declarația sa (Dosar 5259/2001): "pe perioada cât am fost comisar șef secție nu am primit nici un fel de reclamație cu privire la activitatea desfășurată de comisarii I.C.

și G.A.". În același sens, se arată că martorul M.D. nu putea să fie prezent în Eforie Sud la orele 17,30 - 18,00, în ziua de 22 iulie 1998, așa cum a declarat, deoarece s-a aflat la Mangalia în intervalul 18,00 - 1,30, unde s-au efectuat mai multe controale la stațiunile din sudul litoralului, de la colectiv format din mai multe persoane, constituit din ordinul Prefectului județului Constanța. În concluzie, apelantul C.D. a solicitat să se constate netemeinicia acuzațiilor, fapta care i se impută nefiind dovedită, apreciind că se impune aplicarea principiului "in dubio pro reo", iar consecința finală fiind achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen.

Apelantul-inculpat G.A. a criticat hotărârea primei instanțe pentru 4 motive și anume: Prima instanță nu a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, în raport de poziția inculpatului, de negare a faptelor și de declarațiile martorilor care îl învinuiseră, astfel încât cercetarea judecătorească are caracter formal. Apreciază că se impunea audierea tuturor martorilor din lucrările de la urmărirea penală. S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor dată prin rechizitoriu dintr-o infracțiunea continuată în trei infracțiuni aflate în concurs real, fără a se dezbate noua încadrare, încălcându-se dispozițiile art. 334 C. proc. pen. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale de inculpare și anume cererea prin care acesta solicita audierea martorilor audiați în faza de urmărire penală, încălcându-se dispozițiile art. 67 C. proc. pen. și art. 6 pct. 3 lit.

d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu face o analiză a apărărilor inculpaților. În ceea ce privește cazul "O." apelantul G.A. a susținut că nu există nicio probă, deoarece un autoturism a fost importat în mod perfect legal, iar celălalt autoturism a fost cumpărat din țară, de la soția administratorului, și deci nu există motive de intimidare a martorului O.N., având în vedere că soția acestui martor, îndeplinește funcția de inspector de impozite și taxe la D.G.F.P.C.F.S. Constanța, precum și faptul că inculpatul G.A. nu avea atribuții privind regimul vamal.

Apelantul G.A. invocă și o neconcordanță a datelor din declarația soacrei martorului O., respectiv D.D., care a afirmat la Parchet că ginerele său i-a cerut bani pentru mită la 4 februarie 1997 (dimineață) și procesul-verbal de control la SC N. SRL în ziua de 4 februarie 1997, între orele 8,00 - 12,00, unde inculpatul G.A. a fost în control. Mai arată apelantul că a ajuns în control la SC O.C. din întâmplare, deoarece la această adresă era declarată adresa administratoarei SC B.I. SRL. Apelantul subliniază că există contradicții în declarațiile date de martorul O. care afirmă odată că ia dat 1.000 dolari (Dosar nr. 1105/1999), ulterior declară că a dat 300 - 400 dolari, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța afirmă că a dat 600 - 650 dolari, iar la Tribunalul Constanța a declarat că a dat mită 650 dolari și 1.900.000 lei.

Cazul S. SRL a fost prezentat de apelantul G.A. ca fiind unul corespunzător, în sensul că s-a reținut o singură abatere, respectiv necompletarea registrului jurnal și s-a întocmit proces-verbal control, cu aplicarea unei sancțiuni convenționale, astfel încât nu există nici un act despre care s-a promis că nu va fi efectuat sau va fi efectuat cu întârziere. Declarațiile martorilor sunt contradictorii cu privire la persoanele prezente și cu privire la suma împrumutată și de la cine a fost împrumutată: B.F. sau B.F.. Apelantul a subliniat că toate aceste aspecte contradictorii sugerează nesinceritatea martorilor și în consecință lipsa de temeinice a acuzațiilor, deoarece fapta nu există.

Despre cazul SC H. SRL apelantul a menționat că acest control s-a efectuat la un punct de lucru al societății respective, în B-dul D., unde nu se putea verifica Registru de casă deoarece, potrivit prevederilor legale, acesta trebuia să stea la sediul societății, adică în A.M. La acest punct de lucru se aflau și au fost verificate doar documentele de gestiune. Apelantul G.A. a susținut că cele două facturi nedatate, prin care SC H. ar fi încasat de la SC B.C. contravaloarea unor facturi parțiale, în valoare de 5.000.000 lei fiecare, au fost înregistrate în registrul de casă în ziua de 15 aprilie 1997 și nu sunt înregistrate în ordinea cronologică, firească, fiind introduse între chitanțele x - y, deși aveau numerele a și b, în intenția de a se constitui o depășire a plafonului de plăți.

Același apelant a susținut că administratorul B.Z. și contabila acestuia cunoșteau prevederile O.G. din 26 august 1997 prin care fusese ridicat plafonul de casă la 20.000.000 lei, și deci nu aveau motive să le fie teamă pentru depășirea plafonului de plăți, deoarece constatarea se făcea după majorarea plafonului, și deci nu se mai putea sancționa vreo abatere. Apelantul G.A. a solicitat instanței să observe contradicțiile dintre declarațiile administratoarei, contabilei și vânzătoarei, asupra sumei pe care B.Z. ar fi scos-o din seif, una afirmând că suma era în valută, iar cealaltă că era în lei.

