Organized crime membership charges: evidentiary sufficiency of phone intercepts to prove group affiliation versus sporadic assistance in sexual trafficking.

Asupra recursului penal de față;

Prin Sentința penală nr. 68 din 11 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost respinsă - ca nefondată - cererea de schimbare a încadrării juridice privind pe inculpatul D.A.P..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații N.V., L.C.L., B.M. și D.A.P., pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) teza II și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații B.M. și D.A.P., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.V. (fără antecedente penale, cetățenie română, necăsătorit, studii 12 clase), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicată inculpatului N.V. și s-a fixat termen de încercare pe o perioadă de 7 (șapte) ani, în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul N.V. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, dacă va fi cazul, la aceeași instituție;

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la cererea acestuia, informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 863 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a impus aceluiași inculpat să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare, conform programelor Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman și să nu intre în legătură cu părțile civile și ceilalți inculpați din cauză.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.C.L. (fără antecedente penale, cetățenie română, studii 11 clase, mecanic auto), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul L.C.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a), b) și e) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicată inculpatului L.C.L. și fixează termen de încercare pe o perioadă de 7 (șapte) ani, în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul L.C.L. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, dacă va fi cazul, la aceeași instituție;

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la cererea acestuia, informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 863 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a impus aceluiași inculpat să nu intre în legătură cu părțile civile și ceilalți inculpați din cauză.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților N.V. și L.C.L. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M. (fără antecedente penale, cetățenie română, taximetrist, căsătorit, un copil minor, studii 10 clase și școala profesională), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în baza art. 82 alin. (1) C. pen., s-a stabilit termen de încercare pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. și în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționată a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul, D.A.P. (cetățenie română, taximetrist, căsătorit, studii 12 clase, fără antecedente penale), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în baza art. 82 alin. (1) C. pen., s-a stabilit termen de încercare pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. și în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționată a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților B.M. și D.A.P. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților B.M., D.A.P. și L.C.L., dacă nu sunt arestați în altă cauză (mandatele de arestare preventivă nr. 5/up, 6/up și 7/up din 28 februarie 2012 emise de Tribunalul Teleorman).

În baza art 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților perioada reținerii și a arestării preventive.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile C.G.V. și C.T.M.

Au fost obligați inculpații N.V., B.M., D.A.P. și L.C.L., în solidar, să plătească părții civile C.T.M. suma de 30.000 RON, daune morale.

A fost obligat inculpatul N.V. să plătească părții civile C.G.V. suma de 50.000 RON, daune morale.

În baza art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.M. autoturismul R.S., proprietatea inculpatului.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească suma de 2.500 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În luna iunie 2009, când avea vârsta de 15 ani, partea vătămată C.G.V. l-a cunoscut pe inculpatul C.I.M. și, ulterior, a intrat într-o relație cu acesta, locuind o perioadă împreună la locuința inculpatului. Încă de la începutul relației, inculpatul avea un comportament violent la adresa părții vătămate. În luna septembrie 2009, acesta i-a cerut să practice prostituția și deoarece aceasta îl iubea, locuiau împreună și inculpatul dobândise autoritate asupra ei prin comportamentul violent, lovind-o deseori și profitând de vârsta foarte fragedă a acesteia (15 ani), partea vătămată a fost de acord. Astfel, prin comportamentul său inculpatul C.I.M. și-a creat un ascendent asupra victimei care a dus la înfrângerea libertății sale de voință și conștiință, recrutând-o în acest mod în vederea exploatării sexuale.

Pentru realizarea scopului, inculpatul C.I.M. a găzduit partea civilă C.G.V. la locuința sa și începând cu luna septembrie 2009, a determinat-o prin autoritatea de care se bucura asupra acesteia, prin violență și profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, să practice prostituția.

Partea civilă C.G.V. a practicat prostituția pentru inculpatul C.I.M., conform declarației sale care se coroborează cu declarațiile martorilor, în perioada septembrie 2009 - iunie 2010.

Locațiile în care partea civilă C.G.V. a fost exploatată sexual, au fost: locuința inculpatului C.I.M., în mașinile bărbaților care doreau să întrețină relații sexuale cu victima, la locuințele bărbaților beneficiari ai serviciilor sexuale prestate de victimă, în localitățile Alexandria, Nanov, Plosca, Poroschia și Bujoru și în hoteluri din municipiul Alexandria.

Din declarația părții civile C.G.V., a rezultat că, în perioada exploatării sale, a întreținut relații sexuale cu circa 30 de persoane săptămânal, la un tarif de 100 RON pentru fiecare persoană. Acest fapt se desprinde și din declarațiile martorilor, persoane care au întreținut relații sexuale cu partea civilă, precum și din notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C.I.M. cu ceilalți inculpați și cu martorii.

În susținerea acestui aspect, se reține și faptul că în faza de urmărire penală, părții civile C.G.V. i-a fost prezentată o planșă foto cu bărbați cu care ar fi putut întreține relații sexuale contra cost, în folosul inculpatului C.I.M. și a recunoscut pe numiții L.A., Z.I., M.P.Ș., F.R.V., N.A., H.I.F., B.F., S.V.B., audiați în calitate de martori în dosar și care au confirmat susținerile părții vătămate.

În perioada traficării și exploatării sexuale, partea civilă C.G.V. a avut vârsta de 16 ani.

În vederea exploatării sexuale a părții civile C.G.V., inculpatul C.I.M., în calitate de inițiator și conducător, a constituit un grup infracțional organizat din care a făcut parte acesta și inculpații N.V. și P.L.

Activitățile specifice menite să asigure succesul demersului inculpaților, erau: recrutarea victimelor și care a fost dusă la bun sfârșit de inculpatul C.I.M., găzduirea sau primirea victimelor, activitate asigurată inițial de către inculpatul C.I.M. și ulterior și de către inculpatul N.V., transportarea victimei la diferite locații unde aceasta urma să practice prostituția și recrutarea de bărbați cu care partea civilă C.G.V. să întrețină relații sexuale contra cost, activitate desfășurată de inculpatul P.L., care era taximetrist și N.V.

În ceea ce o privește pe partea civilă C.T.M., se reține că aceasta a absolvit clasa a VIII-a la Școala generală Ț., județul Teleorman, iar în luna septembrie a aceluiași an a început cursurile Liceului "A.D.G." din municipiul Alexandria, județul Teleorman și în primele zile ale lunii septembrie 2009, aceasta l-a cunoscut, prin intermediul unui coleg de școală, pe inculpatul C.I.M.

În luna ianuarie 2010, inculpatul C.I.M. a organizat la locuința sa din Alexandria, județul Teleorman, o petrecere, cu ocazia zilei sale onomastice, sărbătorită la data de 07 ianuarie, la care a fost invitată și partea civilă C.T.M. care avea vârsta de 14 ani, împlinind 15 ani la data de 03 septembrie 2010.

În împrejurarea în care partea civilă a intenționat să părăsească petrecerea, în jurul orei 02,00, inculpatul C.I.M. folosind forța fizică a reținut partea civilă la locuința sa cu intenția de a o obliga la practicarea prostituției.

Partea civilă a arătat că în ziua de 08 ianuarie 2010, inculpatul C.I.M. a chemat la locuința sa pe inculpatul P.L., cu care a stabilit modalitățile exploatării sexuale a părții civile C.T.M.

