Sufficiency of intercepted calls and absence of objective evidence for abuse of office and bribery charges against public officials

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul T.E. constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 157, pronunțată la data de 28 noiembrie 2012. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva sentinței penale nr. 94 din 29 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de inculpații C.L.I. și T.E. împotriva sentinței penale nr. 94 din 29 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța.

În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achită pe inculpatul C.L.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009 ).

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării a faptelor reținute în sarcina inculpatului T.E. din infracțiunea prev. de art. 13" din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009), respectiv art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 23 februarie 2009).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009).

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.E. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (fapta din data de 23 februarie 2009).

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului T.E. pe durata unui termen de încercare de 3 ani. stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (1)și (2) C. pen. a interzis inculpatului T.E. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., precum și interzicerea dreptului de a exercita profesia de polițist. conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a b) C. pen., precum și interzicerea dreptului de a exercita profesia de polițist, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. în măsura în care nu contravin deciziei Curții de Apel și s-a făcut aplicarea art. 192 C. proc. pen. referitoare la cheltuielile judiciare.

Pentru a decide astfel, Curte de apel a avut în vedere următoarele:

1.1. Prin sentința penală nr. 94 din 29 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.L.l. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 C. pen. (fapta din data de 11 august 2007). deorece fapta nu există.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de dispozițiile art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000, în ref. la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009) a condamnat pe inculpatul C.L.I. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. In baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru inculpat. în baza art. 861 alin. (1) C. pen. a fixat termen de încercare de 5 ani, termen compus din pedeapsa aplicată la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul s-a stabilit că se va supune măsurilor de supraveghere prev de art. 861 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. în baza art. 86J alin. (4) C. pen. a încredințat supravegherea executării măsurilor stabilite în sarcina inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. l 1 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.E. pentru săvrșirea infracțiunii de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev.de dispozițiile art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. deoarece faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.

În baza art. 131 din Legea nr. 78/2000, în ref. la art. 248 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele din 23 februarie 2009 și 01 martie 2009 ) a condamnat pe inculpatul T.E. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. în baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în baza art. 86 C. pen. a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru inculpat.

În baza art. 862 alin. (1) C. pen. a fixat termen de încercare de 5 ani. termen compus din pedeapsa aplicată la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani.

Pe durata termenului de încercare a impus inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prev de art. 861 alin. (1) lit. a)-d0 C. pen. respectiv: să se prezinte la datele iîxate la Serviciul de probațiune: să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă: să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 861 alin. (4) C. pen. a încredințat supravegherea executării măsurilor stabilite în sarcina inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespeetării dispozițiilor legale privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a suspat și executarea pedepselor accesorii.

Tribunalul a reținut că inculpatul C.L.I. este agent șef de poliție la S.P.R. din cadrul I.P.J. Constanța și face parte din structurile poliției judiciare potrivit avizului din 2007.

Inculpatul T.E. este agent principal de poliție la S.P.R.-B.S.C.M.U. din cadrul I.P.J. Constanța și face parte din structurile poliției judiciare potrivit avizului din 2008, după cum rezultă din procesul verbal din data de 02 aprilie 2010 (fila 81.)

În fapt, in sarcina inculpaților Tribunalul a reținut următoarele:

Pentru inculpatul C.L.I.:

La data de 04 martie 2009, numitul B.S.C. a formulat un denunț penal la Biroul Anticorupție pentru Județul Constanța împotriva agentului de poliție C.L.I. sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunii de luare de mită, faptă constând în aceea că la data de 11 august 2007 a pretins și a primit de la denunțător suma de 100 euro, în schimbul promisiunii de încălcare a atribuțiilor de serviciu privind anularea a trei amenzi de circulație, în valoare totală de 1092 lei, întocmite pe numele tatălui denunțătorului.

Din denunțul penal și declarația numitului B.S.C. rezultă următoarele: în ziua de 25 aprilie 2007, tatăl denunțătorului, pe nume B.G. a fost implicat într-un accident de circulație în timp ce conducea autoturismul, pe str.C. din mun. Constanța, în sensul că, neadaptând viteza de deplasare a lovit în partea din spate autoturismul, condus de martorul B.G.

În urma coliziunii, cele două autoturisme au suferit avarii, pentru constatarea cărora, conducătorii auto s-au prezentat la B.T.U. al S.P.R. Constanța. Nu a fost întocmit proces verbal de constatare întrucât conducătorul auto B.G. fiind bolnav cardiac și cu un comportament impulsiv nu a avut răbdarea necesară pentru a aștepta agentul de poliție, în scopul de a indica persoana care a condus autoturismul implicat în coliziune. în aceste împrejurări, potrivit declarației denunțătorului, în luna august 2007, acesta s-a prezentat la inculpatul C.L.I., care își desfășura activitatea la B.T.U. al S.P.R. Constanța pentru a-i cere lămuriri cu privire la accidentul de circulație în care a fost implicat tatăl său. Cu acest prilej, inculpatul i-a prezentat denunțătorului un dosar din care lipsea procesul verbal cu privire la accidentul de circulație, lipsa fiind motivată de inculpat pe considerentul că nu a avut toate elementele necesare de la tatăl denunțătorului care se considera nevinovat. Denunțătorul i-a prezentat inculpatului două procese verbale de sancționare contravențională după cum sunt atașate la dosar și i-a cerut lămuriri inculpatului cu privire la modalitatea în care urmează a se proceda pentru instrumentarea accidentului de circulație.

La data de 11 august 2007, denunțătorul B.S.C. s-a prezentat din nou la inculpatul C.L.I. cu actele indicate de acesta, prilej cu care a fost întocmit procesul verbal, fără a fi de față și martorul C.F.D. și a fost completată declarația privind împrejurările accidentului.

În cadrul discuției cu inculpatul C.L.I., denunțătorul l-a întrebat pe acesta cum să procedeze cu procesele verbale de sancționare contravențională. Inculpatul i-a răspuns: "Vrei să închidem dosarul?. Vii cu o atenție.", împrejurare față de care denunțătorul l-a întrebat pe inculpat „Cât reprezintă atenția?", acesta răspunzându-i „100 euro". Cu același prilej, inculpatul i-a pretins denunțătorului potrivit declarației acestuia. Îmi aduci atenția, plătești doar amenda de circulație" consemnată în procesul verbal de constatare a accidentului de circulație, respectiv 195 lei noi. În 48 ore. Iar celelalte amenzi contravenționale de câte 351 lei le voi anula."

A doua zi. denunțătorul s-a prezentat la inculpat în biroul acestuia, unde i-a oferit suma de 100 euro pretinsă și i-a pus la dispoziție actele tatălui său. Ulterior, denunțătorul a achitat amenda de 195 lei, stabilită prin procesul verbal din data de 11 august 2007 și i-a remis inculpatului permisul de conducere al tatălui care era suspendat pe o perioadă de 3 luni. potrivit aceluiași proces verbal.

În luna ianuarie 2009. denunțătorul a aflat telefonic de la mama sa că părinții săi figurează la organul fiscal cu trei amenzi de circulație neplătite, cu toate că tatăl său formulase contestații împotriva proceselor verbale de sancționare contravențională. După revenirea sa clin voiaj. în ziua de 03 aprilie 2009. denunțătorul B.S.C. s-a deplasat la biroul inculpatului C.L.I. și i-a reamintit că. în vara anului 2007 i-a oferit suma de 100 euro, ca urmare a pretinderii sale. de față fiind și martorul A.F.

Convorbirea cu inculpatul C.L.I. a fost înregistrată de denunțătorul B.S.C. pe telefonul mobil, iar conținutul acesteia a fost prezentat în ziua de 04 martie 2009 la D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța.

Din redarea în formă scrisă a conținutului convorbirii ambientale purtate la data de 03 martie 2009 de denunțătorul B.S.C. cu inculpatul C.L.I., ce constituie mijloc de probă conform dispozițiile art. 916 alin. (2) C. proc. pen., care precizează că „înregistrările efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții, orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege", rezultă că inculpatul se cunoaște cu martorul A.F., care l-a însoțit pe denunțător la biroul său, în ziua în care 11 august 2007.

Denunțătorul i-a solicitat inculpatului restituirea banilor pe care i-a dat, întrucât a plătit amenzile despre care l-a asigurat că nu le va plăti. La insistența denunțătorului de a i se restitui suma de 100 euro, inculpatul a recunoscut că, „Cu cine am vorbit la rândul meu. I-am zis băi. Ia de aicea, sărut-mâna și vezi ce rezolvi cu treaba asta. Gata mă, s-a rezolvat."

De asemenea, inculpatul a precizat că și-a amintit că a vorbit cu o persoană căreia i-a zis,.Ia, mă, de aici jumătate și tu, și astea, la revedere", urmând ca. colegul de la implementare să .rezolve treaba". Relevantă este recunoașterea inculpatului că „și astăzi" procedează la fel, în sensul „Băi nea V.. Ia și tu ăsta și rezolvă-l"; „ Ia d-aicea un covrig, mănâncă un covrig elegant". În cele din urmă, inculpatul C.L.I. i-a restituit denunțătorului suma de 100 euro în două bancnote de câte 50 euro. pentru care denunțătorul i-a mulțumit.

La dosarul s-a atașat C.D., pus la dispoziție de denunțător cu înregistrarea discuției purtate cu inculpat în ziua de 03 martie 2009.

Pentru inculpații C.L.I. și T.E. Tribunalul a reținui următoarea faptă comisă împreună :

Potrivit planului de acțiune tip "B" pentru noaptea de 28/29 februarie 2009 și anexei sale de la filele 35-38 voi.II, rezultă că inculpații C.L.I. și T.E.. împreună cu agenții de poliție C.E. și M.D., au format echipa nr. 6. în noaptea de 28 februarie 2009/01 martie 2009. între erele 03.00-06.00. care a acționat pe b-dul Tomis zona centrală, inculpatul C.L.I. conducând autoturismul M.A.I.

Potrivit planului de acțiune, inculpații aveau ca îndatoriri:

- prevenirea și combaterea încălcării normelor rutiere care generează accidente;

- depistarea persoanelor care conduc autovehicule sub influența băuturilor alcoolice sau în stare de ebrietate;

- depistarea autovehiculelor înmatriculate în străinătate și care circulau ilegal pe raza de competență:

- descoperirea în trafic a autovehiculelor furate, etc.

La ora 04.54 din dimineața zilei de 01 martie 2009. martorul B.G.. .-a sunat pe agentul de poliție R.G.C., care nu făcea parte din nici o echipă din planul de acțiune, post telefonic interceptat în conformitate cu dispozițiile legale și în cadrul discuției i-a precizat că a lovit omul (unul) când dădea cu spatele, menționându-i, și mi-a murit omul".

Agentul de poliție R.G.C. care este cercetat pentru fapte de corupție în Dosarul nr. 2203/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, disjuns din Dosarul penal nr. 368/P/2009. i-a indicat martorului B.G., cercetat și acesta alături de R.G.C. în același dosar, să plece de la locul accidentului .și ce dacă. pleacă de acolo" întrebându-l dacă l-a văzut cineva.

B.G. i-a precizat agentului de poliție R.G.C. că la locul accidentului este un polițist, indicându-i numele de T. Fapt pentru care R.G.C. i-a cerut martorului să i-l dea la telefon pe inculpatul T.E. căruia să-i transmită că urmează sâ discute cu R.

Formând echipă cu acesta și aflându-se în apropierea inculpatului T.E.. continuarea discuției telefonice cu R.G.C. a fost făcută de inculpatul C.L.l. căruia R.G.C. îi cere să-și încalce atribuțiile de serviciu cu privire la constatarea accidentului pentru că .vine băiatul după aia.lasă-l dracu că." Urmare traficului de influență exercitat de R.G.C., inculpații C.L.l. și T.E. nu au întocmit nici un document cu privire la evenimentul rutier în care a fost implicat martorul, potrivit procesului verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice.

În cursul urmăririi penale au fost verificate toate evenimentele înregistrate în noaptea de 28 februarie 2009 ora 07.00 - 01 martie 2009 ora 07.00. însă nu se regăsește nici un eveniment rutier în care să fi fost implicat martorul B.G.

Au fost efectuate verificări și la S.C.J.U. Constanța pentru identificarea unei eventuale victime ca urmare a accidentului comis de către B.G.. însă nu a fost identificată nici o persoană.

Din procesul verbal de investigare din data de 17 martie 2010. rezultă că în noaptea de 28 februarie 2009/01 martie 2009, când s-au aflat în echipa nr. 6. inculpatul C.L.l. nu a întocmit nici un proces verbal de sancționare, iar T.E. a întocmit 2 procese verbale.

În declarația martorului B.G. s-a precizat că în dimineața de 01 martie 2009. ora 04,54 nu a purtat convorbiri telefonice cu agentul de poliție R.G.C.. întrucât telefonul său mobil, era suspendat pentru neplata abonamentului. Declarația martorului este contrazisă de mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv listingul convorbirilor telefonice prezentat de SC T.R. SA ca urmare a autorizării de către Tribunalul Constanța, din care rezultă cu certitudine că acesta a comunicat telefonic, în sensul arătat mai sus cu R.G.C.

La data de 06 aprilie 2010 potrivit procesului verbal i-a fost prezentată martorului B.G. înregistrarea audio a convorbirilor purtate în dimineața zilei 01 martie 2009, împrejurare față de care a declarat că își recunoaște vocea, iar transcrierea convorbirilor este efectuată în mod corect, mai puțin afirmația „am lovit omul" în loc de „am lovit unul", neavând de formulat alte obiecțiuni.

Față de modul concret de comitere a faptei, se constată că. în sarcina celor doi inculpați se reține comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de dispozițiile art. 13" din Legea nr. 78/2000. întrucât prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, aceștia i-au creat avantaje patrimoniale și nepatrimoniale numitului B.G., persoană implicată în accidentul rutier. în sensul neconstatării faptei și nesancționării sale.

La data de 23 februarie 2009 martorul L.L. a fost oprit în trafic de către inculpatul T.E. aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. împreună cu reprezentantul R.A.R. D.D. în timp ce conducea autoturismul pe șoseaua Mangaliei, la ieșirea din mun.Constanța. în vederea efectuării de verificări.

Cu acest prilej, reprezentantul R.A.R., martorul D.D. a procedat la efectuarea controlului tehnic al autoturismului, timp în care conducătorul auto. L.L. l-a sunat de pe telefonul său mobil pe agentul de poliție R.G.C. și i-a cerut acestuia să intervină pe lângă inculpatul T.E. și reprezentantul R.A.R. D.D. în scopul de a nu-l sancționa contravențional pentru nereguli la autoturismul său. potrivit procesului verbal de transcriere a convorbirilor telefonice.

Drept urmare inculpatul T.E. nu i-a mai verificat documentele conducătorului auto L.L. respectiv certificatul de înmatriculare din care rezulta că era expirată inspecția tehnică, din data de 13 decembrie 2008, iar reprezentantul R.A.R. D.D. nu a mai procedat la întocmirea raportului de control tehnic în trafic, așa cum s-a mai întâmplat și în data de 02 iulie 2009.