De asemenea, apelantul a subliniat existența unor neconcordante între declarațiile date de martora B.Z., în diferite faze procesuale ale cauzei. În concluzie, apelantul G.A. a învederat că dovezile administrate în dosar conțin o informație îndoielnică cu privire la vinovăția sa în legătură cu faptele care i se impută, lipsește certitudinea obținerii pe bază de probe decisive, complete și sigure și drept urmare, pe baza principiului "in dubio pro reo", solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen. Curtea a examinat cauza pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, precum și a probelor noi, administrate în fața instanței de apel și a constatat că apelul declarat de Parchet este fondat, iar apelurile declarate de cei trei inculpați sunt nefondate, fiecare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prima instanță a administrat probele necesare aflării adevărului, pe baza cărora a reținui corect starea de fapt și vinovăția inculpaților.

A rezultat din probe, că, în perioada 1997 - 1998, inculpații I.C., G.A. și C.D., în calitate de comisari ai Gărzii Financiare Constanța, cu ocazia unor controale privind normele financiar contabile, au pretins și primit sume de bani de la administratorii firmelor a căror activitate au controlat-o, pentru a nu le aplica acestora amenzi, în raport de neregulile constatate la fiecare. Faptele descrise mai sus au fost săvârșite în timpul controalelor efectuate la 4 februarie 1997 (la SC O.C. SRL Năvodari), la 25 februarie 1997 (la SC S. SRL Năvodari) și la 2 octombrie 1997 (la SC H. SRL Constanța), la care au participat inculpații I.C. și G.A.M.. De asemenea s-a mai reținut o faptă comisă cu ocazia controlului efectuat la 21 aprilie 1998 (la SC C.N. SRL - Eforie Sud), la care au participat inculpații I.C. și C.D..

Sumele pretinse și primite drept mită în timpul controalelor au fost următoarele: 1.650 dolari SUA și 1.900.000 lei, ceea ce reprezintă aproximativ 1.000 dolari SUA, sumă pretinsă de cei doi inculpați de la martorul O.M., administratorul SC O.C. SRL Năvodari; 2.000 dolari SUA, sumă pretinsă și primită, la 25 februarie 1997, de la C.M.D., administratorul SC S. SRL Năvodari; 36.500.000 lei, echivalentul a circa 800 dolari SUA, sumă primită la 2 octombrie 1997 de la numita B.Z., administratorul SC H. SRL Constanța, căreia, cei doi inculpați I.C. și G.A.M., îi pretinseseră 1000 dolari SUA; 4.000.000, lei sumă primită la 21 aprilie 1998 de la M.I. și M.M., administratori ai SC C.N. SRL - Eforie Sud, de la care inculpații I.C. și C.D. au pretins o sumă de 10.000.000 lei.

Din probe s-a evidențiat împrejurarea că, la 21 aprilie 1998, după controlul efectuat la SC C.N. SRL - Eforie Sud, martorul M.D. (fiul administratorului M.I.), care era angajat al Prefecturii Constanța și făcea parte din Comisia Anticorupție din cadrul acestei instituții, a luat legătura telefonic cu comisarul șef al Gărzii Financiare Constanța, căruia i-a relatat modalitatea de efectuare a controlului. Urmare acestei discuții telefonice, martorul M.D. a fost sunat de inculpatul I.C. care i-a cerut să se întâlnească a doua zi (22 aprilie 1998) pentru a restitui suma primită drept mită. Conform înțelegerii telefonice, la data de 22 aprilie 1998, inculpatul I.C. a restituit - 2.000.000 lei, din totalul de 4.000.000 lei, martorului M.D., pe terasa-restaurant SC C. SRL.

Rejudecând cauza, în cadrul Dosarului 42.286/3/2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul I.C. de disjungere a cauzei în legătură cu controlul efectuat la SC C.N. SRL Eforie Sud (în care sunt inculpați I.C. și C.D.) de celelalte fapte, deoarece nu ar exista nicio legătură între acestea, precum și a cauzei privind controlul de la SC H. SRL Constanța. De asemenea, prima instanță a respins cererea acelorași inculpați de administrare a probelor cu înscrisuri și cu martori, pe motiv că, la dosar sunt depuse rapoartele efectuate de Garda Financiară. Cu privire la cererile de probe formulate de inculpatul C.D., pentru audierea martorului C.G. și pentru a se depune toate procesele-verbale întocmite de Garda Financiară, prima instanță a constatat că înscrisurile solicitate nu au legătură cu cauza, iar martorul C.G. a fost audiat anterior, în Dosarul nr. 4012/2004. Prima instanță a concluzionat că probele solicitate de cei trei inculpați au fost administrate de instanțele anterioare în condițiile legii, astfel încât nu se mai justifică refacerea cercetării judecătorești. Totodată a fost respinsă excepția nulității absolute a actului de sesizare a instanței, nefiind vorba de o nulitate absolută, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., pe motiv că actul de inculpate a fost vizat de șeful procurorului care a instrumentat cazul.