La activitățile de găzduire, primire, transport, în vederea exploatării sexuale a părții civile C.T.M. au participat și inculpații N.V., L.C.L. și C.G.L.

Așa cum s-a reținut anterior, inițial, grupul infracțional organizat constituit în vederea traficării și exploatării sexuale a părții civile C.G.V., a fost format din inculpatul C.I.M., în calitate de inițiator și conducător și din inculpații N.V. și P.L. În cursul anului 2010, la activitățile infracționale ale acestui grup, au aderat și inculpații L.C.L. și C.G.L., minor, care locuia împreună cu inculpatul C.I.M., fiind rudă cu acesta. Finalitatea activităților desfășurate de inculpați, era obținerea de sume de bani din practicarea prostituției de către partea civilă C.T.M.

Din probele administrate în faza de urmărire penală, coroborate cu declarațiile de recunoaștere a inculpaților, a rezultat că în urma exploatării sexuale a părții civile C.T.M., inculpatul C.I.M. și-a însușit suma de 31.200 RON.

Activitățile specifice menite să asigure succesul demersului inculpaților au fost: recrutarea victimei și care a fost dusă la bun sfârșit de inculpatul C.I.M., găzduirea sau primirea victimei, activitate asigurată inițial de către inculpatul C.I.M. și ulterior și de către inculpații C.G.L., N.V. și L.C.L., transportarea acesteia la diferite locații unde urma să practice prostituția și recrutarea de bărbați cu care partea civilă C.T.M. să întrețină relații sexuale contra cost, activități desfășurate de toți membrii grupului infracțional organizat.

Locațiile în care partea civilă C.T.M. a fost exploatată sexual, au fost: locuința inculpatului C.I.M., a inculpatului N.V. din comuna Poroschia, în autoturismele bărbaților care doreau să întrețină relații sexuale cu victima, la locuințele bărbaților beneficiari ai serviciilor sexuale prestate de victimă, în localitățile Alexandria și Buzescu și în hoteluri din municipiul Alexandria.

Deoarece inculpatul C.I.M. era conștient de iminenta descoperire a faptelor sale, sub pretextul faptului că la domiciliul său este frig, a solicitat inculpatului L.C.L. să găzduiască partea civilă C.T.M., cu scopul exploatării sexuale a acesteia. În cunoștință de cauză, acesta a acceptat să găzduiască partea civilă C.T.M. la apartamentul pe care îl ocupa în Alexandria, și a găzduit pe aceasta, care a și fost exploatată sexual atât în acest apartament cât și în alte locații, având însă, ca locație în care își ducea viața domestică, apartamentul inculpatului L.C.L.

Găzduirea părții civile C.T.M. în apartamentul inculpatului L.C.L., a avut loc în perioada octombrie - decembrie 2010 iar cu ocazia audierii sale la procuror, inculpatul L.C.L. a arătat că a presupus că partea civilă C.T.M. este minoră, că aceasta a fost exploatată sexual în perioada găzduirii în apartamentul său, atât în apartament cât și în alte locații și că în perioada de găzduire, aceasta a întreținut relații sexuale contra cost cu 10 - 15 bărbați pe săptămână.

Pentru a se sustrage unei eventuale răspunderi în fața legii, inculpatul C.I.M. a decis să părăsească țara, însă fără a renunța la conducerea și coordonarea grupului infracțional organizat, pe care l-a inițiat, constituit, condus și coordonat. Astfel, la data de 16 decembrie 2010, inculpatul C.I.M. a întreținut o convorbire telefonică, cu o persoană neidentificată aflată în Germania, căreia îi comunică despre sosirea sa în aceeași țară, cu o cursă aeriană din data de 19 decembrie 2010.

După două zile de la plecarea inculpatului C.I.M. în Germania, inculpatul C.G.L., rudă a inculpatului C.I.M., a mers la apartamentul inculpatului L.C.L. și a preluat partea civilă C.T.M., în vederea coordonării exploatării sexuale a acesteia.

În acest context, inculpatul C.G.L. a devenit conducătorul de fapt, a tuturor activităților specifice grupului infracțional organizat, având ca victimă partea civilă C.T.M., ulterior plecării inculpatului C.I.M., adică începând cu data de 19 decembrie 2010.

Aceasta însă nu a însemnat că inculpatul C.I.M. a renunțat la calitatea sa de conducător al grupului infracțional organizat, acesta, din afara țării, direcționând modalitățile exploatării sexuale ale victimei.

Din declarația martorului D.V., a rezultat că în luna decembrie 2010, când inculpatul C.I.M. se afla în Germania, a vorbit la telefon cu acesta, i-a cerut să întrețină relații sexuale cu partea civilă C.T.M. și că acesta i-a spus să meargă la locuința lui din Alexandria, unde se află inculpatul C.G.L., care i-o va pune la dispoziție pe victimă, pentru întreținerea de relații sexuale contra cost, ceea ce s-a și întâmplat, la dosarul cauzei aflându-se și redarea convorbirii telefonice la care martorul face referire.

În perioada exploatării sale, partea civilă C.T.M. a întreținut relații sexuale cu mai mulți bărbați, la un tarif de 50 RON pentru fiecare persoană, printre care, D.A., C.A., C.L.F., R.M., ș.a., stabilindu-se că în urma exploatării sexuale a părții civile, inculpatul C.I.M. și-a însușit suma de 99.000 RON.

Transportul părții civile la diversele locații unde urma să presteze servicii sexuale era asigurat, de obicei, de către inculpatul C.I.M. și inculpatul P.L., care era taximetrist, acestuia plătindu-i-se contravaloarea cursei pe care o efectua, fără să existe dovezi în cauză că încasa și alte sume de bani obținute din exploatarea victimei.

În mai multe rânduri, partea civilă a fost transportată de către alți taximetriști, care îl cunoșteau pe inculpatul C.I.M. și știau cu ce se ocupă acesta.

Astfel, inculpații B.M. și D.A.P. au asigurat, în câteva rânduri, transportul victimei de la locuința lui C.I.M. la diversele locații unde aceasta presta servicii sexuale și de la aceste locații, înapoi, la domiciliu, asigurând totodată și supravegherea acesteia.

Se reține, din convorbirile purtate de inculpatul B.M. cu inculpatul C.I.M., în perioada octombrie - noiembrie 2010, că aceștia se cunoșteau și inculpatul B.M. avea cunoștință de faptul că partea civilă C.T.M. practica prostituția sub autoritatea inculpatului C.I.M. și avea reprezentarea scopului în care transporta victima la diversele locații. În același sens sunt și declarațiile martorilor L.M.S., C.A. și C.Ș., persoane recrutate de către inculpatul B.M. și pe care acesta i-a pus în legătură cu inculpatul C.I.M. în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost cu partea civilă C.T.M.

Inculpatul D.A.P., care era taximetrist, îl cunoștea pe inculpatul C.I.M., știa cu ce se ocupă și avea cunoștință de faptul că partea civilă C.T.M. practica prostituția sub autoritatea acestuia. În aceste condiții, la solicitarea inculpatului C.I.M., în perioada octombrie - noiembrie 2010 a recrutat două persoane în vederea întreținerii de relații sexuale cu victima și, la cererea inculpatului C.I.M., transporta victima la diverse locații în vederea întreținerii de către aceasta de relații sexuale contra unor sume de bani plătite de beneficiari.

