Decizia nr. 321/2014 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 37 din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6538/108/2006, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din 4 infracțiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, într-o singură infracțiune.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 10 (zece) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.E. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.E. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din 3 infracțiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă în formă continuată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu un prejudiciu de 128412,44 lei.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată, a fost condamnat același inculpat la 4 (patru) ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de inculpatul S.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată și republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.E. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată și republicată, cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 10 C. pen.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 4 ( patru) ani închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului S.E. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare pe care o sporește cu 3 ani închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, în regim de detenție și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului S.E. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a scăzut din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata arestării preventive de la 7 iunie 2006 până la 27 iunie 2008.

A constatat că prin Decizia penală nr. 674/R din 27 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a luat față de inculpatul S.E. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Arad fără încuviințarea instanței.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din 3 infracțiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, într-o singură infracțiune.

În baza art. art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.V. la 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului G.V. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 4 (patru) luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului G.V. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din 2 infracțiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 (două) luni închisoare pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă, în formă continuată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat acest inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu un prejudiciu de 128412,44 lei.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată, cu aplicarea art. 18 din Legea 508/2004 modificată și art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acest inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul G.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată și republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. și art. 18 din Legea nr. 508/2004 modificată și republicată și art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 10 (zece) luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului G.V. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat acest inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată și republicată, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 10 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului G.V. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului G.V. sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad.

În baza art. 862 C. pen. s-a fixat inculpatului un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul s-a dispus să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte le datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

A scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului G.V. durata arestării preventive de la 7 iunie 2006 până la 21 iulie 2006.

S-a constatat că prin încheierea ședinței publice din 30 martie 2007 a Tribunalului Arad s-a luat față de inculpatul G.V. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.M.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din 2 infracțiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, într-o singură infracțiune.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din 2 infracțiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 și 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1(un) an închisoare pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă, în formă continuată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată, raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată și republicată, cu aplicarea art. 10 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului B.M.L. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat acest inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată și republicată, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 10 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B.M.L. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului B.M.L. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului B.M.L. sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad.

În baza art. 862 C. pen. s-a fixat inculpatului un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte le datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. A scăzut din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 7 iunie 2006 până la 15 august 2006.

S-a constatat că prin încheierea ședinței publice din 12 februarie 2007 a Tribunalul Arad s-a luat față de inculpatul B.M.L. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata U.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată.

În baza art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnată aceiași inculpată la 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestei inculpate și în baza art. 82 C. pen. s-a fixat un termen de încercare de 3 ani.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

A scăzut din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii din 7 iunie 2006.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.D.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat și în baza art. 82 C. pen. fixează acestuia un termen de încercare de 5 ani.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

A constatat că părțile vătămate S.C. G.M. S.R.L. Arad și S.C. A. 2003 S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

Au fost respinse acțiunile civile exercitate de părțile civile Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad, S.C. P. S.A. București pentru Sucursala P. Arad, Administrația Finanțelor Publice Arad, Societatea de Construcții în Transporturi S.A. București, Primăria municipiului Arad - Direcția Fiscală, S.C. G.A. Cluj Napoca, S.C. P. S.R.L. Nădlac, S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. Arad.

S-a constatat că S.C. B.A. S.R.L. Arad, S.C. A.T.R. S.R.L. Arad și S.C. A.E. S.R.L. Nădlac nu au calitate de parte responsabilă civilmente.

A fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și au fost obligați în solidar inculpații S.E. și G.V., în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. A.P. S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. Arad să plătească acesteia suma de 88.906 lei cu titlu de despăgubiri civile.

S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și au fost obligați în solidar inculpații S.E., G.V., B.M.L., în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. A.P. S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. Arad suma de 3030772 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală Timișoara și au fost obligați în solidar inculpații S.E., G.V., C.D.E., în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C. să plătească acesteia suma de 974.879 lei cu titlu de despăgubiri civile și respinge restul pretențiilor.

Au fost menținute în parte măsurile asigurătorii luate de procuror prin procesul-verbal de sechestru și inscripție ipotecară din 31 mai 2006 date în dosarul nr. 142 D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Biroul Teritorial Arad respectiv cele privind bunurile personale ale inculpatului S.E. și partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C. și s-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor aparținând părții responsabile civilmente S.C. A.T.R. S.R.L. Arad.

S-au menținut în parte măsurile asigurătorii luate de către procuror prin procesul-verbal de sechestru și inscripție ipotecară din 19 octombrie 2007 date în dosarul nr. 44 D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Biroul Teritorial Arad respectiv cele privind bunurile personale ale inculpatului S.E. și s-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor aparținând părților responsabile civilmente S.C. B.A. S.R.L. Arad și S.C. A.T.R. S.R.L. Arad.

A fost instituit sechestrul asigurător asupra contului bancar nr. 0210116303001 deschis pe numele S.C. A.T.C.C., la Banca Comercială I.T. S.A. București - Sucursala Arad.

S-a dispus desființarea facturilor fiscale emise de către S.C. A.T.G. nr. 44/1998, 145/1998, 46/1998, 157/1998, 47/1998, 165/1998, 49/1998, 172/1998, 50/1998, 187/1998, 51/1998, 191/1998, 11/1999, 20/1999, 31/1999, 33/1999, 38/1999, 42/1999, 50/1999, 52/1999, 60/1999, 63/1999, 67/1999 și nr. 10087/16 septembrie 2003.

A fost obligat inculpatul S.E. să plătească domnului expert C.V. suma de 35.753 lei cu titlu de diferență taxă expertiză conform decontului de cheltuieli întocmit conform normelor CECCAR și aprobat de instanță.

A fost obligate inculpatul S.E. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. A.P. S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E.I. Arad și S.C. A.T.C.C. să plătească statului suma de 8.000 lei cheltuieli judiciare.

Au fost obligați inculpații G.V., B.M.L., U.L. și C.D.E. să plătească statului câte 2.000 lei fiecare cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Timișoara - Biroul Teritorial Arad nr. 142 D/P/2005 înregistrat la instanță la data de 31 iulie 2006, au fost trimiși în judecată inculpații S.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994, modificată cu aplic. art. 13 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 23 lit.

a) din Legea nr. 656/2002, modificată, toate cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 143 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen. art. 143 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen., G.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modif. art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modif., art. 13 din Legea nr. 87/1994, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 23 lit.

a) din Legea nr. 656/2002, modificată, cu aplic. art. 18 din Legea 508/2004, modificată, toate cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 143 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, modificată, ambele cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., B.M.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, art. 143 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., U.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. și C.D.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată, art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 6538/108/2006.

Totodată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Timișoara - Biroul Teritorial Arad nr. 44 D/P/2006 înregistrat la această instanță la data de 31 octombrie 2007, au fost trimiși în judecată S.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată și republicată cu aplic. art. 10 C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată și republicată cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 10 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 mod. și rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a), b) C. pen. și art. 34 C. pen., G.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004 mod. și rep. art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. c) C. pen., art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată și republicată cu aplic. art. 10 C. pen. și art. 18 din Legea nr. 508/2004 mod. și rep., art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată și republicată raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 10 C. pen. și art. 74 lit. c) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a), b) C. pen. și art. 34 C. pen., B.M.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată și republicată, cu aplic. art. 10 C. pen., art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată și republicată raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 10 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a), b) C. pen. și art. 34 C. pen.

Cauza a fot înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 4055/108/2007.

În ședința publică din 25 ianuarie 2008 Tribunalul Arad, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 34 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus în baza art. 36 alin. (1) C. proc. pen. conexarea dosarului 4044/108/2007 la dosarul 6538/108/2006.

Relativ la excepțiile invocate în cursul procesului penal, s-a arătat că inculpatul S.E. prin avocații săi a invocat excepția necompetenței materiale a organului de urmărire penală și prin încheierea ședinței publice din 30 octombrie 2006 Tribunalul Arad a respins această excepție.

O altă excepție invocată de inculpatul S.E. prin avocații săi a fost cea a nulității absolute a urmăririi penale efectuată în dosarul nr. 142D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Timișoara - Biroul Teritorial Arad, cu consecința restituirii cauzei la procuror. Asupra acestei excepții instanța s-a pronunțat prin încheiere motivată pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2008.

În cauză s-a invocat de către apărătorii inculpatului S.E. și o excepție de neconstituționalitate,respectiv a art. 7 și art. 8 din Legea nr. 39/2003 și a art. 23 din Legea nr. 656/2002 modificată prin O.U.G. nr. 53/2008. Prin încheierea ședinței publice din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Arad a admis cererea și a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate invocate, cu consecința suspendării judecării cauzei până la soluționarea acestora.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 517 din 9 aprilie 2009 a respins excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 și art. 8 din Legea nr. 39/2003 și a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 656/2002, excepții ridicate de inculpatul S.E.

În ședința publică din 25 septembrie 2009, părțile responsabile civilmente S.C. A.T.R. S.R.L. Arad și S.C. A.E. S.R.L. Nădlac au invocat excepția de neconstituționalitate a art. 44 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Prin încheierea ședinței publice din 25 septembrie 2009 instanța a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată și a constatat săvârșirea abuzului de drept de către părțile responsabile civilmente, aplicând acestora sancțiunea amenzii. Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia penală nr. H04/R din 12 noiembrie 2009, a admis recursul declarat de părțile responsabile civilmente împotriva încheierii penale sus-menționate pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare.

Ca urmare a considerentelor deciziei de casare, Tribunalul Arad prin încheierea ședinței publice din 23 noiembrie 2009, a respins cererea formulată de părțile responsabile civilmente privind sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile invocate, constatând că este inadmisibilă. Încheierea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. l231/R din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

Referitor la poziția procesuală a inculpaților, prima instanță a precizat că, în faza de urmărire penală, în ambele dosare conexate, inculpatul S.E. a refuzat să dea declarații, nu a propus probe, arătând că va uza de acest drept în fața instanței.

În fața instanței inculpatul S.E. a fost ascultat în prezența apărătorilor aleși, cu privire la toate acuzațiile aduse, prilej cu care acesta nu a recunoscut comiterea faptelor, susținând că, în afara raporturilor profesionale de serviciu cu coinculpații din prezenta cauză, nu a avut nicio altă înțelegere privind instituirea unui grup infracțional organizat. De asemenea, a dat explicații cu privire la fiecare dintre infracțiunile de care este acuzat. Totodată, inculpatul S.E. a arătat că, în faza de urmărire penală, organele de anchetă au comis abuzuri și nu i s-a asigurat dreptul efectiv la apărare.

Inculpatul G.V. a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării urmăririi penale și prin declarațiile sale a facilitat identificarea și a altor fapte penale comise de către membri grupului infracțional organizat, reținându-se incidența dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 modificată și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 modificată. S-a constatat că aceeași atitudine procesuală a avut-o acest inculpat și cu prilejul ascultării sale în fața instanței.

Inculpatul B.M.L. atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței a relatat împrejurările de fapt, arătând că nu se consideră vinovat de comiterea vreunei fapte penale întrucât nu a avut cunoștințe juridice și contabile și nu cunoaște conținutul înscrisurilor pe care le-a semnat.

În faza de urmărire penală și în fața primei instanței, inculpata U.L. a declarat că se consideră nevinovată de acuzațiile aduse, la data semnării înscrisurilor având convingerea că operațiunile încheiate sunt perfect legale.

Cu privire la inculpatul C.D.E., prima instanță a arătat că a dat o declarație în faza de urmărire penală pe care a menținut-o în fața instanței, precizând că nu a fost determinat, în vreun fel, în darea acelei declarații și a făcut mențiuni referitor la acuzațiile aduse, considerându-se nevinovat întrucât și-a exercitat atribuțiile de serviciu.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală respectiv: în dosar 142/D/P/2005 - sesizare penală a ANAF Arad cu nr. 7898 din 20 octombrie 2005 împreună cu procesul-verbal al ANAF nr. 7897 din 20 octombrie 2005; proces-verbal de sesizare din oficiu al SCCO Arad nr. P/232/2006 din 24 mai 2006; proces-verbal de sesizare din oficiu al IPJ Arad - S.I.F. nr. P/211/2005 din 21 martie 2005; proces-verbal de sesizare din oficiu al IPJ Arad - S.I.F. nr .P/275/2005 din 18 aprilie 2005, declarație martor Ș.R.C.; declarație martor N.E.M.; declarație martor G.E. și angajament din 02 martie 2004 chitanță de mână și factură fiscală nr. 4686889 din 02 martie 2004; declarație martor M.I.; proces-verbal al IPJ Arad - SIF din 06 iunie 2006; declarație vamală nr. 1 din 30 iulie 1998, factură pro-forma nr. 1 din 31 august 2001, adresă S.C.

B. S.A. Arad nr. 26 din 19 ianuarie 2002, adresă Biroul Vamal N. - Pct. vamal Moldova Veche nr. 127 din 21 ianuarie 20 02, factura fiscală nr. 0411396 din 05 iunie 2002, factura fiscală nr. 9273054 din 31 octombrie 2001, factura fiscală nr. 6591547 din 04 aprilie 2004; declarație martor H.I.; declarație martor P.A.; declarație martor S.E.; declarație martor M.I.; declarație martor B.C.; contract locațiune 143 din 25 aprilie 2005; declarație martor P.T.; contract locațiune FN din 21 aprilie 2003; declarație martor C.E.T.; declarație martor B.I.; declarație martor A.E.E.; factura fiscală nr. 2727320 din 17 februarie 2003 și nr. 2194482 din 11 august 2003; declarație martor I.G.; declarație martor V.I.; contract locațiune 27 iunie 2003; factură fiscală nr. 2727672 din 09 iunie 2003 și nr. 2727323/24 februarie 2003; proces-verbal al IPJ Arad - SIF din 07 septembrie 2005; adrese Biroul vamal Arad nr. 11790 din 16 iunie 2004, nr. 6006 din 10 aprilie 2006, nr. 26911 din 02 decembrie 2003 și nr. 12518 din 08 iulie 2005; contract leasing nr. 17/1999; proces-verbal al IPJ Arad - SIF din 06 aprilie 2005; 12 promisiuni bilaterale de vânare cumpărare; proces-verbal al ANAF Cluj FN din 21 februarie 2005; proces-verbal al SIF Arad din 25 februarie 2005; declarații A.T.C.C.,; facturi fiscale nr. 33 85218/08 octombrie 2003, nr. 3385217 din 08 octombrie 2003, nr. 3269681 din 22 august 2003; contract Global Media și anunțuri vânzare; adrese DRV Arad constituire parte civilă și calcul prejudiciu cu nr. 24686 din 21 noiembrie 2005 nr. 21896/T din 04 noiembrie 2005; adrese DRV Arad nr. 6678 din 24 mai 2006, nr. 7236 din 16 iunie 2005; contracte leasing și anexe nr. 17/1999 și 20/1999, documente în limba engleză emise în numele A.T.C.C.; contract închiriere din 01 martie 1997; declarații vamale și anexe; proces-verbal ANAF Arad și anexe nr. 7897 din 20 octombrie 2005; proces-verbal de sesizare din oficiu DIICOT BT Arad din 18 iulie 2006, proces-verbal de sesizare din oficiu IPJ Arad - SIF nr. P/274/2005 din 18 aprilie 2005; proces-verbal de sesizare din oficiu IPJ Arad - SIF nr. P/433/2005 din 15 iunie 2005; proces-verbal de sesizare din oficiu IPJ Arad - SIF din 24 mai 2006; act adițional și hotărâre nr. 5/2003 priv.

S.C. A.P. S.R.L. Arad; acte adiționale constituire capital social S.C. B.I.E. S.R.L.; declarație martor P.P.; declarație martor V.A.C. și notă explicativă; Sentința civilă nr. 1761 din 05 iulie 2004 a Tribunalului Arad acțiuni în anulare S.C. E. S.R.L.; act dare în plată și coală CF imobil FNC; contracte cesiuni nr. 33/2004, 31/2004 și 298/2003; Sentința civilă nr. 1256 din 05 mai 2004 a Tribunalului Arad; Hotărârea nr. 12/2002 a Tribunalului Arbitrai; proces-verbal al ANAF Arad și anexe nr. 9299 din 02 decembrie 2005; contract cesiune creanță nr. l 115 din 16 septembrie 2003 și notificare 1116/2003 și facturi externe A.T.

Germania; contract închiriere 01 martie 1997 și anexe; proces-verbal al Poliției Oraș Moldova nouă din 07 februarie 2005; Contract nr. 4/1998 și facturi fiscale aferente; tranzacție A.T.R. - M. S.A.; istoric ORC firmă S.C. A.T.R. S.R.L. Arad; proces-verbal IPJ Arad SIF din 10 mai 2006; proces-verbal al S.C.C.O. Arad din 02 mai 2006, tabel creanțe E., constituire părți civile în cauză; bilanțuri contabile S.C. B. S.A. și balanțe de verificare; documente constituire societate A.T.C.C.; documente constituire societate și istoric ORC Arad - S.C.

A.T.R. S.R.L. Arad; documente constituire societate și istoric ORC Arad - S.C. A.E. S.R.L. Nădlac; documente constituire societate - capital social - și istoric ORC Arad - S.C. A.P. S.R.L. Arad; proces-verbal predare-primire arhivă S.C. A.P. S.R.L. Arad din 30 octombrie 2003; proces-verbal SCCO Arad și anexe din 24 mai 2006; rezoluție DIICOT BT Arad din 25 mai 2006 - părți responsabile civilmente; ordonanță și proces-verbal de sechestru și inscripție ipotecară a DIICOT BT Arad din 31 mai 2006; proces-verbal de efectuare a perchezițiilor domiciliare și anexele la acestea din data de 07 iunie 2006 și următoarele, proces-verbal de efectuare a perchezițiilor informatice 249 - 286, raport constatare tehnico-științifică al IPJ Arad - S.C. nr. 89844 din 16 iunie 2006; adresă a IPJ Arad - SAEST și anexă nr. 21380 din 04 iulie 2006; raport constatare tehnico-științifică al IPJ Arad - S.C. nr. 89929 din 05 iulie 2006; adresă ANV nr. 34110 din 26 iunie 2006; ordonanță a DIICOT BT Arad din 14 iunie 2006; declarație martor H.M.; declarație martor V.C.N.; declarație martor S.P.; declarație martor C.S.; declarație martor V.H.D.; un număr de 5 suporturi magnetice (cd-uri), din care 3 cu imagini filmate la perchezițiile domiciliare, respectiv 2 cu informații de la perchezițiile informatice, plic; proces-verbal de sesizare din oficiu al DIICOT BT Arad din 18 iulie 2006; proces-verbal de sesizare din oficiu al DIICOT BT Arad din 18 iulie 2006; declarație inculpat S.E.; declarație inculpat G.V.; declarație inculpat B.M.L.; declarație inculpat U.L.; declarație învinuit C.D.E.; declarație învinuit I.M.; declarație învinuit B.D.; procese-verbale de prezentare a materialului de UP inculpaților/învinuiților;

încheierea și procesul-verbal din 19 iulie 2006 ale Tribunalului Arad în dosar 12/1/2006; autorizațiile de interceptări și înregistrări convorbirilor telefonice nr. 23 din 26 mai 2006, 24 din 31 mai 2006, 30 din 23 iunie 2006 și 33 din 27 iunie 2006 emise de Tribunalul Arad; procese-verbale de efectuare a interceptărilor și înregistrărilor ale D.I.I.C.O.T- B.T. Arad, și în dosar 44/D/P/2006: procese-verbale de sesizare din oficiu ale IJP Arad - SIF respectiv BCCO Timișoara, SCCO Arad; procese-verbale de ridicare înscrisuri din dosarele nr. 142 D/P/2005, 21 D/P/2006 și 51 D/P/2006 ale DIICOT - Biroul Teritorial Arad; rezoluții de începere a urmăririi penale în cauză; procese-verbale întocmite după informațiile furnizate de către CCPI - Punctul Național Focal; declarații martori U.L.

și nota explicativă; contract de cesiune de creanță nr. 1.115/2003, notificare, cesiune de creanță nr. 1116/2003, punctaj datorii A. S.A.la data de 16 septembrie 2003, contract de închiriere FN din 01 martie 1997 cu cinci acte adiționale aferente; declarații martor V.A.C. și notă explicativă; declarații martor C.C.; rezoluție de introducere în cauză a părților responsabile civilmente S.C. A.T. S.R.L. Arad și S.C. B.A. S.R.L. Arad; adresele nr. 63031 din 26 septembrie 2007 și 12 octombrie 2007 ale Primăriei mun. Arad Direcția Venituri privind identificarea bunurilor personale ale înv.

S.E. și ale părților responsabile civilmente S.C. B.A. S.R.L. Arad respectiv S.C. A.T. S.R.L. ARAD; proces-verbal din 15 octombrie 2007 de identificare a bunurilor; adresa DGFP Arad nr. 5594/ad din 16 octombrie 2007 de constituire parte civilă în cauză; ordonanță de luare a măsurilor asigurătorii și proces-verbal de sechestru și inscripție ipotecară din data de 19 octombrie 2007; proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și declarații înv. S.E.; proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și declarații înv.

G.V.; proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și declarații înv. B.M.L.; proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și declarații înv. V.C.N.; procese-verbale de prezentare a materialelor de urmărire penală înv.S.E., G.V. și B.M.L.; contract de închiriere din 01 martie 1997, 5 acte adiționale și 21 de anexe; facturi externe și traduceri legalizate; notificare privind cesiunea de creanță nr. 1116 din 16 septembrie 2003 tradusă legalizat din limba engleză; punctaj datorii S.C. A.P. 2003 S.A. ARAD din 16 septembrie 2003 tradus legalizat; contract de cesiune de creanță nr. 1115 din 16 septembrie 2003 și grafic eșalonare plată traduse legalizat din limba engleză; notificare nr. 869 din 22 iunie 2004 către S.C.