Instanța de fond a asigurat dreptul la apărare al inculpaților prin apărători din oficiu: inculpatul I.C. a fost asistat de av. U.V., inculpatul C.D. a fost asistat de av. C.O., iar inculpatul G.A.M. a fost asistat de av. I.M.. La judecarea apelului, Curtea a asigurat apărarea celor trei apelanți-inculpați, prin apărători din oficiu: inculpatul I.C. a fost asistat de av. R.K., iar inculpații C.D. și G.A.M. au fosta asistați de același av. F.L.

Curtea a reținut că a fost posibilă asistarea inculpaților C.D. și G.A. de același apărător din oficiu, deoarece nu există interese contrare în ceea ce îi privește pe cei doi, deoarece nu au fost împreună la nici unul din cele patru controale efectuate și reținute în actul de inculpare.Cu ocazia judecării apelului, Curtea, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Tierce împotriva San Marino - 25 iulie 2000), a procedat la ascultarea celor trei apelanți-inculpați, în ședința publică din 6 decembrie 2007, în prezența apărătorilor din oficiu.

Inculpații și-au menținut declarațiile date în fazele anterioare ale procesului și s-au considerat nevinovați. Au menționat că reclamațiile agenților economici au fost depuse la 3 ani de la efectuarea controalelor, deoarece toate acestea s-au făcut la presiunile șefului Gărzii Financiare Constanța, deoarece inculpații ar fi formulat mai multe reclamații la adresa conducerii acestei instituții. Inculpații au recunoscut că au efectuat cele 4 controale reținute de prima instanță, cu singura precizate că actul de control de la SC C.N. SRL s-ar fi efectuat la 21 iulie 1998, iar nu la 21 aprilie 1998. Din declarațiile lor, Curtea a constatat că exceptând controlul de la SC H. SRL, din 2 octombrie 1997, unde au primit dispoziții să se deplaseze, în celelalte trei cazuri controalele nu au fost dispuse de conducerea Gărzii Financiare, ci au ajuns întâmplător.

În aceste din urmă cazuri, planul de control prevedea deplasarea la alte trei societăți comerciale, însă pe motiv că nu au putut efectua controalele planificate, din diferite motive, inculpații au controlat cele trei societăți din dosar, care se aflau cu sediile în apropierea locațiilor unde trebuia să facă controalele.Inculpații au explicat că aceasta era o practică a Gărzii Financiare Constanța, care nu era interzisă de lege, dar nici reglementată. Inculpații au recunoscut cele patru controale, au recunoscut că au depistat unele nereguli în activitatea societăților comerciale, au întocmit procese-verbale de contravenție și au aplicat amenzi, care s-au achitat pe loc, în cuantum de jumătate din minimul prevăzut de lege.

Curtea a observat că amenzile date erau în cuantum orientate spre minimul prevăzut de lege. Toți trei au negat că au pretins și primit mită de la administratorii societăților controlate. Afirmațiile lor sunt contrazise de celelalte probe administrate în dosar: acte și declarații de martori. La cererea apelantului-inculpat C.D., Curtea l-a reaudiat pe acesta la 29 ianuarie 2008, inculpatul menținându-și poziția procesuală de negare a faptelor, însă a subliniat importanța audierii ca martor a fratelui său, C.G. și a explicat că atât el cât și fratele său au avut relații tensionate cu conducerea Gărzii Financiare Constanța.

Apelantul-inculpat I.C. a solicitat reaudierea, Curtea procedând la audierea acestuia la 19 februarie 2008, când acesta și-a menținut poziția procesuală de negare a faptelor. Cei trei apelanți-inculpați au solicitat, la judecata în apel, reaudierea tuturor martorilor de la urmărire penală, precum și următoarele acte: - anexele raportului Gărzii Financiare Centrale București - din 21 octombrie 1999, - adresă din care să rezulte dacă a existat un raport întocmit împotriva inculpatului I.C. de către comisarii Gărzii Financiare Constanța în perioada 1991 - 26 ianuarie 2000; - toate sesizările privind posibile fapte penale săvârșite de către comisarii Gărzii Financiare Constanța, înregistrate de Garda Financiară Constanța din 1991 și până la 1 mai 1999; - toate sesizările privind posibile fapte penale săvârșite de comisarii Gărzii Financiare Constanța de la 1 mai 1999 până în prezent; - o adresă din care să rezulte dacă în perioada 1991 - 26 ianuarie 2000, i s-a acordat salariu de merit inculpatului I.C.; - o adresă la I.P.J.

Constanța, pentru a se depuse a dosar procesul-verbal încheiat la SC B.C. SRL Constanța, procesul-verbal încheiat la data de 15 februarie 2000 de lt. col. I., din serviciul economic al Politiei Constanța cu M.I. de la SC C. SRL. Au mai solicitat inculpații audierea tuturor comisarilor din Garda Financiară Constanța, iar inculpatul C.D. a solicitat audierea fratelui său C.G..