Încălcându-și atribuțiile de serviciu ca urmare a traficului de influență exercitat de R.G.C., inculpatul T.H. nu a procedat la sancționarea contravențională a conducătorului auto L.L. în conf. cu dispozițiile art. 112 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.care prevede că certificatul de înmatriculare se reține de către Poliția Rutieră în cazul când vehiculul nu are inspecția tehnică valabilă. cu o dovadă înlocuitore cu drept de circulație pentru 15 zile. săvârșind astfel infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în ref la art. 248 C. pen.

Din procesul verbal de investigație din 17 martie 2010 rezultă că în ziua de 23 februarie 2009 inculpatul T.E. aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind circulați pe drumurile publice, a întocmit 13 procese verbale de sancționare contravențională. însă nici unul pe numele conducătorului auto L.L.

în sarcina inculpaților C.L.I. și T.E. s-a mai reținut că în perioada 2006-2009. primul și în perioada 2008-2009. al doilea, au sustras din cadrul S.P.R. al I.P.J. Constanța, documente și înscrisuri în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care au fost descoperite la domiciliile lor cu prilejul perchezițiilor domiciliare efectuate la data de 25 iunie 2009.

Astfel, la domiciliul inculpatului C.L.I. au fost descoperite următoarele documente:

- Raport al ag. șef. C.L. din data de 20 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Raport al ag. șef. C.L. din data de 20 mai 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Fișă de evidență a auto.

- Declarație de tamponare a numitului C.C.M. din 30 aprilie 2009.

- Alcotest Drager pentru C.C. cu rezultat 0.00mg/l.

- Certificat înmatriculare auto, poliță de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A. CI. și P.C. aparținând numitului C.C.M.

- Plic adresat SC A.C. SRL cu confirmare de primire.

- Adresă S.P.R. .C-ta, către SC A.C. SRL din 07 mai 2009.

- Declarație tamponare a numitului I.A.F. din 19 noiembrie 2008.

- Adresă S.P.R. C-ța, către SC A.C. SRL, din 18 iunie 2 009.

- Raport al ag. șef. C.L. din data de 15 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Raport al ag.șef C.L. din data de 15 mai 2 009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Fișă de evidență a auto.

- Declarație de tamponare a numitului C.V.C. din data de 25 aprilie 2009.

- Certificat înmatriculare, poliță de asigurare de răspundere civilă auto R.CA. și autorizație de reparații.

- Autorizație de reparații și a unui înscris olograf.

- Plic adresat SC E.F.R. SA și confirmare de primire.

- Adresa S.P.R. C-ța, către SC E.F.R. SA din 30 aprilie 2009.

- Adresa S.P.R. C-ța, către SC E.F.R. SA din 18 iunie 2009.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 24 iunie 2 009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Fișă de evidență pentru auto.

- Declarație tamponare a numitului S.I. din 03 februarie 2009.

- Copie P.C. și C.I. aparținând numitului S.I., copie certificat înmatriculare pentru auto și copie poliță de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A.

- Adresa S.P.R. C-ța, către SC T.C. SA din 10 iunie 2009.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 21 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Fișă de evidență pentru auto.

- Declarație tamponarea numitei l.S.G. din 01 iunie 2009.

- Certificat de înmatriculare pentru auto și copie P.C. l.S.G., copie poliță de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A.

- Adresă S.P.R. C-ța, către S.A. din 16 iunie 2009.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 18 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Fișă evidență auto.

- Declarație tamponare a numitei P.M. din 29 mai 2009.

- Copie C.I. și P.C. aparținând numitei P.M., copie poliță de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A. și copie certificat de înmatriculare pentru auto.

- Adresa S.P.R. C-ța, către SC D.T. SRL din 05 iunie 2009.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 18 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării - fișă de evidență auto.

- Declarație de tamponare a numitului C.M. din 29 mai 2009.

- Continuare declarație de tamponare a numitului C.M. din 29 mai 2009.

- Copie poliță de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A. și copie certificat de înmatriculare pentru auto, adresa S.P.R. C-ța, către A.C. din 05 iunie 2009.

- Raport al ag. șef C.L.din data de 19 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării, fișă de evidență.

- Declarație tamponare a numitului R.D. din 30 mai 2009.

- Copie poliță de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A., copie certificat de înmatriculare pentru auto, copii P.C. și C.I. aparținând numitului R.D.M.

- Adresa S.P.R. C-ța, către S.D. din 05 iunie 2009.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 26 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Fișă de evidență pentru auto.

- Declarație de tamponare a numitului A.T.D. din 05 iunie 2009.

- Continuare declarație de tamponare a numitului A.T.D. din 05 iunie 2009.

- Copie certificat de înmatriculare pentru auto, copie poliță de asigurare de răspundere civilă auto și copie P.C. aparținând numitului A.T.D.

- Adresa S.P.R. C-ța, către M. din 0 iunie 2009.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 25 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării, fișă de evidență auto.

- Declarație de tamponare a numitei P.G. din 04 iunie 2009.

- Copie CI și PC aparținând numitei P.G.. copie certificat de înmatriculare pentru auto și copie poliță de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A.

- Adresă S.P.R. C-ța, C.C.T. din 10 iunie 2009.

- Confirmare de primire S.F.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 24 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 24 mai 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 24 aprilie 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Fișă de evidență pentru auto.

- Declarație tamponare a numitului D.D. din 03 aprilie 2009.

- Adresa S.P.R. C-ța către S.P.R. I.L. din 06 aprilie 2009.

- Confirmare de primire SC T.D.I. SRL - plic adresat SC T.D.I. SRL.

- P.V. întocmit de ag. șef C.L. pentru S.F.

- Adresa S.P.R. I.L. către S.P.R. C-ța, din 08 mai 2009 - proces-verbal de îndeplinire a procedurii de citare a numitului S.F. - plic adresat S.P.R. C-ța.

- Adresa S.P.R. C-ța, către S.F. din 27 mai 2009.

- Confirmare de primire SC F.C. SRL, - raport al ag. șef C.L. din data de 14 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 14 mai 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Raport al ag. șef C.L. Din data de 14 aprilie 2 009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării - fișă de evidență auto.

- Declarație tamponare a numitului A.L. din 25 martie 2009.

- Copie certificat de înmatriculare pentru auto și copie P.C. aparținând numitului A.L.

- Copie poliță de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A.

- Confirmare de primire SC F.C. SRL.

- P.V. întocmit de ag. Șef C.L. pentru SC F.C. SRL.

- Adresa S.P.R. C-ța, către SC F.C. SRL din 03 aprilie 2009.

- Adresa S.P.R. C-ța, către Poliția Comunală Agigea din 06 aprilie 2009.

- Adresa S.P.R. C-ța, către SC F.C. SRL din 22 mai 2009.

- Confirmare de primire D.P.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 24 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrările.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 24 mai 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrările.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 24 aprilie 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrările - fișă de evidență auto.

- Declarație tamponare a numitei P.G.G. din 03 aprilie 2009.

- Copie certificat înmatriculare pentru auto și copie CI aparținând numitei P.G.G.

- Declarație tamponare a numitului L.C. din 03 aprilie 2009.

- Copie certificat de înmatriculare pentru auto copie C.I. aparținând numitului L.C.

- Adresa S.R.P. C-ța, către Post Poliție Petroșani jud. C-ța., din 06 aprilie 2009.

- Confirmare de primire D.P., P.V. întocmit de ag. șef C.L. pentru D.P., adresa S.P.R. C-ța. către D.P. din 06 aprilie 2009, adresa S.P.R. C-ța, către D.P. din 21 mai 2009.

- Bilet înscrisuri olografe cu C.N.P.-urile a două persoane.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 26 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 26 mai 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Fișă de evidență pentru auto.

Declarație tamponare a numitei D.M. din 05 aprilie 2009, Alcotest Drager D.M. cu rezultat 0,0 0mg/l, Copie certificat de înmatriculare pentru auto, copie poliță de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A. și copii C.I. și P.C. aparținând numitei D.M., - plic adresat SC M.C. SRL.

- Confirmare de primire adresa S.P.R. C-ța, către M.C. din 07 mai 2009.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 25 iunie 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Raport al ag. șef C.L. din data de 25 mai 2009 pentru prelungirea termenului de soluționare a lucrării.

- Fișă de evidență auto, Declarație tamponare a numitului C.C.S. din 04 mai 2009, Drager pentru C.C. cu rezultat întocmit de ag. șef M.G. Alcotest 0,0 0mg/l.

- P.V. seria C.C. pentru C.C., copie certificat de înmatriculare pentru auto și copie C.I. aparținând lui C.C.S.

- Copie C.I. aparținând numitului V.R.

- Plic adresat SC C.A. SRL și copie confirmare de primire.

- Copie adresa S.P.R. C-ța. din 07 mai 2009.

- Adresa S.P.R. C-ța, către S.P.R. D.J., Alcotest Drager pentru D.G. 11 martie 04/01:47/rezultat 0.00mg/l.

- Alcotest Drager pentru I.D. 11 martie 04/01:58/rezultat 0.00mg/l.

- Alcotest Drager pentru Ș.C. 11 martie 04/02:1 O/rezultat 0.45mg/l.

- Alcotest Drager pentru A.M. 21 octombrie 04/00:40/rezultat 1.42mg/l.

- Alcotest Drager pentru S.C. 11 martie 04/00:32/rezultat 0.00mg/l.

- înscris olograf pe coală de mențiunea B.T.N. - înscris olograf pe coală de mențiuni din anul 2004.

- Agendă planuri de muncă C.L. din 03 ianuarie 1997.

- Agendă planuri de muncă 1998 plt. C.L. din 08 ianuarie 1998.

- Agendă planuri de muncă 1999 plt. C.L. din 07 ianuarie 1999.

- Agendă planuri de muncă 2000 plt. C.L. din 03 ianuarie 2000.

- Agendă pregătire profesională 2000 plt.maj. C. L. din 03 ianuarie 2000.

- Agendă planuri de muncă 2001 C.L. din 16 ianuarie 2001.

- Agendă planuri de muncă 2002 plt. maj. C.L. din 03 ianuarie 2002.

- Agendă planuri de muncă 2003 ag. Șef adj. C.L. din 03 ianuarie 2003.

- Agendă planuri de muncă 2004 ag. Șef adj. C.L. din 05 ianuarie 2004.

La domiciliul inculpatului T.E. au fost descoperite următoarele documente, care se aflau arhivate electronic pe stik-ul de la dosarul cauzei vol. II., după cum urmează:

- carnet dovezi.

- carnet autorizații de reparații.

- carnet înștiințări staționare neregulamentară.

- carnet înștiințări staționare neregulamentară, necompletat.

- carnetul operatorului radar, înregistrat din 29 mai 2009.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ța, din 17 septembrie 2008.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ța, din 17 septembrie 2008.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ța, din 17 septembrie 2008.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ța, din 17 septembrie 2008.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ța, din 17 septembrie 2008.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ța, din 17 septembrie 2008.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ța, din 19 februarie 2009.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ța, din 19 februarie 2009.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ța, din 19 februarie 2009.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ța, din 19 februarie 2009.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ța, din 19 februarie 2009.

- raport de control termic în trafic R.A.R.-S.R. C-ța, din 19 februarie 2009.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ța, din 19 februarie 2009.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ța, din 19 februarie 2009.

- raport de control tehnic în trafic R.A.R.-S.R. C-ța, din 23 februarie 2009.

- raport de control termic din 23 februarie 2 009.

- raport de control tehnic din 23 februarie 2009.

- raport de control tehnic din 23 februarie 2009.

- raport de control tehnic din 23 februarie 2009.

- raport de control tehnic din 23 februarie 2009.

- raport de control tehnic din 23 februarie 2009.

- raport de control tehnic din 23 februarie 2009.

- raport de control tehnic din 23 februarie 2009.

- 13 file A4 și 3 file A5 conținând opis-uri ale proceselor verbale de contravenție - 2 file A4 conținând imagini alb/negru ale auto din 14 ianuarie 2009

- 3 file A4 reprezentând copii C.I. și permis de conducere ale numitului S.I. și un alcotest Drager din 28 februarie 2009/01:04/rezultat 0.97mg/l în original.

- Proces verbal întocmit de ag. șef Z.I. ag. șef adj. C.P. și ag. Șef adj. E.S. în data de 02 februarie 2008 privind depistarea în trafic a numitului V.N.A. în timp ce conducea sub influența băuturilor alcoolice.

- Poliță de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A. eliberată numitului M.D.

- Alcotest Drager din 29 martie 2009/00:54/rezultat 0.56mg/l pentru numitul V.A.

- Alcotest Drager din 13 februarie 2009/20:37/rezultat 0.00mg/l pentru numitul T.T.V. - Copie pe filă format A4 a unui alcotest Drager din 21 februarie 2009/16:54/rezultat 1.34mg/l pentru numitul M.F.

- Copie pe filă format A4 a unui alcotest Drager din 15 ianuarie 2009/22:53/rezultat 0.39mg/l pentru numitul B.M.

- Copie pe filă format A4 a unui alcotest Drager din 16 ianuarie 2009/20:31/rezultat 0.19mg/l pentru numitul C.I.

- Copie pe filă format A4 a unui alcotest Drager din 11. 01.2009/03:24/rezultat 0,23mg/l pentru numitul C.G.

- Agendă plan de muncă înregistrată din 05 ianuarie 2009 - 160 file.

- Agendă informații înregistrată din 05 ianuarie 2009 - 160 file.

- Agendă pregătire profesională T.E. înregistrată din 05 ianuarie 2009 - 160 file.

- Agendă plan de muncă T.E. neînregistrată, completată parțial în anul 2008 - 160 file. Documente în format electronic:

- "Anexa 1 îndatoriri generale fila 191, doc." îndatoriri generale ale elementelor de dispozitiv - clasificat secret de serviciu.

- "Anexa 2 Atribucii generale ale echipelor de siguranc public (1199). Doc." - Atribuțiile echipelor de siuguranță publică - clasificat secret de serviciu.

- "Anexa 3 îndatoririle șefului echipei de siguranța publica (947) doc." - îndatoririle șefului echipei de siguranță publică - clasificat secret de serviciu.

- "Anexa 4 consemne Năvodari (955) doc." - Dispunerea și zonele de acțiune ale echipelor de siguranță publică din zona turistică Năvodari - clasificat secret de serviciu.

- "Anexa 5 consemne Costinești (963) doc." Dispunerea și zonele de acțiune ale echipelor de siguranță publică din stațiunea Costinești-clasificat secret de serviciu.

- "Anexa 6 Consemn plaja Costinești (971). Doc." Dispunerea și zonele de acțiune ale echipelor de x- siguranță publică de pe plaja din stațiunea Costinesti- clasificat secret de serviciu - "Comunicări Operative (4410) doc." - Extras din CR-06/J expresii specifice - clasificat secret de serviciu.

