Police officers' bribery convictions upheld; sentences corrected to include mandatory 2-year ban on rights

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată că, prin Sentința penală nr. 22/F din 6 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus condamnarea inculpaților I.(D.)O.M. (cetățean român, fără antecedente penale, studii superioare, necăsătorită, subinspector de poliție în cadrul Poliției Mun. Brăila - Biroul Rutier) și C.V.G. (cetățean român, fără antecedente penale, agent-șef poliție în cadrul Poliției Mun. Brăila - Biroul Rutier, căsătorit, trei copii minori) la pedepsele de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și câte 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, pedepse care, conform art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, inculpații I.(D.)O.M. și C.V.G. urmând să execute fiecare câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus pentru ambii inculpați suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

Conform art. 863 C. pen., inculpații I.(D.)O.M. și C.V.G. au fost obligați să se supună, pe durata termenului de încercare stabilit, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare a infractorilor de pe lângă Tribunalul Brăila; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 86 alin. (1) și (2) C. pen. privind revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepselor.

Conform art. 255 alin. (5) C. pen., au fost obligați, în solidar, inculpații I.(D.)O.M. și C.V.G. la plata sumei de 700 RON către martorul denunțător S.H., iar, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca "D.S.N." cu numărul de înmatriculare XXX, aparținând inculpatului C.V.G., conform Ordonanței nr. 17/P/2012 din 07 mai 2012, aflată la dosarul de urmărire penală.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 1400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, câte 1.300 RON pentru faza de urmărire penală și câte 100 RON pentru faza de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul nr. 17/P/2012 din 08 mai 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați au fost trimiși în judecată inculpații D.O.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, și de fals intelectual săvârșită în scopul ascunderii unei fapte de corupție, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, și C.V.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, și de fals intelectual săvârșită în scopul ascunderii unei fapte de corupție, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În fapt, s-a reținut că, în după amiaza zilei de 04 ianuarie 2012, în timp ce conducea autoturismul cu numărul ZZZ, pe DN 22B (dig Brăila - Galați), martorul denunțător S.H. a fost oprit pentru un control, de către un echipaj de poliție rutieră aflat în autospeciala cu nr. YYY, echipaj care, pentru a nu-l sancționa contravențional pentru depășirea limitei de viteză în localitate, i-a pretins suma de 700 RON, sumă pe care martorul denunțător a dat-o.

Din verificarea Buletinului posturilor de la Poliția Municipiului Brăila - Biroul Rutier, a rezultat că în ziua de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 14:00 - 22:00 (schimbul II), pe raza municipiului Brăila, în zona B (jumătatea orașului cuprinzând zona Calea Galați, cartierele Vidin, Pisc, Chercea și Digul Brăila - Galați), a executat serviciul de patrulare și control al traficului rutier echipajul compus din inculpații subinspector de poliție D.O.M. și agent-șef principal C.V.G., cu autospeciala D.L., având numărul de înmatriculare YYY. Aceasta era dotată cu aparat radar omologat pentru înregistrarea vitezei și a imaginilor din staționare și/sau deplasare, aspect ce rezultă din adresa nr. 319197 din 01 februarie 2012 a Poliției Municipiului Brăila - Biroul Rutier.

S-a reținut că inculpata D.O.M. îndeplinea funcția de subinspector de poliție în cadrul Poliției Municipiului Brăila - Biroul Rutier, având calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare din data de 11 septembrie 2009. Aceasta era atestată ca operator radar, desfășurându-și activitatea ca șef de tură în cadrul Biroului Rutier, conform fișei postului, având ca principale atribuții de serviciu: îndrumarea, supravegherea și controlarea traficului rutier; îndrumarea, sprijinirea și controlarea agenților de poliție rutieră; desfășurarea de activități de cercetare la fața locului producerii accidentelor rutiere; constatarea infracțiunilor și contravențiilor; desfășurarea de activități pe linie de cercetare penală; executarea de activități pe linia Dispoziției 87/2005; desfășurarea de activități specifice conform prevederilor Instrucțiunilor M.A.I. nr. 766/1998; întocmirea de analize de caz la accidentele rutiere grave; verificarea stării psiho-fizice a lucrătorilor; menționarea sumelor de bani personali în registrul special; efectuarea instruirii zilnice, menționarea evenimentelor din ultimele 24 de ore, întocmirea notei de instruire aferente; pe parcursul schimbului, urmărirea modulului de desfășurare a activităților specifice Poliției Rutiere, prin intermediul stației de emisie-recepție ori telefonic, iar dacă situația operativă ori carburantul alocat o permit, în mod direct; la terminarea schimbului, analizarea activității personale a fiecărui agent, prin vizualizarea și analizarea proceselor-verbale întocmite, permise de conducere ori certificate de înmatriculare reținute, contrasemnarea rapoartelor de activitate și efectuarea mențiunilor necesare în buletinul posturilor, cel din schimbul II întocmind și sinteza zilnică.

Cu privire la inculpatul C.V.G., s-a arătat că acesta era agent șef de poliție în cadrul Poliției Municipiului Brăila - Biroul Rutier, având calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare din data de 11 mai 2007 și fiind atestat ca operator radar, printre atribuțiile sale de serviciu, numărându-se următoarele: îndrumarea, supravegherea și controlul traficului rutier, în zona de responsabilitate; constatarea și aplicarea sancțiunilor contravenționale pentru nerespectarea normelor rutiere de către participanții la trafic; constatarea și aplicarea de sancțiuni contravenționale pentru abateri constatate cu mijloace tehnice omologate; efectuarea cercetării la fața locului a accidentelor de circulație soldate cu victime și soluționarea evenimentelor rutiere soldate cu pagube materiale; întocmirea fișei accidentului; prezentarea zilnică către șeful de tură a raportului cu activitățile proprii desfășurate.

Din actele de urmărire penală efectuate la dosar a rezultat că, în data de 04 ianuarie 2012, la ora 13:30, la sediul Serviciului Poliției Rutiere din cadrul I.P.J. Brăila, a avut loc o ședință de instruire, la care a participat majoritatea lucrătorilor Serviciului Rutier și ai Biroului Rutier, ședința fiind condusă de către șeful Serviciului Rutier, martorul Z.V.B. În cadrul ședinței, au fost abordate mai multe aspecte, lucrătorilor de poliție atrăgându-li-se atenția asupra verificării modului de funcționare a aparatelor de supraveghere video și măsurare a vitezei (pct. 3 din procesul-verbal), a efectuării alimentării autoturismelor clin dotare (pct. 16 și 19), precum și asupra riscurilor de corupție (pct. 43). Procesul-verbal întocmit cu ocazia desfășurării ședinței a fost semnat de către toți participanții, inclusiv de către inculpații D.O.M. și C.V.G. Martorul Z.V.B. a solicitat verbal lucrătorilor de poliție, responsabili ai autospecialelor D.L., să verifice echipamentele radar, iar eventualele deficiențe să îi fie comunicate, prin intermediul unui raport scris. Această solicitare a avut la bază o notă transmisă de către Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Rutieră, prin care se cerea tuturor Inspectoratelor de Poliție Județene să transmită numerele de identificare ale autospecialelor D.L. și defecțiunile apărute. Martorul Z.V.B. a declarat că, imediat după ședință, a primit un raport întocmit de către inculpatul C.V.G., responsabil cu autospeciala cu nr. YYY, prin care acesta semnala o defecțiune la telecomanda aparaturii radar, în sensul că nu transmitea întotdeauna comenzile date. Acest raport a fost repartizat martorei D.A., agent de poliție în cadrul Serviciului Rutier Brăila, care s-a ocupat de centralizarea tuturor rapoartelor în care erau semnalate deficiențe ale aparaturii radar. Ulterior, a fost întocmită adresa nr. 166014 din 05 ianuarie 2012 a Serviciului Rutier Brăila, prin care I.G.P.R - Direcția Rutieră a fost informată cu privire la defecțiunile constatate la aparatura radar din dotarea autospecialelor marca D.L.

După terminarea ședinței din data de 04 ianuarie 2012, inculpata D.O.M., în calitate de șef de tură, a efectuat instructajul agenților de poliție și i-a repartizat în teren, aspecte ce au rezultat din Nota de instruire și din Buletinul posturilor din data de 04 ianuarie 2012. Astfel, pentru schimbul II, în ziua de 04 ianuarie 2012, au fost constituite două echipaje, formate din inculpații D.O.M. și C.V.G. (zona B - autospeciala YYY), respectiv din agentul principal de poliție P.D. și agentul de poliție B.M. (zona A - autospeciala XYZ).

În jurul orei 16:00-16:30, inculpații D.O.M. și C.V.G. au plecat în patrulare, la bordul autoturismului YYY, dotată cu echipament video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor. Inculpatul C.V.G. conducea autospeciala și avea atribuția de a opri autovehiculele care depășeau viteza setată în aparatura radar, iar inculpata D.O.M. era operator radar, având responsabilitatea folosirii aparaturii radar. Cu toate că, în Metodologia privind utilizarea echipamentelor video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, aprobată prin Dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 91471 din 17 martie 2010, la Capitolul 3.2, se menționa că "lucrătorii care își desfășoară serviciul cu echipamentul radar vor prelua la intrarea în schimb registrul radar al autospecialei și un hard disk amovibil aparținând sistemului respectiv, pe care operatorul îl introduce în echipament și menționează în registrul de evidență a constatărilor (registrul radar, anexa 1), seria și numărul acestuia", niciunul dintre inculpați nu a realizat aceste operațiuni, aspecte ce au rezultat din adresa nr. 319197 din 01 februarie 2012 a Poliției Municipiului Brăila - Biroul Rutier, din Registrul de evidență a hard-urilor utilizate la dispozitivele de supraveghere (ultima mențiune în registru este din data de 24 octombrie 2010), dar și din declarațiile inculpaților. Aceștia au menționat că au găsit hard-disk-ul introdus în unitatea aparaturii și nu au putut oferi informații suplimentare în legătură cu persoana care ar fi introdus hard-disk-ul sau care a setat aparatul radar.

Timp de aproximativ 45 de minute, inculpații au executat serviciul de patrulare auto în zona de competență, ajungând și în zona Dig Brăila - Galați. În jurul orei 17:00, martorul denunțător S.H., pe un segment de drum aflat în localitate, cu autoturismul marca "M.", de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare ZZZ, dinspre municipiul Brăila spre municipiul Galați. În apropierea restaurantului "M.", autoturismul martorului denunțător a fost oprit de echipajul Biroului Rutier Brăila, format din inculpații subinspector D.O.M.

și agent șef C.V.G., aceștia deplasându-se din sens opus. Martorul denunțător a oprit pe dreapta drumului, ocupând parțial partea carosabilă. În acest timp, autospeciala a întors și s-a oprit în spatele mașinii denunțătorului. Acesta a rămas în autovehicul, așteptând să vină un lucrător de poliție, dar, întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, martorul denunțător a coborât și s-a îndreptat spre autospecială. În acel moment, a coborât și inculpatul C.V.G., care s-a legitimat. Acesta i-a adus la cunoștință martorului denunțător că a fost înregistrat de aparatul radar circulând cu viteza de 102 km pe oră și că urmează să fie sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1400 RON și cu reținerea permisului în vederea suspendării.

Inculpatul i-a solicitat martorului denunțător numai permisul de conducere, fără a cere și certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a conducătorului și asigurarea RCA (declarații martor denunțător). La solicitarea martorului denunțător S.H. de a se ține seama că, în cei 34 ani de când conduce, nu a fost niciodată sancționat pentru încălcarea regulilor de circulație, că este dependent de permis și este pensionar, inculpatul C.V.G. i-a afirmat că poate rămâne în posesia permisului dacă va achita pe loc jumătate din cuantumul amenzii, respectiv suma de 700 RON, legea permițându-i să încaseze contravaloarea amenzii (Ordinul M.A.I nr. 1519 din 28 noiembrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind utilizarea chitanțelor de amenzi contravenționale privind circulația pe drumurile publice).

Martorul denunțător a fost de acord, însă a precizat că nu deține o sumă atât de mare, decât pe card. Inculpatul C.V.G. i-a indicat martorului denunțător bancomatul R.B., amplasat în zona Stației de carburanți A., din apropierea locului unde se aflau, solicitându-i să meargă să scoată suma de 700 RON. La aceste discuții a asistat și inculpata D.O.M., care avea calitatea de șef de tură cu atribuții de instruire și control pentru ceilalți agenți de poliție aflați în serviciu. Inculpata rămăsese în autospecială, dar avea geamul deschis la portiera dreapta față, unde discutau inculpatul C.V.G.

și martorul denunțător. Inculpata a intervenit o singură dată în discuție, afirmând că viitorul ei soț este din municipiul Galați.

Întrucât viteza indicată i s-a părut exagerată, martorul denunțător a dorit să vadă dacă aparatura radar a înregistrat într-adevăr acea viteză, dar inculpatul C.V.G. i-a precizat că nu îi poate arăta, deoarece acest lucru se întâmplă numai în cazuri speciale. În această situație, martorul denunțător S.H. s-a conformat solicitării și s-a deplasat cu autoturismul său la stația de benzinărie indicată, unde a scos de la bancomatul R.B., de pe card, suma de 700 RON, la ora 17:28:20, aspect ce a rezultat și din extrasul de cont depus de către martorul denunțător. În acest timp, inculpatul C.V.G. a păstrat la el permisul de conducere auto al martorului denunțător.

După ce și-a parcat autoturismul în incinta stației de benzinărie și se îndrepta pe jos către bancomat, martorul denunțător a fost supravegheat de către echipajul de poliție, care a trecut cu autospeciala prin stația de benzinărie. Astfel, în urma redării înregistrărilor video efectuate de sistemul de supraveghere, în interiorul și exteriorul stației de carburanți A., aparținând SC A.P. SRL Brăila, amplasată pe DN 22B, în ziua de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 14:00 - 22:00, s-au constatat următoarele: în intervalul orar 17:24:17 - 17:24:20, Camera 1, orientată către DN 22B (DIG Galați - Brăila), a surprins momentul în care autoturismul marca M., de culoare albastră, condus de martorul denunțător S.H., s-a deplasat dinspre municipiul Brăila și a încetinit pentru a vira la stânga, către stația de carburanți A., aparținând SC A.P. SRL Brăila, pe aleea din spatele pompelor de alimentare.

În intervalul orar 17:24:48 - 17:24:53, Camera 1 a surprins momentul în care din DN 22B (Dig Galați - Brăila), dinspre municipiul Brăila a pătruns în incinta stației de carburanți A., aparținând SC A.P. SRL Brăila, pe aleea de lângă clădirea stației, un autoturism al Poliției Rutiere, marca D.L., de culoare albă, inscripționat "Poliția", dotat cu rampă pentru semnale luminoase și acustice. În habitaclul acestui autoturism, au fost observate două persoane pe banchetele din față, îmbrăcate în vestă reflectorizantă, de culoare galben-verzuie, specifică poliției rutiere.