A.P. 2003 S.A. ARAD în limba engleză; act adițional la contractul de transfer datorii nr. 1115 din 16 septembrie 2003 și grafic al plăților amânate traduse legalizat; notificare nr. 561/28 iunie 2004 către S.C. A.P. 2003 S.A. ARAD, traducere legalizată din limba engleză; document în limba engleză adițional document nr. l 115/09.16.2003 și D.P.S; Sentința civilă nr. 1222/04 mai 2004 a Tribunalului Arad în dosar nr. 1502/2001; contract nr. 4/1998 și 3 acte adiționale; protocol nr. 48/06 martie 2001; comunicarea ANAF Arad nr. 35348/ad din 10 aprilie 2006; formular bilanț contabil la 31 decembrie 1999 al S.C.

B.I.E. S.R.L. Arad; proces-verbal 9299 din 30 noiembrie 2005 al ANAF Arad și note explicative; istoric ORC Arad al S.C. A.T. S.R.L. Arad; istoric ORC Arad al S.C. A.E. S.R.L. Nădlac; documente privind proprietatea asupra firmei A.T.C.C. traduse legalizat din limba engleză; istoric ORC Arad al S.C. A.P. S.R.L. Arad, acte adiționale și hotărâri AGA; Sentința civilă nr. 1761 din 05 iulie 2004 a Tribunalului Arad în dosar nr. 2089/2004; procese-verbale de percheziție domiciliară și anexe; Rezoluția nr. 142 D/P/2005 a DIICOT - BT din Arad din 19 iulie 2006; raport de expertiză contabilă judiciară nr. 698 din 30 ianuarie 2004 în dosar nr. 1502/2001 a Tribunalului Arad; sesizare ONPCSB nr. C VI 213 din 14 august 2007; rechizitoriu nr. 142 D/P/2005 a DIICOT - BT Arad din 28 iulie 2006; proces-verbal de ridicare înscrisuri; act de dare în plată; coală CF nedefinitivă nr. 58964 Arad; proces-verbal BCCO Timișoara; proces-verbal nr. 142 D/P/2005 din 19 iulie 2006 și anexe; contract de cesiune de creanță litigioasă nr. 33 din 01 iulie 2004, nr. 998 din 30 decembrie 2003, nr. 31 din 30 iunie 2004;

Hotărârea nr. 5/2003 a S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad; fișa analitică A.T. S.R.L. ARAD pentru clienții S.C. A. S.C. M. S.A., S.C. C. S.A., firma A.; proces-verbal din 01 iulie 2005 al A.T. S.R.L. ARAD; contract de cesiune pe poziție contractuală nr. 297 din 30 decembrie 2003; situație cont; adrese C.B. nr. 1273 din 18 mai 2006, 669 din 09 martie 2007, 1662 din 24 mai 2007 și rulaje conturi bancare; comunicare Garda Financiară - Comisariatul General nr. 303335 din 06 iulie 2006 și Nota de constatare nr. 1.649/2006; notă explicativă V.A.C.;

Sentința civilă nr. 1.222 din 04 mai 2004 a Tribunalului Arad în dosarul nr. 1502/2001; notă explicativă Înv. G.V.; notă explicativă P.N.; înaintare înscrisuri ANAF Arad adrese nr. 64804/ad din 29 iunie 2006 și nr. 35348/ad din 10 aprilie 2006; declarație martor V.A.C.; act adițional la statutul S.C. B.I. S.A. Arad; contract de cesiune de creanță nr. 1115 din 16 septembrie 2003, grafic de eșalonare a plăților, punctaj datorii S.C. A.P. 2003 S.A. Arad, notificare privind cesiunea de creanță nr. 1.116 din 16 septembrie 2003 traduse legalizat din limba engleză; contract de închiriere din 01 martie 1997, 5 acte adiționale; istoric ORC Arad al S.C.

A.T.R. S.R.L. Arad; documente privind proprietatea firmei A.T.C.C. traduse legalizat din limba engleză; istoric ORC Arad al S.C. A.P. S.R.L. Arad; 2 anexe la procesul-verbal de percheziție din 07 iunie 2006; proces-verbal nr. 6606 din 05 octombrie 2006 al ANAF Arad cu un număr de 9 anexe; raport de inspecție fiscală nr. 6609 din 06 octombrie 2006 al ANAF Arad cu un număr de 20 anexe; comunicare S.P.I.B. nr. 2.116 din 22 iunie 2006 privind fișe cu specimen de semnătură, extrase de cont în lei și valută și dispoziții de plată valutare externe din conturile S.C.

B.I.E. S.R.L. Arad cât și nemijlocit și în condiții de contradictorialitate în fața instanței: declarațiile inculpaților G.V., B.M.L., U.L., C.D.E., S.E.,Volumul II, G.V., B.M.L., volumul VI, declarațiile martorilor N.E., M.I., G.E., H.I., P.A., M.I., B.C., P.T., volumul II, I.G., V.H.D., I.M., V.C., H.M., B.I., P.P., V.I., C.S., C.A., V.A.C - volumul III, B.A., D.I., C.M. - volumul IV, V.A.C., V.C., referate de evaluare privind pe inculpații B.M.L. 332, S.E., G.V., U.L., raport de expertiză contabilă judiciară - expert contabil C.V., documente anexă la raport de expertiză contabilă - expert contabil conf. univ. dr. L.C., anexă la raportul de expertiză contabilă depus la dosar 6538/108/2006 - expert contabil conf. univ. dr. L.C., raport de expertiză contabilă judiciară suplimentară expert C.V., tribunalul a reținut, ca situație de fapt, că:

La data de 14 octombrie 1992, conform cererii de înmatriculare nr. 2243, s-a înființat S.C. B.I.E. S.R.L. Arad, având codul fiscal nr. 2760380 și nr. de înregistrare la Registrul Comerțului Arad J02/2056/1992, asociați fiind M.G. cu 9% din totalul părților sociale și S.E. cu 91% părți sociale. La data de 22 mai 1997, conform cererii de mențiuni nr. 7736 cei doi asociați se retrag din societate și asociat unic și administrator a devenit V.A. Prin cererea de mențiuni nr. 39 din 4 ianuarie 2000 s-a modificat denumirea societății în S.C. B.I.E. S.A. și s-a transformat în societate pe acțiuni cu următoarea structură a acționariatului: C.C. - 1,0003%, V.A.C. - 95,99%, B.C. - 1,0003%, T.N. 1,0003%, G.V. 1,0003%. La data de 2 mai 2001 prin cererea de mențiuni nr. 4154 se modifică denumirea societății în S.C. B. S.A., ocazie cu care se retrage din societate C.C. și intră ca acționar B.A.F. cu 1,0003% acțiuni. Prin cererea de mențiuni nr. 11.136 din 30 noiembrie 2001 se modifică structura acționariatului societății astfel, S.E. - 95,99%, B.C. - 1,0003%, T.N. - 1,0003%, G.V. - 1,0003%, B.A.F. - 1,0003%. La data de 3 iunie 2002 se retrage din societate T.N. și intră ca acționar H.M. cu 1,0003%, conform cererii de mențiuni nr. 14325. Prin cererea de mențiuni nr. 14309 din 20 iunie 2003 denumirea societății se modifică în S.C. A. S.A. La data de 7 noiembrie 2003 prin cererea de mențiuni nr. 23390 se modifică denumirea societății în S.C. A. S.R.L., transformându-se în societate cu răspundere limitată și având ca asociat unic și administrator pe B.M.L., ceilalți asociați retrăgându-se din societate. Prin cererea de mențiuni nr. 27064 din 19 decembrie 2003 sediul social al acestei societăți este în Arad, str. Câmpul Liniștii nr. 1A. La data de 18 mai 2004 prin cererea de mențiuni nr. 19360 se micșorează capitalul social al societății de la suma de 3.219.000.000 lei (ROL) la suma de 2.000.000 lei (ROL), iar la data de 14 septembrie 2004 prin înregistrarea nr. 28444 S.C. A. S.R.L. Arad intră în procedura de lichidare judiciară.

Pe de altă parte, a arătat prima instanță, inculpatul S.E. în anul 1997, a înființat societatea A.T.C.C., societate care a fost înregistrată la Registratorul Companiilor din Insulele Cayman sub nr. 76670 din 26 septembrie 1997, deținătorul înregistrat a 100 părți sociale fiind inculpatul S., aceasta fiind încă în funcțiune. La data de 6 februarie 2003 inculpatul S.E. a solicitat deschiderea unei filiale în altă țară decât în Insulele Cayman, dar nu există înscrisuri care să ateste existența unei reprezentanțe a societății A.T.C.C. Island.

La data de 10 februarie 2003, prin cererea de mențiuni nr. 1759 s-a înființat S.C. A.T.R. S.R.L. Arad având CUI nr. 1544063 8 și nr. de înregistrare la Registrul Comerțului Arad J02/606/2003 având ca asociați pe inculpata U.L. cu 5% din totalul părților sociale și administrator și pe A.T.C.C. cu 95% din totalul părților sociale. La data de 19 octombrie 2004 se revocă din funcția de administrator inculpata U.L. și se numește administrator C.D.E. (cererea de mențiuni nr. 30790). La data de 20 iunie 2005, prin cererea de mențiuni nr. 24502 se modifică asociații societății astfel - U.L. 5%, iar S.E. 95,% din totalul părților sociale. La data de 11 mai 2006 conform cererii nr. 18065 se numește în funcția de administrator C.S.

La data de 15 februarie 1997 inculpatul S.E. a înființat firma A.T. din Germania cu sediul în Behlenstrasse nr. 3, D-63741 Aschaffenburg, Germania, societate care a funcționat până la data de 1 octombrie 1997 și la care inculpatul a avut calitatea de administrator, domiciliul său fiind la aceeași adresă. S-a remarcat faptul că această societate și-a încetat activitatea cu câteva zile, mai precis 6 zile, după înființarea societății A.T.C.C.

Instanța de fond a mai reținut că între S.C. B.I.E. S.R.L. Arad și A.T. Germania s-a încheiat un contract de închiriere, fără număr, la data de 1 martie 1997, care a avut ca obiect obținerea de către S.C. B.I.E. S.R.L. Arad a folosinței utilajelor care urmau a fi menționate în anexa la contract. Cele două părți semnatare ale contractului au fost reprezentate de inculpatul S.E. pentru A.T. Germania și martorul V.A. pentru S.C. B.I.E. S.R.L. Arad. Ulterior acestei date, la 25 iulie 1997 s-a încheiat un act adițional la contractul de închiriere, prin care se stabilea cuantumul chiriilor lunare raportat la utilajele închiriate, tarife aplicabile începând cu luna august 1997.

În baza acestui contract de închiriere au fost introduse în țară mai multe utilaje de mare tonaj folosite de S.C. B.I.E. S.R.L. Arad la efectuarea mai multor prestări de servicii, în conformitate cu unele contracte încheiate cu diverși parteneri de afaceri. Unul dintre aceste contracte a fost încheiat cu S.C. M. S.A. Moldova Nouă respectiv nr. 4/1998 și care avea ca obiect prestații de transport masă minieră. Acest contract s-a derulat începând cu luna iulie 1998 prin prestarea serviciilor de transport și care au fost achitate de către unitatea beneficiară S.C. M. S.A. Moldova Nouă, aspect care rezultă din cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în dosarul nr. 1502/2001 al Tribunalului Arad - Secția Comercială și Contencios Administrativ, având ca obiect pretenții. În același timp, experții au calculat datoriile pe care le avea S.C. B.I.E. către A.T. Germania, conform contractului de închiriere, prin închirierea celor 8 utilaje pe o perioadă de 200 zile și care se cifrau la suma de 3.330.020.160 lei.

În baza contractului de închiriere, în perioada 2002 - 2003, inculpatul S.E. a dispus inculpatului G.V., persoană care se ocupa cu contabilitatea firmelor sale, să întocmească pe calculator mai multe facturi, emise în numele A.T. Germania, prin care să ateste că firma a facturat chirii și penalități de întârziere către S.C. B.I.E., facturi pe care intenționa să le folosească în procesul civil aflat pe rolul Tribunalului Arad, având ca obiect pretenții împotriva S.C. M. S.A. Moldova Nouă. Astfel, la date diferite și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul G.V. a întocmit 24 facturi după cum urmează nr. 44/1998, 145/1998, 46/1998, 157/1998, 47/1998, 165/1998, 49/1998, 172/1998, 50/1998, 187/1998, 51/1998, 191/1998, 11/1999, 20/1999, 31/1999, 33/1999, 38/1999, 42/1999, 50/1999, 52/1999, 60/1999, 63/1999, 67/1999 și nr. 10087/16 septembrie 2003 și care totalizau 297.103.165.100 lei (ROL). Aceste facturi au fost antedatate cu zile din anii 1998 - 1999, deși rezultă că au fost întocmite în anii 2002 - 2003, la sediul S.C. B.I.E. S.R.L. Arad. Aceste facturi au fost întocmite în limba germană, fiind semnate de inculpatul S.E. din partea A.T. Germania. De asemenea, în aceeași perioadă și cu același scop, s-au întocmit și antedatat 4 acte adiționale la contractul de închiriere din 1 martie 1997, respectiv cu datele din 1 iunie 1998, 25 februarie 1999, 12 noiembrie 1999 și 17 noiembrie 1999, pentru a se justifica în acest fel, emiterea facturilor de mai sus. Relevant sub acest aspect, a subliniat instanța, este actul adițional din 12 noiembrie 1999 prin care se stipulează că plata chiriei restante în cuantum de 3.134.119 DM plus penalitățile de întârziere se va face la 31 mai 2003. Aceste acte adiționale au fost semnate de către inculpatul S.E. ca reprezentant al A.T. Germania, iar din partea S.C. B.I.E. S.R.L. apar ca reprezentanți martorii V.A. și C.C., care nu-și recunosc semnăturile și precizează că nu au semnat aceste înscrisuri. Aceste susțineri, a constatat prima instanță, se coroborează cu declarațiile inculpatului G.V. și dovedesc cu certitudine data reală când s-au întocmit facturile și actele adiționale. Un alt scop al întocmirii în fals a înscrisurilor de mai sus, a precizat instanța, îl constituie îndatorarea cât mai mult a S.C. B.I.E. devenită ulterior S.C. A.P. 2003 S.R.L. față de A.T. Germania.

S-a remarcat faptul că firma A.T.C.C. s-a înființat la 6 luni după încheierea contractului de închiriere sus-menționat, deci aceasta nu exista la acea dată. Prin actul adițional din 17 noiembrie 1999, s-a atestat că părțile, dintr-o eroare de redactare, au menționat în contractul de închiriere din 1 martie 1997 că A.T. are sediul în Germania, Aschaffenburg, Behlenstr. 3, menționând că de fapt sediul societății este în G.T., Mary Street P.O.Box 822, Grand Cayman și reprezentanță în Germania. S-a încercat în acest fel, a stabilit instanța, a se dovedi că firma din insulele Cayman este una și aceeași cu firma din Germania, contrar celor rezultate din înscrisurile de la dosar.

Relativ la introducerea în țară de utilaje, s-a reținut că în anul 1999 pe numele S.C. B.I.E. S.R.L. Arad au fost introduse în țară în regim suspensiv de plată a obligațiilor vamale (taxe vamale, accize și TVA), în baza contractului de închiriere din 1 martie 1997 încheiat cu A.T. cu sediul în Germania, un număr de 49 de autovehicule de mare tonaj fiind importate în sistem de leasing financiar sau aport la capitalul social al S.C. B. S.A. Ulterior aceste utilaje au fost transferate pe un alt regim de import temporar respectiv pe sistem de leasing financiar, motivat cu aceea că importul temporar presupunea obținerea anuală a numerelor de circulație temporare pentru mașini precum și întocmirea documentației aferente la vamă, finanțe, poliție, operațiuni care decurgeau destul de anevoios.

Astfel, a reținut instanța, inculpatul S. a decis întocmirea unor contracte de leasing cu numerele 17 și 20 din 1999 încheiate pe durată de 7 ani, unde A.T.C.C. figura ca și furnizor, iar S.C. B.I.E. S.R.L. Arad, ca utilizator. Aceste contracte de leasing au fost încheiate pentru valoarea totală de 1.696.341 dolari S.U.A. și respectiv 189.369 dolari S.U.A., după un model de contract pus la dispoziție de martorul N.E., reprezentant al comisionarului vamal S.C. R. S.R.L. Arad. Contractele de leasing au fost întocmite pe calculator de către inculpatul G., la sediul S.C.

B.I.E. S.R.L. Arad, din dispoziția inculpatului S.E.. Acesta a indicat inculpatului G. perioada în care trebuia să se deruleze așa zisul leasing, suma de bani și bunurile care trebuiau să facă obiectul contractului. Referitor la suma de bani care trebuia introdusă în contract, pe calculator exista un program care, după introducerea unor date generale, lista scadențarul contractului de leasing în funcție de perioada de timp indicată. Cele două contracte de leasing au fost semnate de către inculpatul G.V. în calitate de reprezentant la S.C.

B.I.E. S.R.L. Arad și de inculpatul S.E. în numele A.T.C.C. După întocmirea contractelor de leasing inculpatul G. redacta și facturile proforme pentru fiecare bun care forma obiectul leasingului, tot în numele furnizorului A.T.C.C., pentru beneficiara S.C. B.I.E. S.R.L. Arad, după ce inculpatul S. indica în prealabil prețul pentru fiecare bun în parte, iar ulterior le semna. După aceste operațiuni, câte un exemplar al contractelor de leasing și al anexelor erau predate martorei I.M. care prin intermediul S.C. R.O. S.R.L. Arad întocmea documentația aferentă înaintării contractului de leasing la autoritățile vamale competente în vederea înregistrării importurilor.

Astfel, s-a obținut de către S.C. B.I.E. S.R.L. Arad, numere pe o perioadă de 7 ani, licențe și alte documente care permiteau ca utilajele să poată fi folosite în scop lucrativ.

În legătură cu introducerea în țară a autovehiculelor de către reprezentanții S.C. B.I.E. S.R.L. Arad, în perioada 1997 - 2003, în modalitățile arătate mai sus, instanța a reținut concluziile anexei la raportul de expertiză contabilă judiciară, exprimată de expertul contabil conferențiar universitar doctor L.C., potrivit cărora la importurile definitive, au fost folosite la autoritatea vamală alte înscrisuri decât cele de achiziție a autovehiculului importat în regim vamal definitiv, ce presupune plata datoriei vamale (taxe vamale, comision vamal și TVA).

Referitor la aportul în natură al asociatului unic, în perioada 1998 - 1999, la capitalul social al S.C. B.I.E. S.R.L. Arad, s-a constatat că la autoritățile vamale române, în anul 1998, au fost prezentate alte documente decât cele reale, în sensul că utilajele au fost introduse în țară în baza altor documente care atestă o altă stare de fapt. Aceeași situație, a arătat instanța, se regăsește și la introducerea în sistem temporar, inițial în baza unui contract de închiriere și ulterior aceleași bunuri, la care se adaugă altele noi, în baza unor contracte de leasing. Coroborând cele de mai sus, s-a reținut că importul acestor autovehicule, indiferent de modalitatea juridică, are ca numitor comun folosirea la autoritatea vamală a altor documente decât cele reale, prin care autovehiculele au fost achiziționate. S-a concluzionat că, prin folosirea la autoritatea vamală a altor înscrisuri decât cele de achiziție ale autovehiculelor ce fac obiectul cauzei, autoritatea vamală a fost indusă în eroare prin prezentarea unei alte stări de fapt decât cea reală, având ca rezultat neplata taxelor vamale, punct de vedere însușit de instanță.

În raport de dispozițiile art. 13 lit. a) din O.G. 92/1997 și art. 1 al Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 94/1998, importarea bunurilor mobile care au făcut obiectul majorării în natură a capitalului social al S.C. B.I.E. S.R.L. Arad s-a făcut cu încălcarea legislației în vigoare în acel moment în scopul exceptării de la plata datoriei vamale și a taxei pe valoare adăugată, prin nedeclararea la autoritățile vamale române a modalității de dobândire prin cumpărare de către S.C. B.I.E. S.R.L. Arad și depunerea la autoritatea vamală a unor înscrisuri care atestau cumpărarea bunurilor pe persoana fizică, martorul V.A., ca asociat al acestei societăți, urmat de aportarea în natură a bunurilor la capitalul social al societății sus-menționate.

Având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către DIICOT Biroul Teritorial Arad la data de 25 martie 2008 și reținând că finanțatorul A.T.C.C. nu a avut niciodată reprezentanță declarată în Germania s-a constatat că derularea contractelor de leasing s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 90/1998 de aprobare a O.G. nr. 51/1997, finanțarea în sistem leasing nu a fost efectivă nefiind achitate ratele contractelor de leasing, plata acestora amânându-se succesiv de mai multe ori prin întocmirea și depunerea la autoritatea vamală a unor acte adiționale la contractele de leasing.

La data de 27 martie 2000 inculpatul S. a devenit asociat majoritar la S.C. B.I.E. S.R.L. Ara preluând 95,99% din acțiunile societății de la martorul V.A.. Conform Hotărârii Adunării Generale a S.C. B.I.E. S.R.L. Arad din 27 martie 2000 și a actului adițional din 20 martie 2000, la data respectivă această societate avea un capital social în valoare de 3.219.000.000 lei (ROL) împărțit în 32.190 acțiuni, aporturile la capitalul social făcându-se în perioada 1997 - 1999 când martorul V.A. avea calitatea de asociat unic și administrator al societății. Preluarea acțiunilor societății de către inculpatul S. s-a făcut fără plata de către acesta a vreunei sume de bani, în condițiile în care martorul V. a cesionat 95,99% din acțiuni care echivalau cu 3.090.200.000 lei (ROL). Cedarea aportului martorului V. la capitalul social al firmei către inculpatul S., fără a încasa vreo sumă de bani, s-a făcut întrucât firma avea o datorie către A.T. din Germania, rezultată din contractul de închiriere din 1 martie 1997 și care la data efectuării cesiunii părților sociale nu era plătită. Întrucât datoria era aproximativ egală cu valoarea capitalului social, martorul V. a acceptat predarea acțiunilor către inculpatul S. fără plata vreunei sume de bani și în acest mod datoria firmei B. către A.T. din Germania era stinsă în totalitate.