În speță, Tribunalul a mai reținut că, vulnerabilitatea victimelor minore, datorată în primul rând vârstei, lipsei experienței de viață, gradului ridicat de sugestibilitate și posibilităților reduse de a se apăra, precum și a altor factori (situația familială, lipsa educației sau a oricărei alte forme de instruire) le clasează într-o situație de inferioritate care a fost exploatată de către inculpați, context în care este exclusă exprimarea unui consimțământ liber și în cunoștință de cauză de către acestea la practicarea prostituției.

Tribunalul a mai constatat că din probele administrate rezultă că inculpatul C.I.M. a fost inițiatorul unui grup infracțional organizat care a activat pe raza municipiului Alexandria și a altor localități din județul Teleorman, cu scopul recrutării, transportării și găzduirii de minore și obligarea acestora la practicarea prostituției, în beneficiul său și a membrilor grupului infracțional organizat. Grupul infracțional organizat a fost constituit inițial, în toamna anului 2009, din inculpatul C.I.M. și inculpații P.L. și N.V., iar în cursul anului 2010 au aderat și inculpații L.C.L. și C.G.L., cu scopul recrutării, transportării, găzduirii și primirii de minore pentru exploatarea sexuală a acestora, respectiv victimele C.G.V. și C.T.M.

Inculpatul C.I.M. era cel care recruta victimele, coordona activitatea grupului, asigura legătura cu ceilalți membrii ai grupului care se ocupau de transportul victimelor, recrutarea de bărbați pentru întreținerea de relații sexuale cu acestea, cu locațiile în care erau primite sau găzduite în vederea exploatării lor sexuale și își însușea cele mai mari sume de bani, provenite din practicarea prostituției de către victime.

Colaborarea, coordonarea și organizarea grupului infracțional organizat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minore, cu scopul obținerii de foloase, rezultă și din faptul că membrii grupului păstrau o legătură permanentă între ei, în privința recrutării de bărbați în vederea întreținerii de relații sexuale, transportului, primirii și găzduirii victimelor, în vederea exploatării sexuale a acestora, legătură ce reiese din notele de redare a convorbirilor telefonice dintre membrii grupului ce se află dosarul de urmărire penală.

S-a reținut că materialul probator aflat la dosarul de urmărire penală mai relevă că, deși nu au avut inițiativa constituirii grupului - acesta fiind inițiat și constituit de către Inculpatul C.I.M. - inculpații P.L. și N.V., iar ulterior și inculpații L.C.L. și C.G.L. au acționat în cadrul grupului infracțional organizat, fiecare având roluri și sarcini bine stabilite în scopul săvârșii infracțiunilor de trafic de minore în vederea exploatării lor sexuale. Activitatea grupului nu a fost rezultatul unei înțelegeri întâmplătoare, spontane, ci s-a desfășurat în timp, septembrie 2009 - decembrie 2010, în mod repetat, respectându-se, în principiu, aceeași modalitate de săvârșire a faptelor, iar cei cinci inculpați au avut în mod constant același rol și aceeași contribuție la executarea planului infracțional.

Potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, grupul infracțional organizat are următoarele trăsături: este structurat; este format din trei sau mai multe persoane; există pentru o perioadă; acționează coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave și urmărește obținerea directă sau indirectă a unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În speța de față - arată Tribunalul - este evident că inițiatorul grupului infracțional organizat este inculpatul C.I.M., deci și organizatorul acestui grup, așa cum de altfel a fost și recunoscut de către ceilalți inculpați, concluzii ce se desprind din conținutul probatoriului administrat în cauză, în special din convorbirile telefonice purtate de inculpatul C.I.M. cu inculpații P.L., N.V., L.C.L. și C.G.L. și cu beneficiarii serviciilor sexuale, martori în cauză.

De asemenea, s-a reținut că, organizarea grupului nu trebuie să aibă un nivel care să exprime capacități majore de înțelegere și aplicare ale principiilor de structurare a grupurilor umane, fiind suficient, pentru a concluziona că există o organizare, o structurare a grupului, faptul că aceștia desfășoară activități infracționale, nu în baza unei înțelegeri întâmplătoare, spontane, ci în baza unui acord comun, coordonat și care să-și dovedească viabilitatea prin realizarea scopurilor urmărite, săvârșirea infracțiunilor și obținerea foloaselor, ceea ce este cazul în speță.

Coordonarea, în cauza de față, consta în aceea că inculpatul C.I.M. era cel care recruta victimele, stabilea inculpații care răspundeau cu transportul victimelor, cu recrutarea de bărbați pentru întreținerea de relații sexuale, cu locațiile în care acestea erau primite sau găzduite în vederea exploatării sexuale și își însușea cele mai mari sume de bani, provenite din practicarea prostituției de către victime.

Colaborarea, coordonarea și organizarea grupului infracțional organizat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minore și proxenetism, cu scopul obținerii de foloase, rezultă și din faptul că membrii grupului păstrau o legătură permanentă între ei, în privința recrutării de bărbați în vederea întreținerii de relații sexuale, transportului, primirii și găzduirii victimelor, în vederea exploatării sexuale a acestora.

Cu privire la trăsătura grupului infracțional organizat de a exista pentru o perioadă, se reține că acesta a existat începând cu luna septembrie 2009 și și-a încheiat activitatea în luna decembrie 2010, când partea civilă C.T.M. a reușit să iasă de sub autoritatea grupului infracțional organizat și au intervenit organele în drept.

În ceea ce-i privește pe inculpații B.M. și D.A.P., s-a apreciat de către judecătorul fondului că nu se poate reține că aceștia au aderat la grupul infracțional organizat, activitatea acestora fiind una izolată, întâmplătoare, de scurtă durată și s-a datorat relațiilor personale pe care fiecare dintre aceștia le avea cu inculpatul C.I.M., cunoscând că acesta are sub autoritatea sa o minoră pe care o exploatează. Astfel, în activitatea lor zilnică, în calitate de taximetriști, în condițiile în care diverși clienți le-au cerut relații cu privire la persoane care practică prostituția, inculpații B.M. și D.A.P. au luat legătura telefonic cu inculpatul C.I.M. Acesta din urmă a pus-o pe victima C.T.M. la dispoziția beneficiarilor de servicii sexuale, cu condiția plății unei sume de bani. Aceștia nu cunoșteau nimic cu privire la activitatea grupului organizat, nu cunoșteau pe ceilalți membrii și nici relațiile dintre aceștia, nu acționau sub autoritatea inculpatului C.I.M., neavând roluri și sarcini bine stabilite.

Tribunalul a reținut că și inculpații B.M. și D.A.P. au fost trimiși în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Teleorman pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.