- "Fișa postului subof. principal 1 (9090. Doc." - Fișa postuluipentru plt.adj. Bunea Iulian -clasificat secret de serviciu.

- "P.V. furt tabăra Năvodari 25 iulie 2006 telefoane (548). Doc. - Object Pool - J218961457 (553)" Proces verbal întocmit de sg. maj. C. I. ș.a. la data de 05 septembrie 2006.

- "stabilirea identității (1376) .shs- Itemooo (1377)" - Proces verbal întocmit de lt. N.D. la data de 25 octombrie 2006

- "05 septembrie furt telefoane Vama Veche (1476) .doc." adresa Gr.J.Mob. Cța. Către 1G.I.R - Serv. Prev. și Comb. Criminalității din 05 septembrie 2006 -"13 iulie 2006 (1483) doc." Adresa Gr. J. Mob. Cța. Către I.G.P.R. - Serv. Prev. și Comb. Criminalității din 13 iulie 2006.

- "13 august 2006 telefoane Vama Veche (1490) doc." Adresa Gr. J .Mob. Cța. Către I.G.P.R. - Serv. Prev. și Comb. Criminalității din 14 august 2006 -"21 august 2006 telefoane Năvodari (1497).doc".

- Adresa Gr. J. Mob. C-ța, către I.G.P.R. - Serv. Prev. și Comb. Criminalității din 21 august 2006.

- "Abuz de încredere 17.11 (1504) doc." - Adresa Gr. J. Mob. C-ța. Către I G P. R. - Serv.Prev. și Comb. Criminalității din 17 noiembrie 2006.

- "Abuz de incredere și furt calificat (1511) doc." - Adresa Gr. J. Mob. C-ța. Către I.G.P.R. - Serv. Prev. și Comb. Criminalității din 08 august 2006 - "adresa înaintare la parchet 21 mai 2006 (686) doc." - Adresa U.M. X Către Poliția Stațiunii Costinesti din 08 august 2006.

- "B.E.. lnfracțiune (4575) doc." - Adresa S.R.P.C.T. către I.P.J.C-ța din 21 mai 2009.

- "Copie a P.V. furt tabăra Năvodari 25 iulie 2006 telefoane (243) doc."

- Proces verbal întocmit de sg. maj. T.F. ș.a. în data de 14 noiembrie 2006 din 14 noiembrie 2006.

- "Copie a P.V. furt tabăra Năvodari 25 iulie 2006 telefoane (251).doc."

- Proces verbal întocmit de sg. maj. C.I. ș.a. în data de 05 septembrie 2006 din 05 septembrie 2006.

- "depistare 30 iunie 2006 (1518) doc." - Adresa Gr. J. Mob. C-ța, către I.G.P.R. - Serv. Prev. și Comb. Criminalității din 30 iunie 2006.

- "Distrugere Costinești 08 august 2006 (1525) doc." adresa Gr. J. Mob. C-ța, către I.G.P.R.-Serv..Prev. și Comb. Criminalității din 08 august 2006.

- "Fier portul Tomis 28 august 2006 (1532) doc." - adresa Gr. J. Mob. C-ța, către I.G.P.R. - Serv. Prev. și Comb. Criminalității din 28 august 2006.

- "Fier portul Tomis 28 august 2006 (1532) doc." - adresa Gr. J. Mob. C-ța, către I.G.J.R. -Serv. Prev. și Comb. Criminalității din 30 august 2006.

- "fișa infracțiunii (4582) doc." - fișa infracțiunii sesizate privind pe D.R. din 21 mai 2009.

- "furt f f 10 iulie 2006 (1546) doc." - adresa Gr. J. Mob. C-ța, către I.G.J.R. - Serv. Prev. și Comb. Criminalității din 10 iulie 2006.

- "Furt fier 900 kg din triaj palas 27 august (1553) doc."

- Adresa Gr. J. Mob. C-ța, către I.G.J.R. - Serv. Prev. și Comb. Criminalității din 27 august 2006.

- "Furt fier din triaj palas 25 octombrie 2010 (1560), doc." adresa Gr. J. Mob. C-ța, către I.G.J.R. - Serv. Prev. și Comb. Criminalității din 26 octombrie 2006.

- "Furt fier din triaj palas 27 august (1567), doc." adresa Gr. J. Mob. C-ța, către I.G.J.R. -Serv. Prev. și Comb. Criminalității din 27 august 2 006.

- "Mapa pt. dosar (4590) doc." - Coperta dosar penal privind pe D.R.

- "P.V. peste 31 martie 2007 (262) doc." - proces verbal întocmit de plt. J.G. ș.a. în data de 31 martie 2 007 cu din 31 martie 2007.

- "P.V. fals identitate (270), doc." - proces verbal întocmit de sg. maj. C.A. ș.a. în data de 01 iunie 2006 din 01 iunie 2006.

- "P.V. furt fier vechi comat (277), doc." - proces verbal întocmit de sg. maj. G.S. ș.a. în data de 11 iunie 2006 din 11 iunie 2006.

- "P.V. furt fier vechi depou Palas (284), doc." - proces verbal întocmit de plt. T.C. ș.a. în data de 13 iunie 2006 din 11 iunie 2006.

- "P.V. furt fier vechi port 1 făptuitor (291) .doc" - proces verbal întocmit de sg. maj. O.F. ș.a. în data de 18 iunie 2006 din 18 iunie 2006 - "P.V. tentativa furt Palazu Mare 09 decembrie 2012 (3675) doc." - proces verbal întocmit de sg. maj. C.A. ș.a. în data de 09 decembrie 2006 din 09 decembrie 2006 - "pese. ilicit și plase 06 septembrie 2006 (1574), doc." - adresa Gr. J. Mob. C-ța, către I.G.J.R. - Serv. Prev. și Comb. Criminalității din 12 septembrie 2006.

- "piscicol 01 august 2006 (1668) doc." - adresa Gr. J. Mob. C-ța, către I.G.J.R. - Serv. Prev. și Comb. Criminalității din 01 august 2006.

- "piscicolal3 iulie 2006 (1653), doc." - adresa Gr. J. Mob. C-ța, către I.G.J.R. - Serv. Prev. și Comb. Criminalității din 13 iulie 2006.

- "Proces verbal infracțiune R.B. (4597), doc."

- Proces verbal întocmit de ag. prin. R.C. și ag. prin. B.G. în data de 08 mai 2008.

- "proces verbal de refuz recoltare (4490), doc." proces verbal întocmit de ag. șef adj. Z.C.și ag. I.L. în data de 02 noiembrie 2008.

- "P.V. 2 braconaj peste și plase 17 martie 2007 (3682) doc." - proces verbal întocmit de plt. C. A. ș.a. în data de 17 martie 2007 din 17 martie 2007.

- "P.V. abuz încredere 16 noiembrie (3689) doc."

- Proces verbal întocmit de sg. maj. Z.C. și sg. H.M. în data de 16 noiembrie 2006 din 17 noiembrie 2006 - "P.V. braconaj peste 19 mai 2006 (298) cioc".

- Proces verbal întocmit de lt. N.D. ș.a. în data de 19 mai 2006 din 19 mai 2006.

S-a reținut că față de această împrejurare, cu adresa din 19 martie 2010 a fost sesizat I.P.J. Constanța, D.G.I.P.I. cărora le-au fost trimise documentele în original, mai puțin cele 9 rapoarte de control tehnic în trafic. R.A.R.-S.R. Constanța din 23 februarie 2009 al Alcotestului Drager pentru Ș.C. 11 martie 2004/02:10/rezultat 0.45 mg/l și a documentelor în format electronic care sunt atașate la dosarul cauzei.în vederea luării măsurilor ce se impun în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Prin adresa din 24 martie 2010. I.P.J. Constanța. Serviciul Cabinet, a comunicat că inculpații C.L.l. și T.E.. angajați ai I.P.J. Constanța, au scos din incinta unității documentele menționate mai sus, rară aprobarea conducerii I.P.J. Constanța, încălcând astfel prevederile legale privind protecția informațiilor clasificate precum și a Legii nr. 677/2001 privind protecția persoanelor și a datelor cu caracter personal pentru care a solicitat restituirea acestora, în original, inclusiv a celor ridicate în format electronic - pentru declasilicarea și distrugerea lor de către emitent, în conf. cu art. 8 coroborat cu art. 23 și 24 din H.G. nr. 525/2002. întrucât documentele au fost compromise prin scoaterea lor din unitate.

Prin adresa din 29 octombrie 2009 I.P.J. Constanța a comunicat că din categoria documentelor clasificate fac parte și agende, plan de muncă, agende de pregătire profesională, agende pentru comunicări de ordine și dispoziții ale lucrătorilor de poliție cerc etăți, fapt pentru care este necesară declasilicarea și distrugerea lor, deoarece informațiile existente în agendele respective au fost compromise, încălcându-se prevederile din art. 4 din H.G. nr. 781 din 25 iulie 2002 privind Protecția Informațiilor Secrete de Serviciu.

Procedând contrar obligațiilor de serviciu și fără acordul emitentului, inculpații au sustras documente și înscrisuri clasificate, în interes personal, iar apărarea potrivit căreia nu beneficiau la birouri de fișete ori spații de depozitare, nu poate fi reținută în economia probatoriului, având în vedere cele două adrese menționate mai sus.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată expertiza informatică asupra sistemelor informatice ridicate de la inculpații C.L.l. și T.E. cu prilejul percheziției domiciliare efectuate în data de 25 iunie 2009.

Din raportul întocmit de Institutul pentru Tehnologii avansate, rezultă că în Hard disk-ul, al laptop-ului, ridicat de la inculpatul C.L.l. nu au fost identificate fișiere, care să conțină informații aflate sub incidența Legilor nr. 182/2002 și nr. 677/2001. Nu au fost identificate fișiere cu documente adresate instanțelor de judecată și nici dosare de urmărire penală.

Din raportul de expertiză efectuat asupra sistemelor informatice ridicate de la inculpatul T.E., rezultă că acesta a deținut în memoria lor documente cu caracter secret de serviciu.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de dispozițiileart. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 C. pen. (fapta din data de 11 august 2007) pentru inculpatul C.L.l. tribunalul a reținut următoarele aspecte:

La data de 04 martie 2009, numitul B.S.C. a formulat un denunț penal la Biroul Anticorupție pentru Județul Constanța împotriva agentului de poliție C.L.l. sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunii de luare de mită, faptă constând în aceea că la data de 11 august 2007 a pretins și a primit de la denunțător suma de 100 euro. în schimbul promisiunii de încălcare a atribuțiilor de serviciu privind anularea a trei amenzi de circulație, în valoare totală de 1.092 lei. întocmite pe numele tatălui denunțătorului.

Denunțătorul B.S.C. susține în denunțul penal și declarația sa. că în ziua de 25 aprilie 2007, tatăl denunțătorului, pe nume B.G. a fost implicat într-un accident de circulație în timp ce conducea autoturismul, pe str. C. din mun. Constanța. în sensul că. neadaptând viteza de deplasare a lovit în partea din spate autoturismul, condus de martorul C.F.D.

În urma coliziunii, cele două autoturisme au suferit avarii, pentru constatarea cărora, conducătorii auto s-au prezentat la B.T.U. al S.P.R. Constanța. Nu a fost întocmit proces verbal de constatare întrucât conducătorul auto B.G. fiind bolnav cardiac și cu un comportament impulsiv nu a avut răbdarea necesară pentru a aștepta agentul de poliție. în scopul de a indica persoana care a condus autoturismul implicat în coliziune.

În aceste împrejurări, potrivit declarației denunțătorului. în luna august 2007, acesta s-a prezentat la inculpatul C.L.l., care își desfășura activitatea la B.T.U. al S.P.R. Constanța pentru a-i cere lămuriri cu privire la accidentul de circulație în care a fost implicat tatăl său.

Cu acest prilej, inculpatul i-a prezentat denunțătorului un dosar din care lipsea procesul verbal cu privire la accidentul de circulație, lipsa fiind motivată de inculpat pe considerentul că nu a avut toate elementele necesare de la tatăl denunțătorului care se considera nevinovat. Denunțătorul i-a prezentat inculpatului două procese verbale de sancționare contravențională și i-a cerut lămuriri inculpatului cu privire la modalitatea în care urmează a se proceda pentru instrumentarea accidentului de circulație.

La data de 11 august 2007. denunțătorul B.S.C. s-a prezentat din nou la inculpatul C.L.I. cu actele indicate de acesta, prilej cu care a fost întocmit procesul verbal, fără a fi de față și martorul C.F.D. și a fost completată declarația privind împrejurările accidentului.

Se susține că în cadrul discuției cu inculpatul C.L.I. denunțătorul l-a întrebat pe acesta cum să procedeze cu procesele verbale de sancționare contravențională. Inculpatul i-ar fi răspuns: "Vrei să închidem dosarul?. Vii cu o atenție.". împrejurare față de care denunțătorul l-a întrebat pe inculpat „Cât reprezintă atenția?", acesta răspunzându-i .100 euro". Cu același prilej, inculpatul i-a pretins denunțătorului potrivit declarației acestuia. .îmi aduci atenția, plătești doar amenda de circulație", consemnată în procesul verbal de constatare a accidentului de circulație. .respectiv 195 lei noi. în 48 ore. iar celelalte amenzi contravenționale de câte 351 lei le voi anula."

A doua zi. denunțătorul s-a prezentat la inculpat în biroul acestuia, unde i-a oferit suma de 100 euro pretinsă și i-a pus la dispoziție actele tatălui său. Ulterior, denunțătorul a achitat amenda de 195 lei stabilită prin procesul verbal din data de 11 august 2007 și i-a remis inculpatului permisul de conducere al tatălui care era suspendat pe o perioadă de 3 luni. potrivit aceluiași proces verbal.

În luna ianuarie 2009. denunțătorul a aflat telefonic de la mama sa că părinții săi figurează la organul fiscal cu trei amenzi de circulație neplătite, cu toate că tatăl său formulase contestații împotriva proceselor verbale de sancționare contravențională. După revenirea sa din voiaj. în ziua de 03 aprilie 2009. denunțătorul B.S.C. s-a deplasat la biroul inculpatului C.L.I. și i-a reamintit că. în vara anului 2007 i-a oferit suma de 100 euro. ca urmare a pretinderii sale, de față fiind și martorul A.F.

Convorbirea cu inculpatul C.L.I. a fost înregistrată de denunțătorul B.S.C. pe telefonul mobil, iar conținutul acesteia a fost prezentat în ziua de 04 martie 2009 la D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța. Instanța a reținut că din redarea în formă scrisă a conținutului convorbirii ambientale purtate la data de 03 martie 2009 de denunțătorul B.S.C. cu inculpatul C.L.I. ce constituie mijloc de probă conform dispozițiile art. 91" alin. (2) C. proc. pen., care precizează că .înregistrările efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții, orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege", rezultă că inculpatul se cunoaște cu martorul A.F., care l-a însoțit pe denunțător la biroul său în ziua în care 11 august 2007 - aspect care de altfel nu este negat de nici una dintre părțile audiate.