În perioada 2002 - 2004, datorită costurilor mari de întreținere și funcționare a utilajelor, inculpatul S. a decis înstrăinarea către terți a acestora, optându-se ca modalitate juridică la folosirea modelului de contract denumit "promisiune bilaterală de vânzare cumpărare". Prima instanță a considerat că s-a procedat în acest fel pentru a se evita plata obligațiilor vamale către bugetul statului, întrucât bunurile erau introduse în țară în regim suspensiv de plată a acestor obligații iar încheierea unor contracte de vânzare cumpărare ducea automat la schimbarea regimului vamal al bunurilor care făceau obiectul contractului determinând astfel vânzătorul S.C. B. S.A. Arad la plata obligațiilor vamale aferente. De asemenea, s-a urmărit inducerea în eroare a autorităților și evitarea plății obligațiilor către bugetul statului de către firma inculpatului S.

Instanța de fond a reținut că prima promisiune bilaterală s-a încheiat între S.C. B. S.A. Arad în calitate de promitentă vânzătoare și S.C. P. S.A. Arad, la data de 23 ianuarie 2002, ocazie cu care s-au înstrăinat 6 autobasculante. Cunoscând faptul că bunurile sunt introduse în țară în regim suspensiv de plată a obligațiilor vamale, inculpatul G., în calitate de reprezentant la S.C. B. S.A. Arad, cu adresa nr. 26 din 19 ianuarie 2002 a solicitat Vămii Moldova Veche să calculeze și să comunice valoarea drepturilor vamale actuale, pentru un număr de 6 autobasculante vămuite cu DVI nr. 1/1998, importate cu scutire de drepturi vamale în baza O.G. nr. 92/1997, aceasta fiind necesară pentru negocierea unui contract de vânzare care, având în vedere schimbarea regimului vamal al bunurilor, va include și valoarea acestor drepturi vamale.

Autoritatea vamală prin adresa nr. 127 din 21 ianuarie 2002 a comunicat că dacă se dorește înstrăinarea trebuie plătită suma de 2.003.831.346 lei (ROL) reprezentând obligații vamale. Imediat după primirea acestui răspuns de la autoritatea vamală inculpatul S. a încheiat documentul "promisiune bilaterală de vânzare cumpărare" și nu un contract de vânzare cumpărare întrucât martorul M.I. nu a acceptat includerea în preț și a obligațiilor vamale. În realitate negocierea acestei tranzacții s-a făcut în anul 2001 între inculpatul S. și martorul M.I. stabilindu-se și prețul respectiv 121.473 dolari S.U.A., preț în care erau incluse cele 6 autobasculante importate ca aport la capitalul social al societății, precum și alte 8 utilaje importate anterior în regim definitiv.

Aceste din urmă au fost înstrăinate cu factura fiscală nr. 9273.054 din 31 octombrie 2001 pentru suma de 2.728.051.200 lei (ROL). Instanța a constatat că înscrisurile la care a făcut referire anterior coroborate cu declarația martorului M. dovedesc că prețul celor 6 autobasculante din promisiune nu reprezintă în fapt prețul de vânzare al bunurilor care făceau obiectul tranzacției, ci deferenta care mai trebuia achitată de S.C. P. S.A. către S.C. B. SA, raportat la suma stabilită cu ocazia negocierii prețului, acord concretizat în încheierea și semnarea înscrisului sub semnătură privată dintre cele două părți și suma de 2.728.051.200 lei (ROL).

Acest aspect s-a considerat că demonstrează că inculpatul S., la încheierea tranzacției, nu a făcut distincție între cele 8 bunuri mobile care beneficiau de un import definitiv având obligațiile vamale achitate și cele 6 autobasculante care erau importate în regim temporar, fără a avea achitate obligațiile vamale. Din punct de vedere fiscal, s-a emis o factură de avans pentru suma din promisiune, respectiv 1.236.369. 575 lei (ROL), care în realitate nu reprezintă un avans, ci o facturare a întregii sume care trebuia achitată ca efect al tranzacției încheiate anterior.

Promitentul cumpărător, martorul M., s-a comportat față de bunurile achiziționate ca un adevărat proprietar, procedând la revânzarea a două dintre autobasculante. Pentru a crea aparența că cele 6 bunuri sunt în continuare în proprietatea S.C. B. S.A. inculpații S. și G. nu au operat micșorarea capitalului social în natură și înlocuirea cu contravaloarea bănească a acestuia în evidențele ORC Arad.

În anul 2003, a mai reținut instanța, inculpatul S.E. a luat decizia lichidării parcului auto al S.C. B. SA, sens în care l-a desemnat pe inculpatul C.D.E. ca responsabil cu lichidarea și vânzarea acestuia. În acest sens, inculpatul S. a comandat o campanie de publicitate în presa națională și locală încheind contracte de prestări servicii cu partea vătămata S.C. G.M. S.R.L. Arad, în perioada februarie - iunie 2003. Inculpatul S., personal a conceput forma finală a textului ce a părut ca și reclamă în presă și din conținutul acestuia, a arătat instanța, rezultă clar intenția reprezentaților S.C. B. S.A. de a vinde mașinile, respectiv utilajele. În urma acestei campanii publicitare, la data de 15 februarie 2003 s-a încheiat cu martorul P.A. "promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare", înscris semnat la Biroul avocatului R.Ș. din Arad, din cuprinsul căruia rezultă clar intenția de vânzare cumpărare a bunurilor.

Ulterior, a reținut instanța, încheierea de convenții denumite "promisiuni bilaterale" s-a făcut doar în numele S.C. B. S.A. (devenită S.C. A.P. S.A. în luna iunie 2003) fiind semnate de către inculpatul G.V. și au dispărut expresiile "să vândă/să cumpere". În acest mod, în anul 2003, s-au încheiat un număr de 11 promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare cu următoarele persoane fizice și juridice: S.C. B.B.S. S.R.L. Cluj Napoca, S.C. R.T. S.R.L. Nușfalău, S.C. E. S.R.L. Panic, S.C. R.C. S.R.L. Cluj Napoca, S.C. F.C.B., S.C. E. S.R.L. M.M., S.C. E.C. S.R.L. Breaza, S.E., B.C., P.A. și C.E.T. Aceste documente erau semnate la sediul firmei S.C. B. S.A. din Arad unde erau aduse redactate sau se regăseau pe format electronic, modificându-se doar datele beneficiarului și obiectul tranzacției (prețul și bunurile). Prețul era negociat uneori de către inculpatul C.D.E., ținând cont de prețul minim pe mașină/utilaj comunicat anterior de inculpatul S.E. în momentul negocierii tranzacțiilor, a reținut instanța, inculpatul C.D.E. cunoștea că respectivele mașini/utilaje erau importate în țară în sistem de leasing - regim suspensiv de plată a obligațiilor vamale. S-a remarcat faptul că, deși inculpatul S. a negociat cu mai mulți beneficiari, înstrăinarea mașinilor/utilajelor din parcul auto al societății și era prezent la semnarea documentelor, acestea erau semnate în numele societății de alte persoane, respectiv inculpații G. și C., cu excepția celor încheiate cu martorii M.I. și G.E.

Dintre cele 11 promisiuni încheiate, în anul 2003, prima instanță a reținut că cea mai complexă este cea încheiată cu S.C. B.B.S. S.R.L. Cluj Napoca și privește un număr total de 23 mașini/utilaje. Prețul total de 13.746.688.000 lei (ROL) plătit de această societate către S.C. B. S.A. include prețul aferent bunurilor mobile auto care beneficiau de import definitiv având obligațiile vamale achitate, cât și pentru cele 23 de bunuri mobile auto care erau importate în regim temporar fără a avea achitate obligațiile vamale. Referitor la această tranzacție se reține că pe lângă convenția încheiată există două declarații făcute în numele A.T.C.C. reprezentată de inculpatul S., prin care finanțatorul își dă acordul cu privire la vânzarea-cumpărarea bunurilor ce fac obiectul leasingului și pentru încheierea convențiilor. Paralel cu convenția denumită "promisiune bilaterală" între aceste părți s-a încheiat și un contract de locațiune.

Din punct de vedere fiscal s-a procedat la emiterea unor facturi de avans, dar în realitate sumele plătite nu reprezentau avans, ci suma totală care s-a convenit între părți că trebuie plătită ca preț al cumpărării mașinilor/utilajelor.

Față de considerentele de mai sus, s-a concluzionat că, în mod cert, înscrisurile denumite "promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare" au fost simulate și, în realitate, au fost adevărate contracte de vânzare-cumpărare. În același sens, a subliniat instanța, este obiectivul nr. 13 al raportului de expertiză tehnică contabilă, obiectiv formulat de inculpatul S. și în cuprinsul căruia se face referire la întocmirea contractelor de vânzare -cumpărare.

Potrivit concluziilor expertizei tehnice contabile, a reținut instanța, utilizatorul nu a solicitat încheierea regimului suspensiv prin depunerea unor declarații vamale conform art. 155 alin. (1) din H.G. nr. 626/199, astfel încât Biroul Vamal Arad a încheiat operațiunile suspensive, din oficiu, conform art. 95 alin. (2) din Legea nr. 141/1997 coroborat cu art. 155 alin. (2) din H.G. nr. 626/1997. Pentru bunurile care fac obiectul contractelor de leasing care inițial au fost plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială pentru care se achită procentul de 3% lunar din valoarea taxelor vamale, s-a solicitat acordarea unei alte destinații vamale conform art. 155 alin. (1) din O.G. nr. 626/1997 prin depunerea unor noi declarații vamale în regim de admitere temporară cu exonerare totală. Întrucât nu există precizări în reglementările vamale, ca la acordarea unei alte destinații vamale mărfurilor să fie luate în considerare la încheierea taxele vamale achitate lunar în procent de 3 % nu mai există posibilitatea recuperării acestor sume.

S-a constatat că martorilor C.E.T., S.E., B.C. și reprezentantului S.C. E. S.R.L. M.M., ca urmare a achiziționării a 3 autotractoare și 4 semiremorci de la S.C. B. SA, prin intermediul convențiilor denumite "promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare", nu li s-au eliberat facturi și chitanțe fiscale și nu au fost înregistrate în contabilitatea firmei.

După înstrăinarea bunurilor și încasarea banilor, la data de 7 noiembrie 2003, inculpatul S. împreună cu ceilalți 4 asociați minoritari au cesionat toate cele 32.190 acțiuni ale societății în valoarea de 3. 219.000.000 lei (ROL) către inculpatul B.M.L., care în acest mod a devenit asociat unic și a preluat activitatea de administrator devenind singurul reprezentant al societății. Acest inculpat a declarat că la preluarea firmei i-a plătit inculpatului S. suma de 2.000.000 lei (ROL), achiziționând astfel o societate cu un capital social de peste 3,2 miliarde lei. După preluarea firmei de către inculpatul B., acesta la sugestia inculpatului S., 1-a păstrat contabil pe inculpatul G., care urma să îl ajute în problemele firmei și să țină evidența contabilă. în realitate activitatea societății era coordonată tot de către inculpatul S., fapt ce rezultă din întocmirea de către noul administrator și asociat unic, inculpatul B., după preluarea firmei, de documente prin care s-a concesionat întregul activ al societății în favoarea inculpatului S. ca persoană fizică sau a altor societăți controlate de acesta. În susținerea acestui fapt este și înscrisul sub semnătură privată denumit "angajament" din 2 martie 2004 încheiat între inculpatul S. în calitate de vânzător și reprezentant al S.C. A.P. 2003 S.R.L. și martora G.E. în calitate de cumpărător privind vânzarea/cumpărarea unei semiremorci. La aceiași dată se eliberează și factura privind această semiremorcă, document semnat de inculpatul B. Faptul că inculpatul S. reprezenta în continuare S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad deși formal era cesionată inculpatului B.M.L., este demonstrat și de adresa semnată de acest inculpat (S.) în numele societății și înregistrată la Biroul Vamal Arad, la 12 februarie 2003, cu numărul nr. 26911. La doar 10 zile de la preluarea tuturor părților sociale ale societății, prin Hotărârea nr. 5 din 17 noiembrie 2003 inculpatul B. a dispus diminuarea aparentă a capitalului social al S.C. A.P. 2003 S.R.L. de la valoarea de 3.219. 000.000 lei (ROL) la 2.000.000 lei (ROL), deși 12 utilaje din bunurile ce constituiau aport la capitalul social erau deja înstrăinate de către inculpatul S., prin intermediul mai multor convenții simulate, iar o altă parte au fost înstrăinate către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad prin mai multe facturi fiscale.

După preluarea societății inculpatul B. a semnat în calitate de singur reprezentant al firmei și bilanțul contabil aferent exercițiului financiar 2003 împreună cu toate documentele anexe ale acestuia, precum și contul de profit și pierdere, raportul de gestiune și procesul-verbal al adunării generale a acționarilor prin care a aprobat bilanțul contabil pe anul 2003, toate aceste documente fiind întocmite de inculpatul G. Acest fapt, reținut instanța, relevă că inculpatul B. a fost în cunoștință de cauză în momentul în care a semnat și aprobat bilanțul contabil, referitor la faptul că în acesta erau înregistrate și sumele constituind penalități facturate de A.T.C.C.. Bilanțul contabil pe anul 2003 al S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad cu toate documentele anexe a fost înaintat Administrației Finanțelor Publice Arad la 1 aprilie 2004.

La data de 10 februarie 2003, inculpatul S. a înființat S.C. A.T.R. S.R.L. Arad având ca asociat pe U.L. având 5 % din totalul părților sociale și calitatea de administrator și A.T.C.C. având 95% din totalul părților sociale. Inculpata U. a fost administratoarea societății până la 19 octombrie 2004 când a fost înlocuită cu inculpatul C.D.E., fost director în cadrul S.C. B. S.A. Arad.

Ulterior, la 15 octombrie 2003, prin Decizia nr. 3956 a Curții Supreme de Justiție, definitivă și irevocabilă s-au admis pretențiile Societății de Construcții în Transporturi București S.A. pentru suma de 6.674.668.099 lei(ROL) hotărâre care la data pronunțării devenea susceptibilă de a fi pusă în executare. Pentru ca această societate să nu își poată recupera suma stabilită prin hotărâre judecătorească, respectiv să nu poată executa silit societatea debitoare, inculpatul S. a hotărât să lichideze întregul activ al S.C. B. S.A. (A.P. 2003). Drept urmare, la 16 octombrie 2003, prin actul de dare în plată autentificat sub nr. 8423/16 octombrie 2003, de către Notarul Public I.M., încheiat între S.C. A.T.R. S.R.L. Arad și S.C. A.P. S.A. Arad, imobilul cunoscut sub numele FNC din CF cu caracter nedefinitiv nr. 58964 Arad este transferat pentru suma de 3.500.000.000 lei (ROL) către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad, societate controlată de inculpatul S. prin intermediul firmei sale A.T.C.C.

Referitor la acest imobil instanța a reținut că a fost achiziționat de către S.C. B.I.E. S.R.L. devenită ulterior S.C. B. S.A., la data de 7 decembrie 1998 de la S.C. A. S.A. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1710 și factura fiscală nr. 8449350 din 29 decembrie 1998 cu suma de 7.539.600.000 lei (ROL).

Din factura întocmită cu ocazia tranzacției de către S.C. A.P. 2003 S.A. către S.C. A.T.R. S.R.L. seria AR ACB nr. 33.85244/19 noiembrie 2003 în valoare de 3.500.000.000 lei (ROL) rezultă că această sumă se datorează de societatea furnizoare către cea beneficiară ca efect a Notificării cu nr. 1.116 din 16 septembrie 2003 la contractul de cesiune de creanță. Din facturile emise între aceleași persoane juridic, prin care s-au înstrăinat o parte din mașinile/ utilajele care constituiau aport la capitalul social al S.C. B. S.A., rezultă același lucru, respectiv că sumele din facturi se datorează de către furnizor beneficiarului cu titlu de sumă parțială conform Notificării 1.116 din 16 septembrie 2003 la contractul de cesiune de creanță. La data de 10 iulie 2006, s-a efectuat o percheziție informativă asupra unei unități centrale având aplicat sigiliul ETA-2U COMPUTER S/N 206085, ocazie cu care au fost identificate documente în format electronic și care au fost ridicate de organele de urmărire penală. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la 7 iunie 2006 la sediul S.C. A.T.R. S.R.L. Arad au fost ridicate documente indicate în procesul-verbal din 19 iulie 2006, respectiv 3 hotărâri ale S.C. A.P. 2003 SRL, A.T.C.C. și S.C. A.T.R. SRL. S-a reținut că momentul creării fișierelor care conțin documentele electronice menționate mai sus, este 15 octombrie 2003 orele 20,00, dată la care S.C. B. S.A. a căzut în pretenții față de S.C. Construcții în Transporturi București S.A. prin Decizia nr. 3956 a Curții Supreme de Justiție, definitivă și irevocabilă.

Din conținutul hotărârilor antedatate în datele de 6 octombrie 2003 (hotărârea A.T.C.C. reprezentată de inculpatul S.), 8 octombrie 2003 ( hotărârea A.T.R. S.R.L. Arad reprezentată de inculpații S. și U.L.) și din 10 octombrie 2003 ( hotărârea S.C. A.P. 2003 S.A. reprezentată de inculpații S.E., G.V. și martorii B.C., H.M. și B.A.), instanța a considerat că rezultă că s-a încercat motivarea transferului imobilului FNC, acțiune care se dorea aparent începută anterior datei de 15 octombrie 2003 când societatea a căzut în pretenții.

În același context inculpatul S. a mai transferat de pe S.C. A.P. 2003 S.A. Arad pe S.C. A.T.R. S.R.L. Arad creanțe certe lichide și exigibile pe care cedenta S.C. A.P. 2003 S.A. le avea de încasat de la persoane juridice după cum urmează:

- S.C. M. S.A. suma de 6.614.318.470 lei (ROL) stabilită prin Sentința civilă nr. 1222 din 4 mai 2004 a Tribunalului Arad, creanță cesionată prin contractul nr. 33 din 1 iulie 2004 și înregistrată la arhiva electronică CCIA ARAD cu numărul 60 din 16 iulie 2004, sumă din care s-a încasat 5.600.000.000 lei (ROL), fapt confirmat prin procesul-verbal al ANAF din 30 noiembrie 2005;

- Societatea de Construcții CCCF București SA, suma de 1.627.512.307 lei (ROL) stabilită prin Hotărârea nr. 12/2002 pronunțată de Comisia de Arbitraj Comercial Arad de pe lângă CCIA Arad, creanță cesionată prin Contractul nr. 298 din 30 decembrie 2003;

- Societatea de Construcții CCCF București SA, suma de 639.567.424 lei (ROL) stabilită prin Sentința civilă nr. 1256 a Tribunalului Arad, creanță cesionată prin contractul nr. 31 din 30 iunie 2004.

În momentul transferurilor acestor creanțe S.C. A.T.R. S.R.L. Arad era administrată de inculpata U.L. iar societatea cedentă de inculpatul B.M.L., persoane care au semnat în numele celor 2 societăți contractele de cesiune de creanță. În acest mod, a reținut instanța, a fost transferată suma de 8.881.398.101 lei (ROL) pentru a nu putea fi executată silit de mai multe persoane juridice, constituite părți civile care aveau debite de recuperat de la societate, stabilite prin hotărâri definitive și irevocabile. Creanțele au fost transferate împreună cu accesoriile lor.

A mai reținut instanța, că la data de 16 septembrie 2003, s-a încheiat contractul de cesiune creanță nr. 1115 prin care se cesionează un pretins debit de 7.825.300 euro respectiv 297.103.165.100 lei(ROL) al S.C. A.P. 2003 S.A. Arad, debit care ar fi trebuit plătit firmei A.T.C.C., către S.C. A.T.R. S.R.L., societate la care A.T.C.C. era asociat majoritar. Datoria de 7.825.300 euro respectiv 297.103.165.100 lei (ROL) a S.C. A.P. 2003 S.A. Arad către firma A.T.C.C. are legătură cu notificarea nr. 1116 din 16 septembrie 2003 și cu un alt contract de cesiune de creanțe indicate pe facturile antemenționate, ca temei de neplată a bunurilor facturate de S.C. B. S.A. către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad. S-a arătat că, în cursul cercetărilor, versiunea tradusă, legalizată a contractului de mai sus a fost prezentată inculpaților U. și G. dar aceștia au declarat că nu au văzut exemplarul în limba engleză și nu l-au semnat. Potrivit art. 2 din acest înscris datoria S.C. A.P. 2003 S.A. a rezultat din punctajul comun efectuat de către cedentul A.T.C.C. și debitorul cedat S.C. A.P. 2003 S.A. Acest punctaj comun a fost efectuat de inculpatul G. în anul 2003, din dispoziția inculpatului S., în momentul în care a aflat că va cădea în pretenții cu peste 6,5 miliarde lei (ROL) față de Societatea de Construcții CCCF București S.A. pentru a crea astfel un debit cât mai mare al S.C. A.P. 2003 S.A. față de firma din insulele Cayman. La aceiași dată și în același mod au fost întocmite pe calculator o parte din facturile fiscale semnate de inculpatul S. și centralizate în punctajul comun. În această modalitate, a reținut instanța, au fost întocmite pe calculator, la sediul S.C. A.P. 2003 S.A. Arad, de către inculpatul G., 7 facturi antedatate în perioada iulie -decembrie 1998, reprezentând diferite chirii pe echipament și penalități. Pe lângă aceste facturi, inculpatul G., din dispoziția inculpatului S., în aceiași locație, a întocmit pe calculator un număr de 16 facturi antedatate, în perioada august 1998 - noiembrie 1999, din punctajul comun prezentat reprezentând chirii pe echipament. Din punctajul comun întocmit în anul 2003 doar factura 44 din 31 iulie 1998 nu a fost antedatată și în baza acesteia s-au operat și plăți externe și de la această dată din dispoziția inculpatului S. s-au stopat plățile externe efectuate în perioada martie 1997 - iulie 1998.

Facturile create în 2002 au fost folosite de inculpatul S. în cadrul procesului civil intentat de S.C. B. S.A. Arad împotriva S.C. M. S.A. Moldova Nouă în care i se pretindea acestei societăți unele debite și acestea împreună cu facturile create în 2003 au fost incluse în punctajul comun sus amintit în scopul înfățișării unui debit mult mai mare al S.C. A.P. 2003 față de firma din insulele Cayman.