Curtea a reținut că, în cadrul primei judecări a cauzei, în fond la Tribunalul București, secția I penală - Dosarul nr. 5259/2001, au fost audiați următorii martori, din acte: G.C.; Ș.A., C.F., C.A., C.M., G.G., V.I., M.I., M.D. și M.M. Alți martori tot în Dosarul nr. 5259/2001 care nu s-au putut deplasa din județul Constanța, în fața instanței de fond au dat declarații în fața notarului, autentificate, prin care și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală care îi incriminează pe cei trei inculpați. Aceștia sunt: D.M., D.D., O.A., O.N.. Curtea a observat că martorul B.F. a dat o declarație în fața polițistului ag. N.D. (Dosar nr. 5259/2001), în care își mențin declarațiile date la urmărirea penală și precizează că prezența sa la instanța este mai puțin importantă deoarece el l-a împrumutat pe martorul C.F., cu o anumită sumă de bani. Curtea a constatat că toți martorii și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală și din care rezultă că inculpații au pretins și primit mită, diferite sume de bani, de la denunțători. Curtea a reținut că martorul C.G., fratele inculpatului C.D. a fost audiat de prima instanță de trei ori, iar inculpatul nu a precizat care anume împrejurări noi, și care nu au fost prezentate de acest martor anterior, ar trebui elucidate în prezentul apel.

În raport de faptul că deciziile de casare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au vizat numai hotărârile judecătorești pronunțate anterior și nu s-au reținut motive de nulitate pentru probele administrate în cadrul primului ciclu procesual de la Tribunalul București, secția I penală (Dosar nr. 5259/2001), Curtea valorifică aceste probe în mod legal și justificat, având în vedere perioada mare de timp (10 ani) de la comiterea faptelor și până în prezent, ceea ce determină ca anumite probe să fie imposibil de readministrat. Curtea a constatat că probele administrate până în prezent îndeplinesc condițiile legale și trebuie valorificate în procesul de stabilire a situației de fapt, a vinovăției, și încadrarea juridică concretă a faptelor și la individualizarea pedepsei. Așadar, Curtea a respins reaudierea acestor martori.

În consecință, Curtea a admis proba testimonială constând în audierea martorilor, B.Z., V.U., T.M. și R.E., martori care au fost audiați numai la urmărirea penală și nu au putut fi audiați la nicio instanță. A fost respinsă cererea de audiere a tuturor comisarilor Gărzii Financiare care au întocmit rapoartele aflate la Dosarul nr. 641/2000 al Tribunalului Constanța ca neconcludente și inutile, în afara adevărului despre faptele pentru care sunt judecați inculpații. A fost respinsă proba cu înscrisuri vizând activitatea Gărzii Financiare Constanța, deoarece la dosar sunt suficiente probe în acest sens. La dosar se află raportul Gărzii Financiare Centrale din 21 octombrie 1999 (Dosar nr. 5259/2001 al Tribunalului București, secția I penală), precum și alte documente privind activitatea Gărzii Financiare, astfel încât apare inexplicabilă cererea apelanților de a fi readministrată această probă.

Curtea a efectuat verificări, prin organele de poliție, și a rezultat că martora T.M. este plecată în Spania, iar martora V.U. s-a stabilit în Germania, motiv pentru care la cererea procurorului și a apărătorilor apelanților-inculpați s-a constatat imposibilitatea audierii acestora, în condițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Curtea a audiat martorii din dosar D. (fostă R.) E. și B.Z., aceștia menținându-și declarațiile date la urmărirea penală.

Cu privire la starea de fapt, privind pretinderea și primirea mitei de 1.000 dolari SUA cu ocazia controlului de la SC H. SRL, martorii B.Z. (administratorul) declară: ..."Controlul era doar pentru plafonul de casă de 5 milioane lei" ... "d-ul G.A. mi-a cerut o pretenție de aproximativ 1.000 dolari. Am fost de mai multe ori afară, cam de două - trei ori, am ieșit afară cu d-l G.; între timp d-l Constantin se uita pe acte, iar eu cu d-l G. eram afară și negociam" ..., banii i-am dat d-lui G.; acest lucru s-a întâmplat la mine în birou".

Despre controlul efectuat la 25 februarie 1997, la S.C. S. SRL Năvodari, martorii C.A., C.F., C.M. și G.G. declară, în același mod, cum inculpații I.C. și G.A.M. au pretins mită, 1.000 dolari SUA, deoarece constataseră o neregulă, respectiv necompletarea la zi a registrului jurnal general. Martorul C.A. relatează următoarele: "Aceștia (inculpatul G.A. și I.C. n.n.) mi-au spus că au taxă fixă, respectiv 1.000 $. Banii i-a cerut inculpatul G., procesul-verbal l-a întocmit inculpatul I.C., care prin atitudine nu s-a opus propunerii.

Mi-au spus că amenda este de 7 milioane, dar de ochii lumii îmi vor da o amendă de 500.000 lei" ... "Eu personal i-am dat banii lui G. în acel moment 1.000 $". Faptele săvârșite la SC O. Năvodari sunt relatate de martorul O.N. astfel (declarație menținută - dosar nr. 5259/2001 - Tribunalul București - secția I penală): "Comisarii Gărzii Financiare (I.C. și G.A. n.n.) mi-au adus la cunoștință faptul că, ceea ce am făcut eu reprezintă evaziune fiscală, mi se va întocmi dosar penal, îmi vor fi confiscate autovehiculele, iar ei îmi vor aplica o amendă substanțială" ... "Pentru a nu se întâmpla toate acestea, G.A.