Denunțătorul i-a solicitat inculpatului restituirea banilor pe care a pretins că i-a dat. întrucât susține că a plătit amenzile despre care l-a asigurat că nu le va plăti.

Tribunalul a apreciat că nu se pot scoate din context anumite afirmații din care să se tragă concluzia conform căreia inculpatul a recunoscut . invocându-se fraze de maniera. Cu cine am vorbit la rândul meu. I-am zis băi. Ia de aicea, sărut-mâna și vezi ce rezolvi cu treaba asta. Gata mă. s-a rezolvat." sau că inculpatul și-a amintit că a vorbit cu o persoană căreia i-a zis .Ia, mă, de aici jumătate și tu. Și astea, la revedere", urmând ca, colegul de la implementare să rezolve treaba".

Audierea de către instanță a conținutului acestui suport multimedia cât și vizualizarea redării în formă scrisă a conținutului convorbirii ambientale purtate la data de 03 martie 2009 de denunțătorul B.S.C. cu inculpatul C.L.I. relevă o insistență nefirească a denunțătorului în a aprecia că i-a dat cândva, cu doi ani în urmă . inculpatului o anumită sumă de bani . în raport de faptul că inculpatul nu recunoaște nici un moment pe parcursul întregii convorbiri cu denunțătorul că ar fi primit vreo sumă de bani de la acesta, mai mult inculpatul a încercat pe tor parcursul convorbirii să-i explice denunțătorului că nici nu avea posibilitatea să intervină în favoarea acestuia și astfel nu există nicio justificare a denunțătorului pentru a da vreo sumă de bani.

Din această perspectivă înregistrarea convorbirii dintre denunțător și inculpat nu susține afirmațiile denunțătorului sub nicio formă.

Un prim dubiu al Tribunalului a fost faptul că B.S.C. înțelege să formuleze denunț împotriva inculpatului la circa doi după ce susține că s-ar fi petrecut fapta.

Un al doilea dubiu în favoarea inculpatului a fost faptul că martorul A.F. propus chiar de denunțător care își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent. în integralitatea lor, întrucât ele corespund întru totul adevărului nu susține sub nicio formă declarația și denunțul acestuia atât la urmărire penală cât și în fața instanței.

Martorul îl cunoaște atât pe B.S. cât și pe C. știe că au avut niște discuții despre o autorizație de reparație a unei mașini, însă nu a auzit niciodată despre pretinderea de către Conduleț a unei sume de bani de la Bulgaria, respectiv 100 euro. așa cum reține în declarație . și nici nu a văzut ca B. să-i dea vreo sumă de bani lui C. A asistat la discuțiile dintre C. și B. însă în sensul că B. tăcea scandal la poliție pentru că i se opriseră actele, și martorul s-a dus să-l calmeze.

Declarațiile inculpatului C.L.I. din ambele faze ale procesului penal, urmărire penală și cercetare judecătorească sunt corelative și se coroborează cu probele administrate respectiv declarația dată martorul A.F. propus chiar de denunțător și conținutul convorbirii pe care a .s avut-o cu denunțătorul.

În ceea ce privește fapta reținută în sarcina sa la data de 11 august 2007, inculpatul face precizarea că a verificat în arhivă deoarece reținuse permisul unui anume B., așa cum își aducea aminte, și atunci a constatat că reținuse permisul lui B.G. pentru două fapte, respectiv prima pentru neacordare de prioritate și a doua oară pentru neprezentare în termen de 48 de ore la poliție să declare accidentul.

Nu este adevărat că ar fi primit suma de 100 euro de la denunțătorul B.S.C., nu neagă că există posibilitatea ca acesta să fi venit la inculpat cu vreun fel de problemă, însă nu ține minte deoarece ridica în jur de 500 permise de conducere pe an, și în asemenea situații, oamenii veneau cu diferite amenințări sau provocări în ceea ce îl privește.

În ceea ce-l privește pe B.G., procesele verbale de contravenție pe care le întocmise pentru acesta le comunicase și deja urmau procedura normală, fiind date în debit, astfel că la data de 11 august 2007 nu avea vreo posibilitate să-l exonereze de la plata amenzii, acesta fiind atributul exclusiv al instanței de judecată.

Mai mult, face precizarea că avea posibilitatea tehnică să-i aplice acestuia inițial, când a luat măsuri, chiar avertisment, însă a recurs la sancțiuni mult mai mari.în aceste condiții nu se poate reține că inculpatul recunoaște faptele așa cum s-a sesizat în rechizitoriu.

Declarația și denunțul lui B.S.C. nu se susțin prin probele administrate în cauză.

Din perspectiva dubiilor sesizate de instanță privind existența faptei, favorabile conform principiului îi dubio pro reo, inculpatului în cauză devin incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și în acest context Tribunalul l-a achitat pe inculpatul C.L.I. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 C. pen. (fapta din data de 11 august 2007), deoarece fapta nu există.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de dispozițiile art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina celor doi inculpați C.L.I. și T.E., Tribunalul a reținut următoarele aspecte:

În rechizitoriu s-a reținut că în perioada 2006-2009, primul și în perioada 2008-2009,al doilea, au sustras din cadrul S.P.R. al I.P.J. Constanța, documente și înscrisuri în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care au fost descoperite la domiciliile lor cu prilejul perchezițiilor domiciliare efectuate la data de 25 iunie 2009.

Cu adresa din 19 martie 2010 a fost sesizat I.P.J.Constanța D.G.I.P.I., cărora le-au fost trimise documentele în original, mai puțin cele 9 rapoarte de control tehnic în trafic, R.A.R.-S.R. Constanța din 23 februarie 2009 al Alcotestului Drager pentru Ș.C. 11 martie 04/02:10/rezultat 0,45 mg/l și a documentelor în format electronic care sunt atașate la dosarul cauzei.în vederea luării măsurilor ce se impun în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Prin adresa din 24 martie 2010 I.P.J. Constanța, Serviciul Cabinet, a comunicat că inculpații C.L.I. și T.E., angajați ai I.P.J. Constanța, au scos din incinta unității documentele menționate mai sus, fără aprobarea conducerii I.P.J. Constanța, încălcând astfel prevederile legale privind protecția informațiilor clasificate" precum și a Legii nr. 677/2001 privind protecția persoanelor și a datelor cu caracter personal pentru care a solicitat restituirea acestora. în original, inclusiv a celor ridicate în format electronic, pentru declasificarea și distrugerea lor de către emitent. în conf. cu art. 8 coroborat cu art. 23 și 24 din H.G. nr. 525/2002. întrucât documentele au fost compromise prin scoaterea lor din unitate.

Prin adresa din 29 octombrie 2009 I.P.J. Constanța a comunicat că din categoria documentelor clasificate fac parte și agende, plan de muncă, agende de pregătire profesională, agende pentru comunicări de ordine și dispoziții ale lucrătorilor de poliție cercetați, fapt pentru care este necesară declasificarea și distrugerea lor, deoarece informațiile existente în agendele respective au fost compromise. încălcându-se prevederile din art. 4 din H.G. nr. 781 din 25 iulie 2002 privind P.I.S.S.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată expertiza informatică asupra sistemelor informatice ridicate de Ia inculpații C.L.I. și T.E. cu prilejul percheziției domiciliare efectuate în data de 25 iunie 2009.

Din raportul întocmit de Institutul pentru Tehnologii avansate, rezultă că în Hard disk-ul, al Iaptop-ului, ridicat de la inculpatul C.L.I. nu au fost identificate fișiere, care să conțină informații aflate sub incidența Legilor nr. 182/2002 și nr. 677/2001.

Nu au fost identificate fișiere cu documente adresate instanțelor de judecată și nici dosare de urmărire penală și din această perspectivă nu se poate antanta o altă încadrare juridică a faptelor cum este infracțiunea prev. de art. 272 C. pen., aspect sesizat de rechizitoriu.

Pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, Tribunalul a apreciat că se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu există intenția de sustragere a unor astfel de documente.

La fila 25 verso din rechizitoriu se susține că inculpații au sustras documentele în interes personal. ori s-a făcut dovada că documentele nu a fost sustrase, nu au fost însușite și nu au fost luate în interes personal . ci în interes profesional.

Trebuie evidențiat din studierea actelor și lucrărilor dosarului cu titlu de exemplu, numai rapoartele de prelungire menționate în rechizitoriu, sunt niște formulate tipizate.

Trebuie să se aibă în vedere că, în legătură cu intenția de a sustrage documentele, S.R.U. i-a comunicat inculpatului C.L.I. că a fost luată în calcul și o circumstanță atenuantă, respectiv faptul că a păstrat la domiciliu aceste documente deoarece la sediu nu existau condiții pentru păstrarea documentelor clasificate instanța având în vedere procesul verbal din 12 mai 2010 al M.A.I. - D.G.I.P.I. prin care inculpatul este sancționat pentru fapta prevăzută de H.G. nr. 781/2002. întrucât a scos din instituție documente clasificate fără avizul șefului de serviciu.

Pentru cei doi inculpați trebuie avute în vedere din această perspectivă adresa din 11 octombrie 2011 al I.P.J. Constanța, adresa din 24 martie 2010 a I.P.J. Constanța către inculpatul C.L.I., Raportul de cercetare prealabilă din 01 martie 2010 a inculpatului C.L.I. din care rezultă că a fost luată în calcul și o circumstanță atenuantă, respectiv faptul că a păstrat la domiciliu aceste documente deoarece la sediu nu existau condiții pentru păstrarea documentelor clasificate, Raportul de cercetare prealabilă din 17 februarie 2010 a inculpatului T.E. din care rezultă ca nu există probe în baza cărora să se rețină fapta prev. de art. 4 din H.G. nr. 781/2002 pentru acest din unnă inculpat.

Va fi avut în vedere pentru inculpatul T.E. și procesul verbal din 12 mai 2010 al M.A.I. - D.G.I.P.I. prin care inculpatul este sancționat pentru fapta prevăzută de H.G. nr. 781/2002. doar cu avertisment.

Reținându-se din probatoriul administrat aspectul conform căruia inculpații au păstrat la domiciliu aceste documente deoarece la sediu nu existau condiții pentru păstrarea documentelor clasificate conform cu Raportul de cercetare prealabilă din 01 martie 2010 a inculpatului C.L.I. și cu Raportul de cercetare prealabilă din 17 februarie 2010 a inculpatului T.E. devin veridice apărările celor doi inculpați conform cărora nu au avut intenția de a sustrage nici un document. Astfel, inculpatul T.E. declară că în dimineața zilei de 25 iunie 2009, se afla la serviciu, având asupra sa o servietă în care avea mai multe documente de serviciu cu regim special, respectiv agende înseriate. carnete de procese verbale, dovezi de reținere, și astfel, cu acea servietă asupra lui, a fost preluat de o echipă de jandarmi, dus la sediul I.P.J. unde a predat armamentul, și apoi la D.G.A. unde a așteptat mandatul de percheziție.

La locul de muncă nu are asigurat un spațiu adecvat, măcar un lîșet destinat păstrării acestor documente, pe care le are în primire pe bază de semnătură și de care răspunde. Frecvent lua aceste documente acasă, ca de altfel și ceilalți colegi ai săi. însă pentru siguranța acestora, deoarece așa cum a precizat nu avea un spațiu adecvat.

Nu mai ține minte când a semnat fișa postului care sunt cu exactitate obligațiile. însă în ce privește documentele de serviciu știa că în situația în care le lua din unitate riscă sancțiune disciplinară sau contravențională, însă aceleași sancțiuni risca și în situația pierderii sau deteriorării acestora, și a ales așa cum a crezut această variantă pentru a nu-și crea probleme. Pentru scoaterea din unitate a documentelor a fost de altfel cercetat de două ori și sancționat contravențional numai o singură dată.

Inculpatul C.L.I. declară că în ceea ce privește fapta de sustragere în mod repetat în interes personal de documente și înscrisuri aflate în păstrarea S.P.R. știa că nu are voie să scoată documente legate de serviciu din unitate, și că sancțiunea împotriva acestuia era una contravențională.

Cu toate acestea, a scos din unitate agende personale care erau înregistrate la secretariatul Poliției Municipiului, cât și acte privind tamponârile. care nu avea regimul de secret de serviciu. A procedat astfel deoarece nu avea dotarea materială necesară, respectiv fi sete personale, pentru a ține actele și lucrările acestora.

Într-un fișet își țineau mai mulți colegi actele de serviciu. Un alt motiv pentru care a scos din unitate aceste înscrisuri, este acela că avea peste 200 de lucrări în derulare și nu avea timpul fizic necesar la serviciu pentru a se ocupa de ele, astfel că s-a ocupat și acasă de aceste lucrări, în condițiile în care era tot timpul cu geanta plină de documente pe drumuri.

Aceste aspecte fiind susținute de Raportul de cercetare prealabilă din 01 martie 2010 a inculpatului C.L.I. și cu Raportul de cercetare prealabilă din 17 februarie 2010 a inculpatului T.E., instanța a reținut apărarea fiecărui inculpat, și nefiind în cauză dovedită intenția de sustragere a vreunui document, respectiv unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de dispozițiile art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. vor deveni aplicabile dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sens în care a achitat pe cei doi inculpați C.L.I. și T.E. pentru săvrșirea infracțiunii de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de dispozițiile art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. deoarece faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii respectiv intenția deoarece nu s-a dovedit sub nicio formă că în perioada 2006-2009, primul și în perioada 2008-2009, al doilea, ar fi sustras din cadrul S.P.R. al I.P.J. Constanța, documente și înscrisuri în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în ref. la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009) de către inculpatul C.L.I. și prev. de art. 13, din Legea nr. 78/2000, în ref. la art. 248 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele din 23 februarie 2009 și 01 martie 2009) de către inculpatul T.E. Tribunalul a reținut următoarele aspecte:

Potrivit planului de acțiune tip "B" pentru noaptea de 28/29 februarie 2009 și anexei sale rezultă că inculpații C.L.I. și T.E., împreună cu agenții de poliție C.E. și M.D., au format echipa nr. 6, în noaptea de 28 februarie 2009/01 martie 2009, între orele 03,00-06,00, care a acționat pe b-dul T. zona centrală, inculpatul C.L.I. conducând autoturismul M.A.I.

Potrivit planului de acțiune, inculpații aveau ca îndatoriri prevenirea și combaterea încălcării normelor rutiere care generează accidente; depistarea persoanelor care conduc autovehicule sub influența băuturilor alcoolice sau în stare de ebrietate; depistarea autovehiculelor înmatriculate în străinătate și care circulau ilegal pe raza de competență ; descoperirea în trafic a autovehiculelor furate, etc.

La ora 04,54 din dimineața zilei de 01 martie 2009, martorul B.G. l-a sunat de pe telefonul său mobil pe agentul de poliție R.G.C., care nu făcea parte din nici o echipă din planul de acțiune, și în cadrul discuției i-a precizat că a lovit omul (unul) când dădea cu spatele, menționându-i „și mi-a murit omul".