Față de concluzia raportului de expertiză contabilă suplimentar, instanța nu a reținut punctul de vedere susținut de acuzare privind diminuarea patrimoniului prin transferul imobilului denumit FNC.

Revenind la cele 24 de facturi întocmite în limba germană de către inculpatul G. și semnate de inculpatul S., după traducerea și legalizarea lor, au fost folosite în cauza civilă în dosarul nr. 1502/2001 a Tribunalului Arad și s-au înregistrat în contabilitatea S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad, în luna septembrie 2003, dată la care inculpatul S. deținea calitatea de asociat majoritar iar inculpatul G. pe cea de administrator și contabil (aspect care rezultă din fișa contului 401). Conform înscrisurilor depuse la dosar de DGFP Arad - Activitatea de Control Fiscal, societatea nu a depus bilanț contabil pentru perioada aferentă anilor 1999 - 2001 dar în urma percheziției domiciliare efectuată la fostul sediu al societății a fost identificat în original bilanțul contabil aferent anului 1999 întocmit de inculpatul G. din care rezultă că, la finele anului respectiv, societatea a avut un profit de 2.685.917.000 lei (ROL). De asemenea societatea a încheiat anul fiscal 2002 cu un profit de 364.360.000 lei (ROL), aspecte care, a apreciat instanța, conduc la concluzia că cele 24 de facturi nu au fost înregistrate în contabilitate pentru că, în caz contrar, societatea nu ar mai fi avut profit. Fictivitatea datoriei creată în mod artificial de inculpații S. și G., a arătat prima instanță, rezultă și din faptul că dacă această datorie exista în perioada 1998 - 1999 atunci facturile se întocmeau și se înregistrau în contabilitate la acea dată și nu după 4 - 5 ani.

La data de 5 iulie 2004 împotriva S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad a fost deschisă procedura reorganizării judiciare și falimentului conform Sentinței civile nr. 1761 a Tribunalului Arad, iar la data de 11 aprilie 2005 prin încheierea nr. 425 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 2089/2004 s-a deschis procedura efectivă a falimentului față de S.C. A.P. 2003 S.R.L. În fapt, acțiunea de lichidare a activului societății a început în anul 2003 când inculpatul S. a început transferul activelor în favoarea altor societăți controlate de el.

Revenind la contractul de cesiune creanță litigioasă nr. 33 din 1 iulie 2004, înregistrat la arhiva electronică din cadrul CCIA Arad nr. 601 din 16 iulie 2004, instanța de fond a considerat că debitul a fost creat de inculpatul S. în scopul de a înfățișa o datorie fictivă în sarcina societății care intrase în procedura de reorganizare și lichidare judiciară și pentru a reprezenta un fel de garanție pentru aceasta, în cazul că lichidatorul judiciar reușește să anuleze în instanța actele de transfer ale activelor. Din creanța în sumă de 6.614.318.470 lei (ROL) din contractul de cesiune de creanță nr. 33 din 1 iulie 2004 s-a încasat suma de 5.600.000.000 lei (ROL) pe S.C. A.T.R. S.R.L. de la S.C. M. S.A. fiind înregistrată în contul nr. 461.003.

Prima instanță a reținut că inculpatul S. deține controlul asupra S.C. A.E. S.R.L. Nădlac prin intermediul S.C. A.P. 2003 S.A. Arad ( fostă S.C. B. S.A. Arad). La data de 3 noiembrie 2003, cu câteva zile înaintea preluării societății de către inculpatul B.M.L., inculpatul S. a transferat pe numele lui, de la această societate 95% din acțiunile S.C. A.E. S.R.L. Nădlac. Această operațiune, a precizat instanța, a avut ca scop diminuarea aparentă a valorii activelor și s-a realizat prin cererea de mențiuni nr. 22802 din 3 noiembrie 2003 înaintată ORC Arad.

În perioada 12 noiembrie 2003 - 09 decembrie 2003, deși de la data de 7 noiembrie 2003 reprezentantul S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad era inculpatul Bama, din conturile acestei firme a fost transferată suma de 30.522.281.907 lei (ROL) (din care suma de 18.350.522.532 ROL provine din evaziune fiscală) în contul personal al inculpatului S. cu titlu restituire creditare firmă. Transferul acestei sume s-a făcut în 14 etape succesive fapt ce rezultă din documentele bancare ale C.B. România S.A. și au fost efectuate de martora V.C.N. care avea drept de semnătură în bancă. Transferul s-a făcut din dispoziția inculpatului S. După ce sumele de bani au ajuns în contul inculpatului S., acestea au fost redistribuite prin intermediul a 15 operațiuni bancare succesive către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad și S.C. B.A. S.R.L. Arad, ambele controlate de inculpatul S. precum și către acest inculpat personal, prin ridicare în numerar a unei sume de bani. Din aceste 15 operațiuni bancare derulate în aceiași perioadă, un număr de 14 operațiuni au fost efectuate tot de către martora V.C. Astfel, către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad a fost transferată suma de 20.001.650.000 lei (ROL), către S.C. B. Automotive S.R.L. Arad a fost transferată suma de 9.515.111.907 lei (ROL), iar inculpatul S. a ridicat suma de 1.000.000.000 lei (ROL) în numerar.

Instanța de fond a reținut din raportul de expertiză tehnică contabilă că, nefiind evidențe contabile nu se poate stabili existența creanțelor lui S.E. asupra S.C. B. S.A. Arad (S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad), la data de 3 noiembrie 2003.

Referindu-se la încadrările juridice, instanța de fond a precizat că inculpatul S.E. a fost trimis în judecată pentru comiterea a patru infracțiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inculpatul G.V. pentru comiterea a trei infracțiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, inculpatul B.M.L. pentru comiterea a 2 infracțiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată iar inculpații U.L. și C.D.E. pentru comiterea a câte unei infracțiuni prevăzute de acest text de lege.

Prima instanță a arătat că acest text legal se aplică doar pentru fapte săvârșite începând cu data de 2 martie 2003, data intrării în vigoare, iar infracțiunea presupune o singură acțiune, care continuă în timp până când o intervenție a autorilor sau a făptuitorilor curmă activitatea respectivă. Semnul distinctiv al infracțiunii continue constă în aceea că acțiunea infracțională prin natura ei, continuă, durează în timp, fără a se cere o hotărâre pentru a prelungi această durată.

În raport de acestea s-a apreciat că nu există mai multe infracțiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată ci există o singură infracțiune continuă, astfel că în baza art. 334 C. proc. pen. s-a procedat la schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu într-o singură infracțiune pentru fiecare inculpat.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată, incriminează inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup iar art. 2 al aceluiași act normativ, definește grupul infracțional organizat.

În raport de aceste dispoziții legale, s-a constatat că, constituirea presupune o reunire, cu perspectiva unei durate în timp, a mai multor persoane, în vederea realizării unui scop infracțional comun. Grupul infracțional organizat reprezintă o pluralitate de făptuitori supuși unei discipline interne, unor anumite reguli privind ierarhia, rolurile membrilor și planurile lor de activitate. Consensul intervenit între subiecții activi trebuie să fie neechivoc atât în privința existenței grupului cât și sub aspectul scopului urmărit, respectiv săvârșirea de infracțiuni. Pentru existența acestei infracțiuni este necesar să existe o grupare de persoane, o organizare specială a acesteia și un program infracțional ce urmează să fie realizat de membri acestei grupări. Aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup se realizează sub forma intenției directe, ceea ce în privința inculpaților G.V. și C.D.E., a considerat instanța, nu se poate susține, în condițiile în care aceștia erau angajați în cadrul firmei inculpatului S. și activitatea desfășurată de ei se încadra în atribuțiile de serviciu determinate de existența contractelor individuale de muncă. Or, a apreciat instanța, raporturile de serviciu exclud existența grupului infracțional organizat. Pe de altă parte, a menționat instanța, este dovedit că prima promisiune de vânzare - cumpărare a fost întocmită la 23 ianuarie 2002 iar inculpatul C.D.E. a fost încadrat la S.C. B. abia la 1 octombrie 2002. În privința inculpatului B. s-a reținut că la data preluării de către acesta a activelor societății (octombrie 2003), activele societății fuseseră deja transferate.

Toate aceste împrejurări, a precizat instanța, nu relevă existența unei structuri organizate care acționează coordonat, după reguli bine stabilite, constituită de inculpatul S. și la care ceilalți inculpați să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit, în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit. Nu există nicio dovadă certă care să ateste, în concret, existența grupului infracțional organizat, împrejurare față de care constatând lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, s-a considerat că se impune achitarea inculpaților pentru această infracțiune.

O altă infracțiune pentru care au fost trimiși în judecată inculpații S.E., G.V., B.M.L., a constatat instanța, este cea prevăzută de art 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., care incriminează inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este potrivit legii, un grup infracțional organizat.

Potrivit art. 2 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 3 9/2003 modificată și republicată, nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membri săi în cadrul grupului. în partea introductivă a acestui articol este definit grupul infracțional organizat ca fiind constituit din trei sau mai multe persoane, definiție care corespunde și definiției date grupului în dicționarul explicativ al limbii române, unde grupul este definit ca un ansamblul de persoane.

Astfel, a apreciat instanța, din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă cu certitudine existența unui grup infracțional organizat, în înțelesul dat acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 modificată și republicată.

Aceasta pentru că, a precizat instanța de fond, acuzarea susține că acest grup s-a constituit în perioada 2002 - 2004 între inculpații S.E. și G.V., iar la existența grupului ar fi sprijinit și inculpatul B. S-a considerat că acest grup s-a constituit din două persoane și nu din trei, așa cum prevede expres textul legal, iar din probele dosarului nu rezultă existența unei asocieri infracționale, în condițiile în care inculpatul B.M. cumpără părțile sociale ale societății în octombrie 2003. Așadar, în privința acestei infracțiuni, s-a considerat că de justifică achitarea, reținându-se incidența dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Faptele inculpatului S.E., G.V. și C.D.E. de a folosi la autoritatea vamală alte înscrisuri decât cele de achiziție ale autovehiculelor, prin prezentarea unei alte stări de fapt decât cea reală (inculpatul S.) și de a lichida parcul auto al societății (cei trei inculpați), folosind "promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare", ca acte simulate, având drept rezultat neplata taxelor vamale, întrucât bunurile erau introduse în țară în regim suspensiv de plată a acestor obligații iar încheierea unor contracte de vânzare cumpărare ducea automat la schimbarea regimului vamal al bunurilor care făceau obiectul contractului, determinând astfel vânzătorul S.C. B. S.A. Arad la plata obligațiilor vamale aferente, inducând în eroare autoritatea vamală, s-a considerat că constituie infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Susținerile inculpatului C.D.E. privind nevinovăția sa în comiterea acestei infracțiuni a fost respinsă având în vedere că potrivit declarațiilor sale care se coroborează cu celelalte probe de la dosar rezultă că acesta, în momentul derulării negocierilor cu persoanele interesate, cunoștea că mașinile/utilajele erau importate în țară în regim de leasing, suspensiv de plată a taxelor vamale, având astfel reprezentarea că prin tranzacțiile respective se producea o pagubă bugetului statului, prin neplata drepturilor vamale aferente.

S-a mai reținut că inculpatul S.E. a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. și inculpații G.V. și B.M.L. pentru comiterea a două infracțiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen., fapte aflate în concurs real de infracțiuni.

Având în vedere modalitatea de desfășurare a activității infracționale a inculpaților s-a constatat că aceștia au acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., astfel că în baza art. 334 C. proc. pen. s-a procedat la schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Pentru comiterea acestei infracțiuni au fost trimiși în judecată inculpații S.E., G.V., B.M.L. și U.L.

Ascunderea unei părți din activul societății, înfățișarea de datorii inexistente sau prezentarea unor sume nedatorate s-a considerat că constituie o modalitate a infracțiunii de bancrută frauduloasă. În această formă nu este necesară existența falimentului declarat al societății, starea de nesolvabilitate comercială a firmei, putând fi constatată prin orice mijloc de probă.

Reținând că suma de 297.103.165 lei (ROL) este o sumă creată fictiv, nedatorată, rezultată din contractele de cesiune de creanță, s-a constatat că faptele celor patru inculpați de mai sus, de a ascunde părți însemnate din activul S.C. A. S.A. Arad (fostă S.C. B. S.A. Arad), în vederea diminuării activelor acestei societăți și al S.C. A.T.R. S.R.L. Arad constituie infracțiunea prevăzută de art. 143 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Nu s-au primit motivele invocate de inculpați, în sensul lipsei de vinovăție pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, deoarece prin întocmirea facturilor fiscale ce atestă operațiuni comerciale fictive, urmată de întocmirea punctajului comun și apoi a contractelor de cesiune de creanță, s-a realizat latura obiectivă a infracțiunii sus-menționate, în sensul înscrierii în acte contabile a unor sume nedatorate, acoperind fapte incriminate prin legea penală. Reținând concluzia raportului de expertiză contabilă, în privința imobilului FNC, s-a apreciat că nu este obligatorie diminuarea activelor societății, fiind suficient doar ca făptuitorii să acționeze în acest scop.

Faptele inculpaților S.E., G.V. și B.M.L., care în baza aceleiași rezoluții infracționale, au dispus la 17 noiembrie 2003 diminuarea aparentă a capitalului social al S.C. A. S.R.L. Arad de la 3.219.000.000 lei (ROL) la suma de 2.000.000 lei, deși o parte din bunurile ce constituiau aport la capitalul social erau deja înstrăinate, s-a considerat că constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului S.E., care în baza aceleiași rezoluții infracționale a dispus, la data de 3 noiembrie 2003, în calitate de acționar majoritar al S.C. A. S.A.Arad, transferarea pe numele lui, de la această societate, 95% din acțiunile S.C. A.E. S.R.L. Nădlac (asupra căreia acest inculpat deținea controlul prin intermediul S.C. A. S.A.Arad), cu scopul diminuării aparente a valorii activelor, s-a apreciat că constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 și 41 alin. (2) C. pen.

Susținerile inculpatului S. privind nevinovăția sa în comiterea acestei fapte au fost înlăturate întrucât raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a concluzionat că nefiind evidențe contabile nu se poate stabili existența creanțelor lui S.E. asupra S.C. B. S.A. Arad (S.C. A. S.R.L. Arad), la data de 3 noiembrie 2003, declarațiile martorilor date în acest sens necoroborându-se cu alte mijloace de probă.

În privința infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată și republicată, reținută în sarcina inculpaților S.E. și G.V., s-a precizat că aceasta se poate contura în ipoteza în care se reține infracțiunea de bancrută frauduloasă, dată fiind latura obiectivă a acestei infracțiuni, respectiv transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.

Faptele inculpaților S.E. și G.V., în calitate de reprezentanți ai S.C. B. S.A. Arad, de a transfera bunuri ale societății (cele trei creanțe) către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad cunoscând că provin din săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, în scopul diminuării originii ilicite a acestora, s-a constat că constituie infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată și republicată.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. reținută în sarcina inculpaților S.E. și G.V., prin inducerea în eroare a 9 persoane juridice, ca urmare a transferului activelor S.C. B. S.A. Arad pe numele S.C. A.T.R. S.R.L. Arad, tribunalul a apreciat că același fapt, respectiv diminuarea patrimoniului prin acțiunile descrise de art. 143 alin. (2) lit. a), b) din Legea nr. 85/2006, nu poate fi în același timp și o fraudă în dauna creditorilor și o înșelăciune în convenții, actele juridice de transfer de active neputând întruni elementele constitutive ale ambelor infracțiuni, astfel că s-a procedat la achitarea celor doi inculpați în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Faptele inculpaților S.E. și G.V., care în perioada februarie - iulie 2003, în calitate de reprezentanți ai S.C. A. S.A.Arad (fostă S.C. B. S.A. Arad) nu au emis documente fiscale și nu au înregistrat în contabilitatea firmei operațiunile de vânzare a utilajelor către patru cumpărători( C.E.T., S.E., B.C., S.C. E. S.R.L. M.M.), s-a constatat că constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată și republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Apărarea inculpaților în privința acestei infracțiuni a fost înlăturată, din textul art. 13 din Legea nr. 87/1994 rezultând că este incriminată fapta de a nu evidenția în acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte veniturile realizate, dacă au avut ca urmare neplata obligațiilor fiscale, fapt dovedit prin raportul de expertiză contabilă, cauzându-se în această modalitate un prejudiciu în sumă de 889.060.000 lei (ROL).

Faptele inculpatului S.E., care în perioada 2002 - 2004, a semnat în fals mai multe facturi fiscale antedatate care atestă nereal operațiuni comerciale pretinse în mod nejustificat (datorii fictive) către S.C. A.T.C.C. de către S.C. A. S.R.L. Arad în valoare totală de 297.103.165 lei (ROL), pe care ulterior le-a folosit în instanță și i-a determinat pe inculpații G.V. și B.M.L. să le înregistreze în contabilitatea S.C. A. S.R.L. Arad în exercițiul financiar al anului 2003, ceea ce a condus la denaturarea veniturilor societății și a rezultatului financiar și la prejudicierea bugetului statului, s-a constat că constituie infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată și republicată cu aplicarea art. 10 C. pen. și instigarea la infracțiunea de fals intelectual la legea contabilității prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată și republicată cu referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 10 C. pen.

Faptele inculpatului S.E., care în perioada 12 noiembrie - 9 decembrie 2003, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a determinat-o cu intenție pe martora V.C., să comită, fără vinovăția un număr de 29 operațiuni bancare de transfer a sumei totale de 30.522.392.029 lei (ROL) din contul S.C. A. S.R.L. Arad în contul personal al acestuia, din care suma de 18.350.522.632 lei ( ROL) provine din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în exercițiul financiar al anului 2003, operațiuni efectuate în scopul ascunderii sau diminuării originii ilicite a acestor fonduri, s-a considerat că constituie participație improprie la infracțiunea de spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată și republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- Faptele inculpatului G.V., care în perioada 2002 - 2004, din dispoziția inculpatului S.E. a întocmit în fals mai multe facturi fiscale antedatate, care atestă nereal operațiuni comerciale pretinse în mod nejustificat (datorii fictive) de către firma A.T.C.C. față de S.C. B. S.A. Arad în valoare totală de 297.103.165 lei ( ROL) iar ulterior au fost folosite în instanță și apoi le-a înregistrat în contabilitatea S.C. A. S.R.L. Arad în exercițiul financiar al anului 2003, fapt ce a condus la denaturarea veniturilor societății și a rezultatului financiar al acestuia și la prejudicierea bugetului de stat, s-a considerat că constituie infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată și republicată cu aplicarea art. 10 C. pen. și fals intelectual la legea contabilității prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată și republicată raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 10 C. pen.

Faptele inculpatului B.M.L., care în perioada 2003 - 2004, din dispoziția inculpatului S.E. a înregistrat în contabilitatea S.C. A. S.R.L. Arad, în exercițiul financiar al anului 2003 facturi fiscale antedatate, care atestă nereal operațiuni comerciale pretinse în mod nejustificat (datorii fictive) de către firma A.T.C.C. față de S.C. B. S.A. Arad, devenită S.C. A. S.R.L. Arad, fapt ce a condus la denaturarea veniturilor societății și a rezultatului financiar precum și la prejudicierea bugetului de stat, s-a constatat că constituie infracțiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată și republicată cu aplicarea art. 10 C. pen. și fals intelectual la legea contabilității prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată și republicată raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 10 C. pen.

În privința infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., față de data comiterii acestora și raportat la dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., tribunalul a procedat la încetarea procesului penal față de inculpații S.E. și G.V., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., constatând intervenită prescripția răspunderii penale pentru această faptă.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 modificată și republicată raportat la art. 289 C. pen. și văzând Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în soluționarea recursului în interesul legii și dispozițiile art. 414/2 alin. (3) C. proc. pen. tribunalul a dispus achitarea inculpaților S.E. și G.V. pentru această infracțiune în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.E., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, cuantumul prejudiciului cauzat precum și persoana inculpatului. În privința acestuia instanța a reținut că, deși nu este cunoscut cu antecedente penale este cercetat și trimis în judecată în mai multe dosare fiind acuzat de comiterea unor infracțiuni economice și de violență, bucurându-se în privința acestora de prezumția de nevinovăție. De asemenea s-a reținut că deține dublă cetățenie, română și germană, nivelul de instruire școlară, împrejurarea că este căsătorit, că are 3 copii din care 2 minori, este membru al cultului baptist în cadrul cărora s-a remarcat prin acte caritabile. Pe de altă parte s-a constatat prezența inculpatului la judecată și atitudinea negativistă nerecunoscând comiterea faptelor, aspect despre care instanța a menționat că nu i se poate imputa întrucât în raport de dispozițiile art. 65 și 66 C. proc. pen., inculpatul nu poate fi obligat să-și recunoască vinovăția sau să furnizeze probe. Referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad a concluzionat că inculpatul S. dispune de maturitate, de stabilitate în plan familial și religios, de un potențial intelectual spiritual și material apt să îi furnizeze satisfacții, dar întrucât nu recunoaște comiterea faptelor, aprecierea cu privire la perspectivele sale de reintegrare socială este improprie. Totodată au fost indicați factori în măsură să încurajeze comportamentul infracțional al inculpatului, respectiv temperamentul impulsiv, spiritul justițiar, autoritar, orgolios și directiv, precum și toleranța sa redusă la frustrarea prilejuită de pierderea credibilității în afaceri și a statutului său socio-economic.

Instanța a apreciat că scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen. va putea fi atins în cazul inculpatului S. prin executarea în regim de detenție a pedepsei de 13 ani închisoare aplicată. Instanța a considerat că acțiunile repetate de încălcare a normelor de conduită socială săvârșite în condițiile descrise mai sus uneori dau un sentiment de nesiguranță și un climat de neliniște societății care trebuie asigurat în primul rând de către autorități. În asemenea situații dreptul societății și al opiniei publice la un mediu adecvat și de siguranță este primordial și nu poate fi încălcat de vreo persoană. Atunci când această siguranță și liniște publică este încălcată, autoritățile sunt și trebuie să fie îndreptățite să intervină inclusiv prin măsuri de privare de libertate.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului G.V. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise și persoana inculpatului.