Pătrunderea acestui autoturism în stația de carburanți a fost surprinsă în continuare și de celelalte camere amplasate în exteriorul stației. Astfel, Camera 2 a surprins autoturismul în intervalul orar 17:24:54 - 17:24:55; Camera 3, în intervalul orar 17:24:55 - 17:24:56; Camera 4, în intervalul orar 17:24:55 - 17:24:56 și Camera 5, în intervalul orar 17:24:56 - 17:24:57. De asemenea, autoturismul menționat a fost surprins la orele 17:24:56 și de Camera 8, aflată în interiorul stației de carburanți și orientată către ușa de acces.

În intervalul orar 17:25:31 - 17:25:35, Camera 3 l-a surprins pe martorul denunțător S.H. îndreptându-se către bancomatul R.B., amplasat pe peretele exterior al stației de carburanți, deplasarea denunțătorului spre bancomat fiind surprinsă și de Camera 4, în intervalul orar 17:25:28 - 17:25:31. În intervalul 17:29:34 - 17:29:39, Camera 1 a surprins apariția aceluiași autoturism al Poliției Rutiere deplasându-se pe DN 22 B, dinspre municipiul Brăila spre municipiul Galați. În dreptul stației de carburanți A., autoturismul a încetinit și a virat stânga, intrând în stația de carburanți pe aleea din spatele pompelor de alimentare cu combustibil.

În intervalul orar 17:29:40 - 17:29:54, martorul denunțător S.H. a fost surprins de Camera 5, în incinta stației de carburanți. Martorul denunțător S.H. s-a deplasat pe jos dinspre spatele stației de carburanți către DN 22B, având o traiectorie oblică. Acesta s-a oprit lângă o pompă de alimentare cu combustibil, fiind orientat tot cu fața către DN 22B, moment în care și-a făcut apariția autoturismul Poliției Rutiere. În acest moment, respectiv orele 17:29:47, autoturismul Poliției Rutiere a încetinit în dreptul martorului denunțător, care se găsea orientat cu fața către acest autoturism.

Autoturismul respectiv și-a continuat apoi deplasarea către spatele stației de carburanți, moment înregistrat și de Camera 6 la orele 17:29:52, autoturismul fiind imediat urmat de martorul denunțător S.H., care s-a deplasat și el către spatele stației de carburanți. În intervalul orar 17:31:10 -17:31:15, Camera 5 l-a surprins pe martorul denunțător S.H. întorcându-se din spatele stației de carburanți cu direcția de deplasare către DN 22B. În intervalul orar 17:31:43 - 17:31:49, camerele 5, 4, 3, 2, 1 și 8 l-au surprins pe acesta părăsind stația de carburanți A. cu un autoturism, marca M., de culoare albastră.

S-a constatat, astfel că, după retragerea sumei solicitate, la ora 17:28:20, echipajul format din subinspector de poliție D.O.M. și agentul șef C.V.G. a pătruns din nou în stația de benzinărie, cerându-i martorului denunțător să-i urmeze în spatele benzinăriei. Martorul denunțător s-a deplasat în spatele benzinăriei și i-a înmânat inculpatului C.V.G. suma de 700 RON, pe care o scosese de pe card, iar acesta i-a restituit permisul și i-a spus că poate pleca, "fiind totul în regulă". Constatând că inculpatul C.V.G. nu intenționează să-i înmâneze niciun document justificativ, martorul denunțător S.H. i-a reproșat acestuia că "suma solicitată este prea mare" pentru el (fiind pensionar), însă inculpatul i-a motivat că trebuie să dea din sumă și altor persoane pentru a putea șterge de pe radar viteza înregistrată.

Referitor la modalitatea de înregistrare cu aparatura radar , s-a menționat că există trei moduri de lucru, respectiv: filmare continuă, care presupune filmarea și înregistrarea tuturor autoturismelor indiferent de viteza cu care circulă; filmare automată, care presupune setarea unei viteze de către operator, în care aparatura filmează toate mașinile, însă înregistrează doar acele autovehicule care depășesc viteza setată, iar, în momentul în care un autoturism depășește această viteză, aparatul radar emite un semnal sonor și înregistrarea se face automat, cu o preînregistrare de circa 30 secunde înainte de acel semnal pentru a se putea înregistra abaterea de la începutul ei; filmare manuală, care presupune că operatorul filmează tot ceea ce intră în raza de vizibilitate a camerei, însă se înregistrează numai ceea ce se dorește de către operator, prin apăsarea unui buton cu această funcție din telecomandă, iar, în momentul în care se apasă butonul de înregistrare, în telecomandă se aprinde și un led de culoare roșie, ceea ce presupune că aparatura a primit comanda și se efectuează înregistrarea, care începe cu o preînregistrare de 30 secunde. Și în situația măsurării vitezei în modul de lucru "filmare manuală" se poate seta o anumită viteză, iar când operatorul radar observă pe ecran o mașină și apreciază "din ochi" că aceasta depășește viteza limită setată, din telecomandă activează unda radar, iar în acest caz aparatul emite un semnal sonor, după care operatorul radar acționează și butonul de înregistrare din telecomandă pentru a se înregistra abaterea. Unda radar nu este lăsată tot timpul activă pentru a preîntâmpina depistarea prezenței lucrătorilor de poliție de către autovehiculele care dețin detectoare de radar. De aceea operatorul trebuie să fie atent la autovehiculele care depășesc viteza limită pentru a putea activa mai întâi unda radar și ulterior pentru a da și comanda de înregistrare a abaterii.

S-a reținut, în continuare, că, după momentul înmânării sumei de bani, martorul denunțător S.H. s-a urcat în autoturismul său și s-a îndreptat spre municipiul Galați. Dându-și seama că a fost victima unui act de corupție, martorul denunțător l-a sunat pe numărul de telefon X1, la ora 17:43:01, pe martorul G.D., la acel moment adjunct al Inspectorului șef al I.P.J. Galați (declarații, proces-verbal listing). În momentul în care martorul denunțător a ajuns în municipiul Galați, s-a întâlnit cu martorul G.D., căruia i-a povestit ce i se întâmplase (declarații). La rândul său, martorul G.D. l-a sunat pe omologul său din cadrul I.P.J. Brăila, martorul C.V.D. și i-a relatat că un echipaj al Poliției Rutiere Brăila, format dintr-o femeie și un bărbat, oprise un cetățean din municipiul Galați, în urmă cu aproximativ 20 de minute, pe DN 22B, iar pentru a nu-l sancționa contravențional, cei doi pretinseseră suma de 700 de RON. Totodată, martorul G.D. i-a transmis omologului său numărul de telefon al martorului denunțător, pentru a-l contacta ulterior. Martorul C.V.D., adjunct al șefului I.P.J. Brăila pe probleme de siguranță publică, a declarat că a fost sunat de către martorul G.D., în legătură cu aspectele menționate anterior, precizând că a luat legătura imediat cu superiorul său, martorul G.A.C., care este desemnat la comanda I.P.J. Brăila (declarații). Împreună, martorii G.A.C. și C.V.D. s-au deplasat la locul indicat, pentru a verifica cele semnalate, dar nu au găsit niciun echipaj de poliție. Martorul C.V.D. a sunat la Dispeceratul Serviciului Rutier Brăila, unde era de serviciu martorul P.A. și s-a interesat de echipajele de poliție rutieră care se aflau pe traseu (declarații). Aflând că echipajul format din inculpații D.O.M. și C.V.G. se află la intersecția Bulevardelor A.I. Cuza și Panait Istrati, din municipiul Brăila, pentru a cerceta un eveniment rutier, martorii G.A.C. și C.V.D. s-au deplasat și ei la fața locului. În momentul în care au ajuns, inculpatul C.V.G. se afla în stradă și efectua măsurători, alături de el aflându-se și agentul de poliție P.D., iar inculpata D.O.M. se afla în autospeciala YYY. Martorul G.A.C. a dispus ca cercetările să fie continuate de către agentul de poliție P.D. și de colegul acestuia, agentul de poliție B.M., care urma să fie chemat la fața locului.

În legătură cu prezența la locul accidentului a agentului de poliție P.D., s-a menționat că acesta fusese chemat în acel loc de către dispecerul P.A. Inițial, dispecerul o sunase pe inculpata D.O.M., care era șef de tură, anunțând-o că avusese loc un accident rutier soldat cu victime omenești, la intersecția Bulevardelor A.I. Cuza și Panait Istrati. Martorul P.A. a contactat-o pe inculpată, la ora 18:01:29, folosind telefonul său mobil X2 (declarații, listing telefoane). Inculpata D.O.M. i-a comunicat că se află la masă, împreună cu inculpatul C.V.G. și, după ce s-a interesat unde se află echipajul de poliție din zona A (martorii P.D. și B.M.), i-a solicitat dispecerului P.A. să îi trimită pe aceștia la fața locului, cu toate că accidentul rutier avusese loc în zona de competență B, acoperită de către inculpați. Martorii P.D. și B.M. au confirmat faptul că au fost trimiși la locul accidentului de către dispecerul P.A., în jurul orei 18:00, motivat de faptul că echipajul format din inculpații D.O.M. și C.V.G. se afla la masă (declarații). Martorul B.M. a declarat că martorul P.D. a fost sunat și de către inculpatul C.V.G., aspect confirmat și de listingul posturilor telefonice, din care rezultă că la ora 18:09:10, inculpatul l-a sunat pe martorul P.D. Cei doi martori s-au deplasat la fața locului și au început cercetările, iar după aproximativ 15 minute, au apărut și inculpații D.O.M. și C.V.G.. Martorul B.M. s-a întors la sediul Poliției Rutiere, pentru a se ocupa de o tamponare, iar colegul său a rămas la fața locului.

După sosirea martorilor G.A.C. și C.V.D., cercetările au fost continuate doar de către martorul P.D., deoarece inculpații au fost conduși la sediul I.P.J. Brăila, de către superiorii lor. Inculpata D.O.M. a mers împreună cu martorul G.A.C., în autoturismul acestuia, iar inculpatul C.V.G. a fost însoțit de către martorul C.V.D., în autospeciala YYY. La sediul I.P.J. Brăila, autospeciala a fost introdusă în garajul de la subsol, iar inculpaților li s-a adus la cunoștință că sunt informații în legătură cu faptul că, în după amiaza zilei respective, au pretins și primit o sumă de bani de la un conducător auto, pentru a nu-l sancționa contravențional. Martorii G.A.C. și C.V.D. i-au întrebat pe inculpați în ce zonă au patrulat și li s-a cerut să arate ce sume de bani deține fiecare (declarații). Inculpatul C.V.G. a afirmat că nu are bani asupra sa și a arătat conținutul buzunarelor de la geaca de serviciu, cămașă și de la pantaloni, precum și partea superioară a șosetei, fără a se efectua o percheziție corporală (declarație). Inculpata D.O.M. a menționat că deține suma de 150 RON, în borsetă, arătând suma martorilor G.A.C. și C.V.D. (declarații). Ambii martori au declarat că niciunul dintre inculpați nu a menționat faptul că în autospecială se află vreo sumă de bani. Ulterior, martorul G.A.C. a verificat interiorul autospecialei, folosind un proiector ce fusese adus de către agentul de poliție I.M., care nu a participat la această activitate (declarații). Cu această ocazie, martorul G.A.C. a descoperit în spațiul de depozitare de la schimbătorul de viteză, o bancnotă îndoită, în valoare de 50 RON (declarații). Fiind întrebați în legătură cu proveniența bancnotei, în prezența martorilor G.A.C. și C.V.D., inculpații au declarat că nu le aparține și că nu știau de existența ei (declarații). Pentru acest motiv, bancnota a fost lăsată de către martorul G.A.C., în același loc în care fusese găsită. Acesta a declarat că, după momentul găsirii bancnotei, inculpatul C.V.G. a afirmat că inculpata D.O.M. ar fi alimentat autospeciala, cu carburant în valoare de 20 RON, din banii personali, după intrarea în serviciu.

La momentul finalizării acestor verificări, în garaj a apărut și martorul A.C., Șeful Poliției Municipiului Brăila, care fusese chemat de către martorul G.A.C. (declarații). Cu toții au urcat în sediul I.P.J. Brăila, unde fiecare inculpat a întocmit câte un raport în legătură cu incidentul petrecut pe Dig. Rapoartele au fost întocmite simultan, dar separat, de către fiecare inculpat, în prezența superiorilor. Cu această ocazie, inculpata D.O.M. a menționat că au depistat un autoturism care circula dinspre municipiul Brăila, pe DIG, cu o viteză de 82 KM/h, dar aparatul radar nu a înregistrat abaterea, motiv pentru care conducătorul auto nu a mai fost sancționat. Ulterior, autospeciala de poliție s-a deplasat în spatele benzinăriei A., pentru ca inculpatul C.V.G. să fumeze o țigară. Acesta a coborât din autoturism și, la un moment dat, inculpata l-a observat discutând cu cetățeanul care fusese oprit înainte, însă nu a auzit ce au discutat. În raportul său, inculpatul C.V.G. a menționat că a fumat în interiorul autospecialei și că nu s-a mai întâlnit cu persoana respectivă.

După întocmirea rapoartelor, inculpații s-au întors la sediul Poliției Municipiului Brăila - Biroul Rutier, inculpata plecând prima, la volanul autospecialei cu nr. YYY. Inculpatul C.V.G. a întocmit în seara respectivă raportul de activitate zilnică, în care a menționat că "în intervalul orar 16:00 - 18:00, a întocmit "schițe dosare". Acest raport a fost avizat de către șeful de tură, inculpata D.O.M., care a acordat și calificativul "Bine".

În cursul aceleiași seri, la ora 21:09:32, martorul C.V.D. l-a contactat telefonic pe martorul denunțător S.H. și l-a invitat la sediul I.P.J. Brăila, a doua zi (declarații, listing telefonic). Pe data de 05 ianuarie 2012, martorul denunțător S.H. s-a prezentat la sediul I.P.J. Brăila, unde a formulat un denunț și a dat o declarație în legătură cu incidentul petrecut cu o seară înainte.

Începând cu aceeași dată, inculpata D.O.M. a fost delegată, pentru o perioadă determinată, la I.P.J. Brăila - Serviciul de Investigare a Fraudelor, iar inculpatul C.V.G. a fost delegat la Poliția Municipiului Brăila - Biroul de Ordine Publică.