Nefiind dovedit în cauză că inculpații B.M. și D.A.P. au acționat în cadrul grupului infracțional organizat, se apreciază că, în cauză faptele celor doi inculpați nu întrunesc și elementele constitutive ale acestei infracțiuni, impunându-se achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Astfel, Tribunalul a reținut că, deși din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă existența unui grup infracțional organizat, inițiat de inculpatul C.I.M., în toamna anului 2009 și care a activat pe raza municipiului Alexandria și a altor localități din județul Teleorman, cu scopul recrutării, transportării și găzduirii de minore și obligarea acestora la practicarea prostituției, în beneficiul său din care au făcut parte și inculpații P.L. și N.V., iar în cursul anului 2010 au aderat și inculpații L.C.L. și C.G.L., din aceleași mijloace de probă, nu rezultă cu certitudine că inculpații B.M. și D.A.P. au aderat și au făcut parte din acest grup.

S-a apreciat că, în cauză, nu s-a făcut dovada că inculpații B.M. și D.A.P. au activat în cadrul grupului infracțional organizat, în înțelesul dat acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, de "grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material", cu precizarea expresă că "nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului".

A arătat judecătorul fondului că acuzarea celor doi inculpați, pentru comiterea infracțiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003, se sprijină exclusiv pe interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpați cu inculpatul C.I.M. și cu alte persoane. Acestea nu relevă însă, existența unei structuri organizate, care acționează coordonat, după reguli bine stabilite, la care aceștia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit, în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit.

S-a constatat, de către Tribunal, că nu există nicio dovadă certă care să ateste, în concret, aderarea celor doi inculpați la grupul infracțional organizat sau sprijinirea acestuia, cei doi neavând reprezentarea existenței acestui grup, necunoscând pe ceilalți membrii ai grupului, activitatea acestora și nu acționau sub coordonarea inculpatului C.I.M.

Astfel cum s-a mai reținut și anterior, activitatea infracțională a acestora a fost una izolată, întâmplătoare, de scurtă durată și s-a datorat relațiilor personale pe care fiecare dintre aceștia, separat, le avea cu inculpatul C.I.M., cunoscând că acesta are sub autoritatea sa o minoră pe care o exploatează. Astfel, în activitatea lor zilnică, în calitate de taximetriști, în condițiile în care diverși clienți le-au cerut relații cu privire la persoane care practică prostituția, inculpații B.M. și D.A.P. au luat legătura telefonic cu inculpatul C.I.M.

În ceea ce privește infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) teza II și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpaților N.V., L.C.L., B.M. și D.A.P. și pentru care au fost trimiși în judecată, s-a apreciat că, faptele astfel cum au fost descrise, în cuprinsul rechizitoriului și au fost reținute de instanță, nu întrunesc și elementele constitutive ale acestei infracțiuni, impunându-se achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a apreciat astfel, avându-se în vedere situația de fapt reținută în cauză, din care judecătorul fondului a reținut că actele de primire, transportare și găzduire, în scopul exploatării sexuale a victimelor, au fost realizate de inculpați, profitând de situația specială în care se aflau acestea, cunoscând că ele erau minore și se aflau sub autoritatea inculpatului C.I.M. și faptul că acesta le recrutase prin constrângere în scopul exploatării sexuale. Astfel, ori de câte ori sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, se dă eficiență principiului potrivit căruia specialul primează generalului, fapta încadrându-se în prevederile 13 din Legea nr. 678/2001 și nu în prevederile art. 329 C. pen.

Totodată, conform Deciziei nr. XVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, în această situație, sunt întrunite doar elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2007, fiind încălcată primordial libertatea de voință a victimelor.

Astfel, în considerentele deciziei menționate se reține că, evident, actele de recrutare, transportare, transferare, cazare sau de primire a unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitându-se de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001 și, respectiv, în art. 13 din aceeași lege dacă victimele sunt minori, în măsura în care asemenea fapte sunt săvârșite cu vinovăție sub forma intenției.

Același criteriu de distincție între cele două infracțiuni, în cazul când o persoană îndeamnă o altă persoană ori îi înlesnește să practice de bunăvoie prostituția sau trage foloase de pe urma acesteia, iar ulterior acționează asupra aceleiași persoane prin una dintre modalitățile specificate în cuprinsul art. 12 din Legea nr. 678/2001, impune să se rețină atât săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. (1) C. pen. sau în art. 329 alin. (2) tezele I și II C. pen., după caz, cât și a infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

Această din urmă situație nu se regăsește în speța de față, condițiile exploatării victimelor fiind aceleași pe toată perioada exploatării lor sexuale, fiind recrutate și exploatate prin constrângere și profitându-se de imposibilitatea lor de a se apăra sau de a-și exprima voința, împrejurări ce se desprind din expunerea situației de fapt reținute anterior și chiar în rechizitoriu.

A arătat Tribunalul că se cuvine a menționa că, în cauză, se impune achitarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de 329 alin. 2 teza II și alin. (3) C. pen., nefiind aplicabile dispozițiile art. 334 C. proc. pen. în sensul schimbării încadrării juridice, având în vedere că la încadrarea juridică a faptelor inculpaților în rechizitoriu, atunci când sunt descrise faptele ce constituie infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, se rețin pentru aceeași perioadă acte materiale distincte pentru fiecare dintre infracțiunile de proxenetism și trafic de minori. Astfel, de exemplu, pentru inculpatul N.V. se reține că faptele acestuia care, în calitatea sa de membru al grupului infracțional organizat, în colaborare cu ceilalți membri ai grupului infracțional organizat, a primit și transportat minorele C.G.V. și C.T.M., în scopul exploatării sexuale a acestora, sunt prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. iar faptele aceluiași inculpat, care în aceeași perioadă, în calitatea sa de membru al grupului infracțional organizat, în colaborare cu ceilalți membri ai grupului infracțional organizat, a recrutat bărbați în vederea întreținerii de relații sexuale cu părțile civile C.G.V. și C.T.M., determinându-le pe acestea în acest mod la practicarea prostituției, obținând importante sume de bani, sunt prev. de art. 329 alin. (2) teza a II-a și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere situația de fapt reținută, așa cum rezultă din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și ținând seama de argumentele expuse, Tribunalul a constatat că faptele inculpatului N.V., care în luna septembrie 2009, a constituit împreună cu inculpații C.I.M. și P.L., un grup infracțional organizat și la care în anul 2010 au aderat și inculpații L.C.L. și C.G.L., cu scopul recrutării, transportării, găzduirii și primirii de minore pentru exploatarea sexuală a acestora, respectiv părțile civile C.G.V. și C.T.M., sunt prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatului N.V. care în aceeași perioadă, în calitatea sa de membru al grupului infracțional organizat, în colaborare cu ceilalți membri ai grupului infracțional organizat, a primit și transportat minorele C.G.V. și C.T.M., în scopul exploatării sexuale a acestora, sunt prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, faptele inculpatului L.C.L., care în anul 2010, a aderat la grupul infracțional organizat format din inculpații C.I.M., P.L. și N.V. și la care în același an a aderat și inculpatul C.G.L., cu scopul recrutării, transportării, găzduirii și primirii de minore pentru exploatarea sexuală a acestora, respectiv partea civilă C.T.M., sunt prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceluiași inculpat, care în perioada anului 2010, în calitatea sa de membru al grupului infracțional organizat, în colaborare cu ceilalți membri ai grupului infracțional organizat, a primit și a găzduit în mai multe rânduri pe partea civilă C.T.M., în scopul exploatării sexuale a acesteia, sunt prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a constatat că faptele inculpatului B.M., care în perioada octombrie - noiembrie 2010, a transportat de două ori pe partea civilă C.T.M. de la domiciliul inculpatului C.I.M. la beneficiarii serviciilor sexuale, în scopul exploatării sexuale a acesteia, sunt prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului D.A.P., care în perioada octombrie - decembrie 2010 a transportat partea civilă C.T.M. în repetate rânduri, în scopul exploatării sexuale a acesteia, la solicitarea inculpatului C.I.M., sunt prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților N.V. și L.C.L., s-a reținut și aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen., deoarece acestea au fost săvârșite împreună cu inculpatul C.G.L., minor la data săvârșirii faptelor.