și C.I., însă, în mod deosebit primul dintre ei, mi-a spus că în cazul în care le voi da suma de 1.000 dolari SUA, ei nu vor constata aspectele respective. La această discuție era prezentă și soția mea O.A.".."îmi amintesc că, după ce a, pus banii pe masă, suma cerută, G.A. a procedat la numărarea acestora, iar I.C. a tăiat chitanță, pentru care societatea a plătit suma de 500.000 lei - sancțiunea reală"... Faptele de pretindere și primire drept mită a sumei de 4.000.000 lei, cu ocazia controlului de la SC C.N. SRL Eforie au fost descrise astfel de martora M.I. ..."Eu eram în regulă dar îmi lipseau niște chitanțiere.

Pentru că nu a avut aceste chitanțiere cei doi domni comisari (I.C. și C.D. n.n.) au cerut 10.000.000 lei pentru a nu mi se înainta dosar penal, dar până la urmă am negociat și au rămas la 4.000.000 lei. Băiatul meu M.M. a venit cu banii și a plătit suma celor doi comisari. Arăt că mai intransigent și mai pornit era d-l C." ... Modalitatea în care inculpații își desfășurau activitatea profesional rezultă explicit din raportul Gărzii Financiare centrale din 21 octombrie 1999. La verificarea prin sondaj au rezultat, printre altele: - sancțiuni contravenționale aplicate unor fapte ce nu sunt prevăzute expres de lege; - încadrare incorectă a unor fapte sau stabilirea eronată a cuantumului sancțiunii; - nesancționarea tuturor abaterilor constatate.

Față de toate aceste probe, Curtea a constatat că starea de fapt reținută de prima instanță, din care rezultă că cei trei inculpați au pretins și primit mită, are suport probatoriu în declarațiile martorilor, actele de la dosar și declarațiile inculpaților, care se coroborează parțial cu celelalte probe, în ceea ce privește efectuarea controalelor și aplicarea unor amenzi modice pentru fapte minore. Împrejurarea că declarațiile martorilor denunțători au fost date la un anume interval de timp de la producerea evenimentelor, nu este de natură a reduce forța probantă a acestor declarații, iar explicația este aceea că acestor agenți economici le-a fost teamă de comisarii Gărzii Financiare, până la data declanșării cercetărilor. Curtea a înlăturat apărările inculpaților privind problema bancnotei de 100.000 lei, deoarece pe parcursul a 60 zile de la data emiterii aceasta putea să ajungă în posesia administratorilor SC C. SRL, pe orice cale și numai prin intermediul vreunei bănci locale; orice client putea plăti consumația cu bancnota de 100.000 lei.

Nu a fost reținută nici împrejurarea că martorului M.D. nu ar fi putut să fie prezent la întâlnirea cu inculpatul I.C. pentru restituirea sumei de 2.000.000 lei, a doua zi după control, pe motiv că s-ar fi aflat într-o comisie de control la stațiunile din nordul Mangaliei, având în vedere distanța mică dintre Eforie Sud și Stațiunea Neptun și pe care martorul o putea parcurge în câteva zeci de minute. Actele comise de cei trei inculpați au fost corect încadrate juridic de prima instanță prin schimbarea încadrării juridice în câte 4 infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 3 lit. a) C. pen., pentru inculpatul I.C., (pentru faptele din 4 martie 1997, 25 februarie 1997, 2 octombrie 1997, 21 aprilie 1998) și în câte trei infracțiuni de mită pentru inculpatul G.A.M., prev. și ped. de art. 354 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (pentru faptele din 4 februarie 1997, 25 februarie 1997, 2 octombrie 1997). Pentru inculpatul C.D., instanța de fond a menținut încadrarea juridică dată prin actul de sesizare, respectiv infracțiunea de mită prev. și ped. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen.) pentru fapte comise la 21 aprilie 1998). Pentru toți trei inculpații s-a reținut forma agravantă a infracțiunii de luare de mită (art. 254 alin. (2) C. pen.), deoarece inculpații aveau atribuțiuni de control.

Curtea a constatat că pentru inculpații I.C. și G.A.M. schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune de mită în formă continuată (art. 41 alin. (2) C. pen.), în patru și respectiv trei infracțiuni de mită, comise în concurs real (art. 33 lit. a) C. pen.) s-a făcut încă de la prima hotărâre pronunțată de o instanță d fond și anume Sentința penală nr. 652 din 23 noiembrie 2000 a Tribunalului Constanța, secția penală (Dosar nr. 6411/2000). Aceeași schimbare de încadrare juridică s-a făcut în continuare de celelalte instanțe de fond, în mod succesiv prin Sentința penală nr. 592/F din 5 mai 2005 a Tribunalului București, secția I penală (Dosar nr. 4012/2005) prin Sentința penală nr. 935 din 21 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală (Dosar nr. 42.386/3/2006).