Fiind audiați în cursul urmăririi penale, inculpații D.O.M. și C.V.G. nu au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor (declarații). Astfel, inculpații au declarat că, în după amiaza zilei de 04 ianuarie 2012, în jurul orei 16:30, au început să execute serviciul de patrulare, în zona B, cu autospeciala D.L. cu nr. YYY. Cu toate că amândoi cunoșteau că aparatura radar din dotarea autospecialei prezenta unele deficiențe (inculpatul C.V.G. întocmind un raport în acest sens, după ședința operativă din data de 04 ianuarie 2012), au executat serviciul de patrulare cu autospeciala respectivă, inculpata D.O.M. "prezumând că aparatura radar funcționează normal" (declarație din data de 28 februarie 2012). La intrarea în tură, inculpata D.O.M. a declarat că avea 150 RON, iar inculpatul C.V.G. suma de 30 RON, acestea fiind menționate într-un registru special. Inculpatul C.V.G. a declarat că, în momentul în care a pornit motorul autospecialei, "a verificat pe afișajul din bord și a constatat, din citirea cadranului, că nu mai are în rezervor decât 2 litri de motorină", motiv pentru care i-a transmis colegei sale, inculpata D.O.M. că trebuie să alimenteze cu carburant (declarații). În acest sens, s-au deplasat imediat la o benzinărie P. din zona G.M., care se afla la cea mai mică distanță de sediul Biroului Poliției Rutiere și au alimentat rezervorul cu 4 litri de motorină, în valoare de 20 RON. Inculpații au convenit să pună fiecare câte 10 RON, dar întrucât inculpata D.O.M. i-a arătat colegului său că "nu are decât bancnote de 50 RON", inculpatul C.V.G. i-a spus că va achita el suma de 20 RON. Inculpatul a precizat că, în acel moment, colega sa a pus bancnota de 50 RON lângă schimbătorul de viteze, în spațiul de depozitare. Cu toate că, din probatoriul administrat, a rezultat că alimentarea autospecialelor din dotarea Poliției Municipiului Brăila - Biroul Rutier nu se face decât pe bază de card sau pe bază de bon de alimentare eliberat de Serviciul Administrativ al I.P.J. Brăila, de la benzinăriile unde instituția a lăsat în custodie cantități de carburant, în ambele cazuri fiind nevoie de aprobarea conducerii, inculpații au declarat că au alimentat din bani personali, pentru că "datorită orei înaintate, nu mai puteau obține aprobarea conducerii".

S-a constatat, însă, că afirmațiile lor au fost contrazise de martorii G.A.C. și C.V.D., care au arătat că "alimentarea cu carburant a autospecialelor de serviciu ale I.P.J. Brăila se poate efectua la orice oră, de către gestionarul unității, care are acces la aplicația informatică ce permite alimentarea oricărui card cu suma necesară, inclusiv de la domiciliul acestuia, cu aprobarea telefonică a superiorilor". Aceste declarații au fost completate și de martorii I.C. (gestionar la Sectorul Auto Transporturi din cadrul I.P.J. Brăila), P.F., Z.V.B. (șeful Serviciului Rutier), Ș.C. (șeful Biroului Rutier), P.D. și B.M., care au confirmat faptul că metodologia nu permite alimentarea cu carburant folosindu-se banii proprii. În caz contrar, nu ar mai exista corespondența dintre numărul de kilometri parcurși și cantitatea de combustibil alimentată în mod oficial, prin cele două modalități, iar reviziile nu s-ar mai putea face potrivit graficului (declarații). Totodată, prin adresa nr. 9267 din 26 aprilie 2012, I.P.J. Brăila - Serviciul Cabinet a precizat care sunt etapele procedurii de alimentare cu carburanți a autospecialelor I.P.J. Brăila. Astfel, după ce se ia aprobarea conducerii unității pe foaia de parcurs pentru o anumită cantitate de carburant, conducătorul auto prezintă gestionarului carburanților foaia de parcurs aprobată, iar acesta din urmă, după verificare, alimentează cârdul autospecialei, prin intermediul computerului.

Conducătorul auto se prezintă la stația de carburanți P. (care distribuie motorina Euro Diesel 5 și benzină Premium 95 fără plumb), își notează numărul de kilometri afișați în bord, intră în stație și verifică soldul cârdului, după care efectuează alimentarea autospecialei. Ulterior, conducătorul auto se prezintă la casa de marcat și introduce cârdul în cititor, pentru efectuarea plății. Această procedură era valabilă atât în timpul orelor de program, cât și în afara acestuia, fiind interzisă alimentarea cu alte tipuri de carburanți, precum și alimentarea din stațiile P. V sau O.M.V. La orice alimentare cu carburant era obligatoriu să se efectueze plinul rezervorului, aspect ce rezulta din documentele atașate adresei nr. 9267 din 26 aprilie 2012 a I.P.J. Brăila - Serviciul Cabinet.

Martorul I.C. a mai precizat că fiecare autoturism din dotare avea alocată o cotă lunară de combustibil, care se regăsea înscrisă în foaia de parcurs. Pentru autospeciala cu nr. YYY, pentru luna ianuarie 2012, a fost eliberată foaia de parcurs seria S nr. 295929 din 30 decembrie 2011, valabilă până la data de 09 ianuarie 2012. Conform OMAI 599/2008 pentru aprobarea Normativului privind asigurarea tehnică de autovehicule a structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative, la fiecare început de lună, toate autospecialele din dotare au rezervoarele de combustibil pline și li se eliberează noi foi de parcurs. La sfârșitul fiecărei luni, se întocmește centralizatorul de consumuri de carburanți, stabilindu-se plusurile ori minusurile înregistrate în luna respectivă (declarații). Martorul a calculat consumul de motorină al autospecialei YYY, constatând că a avut un consum normal, neînregistrând minusuri sau plusuri de carburanți, ceea ce înseamnă că autospeciala a parcurs kilometrii rezultați din foaia de parcurs, cu cantitatea de combustibil alimentată de la I.P.J. Brăila (centralizatorul realizărilor de consum). De asemenea, martorul I.C. a mai precizat că, oricât de economic ar fi condusă o autospecială, pe timp de iarnă, în oraș, economia de carburant nu poate fi mai mare de 2 - 3 litri, consumul de carburant fiind de 7 - 81/100 km, în condițiile menționate anterior. Martorul a menționat și că la autospeciala D.L., computerul de bord permite în orice moment stabilirea numărului de kilometri pe care îi mai poate parcurge autospeciala din acel moment, cu carburantul existent în rezervor. Conform foii de parcurs seria S nr. 295929 din 30 decembrie 2011, valabilă până la data de 09 ianuarie 2012, în ziua de 04 ianuarie 2012, inculpatul C.V.G. a parcurs 70 km cu autospeciala YYY.

Având în vedere că, din centralizator, a rezultat că autospeciala a avut un consum normal, corespunzător cantității de combustibil alimentat de la I.P.J. Brăila, că martorii P.D. și B.F.O. (agenți de poliție care au efectuat serviciul de patrulare, în ziua de 05 ianuarie 2012, schimbul I, imediat după tura inculpaților) au declarat că autospeciala a avut suficient combustibil în ziua de 05 ianuarie 2012, iar agentul C.A. (și-a desfășurat activitatea pe autospecială, în ziua de 04 ianuarie 2012, în schimbul I) nu a menționat că autospeciala ar fi rămas fără combustibil, s-a concluzionat că inculpații C.V.G. și D.O.M. nu au avut niciun motiv pentru a efectua o pretinsă alimentare cu combustibil a autospecialei, în după amiaza zilei de 04 ianuarie 2012 (declarații), toate probele administrate confirmând faptul că nu s-a efectuat nicio alimentare cu motorină a autospecialei YYY, în ziua de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 16:30 - 17:00. În acest sens, a fost invocată și Nota de constatare seria BR nr. 14928 din 05 martie 2012 a Gărzii Financiare, secția Brăila, din care rezultă că, la stația de carburanți SC O.M.V.P. SRL din Brăila, în data de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 14:00 - 18:00, au fost emise doar șapte bonuri fiscale în valoare de 20 RON, singurul bon pentru motorină fiind emis la ora 17:50. S-a constatat, astfel, că singura alimentare cu motorină în valoare de 20 RON s-a efectuat la ora 17:50, după ce inculpații patrulaseră pe DN 22B (la ora 17:28, martorul denunțător S.H. scosese de pe card, suma de 700 RON), astfel că nu au fost confirmate susținerile inculpaților în sensul că au alimentat autospeciala imediat ce au ieșit în patrulare, în perioada 16:30 - 17:00.

În ceea ce privește momentul depistării martorului denunțător S.H. pe DN 22B, inculpații D.O.M. și C.V.G. au declarat că, în momentul în care se întorceau spre municipiul Brăila, între stația de benzină A. și Restaurantul M., au observat că, din sens opus, venea un autoturism de culoare albastră, marca M., care se deplasa cu o viteză mai mare decât viteza pretins setată de către inculpați, la intrarea în serviciu. În calitate de operator radar, inculpata D.O.M. a acționat butonul din telecomandă pentru propagarea undei radar, iar aparatul a emis semnalul sonor care confirma că acel autoturism se deplasa cu o viteză mai mare decât viteza limită setată.

Inculpata D.O.M. a declarat că, pe monitor și pe aparatul radar din dreapta bordului, a fost afișată viteza de 82 km/h, moment în care a acționat din telecomandă butonul de înregistrare a abaterii, aprinzându-se și ledul roșu care certifica faptul că aparatul înregistra. Auzind semnalul sonor al radarului, inculpatul C.V.G. a pornit semnalele acustice și luminoase ale autospecialei și a întors după autoturismul depistat, care oprise pe marginea șoselei. Ambii inculpați au declarat că martorul denunțător coborâse deja din autoturismul său, în momentul în care ei au oprit în spatele său, însă martorul a precizat că a rămas în autovehicul, așteptând să vină un lucrător de poliție, dar, întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, a coborât și s-a îndreptat spre autospecială.

În acel moment, a coborât și inculpatul C.V.G., care s-a legitimat (declarații). Inculpatul C.V.G. a menționat că i-a adus la cunoștință conducătorului auto că fusese depistat circulând cu viteza de 82 km/h și i-a solicitat documentele personale și ale autoturismului. Martorul denunțător i-a înmânat doar permisul de conducere, aspect susținut și de către acesta din urmă, care a declarat că doar permisul de conducere i-a fost solicitat. Inculpatul C.V.G. a declarat că, în timp ce martorul denunțător își căuta celelalte documente, i-a adus la cunoștință că pentru abaterea respectivă, sancțiunea contravențională prevăzută de lege este aplicarea a șase puncte amendă în cuantum de 420 RON și patru puncte de penalizare, având posibilitatea să achite jumătate din cuantumul amenzii, pe loc sau în 48 de ore (declarații).

Potrivit declarației inculpatului, martorul denunțător ar fi afirmat că "polițiștii brăileni au ceva cu șoferii din Galați", dar că nu ar fi dorit să vadă abaterea înregistrată, aspect contrazis de către martorul denunțător și chiar de către inculpat, în declarația dată în ziua de 08 februarie 2012. Astfel, întrucât viteza indicată i s-a părut exagerată, martorul denunțător a dorit să vadă dacă aparatura radar a înregistrat într-adevăr acea viteză, dar inculpatul C.V.G. i-a precizat că nu îi poate arăta, deoarece acest lucru se întâmplă "numai în cazuri speciale".

Discuțiile dintre inculpat și martorul denunțător s-au purtat în dreptul portierei dreapta față a autospecialei, unde se afla inculpata D.O.M.. Geamul portierei era deschis, iar inculpata putea auzi discuțiile, cu atât mai mult cu cât a și intervenit, spunând că viitorul său soț este din municipiul Galați. Totodată, martorul denunțător a menționat că agentul de poliție nu s-a mai întors în autoturismul său, după ce i-a solicitat documentele, însă ambii inculpați au declarat că agentul de poliție C.V.G. s-a urcat în autospecială, "pentru a verifica dacă s-a înregistrat abaterea, conform metodologiei de lucru cu aparatul radar".

Potrivit metodologiei, în momentul depistării unui autovehicul care a depășit viteza legală, iar autospeciala poliției se află în mișcare, se procedează astfel (pct. 3.3.2.6.2 din Metodologia privind utilizarea echipamentelor video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor); se oprește autoturismul folosit cu semnalele acustice și luminoase și bastonul reflectorizant, după care se întoarce autospeciala pentru a filma autoturismul și din spate; agentul folosit la oprire îi aduce la cunoștință contravenientului fapta săvârșită și sancțiunea ce urmează a fi aplicată și i se cer documentele, timp în care operatorul radar rămâne în autospecială și verifică ceea ce s-a înregistrat pentru a se vedea dacă s-a înregistrat numărul de înmatriculare și viteza. Însă, agentul care solicită documentele nu verifică el dacă s-a înregistrat abaterea, neexistând vreo justificare pentru ca un agent folosit la oprirea autovehiculelor să verifice el personal, după legitimarea conducătorului auto, dacă s-a înregistrat abaterea, de vreme ce aceasta este atribuția operatorului radar. În cazul în care operatorul radar constată că abaterea nu s-a înregistrat, îi aduce la cunoștință acest lucru agentului care a solicitat documentele, în momentul în care acesta vine în autospeciala poliției pentru a completa actul de sancționare. În lipsa acestor elemente, nu se mai sancționează conducătorul auto, deoarece la o eventuală contestație, acesta va avea câștig de cauză. În acest caz, pentru a nu exista suspiciuni, se întocmește un raport pentru a se justifica situația. Datele autovehiculelor oprite, ale conducătorului, viteza și sancțiunea se menționează în registrul radar. În cauză, însă, s-a constatat că niciunul dintre inculpați nu a efectuat astfel de mențiuni în registrul radar și nici nu s-a întocmit un raport justificativ. Totodată, atribuția inculpatului C.V.G. era de a completa actul de sancționare, nu de a urca în autospecială pentru a verifica dacă s-a înregistrat abaterea.

Cât privește viteza cu care a fost depistat autoturismul, s-a reținut că inculpații au declarat că ar fi fost de 82 km/h, iar martorul denunțător a precizat că i s-a spus că ar fi circulat cu 102 km/h. Verificându-se hard-disk-ul utilizat în aparatura radar a autospecialei cu nr. YYY, s-a constatat că avea setată o viteză de 102 km/h, în partea stângă jos a monitorului, atât în ziua de 27 decembrie 2011 (data ultimei înregistrări), cât și în ziua de 05 ianuarie 2012 (la o zi după ce autospeciala a.fost condusă de către inculpatul C.V.G.) (proces-verbal și planșe foto). În legătură cu această viteză, martorul B.F.O., care a efectuat serviciul de patrulare cu autospeciala cu nr. YYY, în ziua de 05 ianuarie 2012, schimbul I, a declarat că, în partea stângă inferioară a ecranului aferent aparaturii radar, se găsește setată o viteză, care reprezintă viteza limită pe segmentul respectiv de drum, dar în ziua de 05 ianuarie 2012, această viteză nu a fost setată de el, ci așa a rămas din zilele anterioare (declarații). S-a constatat că această declarație a martorului, precum și procesul-verbal cu planșele foto menționate anterior, se coroborează cu declarația martorului denunțător, referitoare la viteza care i-a fost adusă la cunoștință de către inculpatul C.V.G.. Tot din verificarea hard-disk-ului din 08 aprilie 2010 a rezultat că, în ziua de 04 ianuarie 2012, nu a fost identificat niciun fișier, adică nu s-a efectuat nicio înregistrare cu aparatura radar. Martora D.A., agent de poliție care se ocupa de verificarea înregistrărilor stocate pe hard-disk-uri, a declarat că operatorii radar nu pot șterge sau interveni în alt mod asupra înregistrărilor, iar pe hard-disk-ul nr. 2 al autospecialei cu nr. YYY nu a fost efectuată nicio înregistrare în ziua de 04 ianuarie 2012. De asemenea, martora a mai precizat că fișierele sunt în ordine cronologică și există continuitate (declarații).