În ceea ce îi privește pe inculpații D.A.P. și B.M., având în vedere situația de fapt reținută mai sus, cum activitatea lor infracțională nu a avut nicio legătură cu inculpatul C.G.L., au fost înlăturate dispozițiile art. 75 lit. c) C. pen. în ceea ce îi privește.

La individualizarea judiciară a pedepsei, conform art. 72 C. pen., judecătorul fondului a avut în vedere pe de o parte gradul de pericol social ridicat al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, împrejurările în care au avut loc faptele iar pe de altă parte vârsta inculpaților, faptul că aceștia nu au antecedente penale, au avut o poziție sinceră, au recunoscut și regretat faptele, au fost de acord cu despăgubirea părților civile, au avut o conduită bună în societate și în comunitatea din care fac parte înainte de săvârșirea infracțiunii, după săvârșirea faptei s-au prezentat în fața organelor de urmărire penală atunci când au fost citați, precum și faptul că aceștia au înțeles să solicite să fie judecați conform procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., beneficiind astfel de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, constatându-se, în cauză întrunirea cerințelor prevăzute de lege pentru această procedură simplificată.

Totodată, s-a reținut că inculpații D.A.P. și B.M. au avut un loc de muncă, fiind taximetriști, că toți inculpații au familii organizate, inculpatul B.M. având un copil minor în întreținere, că activitatea infracțională a acestora nu a fost una amplă, de lungă durată.

Având în vedere cele de mai sus, instanța de fond a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen., făcând aplicarea dispozițiilor art. 76 C. pen., privind aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, în cauză limitele pedepsei aplicabile inculpaților fiind reduse cu o treime, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse anterior, Tribunalul a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. va fi pe deplin atins prin aplicarea față de inculpați a unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor rezultante aplicate inculpaților N.V. și L.C.L., Tribunalul a constatat îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 861 alin. (1) lit. a) și b C. pen. și ținând seama de circumstanțele personale ale acestora menționate mai sus, de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, de poziția procesuală a acestora care au recunoscut și regretat faptele săvârșite și au fost de acord să despăgubească părțile civile cu sumele solicitate cu titlu de daune morale, de faptul că aceștia nu au antecedente penale, apreciindu-se că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia și, chiar fără executarea pedepsei nu vor mai săvârși alte infracțiuni.

Referitor la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților D.A.P. și B.M., Tribunalul a constatat îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 81 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și ținând seama de circumstanțele personale ale acestora menționate mai sus, de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia și chiar fără executarea pedepsei nu vor mai săvârși alte infracțiuni.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, pentru care a fost trimis în judecată formulată de inculpatul D.A.P., prin apărător, Tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată și a respins-o ca atare, cu următoarea motivare:

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., așa cum s-a argumentat anterior, se impune achitarea inculpatului iar referitor la infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., așa cum s-a reținut, Tribunalul apreciind că inculpatul D.A.P. se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Aceasta în condițiile în care, a rezultat din probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală că inculpatul D.A.P. a săvârșit infracțiunea împreună cu inculpatul C.I.M., reținându-se că în perioada octombrie - decembrie 2010 a transportat partea civilă C.T.M. în repetate rânduri, în scopul exploatării sexuale a acesteia, la solicitarea inculpatului C.I.M. Astfel, se apreciază că acesta a săvârșit traficul de minori în condițiile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cunoscând situația specială a victimei.

Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că părțile vătămate s-au constituit părți civile în procesul penal astfel, partea vătămată C.G.V. - cu suma de 50.000 RON, daune morale, iar partea vătămată C.T.M. - cu suma de 30.000 RON, daune morale.

Instanța de fond - având în vedere poziția procesuală a inculpaților care au recunoscut pretențiile părților civile sub forma daunelor morale și au fost de acord să achite acestora sumele solicitate, în temeiul art. 161 alin. (2) și (3) C. proc. pen. și văzând și dispozițiile art. 998 și urm. C. civ., - a dispus obligarea inculpaților N.V., B.M., D.A.P. și L.C.L., în solidar, să plătească părții civile C.T.M. suma de 30.000 RON, și părții civile C.G.V. suma de 50.000 RON, cu titlu de daune morale, fiind evident că prin activitatea inculpaților, alături de ceilalți coinculpați față de care cauza a fost disjunsă, li s-a cauzat un prejudiciu moral părților civile, constând în imaginea negativă în societate, rușinea și stresul provocat, luându-se în considerare și vârsta acestora.

S-a reținut că, prin ordonanța nr. 36/D/P/2010 din 01 martie 2012, a Biroului Teritorial Teleorman din cadrul D.I.I.C.O.T., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, asupra autoturismului marca "R.S.", proprietatea inculpatului B.M., acesta fiind autoturismul cu care partea civilă C.T.M. a fost transportată de inculpat în vederea exploatării sexuale.

Astfel, cum mijlocul de transport menționat anterior a folosit la realizarea transportului părții vătămate C.T.M. în mai multe rânduri în vederea exploatării sexuale, în baza art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.M. a autoturismului R.S. proprietatea acestuia.

În ceea ce îi privește pe inculpații N.V., L.C.L., B.M. și D.A.P., Tribunalul a apreciat că, în cauză, nu s-a făcut dovada certă că aceștia și-ar fi însușit bani sau alte valori în urma săvârșirii infracțiunilor, banii obținuți din exploatarea sexuală a minorelor C.G.V. și C.T.M., fiind însușiți de către inculpatul C.I.M.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul soluționării laturii penale, cât și al celei civile.

Sub aspectul laturii penale, apelul Parchetului vizează nelegalitatea cu privire la: greșita achitare a inculpaților B.M. și D.A.P., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b), pct. 9 și art. 12 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 alin. (1), lit. c) C. pen., în temeiul prev. de art. 11 pct. 2, lit. a), rap. la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., precum și la greșita achitare a inculpaților B.M., D.A.P., N.V. și L.C.L., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (2), teza a II-a și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza aceluiași temei de drept [art. 10 lit. d) din C. proc. pen.].

De asemenea, s-a criticat soluția fondului și sub aspectul greșitei deduceri a duratei reținerii și arestării preventive a inculpaților B.M., D.A.P., N.V. și L.C.L., în sensul omisiunii de a se individualiza durata măsurii preventive.

Sub aspectul laturii civile, parchetul a criticat faptul că, în mod greșit, instanța fondului nu a dispus confiscarea specială a sumelor de bani ori a valorilor obținute prin săvârșirea infracțiunilor.

Sub aspectul netemeiniciei, apelul parchetului vizează cuantumul pedepselor aplicate în raport de aceea a inculpatului C.I.M., care a primit 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cât și ca modalitate de executare.