În consecință, Curtea a constatat că nu pot fi invocate prevederile art. 372 C. proc. pen., deoarece nu s-a creat o situație mai grea pentru apelanții inculpați, în propriile apeluri. Aceasta este explicația pentru care instanțele de fond nu au insistat asupra aspectelor privind schimbarea încadrării juridice pentru inculpații I.C. și G.A.M.. Cu prilejul judecării apelurilor în prezentul dosar cei doi inculpați au învederat că nu s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru că au fost condamnați de prima instanță, fără să motiveze susținerile. Curtea a constatat că inculpații I.C. și G.A.M. au comis faptele în concurs real, deoarece nu rezultă că aceștia au săvârșit faptele în realizarea aceleași rezoluții infracționale, existând diferențe vizibile în ceea ce privește controalele efectuate, neregulile constatate și amenzile aplicate, precum și sumele primite drept mită și deci nu există unitatea prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., faptele fiind comise la intervale mari de timp și în împrejurări diferite. În ceea ce privește probatoriile administrate în cauză, Curtea a reținut că, fără existența unui flagrant, care reprezintă regula generală în cazul infracțiunilor de luare de mită, faptele pentru care inculpații I.C. și G.A.M. și C.D. sunt judecați au fost dovedite, în condițiile legii, prin mijloacele de probă administrate în dosar și anume înscrisuri privind activitățile desfășurate de inculpați în cadrul controalelor, cu ocazia cărora au pretins și primit mită, înscrisuri privind deficiențele constatate de garda Financiară Centrală cu ocazia controlului efectuat, alte înscrisuri, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților. Curtea a observat că toți martorii și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală și au relatat cum inculpații au efectuat controalele, cum au pretins mita și cum au încasat sumele de bani. În raport de toate aceste probe, instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților.

În consecință, Curtea a constatat că apelurile celor trei inculpați sunt nefondate.

Individualizarea pedepselor aplicate inculpaților s-a făcut cu încălcarea criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. și sub acest aspectul, apelul Parchetului este fondat. Pentru inculpatul C.D. pedeapsa principală este corect individualizată. Pentru inculpații I.C. și G.A.M., suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru câte o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (din concurs de infracțiuni) este nelegală, deoarece art. 81 alin. (2) C. pen., dispune că "suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani" ... Curtea va înlătura aplicarea art. 81 - 82 C. pen. Curtea a constatat că pedepsele aplicate inculpaților I.C. și G.A.M., sub aspectul cuantumului, pentru fiecare inculpat, precum și pedeapsa rezultantă de câte 3 ani închisoare sunt corect individualizate, ținându-se seama de împrejurările reale în care actele au fost comise, în timpul unor controale, folosindu-se de autoritatea unui organ de control și sancționare administrativă, de gradul de pericol social concret al infracțiunii de mită, de numărul faptelor, de împrejurarea că acționau împreună, de sumele pretinse drept mită și de circumstanțele personale. Curtea a apreciat că aceste pedepse sunt apte să realizeze scopul preventiv-educativ prev. de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea a observat că nu este necesară privarea de libertate a celor doi inculpați și în consecință, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 861 - 862 C. pen., urmând ca pe durata termenului de încercare de 5 ani, inculpații I.C. și G.A.M. să se supună măsurilor de supraveghere obligatorii prev. de art. 833 alin. (1) C. pen. și să se prezinte trimestrial în prima zi de luni din fiecare trimestru la Serviciul de protecție de pe lângă Tribunalul București. Curtea a constatat că, prima instanță, în mod nelegal nu a aplicat celor trei inculpați, I.C., G.A.M. și C.D. pedepsele accesorii, potrivit art. 71 C. pen. combinat cu art. 64 lit. a), b), c) C. pen., deoarece se impune interzicerea drepturilor electorale (CEDO - cauza Hirst vs. Marea Britanie) în raport de gravitatea faptelor, în care s-au folosit de funcțiile de control pe care le-au deținut, la momentul comiterii infracțiunilor.

În concluzie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul Parchetului, a desființat parțial Sentința penală nr. 935 din 21 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală și pe fond a făcut aplicarea art. 861 - 862 C. pen. pe un termen de încercare de 5 ani pentru inculpații I.C. și G.A.M..

A aplicat art. 863 C. pen. și a pus în vedere inculpaților I.C. și G.A.M. dispozițiile art. 864 C. pen. Au fost înlăturate dispozițiile art. 81 - 85 C. pen. Pentru toți trei inculpații, Curtea a făcut aplicarea art. 71 C. pen., combinat cu art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea a respins apelurile declarate de cei trei inculpați, potrivit art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, precum și a sentinței penale au formulat recurs inculpații, criticând soluțiile ca netemeinicie și nelegale.