Martorul B.G. audiat în ședința publică din data de 01 iunie 2011 declară că își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent în integralitatea lor, întrucât corespund întru totul adevărului. Nu-și amintește să fi avut vreo convorbire telefonică cu T.E. și C.L. acest aspect nelîind reținut în sarcina, iar în ce-l privește pe R.G.C. nu neagă că este posibil să fi avut vreo convorbire la data de 1 martie 2009. însă nu-și aduce aminte acest aspect deoarece este mult timp de atunci.

Este evident pro cauza faptul că precizează că nu a săvârșit niciun accident mortal în raport de ceea ce a declarat la urmărirea penală.

Nu este lipsit de relevanță că agentul de poliție R.G.C. care este cercetat pentru fapte de corupție în Dosarul nr. 2203/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, disjuns din Dosarul penal nr. 368/P/2009. i-a indicat martorului B.G., cercetat și acesta alături de R.G.C. în același dosar, să plece de la locul accidentului .și ce dacă. pleacă de acolo" întrebându-l dacă l-a văzut cineva.

B.G. i-a precizat agentului de poliție R.G.C. că la locul accidentului este un polițist . indicându-i numele de T. fapt pentru care R.G.C. i-a cerut martorului să i-l dea la telefon pe inculpatul T.E. căruia să-i transmită că urmează să discute cu R.

Formând echipă cu acesta și aflându-se în apropierea inculpatului T.E.. continuarea discuției telefonice cu R.G.C. a fost tăcută de inculpatul C.L.I. căruia R.G.C. îi cere să-și încalce atribuțiile de serviciu cu privire la constatarea accidentului pentru că .vine băiatul după aia.lasă-l dracu că."

Urmare traficului de influență exercitat de R.G.C., inculpații C.L.I. și T.E. nu au întocmit nici un document cu privire la evenimentul rutier în care a fost implicat martorul, potrivit procesului verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice.

În cursul urmăririi penale au fost verificate toate evenimentele înregistrate în noaptea de 28 februarie 2009 ora 07.00 până la 01 martie 2009 ora 07.00. însă nu se regăsește nici un eveniment rutier în care să fi fost implicat martorul B.G. potrivit sintezelor de la dosar.

Au fost efectuate verificări și la S.C.J.U. Constanța pentru identificarea unei eventuale victime ca urmare a accidentului comis de către B.G. însă nu a fost identificată nici o persoană accidentată.

Din procesul verbal de investigare din data de 17 martie 2010 rezultă că în noaptea de 28 februarie 2009/01 martie 2009. când s-au aflat în echipa nr. 6. inculpatul C.L.I. nu a întocmit nici un proces verbal de sancționare, iar T.E. a întocmit 2 procese verbale.

Prin declarația de martor B.G. a precizat că în dimineața de 01 martie 2009, ora 04.54 nu a purtat convorbiri telefonice cu agentul de poliție R.G.C.. întrucât telefonul său mobil era suspendat pentru neplata abonamentului. Declarația martorului este contrazisă de mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv listingul convorbirilor telefonice prezentat de SC T.O.R. SA ca urmare a autorizării de către Tribunalul Constanța din care rezultă cu certitudine că acesta a comunicat telefonic, în sensul arătat mai sus cu R.G.C. și din această perspectivă urmează a fi înlăturată sub acest aspect.

Cert este că în timpul audierii la cercetarea judecătorească acesta în referire la R.G.C. nu neagă că este posibil să fi avut vreo convorbire la data de 1 martie 2009. însă nu-și aduce aminte acest aspect deoarece este mult timp de atunci.

La data de 06 aprilie 2010, potrivit procesului verbal de la dosar, i-a fost prezentată martorului B.G., înregistrarea audio a convorbirilor purtate în dimineața zilei 01 martie 2009. împrejurare față de care a declarat că își recunoaște vocea, iar transcrierea convorbirilor este efectuată în mod corect, mai puțin afirmația .am lovit omul "în loc de .am lovit unul", neavând de formulat alte obiecțiuni.

Față de modul concret de comitere a faptei, se constată că. în sarcina celor doi inculpați se reține comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de dispozițiile art. 132 din Legea nr. 78/2000. Întrucât prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, aceștia i-au creat avantaje patrimoniale și nepatrimoniale numitului B.G., persoană implicată în accidentul rutier. în sensul neconstatării faptei și nesancționării sale.

La data de 23 februarie 2009 martorul L.L. a fost oprit în trafic de către inculpatul T.E. aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. împreună cu reprezentantul R.A.R. D.D. în timp ce conducea autoturismul pe șoseaua Mangaliei, la KM 4-5. la ieșirea din mun.Constanța. în vederea efectuării de verificări.

Cu acest prilej, reprezentantul R.A.R., martorul D.D. a procedat la efectuarea controlului tehnic al autoturismului, timp în care conducătorul auto. L.L. l-a sunat de pe telefonul său mobil, pe agentul de poliție R.G.C. și i-a cerut acestuia să intervină pe lângă inculpatul T.E. și reprezentantul R.A.R., D.D. în scopul de a nu-l sancționa contravențional pentru nereguli la autoturismul său, potrivit procesului verbal de transcriere a convorbirilor telefonice.

Drept urmare inculpatul T.E. nu i-a mai verificat documentele conducătorului auto L.L. respectiv certificatul de înmatriculare din care rezulta că era expirată inspecția tehnică, din data de 13 decembrie 2008 iar reprezentantul R.A.R. D.D. nu a mai procedat la întocmirea raportului de control tehnic în trafic, așa cum s-a mai întâmplat și în data de 02 iulie 2009.

În ședința publică din data de 20 aprilie 2011 a fost audiat martorul D.D. care își menține declarațiile date până în prezent în integralitatea lor, întrucât ele corespund întru totul adevărului și este adevărat că efectuează controale ale autovehiculelor oprite în trafic din punct de vedere tehnic, însă împreună cu poliția rutieră, care are posibilitatea să le oprească. Nu mai reține cu exactitate incidentul care s-a petrecut în ceea ce-l privește pe L.L. la data de 23 februarie 2009. Ceea ce precizează este că în calitatea pe care o avea, de lucrător R.A.R., discuta foarte des la telefon cu agentul de poliție R.G.C., astfel încât există posibilitatea să fi vorbit și la 23 februarie 2009. în ședința publică din data de 28 septembrie 2011 martorul L.L. precizează că nu-l cunoaște pe inculpatul T.E. prezent în sală.

Este adevărat că în 23 februarie 2009 a fost oprit de un echipaj de poliție care era împreună cu cei de la R.A.R., însă erau foarte multe mașini oprite și nu își mai aduce aminte.Cu acea ocazie nu i s-a făcut un control tehnic al mașinii.

Astfel îneălcându-și atribuțiile de erviciu ca urmare a traficului de influență exercitat de R.G.C., inculpatul T.E. nu a procedat la sancționarea contravențională a conducătorului auto L.L., în conf. cu dispozițiile art. 112 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, care prevede că certificatul de înmatriculare se reține de către Poliția Rutieră în cazul când vehiculul nu are inspecția tehnică valabilă, cu o dovadă înlocuitore cu drept de circulație pentru 15 zile, săvârșind astfel infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13" din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 248 C. pen.

Din procesul verbal de investigație din 17 martie 2010 rezultă că în ziua de 23 februarie 2009 inculpatul T.E. aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind circulați pe drumurile publice, a întocmit 13 procese verbale de sancționare contravențională, însă nici unul pe numele conducătorului auto L.L.

În drept. Tribunalul a reținut că:

Fapta comisă de inculpatul C.L.I., care în dimineața zilei de 01 martie 2009, în timp ce se afla în dispozitivul stabilit prin planul de acțiune, tip ,,B", întocmit de I.P.J. Constanța - S.P.R., și-a încălcat atribuțiilor de serviciu, ca urmare a traficului de influență exercitat de agentul de poliție R.G.C., neluând măsuri legale față de conducătorul auto B.G., implicat într-un accident de circulație, obținând pentru acesta avantaje patrimoniale și nepatrimonial, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în ref. la art. 248 C. pen.

Fapta comisă de inculpatul T.E., care în baza aceleiași rezoluții infracționale la datele de 23 februarie 2009 și 01 martie 2009, ca urmare a traficului de influență exercitat de agentul de poliție R.G.C. și-a încălcat atribuțiile de serviciu, nesancționându-l contravențional în conformitate cu art. 112 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, pe conducătorul auto L.L.. care conducea autoturismul, având expirată inspecția tehnică periodică și neluând măsuri legale față de conducătorul auto B.G. implicat într-un accident de circulație, obținând pentru aceștia avantaje patrimoniale și nepatrimonial, constituie infracțiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în ref. la art. 248 C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpatul instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen.

1.2. Împotriva sentinței penale nr. 94 din 29 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpații C.L.I. și T.E.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a criticat greșita achitare a inculpatului C.L.I. pentru infracțiunea de luare de mită, întrucât probele administrate demonstrează existența faptei și vinovăția inculpatului; se mai susține că fapta ar putea fi recalificată în infracțiunea prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 C. pen.: s-a mai criticat greșita achitare a ambilor inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 242 alin. (1) (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților.

Inculpatul C. (L.I. a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 - din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009). întrucât fapta nu există.

Inculpatul T.E. a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât. în principal. fapta nu există sau. în subsidiar, pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Din oficiu. Curtea de Apel a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009). respectiv art. 13, din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 23 februarie 2009) pentru inculpatul T.E.

În fața Curții de Apel au fost audiați inculpații C.L.I. și T.E.. martorii M.D.A., C.E., I.V., M.C. și au fost depuse înscrisuri de inculpați. 1.3. Curtea de Apel a constatat următoarele:

1. Infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 254 C. pen. reținută în sarcina inculpatului C.L.I.

Martorul B.S.C. a formulat la data de 04 martie 2009 un denunț prin care susținea că la data de 11 august 2007 inculpatul C.L.I. a pretins și a primit de la denunțător suma de 100 euro. în schimbul promisiunii de încălcare a atribuțiilor de serviciu privind anularea a trei amenzi de circulație. în valoare totală de 1092 lei. întocmite pe numele tatălui denunțătorului.

În declarațiile date în faza de urmărire penală martorul B.S.C. a susținut că inculpatul C.L.I. a pretins suma de 100 euro pentru a anula două din cele trei procese verbale de contravenție întocmite pe numele B.G., tatăl martorului B.S.C., urmând ca acesta din urmă să mai achite doar jumătate din minimul special al amenzii aplicate prin cel de-al treilea proces verbal de contravenție.

Deși în denunțul inițial martorul B.S.C. a susținut că a dat suma de 100 euro pentru anularea tuturor celor trei procese verbal de contravenție, în declarația dată în fața procurorului să susțină ca prin remiterea sumei de 100 euro urmau să fie anulate două din cele trei procese verbal de contravenție.

Numitul B.G. a fost implicat într-un accident de circulație în timp ce conducea autoturismul pe str. C. din mun. Constanța. în sensul că. neadaptând viteza de deplasare a lovit în partea din spate autoturismul condus de martorul C.F.D.

În urma coliziunii, cele două autoturisme au suferit avarii, pentru constatarea cărora, conducătorii auto s-au prezentat la S.P.R. Constanța. Nu a fost întocmit proces verbal de constatare. întrucât numitul B.G. nu a așteptat sosirea agentul de poliție.

Urmare acestui eveniment rutier, inculpatul C.L.I. a întocmit procesului verbal de contravenție din 30 iulie 2007 prin care 1-a sancționat contravențional pe numitul B.G. cu suma de 351 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. (1) pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002. La data de 07 august 2007 inculpatul a întocmit procesul verbal prin care l-a sancționat contravențional din nou pe numitul B.G. cu suma de 351 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. (1) pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002.

După discuția din data de 11 august 2007 dintre inculpat și martorul B.S.C. în condițiile descrise de prima instanță, inculpatul C.L.I. a încheiat un alt proces verbal de contravenție 11 august 2007 numitul B.G. a fost sancționat contravențional cu suma de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 57 alin. (2) și art. 79 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Acuzația adusă inculpatului se întemeiază de declarațiile martorului B.S.C. și procesul verbal de transcriere a convorbirii purtate în data de 03 martie 2009 între inculpat și martorul B.S.C.

Curtea de Apel a apreciat că în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpatului C.L.I. pentru această infracțiune. întrucât mijloacele de probă administrate nu dovedesc cu certitudine existența faptei.

A reținut că pentru a se putea ajunge la concluzia condamnării, legea prevede ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea persoanei și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia.

Nevinovăția este prezumatâ. inculpatul ne fiind dator să-și probeze nevinovăția atâta timp cât nu s-a dovedit în contra sa. acest principiu regăsindu-se înscris în art. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14.2 din Pactul Internațional asupra Drepturilor Civile și Politice și art. 23 din Constituția României.

În Codul de procedură penală, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 5, statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă"".

Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:

- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;

- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;

- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte „erga omnes";

- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.

Conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanța dispune condamnarea când fapta există. constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, însă existența faptei trebuie dovedită dincolo de orice îndoială, condiție care nu este realizată în cauză, dat fiind că mijloacele de probă administrate în cauză nu atestă în mod neechivoc săvârșirea faptei.

Prima instanță a indicat motivele pentru care acuzația adusă inculpatului C.L.I. nu este dovedită cert, în condițiile în parte din susținerile martorului B.S.C. sunt contradictorii sau sunt infirmate de martorul A.F., iar contextul în care a avut formularea denunțului suscită anumite dubii privind deplina obiectivitate a martorului B.S.C.

Așa cum am arătat, susținerile martorului B.S.C. sunt parțial contradictorii, începând chiar cu scopul pentru care ar fi fost remisă suma de bani către inculpat.

În denunț se susține că suma de 100 euro a fost dată pentru ca inculpatul C.L.I. să anuleze cele trei procese verbale de contravenție, fiind prezent martorul A.F. Se mai afirmă că în data de 03 martie 2009. când martorul l-a contactat pe inculpat pentru a-i reproșa că nu a rezolvat anularea proceselor verbale de contravenție, inculpatul i-a restituit suma de 100 euro. în prezența martorului A.F.

În declarația dată în fața procurorului martorul B.G. a susținut că inculpatul a tăcut următoarea afirmație: „îmi aduci atenția, plătești doar amenda de circulație", consemnată în procesul verbal de constatare a accidentului de circulație, „respectiv 195 lei noi. în 48 ore. iar celelalte amenzi contravenționale de câte 351 lei le voi anula."

Se constată diferența semnificativă dintre declarațiile martorului privitor la scopul pentru care ar fi remis suma de bani.

Inculpatul C.L.I. a negat constant primirea sumei de bani de la martorul B.S.C., la fel cum martorul A.F. neagă faptul că martorul B.S.C. a remis inculpatului suma de 100 euro în data de 11 august 2007, după cum neagă și restituirea acestei sume de la inculpat către B.S.C. în data de 03 martie 2009. Martorul A.F. confirmă întâlnirea celor două părți în datele menționate. în legătură cu evenimentul rutier în care a fost implicat numitul B.G. și cu sancționarea contravențională a acestuia, întâlnire pentru acre a avut rolul de intermediar. întrucât cunoștea ambele părți.