Prin Decizia penală nr 362 din 20 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman, s-a desființat, în parte, sentința și, în fond:

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. și 83 C. pen. pentru inculpații B.M. și D.A.P. și în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților B.M. și D.A.P. pe un termen de încercare de 6 ani;

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen.;

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii;

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere.

S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților B.M., D.A.P. și L.C.L. perioada arestării preventive de la 27 februarie 2012 până la 11 mai 2012.

Examinând apelul declarat de parchet, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) din C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că acesta este fondat, cu următoarea motivare.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, a rezultat că inculpatul C.I.M., alături de inculpații P.L. și N.V., în toamna anului 2009, au organizat un grup infracțional ce a acționat pe raza municipiului Alexandria și a altor localități din județul Teleorman, având drept scop recrutarea, transportarea și găzduirea de minore și obligarea acestora la practicarea prostituției. în cursul anului 2010, s-au alăturat inculpații L.C.L. și C.G.L.. Aceștia fiind beneficiarii serviciilor sexuale practicate de către partea civilă C.T.M.

Inculpatul C.I.M. și-a însușit din serviciile practicate de către partea civilă suma de 99.000 RON.

Transportul acestei părți civile, la diverse adrese, pentru a practica servicii sexuale, se făcea cu taxiul al cărui conducător era inculpatul P.L., care primea contravaloarea transportului. Din probe, rezultă că inculpații B.M. și D.A.P. au asigurat transportul cu taxiul la diferite locații, unde partea civilă presta respectivele servicii și înapoi la domiciliu, asigurând, totodată, și supravegherea acesteia.

Din declarațiile martorilor L.M.S., C.A., C.M., a rezultat că inculpatul B.M. îi recruta, îi punea apoi în legătură cu inculpatul C.I.M., în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost cu partea civilă C.T.M. (minoră).

Inculpatul D.A.P., care era taximetrist, cunoștea că inculpatul C.I.M. se ocupa cu recrutarea de minore, cum este cazul părții civile C.T.M. ce practica prostituția sub autoritatea acestuia.

Inculpatul C.I.M. era cel care recruta victimele, coordona activitatea grupului, asigura legătura cu ceilalți membrii ai grupului care se ocupau de transportul victimelor, recrutarea de bărbați pentru întreținerea de relații sexuale cu acestea, cu asigurarea locațiilor, unde erau primite ori găzduire și tot el în însușea sumele de bani provenite din practicarea prostituției.

Din ansamblul probator a rezultat cu certitudine că inculpații P.L., N.V., ulterior inculpații L.C.L. și C.G.L. nu au avut inițiativa grupului organizat, acesta fiind inițiat și organizat de Inculpatul C.I.M., totuși, toți au acționat în cadrul grupului organizat, fiecare având roluri și sarcini diferite, privind recrutarea și traficul de minore, în vederea exploatării lor sexuale.

Acest grup organizat a existat o perioadă de timp, septembrie 2009 - decembrie 2010, când partea civilă C.T.M. a reușit să iasă de sub autoritatea grupului infracțional organizat și au intervenit organele în drept.

Din convorbirile telefonice purtate de inculpatul B.M. cu inculpatul C.I.M., în perioada octombrie - noiembrie 2010, rezultă că aceștia se cunoșteau, că primul știa că partea civilă C.T.M. practica prostituția sub autoritatea inculpatului C.I.M.

Se apreciază, așadar, că, în mod corect, instanța fondului, astfel cum rezultă și din probele dosarului, cei doi inculpați, B.M. și D.A.P., nu au făcut parte din grupul infracțional organizat.

Ei erau taximetriști, îl cunoșteau pe inculpatul C.I.M., cunoșteau cu ce se ocupă și, în activitatea lor zilnică, în condițiile în care diverși clienți le cereau relații cu privire la persoane ce practicau prostituția, inculpații luau legătura cu C.I.M., practic, îi livrau clienți.

Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că îi cunoșteau pe ceilalți inculpați ce acționau sub coordonarea directă a inculpatului C.I.M., nu cunoșteau relațiile dintre ei și nu acționau sub autoritatea vreunuia din membrii grupului organizat, nu aveau roluri și sarcini bine stabilite.

Nedovedindu-se cert că acești doi inculpați aveau legături directe cu grupul, că acționau în cadrul acestuia, activitatea lor fiind una sporadică, izolată, de scurtă durată și se datora relațiilor pe care fiecare le avea cu inculpatul C.I.M., cunoscând că acesta are o minoră pe care o exploatează sexual -corect instanța fondului a dispus achitarea lor, în temeiul prev. de art. 11 pct. 2, lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit. b), pct. 9 și art. 12 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 alin. (1), lit. c) C. pen.

Cât privește reținerea în sarcina inculpaților a infracțiunii prev. de art. 329 alin. (2), teza a II-a și alin. (3) din C. pen., se apreciază că, astfel cum sunt descrise actele materiale ce constituie infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, se constată că pentru aceeași perioadă infracțională, se rețin în actul de sesizare, acte materiale distincte pentru fiecare dintre infracțiunile de proxenetism și trafic de minori.

Astfel, pentru inculpatul N.V., s-a reținut că a aderat la un grup infracțional organizat în colaborare cu ceilalți membrii, a primit și transportat minorele C.G.V. și C.T.M., în scopul exploatării sexuale a acestora, sunt prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3), teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar faptele aceluiași inculpat, în aceeași perioadă, în calitate de membru al grupului infracțional organizat, în colaborare cu ceilalți membrii a recrutat bărbați, în vederea întreținerii de relații sexuale cu părțile civile C.G.V. și C.T.M., determinându-le să practice prostituția obținea sume de bani, sunt prevăzute de art. 329 alin. (2), teza a II-a și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, faptele inculpatului N.V., care în cursul anului 2009, a constituit împreună cu inculpații C.I.M. și P.L., un grup infracțional organizat și în anul 2010, la acesta au aderat și inculpații L.C.L. și C.G.L., în scopul recrutării, transportării, găzduirii și primirii de minore, în vederea exploatării sexuale, recte cu părțile civile C.G.V. și C.T.M., sunt prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b), pct. 12 din Legea nr. 39/2003.

În drept, faptele inculpatului N.V. care în aceeași perioadă, în calitatea sa de membru al grupului infracțional organizat, în colaborare cu ceilalți membri ai grupului infracțional organizat, a primit și transportat minorele C.G.V. și C.T.M., în scopul exploatării sexuale a acestora, sunt prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, faptele inculpatului L.C.L., care în anul 2010, a aderat la grupul infracțional organizat format din inculpații C.I.M., P.L. și N.V. și la care în același an a aderat și inculpatul C.G.L., cu scopul recrutării, transportării, găzduirii și primirii de minore pentru exploatarea sexuală a acestora, respectiv partea civilă C.T.M., sunt prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003.