S-a concluzionat, astfel, că pretinsa abatere săvârșită de martorul denunțător S.H. nu a fost înregistrată de către aparatura radar, însă, dacă neînregistrarea abaterii s-ar fi datorat unor deficiențe tehnice, inculpații ar fi trebuit să întocmească un raport în care să se justifice oprirea conducătorului auto și motivul pentru care nu a fost sancționat, raport care nu a fost întocmit.

Cu toate că inculpatul C.V.G. a declarat că nu i-a solicitat martorului denunțător să achite jumătate din amendă și nici nu i-a indicat bancomatul din incinta benzinăriei A., s-a arătat că afirmațiile sale sunt contrazise de către martorul denunțător și de procesul-verbal de redare a imaginilor surprinse în incinta benzinăriei. Astfel, conform declarației martorului denunțător, inculpatul C.V.G. i-a cerut să achite pe loc jumătate din cuantumul amenzii, respectiv suma de 700 RON. Martorul denunțător a fost de acord, însă a precizat că nu deține o sumă atât de mare, decât pe card.

Inculpatul C.V.G. i-a indicat martorului denunțător bancomatul R.B., amplasat în zona Stației de carburanți A., din apropierea locului unde se aflau, solicitându-i să meargă să scoată suma de 700 RON. La aceste discuții a asistat și inculpata D.O.M., care avea calitatea de șef de tură cu atribuții de instruire și control pentru ceilalți agenți de poliție aflați în serviciu. Martorul denunțător S.H. s-a conformat solicitării și s-a deplasat cu autoturismul său la stația de benzinărie indicată, unde a scos de la bancomatul R.B., de pe card, suma de 700 RON, la ora 17:28:20, aspect ce a rezultat și din extrasul de cont depus de către martorul denunțător.

În acest timp, inculpatul C.V.G. a păstrat la el permisul de conducere auto al martorului denunțător. Din procesul-verbal de redare a înregistrărilor video efectuate de sistemul de supraveghere, în interiorul și exteriorul stației de carburanți A., aparținând SC A.P. SRL Brăila, amplasată pe DN 22B, în ziua de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 14:00 - 22:00, a rezultat că, după ce și-a parcat autoturismul în incinta stației de benzinărie și se îndrepta pe jos către bancomat, martorul denunțător a fost supravegheat de către echipajul de poliție, care a trecut cu autospeciala prin stația de benzinărie.

Astfel, în intervalul orar 17:24:17 - 17:24:20, Camera 1, orientată către DN 22B (DIG Galați - Brăila), a surprins momentul în care autoturismul marca M., de culoare albastră, condus de martorul denunțător S.H., s-a deplasat dinspre municipiul Brăila și a încetinit pentru a vira la stânga, către stația de carburanți A., aparținând SC A.P. SRL Brăila, pe aleea din spatele pompelor de alimentare. În intervalul orar 17:24:48 - 17:24:53, Camera 1 a surprins momentul în care din DN 22B (dig Galați - Brăila), dinspre municipiul Brăila a pătruns în incinta stației de carburanți A., aparținând SC A.P. SRL Brăila, pe aleea de lângă clădirea stației, un autoturism al Poliției Rutiere, marca D.L., de culoare albă, inscripționat "Poliția", dotat cu rampă pentru semnale luminoase și acustice.

În habitaclul acestui autoturism, au fost observate două persoane pe banchetele din față, îmbrăcate în vestă reflectorizantă, de culoare galben-verzuie, specifică poliției rutiere. Pătrunderea acestui autoturism în stația de carburanți a fost surprinsă în continuare și de celelalte camere amplasate în exteriorul stației. Astfel, Camera 2 a surprins autoturismul în intervalul orar 17:24:54 - 17:24:55; Camera 3, în intervalul orar 17:24:55 - 17:24:56; Camera 4, în intervalul orar 17:24:55 - 17:24:56 și Camera 5, în intervalul orar 17:24:56 - 17:24:57.

De asemenea, autoturismul menționat a fost surprins la orele 17:24:56 și de Camera 8, aflată în interiorul stației de carburanți și orientată către ușa de acces. În intervalul orar 17:25:31 - 17:25:35, Camera 3 l-a surprins pe martorul denunțător S.H. îndreptându-se către bancomatul R.B., amplasat pe peretele exterior al stației de carburanți, deplasarea denunțătorului spre bancomat fiind surprinsă și de Camera 4, în intervalul orar 17:25:28 - 17:25:31. În intervalul 17:29:34 - 17:29:39, Camera 1 a surprins apariția aceluiași autoturism al Poliției Rutiere deplasându-se pe DN 22 B, dinspre municipiul Brăila spre municipiul Galați.

În dreptul stației de carburanți A., autoturismul a încetinit și virat stânga, intrând în stația de carburanți pe aleea din spatele pompelor de alimentare cu combustibil. În intervalul orar 17:29:40 - 17:29:54, martorul denunțător S.H. a fost surprins de Camera 5, în incinta stației de carburanți- Martorul denunțător S.H. s-a deplasat pe jos dinspre spatele stației de carburanți către DN 22B, având o traiectorie oblică. Acesta s-a oprit lângă o pompă de alimentare cu combustibil, fiind orientat tot cu fața către DN 22B, moment în care și-a făcut apariția autoturismul Poliției Rutiere.

În acest moment, respectiv orele 17:29:47, autoturismul Poliției Rutiere a încetinit în dreptul martorului denunțător, care se găsea orientat cu fața către acest autoturism. Autoturismul respectiv și-a continuat apoi deplasarea către spatele stației de carburanți, moment înregistrat și de Camera 6 la orele 17:29:52, autoturismul fiind imediat urmat de martorul denunțător S.H., care s-a deplasat și el către spatele stației de carburanți. În intervalul orar 17:31:10 - 17:31:15, Camera 5 l-a surprins pe martorul denunțător S.H.

Întorcându-se din spatele stației de carburanți cu direcția de deplasare către DN 22B. În intervalul orar 17:31:43 - 17:31:49, camerele 5, 4, 3, 2, 1 și 8 l-au surprins pe martorul denunțător S.H. părăsind stația de carburanți A. cu un autoturism, marca M., de culoare albastră. S-a constatat, astfel, că, după retragerea sumei solicitate, la ora 17:28:20, echipajul format din subinspector de poliție D.O.M. și agentul șef C.V.G. a pătruns din nou în stația de benzinărie, cerându-i' martorului denunțător să-i urmeze în spatele benzinăriei.

Martorul denunțător s-a deplasat în spatele benzinăriei și i-a înmânat inculpatului C.V.G. suma de 700 RON, pe care o scosese de pe card, iar acesta i-a restituit permisul și i-a spus că poate pleca, "fiind totul în regulă", fără a-i înmâna vreun document justificativ. În legătură cu acest aspect, martorul denunțător a declarat că inculpatul i-a motivat că trebuie să dea din sumă și la alte persoane pentru a putea șterge de pe radar viteza înregistrată. Având în vedere că nu se înregistrase nimic pe hard-disk, primirea sumei de bani pentru ca "alte persoane să șteargă înregistrarea" a fost apreciată ca nejustificată și nelegală.

S-a mai constatat că probatoriul administrat contrazice declarațiile inculpaților, care au afirmat că au intrat pe o alee a benzinăriei doar o singură dată și doar pentru ca inculpatul C.V.G. să fumeze o țigară, fără să se întâlnească și cu martorul denunțător. Cu privire la acest moment, s-a observat că există neconcordanțe chiar în rapoartele întocmite de inculpați în seara zilei de 04 ianuarie 2012. Astfel, în timp ce inculpata D.O.M. a menționat că inculpatul C.V.G. a fumat o țigară în afara autospecialei și s-a întâlnit cu martorul denunțător (fără a cunoaște amănunte legate de conținutul discuției), inculpatul a afirmat că a fumat în interiorul autospecialei și nu s-a întâlnit cu persoana respectivă. Ulterior, fiind audiați, ambii inculpați au declarat că țigara a fost fumată în interiorul autospecialei și nu s-au mai întâlnit cu martorul denunțător.

Potrivit declarațiilor lor, după ce au plecat de la benzinăria A., inculpații D.O.M. și C.V.G. s-au deplasat la restaurantul T. situat pe Șoseaua Focșani, la intersecția cu DE87, din municipiul Brăila.

Aici, au comandat două ciorbe, în valoare de 20 RON, sumă ce a fost achitată de către inculpata D.O.M. Masa nu a fost dusă la bun sfârșit, deoarece inculpații au fost anunțați despre producerea unui accident rutier în municipiul Brăila, la intersecția Bulevardului A.I. Cuza cu strada Panait Istrati și au fost nevoiți să se deplaseze la fața locului.

S-a constatat că afirmațiile inculpaților au fost, însă, contrazise de martorele Ș.O. (ospătar la restaurantul T., în ziua de 04 ianuarie 2012) și C.N. (administrator al restaurantului). Astfel, martora Ș.O. a declarat că în ziua de 04 ianuarie 2012, la lăsarea întunericului, adică la ora 16:30 - 17:00, a închis restaurantul, deoarece nu erau clienți (declarații). Totodată, martora a precizat că, în ziua respectivă, în restaurant, nu a intrat niciun polițist și că doar în cursul lunii decembrie 2011, a venit un echipaj de poliție (un bărbat și o femeie), dar nu pe timpul serii, ci dimineața sau la prânz. Martora a declarat că este posibil ca femeia respectivă să fi fost inculpata D.O.M.. La rândul ei, inculpata a declarat că, anterior datei de 04 ianuarie 2012, mai fusese în restaurantul T., fără a oferi alte amănunte. Și martora C.N. a declarat că restaurantul se închide în jurul orei 17:00, pe timp de iarnă, iar, la începutul anului 2012, nu au avut clienți lucrători de poliție rutieră, în uniformă, nici măcar la ora prânzului (declarații). Martora a menționat că, anterior anului 2012, lucrătorii de poliție veneau în restaurant doar la ora prânzului și comandau Meniul zilei, în valoare de 15 RON sau 22 RON. De. asemenea, din verificarea listingului posturilor telefonice X3 (inculpat C.V.G.) și 0766101646 (inculpata D.O.M.) a rezultat că, în intervalul orar 17:30 - 18:15, inculpații nu s-au aflat în zona restaurantului T., pe șoseaua Focșani. Totodată, s-au remarcat unele neconcordanțe și în ceea ce privește suma pretins achitată de către inculpată pentru masa de la restaurantul T.. Astfel, inculpatul C.V.G. nu a putut oferi o explicație pentru faptul că inculpata nu a avut suma de 10 RON, pentru a achita motorina, dar a putut oferi 20 RON pentru masă. La rândul ei, inculpata D.O.M. a declarat că, la intrarea în schimb, a avut suma de "150 RON în bancnote de 50 RON și circa 20 RON, în bancnote mai mici". Ulterior, inculpata a declarat că e posibil să fi existat o sumă de bani în buzunarele gecii reflectorizante, dar nu a avut cunoștință despre aceasta da intrarea în serviciu și nici când s-ar fi achitat motorina.

Referitor la declarațiile celor doi inculpați în legătură cu proveniența bancnotei de 50 RON, descoperită de martorul G.A.C. lângă schimbătorul de viteze, s-a constatat că acestea sunt contrazise de către superiorii lor. Astfel, în timp ce inculpații au declarat că le-ar fi spus acestora că bancnota' aparține inculpatei D.O.M., martorii G.A.C. și C.V.D. au precizat că inculpații nu au știut cui aparține bancnota și cum a ajuns în acel loc (declarații). Totodată, ambii martori au declarat că inculpata D.O.M. le-a arătat că avea în borsetă suma de 150 RON, sumă pe care o declarase la intrarea în serviciu, deci bancnota respectivă nu-i aparținea. Un alt argument în sprijinul acestei afirmații a fost considerat și faptul că martorul G.A.C. a lăsat bancnota în locul în care o descoperise, tocmai pentru că niciunul dintre inculpați nu declarase că bancnota îi aparține. După întocmirea rapoartelor solicitate de către superiori, inculpații au plecat, pe rând, din sediul I.P.J. Brăila, inculpata plecând singură, cu autospeciala YYY. Fiind audiată, inculpata a declarat că nu s-a mai interesat de bancnota de 50 RON și nu a mai verificat ulterior dacă vreunul dintre colegii săi a găsit acea bancnotă.

La sediul Biroului Poliției Rutiere Brăila, inculpatul C.V.G. a întocmit, în seara respectivă, raportul de activitate zilnică, în care a menționat, în mod nereal, că "în intervalul orar 16:00 - 18:00, a întocmit schițe dosare", raportul fiind avizat de către șeful de tură, inculpata D.O.M., care a acordat și calificativul "Bine". Inculpatul C.V.G. a declarat că "nu a menționat în raportul de activitate că a patrulat pe DN 22B, deoarece în rapoartele de activitate nu se menționează străzile pe unde se acționase". S-a constatat, însă, că inculpatul a consemnat o activitate care nu s-a efectuat, în realitate, în intervalul orar respectiv, iar explicația oferită nu justifică motivul pentru care s-a omis să se menționeze efectuarea patrulării auto în zona de competență. Nici inculpata D.O.M. nu a motivat de ce a avizat un raport de activitate în care se consemnaseră date false.

Așa cum a rezultat din declarațiile inculpaților și ale martorului M.G.C., agent de poliție care a efectuat serviciul în schimbul III (22:00 - 06:00), la Dispeceratul Poliției Rutiere Brăila, inculpata D.O.M. a plecat prima din sediul instituției. Martorul M.G.C. nu a putut preciza dacă inculpata a fost cea care a adus cheile autospecialei la panou și nici .dacă alt lucrător de poliție a luat cheile respective, până la intrarea în următorul schimb (declarații). Din verificările efectuate, s-a constatat că, în ziua de 05 ianuarie 2012, în schimbul I, pe autospeciala YYY, și-au desfășurat activitatea martorii P.D. și B.F.O. Martorul P.D. a declarat că, după ce a luat cheile de la panou, a intrat primul în autospecială, dar nu a găsit nicio sumă de bani. La rândul său, martorul B.F.O. a menționat că nu a găsit nicio sumă de bani, că autospeciala avea suficient combustibil și că aparatura radar a mers normal, înregistrând chiar și o abatere (proces-verbal seria C. PEN. nr. 0707018 din data de 05 ianuarie 2012).