Referitor la acest aspect, instanța a reținut că inculpatul G.V. în cursul urmăririi penale a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a unora sau mai multor participanți la săvârșirea infracțiunii, fiind incidente sub acest aspect dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 18 din Legea nr. 508/2004 modificată și republicată.

În privința acestui inculpat s-a reținut vârsta, nivelul de instruire școlară, ca absolvent de studii superioare, conduita bună avută în familie și societate anterior comiterii faptelor, aspect care rezultă din lipsa antecedentelor penale, din faptul că este căsătorit, are un fiu student, desfășoară activitate financiar contabilă, are un mod de viață supus regulilor morale impuse de ortodoxie, are o bună imagine în comunitate, are probleme de sănătate. Instanța a remarcat atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului în fața autorităților judiciare. S-a apreciat că prezența inculpatului la judecată denotă intenția acestuia de a colabora cu autoritățile judiciare și dovedește o adaptare adecvată la standardele normative ale societății și o acceptare a acestora.

Toate aceste aspecte au fost reținute de către instanță ca fiind circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen.

În privința inculpatului G.V. referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lână Tribunalul Arad a concluzionat că acesta deține pârghiile menținerii sale pe viitor în afara perimetrului infracțional iar faptele penale au avut un caracter singular și conjunctural fiind comise sub presiunea inculpatului S. S-a apreciat, ținând seama de persoana inculpatului și de comportamentul acestuia după comiterea faptelor, că pronunțarea condamnării va constitui un avertisment și chiar fără executarea pedepsei acest inculpat nu va mai săvârși infracțiuni.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B.M.L., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise și persoana inculpatului. În legătură cu acest din urmă aspect s-a reținut lipsa antecedentelor penale, faptul că este căsătorit, are un loc de muncă, este sportiv de performanță, a avut o atitudine cooperantă în fața organelor judiciare și s-a prezentat în fața instanței. Prezența inculpatului la judecată s-a apreciat că denotă intenția acestuia de a colabora cu autoritățile judiciare și dovedește o adaptare adecvată la standardele normative ale societății și o acceptare a acestora.

S-a reținut concluzia referatului de evaluare întocmit pentru acest inculpat, respectiv că deține potențialul necesar accesării sistemului de referință favorabil adoptării unui comportament pro-social și reintegrării sale sociale. S-a apreciat, ținând seama de persoana inculpatului și de comportamentul acestuia după comiterea faptelor, că pronunțarea condamnării va constitui un avertisment și chiar fără executarea pedepsei acest inculpat nu va mai săvârși infracțiuni.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei U.L., s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. În privința persoanei inculpatei U.L. s-a reținut lipsa antecedentelor penale, nivelul de instruire școlară ca absolventă de studii superioare, faptul că este căsătorită, că are 2 copii minori, că are loc de muncă și are o bună reputație în societate, a avut o atitudine cooperată în fața organelor judiciare prezentându-se constant în fața instanței. Prin referatul de evaluare întocmit s-a concluzionat că inculpata deține potențialul necesar accesării sistemului de referință favorabil dezvoltării unui comportament pro-social.

Referitor la inculpatul C.D.E., la individualizarea pedepsei aplicate instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise și persoana inculpatului. Acest inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale, este absolvent de studii superioare, în prezent este director de management, este raliat în concubinaj, a avut o atitudine cooperantă și s-a prezentat sporadic în fața instanței. S-a reținut că și în privința acestui inculpat referatul de evaluare întocmit a concluzionat că dispune de resurse interne (comportament organizatoric, spirit întreprinzător, nivel de inteligență ridicat, studii universitare și experiență profesională), dar și de resurse externe (o familie de origine suportivă, suportul colegilor de serviciu și a prietenilor), aspecte ce susțin o dezvoltare ulterioară conform unor norme pro-sociale.

Toate aceste aspecte au fost reținute de către instanță ca fiind circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen.

Văzând că pedepsele aplicate inculpaților U.L. și C.D.E. sunt mai mici de 3 ani închisoare, iar inculpații au avut un comportament general adecvat normelor de conviețuire socială, instanța a considerat că prezentele infracțiuni și comportamentul inculpaților în legătură cu acestea reprezintă o excepție de la comportamentul lor obișnuit și că nu prezintă un pericol pentru societate, apreciind că scopul preventiv, coercitiv și sancționator al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, fiind suficient un avertisment social cu posibilitatea executării unei astfel de pedepse și sancțiunea menționării acesteia în cazier cu interdicțiile și decăderile pe care le atrage o astfel de înscriere motiv pentru care, în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestor inculpați.

Sub aspectul laturii civile, în cadrul procesului penal, în condițiile art. 15 C. proc. pen., s-a reținut că s-au constitui părți civile următoarele societăți:

- Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor s-a constituit parte civilă prin înscrisuri depuse succesiv cu suma de 13.454.584.946 lei (ROL) solicitând și plata majorărilor de întârziere la suma pretinsă.

- Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad s-a constituit parte civilă cu suma de 889.060.000 lei (ROL) reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a infracțiunii de evaziune fiscală.

- Societatea de Construcții în Transporturi București S.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 9.568.983.752 lei (ROL) reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

- Administrația Finanțelor Publice Arad s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 703.930.000 lei (ROL) reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

- Primăria Municipiului Arad - Direcția Fiscală s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3.786.726.700 lei (ROL) reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

- Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.007.813 lei (ROL) reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

- S.C. G. S.A. Cluj Napoca s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 114.357.708 lei (ROL) reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

- S.C. P. S.A. București pentru Sucursala Peco Arad s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 721.340.630 lei (ROL) reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

- S.C. P. S.R.L. Nădlac județul Arad s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 716.258.607 lei (ROL) reprezentând pagubă cauzată prin transferul activului firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

- S.C. G.M. S.R.L. Arad și S.C. A.P. S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E.I. Arad nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

Având în vedere că pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu un prejudiciu de 128.412,44 lei s-a impus o soluție de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., faptul că infracțiunile de bancrută frauduloasă și spălare de bani sunt infracțiuni de pericol și împrejurarea că părțile civile Administrația Finanțelor Publice Arad, Societatea de Construcții în Transporturi București SA, Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad, Primăria Municipiului Arad - Direcția Fiscală, G. S.A. Cluj Napoca sunt înscrise în masa credală în cadrul dosarului de faliment, instanța, în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a respins acțiunile civile exercitate de părțile civile Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad, S.C. P. S.A. București pentru Sucursala Peco Arad, Administrația Finanțelor Publice Arad, Societatea de Construcții în Transporturi S.A. București, Primăria municipiului Arad - Direcția Fiscală, S.C. G. A Cluj Napoca, S.C. P. S.R.L. Nădlac, S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad.

Având în vedere dispozițiile art. 24 alin. (3) C. proc. pen. și faptul că activitățile infracționale desfășurate de inculpații S., G., B. și Ciaco nu s-a desfășurat în exercitarea atribuțiilor de serviciu în cadrul S.C. B.A. S.R.L. Arad, S.C. A.T.R. S.R.L. Arad și S.C. A.E. S.R.L. Arad, instanța a constatat că nu au calitate de parte responsabilă civilmente.

Reținând vinovăția inculpaților S.E. și G.V. în comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 modificată și republicată și având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă, instanța în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) și art. 24 alin. (3) C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și a obligat în solidar inculpații S.E. și G.V., în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad să plătească acesteia suma de 88.906 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Reținând vinovăția inculpaților S.E., G.V. și Ciaco în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă, instanța în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) și art. 24 alin. (3) C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală Timișoara și a obligat în solidar inculpații S.E., G.V., C.D.E., în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C. să plătească acesteia suma de 974.879 lei cu titlu de despăgubiri civile și a respins restul pretențiilor.

Reținând vinovăția inculpaților S.E., G.V. și B. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată și republicată și având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă, instanța în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) și art. 24 alin. (3) C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și a obligat în solidar inculpații S.E., G.V., B.M.L., în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. A.P. S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad să plătească suma de 3030772 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., instanța a menținut în parte măsurile asigurătorii luate de procuror prin procesul-verbal de sechestru și inscripție ipotecară din 31 mai 2006 date în dosarul nr. 142 D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Biroul Teritorial Arad respectiv cele privind bunurile personale ale inculpatului S.E. și partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C. și a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor aparținând părții responsabile civilmente S.C. A.T.R. S.R.L. Arad.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., instanța a menținut în parte măsurile asigurătorii luate de către procuror prin procesul-verbal de sechestru și inscripție ipotecară din 19 octombrie 2007 date în dosarul nr. 44 D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Biroul Teritorial Arad respectiv cele privind bunurile personale ale inculpatului S.E. și a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor aparținând părților responsabile civilmente S.C. B.A. S.R.L. Arad și S.C. A.T.R. S.R.L. Arad.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., instanța a instituit sechestrul asigurător asupra contului bancar nr. 0210116303001 deschis pe numele S.C. A.T.C.C., la Banca Comercială I.T. S.A. București - Sucursala Arad.

În baza art. 348 C. proc. pen. au fost desființate facturile fiscale emise de către S.C. A.T. Germania nr. 44/1998, 145/1998, 46/1998, 157/1998, 47/1998, 165/1998, 49/1998, 172/1998, 50/1998, 187/1998, 51/1998, 191/1998, 11/1999, 20/1999, 31/1999, 33/1999, 38/1999, 42/1999, 50/1999, 52/1999, 60/1999, 63/1999, 67/1999 și nr. 10087/16 septembrie 2003, aflate la dosarul nr. 44 D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Biroul Teritorial Arad.

Împotriva Sentinței penale nr. 37 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6538.14/108/2006 din 28 iulie 2006 au declarat apeluri în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, părțile civile A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, A.N.A.F. - D.G.F.P. ARAD - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Arad, A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara și S.C. O.P.M. S.R.L. (succesorul în drepturi al S.C. O.P. S.A., fostă S.C. P. S.A.), inculpații S.E. (fost S.), U.L., G.V., B.M.L. și C.D.E. și partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală sub nr. 6538.14/108/2006 din 18 martie 2010.

Prin Decizia penală nr. 186/A din 15 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 6538.14/108/2006, a fost respinsă cererea părții responsabile civilmente S.C. A.E. S.R.L. privind sesizarea instanței de contencios administrativ în vederea soluționării excepției de nelegalitate.

În baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata U.L. împotriva Sentinței penale nr. 37 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6538.14/108/2006 din 28 iulie 2006.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate împotriva aceleiași hotărâri de părțile civile A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, A.N.A.F. - D.G.F.P. ARAD - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Arad, A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara și S.C. O.P.M. S.R.L. (succesorul în drepturi al S.C. O.P. S.A., fostă S.C. P. S.A.), inculpații S.E. (fost S.), G.V., B.M.L. și C.D.E. și partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

A fost desființată în parte sentința primei instanțe și, rejudecând cauza:

1. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului G.V., în pedepsele componente.

În baza art. 65 rap. la art. 215 alin. (5) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de contabil și de a ocupa funcția de administrator de societate comercială).

În baza art. 33 - 35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru cele 5 infracțiuni concurente, aplicând inculpatului G.V. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea, după executarea pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii și a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de contabil și de a ocupa funcția de administrator de societate comercială).

2. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului B.M.L. în pedepsele componente.

În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 10 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de administrator de societate comercială).

În baza art. 33 - 35 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru cele 2 infracțiuni concurente, aplicând inculpatului B.M.L. pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 4 ani interzicerea, după executarea pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii și a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de administrator de societate comercială).

3. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaților U.L. și C.D.E. pedeapsa accesorie a interzicerii și a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de administrator de societate comercială).

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, inculpații S.E., B.M.L., C.D.E., părțile civile ANAF - prin DGFP Arad, ANAF - prin Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara și părțile responsabile civilmente S.C. A.E. S.R.L. și S.C. A.T.C.C. SRL.

Prin Decizia nr. 3.908 din 28 noiembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. 466/1/2012, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, inculpații S.E., B.M.L., C.D.E., părțile civile ANAF - prin DGFP Arad, ANAF - prin Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara și părțile responsabile civilmente S.C. A.E. S.R.L. și S.C. A.T.C.C. SRL, împotriva Deciziei penale nr. 186/A din 15 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția penală în dosarul nr. 6538.14/108/2006, a fost casată în totalitate decizia penală sus-menționată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Curtea de Apel Timișoara, menținându-se actele procedurale îndeplinite până la termenul de judecată din 26 septembrie 2011.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că recursurile declarate în cauză sunt fondate, prioritar pentru cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen..

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că instanța de prim control judiciar nu și-a motivat hotărârea de o manieră rezonabilă, care să răspundă exigențelor art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. și care să permită instanței de recurs să exercite un control judiciar efectiv al acesteia, a admis recursurile declarate în cauză, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, menținând actele procedurale îndeplinite până la 26 septembrie 2011, urmând ca instanța de rejudecare să aibă în vedere, cu ocazia rejudecării apelurilor, și celelalte critici aduse deciziei prin motivele de recurs formulate de parchet, inculpați, părțile civile și părțile responsabile civilmente.

Ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare a cauzei, dosarul a fost reînregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 466/1/2012 la data de 09 ianuarie 2013.

Prin Decizia penală nr. H3/A din 31 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 369 C. proc. pen. s-a luat act de retragerea apelurilor formulate de inculpații B.M.L. și U.L. împotriva Sentinței penale nr. 37 din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6538/108/2006.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpatul C.D.E., părțile civile ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Arad, ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, S.C. O. S.A. P. București și partea responsabilă civilmente A.T.C.C. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpații S.E., respectiv G.V. împotriva aceleiași sentințe penale.

A fost desființată în parte Sentința penală nr. 37 din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6538/108/2006 și rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., pentru inculpații S.E., G.V. și B.M.L.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., pentru inculpații U.L. și C.D.E.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată inculpatului S.E. și repuse pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.s-a încetat procesul penal față de inculpatul S.E. pentru infracțiunile de:

- evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.;

- bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. și

- instigare la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 10 C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.E. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului S.E., respectiv:

- 10 (zece) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- 4 (patru) ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată;

- 4 (patru) ani închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de spălare de bani, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, respectiv de 10 (zece) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, pedeapsă care va fi executată în regim de deținere.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea Arad fără încuviințarea instanței, aplicată inculpatului S.E.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.V. și s-au repus pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de inculpatul G.V. pentru infracțiunile de:

- evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.;

- bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

- evaziune fiscală prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 10 C. pen. și art. 18 din Legea nr. 508/2004;

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003 și art. 74 alin. (2), art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului G.V., respectiv:

- 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen.;

- 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen.;

- 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 9 din Legea nr: 39/2003 și art. 74 alin. (2), art. 76 C. pen., în pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 (trei) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, aplicată inculpatului G.V.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.M.L. și s-au repus pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de inculpatul B.M.L. pentru infracțiunile de:

- bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.;

- evaziune fiscală prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 10 C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.L. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 862 C. pen. s-a majorat termenul de încercare la 5 (cinci) ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. au fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, aplicată inculpatului B.M.L.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal față de inculpata U.L. pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata U.L. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 82 C. pen. s-a majorat termenul de încercare la 4 (patru) ani.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D.E. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului C.D.E. cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

"Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului C.D.E., sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Municipiului București.

În baza art. 862 C. pen. s-a fixat un termen de încercare de 5 (cinci) ani.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a stabilit ca inculpatul C.D.E. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Municipiului București;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

A a tras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații B.M.L., C.D.E., părțile civile ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Arad, ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, S.C. O. S.A. P. București și partea responsabilă civilmente A.T.C.C. S.R.L. la câte 200 lei, iar pe inculpata U.L. la 400 lei cheltuieli judiciare față de stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad și inculpații S.E. și G.V., au rămas în sarcina statului.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 600 lei reprezentând onorariu avocat oficiu către Baroul Timiș.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut în baza întregului material probator, ca stare de fapt, că grupul infracțional format din inculpații S.E., G.V., I.M., la care au mai aderat și inculpații C.D.E., B.D. și B.M.L. a avut ca scop obținerea de beneficii financiare în sensul că, în perioada anilor 2002 - 2004, în calitate de reprezentanți ai A.P. 2003 S.A. Arad, fostă S.C. B. S.A. Arad, fiecare dintre aceștia având diverse atribuții în cadrul acestei societăți, au achiziționat un număr de 49 autovehicule de mare tonaj importate în regim suspensiv de plată a obligațiilor vamale, respectiv taxe vamale, accize și TVA, iar ulterior le-au înstrăinat mai multor persoane fizice și juridice din țară (S.C. P. S.A. Arad, S.C. B.B.S. S.R.L. Cluj-Napoca, R.T. S.R.L. Nușfalău, S.C. E. S.R.L. Panic, jud. Sălaj, S.C. R.C. S.R.L. Cluj-Napoca, S.C. L.F. Bălăști, jud. Gorj, S.C. E. M.M., jud. Maramureș, S.C. E.C. S.R.L. Breaza, S.E. din Huedin, jud. Cluj, Banc Constantin din Păniceni, jud. Cluj, P.A. și C.E.T. din Cluj-Napoca) prin 12 promisiuni de vânzare-cumpărare simulate, acestea în realitate fiind contracte translative de proprietate întrucât bunurile au fost predate și prețul achitat integral, având ca și consecință cauzarea unui prejudiciu ANAF - Direcția Generală a Vămilor - Direcția Regională Vamală Arad în valoare totală de 13.454.584.946 lei vechi, conform adreselor emise de către această instituție.

Instanța de apel a arătat că, din actele dosarului, a rezultat că aceste bunuri mobile auto au fost importate în România în regim suspensiv de plată a taxelor vamale și TVA, ele făcând obiectul unor contracte de leasing financiar sau importate în țară ca aport la capitalul social al S.C. B. S.R.L., iar apoi au fost transferate pe un alt regim de import temporar, respectiv pe sistem de leasing financiar, încheindu-se contracte de leasing pe un termen de maxim 7 ani admis de lege, firma inculpatului S.E., A.T. Corporation din Insulele Cayman figurând ca furnizor, iar firma sa din România, S.C. B.I.E. S.R.L. Arad ca utilizator, aceste contracte fiind întocmite la sediul firmei de către inculpatul G.V., contabilul șef al societății, acesta fiind și persoana care redacta facturile pro-forma pentru fiecare bun care forma obiectul contractului de leasing tot în numele furnizorului A.T.C.C. pentru beneficiarul S.C. B.I.E. S.R.L. Arad, inculpatul S.E. semnând aceste facturi.

Ca și modalitate de acțiune, s-a observat că inculpata I.M., angajată la firma inculpatului S.E., prezenta un exemplar al contractelor de leasing și anexelor acestora la comisionarul vamal S.C. R. S.R.L. Arad, care întocmea documentația aferentă înaintării contractului de leasing la autoritățile vamale competente în vederea înregistrării importurilor, obținându-se pe o perioadă de 7 ani numere, licențe și alte documente care permiteau ca mașinile să poată fi folosite în scop lucrativ, însă ulterior, în perioada 2002 - 2004, datorită costurilor mari de întreținere, inculpatul S.E. a decis înstrăinarea mașinilor aflate în stare de utilizare.

Modalitatea juridică de vânzare a acestor mașini, a constatat instanța de apel, s-a efectuat prin "promisiuni de vânzare-cumpărare" pentru că în această modalitate s-a dorit evitarea plății obligațiilor vamale la bugetul de stat, bunurile fiind introduse în țară în regim suspensiv de plată a acestor obligații, iar încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare clasice ducea automat la schimbarea regimului vamal al bunurilor care făceau obiectul contractului, determinând ca vânzătorul S.C. B. SA, devenit apoi S.C. A.P. 2003 S.A., să plătească obligațiile vamale aferente, iar prin acest mod de operare în decurs de 2 ani de zile, prin încheierea unui număr de 12 documente denumite "promisiuni bilaterale" au fost înstrăinate 49 mașini de mare tonaj, iar ca efect al acestora mașinile rămâneau înregistrate pe societatea S.C. B. S.A. Arad în evidențele autorităților, însă proprietatea s-a transmis beneficiarilor.

Curtea de Apel Timișoara a precizat că, din probele dosarului a rezultat că sarcina lichidării parcului auto al B. S.A. a avut-o inculpatul C.D.E., efectuându-se o campanie de publicitate (prin agenția de publicitate S.C. G.M. S.R.L. Arad) în acest sens, iar acest inculpat, angajat în calitate de director în cadrul firmei, a cunoscut situația juridică a acestor autovehicule, având reprezentarea faptului că prin această activitate se producea o pagubă bugetului statului prin neplata drepturilor vamale aferente, cu toate că în declarația dată în fața instanței de apel a susținut nevinovăția sa, încercând să acrediteze ideea că și-a îndeplinit îndatoririle care decurgeau din fișa postului.

S-a reținut că inculpatul S.E. a evitat să semneze documentele oficiale în numele firmei pe care o patrona, deși negocia cu mai mulți beneficiari înstrăinarea autovehiculelor și era de față la semnarea documentelor și că prefera să desemneze alte persoane care să semneze în numele societății, în principal inculpatul G.V. - contabil șef al societății, respectiv inculpatul C.D.E. - director al societății.

Prin această inginerie financiară creată de grupul infracțional compus din inculpații S.E., G.V., I.M. și C.D.E., a constatat instanța, au reușit inducerea în eroare a autorităților vamale în scopul evitării plății către stat a obligațiilor datorate de firma S.C. B. S.A. Arad, creând o pagubă de 13.454.584.946 lei vechi.

După înstrăinarea bunurilor și încasarea banilor, inculpatul S.E., în vederea acoperirii ilegalităților, l-a racolat în cadrul acestui grup pe inculpatul B.M.L., fără cunoștințe în domeniul economico-financiar, căruia i-a cesionat scriptic societatea la data de 17 noiembrie 2003, ocazie cu care s-a schimbat și forma juridică a societății, acesta preluând firma, însă în fapt tot inculpatul S.E. deținea controlul acestei societăți.