Faptele aceluiași inculpat, care în perioada anului 2010, în calitatea sa de membru al grupului infracțional organizat, în colaborare cu ceilalți membri ai grupului infracțional organizat, a primit și a găzduit în mai multe rânduri pe partea civilă C.T.M., în scopul exploatării sexuale a acesteia, sunt prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, faptele inculpatului B.M., care în perioada octombrie - noiembrie 2010, a transportat de două ori pe partea civilă C.T.M. de la domiciliul inculpatului C.I.M. la beneficiarii serviciilor sexuale, în scopul exploatării sexuale a acesteia, sunt prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului D.A.P., care în perioada octombrie - decembrie 2010 a transportat partea civilă C.T.M. în repetate rânduri, în scopul exploatării sexuale a acesteia, la solicitarea inculpatului C.I.M., sunt prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Diagnosticul diferențiat pentru existența infracțiunii de proxenetism, C. pen. și infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12, respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 este dat de către obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, de valoarea socială diferită protejată de legiuitor ale celor două legi: în cazul infracțiunilor de proxenetism (art. 329 C. pen.) apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei.

Așadar, fapta unei persoane de a îndemna o femeie să practice prostituția și de a-i înlesni astfel de practică, ori de a trage foloase de pe urma practicării prostituției de către persoane majore constituție infracțiunea prev. de art. 329 C. pen.

Această infracțiune se săvârșește în două modalități: îndemn și înlesnire.

În considerentele Deciziei nr. XVI/2007 (RIL), Înalta Curte de Casație și Justiție învederează faptul că "în situația unor acte de recrutare, transportare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării ei" - fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În cauza dedusă judecății, nu se poate reține, în concurs real, infracțiunile prev. de art. 12, 13 din Legea nr. 678/2001 cu art. 329 alin. (1) sau alin. (2) C. pen. (nu este vorba de traficarea unei persoane majore care de bunăvoie practică prostituția - indiferent dacă autorul a tras sau nu foloase materiale).

Pe toată perioada infracțională, condițiile exploatării sexuale a victimelor (a părților civile minore) a fost aceeași, în sensul că au fost recrutate, exploatate prin constrângere și profitându-se de imposibilitatea lor de a se apăra sau de a-și exprima voința, împrejurări ce se desprind din materialul probator administrat în cauză. De exemplu, inculpatul C.I.M. avea autoritate asupra minorei C.G.V.

Atât pe situația de fapt, rezultă din probele administrate, cât și în drept se constată că inculpații D.A.P. și B.M., în activitatea lor infracțională, sporadică, conjuncturală, astfel cum s-a arătat mai sus, nu a avut legătură cu inculpatul C.G.L. (minor la data săvârșirii faptei).

Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea apreciază că aceasta s-a făcut judicios, cu respectarea "Criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepselor aplicate" prev. de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social ridicat, la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, la modalitatea și împrejurările în care s-au săvârșit faptele, la vârsta inculpaților (unii minori), la faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, că au recunoscut și regretat ceea ce au făcut, că unii aveau loc de muncă, că s-au prezentat în fața organelor judiciare, ceea ce a condus la reținerea în favoarea lor a dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., beneficiind de o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În favoarea tuturor inculpaților, instanța de fond a reținut și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1), lit. a) și c) și alin. (2) din C. pen., cu consecința aplicării unor pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, având în vedere tocmai poziția lor procesuală în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, dar și faptul că au familii organizate, aveau locuri de muncă și atâta vreme cât legea permite, se apreciază că instanța fondului a procedat just.

Prin cuantumul pedepselor aplicate, se constată că se atinge și scopul pedepsei, definit de art. 52 C. pen., referitor la pedeapsa ca mijloc de reeducare și constrângere, dar și un mijloc de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel apreciază că aceasta a fost corect aleasă pentru inculpații N.V., L.C.L., în sensul că pot fi reeducați și fără ca aceasta să se execute în regim de detenție, însă executarea ei să fie supravegheată, deci prin aplicarea art. 861 C. pen., fiind deci impus inculpaților să respecte anumite obligații instituite prin lege.

Curtea apreciază că, față de critica invocată de către parchet referitoare la cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei aplicate și față de inculpații D.A.P. și B.M. care au beneficiat de același cuantum al pedepsei, respectiv 3 ani de închisoare, se impunea aplicarea aceleiași modalități de executare, adică, sub condiție și de respectare a unor obligații impuse de lege. Acest aspect având în vedere și o egalitate de tratament, nu numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, cât și al modalității de executare cu privire la cei doi inculpați, urmează a li se înlătura aplicarea prevederilor art. 81, art. 82 și art. 83 C. pen. și a lise aplica prevederile art. 861 C. pen., întrucât sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, apreciindu-se că printr-o supraveghere a executării pedepsei aplicate, aceștia nu vor mai fi tentați să săvârșească vreo faptă antisocială pe de o parte, iar pe de alta, ei sunt deja integrați în muncă - ori scoaterea lor din procesul muncii, în situația în care s-ar schimba modalitatea de executare a pedepsei, adică executarea în detenție - se apreciază că și din punct de vedere al reinserției profesionale ulterioare cheltuielile statului ar fi mult mai mari și, oricum, prin schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul aplicării prevederilor art. 861 C. pen., urmare a apelului declarat de către parchet, situația creată este mult mai grea, în raport cu dispozițiile art. 81 C. pen.

Se apreciază că prin comportamentul lor procesual, toți cei patru inculpați au dat dovadă că pot fi reeducați și fără ca pedeapsa lor să fie executată în regim de detenție.

În această situație, în ceea ce îi privește pe inculpații B.M. și D.A.P., se va dispune ca pedeapsa aplicată,d e câte 3 ani închisoare pentru fiecare inculpat, să fie suspendată executarea ei sub supraveghere (art. 861 C. pen.), urmând a se fixa termen de încercare pe o perioadă de 6 ani, în condițiile prev. de art. 862 C. pen.

Pe durata acestui termen de încercare, inculpații vor trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere (obligații): să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, dacă va fi cazul, la aceeași instituție; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la cererea acestuia, informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Cât privește latura civilă a cauzei, se apreciază că ea a fost corect soluționată, cuantumul despăgubirilor civile (materiale și morale), stabilindu-se în raport cu contribuția fiecărui inculpat în respectiva activitate infracțională, iar în ceea ce privește daunele morale, corect s-a avut în vedere stresul provocat părților civile, imaginea negativă a acestora în societate.

Din materialul probator nu a rezultat cert că inculpații N.V., L.C.L., B.M. și D.A.P. ar fi fost beneficiarii vreunei sume de bani rezultată din exploatarea sexuală a celor două părți civile - minore C.T.M. și C.G.V.

Din contră, probatoriul a demonstrat că beneficiul pecuniar a fost însușit de inculpatul C.I.M. (sentința penală apelată).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, invocându-se cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 și 14 C. proc. pen.

În esență, hotărârea instanței de apel a fost criticată cu privire la greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. cu privire la inculpații N.V. și L.C.L., fără ca în prealabil, pedeapsa complementară să fi fost stabilită pe lângă fiecare din pedepsele principale, cu privire la greșita achitare a inculpaților B.M. și D.A.P. pentru infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și cu privire la greșita individualizare a pedepselor inculpaților B.M., D.A.P., N.V. și L.C.L.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., acesta a fost invocat sub două aspecte: aplicarea pedepselor complementare și achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Referitor la prima critică, Curtea constată că aceasta nu a figurat printre motivele de apel formulate în scris și susținute oral de către Parchet în fața instanței de apel, fiind invocată pentru prima dată în fața Înaltei Curți.