Concluzionând, s-a reținut că materialul probator confirmă în mod indubitabil faptul că inculpatul C.V.G. a primit suma de 700 RON de la martorul denunțător S.H., pentru a nu fi . sancționat contravențional, ca urmare a depășirii vitezei legale pe DN 22B, iar inculpata D.O.M. a participat în calitate de coautor la săvârșirea infracțiunii de luare de mită. Aceasta a asistat la întreaga discuție purtată între martorul denunțător și inculpatul C.V.G., a avut o mică intervenție, iar, în virtutea gradului superior și a atribuțiilor de instruire, coordonare și control asupra activității desfășurate de inculpat, nu a intervenit în nici un fel pentru a stopa activitatea infracțională a acestuia, ci, dimpotrivă, prin această atitudine manifestată a creat în totalitate convingerea martorului denunțător că este de acord cu primirea sumei de 700 RON, pentru a ca în schimbul acesteia să nu fie dispuse măsurile de sancționare prevăzute de lege. S-a apreciat că, în cazul în care inculpata D.O.M. nu ar fi fost de acord cu primirea sumei de 700 RON de la martorul denunțător, ar fi putut dispune ea măsurile de sancționare corespunzătoare și ar fi raportat și superiorilor infracțiunea săvârșită de colegul său, inculpatul C.V.G. Or, în condițiile în care inculpata D.O.M., având grad superior inculpatului C.V.G. și atribuții de control asupra activității desfășurate de acesta, a intervenit în discuția dintre colegul său și martorul denunțător, a cunoscut abaterea contravențională și a avut posibilitatea, dar și obligația legală, de a interveni și de a opri activitatea infracțională a colegului său. Totodată, ușurința și siguranța cu care inculpatul C.V.G. a negociat primirea mitei, în prezența superiorului său, de la martorul denunțător, precum și traseul urmat de către cei doi inculpați în incinta Benzinăriei A., sunt de natură să demonstreze cu prisosință faptul că între cei doi lucrători de poliție a existat o înțelegere prealabilă cu privire la săvârșirea infracțiunii.

Pentru a ascunde comiterea infracțiunii, inculpatul C.V.G. a omis cu bună știință, să menționeze în raportul de activitate, că în intervalul orar 16:00 - 18:00, a fost în patrulare auto, consemnând o cu totul altă situație, care nu corespunde realității. Această situație a fost însușită de către inculpata D.O.M., care a avizat raportul și a acordat calificativul "Bine".

În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați martorul denunțător S.H., martorii C.V.D., G.D., G.C.A., Z.V.B., P.D., B.M., B.F.O., P.A., P.F., A.C., D.D., Ș.C., I.C., D.A., I.M., C.A., M.G.C., C.N., Ș.O. și inculpații C.V.G. și I.(D.)O.M., iar, la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2012, a fost vizionat CD-ul conținând înregistrarea imaginilor din interiorul și exteriorul stației de carburanți A. aparținând SC A.P. SRL Brăila din ziua de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 14.00 - 22.00.

Din administrarea acestor dovezi, Curtea a reținut aceeași situație de fapt descrisă în actul de sesizare constând în aceea că, în ziua de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 14.00 - 22.00, respectiv în schimbul II, pe raza municipiului Brăila, în zona B, care cuprinde zona Calea Galați, cartierele Vidin, Pisc, Ghercea și Digul Brăila Galați, a executat serviciul de patrulare și control al traficului rutier echipajul compus din inculpații D.O.M. - subinspector de poliție și C.V.G. - agent șef principal. Serviciul de patrulare a fost executat de inculpați cu autospeciala YYY, care era dotată cu aparat radar omologat pentru înregistrarea vitezei și a imaginilor din staționare și/sau deplasare, aspect ce rezultă din adresa nr. 319197 din 01 februarie 2012 a Poliției Municipiului Brăila - Biroul Rutier, aflată la dosarul de urmărire penală.

Făcând referire la depoziția martorului denunțător S.H., instanța a arătat că acesta a declarat că, în ziua de 4 ianuarie 2012, în jurul orelor 18.00, în timpul amurgului, circula cu mașina personală dinspre Brăila spre Galați, în coloană formată din mai multe mașini și a fost oprit de un echipaj de poliție, format dintr-un bărbat și o femeie, care i-au comunicat că a depășit viteza legală, respectiv faptul că a circulat cu 102 km/oră și că este pasibil de a fi sancționat cu o amendă în sumă de 1400 RON și suspendarea permisului de conducere auto. I s-a mai adus la cunoștință că, în situația în care va achita amenda pe loc, va plăti jumătate din suma indicată mai sus, respectiv suma de 700 RON. Deoarece martorul a susținut că nu are acești bani, inculpații i-au indicat un bancomat în incinta unei stații PECO, de unde martorul a scos suma de 700 RON, pe care i-a înmânat-o inculpatului C.V.G.. După ce a înmânat suma respectivă inculpatului, acesta i-a înapoiat martorului permisul de conducere, fără a-i da vreo chitanță doveditoare a plății. Reproșându-i acest lucru polițistului, acesta a afirmat că suma de bani îi este necesară pentru a plăti și alte persoane care îl vor ajuta să șteargă de pe radar viteza de deplasare a autovehiculului cu care circula martorul. Acest lucru l-a determinat pe martorul S.H. să reclame fapta polițistului G.D. din Galați.

Din declarațiile martorilor C.V.D., adjunct al șefului I.P.J.. Brăila pe probleme de siguranță publică, și G.A.C., comandant al I.P.J.. Brăila, Curtea a reținut că inculpații au menționat că nu l-au sancționat pe martorul S.H., deoarece radarul din dotare prezenta o defecțiune și că, la percheziția autospecialei cu care au circulat, efectuată în seara zilei de 04 ianuarie 2012, au afirmat că nu au cunoștință de bancnota de 50 RON găsită lângă schimbătorul de viteze al acesteia, care nu le aparține. Referindu-se și la declarațiile inculpaților I.(D.)O.M. și C.V.G., date în fața instanței de judecată, prima instanță a constatat că aceștia au susținut că bancnota de 50 RON găsită lângă schimbătorul de viteze al autospecialei cu care circulau aparține inculpatei și că a pus-o în locul respectiv în momentul în care au alimentat autospeciala.

O altă neconcordanță reținută de instanță pe baza declarațiilor date de inculpați a fost aceea că, după ora 18.00, aceștia au plecat către restaurantul T. pentru a servi masa, aici fiind anunțați telefonic despre faptul că în zona în care ar fi trebuit să patruleze a avut loc un accident de circulație. Astfel, Curtea a arătat că, din declarațiile martorelor C.N. și Ș.O., reiese că restaurantul T., în perioada de iarnă, din lipsă de clienți, își termină activitatea foarte devreme, respectiv la orele 16.30 - 17.00, și că nu-și amintesc ca, în luna ianuarie a anului 2012, să fi servit masa la acest restaurant vreun polițist. De asemenea, martorele și-au amintit că, în ultima lună a anului precedent, au fost polițiști care au servit masa la restaurantul T.

Totodată, Curtea a constatat că, din declarațiile martorilor audiați în fața instanței, a reieșit faptul că, la fiecare început de lună, autospecialele care circulă în trafic aparținând Poliției Rutiere sunt aprovizionate cu carburant și că nu este necesar ca polițiștii să aprovizioneze, din bani proprii, cu carburant aceste autovehicule. Astfel, din declarațiile martorilor P.D. și B.F.O. - agenți de poliție care au efectuat serviciul de patrulare în ziua de 05 ianuarie 2012, schimbul I, deci imediat după tura inculpaților, a rezultat că autospeciala avea suficient combustibil. Mai mult, din verificările făcute la stația de carburanți SC O.M.V.P. SRL din Brăila, unde afirmă inculpații că au alimentat autospeciala cu care lucrau, nu există vreun bon fiscal în sumă de 20 RON din care să reiasă că au alimentat vreun autovehicul cu motorină. De asemenea, din declarațiile inculpaților date în fața instanței de judecată după administrarea tuturor probelor - așa cum au solicitat aceștia, a reieșit faptul că prezența lor în stația de carburanți A. se explică prin aceea că inculpatul C.V. a dorit să meargă în spatele stației de carburanți pentru a fuma o țigară. Au mai arătat cei doi că inculpatul a rămas în autospecială și a fumat țigara, deschizând doar geamul, fără a se întâlni cu martorul denunțător în incinta stației de carburant sau în spatele acesteia.

Concluzionând, instanța de fond a arătat că declarațiile inculpaților I.(D.)O.M. și C.V.G. nu se coroborează cu depozițiile martorilor audiați în cauză, toate neconcordanțele anterior sesizate conducând la ideea că aceștia, prin declarații nesincere, au încercat să acopere faptul că, în timpul patrulării pe DN 22B, au primit, în mod nejustificat, o sumă de bani, al cărei cuantum au încercat fie să-l disimuleze prin susțineri contradictorii, fie să justifice anumite sume prin cheltuieli neefectuate.

A apreciat judecătorul fondului că apare fără sens susținerea inculpaților că s-au deplasat în spatele stației de carburanți pentru ca inculpatul C.V.G. să fumeze o țigară, din moment ce aceștia cunoșteau că lucrul respectiv este nepermis și periculos, iar, pe de altă parte, inculpatul rămânând în mașină să fumeze, putea proceda astfel în orice loc, chiar în timpul mersului cu mașina.

S-a arătat că declarațiile martorului denunțător S.H. se coroborează cu înregistrările video efectuate de sistemul de supraveghere al stației de carburanți A. aparținând SC A.P. SRL Brăila, amplasată pe DN 22B, în ziua de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 14.00 - 22.00. Astfel, din vizionările acestor înregistrări, efectuate atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței, în prezența inculpaților și a apărătorilor acestora, în data de 18 septembrie 2012, a rezultat că atât martorul denunțător, cât și autoturismul marca D.L., de culoare albă, inscripționat "Poliția", dotat cu rampă pentru semnale luminoase și acustice, au pătruns în interiorul stației în intervalul orar 17.24.48, fiind surprins momentul în care martorul denunțător s-a deplasat spre bancomat, iar mașina aparținând Poliției, în care se văd cele două persoane (un bărbat și o femeie) îmbrăcate în costume reflectorizante, s-a deplasat printre pompele de alimentare cu combustibil. De asemenea, a fost surprins și momentul în care, atât autospeciala aparținând Poliției Rutiere, cât și martorul denunțător, s-au deplasat în spatele stației de carburanți. Totodată, din extrasul de cont din data de 31 ianuarie 2012, aflat la dosarul de urmărire penală, reiese că, la data de 04 ianuarie 2012, orele 17.28.20, de la bancomatul aflat în incinta stației de carburant A. Brăila, de pe cârdul bancar aparținând martorului denunțător S.H., a fost extrasă suma de 700 RON.

S-a mai arătat de către prima instanță că inculpații, în momentul în care martorul denunțător le-a cerut să vadă viteza înregistrată pe radar, deoarece i se părea exagerată, au refuzat să dea curs solicitării, afirmând că nu se permite acest lucru decât în cazuri speciale. Mai mult, nu l-au informat pe martor despre faptul că radarul s-ar fi defectat și că nu a înregistrat viteza autoturismului, aspect ce demonstrează, în opinia judecătorului fondului, fie că viteza înregistrată nu depășea limita legală, fie că, depășind viteza legală, inculpații nu au înregistrat-o pentru a ascunde incidentul și a beneficia de această situație.

În plus, în raportul de activitate întocmit de inculpatul C.V.G. și contrasemnat de inculpata D.O.M., aflat la dosarul de urmărire penală, nu se face vorbire nici de incidentul întâmplat pe DN 22B cu privire la martorul denunțător S.H. și nici de faptul că cei doi inculpați ar fi patrulat pe acest segment de drum în data de 04 ianuarie 2012.

S-a apreciat de către Curte că toate aceste probe conduc la concluzia că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, neputând fi reținută solicitarea lor de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În drept, s-a arătat că fapta inculpatei I.(fostă D.)O.M. care, în calitate de lucrător de poliție la Poliția Municipiului Brăila - Biroul Poliției Rutiere, având gradul profesional de subinspector de poliție, cu atribuții de control, în ziua de 04 ianuarie 2012, în timp ce se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu împreună cu inculpatul C.V.G., agent șef de poliție la aceeași unitate de poliție, pe DN 22B, pe un segment de drum aflat în localitate, a acceptat primirea sumei de 700 RON de la martorul denunțător S.H., pentru ca acesta să nu fie sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1400 RON și cu reținerea permisului în vederea suspendării, ca urmare a depășirii vitezei legale pe segmentul de drum respectiv, constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceleiași inculpate care, în seara zilei de 04 ianuarie 2012, în calitatea sa de șef de tură, a contrasemnat raportul de activitate și i-a acordat inculpatului C.V.G. calificativul "Bine", însușindu-și astfel situația descrisă de inculpat în raport, acesta omițând cu știință să consemneze că, în timpul serviciului, și-au desfășurat activitatea pe DN 22B, pe linia depistării autovehiculelor care au depășit viteza, pentru a ascunde primirea sumei de 700 RON de la martorul denunțător S.H., s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de falș intelectual săvârșită în scopul ascunderii unei fapte de corupție, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește fapta inculpatului C.V.G. care, în calitate de lucrător de poliție în cadrul Poliției Municipiului Brăila - Biroul Rutier, având gradul profesional de agent șef de poliție, în data de 04 ianuarie 2012, în timp ce se afla în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, împreună cu inculpata I.(D.)O.M., subinspector de poliție, pe DN 22B, pe un segment de drum aflat în localitate, a pretins și a primit suma de 700 RON de la martorul denunțător S.H., pentru ca acesta să nu fie sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1400 RON și cu reținerea permisului de conducere în vederea suspendării, ca urmare a depășirii vitezei legale pe segmentul de drum respectiv, Curtea a arătat că aceasta se încadrează în drept în dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind infracțiunea de luare de mită.

Fapta aceluiași inculpat care, în seara zilei de 04 ianuarie 2012, a întocmit un raport de activitate și pentru a ascunde pretinderea și primirea sumei de 700 RON de la martorul denunțător S.H., a omis cu știință să consemneze în document că în timpul serviciului și-a desfășurat activitatea pe DN 22B, pe linia depistării autovehiculelor care au depășit viteza, s-a apreciat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual săvârșită în scopul ascunderii unei fapte de corupție, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere cuantumul sumei pretinse și primite de aceștia, apreciat ca fiind relativ mic, motiv pentru care a considerat că o sancțiune penală cu închisoarea orientată spre minimul prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune săvârșită este suficientă pentru îndreptarea lor.