Inculpatul G.A.M. a invocat drept motive de recurs:

- nerespectarea dreptului la apărare, întrucât a fost audiat în fața procurorului la 28 decembrie 1999, fără a fi asistat de apărător;

- incompatibilitatea judecătorilor care au făcut parte din completul ce a pronunțat Decizia penală nr. 62 din 4 martie 2008 a Curții de Apel, întrucât au judecat și într-un ciclu procesual anterior, unul din ei pronunțându-se prin Sentința penală nr. 532/2004 a Tribunalului municipiului București, iar celălalt, prin Decizia nr. 1123/2004 a Curții de Apel București;

- lipsa unui proces echitabil prin neaudierea martorilor acuzării;

- nerespectarea dreptului la ultimul cuvânt al inculpatului de către instanța de fond care nu l-a audiat și nu i-a acordat ultimul cuvânt;

- nepronunțarea asupra tuturor motivelor de apel invocate.

De aceea a solicitat în principal restituirea cauzei la procuror, iar în subsidiar casarea Sentinței penale nr. 935 din iunie 2007 a Tribunalului București, întrucât apărătorul din oficiu nu poate reprezenta inculpatul și pentru nepronunțare asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, necitarea părților vătămate;

- greșita încadrare a faptelor în infracțiunea de luare de mită întrucât nu există scopul pentru care s-ar fi dat și s-ar fi primit mita;

- existența unei erori grave de fapt cu privire la faptele de luare de mită pe care probele administrate nu le confirmă;

- nerezolvarea fondului cauzei prin neînlăturarea apărărilor inculpatului (art. 385 pct. 9 C. proc. pen.). Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 6, 9, 10, 17, 18 C. proc. pen.

Inculpatul C.D. a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru următoarele motive:

- instanța nu a fost legal sesizată întrucât nu există mijloace materiale de probă care să susțină vinovăția sa;

- existența unui caz de incompatibilitate pentru cei doi judecători care au soluționat apelul întrucât aceștia și-au mai exprimat opinia în cauză;

- încălcarea dreptului la un proces echitabil prin atribuirea denunțătoarei M.I. a calității de parte civilă fără ca acest fapt să fie dezbătut în ședință publică; nereaudierea unor martori de către un complet instituit de lege, nepronunțarea de către instanța de fond cu privire la cererea de restituire a cauzei la parchet;

- desfășurarea urmăririi penale cu încălcarea dreptului la apărare;

- nemotivarea sentinței și a deciziei penale recurate întrucât se fac aprecieri de ordin general și nu o analiză a probelor;

- nepronunțarea de către cele două instanțe asupra unor cereri esențiale, de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului.

- comiterea unei erori grave de fapt pentru că a fost condamnat, deși ar fi trebuit achitat.

- judecata în fond și în apel a avut loc fără citarea părții civile M.I.. Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 2, 3, 4, 6, 9, 10, 18, 21 C. proc. pen.

Inculpatul I.C. a criticat cele două hotărâri pentru următoarele motive:

- incompatibilitatea judecătorilor care au soluționat apelul;

- încălcarea dreptului la apărare în faza de urmărire penală;

- neconfirmarea rechizitoriului de către procurorul-șef;

- schimbarea încadrării juridice a faptelor de către prima instanță, fără ca aceasta să fie pusă în discuția părților.

- nepronunțarea asupra unor probe administrate sau asupra unor cereri esențiale pentru părți;

- pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată.

- greșita încadrare juridică a faptelor;

- nepublicitatea ședinței de judecată;

- lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii. A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 3, 4, 5, 6, 9, 10, 14, 17, 171, 18 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță a constatat că recursurile formulate sunt nefondate.

- Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen.

- "instanța nu a fost legal sesizată", invocat de inculpatul C.D., Înalta Curte a constatat că acesta nu este incident în cauză, deoarece instanța a fost legal sesizată, iar criticile formulate de inculpat în sensul că lipsesc mijloacele materiale de probă care dovedesc existența faptei nu se circumscriu acestui caz de casare.

- Criticile privind incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.

- "instanța nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate"

- formulate de cei trei inculpați s-a apreciat că sunt nefondate întrucât cei doi judecători care au pronunțat hotărârea din apel în prezenta cauză, nu s-au pronunțat anterior pe fondul cauzei, ci doar pe cererea privind restituirea cauzei la Parchet, unde s-a pronunțat într-un ciclu procesual anterior o soluție în favoarea inculpaților, iar ulterior, această sentință a fost casată, existând autoritate de lucru judecat sub acest aspect. Mai mult, critica privind restituirea cauzei la Parchet nu a fost invocată de către cei trei inculpați cu ocazia soluționării apelurilor prin Decizia nr. 62 din 4 martie 2008, astfel încât cei doi judecători care au participat la judecată să se pronunțe cu privire la o problemă pe care au soluționat-o anterior.

- Criticile formulate de inculpații C.D. și I.C., întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 4 C. proc. pen.

- "ședința de judecată nu a fost publică" s-au apreciat ca nefondate, deoarece din studierea încheierilor date de instanța de apel rezultă că judecata a avut loc în condiții de publicitate, iar inculpații nu au invocat alte probe care să demonstreze contrariul.

- Inculpatul I.C. a invocat în motivele scrise și cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 5 C. proc. pen.

- "judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului când aceasta este obligatorie, potrivit legii", dar nu a motivat în nici un fel, iar instanța a constatat că nu este incident acest caz de casare.

- Toți cei trei inculpați au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen.

- "urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie".