Rolul instanței de recurs este acela de a cenzura legalitatea deciziei instanței de apel și doar în subsidiar, în măsura în care este vorba despre o critică care vizează deopotrivă hotărârea instanței de apel, dar și pe cea a instanței de fond, instanța de ultim control judiciar își poate extinde analiza și asupra acestei din urmă hotărâri, însă cu condiția ca respectiva critică să fi format în prealabil obiectul analizei instanței de apel.

Această concluzie se impune întrucât ceea ce formează obiectul cenzurii instanței de recurs este fie un aspect de nelegalitate cuprins exclusiv în decizia instanței de apel, fie modul în care instanța de apel, învestită cu o critică de nelegalitate îndreptată împotriva hotărârii instanței de fond, a soluționat respectivul motiv de apel.

Or, în speță, Înalta Curte constată că modalitatea de aplicare a pedepselor complementare (direct pe lângă pedeapsa rezultantă, iar nu pe lângă fiecare pedeapsă principală ce intră în componența concursului de infracțiuni) nu a fost criticată în fața instanței de apel, deși ea viza hotărârea instanței de fond.

Dincolo de acest aspect procedural, este adevărat că pedeapsa complementară se aplică odată cu stabilirea fiecărei pedepse principale aplicabile pentru infracțiunile ce intră în componenta concursului, urmând ca și pedepsele complementare astfel stabilite să fie ulterior contopite conform art. 35 C. pen.

În speță, instanța de fond a încălcat această regulă, aplicând pedeapsa complementară direct după stabilirea pedepsei principale rezultante, însă acest aspect, dincolo de împrejurarea că nu a fost criticat anterior, nu justifică prin el însuși admiterea căii de atac formulate de procuror, în condițiile în care ceea ce interesează în final în cazul unui concurs de infracțiuni este pedeapsa rezultantă.

Referitor la cea de-a doua critică, aceasta pune în discuție legalitatea soluției de achitare pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în condițiile în care inculpații vizați s-au prevalat de procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen.

Este adevărat că această procedură este aplicabilă atunci când sunt îndeplinite două cerințe: una care ține de conduita inculpatului (care recunoaște în totalitate a faptelor reținute în actul de sesizare și își însușește probatoriul administrat în cursul urmăririi penale), iar alta care ține de consistența acestui probatoriu (trebuie să fie suficient pentru a se putea stabili, chiar pe baza recunoașterii provenite din partea inculpatului, că faptele există, constituie infracțiune și au fost comise de către acesta).

Neîndeplinirea oricăreia din aceste cerințe atrage continuarea judecării cauzei potrivit dreptului comun.

Chiar dacă legea nu face nicio distincție, concluzia categorică menționată anterior [și care își găsește temei legal în disp. art. 3201 alin. (8) C. proc. pen.] trebuie totuși nuanțată, în funcție de situația concretă, cu referire la specificul probatoriului care a constituit temeiul acuzării (și pe care inculpatul, prin ipoteză, și l-a însușit).

Bunăoară, în situația în care acest probatoriu este constituit din transcrieri ale unor convorbiri telefonice sau purtate în mediu ambiental, interceptate și înregistrate conform legii, ori din expertize efectuate în cursul urmăririi penale, iar interpretarea acestora, chiar în condițiile în care inculpatul și-a recunoscut întreaga activitate infracțională, nu poate conduce la stabilirea vinovăției sale, continuarea judecății cerută de dispoziția legală sus-amintită, este într-o asemenea ipoteză o măsură lipsită de consistentă și finalitate.

În speță, dincolo de împrejurarea că actul de sesizare cuprinde în cazul inculpaților D. și B. doar o referire generică în privința infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (arătându-se că în cursul anului 2010 aceștia ar fi aderat la grupul infracțional inițiat și condus de alți coinculpați), Curtea constată că probatoriul invocat în susținerea vinovăției celor doi constă în esență în convorbirile telefonice purtate de aceștia cu inculpatul C.I.M. (inițiatorul și coordonatorul grupului), situație în care concluzia cu privire la vinovăția inculpaților B. și D. pentru această infracțiune va fi aceeași, atât la momentul exprimării poziției de recunoaștere a faptelor conform art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., cât și ulterior, după "judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun" conform art. 3201 alin. (8) C. proc. pen.

Prin urmare, continuarea judecății într-o asemenea ipoteză ar fi o măsură lipsită de obiect și nu ar duce în final decât la aceeași concluzie, având însă consecințe în planul duratei procedurilor.

De aceea, Curtea constată că, deși formal critica Parchetului ar putea fi întemeiată, în concret ea nu poate fi primită, iar trimiterea spre rejudecare ar fi o măsură excesivă.

De altfel, nici pe fondul lor, susținerile Parchetului ce tind la stabilirea vinovăției tuturor inculpaților nu sunt confirmate de probatoriul administrat în cauză.

Așa cum s-a arătat, la dosar există o serie de convorbiri telefonice purtate între intimații B. și D., pe de o parte și coinculpatul C., pe de altă parte, însă acestea nu dovedesc decât contribuția celor doi la exploatarea victimelor (sub forma transportării lor la diferitele locații unde prestau serviciu sexuale), iar nu și aderarea la grupul infracțional ce fusese constituit tocmai în acest scop.

Altfel spus, săvârșirea infracțiunii scop nu probează prin ea însăși și aderarea la un grup infracțional preconstituit, în sensul unei voințe exprimate de cei doi intimați de a se alătura unei structuri organizate preexistente, cu o anumită durată în timp și stabilitate a relațiilor în cadrul ei, ce urmărea tocmai exploatarea sexuală a altor persoane.

Probatoriul administrat în cauză a demonstrat faptul că activitatea infracțională desfășurată de cei doi intimați a fost una sporadică și s-a datorat legăturilor pe care aceștia le aveau cu coinculpatul C., condiții insuficiente pentru a contura vinovăția acestora și pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Din această perspectivă, soluția de achitare dispusă de prima instanță și menținută de instanța de apel își găsește suport în probatoriul cauzei, astfel încât și pe fondul său critica Parchetului este nefondată.

În ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au avut în vedere toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., astfel încât pedepsele aplicate inculpaților răspund atât în cuantum, cât și ca modalitate de executare necesităților de constrângere și reeducare înscrise în art. 52 C. pen.

În acest sens, gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecății a fost apreciat prin raportare la circumstanțele în care acestea au fost comise, contribuția concretă a fiecărui inculpat, urmările produse și beneficiile realizate de către aceștia.

În egală măsură au fost analizate și circumstanțele personale ale inculpaților, lipsiți de antecedente penale, cu o bună conduită în societate anterior comiterii faptelor, având o poziție procesuală sinceră și manifestându-și acordul pentru despăgubirea părților civile.

Totodată, nu trebuie omis faptul că cei patru intimați au fost de acord să se judece potrivit procedurii simplificate, astfel încât situația lor nu poate fi comparată cu a altor coinculpați, nici în privința cuantumului pedepsei și nici a modalității de executare a acesteia.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că recursul Parchetului este nefondat și îl va respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial București împotriva Deciziei penale nr. 362 din 20 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, privind pe inculpații N.V., L.C.L., D.A.P. și B.M.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați N.V., L.C.L. și B.M. în sumă de câte 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.A.P., în sumă de 100 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2013.

Procesat de GGC - GV