Prin prisma aceluiași aspect, dar și a faptului că inculpații se află la primul impact cu legea penală, Curtea a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 86 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de câte 5 ani, conform art. 862 C. pen., pe durata căruia a impus inculpaților respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) - d) C. pen.

Având în vedere că, față de ambii inculpați, pe parcursul procesului penal, respectiv prin încheierea din data de 10 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 543/44/2012 al Curții de Apel Galați, s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, instanța a menționat că, la data rămânerii definitive a hotărârii, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., se va revoca această măsură preventivă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial Galați, precum și inculpații I.(fostă D.)O.M. și C.V.G., pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele scrise de recurs, susținute oral cu ocazia dezbaterilor, Ministerul Public a invocat greșita condamnare a inculpatului C.V.G. pentru forma agravată a infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, arătând că acesta a fost trimis în judecată pentru varianta calificată a infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar instanța de fond nu a dispus schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen. (1968).

Totodată, Parchetul a criticat sentința Curții de apel sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), susținând că, deși art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) prevede că infracțiunea de luare mită, în ambele variante normative, se sancționează cu închisoare și interzicerea unor drepturi, prima instanță a omis să aplice celor doi inculpați și pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969).

În ceea ce îi privește pe inculpații I.(fostă D.)O.M. și C.V.G., aceștia au criticat sentința Curții de apel sub aspectul greșitei lor condamnări, reiterând apărările formulate în fața primei instanțe și arătând că nu au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor.

Sub aspectul infracțiunii de luare de mită, s-a invocat inexistența faptelor și s-a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., menționându-se, în esență, că hotărârea de condamnare se bazează pe o interpretare eronată a materialului probator administrat în. cauză, acordându-se o valoare deosebită depozițiilor martorului denunțător S.H., cu toate că acestea cuprind aspecte contradictorii și nu se coroborează cu celelalte probe din dosar. În acest sens, s-a făcut trimitere la declarațiile date de inculpați atât în fața organelor de anchetă penală, cât și a primei instanțe, la cele ale martorilor P.D., C.A., B.M., P.F., B.F., M.G.C. și D.A., care, în opinia recurenților, ar confirma varianta de desfășurare a evenimentelor susținută de aceștia pe întreg parcursul procedurii judiciare, precum și la extrasul de cont depus de S.H. și la rezultatul percheziției corporale la care inculpații au fost supuși în seara de 4 ianuarie 2012 la sediul I.P.J. Brăila, care confirmă împrejurarea că nu au primit de la martorul denunțător suma de 700 RON, așa cum a susținut acesta.

Raportat la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, s-a arătat că inculpatul C.V.G. nu avea obligația legală sau regulamentară de a consemna în raportul de activitate întocmit la data de 4 ianuarie 2012 străzile pe care a patrulat în desfășurarea activităților de serviciu, precum și faptul că respectivul document a fost completat după ce inculpații fuseseră chestionați, în acea seară, de către șefii lor, martorii C.V.D. și G.C.A., în legătură cu prezența lor și acțiunile întreprinse pe DN 22B, nemaipunându-se problema de a ascunde acest aspect, astfel încât s-a considerat că atât fapta reținută în sarcina recurentului, cât și cea de care este acuzată inculpata I.(fostă D.)O.M., care a contrasemnat acel raport de activitate, nu sunt prevăzute de legea penală, solicitându-se, pe cale de consecință, achitarea lor în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

În ședința publică din data de 14 noiembrie 2013, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. (1968) raportat la art. 323, art. 324 C. proc. pen. (1968), Înalta Curte a procedat la audierea inculpaților I.(fostă D.)O.M. și C.V.G. și a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de cei doi recurenți, dispunând, totodată, din oficiu, readministrarea probei testimoniale constând în audierea martorilor S.H., C.V.D. și G.C.A.

La termenul de judecată din data de 27 martie 2014, având în vedere modificările intervenite prin Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a acestuia, a recalificat căile de atac promovate în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și de inculpații I.(fostă D.)O.M. și C.V.G., ca fiind apeluri, cadrul procesual în care s-a realizat, în continuare, judecarea acestora fiind dat de prevederile art. 411 - art. 425 C. proc. pen.

Astfel, la același termen de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (11) raportat la art. 381 C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea martorilor S.H. și C.V.D., iar, la data de 22 mai 2014, la ascultarea martorului G.C.A., încuviințând, totodată, la acest din urmă termen, potrivit art. 420 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 100 C. proc. pen., proba testimonială solicitată de cei doi apelanți inculpați, constând în reaudierea martorului A.C., probă ce a fost administrată în ședința publică din data de 18 septembrie 2014.

Examinând cauza atât în privința motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că apelurile declarate de inculpații I.(fostă D.)O.M. și C.V.G. nu sunt întemeiate, iar apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați este fondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

1. Astfel, realizând propriul examen al materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, Înalta Curte, contrar susținerilor apelanților inculpați I.(fostă D.)O.M. și C.V.G., constată că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, reținând, în esență, că aceștia, în calitate de lucrători de poliție în cadrul Poliției Municipiului Brăila - Biroul Poliției Rutiere, la data de 4 ianuarie 2012, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DN 22B, pe un segment de drum aflat în localitate, au pretins și primit (inculpatul C.V.G.), respectiv acceptat primirea (inculpata I.O.M.) sumei de 700 RON de la martorul denunțător S.H., pentru ca acesta să nu fie sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1400 RON și cu reținerea permisului de conducere în vederea suspendării, ca urmare a depășirii vitezei legale pe segmentul de drum respectiv. Totodată, în seara aceleiași zile, inculpatul C.V.G., în calitate de agent șef de poliție, a întocmit un raport de activitate, ce a fost contrasemnat de inculpata I.O.M. (având gradul profesional de subinspector de poliție) în calitate de șef de tură, în cuprinsul căruia, pentru a ascunde pretinderea și primirea sumei de 700 RON de la martorul denunțător S.H., a omis cu știință să consemneze că, în timpul serviciului, și-a desfășurat activitatea pe DN 22B, pe linia depistării autovehiculelor care au depășit viteza.

Deși pe întreg parcursul procedurii judiciare, inculpații au manifestat o atitudine nesinceră, de negare a faptelor reținute în sarcina lor, susținând că, în data de 4 ianuarie 2012, nu au pretins, primit sau acceptat primirea de la martorul denunțător S.H. a vreunei sume de bani cu titlu de mită și că nu exista obligația legală sau regulamentară de a se consemna în raportul zilnic străzile pe care lucrătorii de poliție au patrulat în desfășurarea activităților de serviciu, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că vinovăția acestora este pe deplin dovedită, nefiind întemeiate criticile invocate în acest sens de apelanții inculpați.

În ceea ce privește săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de luare de mită, relevante sunt, așa cum a arătat și judecătorul fondului, depozițiile martorului denunțător S.H., menținute pe întreg parcursul procesului penal, în care acesta a arătat în mod constant că, în data de 4 ianuarie 2012, în jurul orelor 17:00, în timp ce se deplasa dinspre Brăila spre Galați cu autoturismul M. cu nr. de înmatriculare ZZZ, pe un segment de drum aflat în localitate, a fost oprit de un echipaj de poliție format din cei doi inculpați, aducându-i-se la cunoștință de către C.V.G. - care i-a solicitat doar permisul de conducere - că a depășit viteza legală pe sectorul de drum respectiv, fiind înregistrat de aparatul radar cu 102 km/oră, și că, pentru a nu fi sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1400 RON și cu reținerea permisului de conducere, trebuie să achite suma de 700 RON, lucrătorul de poliție indicându-i și un bancomat aparținând R.B. situat în incinta benzinăriei A. aflată în apropiere, de unde putea să scoată respectiva sumă de bani. A mai arătat, de asemenea, denunțătorul că la întreaga discuție a asistat, din interiorul mașinii de poliție care avea deschis geamul de la portiera din dreapta față, inculpata I.(fostă D.)O.M., că, în timp ce s-a deplasat la bancomatul din incinta stației de carburanți auto, a fost urmărit și supravegheat, din autoturism, de cei doi lucrători de poliție, că după ce a extras cei 700 RON de la bancomat, inculpatul C.V.G. i-a făcut semn să se deplaseze într-un loc retras din spatele benzinăriei, unde i-a înmânat acestuia, în prezența coinculpatei, suma de bani pretinsă, fiindu-i restituit permisul de conducere, dar fără a-i fi eliberat vreun act doveditor, moment în care, solicitând explicații, inculpatul i-a replicat că, din suma respectivă trebuie să dea o parte și altor persoane pentru a șterge înregistrarea de pe aparatul radar, martorul dându-și, astfel, seama că a fost victima unui act de corupție.

Chiar dacă declarațiile martorului S.H. sunt oscilante sub aspectul momentului în care inculpatul C.V.G. a coborât din autoturismul poliției, după ce denunțătorul a fost oprit în trafic, Înalta Curte apreciază că aceste ezitări nu pot fi considerate. o dovadă a nesincerității martorului, astfel cum au încercat să sugereze apelanții, ci sunt scuzabile și explicabile prin perioada mare de timp scursă de la data producerii incidentului. Oricum, sub acest aspect, Înalta Curte consideră că nu prezintă relevanță în ce privește probarea vinovăției inculpaților stabilirea momentului în care inculpatul C.V.G. a coborât din autoturism, respectiv înainte sau după ce martorul denunțător a ajuns în dreptul acestuia, ci împrejurarea, recunoscută, de altfel, de către ambii apelanți, că toată discuția s-a purtat lângă mașina poliției și a fost percepută ca atare de către inculpata I.(fostă D.)O.M., aflată în interiorul autoturismului, pe scaunul din dreapta față, în timp ce geamul de la portieră era deschis, aceasta neavând nicio reacție și acceptând, practic, solicitările adresate de către colegul său conducătorului auto.

Pentru aceleași considerente, nu poate fi primită mei susținerea apelanților referitoare la depozițiile martorului S.H. în legătură cu semnul ce i-a fost adresat de inculpatul C.V.G. pentru a se îndrepta în spatele benzinăriei, din moment ce afirmațiile denunțătorului cu privire la deplasarea sa în acel loc sunt confirmate de înregistrările video efectuate de sistemul de supraveghere, în interiorul și exteriorul stației de carburanți A., aparținând SC A.P. SRL Brăila. Astfel, din procesul-verbal de redare a acestor înregistrări, rezultă că, în data de 4 ianuarie 2012, în intervalul orar 17:29:40 - 17:29:54, martorul S.H. a fost surprins de Camera 5 în incinta benzinăriei, deplasându-se pe jos dinspre spatele stației de carburanți către DN 22B, având o traiectorie oblică. Acesta s-a oprit lângă o pompă de alimentare cu combustibil, fiind orientat cu fața către DN 22B, moment în care și-a făcut apariția autoturismul Poliției Rutiere, în care se aflau ce doi inculpați. În acest moment, respectiv orele 17:29:47, mașina de poliție a încetinit în dreptul denunțătorului, care se găsea orientat cu fața către acest autoturism, după care și-a continuat deplasarea către spatele stației de carburanți, aspect înregistrat și de Camera 6 la orele 17:29:52, autoturismul fiind imediat urmat de denunțător, care s-a deplasat și el către spatele stației de carburanți. În intervalul orar 17:31:10 - 17:31:15, Camera 5 l-a surprins pe S.H. întorcându-se din spatele stației de carburanți cu direcția de deplasare către DN 22B, iar între 17:31:43 - 17:31:49, camerele 5, 4, 3, 2, 1 și 8 l-au surprins pe acesta părăsind stația de carburanți A. cu un autoturism marca M., de culoare albastră.

Așa cum a considerat și judecătorul fondului, relevante sub aspect probator sunt și celelalte înregistrări video efectuate în ziua de 4 ianuarie 2012 de sistemul de supraveghere al stației de carburanți A. aparținând SC A.P. SRL Brăila, din care rezultă preocuparea celor doi inculpați de a-l urmări și supraveghea pe martorul S.H. în intervalul de timp în care acesta s-a aflat în incinta benzinăriei pentru a extrage de la bancomatul aparținând R.B. suma de bani pretinsă de lucrătorul de poliție C.V.G., lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă apelantul, cu acceptul colegei sale, I.(fostă D.)O.M., nu i-ar fi solicitat denunțătorului respectiva sumă, astfel cum, în mod nereal, au susținut aceștia cu prilejul audierii lor de către organele judiciare.

În acest sens, Înalta Curte reține, din procesul-verbal de redare a înregistrărilor video, că, în intervalul orar 17:24:17 - 17:24:20, Camera 1, orientată către DN 22B, a surprins momentul în care autoturismul marca M. condus de martorul S.H. s-a deplasat dinspre municipiul Brăila și a încetinit pentru a vira la stânga, către stația de carburanți A., pe aleea din spatele pompelor de alimentare, iar, în intervalul orar 17:24:48 -17:24:53, momentul în care, din DN 22B, dinspre municipiul Brăila, a pătruns în incinta benzinăriei, pe aleea de lângă clădirea stației, un autoturism al Poliției Rutiere, marca D.L., de culoare albă, inscripționat "Poliția", dotat cu rampă pentru semnale luminoase și acustice, în habitaclul căruia au fost observate două persoane pe banchetele din față, îmbrăcate în vestă reflectorizantă de culoare galben-verzuie, specifică poliției rutiere.

Pătrunderea acestui autoturism în stația de carburanți a fost surprinsă în continuare și de celelalte camere amplasate în exteriorul stației, și anume Camera 2 în intervalul orar 17:24:54 - 17:24:55, Camera 3 în intervalul orar 17:24:55 - 17:24:56, Camera 4 în intervalul orar 17:24:55 - 17:24:56 și Camera 5 în intervalul orar 17:24:56 - 17:24:57. De asemenea, autoturismul poliției a fost surprins la orele 17:24:56 și de Camera 8, aflată în interiorul stației de carburanți și orientată către ușa de acces. În intervalul orar 17:25:31 - 17:25:35, Camera 3 l-a surprins pe martorul S.H.

îndreptându-se către bancomatul R.B., amplasat pe peretele exterior al stației de carburanți, deplasarea denunțătorului spre bancomat fiind surprinsă și de Camera 4, în intervalul orar 17:25:28 -17:25:31. Totodată, în intervalul 17:29:34 - 17:29:39, Camera 1 a surprins apariția aceluiași autoturism al Poliției Rutiere deplasându-se pe DN 22B, dinspre municipiul Brăila spre municipiul Galați, în dreptul stației de carburanți A. acesta încetinind, virând stânga și intrând în benzinărie pe aleea din spatele pompelor de alimentare cu combustibil.