S-a reținut faptul că inculpații S.E. și G.V., în calitate de reprezentanți ai S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad nu au emis documente fiscale și nu au înregistrat în contabilitatea firmei operațiunile de vânzare a unui număr de 3 autotractoare și 4 semiremorci încheiate cu un număr de patra cumpărători, respectiv C.E.T., S.E., B.C. și S.C. E. S.R.L. M.M., jud. Maramureș, prin convențiile denumite "promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare", fiind cauzată statului reprezentat prin D.G.F.P. Arad o pagubă de 889.060.000 lei vechi.

Curtea de Apel Timișoara a constatat din probele dosarului că, în cursul anului 2003 a fost creat un alt grup infracțional condus de inculpatul S.E. și compus din inculpații G.V., B.M.L. și U.L., precizându-se însă, că inculpații S.E. și G.V. având aceeași rezoluție infracțională, pentru ei nu se poate reține o infracțiune distinctă așa cum s-a reținut în rechizitoriu, grupul neavând caracter organizat, având ca scop comiterea unor infracțiuni de bancrută frauduloasă, spălare de bani și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

S-a stabilit, din probele dosarului, că motivul pentru care inculpatul S.E. a inițiat acest grup infracțional s-a datorat faptului că, în data de 15 octombrie 2003, S.C. B. S.A. (A.P. 2003 la care S.E. era asociat majoritar) a pierdut prin hotărâre definitivă și irevocabilă procesul civil cu Societatea de Construcții în Transporturi București S.A. la Curtea Supremă de Justiție, fiind obligată la plata sumei de 6.674.668.091 lei vechi, care la data pronunțării devenea susceptibilă de a fi pusă în executare, iar S.E., pentru ca această societate să nu poată recupera prejudiciul, a hotărât lichidarea activului S.C. B. S.A. (A.P. 2003), astfel că după o zi de la pronunțarea hotărârii - 16 octombrie 2003 - prin actul de dare în plată autentificat la notarul public I.M. sub nr. 8.423 din 16 octombrie 2003 încheiat între S.C. A.T.R. S.R.L. Arad și S.C. A.P. 2003 S.A. Arad, continuatoarea societății B. Import-Export SRL, a fost transferată proprietatea imobilului cunoscut sub numele de FNC din CF cu caracter nedefinitiv nr. 58.964 Arad pentru suma de 3.500.000.000 lei vechi către prima societate controlată de fapt de inculpatul S.E. prin intermediul firmei A.T.C.C., prețul plătit fiind unul net inferior prețului real al imobilului.

Tot în același sens au mai fost transferate și. alte creanțe certe, lichide și exigibile între aceleași societăți, în situațiile în care cedentul S.C. A.P. 2003 S.A. Arad le avea de încasat de la diverse persoane juridice cum ar fi: S.C. M. S.A., S.C. CCF București S.A., DGFP Arad, Primăria Municipiului Arad, ITM Arad, G. S.A. Cluj-Napoca, S.C. P. S.A. București, S.C. P. S.R.L. Nădlac, S.C. G.M. S.R.L. Arad, care aveau debite de recuperat de la societate, la care s-a adăugat încheierea unui contract de cesiune creanță litigioasă nr. 33 din 01 iulie 2004 prin care s-a cesionat și un debit de 7.825.300 euro al S.C. A.P. 2003 S.A. Arad, debit care ar fi trebuit plătit firmei A.T.C.C. tot către S.C. A.T.R. S.R.L., această sumă reprezentând de fapt o datorie fictivă, iar la aceste acțiuni de înstrăinare s-a mai adăugat și transferul unui număr de 44 bunuri mobile auto constând în capuri tractoare, autospeciale, semiremorci către diverse persoane fizice și juridice, iar în această manieră a fost transferat totalul activului societății S.C. A.P. 2003 S.A. Arad, fiindu-i creată și o datorie fictivă de 7.825.300 euro, o parte din aceste operațiuni făcându-se în timpul derulării procesului de faliment al firmei.

Inculpatul S.E. s-a folosit de firma sa din Insulele Cayman ca de un paravan pentru evitarea răspunderii penale, activitatea derulată în numele acestei firme făcându-se în fapt tot la sediul firmei S.C. B. S.A. (A.P. 2003 din Arad), iar între S.C. A.T.R. S.R.L. și A.T.C.C. exista un raport de asociere, societatea din Insulele Cayman participând la conducerea societății rezidente S.C. A.T.R. SRL, reținându-se că cesiunea datoriei A.P. 2003 față de A.T.C.C. către A.T.R. S.R.L. din contractul de cesiune de creanță nr. 1115 din 16 septembrie 2003 nu este reală.

Instanța de apel a mai reținut că inculpații S.E., G.V., U.L. și B.M.L. au ascuns părți însemnate din activul A.P. 2003 Arad, transferând trei creanțe certe, lichide și exigibile în sumă totală de 8.881.398.101 lei vechi, imobilul denumit FNC, au înfățișat datorii fictive în contabilitatea firmei B. S.A. în vederea diminuării aparente a valorii activelor S.C. B. S.A. (S.C. A.P. 2003) și S.C. A.T.R. S.R.L.

În acest context, s-a constatat că a existat un al treilea grup infracțional creat de inculpatul S.E. în anul 2003, din care au mai făcut parte inculpatul G.V. și inculpatul B.M.L., având ca finalitate diminuarea aparentă a capitalului social al S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

S-a reținut în sarcina inculpatului S.E. că la data de 2 noiembrie 2003, în calitate de acționar majoritar la S.C. A.P. 2003 Arad, a transferat pe numele lui de la această societate 95% din acțiunile S.C. A.E. S.R.L. Nădlac, operațiunea având ca scop diminuarea aparentă a valorii activelor (în legătură cu infracțiunea de bancrută frauduloasă).

În cursul anului 2002 au fost create pe calculator mai multe facturi fiscale, care au fost semnate de inculpatul S.E., care au reprezentat diferite chirii pe echipament, penalități, iar facturile au fost folosite în cadrul procesului intentat de S.C. B. S.A. împotriva S.C. M. S.A. Moldova Nouă, în care i se pretindeau acestei societăți unele debite și acestea, împreună cu facturile create în 2003, au fost incluse într-un punctaj comun în scopul înfățișării unui debit mult mai mare al S.C. A.P. 2003 față de firma din Insulele Cayman.

S-a reținut că în perioada 12 noiembrie 2003 - 09 decembrie 2003 din conturile acestei firme a fost transferată suma de 30.522.281.907 lei vechi în contul personal al inculpatului S.E. cu titlu de restituire credite firmă, transfer care s-a efectuat în 14 etape succesive ce rezultă din documentele bancare ale C.B. România SA, fiind efectuate de martora V.C.N. care avea drept de semnătură în bancă, iar după ce bani au ajuns în contul inculpatului S., aceștia au fost redistribuiți prin 15 operațiuni bancare succesive către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad și S.C. B.A. S.R.L. Arad, ambele controlate de inculpatul S.E., astfel către S.C. A.T.R. S.R.L. Arad a fost transferată suma de 20.001.650.000 lei vechi, către S.C. B.A. S.R.L. suma de 9.515.111.907 lei vechi, iar inculpatul S.E. a ridicat în numerar suma de 1 miliard de lei vechi.

Curtea de Apel Timișoara a considerat că, instanța de fond în mod judicios a apreciat, raportat la faptul că există o singură rezoluție infracțională în ceea ce îi privește pe inculpați, că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reprezentând infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 într-o singură infracțiune, unde este cazul, respectiv în situația inculpaților S.E., G.V. și B.M.L.

În opinia instanței de apel, raportat la starea de fapt reținută, definiția reglementată de art. 2 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 și conținutul infracțiunilor prev. de art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003, inculpații trimiși în judecată pentru aceste infracțiuni au comis doar o singură infracțiune prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în acest sens.

Potrivit art. 2 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 republicată, nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membri săi în cadrul grupului, un asemenea grup fiind constituit din trei sau mai multe persoane.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 republicată, este infracțiune fapta de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, așa cum este ea definită mai sus.

Raportat la întreaga stare de fapt și analiza textelor de lege menționate, s-a constatat că inculpații trimiși în judecată au acționat de-a lungul timpului, în diverse componențe, mai precis trei grupuri în speța de față, având aceeași rezoluție infracțională, acționând în scopul de a obține beneficii financiare prin comiterea de infracțiuni de natură economico-financiară, fără însă a fi îndeplinite condițiile existenței unui grup infracțional organizat, mai precis nu a putut fi dovedită existența unui program infracțional care să fie realizat de membri grupării, cu atât mai mult cu cât această componență a grupurilor de infractori a mai suferit anumite modificări în funcție de situația de fapt, iar legătura dintre membri grupului s-a grefat în principal pe relații profesionale, inculpatul S. fiind elementul central al grupului, fiind cel care în realitate a avut rolul determinant în cadrul acestui grup, ceilalți fiind în general angajați ai firmei, de exemplu G.V. - contabil șef al firmelor deținute de inculpatul S.E., inculpatul C.D.E. - director în cadrul firmei B. SA, inculpata U.L. - angajată la aceeași firmă, iar inculpatul B.M.L. fiind cooptat în vederea preluării firmei S.C. A.P. 2003 S.A. Arad.

În aceste condiții, s-a apreciat că nu se poate vorbi de îndeplinirea condițiilor impuse de textul de lege arătat mai sus cu privire la existența unui grup infracțional organizat, ca să subziste infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, însă s-a considerat că există un grup infracțional creat în principal pe structura unor relații profesionale în cadrul firmei S.C. B. SA, devenită apoi S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad, acest grup infracțional acționând în scopul obținerii de foloase financiare, ocazie cu care au comis infracțiuni de natură economico-financiară, însă, a subliniat instanța de apel, aceste grupuri infracționale nu au fost organizate, așa cum se susține prin rechizitorii și prin apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

Este foarte adevărat, a arătat instanța de apel, că raporturile de serviciu nu ar putea exclude existența unui grup infracțional organizat și că ar putea reprezenta o premisă în ceea ce privește inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup. Dar, chiar dacă a existat o oarecare "specializare" a fiecărei persoane în sensul că inculpatul S.E. avea calitatea de proprietar, deținând controlul societăților comerciale implicate în diverse infracțiuni; inculpatul G.V. fiind contabilul societăților deținute de inculpatul S.E. pe termen lung; inculpatul B.M.L. a fost o persoană racolată de inculpatul S.E. pentru preluarea firmei S.C. A.P. 2003 SRL; inculpata U.L. - jurist și administrator la firmele deținute de inculpatul S.E.; inculpatul C.D.E. - director în cadrul societăților comerciale deținute de inculpatul S.E., fiecare dintre aceștia ocupându-se de anumite aspecte ale activității firmelor, cu toate acestea, a reținut instanța, nu s-a putut stabili o ierarhie foarte clară, un program infracțional, o organizare anume în scopul săvârșirii infracțiunilor economico-financiare, astfel că structura unui grup infracțional organizat definit în art. 2 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 republicată, nu a putut fi constatată, motiv pentru care nu s-a reținut în sarcina inculpaților trimiși în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, o asemenea infracțiune.

Raportat la aceste elemente însă, prin decizia recurată, s-a considerat că, în speța de față, s-a săvârșit o singură infracțiune prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu privire la fiecare dintre inculpații trimiși în judecată, întrucât fiecare dintre aceștia a comis anumite infracțiuni de natură economico-financiară, în cadrul unui grup infracțional, astfel că elementele constitutive ale acestei infracțiuni sunt îndeplinite, fiind dovedite acțiunile de inițiere, constituire, aderare a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, acest grup nefiind unul organizat, motiv pentru care s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpaților, într-o singură infracțiune prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Cu referire la faptele inculpaților S.E., G.V. și C.D.E., constând în folosirea la autoritatea vamală de alte înscrisuri decât cele de achiziție ale autovehiculelor, prin prezentarea unei alte stări de fapt decât cea reală, și de a lichida parcul auto al societății folosind "promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare" ca acte simulate, având drept rezultat neplata taxelor vamale întrucât bunurile erau introduse în țară în regim suspensiv de plată a acestor obligații, iar încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare ducea automat la schimbarea regimului vamal al bunurilor în cauză, determinând astfel vânzătorul S.C. B. S.A. Arad la plata obligațiilor vamale aferente, inducând în eroare autoritatea vamală, în acord cu prima instanță, curtea de apel a considerat că constituie infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, raportat la valoarea prejudiciului, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Solicitarea de achitare a inculpatului S.E. în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea acestei infracțiuni, în sensul că fapta nu ar exista, a fost apreciată de Curtea de Apel Timișoara, ca nefondată, precizându-se că nu are relevanță faptul că nu ar fi existat o relație contractuală între societățile administrate de inculpat și organele vamale, iar negarea caracterului translativ de proprietate al autovehiculelor al promisiunilor bilaterale de vânzare-cumpărare nu a putut fi reținut în cauză întrucât bunurile au fost predate cumpărătorilor, prețul a fost achitat vânzătorului, respectiv societății patronate de inculpatul S.E., S.C. A.P. 2003, iar lipsa intenției de a înșela organele vamale în mod evident nu a putut fi constatată întrucât s-a urmărit de către inculpați obținerea de foloase materiale prin neplata taxelor datorate bugetului de stat constând în taxe vamale, accize și TVA.

În aceeași ordine de idei, s-a constatat că infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în forma reținută de instanță, nu poate întruni elementele constitutive ale unei alte infracțiuni, respectiv aceea de folosire de acte falsificate prev. de art. 178 din Legea 141/1997 (Codul vamal) aflată în vigoare, astfel că solicitarea de schimbarea încadrării juridice a fost apreciată ca neîntemeiată.

Explicațiile inculpatului C.D.E. în sensul susținerii nevinovăției sale, nu au fost reținute de instanța de apel, întrucât din coroborarea materialului probator existent la dosar a rezultat fără dubii că acesta cunoștea și trebuia să cunoască regimul juridic al autovehiculelor vândute, respectiv faptul că aceste mașini au fost importate în țară în regim de leasing, suspensiv de plată a taxelor vamale, astfel că a avut reprezentarea că prin tranzacțiile încheiate se va produce o pagubă bugetului de stat prin neplata acestor drepturi vamale aferente.

Curtea de Apel Timișoara, relativ la apărarea inculpatului S.E., în sensul că titularul S.C. A.P. 2003 S.R.L. nu a depus declarațiile vamale de. import la sfârșitul perioadei de leasing fiind în imposibilitate datorită începerii cercetărilor, ridicării tuturor documentelor și arestării reprezentanților acestei societăți, a precizat că nu poate conduce la achitarea inculpaților, apreciindu-se că nu s-a dorit de la bun început achitarea către bugetul de stat a taxelor aferente bunurilor vândute, intenția fiind evidentă de a înșela în această modalitate organele vamale prin prezentarea unor documente neconforme și în consecință eludarea plății taxelor datorate.

Instanța a constatat că inculpații S.E., G.V., B.M.L. și U.L. au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunilor de bancrută frauduloasă, în sensul că ar fi ascuns părți însemnate din activul S.C. A.P. 2003 S.A. Arad, fostă S.C. B. S.A. Arad. S-a considerat că s-a reținut în mod just că întocmirea facturilor fiscale ce atestă operațiuni comerciale fictive urmată de întocmirea unui punctaj comun și apoi a contractelor de cesiune de creanță și înscrierea în actele contabile a unor sume nedatorate, reprezintă fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă în forma prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006.

Fapta inculpaților S.E., G.V. și B.M.L., care în baza aceleiași rezoluții infracționale au dispus, la 17 noiembrie 2003 diminuarea aparentă a capitalului social al S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad, de la suma de 3.219.000.000 lei vechi la suma de 2.000.000 lei vechi, deși o parte din bunurile ce constituiau aport la capitalul social erau deja înstrăinate, s-a apreciat, de asemenea, că constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă în forma prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., aceeași infracțiune constituind-o și fapta inculpatului S.E. care a dispus la data de 3 noiembrie 2003, în calitate de acționar majoritar al S.C. A.P. 2003 Arad, transferarea pe numele lui de la această societate a 95% din acțiunile S.C. A.E. S.R.L. Nădlac în scopul diminuării aparente a valorii activelor societății.

Apărările inculpatului S.E. în legătură cu inexistența infracțiunilor de bancrută frauduloasă, în sensul că ar lipsi elementele constitutive ale acestei infracțiuni, raportat la observația expertului C.V., care a arătat că, la vânzarea FNC-ului nu ar fi existat pierdere, au fost apreciate ca neîntemeiate, considerându-se că intenția evidentă a inculpatului a fost aceea de a diminua activul societății comerciale în vederea fraudării creditorilor, pentru ca aceștia să nu-și poată recupera datoriile existente.

Apărarea referitoare la lipsa intenției de fraudare a creditorilor invocată de inculpatul S.E., nu a fost reținută de asemenea, întrucât toate demersurile în sensul diminuării capitalului firmei S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad s-au referit la ideea fraudării creditorilor care aveau de recuperat creanțe consistente, astfel că lipsa intenției, respectiv a laturii subiective, s-a menționat că nu poate fi reținută în favoarea inculpatului, și în consecință, solicitarea de achitare a inculpatului S.E. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost respinsă.

Instanța de apel a apreciat că nu sunt incidente nici disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen. în legătură cu fapta de bancrută frauduloasă referitoare la diminuarea capitalului social al firmei S.C. A.P. 2003 S.R.L. de la 3.219.000.0000 lei vechi la 2.000.000 lei vechi, considerându-se că nu se poate vorbi în speță doar de o decizie unilaterală a inculpatului B.M. și a inculpatului G.V., așa cum s-a susținut în apărările inculpatului S.E.

Curtea de Apel Timișoara a precizat că nu se va dispune condamnarea inculpaților S.E., G.V., B.M.L., U.L., pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, pentru care au fost trimiși în judecată, întrucât pe parcursul procesului penal a intervenit prescripția specială prev. de art. 124 C. pen.

Astfel, infracțiunea prev. de art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006 este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar raportat la data săvârșirii faptelor, instanța a constatat că sunt incidente disp. art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție fiind de 5 ani, iar termenul de prescripție specială prev. de art. 124 C. pen., de 7 ani și 6 luni, acest din urmă termen fiind împlinit, motiv pentru care s-a impus încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen. pentru toți inculpații.

În ceea ce privește săvârșirea de către inculpații S.E. și G.V. a infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, în sensul că aceștia, în calitate de reprezentanți ai S.C. A.P. 2003 S.A. Arad nu au înregistrat în contabilitatea firmei operațiunile de vânzare a utilajelor către patru cumpărători, s-a constatat că este confirmată de probele dosarului, însă, a menționat instanța de apel, pentru această infracțiune, raportat la data săvârșirii faptelor, a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind incidente disp. art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 124 C. pen., termenul de prescripție specială fiind de 7 ani și 6 luni, astfel că s-a impus încetarea procesului penal pentru cei doi inculpați, iar nu achitarea inculpatului S.E. în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât acesta chiar dacă nu a fost administratorul societății, raportat la întreaga stare de fapt reținută în cauză, s-a constatat că nu este absolvit de săvârșirea acestei infracțiuni.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 republicată, reținută în sarcina inculpaților S.E. și G.V., s-a precizat că existența acestor infracțiuni este dovedită întrucât aceștia au cunoscut că bunurile transferate provin din săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă.

În acest context, nu s-a reținut apărarea inculpatului S.E. care a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani, apărarea acestuia bazându-se tocmai pe ideea inexistenței infracțiunii de bancrută frauduloasă. S-a subliniat că doar pentru intervenirea împlinirii termenului de prescripție specială, nu s-a putut trece la sancționarea infracțiunii de bancrută frauduloasă, astfel că solicitarea de achitare a inculpatului a fost respinsă, fiind reținută infracțiunea de spălare de bani în forma participației improprii, prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, care incriminează schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri, ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei, precizându-se că în acest caz, termenul de prescripție specială nu este împlinit, fiind de 12 ani.

Cu privire la faptele inculpatului S.E., care în perioada 2002 - 2004 ar fi semnat mai multe facturi fiscale antedatate, care atestă nereal operațiuni comerciale pretinse în mod nejustificat S.C. A.T.C.C. de către S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad în valoare totală de 297.103.165 lei vechi, pe care le-ar fi folosit instanță, și i-ar fi determinat pe inculpații G.V. și B.M.L. să le înregistreze în contabilitatea S.C. A.P. 2003 S.R.L. în exercițiul financiar al anului 2003, ceea ce a condus la denaturarea veniturilor societății, a rezultatului financiar și la prejudicierea bugetului statului, instanța de apel a considerat că ar constitui infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și instigare la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 (inculpatul S.E.), respectiv evaziune fiscală prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 (inculpații G.V. și B.M.L.), însă s-a împlinit termenul de prescripție specială, astfel că raportat la data săvârșirii faptei și dispozițiile legale prev. de art. 124 C. pen., s-a impus încetarea procesului penal pentru aceste infracțiuni în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen. (pentru art. 290 alin. (1) C. pen. fiind încetat procesul penal în fața primei instanțe).

Raportat la infracțiunea de instigare la evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, văzând că s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, instanța a apreciat că nu se mai impune analiza pe fond a solicitării de schimbare a încadrării juridice a faptei în infr. prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., această dispoziție legală fiind cea favorabilă sub aspectul regimului sancționator, în opinia inculpatului S.E., dată fiind analiza cu prioritate excepția prescripției răspunderii penale.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. reținută în sarcina inculpatului S.E. și infracțiunea prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. reținută în sarcina inculpaților G.V. și B.M.L., s-a constatat că instanța de fond, în mod judicios, a apreciat că se impune achitarea acestora în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. raportat la Decizia nr. 4 din 28 ianuarie 2008 a Î.C.C.J. dată în soluționarea recursului în interesul legii.

Decizie dată în recursul în interesul legii a stabilit că fapta de omisiune în tot sau în parte ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni legale ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, nefiind incidente disp. art. 43 (fost art. 37 și apoi 40) din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală, astfel că această decizie în interesul legii clarifică această acuzație în sensul că ea nu poate constitui infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. Având în vedere soluția achitării în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. nu s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptei într-o altă infracțiune, așa cum a solicitat inculpatul S.E., respectiv infracțiunea de instigare la evaziune fiscală.

