Defendant's constitutional challenge to anti-corruption prosecutor's office rejected as inadmissible; appeal dismissed with costs.

Asupra recursului penal de față,

Analizând lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea de la 21 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca inadmisibile excepțiile de recurs invocate de inculpatul A.J.A. și excepțiile de neregularitate a actului de sesizare a instanței.

Pentru a dispune această soluție instanța de fond a reținut că la termenul din 19 mai 2010 inculpații din prezenta cauză au invocat mai multe neregularități ale actului de sesizare a instanței, iar separat de aceștia, inculpatul A.J.A. a invocat neconstituționalitatea Legii nr. 503/203 de aprobare a O.U.G. nr. 43/2002 și a Legii nr. 54/2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție.

Cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate de către inculpatul A.J.A. reține instanța de fond că legile a căror constituționalitate este pusă în discuție se referă la aprobarea ordonanțelor de urgență privind Parchetul Național Anticorupție și înființarea Direcției Naționale Anticorupție ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție.

Se arată că Legea nr. 503/2002 de aprobare a O.U.G. nr. 43/2002, la acest moment nu mai este în vigoare iar dispozițiile ei devenite caduce nu au legătură cu cauza.

În raport de excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 54/2006 de aprobare a O.U.G. nr. 134/2005 reține instanța de fond că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei, prin invocarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 134/2005 urmărindu-se constatarea nulității absolute a urmăririi penale și a actului de sesizare și restituirea cauzei la Parchet în vederea refacerii urmăririi penale de organul competent.

Reținând că prin invocarea acestei excepții se tinde la modificarea textelor de lege invocate, instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații A.J.A., R.G. și G.R.

La termenul din 25 iunie 2010 recurentele inculpate R.G. și G.R. au declarat că înțeleg să-și retragă recursurile astfel încât Înalta Curte urmează să ia act de această manifestare de voință.

În recursul său inculpatul A.J.A. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în baza art. 303 alin. (6) C. proc. pen. să se dispună suspendarea judecății cauzei și sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 503/2002 de aprobare a O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție în raport de dispozițiile art. 137 alin. (5), art. 79 alin. (1), art. 114 alin. (4) din Constituția anterioară revizuirii și art. 131 și art. 132 din Constituția în forma actuală și asupra excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 54/2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea în raport de dispozițiile art. 138 alin. (5) din Constituția revizuită, art. 79 alin. (1) din Constituție, art. 115 alin. (4) și 6 din Constituție, art. 131 și art. 132 din Constituția actuală.

Arată recurentul că în cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate a excepției prev. de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 în mod greșit reținând instanța de fond că Legea nr. 503/2002 de aprobare a O.U.G. nr. 43/2002 nu ar mai fi în vigoare.

La termenul din 25 iunie 2010, inculpații D.R., C.N.A. și G.B., prin apărător, au solicitat examinarea cauzei prin extinderea și asupra lor chiar dacă nu au formulat recurs și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate de inculpatul A.J.A.

Inculpații D.R., C.N.A. și G.B. au invocat prin aceeași cerere de analizare a recursului prin extinderea efectelor și asupra lor, excepția de neconstituționalitate a disp. art. 323 alin. (1) C. pen. în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2) și (3), art. 11 și art. 20 din Constituția României.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale apreciind că excepțiile de neconstituționalitate invocate sunt inadmisibile.

Fiind învestită cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, instanța este obligată să se pronunțe asupra condițiilor de admisibilitate a excepțiilor de neconstituționalitate reglementate de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționare a Curții Constituționale și anume dacă excepția vizează acte normative în vigoare, dacă are legătură cu soluționarea cauzei iar Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate în sensul admiterii ei.

Cu privire la prima condiție de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate în sensul de a se referi la acte normative în vigoare, Înalta Curte apreciază că această cerință este îndeplinită, atât Legea nr. 503/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cât și Legea nr. 54/2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție sunt în vigoare.

Motivarea instanței de fond în sensul că Legea nr. 503/2002 nu mai este în vigoare nu este întemeiată cât timp această lege nu a făcut obiectul unei abrogări exprese.

Este adevărat că Legea nr. 503/2002 are un articol unic prin care se aprobă O.U.G. nr. 43 din 4 aprilie 2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu mai multe modificări și completări, neavând o existență de sine stătătoare însă această situație nu poate conduce la concluzia că această lege nu mai este în vigoare așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Ca atare, Înalta Curte opinează că cerința prev. de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, în sensul că excepția de neconstituționalitate trebuie să vizeze un act normativ în vigoare este îndeplinită.

Și cerințele prev. de art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată sunt îndeplinite în sensul că excepția a fost ridicată de către un inculpat din cauza dedusă judecății iar prevederile în raport de care se invocă excepțiile de neconstituționalitate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Înalta Curte apreciază însă că excepțiile de neconstituționalitate invocate de inculpatul A.J.A. nu au legătură cu soluționarea cauzei așa cum de altfel în mod corect a apreciat și instanța de fond.

Aspectele de neconstituționalitate invocate de inculpat nu au o legătură directă cu soluționarea cauzei, prin aceste excepții fiind vizat modul și condițiile în care a fost creat Parchetul Național Anticorupție și, ulterior, Direcția Națională Anticorupție, urmărindu-se modificarea acestor dispoziții legale.

Or, Curtea Constituțională a statuat că rolul ei este de a se pronunța asupra constituționalității legilor în sensul de a verifica doar dacă dispozițiile legale menționate în excepție contravin sau nu dispozițiilor cuprinse în legea fundamentală și nu să modifice dispozițiile legale, atribut ce revine exclusiv legiuitorului.

Înalta Curte nu va analiza cererea formulată de inculpații D.R., C.N.A. și G.B. în sensul extinderii efectelor recursului și în privința lor, considerând că această cerere este lipsită de relevanță întrucât soluția ce urmează a fi pronunțată de Înalta Curte vizează cauza în întregul ei și nu numai pe inculpații care au declarat recurs.

Întrucât Înalta Curte nu va analiza această cerere nu se va pronunța nici asupra excepției de neconstituționalitate invocată de inculpați.

Față de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.J.A.

În baza art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 C. proc. pen. va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpatele G.R. și R.G.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.J.A., împotriva Încheierii din 21 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 6536/2/2008 (2304/2008).

Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații G.R. și R.G. împotriva aceleiași încheieri.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2010.

Procesat de GGC - LM