Persoanele care au fost de față la presupusa remitere a sumei de bani către inculpat, exceptând martorul B.S.C., nu confirmă susținerile acestuia.

A remarcat faptul că. în ipoteza în care suma de bani a fost dată pentru anularea proceselor verbale prin care numitul B.G. a fost sancționat contravențional cu sumele de 351 lei și 351 lei. remiterea acestei sume apare ca total nejustificată.

Pentru cele două amenzi contravenționale numitul B.G. avea posibilitatea de a achita jumătate din minimul special al amenzii contravenționale, în termen de 2 zile de la comunicarea proceselor verbale, ceea ce înseamnă că ar fi avut de achitat în total suma de 351 lei. Echivalentul a 100 euro. potrivit cursului oficial al B.N.R. valabil pentru data de 10 august 2007. era de 318.90 lei. Diferența între suma pe care trebuia să o plătească cu titlu de amendă și suma pretins remisă cu titlu de mită este foarte mică, așa încât nu se identifică o motivare obiectivă pentru care martorul B.S.C. ar fi dorit să intervină pe lângă lucrătorul de poliție, mai ales că avea nevoie și de un intermediar.

Totodată, comparându-se susținerile martorului B.S.C. din cuprinsul declarațiilor sale și cele din convorbirea înregistrată în data de 03 martie 2009, se mai remarcă anumite contradicții ce pun sub semnul îndoielii declarațiile date în fața organelor judiciare.

Martorul B.S.C. a susținut în declarația din faza de urmărire penală că i-a oferit suma de 100 euro inculpatului C.L.I.. în timp ce erau singuri în biroul inculpatului. Referitor la întâlnirea din data de 03 martie 2009. martorul a afirmat că inculpatul i-a restituit personal suma de 100 euro. după care s-a întâlnit cu martorul A.F. pe holul instituției unde lucra inculpatul.

Din convorbirea purtată în data de 03 martie 2009 între martorul B.S.C. și inculpat, transcrisă în procesul verbal, rezultă că într-adevăr cei doi s-au întâlnit în data de 03 martie 2009, iar martorul încerca să-i reamintească inculpatului că în anul 2007 ar fi stabilit să îi fie anulate două amenzi. Se remarcă faptul că inculpatul neagă în mod categoric susținerile martorului B.S.C., afirmând că nici nu ar fi putut să anuleze procesele verbale de contravenție și nu a primit nicio sumă de bani de la martor. Deși martorul B.S.C. insista în faptul că a dat suma de bani, inculpatul a negat în mod constant, cerând chiar să fie adus numitul A.F., care ar fi intermediat înțelegerea dintre cei doi.

După referirile în discuția dintre martorul B.S.C. și inculpat la numitul A.F. se observă o schimbare a atitudine a inculpatului, care susține că este posibil să fi fost altă problemă, respectiv persoana cu care ar fi discutat pentru rezolvarea situației proceselor verbale să nu fi respectat înțelegerea. Prin aceste afirmații inculpatul recunoaște că ar fi discutat cu o altă persoană pentru ca cele două procese verbale să nu fie implementate în vederea plății, dar nu rezultă cert că inculpatul ar fi primit vreo sumă de bani. Afirmațiile privitor la faptul că ar fi dat ceva sunt cu caracter general și vizează un mod de lucru care pare să fi fost aplicat pentru a se evita plata unor amenzi contravenționale, dar nu situația particulară a martorului B.S.C.

Referitor la suma de bani. Curtea de Apel a apreciat că nu se poate reține, așa cum susține martorul B.S.C., că inculpatul a restituit suma de bani. Inculpatul a afirmat .,stăm în birou. vine el. Vă întoarceți afară, am rezolvat-o și cu asta basta! Ți-ai luat banii." Această afirmație este legată de sosirea martorului A.F., context în care este posibil ca restituirea banilor să aibă legătură cu A.F., iar nu cu inculpatul, mai ales că nu rezultă din transcrierea convorbirii nici un element care să susțină afirmația că inculpatul a restituit suma de 100 euro.

Doar după ce a sosit martorul A.F. și a intervenit în discuție se constată afirmația inculpatului "ești mulțumit ?". pentru ca după despărțirea de inculpat discuția să continue între B.S.C. și A.F.. Acesta din urmă afirmă că inculpatul i-a spus despre persoana care l-a păcălit și că „n-am ce să-ți fac, pierzi acumP.de unde se înțelege că cel care pierde este martorul A.F., concluzia fiind că acesta este cel care a restituit eventual o sumă de bani către B.S.C.

Curtea de Apel a menționat că această apreciere nu are un caracter cert. fiind o deducție simplă din succesiunea discuției purtate între cele trei persoane. însă curtea dorește să accentueze că în nici un caz discuția înregistrată nu confirmă declarația martorului B.S.C.. în sensul că inculpatul i-a restituit suma de bani și cu atât mai puțin că erau singuri, tară martorul A.F.

Se mai constată în transcrierea convorbirii afirmația martorului B.S.C. că suma de bani a fost dată inițial inculpatului de A.F., contrar a ceea ce se susține de martor în declarația dată în faza de urmărire penală.

Convorbirea din dată de 03 martie 2009 oferă anumite indicii privind implicarea inculpatului C.L.I. în ajutarea martorului B.S.C., pentru a nu mai fi plătite două amenzi contravenționale. însă elementele furnizate de această discuție sunt echivoce, contradictorii cu declarațiile ulterioare ale martorului B.S.C. și total contrazise de inculpat și martorul A.F.

În acest context, nu se poate stabili cu certitudine dacă martorul B.S.C. a remis o sumă de bani inculpatului ori martorului A.F., scopul pentru care ar fi fost remisă suma de bani, destinatarul final al sumei, fiind posibil ca suma de bani să fi fost dată altei persoane chiar de martorul A.F., având în vedere că inculpatul nu ar fi putut în mod direct să evite implementarea proceselor verbale de contravenție. în vederea plății amenzilor. Din discuție se deduce mai degrabă că martorul A.F. ar fi restituit o sumă de bani martorului B.S.C., iar nu inculpatul C.L.I.

Toate aceste elemente de incertitudine, contradicțiile din susținerile martorului B.S.C. coroborate cu argumentele redate de prima instanță a determinat Curtea de Apel să aprecieze că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo și a dispus achitarea inculpatului C.L.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen. (apta din data de 11 august 2007).

În cauză nu s-ar putea reține nici săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 C. pen. pentru fapta din data de 11 august 2007. întrucât elementele de incertitudine indicate mai sus sunt aplicabile și în ceea ce privește această infracțiune.

Pe de altă parte, inculpatul C.L.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen., întrucât la data de 11 august 2009 a pretins și primit suma de 100 euro de la martorul B.S.C., în scopul încălcării îndatoririlor de serviciu cu privire la un dosar contravențional și anularea amenzilor aplicate numitului B.G.

Schimbarea de încadrare juridică solicitată de procuror din infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 C. pen. tinde în fapt la schimbarea obiectului acuzării, nefiind o reală cerere de schimbare a încadrării juridice.

Schimbarea încadrării juridice reprezintă o operațiune tehnico-juridică prin care este identificată norma incriminatoare ce corespunde acuzației faptice aduse inculpatului.

În raport de acuzația adusă inculpatului, procurorul și prima instanță au stabilit în mod corect încadrarea juridică, dat fiind că inculpatul este acuzat că a primit o sumă de bani pentru a nu-și îndeplini corespunzător atribuțiile de serviciu, acțiune ce corespunde conținutului constitutiv al infracțiunii de luare de mită.

În prezent, procurorul intenționează a se reține în sarcina inculpatului că a primit suma de bani pentru a interveni pe lângă alt lucrător de poliție. în vederea anulării proceselor verbale de contravenție. în opinia curții, această faptă este diferită de cea reținută în actul de sesizare a instanței, iar dispozițiile art. 317 C. proc. pen. obligă instanța să judeca cauza numai în raport de fapta și persoana indicate în actul de sesizare, motiv pentru care. chiar și în ipoteza în care s-ar fi dovedit săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (ceea ce nu este cazul în speță), nu ar fi fost posibilă schimbarea încadrării juridice solicitată de procuror.

2. Infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen.

În sarcina inculpatului C.L.I. s-a reținut forma simplă a infracțiunii. în raport de o faptă comisă la data de 01 martie 2009. în timp ce pentru inculpatul T.E. s-a reținut forma continuată a infracțiunii pentru două acte materiale comise la datele de 23 februarie 2009 și 01 martie 2009. motive pentru care Curtea a analizat distinct cele două acte materiale.

A) Fapta din data de 23 februarie 2009

În sarcina inculpatului T.E. s-a reținut că la data de 23 februarie 2009. ca urmare a traficului de influență exercitat de agentul de poliție R.G.C. și-a încălcat atribuțiile de serviciu. nesancționându-1 contravențional. în conformitate cu art. 112 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002. pe conducătorul auto L.L.. care conducea autoturismul având expirată inspecția tehnică periodică.

Prima instanță a stabilit că inculpatul T.E. se face vinovat de săvârșirea acestei fapte. apreciere care este considerată de curte ca fiind întemeiată. în raport de mijloacele de probă administrate.

În cauză este necontestat că în data de 23 februarie 2009 inculpatul T.E. se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, având ca obiectiv verificarea respectării legislației rutiere, punct de controlul fiind situat la Șoseaua M. împreună cu inculpatul erau prezenți și numiții D.D. și Dobre Adrian, angajați al R.A.R., pentru a efectua verificări tehnice ale autovehiculelor.

De asemenea, este cert că martorul L.L. ce conducea autoturismul, a fost oprit pentru verificări de inculpatul T.E. aspect confirmat constant de martorul L.L.

Angajații R.A.R. au început să efectueze verificări la autoturismul martorului L.L. astfel că martorul L.L. a profitat de aceste momente pentru a-l contacta telefonic pe agentul de poliție R.G.C. și i-a cerut acestuia să intervină pe lângă inculpatul T.E. și reprezentantul R.A.R., D.D. în scopul de a nu-l sancționa contravențional pentru neregulile de la autoturismul său.

Aceste aspecte sunt confirmate de declarațiile martorului L.L. și înregistrarea convorbirii telefonice dintre numitul R.G.C. și martorul D.D.. Această convorbire telefonică (fila 249 vol. I u.p.) este suficient de explicită pentru a rezulta că numitul R.G.C. a solicitat inculpatului L.L. prin intermediul martorului D.D., să nu-l sancționeze pe martorul L.L.

Curtea de Apel a observat că la data de 23 februarie 2009 autoturismul, nu avea efectuată inspecția tehnică periodică obligatorie, astfel cum rezultă din copia certificatului de înmatriculare al autoturismului. Aceasta fusese valabilă până la data de 13 decembrie 2008, iar următoarea inspecția tehnică periodică obligatorie a fost efectuată la data de 22 iunie 2009, astfel că la data de 23 februarie 2009 martorul L.L. ar fi trebuit sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Conform art. 102 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat.

Contravențiile din clasa a IV-a se sancționează cu de la 9 la 20 puncte-amendă. iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului (respectiv 60 lei), conform art. 98 din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, pentru contravenția săvârșită de martorul L.L. ar fi trebuit să i se aplice o amendă între 540 lei și 1200 lei.

În mod corect prima instanță a apreciat, în raport de starea de fapt reținută, că urmare a intervenției numitului R.G.C. inculpatul T.E. nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, prin neaplicarea sancțiunii contravenționale martorului L.L. care săvârșise contravenția prev. de art. 102 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 (în redactarea în vigoare la data faptei), faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen.

Conform art. 13 din Legea nr. 78/2000. infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice. infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani

Conform atribuțiilor de serviciu, inculpatul T.E. avea obligația de a aplica sancțiuni contravenționale participanților la trafic care au încălcat prevederile legale privind circulația pentru drumurile publice. însă nu și-a îndeplinit această obligație de serviciu în cazul martorului L.L.

Consecința neîndeplinirii sarcinii de serviciu a avut ca urmare producerea unei pagube bugetului unității administrativ teritoriale unde a fost comisă contravenția, al cărei cuantum este reprezentat de cuantumul amenzii contravenționale, ce nu putea fi mai mic de 540 lei sau 370 lei, în cazul în care se plătea jumătate din minimul special al amenzii contravenționale. Conform art. 8 alin. (4) din O.G. nr 2/2001 sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.

Prin neaplicarea sancțiunii contravenționale martorul L.L. a obținut un avantaj nepatrimonial, reprezentat tocmai de cuantumul amenzii contravenționale pe care nu a trebuit să o mai suporte din patrimoniul propriu.

Se constată că este realizată atât urmarea prevăzută de art. 248 C. pen., cât și urmarea cerută de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 (obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial).

Drept urmare pentru fapta din data de 23 februarie 2009 reținută în sarcina inculpatului T.E. sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen.

Fapta din data de 01 martie 2009.

În sarcina inculpaților C.L.I. și T.E. s-a reținut că în dimineața de 01 martie 2009, în timp ce se afla în dispozitivul stabilit prin planul de acțiune, tip „B", întocmit de I.P.J. Constanța - S.P.R., și-a încălcat atribuțiilor de serviciu, ca urmare a traficului de influență exercitat de agentul de poliție R.G.C., neluând măsuri legale față de conducătorul auto B.G., implicat într-un accident de circulație, obținând pentru acesta avantaje patrimoniale și nepatrimonial.

Prima instanță a apreciat că fapta reținută în sarcina inculpaților există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpați, motiv pentru care a dispus condamnarea inculpaților C.L.I. și T.E.

Contrar concluziei primei instanțe, Curtea de Apel a apreciat că mijloacele de probă administrate în cauză nu conduc la concluzia certă că această faptă există, în condițiile în care nu s-au identificat date obiective privind producerea unui eveniment rutier în noaptea de 28 februarie /01 martie 2009.

Așa cum corect a reținut prima instanță, în noaptea de 28/29 februarie 2009 inculpații C.L.I. și T.E., împreună cu agenții de poliție C.E. și M.D., au format echipa nr. 6, în noaptea de 28 februarie 2009/01 martie 2009. între orele 03.00-06,00, care a acționat pe b-dul Tomis zona centrală, inculpatul C.L.I. conducând autoturismul M.A.I.

Potrivit planului de acțiune, inculpații aveau ca îndatoriri prevenirea și combaterea încălcării normelor rutiere care generează accidente; depistarea persoanelor care conduc autovehicule sub influența băuturilor alcoolice sau în stare de ebrietate; depistarea autovehiculelor înmatriculate în străinătate și care circulau ilegal pe raza de competență ; descoperirea în trafic a autovehiculelor furate, etc.