Deși apelanții au încercat să justifice prezența lor în incinta stației de carburanți auto prin dorința inculpatului C.V.G. de a fuma o țigară, Înalta Curte apreciază, în deplin acord cu prima instanță, că această susținere apare ca neîntemeiată, fiind greu de crezut că inculpatul a ales să fumeze tocmai într-un loc în care acest lucru este strict interzis. Pe de altă parte, din traseul parcurs de autospeciala Poliției în incinta benzinăriei, aceasta deplasându-se, inițial, printre pompele de alimentare cu carburanți, după care s-a apropiat de denunțător și, ulterior, concomitent cu acesta, s-a îndreptat în spatele stației de alimentare, rezultă cu claritate că scopul pătrunderii inculpaților în benzinărie a fost acela de a-l urmări și supraveghea pe martorul S.H. pe durata de timp necesară extragerii de la bancomat a celor 700 RON pretinși și de a-i indica, ulterior, locul unde acesta urmează să le remită respectiva sumă de bani. Împrejurarea că momentul remiterii efective a sumei de bani nu a fost înregistrat de sistemul de supraveghere nu se explică prin aceea că respectivul moment nu ar fi existat, astfel cum au susținut apelanții, ci prin faptul că, în spatele stației de carburanți auto, nu erau amplasate camere de luat vederi, acesta fiind și motivul pentru care inculpații l-au urmat pe denunțător în incinta benzinăriei, iar C.V.G. i-a indicat, după extragerea celor 700 RON de la bancomat, locul unde urma, ulterior, să se deplaseze în scopul remiterii acestora către lucrătorii de poliție.

Nesinceritatea apelanților cu privire la explicația oferită pentru a justifica pătrunderea autospecialei Poliției în interiorul stației de alimentare cu carburanți auto rezultă și din faptul că, în rapoartele întocmite la solicitarea superiorilor lor, în seara de 4 ianuarie 2012, aceștia au prezentat diferit (atât între ei, cât și față de susținerile făcute, ulterior, cu ocazia audierii de către organele judiciare) modul de derulare a evenimentelor, I.(fostă D.)O.M. menționând că inculpatul C.V.G. a fumat o țigară în afara autoturismului și s-a întâlnit cu martorul denunțător, în timp ce inculpatul C. a arătat că a fumat în interiorul mașinii și nu s-a întâlnit cu respectiva persoană.

Aspectele relatate de denunțător au fost confirmate și de martorul G.D., la data respectivă adjunct al inspectorului șef al I.P.J. Galați, pe care martorul îl cunoștea dinainte și la care a apelat pentru a-i relata cele întâmplate și a-i solicita sprijinul, acesta contactându-l, la rândul său, pe omologul său din Brăila, martorul C.V.D., căruia i-a transmis, cele menționate de către S.H., în sensul că, în urmă cu puțin timp, denunțătorul a fost oprit, pe DN 22B, de un echipaj al Poliței Rutiere Brăila, format dintr-un bărbat și o femeie, care, pentru a nu-l sancționa contravențional, i-au pretins suma de 700 RON, pe care acesta a remis-o.

Nu pot fi, totodată, omise, în aprecierea vinovăției celor doi apelanți sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, depozițiile martorilor G.C.A. și C.V.D., adjuncți ai inspectorului șef al I.P.J. Brăila, primul fiind desemnat la comanda unității, care, la sesizarea telefonică a martorului G.D., au demarat, chiar în seara de 4 ianuarie 2014, o anchetă internă, luând legătura cu martorul S.H. și convocându-l la sediul Poliției pentru a da declarații, verificând interiorul autoturismului cu care s-au deplasat în acea zi inculpații și solicitându-le întocmirea unui raport cu privire la derularea evenimentelor reclamate. Ambii martori au arătat, cu ocazia audierii lor de către organele judiciare, că martorul G.D., în discuția purtată cu C.V.D., a menționat că echipajul rutier care l-a oprit pe conducătorul auto S.H. a fost compus dintr-un bărbat și o femeie, dovadă că însuși denunțătorul a făcut această precizare, că, după conducerea inculpaților la sediul Poliției, C.V.G. a susținut că nu are nicio sumă de bani asupra lui, arătând conținutul buzunarelor de la geaca pe care o purta, iar inculpata I.(fostă D.)O.M. că nu are decât suma de 1500 RON declarată la intrarea în schimb, prezentând-o șefilor ei ierarhici, precum și împrejurarea că aceștia, întrebați fiind de către cei doi martori, au arătat că suma de 50 RON găsită între cele două scaune din față ale autoturismului de serviciu nu le aparține și nu știu cum a ajuns acolo, fapt ce l-a determinat pe martorul G.C.A. să lase bancnota în locul în care a fost găsită.

Această din urmă precizare a martorilor G.C.A. și C.V.D., făcută în mod constant în cuprinsul tuturor declarațiilor date în cauză, vine să contrazică susținerile celor doi apelanți în sensul că suma de 50 RON găsită în interiorul autoturismului ar fi aparținut inculpatei I.(fostă D.)O.M. și că respectiva mențiune ar fi fost făcută de către ambii inculpați cu ocazia verificării mașinii și întrebării ce le-a fost adresată de către superiorii lor în legătură cu apartenența bancnotei, motiv pentru care instanța de ultim control judiciar apreciază că, în mod corect, apărarea formulată sub acest aspect de acuzați a fost înlăturată de judecătorul fondului, neputând fi reținută nici de Înalta Curte.

Deși împrejurarea că, pe parcursul verificărilor efectuate de martorii G.C.A. și C.V.D. în seara de 4 ianuarie 2012, asupra inculpaților nu s-a găsit suma de 700 RON a fost considerată de apelanți ca o dovadă a nevinovăției lor, instanța de apel nu poate primi respectiva apărare, având în vedere, pe de o parte, faptul că cercetările au vizat exclusiv interiorul autoturismului Poliției cu care s-au deplasat aceștia, nefiind realizată o percheziție corporală, așa cum, în mod nereal, acuzații au încercat să acrediteze, iar, pe de altă parte, că respectiva împrejurare nu poate demonstra, prin ea însăși, în lipsa coroborării cu alte probe, faptul că nu s-ar fi săvârșit, anterior, acțiunea de pretindere și primire a sumei de bani, dată fiind distanța relativ mare în timp între cele două momente (cel al primirii sumei de 700 RON de la denunțător și cel al efectuării verificărilor la sediul I.P.J. Brăila), în care inculpații au avut posibilitatea reală de a ieși din posesia sumei de bani în discuție, cu atât mai mult cu cât, o perioadă de timp, au desfășurat activități ce exced atribuțiilor de serviciu, cu toate că se aflau în timpul programului de lucru.

Este adevărat că apelanții au explicat această absență de la serviciu prin prezența lor la restaurantul "T.", unde ar fi servit masa, însă, în mod corect, susținerile lor au fost înlăturate de Curtea de apel, fiind contrazise de depozițiile martorelor Ș.O. și C.N. Astfel, audiate fiind, acestea au arătat, în mod constant, că, în timpul iernii, restaurantul se închidea în jurul orelor 16:30 - 17:00, datorită lipsei de clienți, și că nu îl recunosc pe inculpatul C.V.G. ca fiind client al localului, în plus martora C.N., care fusese de serviciu, în calitate de ospătar, în ziua de 4 ianuarie 2012, menționând că niciodată lucrătorii de poliție, în uniformă, nu frecventaseră restaurantul în timpul serii, ci serviseră doar masa de prânz. Depozițiile martorelor se coroborează și cu listingul convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpați, din care rezultă că, în ziua de 4 ianuarie 2012, în intervalul orar 17:30 - 18:15, aceștia nu s-au aflat în zona restaurantului T., pe șoseaua Focșani.

Încercând să justifice faptul că, în seara zilei de 4 ianuarie 2012, cu ocazia verificărilor efectuate de conducerea Inspectoratului, asupra inculpatului C.V.G. nu a fost găsită nicio sumă de bani, cu toate că, la intrarea în tură declarase suma de 30 RON, iar asupra inculpatei I.(fostă D.)O.M. s-ar fi găsit, potrivit susținerilor sale, cel mult 100 RON, precum și bancnota de 50 RON din autoturism, care i-ar fi aparținut, cei doi apelanți au arătat, în plus față de mențiunea privind prezența lor la restaurantul "T.", unde inculpata ar fi plătit consumația în valoare de 20 RON, că, imediat după plecarea în tură, constatând că nu aveau suficient carburant, s-ar fi oprit la o benzinărie P. ca să alimenteze cu motorină autoturismul de serviciu, inculpatul C. fiind cel care ar fi suportat costul acesteia în sumă de 20 RON.

În mod justificat, însă, prima instanță a înlăturat și aceste apărări, care au fost contrazise nu doar de Nota de constatare seria BR nr. 14928 din 5 martie 2012 a Gărzii Financiare Brăila, din care reiese că la stația de carburanți SC O.M.V.P. Marketing SRL Brăila din str. Grădinii Publice nr. 22, în data de 4 ianuarie 2012, în intervalul orar 14:00 - 18:00, singurul bon pentru motorină în valoare de 20 RON a fost emis la ora 17:50, deci ulterior consumării incidentului de pe DN 22B, ci și de/depozițiile martorilor G.C.A.

și C.V.D., care au confirmat posibilitatea alimentării cu carburant a autospecialelor de serviciu al I.P.J. Brăila la orice oră, de către gestionarul unității, care are acces la aplicația informatică ce permite alimentarea oricărui card cu suma necesară, inclusiv de la domiciliul acestuia, cu aprobarea telefonică a superiorilor (aspect ce reiese și din cuprinsul adresei nr. 9267 din 26 aprilie 2012 a I.P.J. Brăila - Serviciul Cabinet), declarații ce se coroborează întru totul cu cele ale martorilor I.C., P.F., Z.V.B., P.D. și B.M., care au menționat că metodologia nu permite alimentarea cu carburant din banii proprii pentru că, în acest caz, nu ar mai exista corespondența dintre numărul de kilometri parcurși și cantitatea de combustibil alimentată în mod oficial, iar reviziile nu s-ar mai putea face potrivit graficului.

În plus, martorul I.C. a arătat că, pentru autoturismul de serviciu cu care s-au deplasat în data de 4 ianuarie 2012 inculpații, fusese eliberată foaia de parcurs nr. 295929 din 30 decembrie 2011, concomitent cu efectuarea plinului de combustibil, iar, în urma calculării consumului de motorină, s-a constatat că autospeciala respectivă a avut un consum normal, neînregistrând minusuri sau plusuri de carburanți, împrejurare ce atestă faptul că aceasta a parcurs numărul de kilometri rezultați din foaia de parcurs cu cantitatea de combustibil alimentată de la I.P.J.

Brăila.

În același sens, al constatării nesincerității inculpaților cu privire la aceste susțineri, trebuie relevate și precizările martorilor P.D. și B.F.O., lucrători de poliție care au preluat autoturismul în ziua de 5 ianuarie 2012, schimbul I, imediat după tura inculpaților, și care au arătat că acesta avea suficient combustibil, precum și cele ale martorului C.A., agent de poliție care și-a desfășurat activitatea pe autospecială în ziua de 4 ianuarie 2012, în schimbul I, acesta menționând că nu a observat ca mașina să fi rămas fără motorină.

Cu toate că apelanții au mai invocat în apărarea lor împrejurarea că aparatul radar aflat în dotarea autospecialei cu care s-au deplasat nu ar fi înregistrat abaterea săvârșită de martorul S.H. din cauza unor deficiențe, situație în care nu ar fi putut să îl sancționeze contravențional și, ca atare, nu s-ar fi justificat pretinderea și primirea unei sume de bani de la denunțător în scopul de a nu-și îndeplini această îndatorire, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că susținerea inculpaților este neîntemeiată și nu poate fi valorificată în plan probator, nefiind susținută de celelalte dovezi administrate în cauză.

Într-adevăr, așa cum rezultă din depozițiile martorilor P.D., B.M. și C.A., care au utilizat autospeciala cu nr. de înmatriculare YYY, aceștia au observat de-a lungul timpului existența unor probleme în funcționarea radarului montat pe aceasta, pe care le-au semnalat inculpatului C.V.G., căruia îi fusese repartizat respectivul autoturism. Totodată, reiese din actele dosarului că, pe baza sesizărilor verbale primite din partea celorlalți lucrători de poliție care folosiseră mașina de serviciu, precum și a propriilor constatări vizând deficiențe în funcționarea telecomenzii aparatului radar, inculpatul C.V.G., în urma ședinței organizate pe această temă în ziua de 4 ianuarie 2012 la nivelul Serviciului Rutier din cadrul I.P.J..

Brăila, a întocmit un raport în cuprinsul căruia a semnalat respectiva defecțiune la telecomanda radarului, arătând că aceasta nu transmite întotdeauna comenzile date. Contrar, însă, celor susținute de apelanți, Înalta Curte arată că toate aceste probe nu demonstrează existența unor probleme în funcționarea aparatului radar sau a telecomenzii aferente acestuia în data de 4 ianuarie 2012, ci a unor defecțiuni sporadice, constatate de lucrătorii de poliție care au folosit în decursul timpului autospeciala cu nr. de înmatriculare YYY, neexistând niciun document (raport) întocmit de inculpați sau de martorii care s-au deplasat în acea zi sau ulterior cu autoturismul și care să fi identificat o asemenea deficiență.

Dimpotrivă, martorii P.D. și B.F.O., cei care au preluat autoturismul în ziua de 5 ianuarie 2012, schimbul I, au menționat, audiați fiind, că aparatura radar a funcționat în parametri normali, cel din urmă martor menționând chiar că nu a identificat niciodată deficiențe în funcționarea acestuia. De asemenea, nici martorul C.A., care și-a desfășurat activitatea pe autospecială în ziua de 4 ianuarie 2012, în schimbul I, nu a declarat că ar fi observat vreo problemă cu privire la aparatura radar sau telecomanda aferentă. De altfel, așa cum rezultă din declarațiile inculpaților, care se coroborează sub acest aspect cu cele ale martorului S.H., nici aceștia nu au adus la cunoștința denunțătorului existența unei defecțiuni a aparaturii radar, martorul arătând doar faptul că a solicitat lucrătorului de poliție să-i arate înregistrarea abaterii, însă acesta a refuzat, replicându-i că nu este permis acest lucru decât în situații speciale.

Ca urmare, apărarea apelanților, care au arătat că nu ar fi aplicat amenda contravențională întrucât aparatul radar a prezentat o defecțiune și nu a înregistrat abaterea săvârșită de către martorul S.H., apare ca nefondată și nesusținută de probele dosarului, fiind pe deplin justificată concluzia la care a ajuns judecătorului fondului în sensul că, fie autoturismul condus de denunțător nu a depășit viteza legală, fie că, deși a. depășit această viteză, inculpații nu au acționat telecomanda aparatului radar și nu au înregistrat abaterea, pentru a ascunde incidentul și a beneficia de situația creată.