Înalta Curte a constatat că actele de cercetare la care se referă inculpații, unde nu a fost prezent un apărător, au fost efectuate în faza actelor premergătoare când nu este obligatorie asistența juridică. După începerea urmăririi penale inculpații au beneficiat de asistență juridică, deși aceasta nu era obligatorie conform legii, motiv pentru care și această critică este nefondată.

- Toți cei trei inculpați au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.

- "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege". Instanța a constatat că această critică este nefondată, întrucât și hotărârea primei instanțe, și cea a instanței de apel cuprind o analiză amplă a probatoriului administrat pentru fiecare act material și explică temeinicia încadrării juridice a faptelor și modul cum au fost individualizate pedepsele.

- De asemenea, toți inculpații au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

- "instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Curtea a constatat că și această critică este nefondată, întrucât instanța de apel s-a pronunțat cu privire la toate faptele deduse judecății și a răspuns criticilor formulate de inculpați. Faptul că instanța a respins motivat audierea unor martori (inculpații au solicitat audierea tuturor comisarilor Gărzii Financiare) ca nefiind utilă cauzei nu înseamnă că nu s-a pronunțat cu privire la probe sau cereri esențiale, de natură să garanteze drepturile inculpaților. În ceea ce privește interpretarea și valorificarea de către instanță a depozițiilor martorilor M.D., M.M., V.I., M.I., care, în opinia inculpatului C.D., nu au spus adevărul, s-a reținut că aceasta nu poate fi cenzurată prin intermediul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. Inculpatul I.C. a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. - "faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică". Curtea a constatat că încadrarea juridică este corespunzătoare faptelor reținute și anume pretinderea și primirea unor sume de bani de la reprezentanți ai unor societăți comerciale. Așa cum în mod corect a arătat și instanța de apel, în cauză nu putea fi reținută o singură infracțiune în formă continuată, întrucât nu se poate reține o unică rezoluție infracțională pentru fiecare inculpat, motiv pentru care s-a dat eficiență concursului real de infracțiuni. De asemenea, critica privind greșita reținere a datelor comiterii faptelor s-a apreciat că este neîntemeiată, din întregul material probator administrat reieșind datele reținute în actul de sesizare al instanței, ca fiind cele la care s-au consumat infracțiunile de luare de mită. Toți cei trei inculpați au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - "când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare".

Înalta Curte a constatat că inculpații critică de fapt modul în care au fost interpretate probele de către prima instanță și de către cea de apel.

În practica Înaltei Curți s-a reținut că este incident cazul de casare prevăzut de pct. 18 atunci când există un viciu în stabilirea situației de fapt, în sensul că, în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă, în mod evident, din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.

Există, așadar, eroare gravă de fapt atunci când în hotărârea instanței de fond se susține că la dosar există probe de vinovăție, când, în realitate, acestea nu există, sau că nu există probe, deși acestea există.

Înalta Curte a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală au fost confirmate în faza de cercetare judecătorească, că ele nu sunt contradictorii, și că nu există dubii cu privire la situația de fapt reținută de instanță.

Simpla contestare a acestei situații de fapt de către inculpați, ale căror argumente sunt neconvingătoare nu a putut conduce la aplicarea cazului de casare prevăzut de pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen.

Curtea a constatat că inculpatul I.C. a invocat și cazul de casare de la pct. 171, fără a motiva însă incidența acestuia.

Inculpatul C.D. a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., arătând că partea civilă nu a fost citată în cauză.

Curtea a constatat că, pe lângă faptul că obiectul prezentei cauze este reprezentat de infracțiuni de corupție, infracțiuni de pericol, pentru care nu există acțiune civilă alăturată celei penale, astfel încât nici denunțătorii nu pot avea calitatea de părți civile, chiar dacă în mod greșit s-ar fi acceptat o constituire de parte civilă și aceasta nu ar fi fost citată, lipsa citării nu poate fi invocată de inculpat ca și caz de casare, pentru că o asemenea lipsă de diligentă a instanței îi profită acestuia.

Cazul de casare de la pct. 21 poate fi invocat doar de partea care nu a fost legal citată, și nu de către celelalte părți.

Împotriva acestei decizii, contestatorul condamnat C.D. a formulat contestație în anulare, cerere care a fost înregistrată pe rolul acestei secții sub nr. 10290/1/2011 fixându-se prim termen aleatoriu, la data de 25 aprilie 2012.

În motivele invocate de către contestator, acesta a arătat în esență că, este nemulțumit că nu a fost ascultat de către instanța de recurs deși a fost prezent la soluționarea cauzei.

Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe la dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (11).

Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constată că, cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de dispozițiile art. 388 C. proc. pen., motivele invocate sunt dintre cele prevăzute în art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen., respectiv art. 386 lit. e), C. proc. pen., însă motivele invocate nu se sprijină pe înscrisurile de la dosar, din aceste înscrisuri rezultând că, contestatarul a fost ascultat la instanțele de fond și apel, iar în cauză nu a fost pronunțată o soluție de achitare care să atragă incidența dispozițiilor art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (11) C. proc. pen., astfel încât contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.D. și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 4319 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 42286/3/2006.

Obligă contestatorul C.D. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2012.

Procesat de GGC - CL