Întreaga acuzație adusă inculpaților se bazează pe o convorbire telefonică purtată în data de 01 martie 2009, ora 04.54 între numiții R.G.C. și B.G., în care mai intervine și o persoană pe nume Conduleț, despre care se susține că este inculpatul C.L.I.

Din conversația telefonică rezultă că martorul B.G. ar fi lovit o persoană, când dădea cu spetele și „ar fi murit omul'", iar la fața locului ar fi un lucrător de poliție, aspecte pe care i le comunică numitului R.G.C.. Acesta din urmă cere să vorbească cu lucrătorul de poliție, astfel că discuția telefonică este continuată cu o persoană care se recomandă „C."

Această discuție este foarte scurtă, rezumându-se la susținerea numitului R.G.C. "hai că vine băiatul după aia . lasâ-l dracu că", și la salutul final al ambilor.

În cauză au fost audiați inculpații C.L.I. și T.E., martorii R.G.C. și B.G. care au negat că în noaptea de 01 martie 2009 martorul B.G. ar fi fost implicat într-un accident rutier, ce a fost constatat de inculpați, dar care nu au luat nicio măsură față de B.G., urmare a intervenției martorului R.G.C.

În faza apelului au fost audiați și martorii C.E. și M.D., ce făceau parte din aceeași echipă cu inculpații în noaptea de 01 martie 2009, însă nici acești martori nu au cunoștință despre vreun eveniment rutier în care să fi fost implicat martorul B.G. și care să nu fi fost constatat de inculpați. Au afirmat martorii că în noaptea de 01 martie 2009 nu au fost sesizați despre producerea vreunui eveniment rutier.

Întrucât se susține că în urma accidentului rutier din data de 01 martie 2009 ar fi decedat o persoană, au fost efectuate verificări, dar nu s-a depistat vreun eveniment rutier în care se fie implicat martorul B.G. ori să se constate un eveniment rutier soldat cu decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și în care conducătorul auto să fi părăsit locul faptei sau să nu fi fost identificat.

În consecință, nu se poate identifica un eveniment rutier concret în care să fi fost implicat martorul B.G. în noaptea de 01 martie 2009 și care să fi fost soldat cu pagube materiale sau cu decesul ori vătămarea unei persoane.

Deși în convorbirea telefonică purtată între numiții R.G.C. și B.G. se face referire la un posibil accident rutier în care o persoană a fost lovită, doar elementele de fapt extrase din această convorbire nu sunt suficiente pentru a concluziona în sensul existenței unui accident rutier.

Conform art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002. accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții: s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc; a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale; în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare.

Astfel, era necesar să se identifice locul în care s-ar fi produs presupusul eveniment rutier, să se stabilească urmarea materială, precum și autovehiculul implicat. Niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită în cauză, așa încât. în lipsa unor elemente obiective, nu se poate aprecia că a avut loc un accident rutier.

Simplele afirmații ale unor persoane în cuprinsul unei discuții telefonice. în condițiile în care datele extrase din convorbire nu sunt confimiate sub nicio formă de realitatea obiectivă, nu pot fi apreciate ca suficiente pentru a contura cu certitudine o stare de fapt.

Spre deosebire de fapta reținută în sarcina inculpatului T.E. (din data de 01 martie 2009). în acest caz nu poate fi identificată o normă rutieră sau eventual de altă natură care să fi fost încălcată și. implicit, nu se poate identifica sancțiunea care ar fi trebuit aplicată, așa încât nu poate fi individualizată fapta în materialitatea sa și nici urmarea ce constituie o componentă esențială pentru existența infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen.

De altfel, deși prima instanță reține vinovăția inculpaților, nu indică în ce constă evenimentul rutier. persoanele implicate, norma juridică încălcată și sancțiunea care ar fi trebuit aplicată, elemente esențiale în definirea existenței faptei penale imputate inculpaților.

În măsura în care s-ar menține hotărârea de condamnare s-ar ajunge în situația absurdă în care discuția telefonică dintre niște persoane să constituie temei pentru stabilirii răspunderii penale a unor persoane, cu toate că nimic din realitatea obiectivă nu lasă să se întrevadă că aspectele discutate în convorbirea telefonică au un fundament factual.

Drept urmare. Curtea de Apel a apreciat că în cauză nu s-a dovedit cu certitudine, pe baza mijloacelor de probă administrate, că există fapta imputată inculpaților C.L.I. și T.E. ca fiind săvârșită în noaptea de 01 martie 2009.

În consecință, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatul C.L.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009).

În cazul inculpatului T.E. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât erau două acte materiale despre care se susținea că au fost comise în realizarea aceleași rezoluții infracționale.

În condițiile în care doar pentru fapta din data de 23 februarie 2009 s-a reținut vinovăția inculpatului T.E. în timp ce pentru fapta din data de 01 martie 2009 Curtea de Apel a apreciat că fapta imputată nu există, este evident că nu putem să mai fim în prezența săvârșirii a două acte materiale. în considerarea aceleiași rezoluții infracționale, care fiecare în parte să realizez conținutul constitutiv al aceleași infracțiuni.

Inexistența unuia dintre cele două acte materiale care în opinia procurorului și a primei instanțe realizau conținutul constitutiv al infracțiunii continuate a impus schimbarea încadrării juridice în două infracțiuni distincte prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. pentru fiecare dintre faptele din data de 01 martie 2009. respectiv 23 februarie 2009. pentru fapta din data 01 martie 2009 s-a pronunțat o soluție de achitare a inculpatului T.E. iar pentru fapta din data de 23 februarie 2009 s-a dispus condamnarea acestuia.

3. Infrac(iunea prev. de art. 242 alin. (1)-(3) C. pen.

În cazul ambilor inculpați au fost descoperite la domiciliile lor diferite documente privitor la activitatea de serviciu, cu ocazia perchezițiilor domiciliare din data de 25 iunie 2009.

I.J.P. al Județului Constanța a comunicat că inculpații C.L.I. și T.E. au scos din incinta unității documentele, tară aprobarea conducerii I.P.J. Constanța, iar din categoria documentelor clasificate fac parte și agende, plan de muncă, agende de pregătire profesională, agende pentru comunicări de ordine și dispoziții ale lucrătorilor de poliție cercetați, fapt pentru care este necesară declasificarea și distrugerea lor. deoarece informațiile existente în agendele respective au fost compromise.

Potrivit art. 242 alin. (1)-(3) C. pen., sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea ori în deținerea unui organ sau unei instituții de stat ori a unei alte unități din cele la care se referă art. 145 se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 5 ani. iar dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) sunt săvârșite de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu. maximul pedepselor prevăzute în aceste alineate se majorează cu un an.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, ceea ce presupune că autorul a prevăzut și irrmărit producerea rezultatului ori, deși nu a urmărit producerea rezultatului, a prevăzut producerea sa.

Din analiza condițiilor în care își desfășurau activitatea inculpații și a resurselor materiale puse la dispoziția lor de conducerii instituției nu se poate reține că aceștia au scos înscrisurile și documentele din incinta unității cu intenția de a le sustrage sau distruge.

Inculpații C.L.I. și T.E. au declarat că scoaterea documentelor din instituție a fost determinată de lipsa la locul de muncă a unui spațiu adecvat păstrării documentelor, dar și motivat de faptul că parte din documente erau folosite în activitatea curentă ori erau lucrări pe care le rezolvau la domiciliu. Aceste aspecte sunt confirmate și de martorii M.D., A.M.C. audiați în apel, dar și de datele furnizate chiar de instituția în care își desfășurau activitatea inculpații.

Inculpatul C.L.I. a fost cercetat disciplinar de către I.P.J. Constanța pentru faptul că a deținut la domiciliul său documentele descoperite cu prilejul percheziției domiciliare efectuate în prezenta cauză.

În raportul de cercetare prealabilă se reține drept circumstanță atenuantă faptul că păstrarea documentelor la domiciliu a fost determinată de inexistența fișetelor suficiente pentru depozitarea materialelor, în final inculpatul C.L.I. fiind sancționat cu atenționare scrisă pentru comiterea acestei fapte. Aceeași situație se constată și în cazul altor lucrători de poliție pentru acre concluziile au fost similare.

De asemenea, inculpații C.L.I. și T.E. au fost sancționați contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 4 din H.G. nr. 781/2002, întrucât la data de 25 iunie 2009 au scos din instituție documente clasificate fără avizul șefului de serviciu, conform proceselor verbale de constatare a contravenției din 12 mai 2010.

Ca atare, Curtea de Apel a apreciat că circumstanțele concrete în care își desfășurau activitatea inculpații demonstrează cu certitudine că aceștia nu au intenționat să sustragă documente, ci doar le păstrau la domiciliile lor, din cauza dotării materiale deficitare de la locul de muncă, motiv pentru care a menținut soluției primei instanțe de achitarea a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 242 alin. (1), (3) C. pen.

4. Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului T.E.

Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În procesul de individualizare a pedepsei instanța trebuie să asigure un just echilibru în tratamentul sancționatorul al infracțiunii, pe baza criteriilor legale de individualizare, în vedere asigurării finalității urmărite de art. 52 C. pen. Pedeapsa are în principal scopul prevenirii de infracțiuni, potrivit art. 52 C. pen., care însă nu se formează exclusiv pe baza caracterului puternic represiv al sancțiunii penale. Scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, atât din punct de vedere al prevenției speciale, cât și a prevenției generale, se realizează prin intermediul funcțiilor pedepsei, care are un caracter de constrângere, de reeducare, de exemplaritate și de eliminare, pedeapsă care însă trebuie adaptată și persoanei făptuitorului și finalității urmărite prin pedepsirea persoanei - formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Curtea de Apel a considerat că se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., ce permite stabilirea unei pedepse care să sancționeze corespunzător gravității faptei pe inculpat, dar și care să-i ofere posibilitatea de a-și revizui comportamentul ulterior, mai ales că este vorba despre o persoană care se află la primul conflict cu legea penală.

Conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., poate constitui circumstanță atenuantă judiciară conduita bună a infractorului înaintea comiterii faptei. Inculpatul T.E. are vârsta de 35 de ani, este căsătorit, studii superioare, se află la primul conflict cu legea penală, fiind o persoană integrată social, are referințe favorabile și de la locul de muncă, din caracterizarea aflată la dosar rezultă că a obținut rezultate foarte bune în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, fiind apreciat în ultimii nouă ani cu calificativul .foarte bun".

Datele personale ale inculpatului, ce relevă o conduită bună anterior săvârșirii faptelor, în considerarea pregătirii și carierei sale profesionale, a lipsei antecedentelor penale și a unei integrări familiale, justifică reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., mai ales că suntem în prezența unei fapte care nu este de o gravitate deosebită pentru a se estompa semnificativ circumstanțele personale favorabile ale inculpatului.

Urmare a reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, până la cuantumul de 1 an închisoare.

Cuantumul pedepsei permite aplicarea suspendării condiționate a executării, fiind îndeplinite și condițiile prev. de art. 81 alin. (1) lit. b).c C. pen., întrucât inculpatul nu are antecedente penale și curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Inculpatul are maturitatea și gradul de pregătire profesională necesare pentru a-și reconsidera conduita față de faptele comise, astfel încât să nu mai comită pe viitor alte fapte penale. De regulă, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se dispune atunci când instanța constată necesitatea unui control regulat al conduitei inculpatului și atenționarea constantă a acestui asupra modului în care trebuia să se comporte, pentru a evita comiterea unei noi infracțiuni. Această modalitatea de individualizare a executării pedepsei este oportună pentru persoane vulnerabile la factorul infracțional, însă inculpatul dispune de resursele personale pentru a realiza necesitatea revizuirii comportamentale și fără controlul exercitat de un organ de supraveghere.

În concluzie. Curtea de Apel a reținut că criticile formulate de procuror sunt în totalitate neîntemeiate, în timp ce criticile inculpatului C.L.I. sunt fondate integral, iar cele formulate de inculpatul T.E. sunt întemeiate doar cu referire la fapta din data de 01 martie 2009.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul T.E.

Ministerul Public a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen. referitor la greșita achitare a inculpatului lui C.L.I., greșita achitare a inculpaților C.L.I. și T.E., respectiv greșita achitare a inculpaților C.L.I. și T.E. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 242 C. pen.

Invocând acest caz de casare. Ministerul Public susține că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului C.L.I. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în sensul că a existat o distorsionare gravă a probatoriului de către instanța de fond și de către instanța de apel.

Se susține că au fost ignorate conținutul denunțului și declarațiile date de către denunțătorul Bulgariu Septimiu împotriva agentului C.L.I. în data de 04 martie 2009, în care arată că. în urmă cu aproximativ 1 an și jumătate i-a dat agentului de poliție 100 de euro pentru ca acesta să anuleze două procese verbale de contravenție, fapte probate și prin discuția ambientală din care reiese că banii au fost dați prin intermediul martorului A.F.

În ceea ce privește achitarea inculpaților C.L.I. și T.E.. în opinia Ministerului Public distorsionare gravă a probatoriului de către instanța de fond și de către instanța de apel ar consta în nereținerea faptului că. prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, inculpații au creat avantaje patrimoniale și nepatrimoniale față B.G., care fusese implicat într-un accident rutier, fapt confirmat din conținutul convorbirii telefonică interceptată între B.G. și un traficant de influență, agentul Rusescu, din care reiese că acesta din urmă îi cere inculpatului Conduleț să își încalce atribuțiile de serviciu pentru a nu constata existența unui accident rutier. Împrejurarea că nu a putut fi identificată persoana vătămată, că nu a fost înregistrat nici un accident rutier este. de fapt, o confirmare a săvârșirii de către inculpați a infracțiunii reținută în sarcina acestora.

Totodată, s-a apeciat că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților C.L.I. și T.E. pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de înscrisuri pentru lipsa intenției. întrucât în locuințele celor doi inculpați au fost găsite un număr mare de înscrisuri, respectiv înscrisuri ce fac parte din anumite dosare, și nu dosarele respective, iar existența acestor înscrisuri trebuie coroborate cu natura infracțiunilor pentru care se inculpați erau cercetați, respectiv luare de mită și abuz în serviciu, aspecte ce demonstrează că aceste înscrisuri au fost sustrase în scopul săvârșirii unor astfel de infracțiuni.

De asemenea. Ministerul Public a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. susținând că nu se impuneau reținerea circumstanțelor atenuante pentru inculpatul T.E.

Inculpatul T.E. a invocat cazul de casare prevăzut de ari. 385 pct. 12 C. proc. pen. referitor la greșita sa condamnare pentru o faptă ce nu a comis-o, precum și cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. susținând că s-a comis o gravă eroare de fapt ce a condus la condamnarea sa.

Inculpatul susține că lipsesc probele cu privire la existența activității infracționale, sens în care este aplicabil principiul „in dubio pro reo", fiind invocată practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Decizia penală nr. 3465 din iunie 2007, în care s-a statuat că în cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe sau complete și există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula,,in dubio pro reo".