Faptele inculpatului S.E., care în perioada 12 noiembrie 2003 - 9 decembrie 2003 în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a determinat-o cu intenție pe martora V.C. să comită fără vinovăție un număr de 29 operațiuni bancare de transfer a sumei totale de 30.522.392.029 lei vechi din contul S.C. A.P. 2003 S.R.L. în contul personal al acestuia, din care suma de 18.350.522.632 lei vechi provine din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în exercițiul financiar al anului 2003, operațiuni efectuate în scopul ascunderii sau diminuării originii ilicite a acestor fonduri, s-a reținut că constituie participație improprie la infracțiunea de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de apel a considerat că apărarea inculpatului S.E. în sensul că în speță nu ar exista infracțiunea de evaziune fiscală, nu poate fi reținută, întrucât efectuarea acestor operațiuni fiscale a fost dovedită, iar trimiterea la sentința comercială 1101/2009 a Tribunalului Arad, definitivă, prin care a fost eliminată de pe lista credală ANAF - AFP Arad în procesul de faliment al S.C. A.P. 2003 SRL, nu poate constitui în sine un element de nevinovăție.

Curtea de Apel Timișoara a mai precizat că, în motivele de apel, au fost invocate și motive de nelegalitate a hotărârii penale pronunțate de Tribunalul Arad, mai precis s-a apreciat de către inculpatul S.E. că în mod nelegal nu s-a dispus, după conexarea dosarului 4055/108/2007 la dosarul 6538/108/2006, devenit ulterior dosarul nr. 466/1/2012, efectuarea unei expertize contabile care să lămurească aspectele de natură financiar-contabilă în dosarul conexat, că nu au fost solicitate de la Banca S.P.I.B. copiile instrumentelor de plată prin care S.C. B.I.E. a achitat taxele vamale și ca Direcția Regională Vamală să depună copia declarațiilor de import temporare, însă raportat la aceste aspecte instanța de apel a considerat că, instanța de judecată, în raport cu acuzațiile aduse și celelalte probe existente în cauză, poate aprecia dacă anumite cereri de probațiune formulate de către o parte sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei și decide apoi dacă aceste cereri vor fi admise sau respinse, dacă probele solicitate urmează a fi administrate sau nu pentru lămurirea cauzei.

Faptul că instanța nu a încuviințat cererile de probațiune ale inculpatului S.E., s-a precizat că nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, sau mai mult decât atât, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil și nici nu poate constitui un motiv de desființare a hotărârii penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât există doar două situații în care se poate dispune o asemenea soluție, respectiv lipsa de procedură și situația nulității absolute a hotărârii, situații care nu sunt incidente în speța de față.

Referitor la critica faptului că Tribunalul Arad a încuviințat participarea la efectuarea expertizei în dosarul nr. 6538/108/2006 a expertului C. Lucian, desemnat de DIICOT - Biroul Teritorial Arad, cu toate că parchetul nu este parte în proces, instanța a apreciat că acest aspect nu poate constitui un motiv de nulitate a acestei probe întrucât participarea acestui expert nu a impietat asupra bunei administrări a acestei probe esențiale și nu poate fi considerat că sunt incidente disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen., adică acest mijloc de probă să fi fost obținut în mod ilegal și în consecință să nu se ia în considerare la pronunțarea hotărârii, mai mult decât atât, s-a arătat că inculpații nu au fost vătămați în interesele lor procesuale prin participarea expertului judiciar desemnat de DIICOT - Biroul Teritorial Arad.

De asemenea, relativ la solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță din cauza faptului că hotărârea instanței de fond nu ar fi motivată, respectiv nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și nu a făcut o interpretare a fiecărui mijloc de probă, că nu ar fi analizat motivele care au dus la înlăturarea unor probe sau care ar fi condus la nevinovăția inculpatului, instanța a considerat că o asemenea situație nu subzistă întrucât din lecturarea hotărârii penale apelate se poate concluziona că motivarea soluției există, fiind analizate probele administrate în cauză și sunt îndeplinite exigențele impuse de legea procesual penală în acest sens, instanța de fond analizând starea de fapt, încadrarea juridică a faptelor, individualizarea judiciară a pedepselor, latura civilă a cauzei, astfel că, nici sub acest aspect motivele de apel formulate de către inculpatul S.E., nu au fost găsite întemeiate.

S-a constatat că hotărârea primei instanțe nu este lovită de nulitate absolută conform disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., prin prisma faptului că nu ar fi participat procurorul abilitat la judecarea cauzei, întrucât la ședințele de judecată a existat un reprezentant al parchetului care să reprezinte interesele statului și nu s-a apreciat că situația indicată de către inculpatul S.E. ar echivala cu lipsa procurorului cu ocazia efectuării actului procesual și în acest sens nu s-a primit cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea rejudecării cauzei.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului S.E., instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, cuantumul prejudiciului produs, dar și persoana inculpatului care raportat la data săvârșirii faptelor nu a avut antecedente penale, însă a fost condamnat ulterior în primă instanță sau definitiv raportat la data analizei, pentru alte infracțiuni, instanța neputând face abstracție de această situație, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor, are o familie, iar din concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză s-a reținut că perspectivele sale de reintegrare socială sunt improprii.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului G.V., instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, cuantumul prejudiciului produs, dar și persoana inculpatului care raportat la data săvârșirii faptelor nu a avut antecedente penale, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine de recunoaștere a faptelor, a colaborat cu organele judiciare, motiv pentru care s-a făcut aplic. disp. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 modificată, are o familie, iar din concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză s-a reținut că faptele penale au avut un caracter singular și conjunctural, fiind comise sub presiunea inculpatului S.E., fiind incidente circumstanțe atenuante facultative prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. în sensul că acest inculpat a avut o participație mai redusă la întregul lanț infracțional.

Referitor la inculpatul B.M.L., instanța a avut în vedere la individualizarea pedepselor criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, cuantumul prejudiciului produs, dar și persoana inculpatului care raportat la data săvârșirii faptelor nu a avut antecedente penale, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine relativ cooperantă, iar din concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză s-a reținut că inculpatul deține un potențial în vederea reintegrării sale sociale.

În privința inculpatei U.L., instanța a avut în vedere la individualizarea pedepselor criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, cuantumul prejudiciului produs, dar și persoana inculpatei care raportat la data săvârșirii faptelor nu a avut antecedente penale, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine relativ cooperantă, fiind reținute circumstanțe atenuante facultative prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. în sensul că această inculpată a avut o participație mai redusă la întregul lanț infracțional, iar din concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză s-a putut reține că inculpata deține un potențial în vederea reintegrării sale sociale.

Instanța a menținut și modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea prev. de art. .81 și urm. C. pen. întrucât sunt întrunite condițiile impuse de legea penală în sensul condamnării la o pedeapsă în cuantum de 2 ani închisoare, lipsa antecedentelor penale și existența convingerii instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, însă a fost majorat termenul de încercare la 4 ani, raportat la cuantumul pedepsei.

Cu privire la inculpatul C.D.E., instanța a avut în vedere la individualizarea pedepselor criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, cuantumul prejudiciului produs, dar și persoana inculpatului care raportat la data săvârșirii faptelor nu a avut antecedente penale, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine relativ cooperantă, fiind reținute circumstanțe atenuante facultative prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. în sensul că acest inculpat a avut o participație mai redusă la întregul lanț infracțional, iar din concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză s-a putut reține că inculpatul deține un potențial în vederea reintegrării sale sociale.

Instanța a schimbat modalitatea de executare a pedepsei, din cea prev. de art. 81 și urm. C. pen. în cea prev. de art. 861 și urm. C. pen., precizându-se că sunt întrunite condițiile impuse de legea penală în sensul condamnării la o pedeapsă în cuantum de 3 ani închisoare, lipsa antecedentelor penale și existența convingerii instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, dispunându-se suspendarea executării pedepsei aplicate acestui inculpat sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Municipiului București pe un termen de încercare de 5 ani, inculpatului fiindu-i impuse măsurile de supraveghere prev. de art. 863 C. pen.

Relativ la pedepsele accesorii, instanța a apreciat că se impune interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, precizându-se că nu se impune interzicerea dreptului de a alege așa cum a considerat instanța de fond, faptele inculpaților neavând legătură cu un asemenea drept și, deși dreptul de a vota nu este un drept absolut, nu se impune limitarea acestui drept fundamental.

În privința pedepselor complementare, instanța a apreciat că se impune interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, inculpaților S.E., G.V., B.M.L., C.D.E., aceștia având o participație mai mare la săvârșirea infracțiunilor și li s-a aplicat o pedeapsă într-un cuantum mai mare, însă, s-a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a exercita o funcție sau o profesie, așa cum a solicitat parchetul prin apelul formulat, respectiv și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

Referitor la măsurile preventive, instanța a apreciat că raportat la timpul îndelungat scurs de la luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea Arad în situația inculpatului S.E., respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței în situația inculpaților G.V. și B.M.L., soluțiile adoptate în prezenta speță cu privire la inculpații G.V. și B.M.L., respectiv aplicarea unor pedepse fără executare efectivă, precum și situația inculpatului S.E. care se află în stare de deținere pe baza unui mandat de executare a pedepsei închisorii, aceste măsuri preventive nu se impun a fi menținute întrucât sunt incompatibile în privința inculpaților G.V. și B.M.L. și fără justificare concretă în situația inculpatului S.E., aceste măsuri preventive fiind revocate.

Cât privește solicitarea inculpatului B.M.L. de desființare a sentinței penale apelate și trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, invocând că nu s-ar fi pronunțat cu privire la măsura preventivă a inculpatului, această cerere s-a considerat că nu este întemeiată întrucât nu se încadrează în motivele de trimitere spre rejudecare reglementate de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., acestea fiind reduse limitativ doar la situația lipsei de procedură și nulitatea absolută, iar pe de altă parte prin hotărârea instanței de fond s-a constatat existența măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.

În privința laturii civile a cauzei, instanța de apel a constatat că Tribunalul Arad în mod judicios a apreciat că se impune a fi respinse acțiunile civile exercitate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă, Arad S.C. P. S.A. București, Administrația Finanțelor Publice Arad, Societatea de Construcții în Transporturi S.A. București, Primărie Municipiului Arad, S.C. G. Cluj-Napoca, S.C. P. S.R.L. Nădlac, întrucât infracțiunile de bancrută frauduloasă și spălare de bani nu sunt infracțiuni de prejudiciu, iar pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu un prejudiciu de 128.412,44 lei s-a pronunțat o soluție de achitare a inculpatului S.E., astfel că susținerile în apelul formulat de către partea civilă SNP P. S.A. au fost apreciate ca nefondate.

Relativ la acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad, raportat la soluțiile adoptate de către instanță în sensul constatării prescripției răspunderii penale și nu a achitării inculpaților S.E. și G.V., instanța a constatat că se impune obligarea acestora în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad să plătească suma de 88.905 lei cu titlu de despăgubiri civile, la stabilirea sumei fiind avute în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă.

Cu privire la acțiunea civilă exercitată de către A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală Timișoara, raportat la soluțiile de condamnare dispuse de către instanță pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., instanța a constatat că se impune obligarea inculpaților S.E., G.V. și C.D.E., respectiv în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C., să plătească părții civile suma de 974.879 lei cu titlu de despăgubiri civile, la stabilirea sumei avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă.

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad, raportat la prejudiciul în sumă de 3.030.772 lei, s-a precizat că s-a impus a fi admisă raportat la concluziile raportului de expertiză contabilă, dar și la soluțiile adoptate de instanță cu privire la inculpații S.E., G.V. și B.M.L., de încetare a procesului penal și nu de achitare a acestora, astfel că aceștia au fost obligați în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri civile.

Referitor la apelul părții responsabile civilmente S.C. A.T.C.C. care a invocat faptul că datoriile vamale nu ar avea un caracter cert întrucât inculpatul S.E. ar fi promovat o acțiune în contencios-administrativ pentru anularea deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de C. vamal, s-a constatat că nu s-a făcut dovada existenței unei soluții irevocabile care să schimbe situația cu privire la această chestiune, iar în această situație creanța este certă, stabilită prin expertiza contabilă efectuată.

S-a arătat că apărările făcute de către inculpatul S.E. în legătură cu existența unor hotărâri judecătorești irevocabile în materie comercială (Sentința comercială nr. 1.101/2009 a Tribunalului Arad, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1625/2009 a Curții de Apel Timișoara; Sentința nr. 625/2010 a Tribunalului Arad) nu au nicio înrâurire asupra laturii civile a cauzei întrucât acele hotărâri au fost pronunțate cu ocazia judecării procesului de faliment al S.C. A. SRL, fiind avute în vedere aspecte de natură strict comercială și nu aspecte penale, menționându-se că instanța a avut în vedere soluționarea laturii civile prin prisma răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte cauzatoare de prejudicii, existența vinovăției în ceea ce privește prejudiciul cert și legătura de cauzalitate între acestea, neputându-se vorbi astfel de autoritate de lucru judecat nici în ceea ce privește latura civilă a cauzei.

În privința măsurilor asigurătorii, s-a constatat că acestea în mod corect au fost menținute în ceea ce-i privește pe inculpatul S.E. și partea responsabilă civilmente S.C. A.T.C.C. în vederea asigurării recuperării prejudiciilor produse, și s-a ridicat sechestrul asigurător asupra bunurilor societăților B.A. S.R.L. Arad și S.C. A.T.R. S.R.L. Arad, întrucât acestea nu au fost obligate la plata unor despăgubiri.

S-a constatat de către instanța de fond că inculpații S.E., G.V., B.M.L. și C.D.E. nu și-au desfășurat activitățile infracționale în exercitarea atribuțiilor de serviciu în cadrul societăților S.C. B.A. S.R.L. Arad, S.C. A.T.R. S.R.L. Arad și S.C. A.E. S.R.L. Arad, astfel că a considerat că acestea nu au calitate de parte responsabilă civilmente, iar în acest context instanța de apel a constatat că nu puteau fi menținute măsurile asigurătorii față de acestea întrucât nici nu puteau fi obligate la plata despăgubirilor civile, motivele de apel ale părții civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad fiind apreciate ca neîntemeiate în acest sens.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, părțile civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, inculpații S.E., G.V., U.L., C.D.E. și partea responsabilă civilmente A.T.C.C. S.R.L.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Cu prioritate, se menționează că recurenta inculpată U.L. a fost legal citată pentru primul termen de judecată din 8 ianuarie 2014, dar a depus motivarea recursului cu depășirea termenului prevăzut de art. 38510 alin. (1) C. proc. pen., respectiv la datele de 16 și 17 ianuarie 2014, iar potrivit dispozițiilor art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., în această situație, instanța nu poate examina decât cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

Prin motivele scrise de recurs și concluziile orale formulate în apărare, recurenta inculpată a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. motiv pentru care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., precum și că se impune reindividualizarea pedepsei de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 și pct. 172 C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, niciunul dintre aceste cazuri de casare nu se ia în considerare din oficiu. În plus, se constată că, prin motivul de recurs privind cuantumul pedepsei aplicate, inculpata nu invocă stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege - situație în care ar fi fost incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. ce se ia în discuție din oficiu, ci solicită reindividualizarea pedepsei, motiv care nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

De asemenea, inculpatul G.V. nu a prezentat motivele de recurs prin declarația de recurs și nici nu a motivat recursul cu 5 zile înainte de primul termen de judecată conform art. 38510 alin. (1) C. proc. pen. (la dosar fiind prezentate în scris doar argumentele pentru care a considerat că se impune respingerea recursului Parchetului). Motivul de recurs, susținut oral de apărare, cu ocazia dezbaterilor, prin care a solicitat achitarea inculpatului G.V., în baza prevederilor art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la latura subiectivă și obiectivă, se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., dar nu poate fi luat în discuție din oficiu în raport de dispozițiile art. 38510 alin. (2) coroborat cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 2/2013.

Înalta Curte va analiza, însă, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., din perspectiva motivelor de recurs susținute de Parchet și inculpatul S.E. referitoare la această infracțiune, recursurile acestora fiind motivate în termen.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., criticând hotărârea pronunțată de instanța de apel sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice dată faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. pentru inculpații S.E., G.V. și B.M.L., și din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen. pentru inculpații U.L. și C.D.E.

S-a susținut că, în cauză, subzistă doar infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, infracțiune care trebuie reținută în sarcina fiecărui inculpat și sancționată ca atare.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare și interzicerea unor drepturi "inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup".

Totodată, prin art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, se incriminează ca infracțiune "inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui-grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat".

Din aceste dispoziții legale rezultă că una dintre caracteristicile care face diferența între grupurile infracționale reglementate de dispozițiile art. 7 și art. 8 din Legea nr. 39/2003, constă în faptul că grupul infracțional sancționat de art. 7 are o structură organizată, atribut care nu definește și grupul infracțional incriminat de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Din ansamblul probelor administrate, Înalta Curte constată că, în cauză, nu rezultă cu certitudine existența unui grup infracțional organizat în înțelesul dat acestei noțiuni de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, de "grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material", cu precizarea că "nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului".

Pentru ca un grup să acționeze coordonat este necesar ca fiecare membru al acestuia să cunoască atribuțiile celorlalți sau să existe unul sau mai mulți membri care să dirijeze acțiunile tuturor celorlalți și să le controleze.

Înalta Curte consideră că raporturile dintre inculpatul S.E. care avea controlul societăților comerciale ce interesează cauza, inculpatul G.V. ce a îndeplinit funcția de contabil, inculpatul C.D.E. care deținea funcția de director, inculpata U.L. - jurist și inculpatul B.M.L. asociat unic și administrator la S.C. A.P. 2003 SRL, care ar putea sugera o repartizare a inculpaților pe paliere diferite în desfășurarea activității infracționale, nu este suficientă pentru a dovedi o anumită structură a grupului, pentru că aceste relații erau de tip profesional.

Așadar, dintre elementele caracteristice grupului infracțional organizat, astfel cum este definit de Legea nr. 39/2003, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu există dovezi privind existența unei structuri organizatorice, determinate, care să fi acționat coordonat, după reguli prealabile și bine stabilite. Nu există nicio probă care să ateste, în concret, existența unui grup infracțional cu structură organizatorică.

În consecință, verificând caracteristicile grupului realizat de inculpați, Înalta Curte nu le-a identificat pe cele care definesc grupul infracțional organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003, care poate fi apreciat ca "o formă calificată" a pluralității constituite de infractori datorită trăsăturilor legale pe care trebuie să le îndeplinească, spre deosebire de grupul infracțional sancționat prin art. 8 din aceeași lege.

Constatând, însă, că inculpații au acționat sub o formă de asociere, care este incriminată de art. 8 din aceeași Lege nr. 39/2003, Înalta Curte consideră că se justifică sancționarea inculpaților pentru acest fapt.

Astfel, mijloacele de probă demonstrează că grupul a fost constituit în vederea săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, bancrută frauduloasă, fals în înscrisuri sub semnătură privată, evaziune fiscală și fals intelectual la legea contabilității, fiind dovedite acțiunile de inițiere, constituire, aderare la activitatea grupului și sprijinirea acestuia, în vederea realizării scopului propus.

Textul incriminator prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu face distincție între infracțiunile pentru care se constituie grupul, astfel că elementele constitutive ale acestei infracțiuni sunt îndeplinite chiar dacă infracțiunea scop nu este din categoria infracțiunilor grave, așa cum sunt acestea definite de art. 2 lit. b) din aceeași lege.

Multitudinea infracțiunilor comise într-o anumită perioadă de timp, ce au reprezentat scopul grupului, încrederea pe care și-au acordat-o reciproc, le conferă inculpaților, calitatea de grup, chiar dacă pe timpul activității infracționale, componența grupului a fost diferită.

În consecință, prin decizia Curții de Apel nu s-a făcut o greșită aplicare a legii, fiind corectă încadrarea juridică dată faptelor în infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., nefiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Se mai constată, în baza materialului probator, că inculpații au acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv intenție, care rezultă din modalitatea în care fiecare inculpat a comis acțiunile incriminate de legea penală și a urmărit atingerea scopului propus constând în săvârșirea de infracțiuni dintre cele ce au constituit scopul grupului, fiind neîntemeiată critica recurentului inculpat S.E. prin care a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective, astfel că ni se impune achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În considerarea celor enunțate, se evidențiază că: inculpatul S.E. a fost administrator al firmei A.T. din Germania și asociat la A.T.R. S.R.L. împreună cu U.L., făcând parte cu inculpatul G.V. din acționariatul S.C. B. SA; C.D.E., fost director la S.C. B. SA, a îndeplinit funcția de administrator în cadrul A.T.R. S.R.L. din 19 octombrie 2004 când a înlocuit-o pe inculpata U.L.; inculpatul G.V. a întocmit 24 de facturi antedatate prin care a atestat nereal operațiuni comerciale (datorii fictive - chirii și penalități de întârziere) ale A.T. Germania către S.C. B. S.A. devenită S.C. A.P. SRL, înregistrate în contabilitatea acestei din urmă societăți de inculpatul B.M.L. la ordinul inculpatului S.E.; contractele de leasing având ca obiect mașinile/utilajele au fost semnate de inculpatul S.E. pentru A.T.C.C. (furnizor) și G.V. pentru S.C. B.I.E. S.R.L. (utilizator); inculpatul G.V. a semnat promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare simulate având ca obiect mașini/utilaje importate în regim suspensiv de plată a obligațiilor vamale, documente fiind semnate și de inculpatul C.D.E. ce a și negociat prețul acestor bunuri ținând cont de prețul minim stabilit de inculpatul S.E., care la rândul său a negociat cu mai mulți beneficiari înstrăinarea mașinilor/utilajelor și a fost prezent la semnarea documentelor; inculpatul S.E. a comandat o campanie de publicitate în presă pentru vânzarea mașinilor/utilajelor fiind dat ca număr de contact și cel personal al inculpatului C.D.E.; după preluarea S.C. A.P. 2003 S.R.L. (fostă S.C. B. SA) de către inculpatul B.M.L., inculpatul G.V. a continuat să țină evidența contabilă la sugestia inculpatului S.E.; inculpații S.E., G.V. și B.M.L. au dispus diminuarea aparentă a capitalului social al S.C. A.P. 2003 S.R.L. de la valoarea de 3.219. 000.000 lei (ROL) la 2.000.000 lei (ROL), deși 12 utilaje din bunurile ce constituiau aport la capitalul social erau deja înstrăinate; inculpatul S.E. a acționat în sensul ascunderii unei părți din activul S.C. A.P. SRL, în același scop fiind activitatea inculpaților G.V., U.L. și B.M.L.