Având în vedere toate probele la care s-a făcut anterior referire, ce au fost judicios interpretate și evaluate de prima instanță, Înalta Curte constată că, în mod întemeiat, s-a reținut în sarcina inculpatului C.V.G. faptul că, în data de 4 ianuarie 2012, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu împreună cu inculpata I.(fostă D.)O.M., al cărei acord tacit l-a avut, a pretins și primit de la martorul denunțător S.H. suma de 700 RON pentru a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv pentru a nu-l sancționa contravențional și a nu dispune reținerea permisului de conducere, faptă încadrată, în drept, în dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, instanța de apel apreciază că materialul probator analizat dovedește, cu certitudine, participația penală, în forma coautoratului, a inculpatei I.(fostă D.)O.M. la comiterea infracțiunii de luare de mită pentru care a fost condamnată de Curtea de apel, fiind întrunite, în speță, elementele constitutive ale acestei infracțiuni atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective. Așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, inculpata a asistat la întregul dialog purtat între colegul său, C.V.G., și martorul S.H., percepând ca atare scopul pretinderii sumei de bani, l-a însoțit pe coinculpat, inițial, în incinta stației de alimentare cu carburanți pentru a-l urmări și supraveghea pe denunțător în timp ce extrage de la bancomat suma de bani pretinsă, iar, ulterior, în spațiul din spatele benzinăriei, unde a avut loc întâlnirea cu martorul și remiterea efectivă a banilor, împrejurare în care ar fi fost de neconceput ca inculpatul C.V.G. să fi acționat fără acordul apelantei inculpate, aceasta fiind cea care, în orice moment, putea să-l oprească din activitatea infracțională, în virtutea atribuțiilor de coordonare și control pe care le avea. Este adevărat că inculpatul C.V.G. a fost cel care a condus "negocierile" cu conducătorul auto, însă totul s-a întâmplat cu acordul apelantei, în condițiile în care, având grad superior colegului său și atribuții de control asupra activității desfășurate de acesta, avea obligația legală de a interveni și de a pune capăt acțiunilor ilicite personal constatate. Însă, inculpata, deși a asistat la discuțiile purtate între C.V.G. și martorul denunțător și, așa cum s-a arătat, a perceput scopul pretinderii sumei de bani, nu a acționat pentru a opri activitatea infracțională a colegului său, ci, dimpotrivă, l-a însoțit pe acesta în momentul remiterii efective a sumei de bani.

Față de toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte constată că nu sunt incidente cu privire la infracțiunea de luare de mită ce a format obiectul acuzației penale dispozițiile art. 369 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., invocate în cuprinsul motivelor de apel, urmând a fi înlăturate criticile formulate sub acest aspect de către inculpați.

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, reținută în sarcina inculpaților în concurs cu cea de luare de mita, Înalta Curte arată că, potrivit art. 289 C. pen. (1969), aceasta constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii lui, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări. Infracțiunea se comite în varianta agravată prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, printre altele, atunci când a avut ca scop ascunderea săvârșirii unei infracțiuni de corupție.

În cauză, din probele administrate, rezultă că, în seara de 4 ianuarie 2012, pentru a ascunde comiterea infracțiunii de luare de mită, inculpatul C.V.G. a întocmit un raport de activitate, ce a fost contrasemnat de inculpata I.(fostă D.)O.M., în calitate de șef de tură, în cuprinsul căruia a menționat nereal că, în intervalul orar 16:00 - 18:00, a efectuat "Schițe dosare", omițând, astfel, să consemneze incidentul produs pe DN 22B, în cadrul activității de depistare a autovehiculelor care au depășit viteza legală. Or, neconcordanța dintre activitatea inserată de inculpatul C.V.G. în cuprinsul înscrisului și cea efectiv-desfășurată în perioada de timp menționată reprezintă rezultatul unei acțiuni de alterare a adevărului, prin atestarea în conținutul raportului a unor date false și omisiunea consemnării unor împrejurări corespunzătoare realității, în scopul evident al ascunderii infracțiunii de luare de mită comisă în legătură cu martorul denunțător S.H. Totodată, prin contrasemnarea raportului de activitate și acordarea calificativului "Bine", inculpata I.(fostă D.)O.M. a confirmat aspectele nereale atestate în cuprinsul înscrisului, ce vizau chestiuni esențiale privind activitățile desfășurate de coinculpat pe durata programului de lucra, cu toate că știa că acestea nu corespund adevărului, faptă prin care a urmărit același scop al ascunderii infracțiunii de corupție săvârșită anterior.

Chiar dacă nu exista obligația consemnării în raportul de activitate a tuturor străzilor pe care echipajul de poliție a patrulat, lucrătorii de poliție aveau îndatorirea - așa cum reiese din adresa nr. 161690/5 decembrie 2012 a I.P.J. Brăila - Compartimentul juridic, invocată de apelanți - de a menționa în cuprinsul acestuia principalele activități desfășurate într-o tură de lucru, or, incidentul în care a fost implicat în data de 4 ianuarie 2012 martorul denunțător S.H. pe DN 22B se încadrează în această categorie și, ca urmare, astfel cum a reținut și instanța de fond, trebuia consemnat în înscrisul întocmit la finalul programului de serviciu din ziua respectivă.

Împrejurarea că, anterior întocmim și semnării raportului de activitate, inculpații C.V.G. și I.(fostă D.)O.M. redactaseră, la solicitarea martorilor G.C.A. și C.V.D., alte rapoarte în care au expus propria variantă privind derularea incidentului din data de 4 ianuarie 2012 de pe DN 22B, nu este de natură să conducă la transpunerea faptei de care sunt acuzați în afara ilicitului penal și la exonerarea lor de răspundere penală, astfel cum au susținut aceștia, cele două categorii de înscrisuri având un caracter distinct și producând efecte juridice diferite. Infracțiunea de fals intelectual s-a consumat în momentul semnării, respectiv contrasemnării raportului de activitate de către inculpați, fără să aibă vreo importanță sub aspectul caracterizării faptelor ca infracțiuni mențiunile făcute de aceștia în cuprinsul altor documente anterioare, care, așa cum s-a arătat, au alt regim juridic și produc consecințe juridice diferite.

Ca urmare, față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că faptele reținute în sarcina inculpaților C.V.G. și I.(fostă D.)O.M. sunt prevăzute de legea penală și întrunesc 'toate elementele de conținut ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, motiv pentru care nu poate da curs solicitării de achitare a acestora, în temeiul art. 369 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

2. Criticând hotărârea Curții de apel pentru nelegalitate, Parchetul a susținut, pe de o parte, că aceasta l-a condamnat pe inculpatul C.V.G. pentru infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, deși intimatul fusese trimis în judecată pentru varianta normativă prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar, pe de altă parte, că prima instanță a omis să aplice celor doi inculpați pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969), deși aceasta era obligatorie, potrivit art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) și art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind întemeiate.

Astfel, se constată că, prin rechizitoriul nr. 17/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, inculpatul C.V.G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, și de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, reținându-se că a comis faptele de care este acuzat în calitate de agent șef de poliție în cadrul Poliției Municipiului Brăila - Biroul Rutier, având printre principalele atribuții de serviciu îndrumarea, supravegherea și controlul traficului rutier în zona de responsabilitate, constatarea și aplicarea sancțiunilor contravenționale pentru nerespectarea normelor rutiere de către participanții la trafic, constatarea și aplicarea de sancțiuni contravenționale pentru abateri constatate cu mijloace tehnice omologate, efectuarea cercetării la fața locului a accidentelor de circulație soldate cu victime și soluționarea evenimentelor rutiere soldate cu pagube materiale, întocmirea fișei accidentului, prezentarea zilnică către șeful de tură a raportului cu activitățile proprii desfășurate.

Deși, din fișa aferentă postului ocupat de inculpat la data de 4 ianuarie 2012 și din actele dosarului, nu rezultă că acesta exercita și atribuții de control, chestiune ce nu a fost ridicată și pusă în discuția contradictorie a procurorului și a părților nici de către instanța de fond, aceasta, în minuta și dispozitivul sentinței pronunțate, a dispus condamnarea intimatului C.V.G. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969), cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, împrejurare de natură să afecteze legalitatea hotărârii și să impună reformarea ei sub acest aspect.

Este adevărat că art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 face trimitere, sub aspectul regimului sancționator al infracțiunii de luare de mită pe care o incriminează, la prevederile alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969), însă cele două variante normative au un caracter distinct și nu pot fi suprapuse, subiectul lor activ fiind unul diferit, respectiv funcționarul cu atribuții de control, în cazul infracțiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969), cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, și funcționarul cu atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, în ce privește infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pe de altă parte, Înalta Curte arată că, potrivit art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când norma de incriminare prevede această pedeapsă, iar cuantumul pedepsei principale stabilite de instanță este de cel puțin 2 ani închisoare [alin. (1)].

În cauză, prin sentința penală apelată, instanța de fond a stabilit în privința ambilor inculpați câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, însă a omis să aplice și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, deși textul C. pen. care incriminează fapta ca infracțiune - atât în varianta tip, cât și în forma agravată - și la care face trimitere și legea specială, prevede obligativitatea aplicării acesteia pe lângă pedeapsa principală stabilită.

Având în vedere aceste dispoziții legale, pe care prima instanță nu le-a aplicat, deși erau incidente în cauză, precum și cele ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, și ținând seama de împrejurarea că inculpații I.(fostă D.)O.M. și C.V.G. au comis infracțiunile de luare de mită pentru care au fost condamnați folosindu-se de funcția de polițiști pe care o exercitau la acea dată, Înalta Curte, admițând apelul Parchetului și desființând, în parte, hotărârea primei instanțe, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), va aplica acestora pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969), pe o durată de 2 ani, pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) (în cazul inculpatului C.V.G.), respectiv alin. (2) C. pen.1969 (în cazul inculpatei I.O.M.) cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. De asemenea, va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969) în privința ambilor inculpați.

3. Examinând apelurile declarate în cauză și din perspectiva prevederilor art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care s-a constatat că respectivele dispoziții sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri și, respectiv din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidență în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, constată că legea penală mai favorabilă este, în speță, cea anterioară, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpați.

Astfel, apelanții inculpați au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) (în cazul inculpatului C.V.G.), respectiv alin. (2) C. pen. anterior (în cazul inculpatei I.O.M.) cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 de ani și interzicerea unor drepturi, ce își găsește corespondent în noua reglementare în dispozițiile art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fiind pedepsită cu închisoarea de la 4 ani la 13 ani și 4 luni și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.

Totodată, inculpații au fost acuzați de comiterea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, pentru care se prevedea pedeapsa închisorii de la 6 luni la 7 ani, în prezent aceasta fiind incriminată de art. 321 alin. (1) C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Rezultă, așadar, că pentru ambele infracțiuni ce formează obiectul acuzației penale, noile reglementări stabilesc doar o limită maximă a pedepselor inferioară celei prevăzute de vechea codificare, în timp ce minimul special prevăzut de textele de incriminare este mai mare decât cel stabilit de legea anterioară, situație în care, dat fiind faptul că, în cauză, sancțiunile penale aplicate inculpaților sunt egale cu minimul special prevăzut de vechea reglementare și având în vedere dispozițiile legale care reglementează tratamentul penal al pluralității de infracțiuni sub forma concursului, efectele suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și sfera obligațiilor impuse condamnaților pe durata acesteia, se observă că legea care, în ansamblul dispozițiilor sale incidente în speță, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpați este legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluționării prezentelor apeluri.

În acest sens, Înalta Curte arată că, spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancționării concursului de infracțiuni, prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. 1969), codificarea actuală instituie cumulul juridic cu spor fix și obligatoriu (art. 39 C. pen.), astfel încât, în situația în care, în cauză, faptele inculpaților I.(fostă D.)O.M. și C.V.G. ar fi încadrate în noile texte de incriminare, s-ar ajunge, ca efect al readaptării pedepselor în raport cu noile limite și aplicării tratamentului penal al pluralității de infracțiuni, la câte o pedeapsă rezultantă ce ar depăși cuantumul sancțiunilor penale stabilite prin hotărârea primei instanțe, în temeiul legii penale anterioare.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere, în aplicarea art. 5 C. pen., sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării prevăzute de legile succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. Ca urmare, deși art. 92 C. pen. prevede o durată a termenului de supraveghere mai redusă decât durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 86 C. pen. (1969), se observă că noua lege penală generală nu mai prevede ca efect al împlinirii termenului de supraveghere reabilitarea de drept a condamnatului (așa cum prevedea art. 866 C. pen. anterior), iar art. 93 C. pen. instituie obligativitatea impunerii unui set de obligații, ce anterior aveau caracter facultativ, situație în care, și din această perspectivă, dispozițiile Codului penal anterior se învederează ca fiind mai avantajoase pentru inculpați.

Ca urmare, față de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpații I.(fostă D.)O.M. și C.V.G. este legea penală anterioară care, în ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de incriminare și de sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale, precum și la instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a apelanților, creează acestora o situație mai avantajoasă, motiv pentru care toate aspectele invocate în apel de acuzare și apărare au fost analizate prin raportare la prevederile acesteia, ca lege penală mai favorabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din noul C. pen.

4. În consecință, având în vedere motivele expuse, pe larg, la pct. 2 din considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, va desființa, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.V.G. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969), iar, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. (1969), va contopi pedeapsa stabilită prin prezenta decizie cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința atacată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, urmând ca inculpatul C.V.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969) - în baza art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), Înalta Curte va aplica inculpatei I.(fostă D.)O.M., pe lângă pedeapsa principală a închisorii stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969), cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969).

Va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969) în privința ambilor inculpați și va menține modalitatea de executare a pedepselor stabilită prin sentința penală atacată.

Totodată, pentru motivele arătate la pct. 1 și 3 din considerente, Înalta Curte va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, iar, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate împotriva acesteia de inculpații I.(fostă D.)O.M. și C.V.G.

Ținând seama de faptul că apelanții inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) și 4 C. proc. pen., se va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați împotriva Sentinței penale nr. 22/F din 6 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.V.G. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 condamnă pe inculpatul C.V.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedeapsa stabilită prin prezenta decizie cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința atacată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, urmând ca inculpatul C.V.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969).

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. (1969) aplică inculpatei I.(fostă D.)O.M., pe lângă pedeapsa principală a închisorii stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969).

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969) în privința ambilor inculpați.

Menține modalitatea de executare a pedepselor, stabilită prin sentința penală atacată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații I.(fostă D.)O.M. și C.V.G. împotriva aceleiași hotărâri.

Obligă apelanții inculpați la plata sumei de câte 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2 octombrie 2014.

Procesat de GGC - GV