Astfel din declarațiile martorilor D.D. și L.L., care au fost ascultați în cursul judecății, rezultă cu certitudine că nu a efectuat la data de 23 februarie 2009 activitatea ce constituie fundamentul infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât acesta împreună cu un agent de la R.A.R. avea doar obligația de a opri autoturismul în trafic, agentul de la R.A.R. prelua pe conducătorul auto pentru a face verificările specifice, nefiind vorba de verificări ale poliției rutiere.

Pe de altă parte, inculpatul susține că nu există o tulburare însemnată adusă unei instituții din cele prevăzute la art. 145 C. pen., nu s-a stabilit dacă a existat un prejudiciu care s-a născut în patrimoniul vreunei instituții, însă nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au luat în considerare dispozițiile legale care prevăd posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului.

II. Analizând recursurile declarate, prin prisma cazurilor de casare invocate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de către inculpatul T.E., în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate și le va respinge, pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Preparator, dată fiind invocarea mai multor cazuri de casare, care însă tind către același scop, Înalta Curte va reaminti că potrivit jurisprudenței sale constante cazul de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. este incident dacă instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare, reținând o situație de fapt corectă, însă în mod greșit a apreciat că fapta constituie o anumită infracțiune, deși în realitate lipsește unul din elementele constitutive ale acesteia, soluția fiind contrară legii.

Situația de fapt, verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate, poate fi cenzurată numai prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare (Decizia nr. 815 din 20 martie 2012).

Este deci stabilit că atunci când recurenții tind spre obținerea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., criticile pe care aceștia le aduc hotărârii nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor în care acestea au fost încadrate, respectiv art. 385 alin. (1) pct. 12N teza I C. proc. pen.

Astfel cum în mod constant s-a arătat și în doctrină, cazul de casare invocat implică pronunțarea unei hotărâri de condamnare, reținându-se o situație de fapt corectă, însă în mod greșit s-a apreciat că fapta constituie o anumită infracțiune, în realitate lipsind unul din elementele constitutive ale acesteia, soluția fiind astfel contrară legii.

Situația de fapt stabilită de către instanța de apel se poate cenzura prin prisma dispozițiile art 3851 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., caz de casare ce permite verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate, adică cel prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt. având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009 s-a statuat că incidența dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existența sau inexistența lor. în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat soluția adoptată.

Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză. în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act. un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci reținerea unei împrejurări esențiale fără ca probele administrate să o susțină sau o nereținere a unei astfel de împrejurări esențiale. deși probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

Având în vedere cele prealabil stabilite și în raport de cele susținute de către inculpatul T.E. prin recursul formulat, Înalta Curte va constata că în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțai o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, a fost invocat pur formal, inculpatul contestând în realitate starea de fapt, astfel că aceste critici aduse hotărârii nu pot fi analizate din perspectiva acestui caz de casare, ci vor fi analizate în raport de cazul de casare ce permite cenzurarea situației de fapt, adică cel prevăzut în dispozițiile art. 3851 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen..

Sub acest aspect, înalta Curte apreciază că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen., când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare, caz invocat atât de către Ministerul Public, cât și de către inculpatul T.E.

Astfel, Înalta Curte constată că nu există contradicție evidentă între cele reținute prin hotărârea recurată și conținutul probele administrate, iar starea de fapt reținută nu este o consecință a unei denaturări evidente a probelor, ci este rezultatul unei analize coroborate a acestora.

În acest sens, în ceea ce privește achitarea inculpatului C.L., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită pr ev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la ari. 254 C. pen. (fapta din data de 11 august 2007), Înalta Curte apreciază că această faptă nu există.

Înalta Curte reține că numitul B.G., tatăl denunțătorului B.S.C., a produs în cursul anului 2007 un accident de circulație datorită neadaptării viezei de deplasare în timp ce conducea autoturismul pe drumurile publice astfel că a lovit în partea din spate autoturismul condus de martorul C.F.D., iar ca urmare a coliziunii, cele două autoturisme au suferit avarii, pentru constatarea cărora, conducătorii auto s-au prezentat la S.P.R. Constanța, dar numitul B.G. nu a așteptat sosirea agentul de poliție.

Urmare acestui eveniment rutier, la data 30 iulie 2007 inculpatul C.L.I. a întocmit un prim proces verbal de contravenție prin care l-a sancționat contravențional pe numitul B.G. cu suma de 351 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. (1) pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002.

La data de 07 august 2007 inculpatul a întocmit un al doilea proces verbal prin care l-a sancționat contravențional din nou pe numitul B.G. cu suma de 351 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. (1) pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002.

La data de 11 august 2007 inculpatul C.L.I. a încheiat un al treilea proces verbal de contravenție prin care numitul B.G. a fost sancționat contravențional cu suma de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 57 alin. (2) și art. 79 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Acuzația adusă inculpatului C.L.I., potrivit căreia se susține că acesta ar fi pretins și primit suma de 100 euro pentru a fi anulate două din cele trei procese verbal de contravenție, se întemeiază pe declarațiile denunțătorului B.S.C. și procesul verbal de transcriere a convorbirii purtate în data de 03 martie 2009 între inculpat și acest denunțător.

Înalta Curte apreciază că acuzația formulată împotriva inculpatului C.L.I. nu are fundament probatoriu, deoarece este combătută prin declarația martorului A.F., prezent la discuțiile pe care denunțătorul B.S.C. le-a avut cu inculpatul, care intîrmă ipoteza potrivit căreia în data de 11 august 2007 s-ar fi remis inculpatului suma de 100 euro. iar la data de 03 martie 2009 această sumă s-ar fi restituit.

Analiza unor probe trebuie să se realizeze coroborat, probele neavând o valoare dinainte stabilită. așa încât conținutul discuției ambientale pe care denunțătorul B.S.C. a pus-o la dispoziția organelor de urmărire penală, declarațiile acestui denunțător (date doar în fața organelor de urmărire penală) și ale martorului A.F., conduc la concluzia unei puternice îndoieli asupra veridicității afirmațiilor denunțătorului, așa încât. în acord cu instanța de fond și cea de apel. în cauză este aplicabil principiului in dttbio pro reo, astfel că achitarea inculpatului C.L.I. pentru săvârșirea la data de 11 august 2007 a infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen. este corectă.

În ceea ce privește achitarea inculpaților C.L.I. și T.E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din data de 01 martie 2009) Înalta Curte apreciază că această faptă nu există.

Acuzația formulată împotriva inculpaților C.L.I. și T.E. constă în aceea că în dimineața de 01 martie 2009. în timp ce se aflau în dispozitivul stabilit prin planul de acțiune întocmit de S.P.R. din cadrul I.P.J. Constanța și-au încălcat atribuțiile de serviciu, ca urmare a traficului de influență exercitat de agentul de poliție R.G.C., și nu au luat măsurile legale față de conducătorul auto B.G., implicat într-un accident de circulație, obținând pentru acesta avantaje patrimoniale și nepatrimoniale.

Înalta Curte reține că întreaga acuzație adusă inculpaților C.L.I. și T.E. se bazează pe o convorbire telefonică purtată în data de 01 martie 2009, ora 04.54 între numiții R.G.C. și B.G., în care mai intervine și o persoană pe nume C., despre care se susține că este inculpatul C.L.I.

Potrivit procesului verbal de transcriere a discuției telefonice interceptate și înregistrate rezulta bănuiala că martorul B.G. ar fi lovit o persoană și „ar fi murit omul" când dădea cu spatele, iar la fața locului ar fi fost prezent și un lucrător de poliție, aspecte comunicate numitului R.G.C., care solicită să vorbească cu lucrătorul de poliție, ce se recomandă C., spunându-i ''hai că vine băiatul după aia . lasă-l."

Înalta Curte, apreciază că nu este rezonabil ca o întreagă acuzație să se bazeze exclusiv pe interceptări telefonice, că aceste probe trebuie să se coroboreze cu alte probe pe care organul de urmărire penală este obligat să le administreze pentru a demonstra vinovăția unei persoane.

În cauză, declarațiile inculpaților C.L.I. și T.E., precum și ale martorilor R.G.C., B.G., C.E. și M.D. infirmă presupunerea că în noaptea de 01 martie 2009 martorul B.G. ar fi fost implicat într-un accident rutier, iar declarațiile acestora se coroborează cu rezultatul verificărilor efectuate și consemnate în cuprinsul proceselor verbale întocmite de către organele de urmărire penală din conținutul cărora a rezultat că nu s-a depistat vreun eveniment rutier în care se fi fost implicat martorul B.G. ori să se constate vreun eveniment rutier soldat cu decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și în care conducătorul auto să fi părăsit locul faptei sau să nu fi fost identificat.

În consecință, Înalta Curte apreciază că nu se putea pronunța o soluție de condamnare, întrucât conținutul convorbirii telefonice purtată între numiții R.G.C. și B.G. nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal, așa încât soluția de achitare este una corectă.

Privitor la condamnarea inculpatului T.E. pentru comiterea la data de 23 februarie 2009 a infracțiunii prev. de ari. 13 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., Înalta Curte apreciază că în cauză în mod corect s-a pronunțat o soluție de condamnare

În fapt, Înalta Curte reține că în cauză s-a stabilit, dincolo de orice îndoială, că la data de 23 februarie 2009 martorul L.L. a fost oprit în trafic de către inculpatul T.E. aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu împreună cu reprezentantul R.A.R., martorul D.D. în timp ce conducea autoturismul pe șoseaua Mangaliei, la ieșirea din mun. Constanța. în vederea efectuării de verificări.

Cu acest prilej, reprezentantul R.A.R., martorul D.D. a procedat la efectuarea controlului tehnic al autoturismului, timp în care conducătorul auto L.L. l-a sunat pe agentul de poliție R.G.C. și i-a cerut acestuia să intervină pe lângă inculpatul T.E. și reprezentantul R.A.R. în scopul de a nu fi sancționat contravențional pentru neregulile de la autoturismul său. așa cum rezultă din conținutul procesului verbal de transcriere a convorbirilor telefonice.

Ca urmare, inculpatul T.E. nu a mai procedat la verificarea documentelor conducătorului auto L.L.. respectiv a certificatul de înmatriculare din care ar fi rezultat că inspecția tehnică era expirată din data de 13 decembrie 2008. iar martorul D.D. nu a mai procedat la întocmirea raportului de control tehnic în trafic.

Starea de fapt. așa cum a fost ea stabilită, rezultă din probele administrate, respectiv din declarațiile martorului D.D. Rezultatele verificărilor efectuate și constatate prin procesul verbal de investigație din 17 martie 2010 din care rezultă că în ziua de 23 februarie 2009 inculpatul T.E. aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind circulați pe drumurile publice, a întocmit 13 procese verbale de sancționare contravențională. însă nici unul pe numele conducătorului auto L.L., precum și din conținutul convorbirilor telefonice consemnate în cuprinsul proceselor verbale aflate la dosar.

Referitor la achitarea inculpaților C.L.I. și T.E. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 242 C. pen., deoarece faptei ii lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.

Acuzația formulată împotriva inculpaților C.L.I. și T.E. constă în aceea că în perioada 2006-2009, primul și în perioada 2008-2009. al doilea, în exercitarea atribuțiilor de serviciu au sustras din cadrul S.P.R., documente și înscrisuri, care au fost descoperite la domiciliile lor cu prilejul perchezițiilor domiciliare efectuate la data de 25 iunie 2009.

Potrivit art. 242 alin. (1), (3) C. pen., sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea ori în deținerea unui organ sau unei instituții de stat ori a unei alte unități din cele la care se referă art. 145 se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 5 ani, iar dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) sunt săvârșite de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu. maximul pedepselor prevăzute în aceste alineate se majorează cu un an.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, ceea ce presupune că autorul a prevăzut și urmărit producerea rezultatului ori, deși nu a urmărit producerea rezultatului, a prevăzut producerea sa.

În acord cu instanța de fond și cea de apel, Înalta Curte apreciază că din conținutul probelor administrate se demonstrează cu certitudine că inculpații C.L.I. și T.E. nu au intenționat să sustragă documente ci doar le păstrau la domiciliile lor datorită circumstanțelor concrete în care își desfășurau activitatea din cauza dotării materiale deficitare de la locul de muncă.

Deși I.J.P. al Județului Constanța a comunicat că inculpații C.L.I. și T.E. au scos din incinta unității documentele, fără aprobarea conducerii I.P.J. Constanța, iar din categoria documentelor clasificate fac parte și agende, plan de muncă, agende de pregătire profesională, agende pentru comunicări de ordine și dispoziții ale lucrătorilor de poliție cercetați, fapt pentru care este necesară declasificarea și distrugerea lor. deoarece informațiile existente în agendele respective au fost compromise, Înalta Curte nu poate reține că aceștia au scos înscrisurile și documentele din incinta unității cu intenția de a le sustrage sau distruge.

Înalta Curte va reține că din conținutul rapoartelor de cercetare prealabilă ale inculpaților C.L.I. și T.E. rezultă că păstrarea documentelor la domiciliu a fost determinată de inexistența fișetelor suficiente pentru depozitarea materialelor, așa încât împrejurarea că documentele descoperite la perchezițiile domiciliare au fost scoase fără aprobarea conducerii I.P.J. Constanța, nu poate conduce de plano la reținerea în sarcina inculpaților C.L.I. și T.E. a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 242 alin. (1)3 C. pen., deoarece probele administrate au demonstrat că documentele nu a fost sustrase, nu au fost însușite și nu au fost luate în interes personal, ci în interes profesional, soluția de achitare fiind una corectă.

Cazul de coșare prevăzut de art. 385 pct.14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport eu prevederile art. 2 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte apreciază că reținerea în favoarea inculpatului T.E. a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. reprezintă o corectă apreciere a Curții de Apel asupra gravității faptei comise de către inculpat, iar pedeapsa aplicată a fost evaluată riguros în raport de prevederile art. 72 C. pen. în așa fel încât. în raport și de persoana inculpatului să-i ofere posibilitatea de a-și revizui comportamentul ulterior. în cauză fiind vorba despre o persoană care se află la primul conflict cu legea penală.

Astfel, din actele dosarului rezultă că inculpatul T.E. are vârsta de 35 de ani. este căsătorit. studii superioare, se află la primul conflict cu legea penală, este o persoană integrată social, are referințe favorabile și de la locul de muncă, a obținut rezultate foarte bune în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, fiind apreciat în ultimii nouă ani cu calificativul .foarte bun".

Așadar. Înalta Curte apreciază că datele personale ale inculpatului, care au relevat o conduită bună anterior săvârșirii faptelor, în considerarea pregătirii și carierei sale profesionale, a lipsei antecedentelor penale și a unei integrări familiale, au justificat reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În consecință. Înalta Curte constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică, iar recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul T.E. sunt nefondate, urmând ca în baza art. 385 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. să fie respinse.

Va face aplicarea art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen. referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul T.E. împotriva Deciziei penale nr. 157/P din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat T.E. la plata sumei de 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru intimatul inculpat C.L.I. în cuantum de 75 lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23 septembrie 2013.