Prin urmare, nu este aplicabil cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.

Având în vedere că, prin motivele de recurs ale inculpatului C.D.E., s-a criticat că prin considerentele deciziei s-a reținut că a fost trimis în judecată atât pentru infracțiunea prev. de art. 7 cât și pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, iar prin dispozitivul hotărârii s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen., se face mențiunea că, prin schimbarea încadrării juridice dispusă prin decizie, nu s-a modificat obiectul judecății, așa cum a fost stabilit prin rechizitoriu, situație în care critica nu se circumscrie nici unui caz de casare dintre cele expres și limitativ prev. de art. 3859 C. proc. pen.

Motivul de recurs al inculpatului C.D.E. prin care a susținut că prima instanță și instanța de apel, în mod greșit, au constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., subscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., este neîntemeiat.

Faptele reținute, de ambele instanțe de fond, în sarcina inculpatului C.D.E. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, pentru existența căreia este necesar să existe inducere în eroare și producerea urmării socialmente periculoasă a faptei reprezentată de cauzarea unui prejudiciu. Inculpatul C.D.E. a fost responsabil cu lichidarea și vânzarea parcului auto al S.C. B. S.A. (devenită S.C. A.P. 2003 SA), care uneori a negociat prețul utilajelor, cunoscând că acestea erau importate în țară în regim suspensiv de plată a obligațiilor vamale (pe sistem de leasing financiar și pe capitalul social al societății). Prin încheierea "promisiunilor bilaterale de vânzare cumpărare" simulate, actele fiind în realitate contracte translative de proprietate, s-a schimbat regimul vamal al bunurilor, din regim suspensiv în regim definitiv (care presupunea achitarea de taxe vamale), astfel că nu se poate considera că acest recurent inculpat nu a participat la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și că faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale acesteia.

Având în vedere motivarea recursului depusă în termenul prev. de art. 38510 alin. (1) C. proc. pen. și concluziile orale ale apărătorilor, se constată că recurentul inculpat S.E. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen, învederând că au fost încălcate dispozițiile art. 38518 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd că "instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs". S-a susținut că instanța de fond și instanța de apel au respins cererea privind efectuarea unei expertize contabile prin care să se lămurească aspecte de natură financiar contabilă ce formau obiectul dosarului 4055/108/2007 conexat la dosarul 6538/108/2006, dar și cererea de a se solicita de la S.P.J. Bank copiile instrumentelor de plată prin care S.C. B.I.E. S.R.L. a achitat taxele vamele pentru bunurile importate și ca Direcția Regională Vamală Arad să depună copia declarațiilor de import temporare, fiind astfel nesocotite dispozițiile art. 66 alin. (2) și art. 6 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., ale art. 6 par. 1 și 3 lit. b) din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și dispoziția din Decizia de casare nr. 3908 din 28 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât instanța de apel nu s-a conformat dispozițiilor obligatorii ale deciziei de casare.

Aceste critici sunt nefondate. Prin Decizia nr. 3.908 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul 466/1/2012, într-un prim ciclu procesual, cauza a fost trimisă spre rejudecare, în apel, constatându-se incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., în esență, pentru că instanța de prim control judiciar nu a motivat decizia de o manieră rezonabilă, care să permită instanței de recurs să exercite un control judiciar efectiv al acesteia. Așadar, cauza nu a fost trimisă spre rejudecare în vederea administrării în mod obligatoriu a anumitor probe. Constatând aplicabilitatea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. instanța de recurs nu a mai analizat celelalte motive de recurs susținute de procuror și părți, ceea ce a determinat ca, prin decizia de casare, după soluționarea cu prioritate a cazului de casare menționat, să se dispună ca, cu ocazia rejudecării apelurilor, să se aibă în vedere criticile aduse deciziei prin motivele de recurs.

Din cuprinsul părții expozitive a Deciziei 113/A din 31 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, rezultă că prima instanță de control judiciar s-a pronunțat asupra cererilor de probatorii la care face referire recurentul inculpat S.E. (inclusiv asupra susținerii că.există o hotărâre definitivă a instanței civile asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă), așa încât aprecierea acestuia că instanța de apel a respins în mod insuficient motivat toate cererile de probațiune formulate în cauză, nu relevă o încălcare a dispozițiilor art. 66 alin. (2) și art. 6 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., ale art. 6 parag. 1 și 3 lit. b) din Convenția europeană a drepturilor omului, instanța având atributul exclusiv în a aprecia asupra utilității, pertinenței și concludentei administrării unei probe solicitate de părți.

Relativ la critica privind încuviințarea, de către Tribunalul Arad, a participării la efectuarea expertizei în dosarul 6538/108/2006, a unui expert desemnat de DIICOT - Biroul Teritorial Arad, deși Parchetul nu este parte în proces și situația nu se încadrează dispozițiilor art. 118 alin. (3) C. proc. pen., se constată că această critică a fost examinată prin decizia recurată și că, într-adevăr, nu se poate considera că acest mijloc de probă a fost obținut în mod ilegal, pentru a face aplicarea art. 64 alin. (2) C. proc. pen., participarea la efectuarea expertizei a unui expert desemnat de acuzare, fiind o manifestare a principiului contradictorialității care guvernează judecata conform art. 289 C. proc. pen.

Subsumat tot cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., recurentul inculpat S.E. a criticat că hotărârile pronunțate în cauză nu întrunesc condițiile obligatorii prev. de art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. deoarece nu cuprind analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, după cum nu îndeplinesc condițiile prev. de art. 356 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu cuprind fiecare faptă reținută de instanță în sarcina sa, prin diferențierea faptelor săvârșite de cele comise de ceilalți inculpați.

Dispozițiile legale pe care recurentul inculpat S.E. le arată ca fiind încălcate prin decizia recurată, sunt prevăzute în Capitolul II intitulat "Judecata în primă instanță", Secțiunea a II-a numită "Deliberarea și hotărârea instanței", iar efectul devolutiv integral al apelului, în fapt și în drept, nu exclude caracterul de cale ordinară de atac a apelului și de instanță de prim control judiciar a instanței de apel, ceea ce înseamnă că aceasta, conform art. 378 C. proc. pen., are atribuția de a verifica sentința atacată, că poate da o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe și este obligată să se pronunțe pe toate motivele de apel invocate.

Verificând cum se reflectă în decizia recurată, dispozițiile ce reglementează apelul, ca primă cale ordinară de atac, Înalta Curte constată că acestea au fost respectate, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, stabilind situația de fapt, pe care a expus-o, în considerentele hotărârii, "pe baza întregului material probator" după cum explicit s-a arătat, fiind examinate totodată problemele esențiale care au fost supuse analizei prin motivele de apel, de către apelanți.

Examinarea sentinței penale nu poate forma obiectul analizei instanței de recurs, când recursul este a doua cale ordinară de atac. Potrivit art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., numai în cazul în care admite recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel, instanța de recurs desființează și hotărârea primei instanțe, dacă se constată aceleași încălcări de lege, ca în decizia recurată. De altfel, respectarea dispozițiilor prev. de art. 356 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen., prin sentința penală, a fost verificată punctual de curtea de apel, după cum rezultă din considerentele deciziei recurate, cu prilejul analizei unuia dintre motivele de apel ale inculpatului S.E., cu conținut identic cu critica susținută și în recurs.

Tot ca motiv de recurs circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., inculpatul S.E. a arătat, referitor la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. proc. pen., că în mod neîntemeiat s-a dispus condamnarea întrucât nu există o asemenea faptă, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. În acest sens, apărarea inculpatului a arătat că s-a făcut abstracție de conținutul promisiunilor de vânzare cumpărare (transferul de proprietate asupra bunurilor fiind stipulat la o dată la care regimul de import temporar trebuia să expire, mijloacele auto au rămas în evidența contabilă a promitentului vânzător, iar promitenții cumpărători nu și-au înregistrat în contabilitate proprietatea asupra autovehiculelor), că din adresa 25343 din 4 ianuarie 2005 a Direcției Regionale Vamale Arad reiese că bunurile mobile ce au făcut obiectul promisiunilor de vânzare cumpărare nu au fost vândute, că instanța trebuia să înlăture concluziile exprimate în varianta 2 a expertizei contabile efectuate în cauză, că nu s-a ținut seama că unele dintre societăți au lăsat cecuri în alb, ca o garanție a prețului, cum este cazul lui S.C. B.B. SERV și că promisiunile de vânzare cumpărare nu au modificat regimul vamal al bunurilor ce făceau obiectul contractelor de leasing. Totodată, apărarea a arătat că datoria fiscală este inexistentă în raport de declarațiile vamale, actele de plată a taxelor vamale, concluziile expertizei extrajudiciare și ordinele de plată a datoriilor vamale emise de S.P.I.B., inculpatul fiind obligat nejustificat la plata unui prejudiciu de 974.879 lei către Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Vamală Timișoara.

Cât privește infracțiunile de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 și participația improprie la infracțiunea de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., s-au criticat, de asemenea, soluțiile de condamnare, solicitându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., fiind invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. în considerarea acestor critici, s-a învederat că cesiunea creanțelor s-a făcut în scopul recuperării de către finanțatorul A.T.C.C. a creanțelor pe care această societate le avea din derularea contractelor de închiriere și de leasing, încheiate în mod legal, că datoriile înscrise în contabilitatea S.C. B. ca obligații de plată nu sunt fictive ci reprezintă plata chiriei pentru utilajele închiriate de la A.T. GERMANIA și apoi de la A.T.C.C., că față de concluziile expertizei nu se poate reține că vânzarea activului FNC ar fi fost făcută în vederea diminuării aparente a valorii activelor S.C. B. S.A. Neexistând infracțiunea de bancrută frauduloasă, s-a susținut că nu există nici infracțiunea de spălare de bani. Totodată, a precizat apărarea, nu s-a dovedit existența infracțiunii de evaziune fiscală, lipsind astfel situația premisă a participației improprii la infracțiunea de spălare de bani, întrucât sumele ridicate din contul S.C. B. S.A. nu au o proveniență ilicită, fiind rezultatul creditării societății S.C. A.P. 2003 de către inculpatul S.E., potrivit expertizei.

În ceea ce privește critica adusă acestor soluții de condamnare de către inculpatul S.E., instanța de recurs precizează că Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este strict legată de aplicarea legii, fără ca instanța de recurs să poată modifica faptele pe care s-a bazat soluția recurată. Opțiunea legiuitorului de a limita posibilitatea instanței de recurs de a reevalua faptele, are în vedere caracterul diferit al celor două căi de atac, apelul și respectiv recursul. Apelul este o cale de atac devolutivă, în cadrul căreia se administrează probe cu privire la situația de fapt. Recursul este o cale de atac în care se verifică aspecte de drept. O instanță cum este cea de recurs, ale cărei competențe nu includ și administrarea nemijlocită a probelor cu privire la fapte, nu poate schimba situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate nemijlocit de către instanța de fond și cea de apel.

Prin motivul de recurs prin care critică soluțiile de condamnare, inculpatul S.E. solicită a se schimba faptele reținute ca urmare a unei cercetări judecătorești constând în administrarea nemijlocită a probelor, în sensul de a se constata inexistența acestora în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., prin reaprecierea probatoriului, și nicidecum de a se da o altă semnificație juridică faptelor stabilite de către instanța de apel.

În consecință instanța de recurs nu poate examina această critică din perspectiva niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen.

Relativ la infracțiunea de înșelăciune, apărarea a mai învederat că inculpatul S.E. este judecat în același timp, în dosarul 5811/108/2009* aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, în faza apelului, obiectul acuzațiilor fiind identic, cu referire, în cea mai mare parte, la aceleași autovehicule de mare tonaj importate de S.C. B. S.R.L. Arad, iar curtea de apel a respins cererea de conexare a celor două dosare, cu toate că reunirea celor două era obligatorie, fiind în situația cazului de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. c) C. proc. pen.

Critica nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. în temeiul căruia se examinează hotărârea recurată și nu modul de administrare a actului de justiție prin respingerea unei cereri de reunire a cauzelor, acest caz de casare nefiind, de altfel, dintre cele care permit instanței de recurs a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul S.E. a criticat faptul că eventuala sustragere de la plata taxelor vamale, în mod eronat, nu a fost considerată a fi o infracțiune de sine stătătoare prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, ci infracțiunea de înșelăciune în convenții.

Prin dispozițiile art. 178 din Legea nr. 141/1997 se incriminează folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală, care în speță a constituit mijloc fraudulos în sensul alin. (2) al art. 215 C. pen., prin care s-a realizat infracțiunea de înșelăciune, autoritatea vamală fiind indusă în eroare prin prezentarea unei alte stări de fapt decât cea reală, condiții în care motivul de recurs analizat, din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., este neîntemeiat.

Recurentul S.E. a mai susținut că, în mod greșit, s-a apreciat că nu au incidență în cauză dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen., în raport de Sentința comercială 1101 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Arad, secția comercială definitivă prin Decizia civilă 1.625 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

Înalta Curte constată critica nefondată.

Prin sentința comercială 1.101 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Arad, secția comercială, definitivă prin Decizia civilă 1.625 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, s-a constatat că creanțele pretinse de Autoritatea Națională Vamală prin Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara au fost calculate ca urmare a pretinselor încălcări ale regimului vamal pentru bunuri conform autorizației de emitere temporară și anume nerespectarea termenului de încheiere acordat de Biroul Vamal Arad pentru operațiunile de leasing încheiate de S.C. A.P. 2003 S.R.L. cu S.C. A.T.C.C.

În prezenta cauză penală, analiza elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave a vizat folosirea la autoritatea vamală a altor documente decât cele reale de achiziție a autovehiculelor și încheierea "promisiunilor bilaterale de vânzare cumpărare", ca acte simulate, prin care mașinile/utilajele au fost, în realitate, înstrăinate în perioada 2002 - 2004, de S.C. A.P. S.R.L. (fostă S.C. B. SA, fostă S.C. B.I.E. SRL), cu efect asupra regimului vamal al acestor bunuri, prin schimbarea încadrării vamale din import temporar în import definitiv.

Așadar, soluționarea cauzei penale nu a depins de chestiunea ce a format obiectul dosarului comercial pentru a reprezenta o chestiune prealabilă în sensul art. 44 alin. (3) C. proc. pen.

Recurentul inculpat S.E. a mai învederat că decizia instanței de apel este nelegală în raport de dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. întrucât, referitor la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., în mod neîntemeiat s-a dispus încetarea procesului penal constatându-se împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, deși prin concluziile scrise depuse la 31 mai 2013 a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., fiind astfel prejudiciat prin obligarea la plata sumei de 88.905 lei deși această creanță fiscală nu are acoperire în probele administrate în cauză.

De asemenea, referitor la instigarea la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., s-a susținut că în mod neîntemeiat s-a dispus încetarea procesului penal constatându-se împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, deși prin concluziile scrise depuse la 31 mai 2013 a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., fiind astfel prejudiciat prin obligarea la plata sumei de 3.030.772 lei deși această creanță fiscală nu are acoperire în probele administrate în cauză.

Din cuprinsul deciziei atacate, rezultă că instanța de apel a reținut ca motiv de apel, solicitarea inculpatului S.E. de a fi achitat pentru infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. și prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.

Curtea de apel a considerat, astfel cum a precizat în decizie, că probele administrate în cauză confirmă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., însă constatând că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 124 C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal. Așadar, nu se confirmă că instanța de apel nu a ținut seama de solicitarea inculpatului S.E. de a se continua procesul penal și a se verifica vinovăția sa în privința infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. Soluția de încetare a procesului penal pentru această infracțiune a fost precedată de aprecierea instanței că probatoriul administrat demonstrează vinovăția inculpatului.

Aceeași este situația și în cazul infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., instanța de apel considerând că ar constitui această infracțiune fapta inculpatului S.E. de a-i determina pe inculpații G.V. și B.M.L. să înregistreze în contabilitatea S.C. A.P. SRL, în exercițiul financiar al anului 2003, mai multe facturi fiscale antedatate care atestau nereal operațiuni comerciale, însă s-a impus încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială. Apoi, critica inculpatului că fapta nu a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 13 din Legea nr. 87/1994 - în forma în vigoare a actului normativ la data comiterii faptei, este neîntemeiată, dată fiind împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.

Potrivit art. 346 alin. (1) C. proc. pen., în caz de încetare a procesului penal, instanța se pronunță asupra acțiunii civile. Față de aceste dispoziții legale, curtea de apel în mod legal a menținut dispozițiile sentinței de obligare solidară a inculpatului S.E. la plata despăgubirilor civile către ANAF- DGFP Arad.

În subsidiar, apărătorul inculpatului S.E. a criticat decizia, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, pe motiv că, au fost nesocotite criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (în special circumstanțele personale ale inculpatului), solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate și coborârea lor sub minimul special prevăzut de lege cu reținerea circumstanțelor prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menționat deoarece individualizarea pedepsei nu se circumscrie art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., ce are în vedere situația în care "hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii."

Individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare și de stabilire a sancțiunii și nu verificarea modalității în care instanța de fond sau instanța de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziție legală.

Drept urmare, deși cazul de casare invocat poate fi analizat de către instanța de recurs, Înalta Curte nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei.

Din oficiu, analizând critica în mod strict prin raportare la cazul de casare invocat, dar și la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se constată că pedepsele aplicate recurentului inculpat S.E. au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor legale, în limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite.

Recurenta parte responsabilă civilmente A.T.C.C. S.R.L. nu a motivat recursul promovat, iar Înalta Curte nu a constatat să existe motive care să se încadreze vreunuia dintre cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., urmând ca recursul acestei părți să fie respins ca nefondat.

Recurenta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, a criticat că nu au fost obligați în solidar inculpații S.E. și G.V., în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad, la plata sumei de 149.754 lei (din care 88 906 lei debit reprezentând TVA și impozit pe profit și 60 848 lei accesorii calculate până în octombrie 2005) actualizată cu accesoriile aferente până la data plății efective.

Recurenta parte civilă a mai criticat hotărârea atacată întrucât nu s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților S.E., G.V., B.M.L., în solidar și cu părțile responsabile civilmente S.C. A.P. 2003 S.R.L. Arad prin lichidator judiciar S.C. E. IPRL Arad, S.C. A.T.R. S.R.L. și S.C. B.A. SRL, la plata sumei de 3.030.772 lei (din care 1.835.052 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar și suma de 1.195.720 lei reprezentând accesorii calculate până la data de 29 septembrie 2006) actualizată cu accesoriile aferente până la data plății efective.

Totodată, s-a susținut că trebuia menținută calitatea de părți responsabile civilmente a S.C. A.T.R. S.R.L. și S.C. B.A. S.R.L., cât și măsurile asigurătorii dispuse de către organele de urmărire penală și asupra bunurilor acestor societăți.

Așadar, recurenta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad s-a referit la trei chestiuni: cuantumul despăgubirilor, greșita înlăturare a calității de părți responsabile civilmente a S.C. A.T.R. S.R.L. și S.C. B.A. S.R.L. și a măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor acestora.

Față de natura criticilor formulate și limitele recursului strict legate de probleme de drept, instanța de recurs nu poate examina cuantumul despăgubirilor acordate, critica nefiind circumscrisă niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen.

Referitor la calitatea de părți responsabile civilmente a S.C. A.T.R. S.R.L. și S.C. B.A. SRL, se precizează că potrivit art. 24 alin. (3) C. proc. pen., partea responsabilă civilmente este persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate de inculpat, condiție care nu este întrunită în cauză deoarece prejudiciile nu au fost cauzate de inculpații S.E., G.V. și B.M.L. în exercitarea atribuțiilor de serviciu în cadrul S.C. A.T.R. S.R.L. și S.C. B.A. S.R.L., în cadrul normal al funcției și în limitele scopului în vederea cărora le-au fost conferite acestea.

Aplicând dispozițiile art. 343 alin. (3) C. proc. pen., prima instanță a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor aparținând S.C. A.T.R. S.R.L. și S.C. B.A. SRL, soluție care a fost menținută, în mod legal, prin decizia recurată, societățile comerciale neavând calitate procesuală de părți responsabile civilmente, context în care recursul părții civile ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, urmează a fi respins, ca nefondat.

Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara nu a motivat recursul prin cererea de recurs și nici nu a depus motivarea recursului în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (1) din C. proc. pen., adică cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată din 08 ianuarie 2014, în condițiile în care recurenta a fost legal citată, motivele scrise de recurs fiind trimise prin poștă la 14 ianuarie 2014.

Nerespectarea termenului de motivare a recursului, prevăzut de art. 38510 C. proc. pen. atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementată în art. 185 C. proc. pen., cu consecința că instanța nu poate să ia în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

În aceste condiții, motivul de recurs al părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin care a afirmat că, în mod greșit, nu au fost obligați inculpații la plata în totalitate a pretențiilor civile formulate de autoritatea vamală, nu poate fi suspus analizei pe fond întrucât nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare, care potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, părțile civile Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, inculpații S.E., G.V., U.L., C.D.E. și partea responsabilă civilmente A.T.C.C. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 113/A din 31 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții intimați inculpați S.E., U.L., C.D.E. la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul intimat inculpat G.V., la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligate recurentele părți civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și recurenta parte responsabile civilmente A.T.C.C. S.R.L. la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.M.L., în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, părțile civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, inculpații S.E., G.V., U.L., C.D.E. și partea responsabilă civilmente A.T.C.C. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 113/A din 31 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții intimați inculpați S.E., U.L., C.D.E. la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul intimat inculpat G.V., la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și recurenta parte responsabile civilmente A.T.C.C. S.R.L. la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.M.L., în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - AM