Fraud convictions upheld in overvalued investment fund collapse; civil damages affirmed, third-party liability claims rejected

Asupra recursurilor penale de față,

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 670 din 6 iunie 2008 Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpata V.I.M., studii superioare, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei V.I.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., intervenind prescripția răspunderii penale.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata arestării preventive din prezenta cauză de la data de 14 octombrie 2003 la 07 aprilie 2008.

II. În temeiul art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.N., studii medii, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 12 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 67 alin. (1) și 2 C. pen. a aplicat inculpatului P.N. pedeapsa complementară a degradării militare.

III. A menținut încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu în ceea ce îl privește pe inculpatul B.G..

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu referire la art. 51 C. pen. a achitat pe inculpatul B.G., studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu referire la art. 51 C. pen. a achitat pe inculpatul B.G. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 14 rap. la art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea raportărilor false, respectiv adresele nr. 721 din 16 februarie 2000, nr. 720 din 16 februarie 2000, nr. 491 din 03 februarie 2000, nr. 490 din 03 februarie 2000, nr. 273 din 18 ianuarie 2000, nr. 274 din 18 ianuarie 2000, nr. 050 din 05 ianuarie 2000, nr. 049 din 05 ianuarie 2000, nr. 777, 778, 779, 780 din 19 martie 1999, nr. 1316, 1317, 1318 din 21 aprilie 1999, nr. 1550, 1551, 1552, 1553, 1554 din 05 mai 1999, nr. 401 din 21 iunie 1999, nr. 494 din 06 iulie 1999, nr. 747 din 05 august 1999, nr. 1081 din 08 septembrie 1999, nr. 1468 din 05 octombrie 1999, nr. 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001 din 19 noiembrie 1999, nr. 1857 din 05 noiembrie 1999, nr. 2203, 2201 din 06 decembrie 1999, nr. 2200 din 06 decembrie 1999, nr. 946, 947, 948 din 07 martie 2000, nr. 1563 din 06 aprilie 2000 și nr. 56 din 15 mai 2000, aflate în original și copiila dosar.

A constatat că U.T.B. S.A., C.C.C. și C.N.V.M. nu au calitatea de părți responsabile civilmente în cauză.

A constatat că Statul Român prin autoritatea pentru valorificarea activelor bancare nu are calitate de parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., a obligat pe inculpații V.I.M. și P.N. în solidar, V.I.M. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A., iar inculpatul P.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. G. S.A., la plata către investitorii Fondului Național de Acumulare constituiți părți civile în cauză a următoarelor sume actualizate cu indicele de inflație calculat din luna mai 2000 până la data plății efective: A.C.M.R.R.-S.R.I, A.I.M., A.N.C., A.A., A.I., (...).

A respins pretențiile civile formulate de ANI-FNA.

A menținut măsura asiguratorie a popririi asupra conturilor S.C. S.I. S.A.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpata V.I.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A. la plata sumei de 50.000 RON (500.000.000 Rol) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul P.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. G. S.A. la plata sumei de 200.000 RON (2.000.000.000 Rol) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cheltuielile judiciare referitoare la inculpatul B.G. au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data 12 noiembrie 2003 dat în dosar nr. 654/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de Urmărire penală și Criminalistică, au fost trimiși în judecată inculpații: V.S.O. pentru comiterea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. art. 25 C. pen. combinat cu art. 27 C. pen., ambele raportat la art. 248 C. pen. comb. cu art. 2481 C. pen.; instigare la abuz în serviciu cont intereselor publice în formă calificată, prev. în art. 25 C. pen. comb. art. 27 C. pen., ambele rap. la art. 248 C. pen. comb. cu art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; I.L.A., pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. în art. 248 C. pen. comb. cu art. 2481 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. în art. 248 C. pen. comb. cu art. 2481 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. în art. 248 C. pen. comb. cu art. 2481 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., P.N., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intere publice în formă calificată, prev. în art. 26 C. pen. comb. cu art. 27 C. pen., ambele rap. la art. 248 C. pen. comb. cu art. 2481 C. pen. complicitate la înșelăciune, prev. în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen., I.T., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. în art. 26 C. pen. comb. cu art. 27 C. pen. ambele rap. la art. 248 C. pen. comb. cu art. 2481 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit.

a) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., V.I.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art 290 C. pen. cu aplic. art.

41. alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., B.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 5653/2003 (nr. unic 5861/3/2003).

Prin Încheierea de ședință din data de 27 iulie 2004 dată în dosarul nr. 5653/2003, Tribunalului București secția a ii-a penală, în baza dispozițiilor art. 38 C. proc. pen. a fost disjunsă cauza privind B.A. S.A. de cauza privind Fondul Național de Acumulare și în baza art. 332 C. proc. pen. raportat la art. 197 alin. (1) C. proc. pen. s-a restituit cauza privind B.A. S.A. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pentru completarea urmăririi penale, hotărâre ce a rămas definitivă.

Prin Sentința penală nr. 335 din 23 martie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5861/3/2003, au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de inculpații P.N. și B.G., privind restituirea cauzei la procuror, conform art. 333 C. proc. pen.; a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul P.N. privind restituirea cauzei la procuror, privind nelegala sesizare a instanței de judecată conform art. 300 alin. (2) C. proc. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata V.I.M., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, făcându-se aplic. art. 71 - 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatei V.I.M. drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 lună închisoare, făcându-se aplic. art. 71 - 64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata V.I.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu aplic. art. 71 - 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatei V.I.M. drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.

În baza disp. art. 88 C. pen. s-a dedus reținerea și arestarea inculpatei de la 14 octombrie 2003 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatei V.I.M.

În baza disp. art. 26 C. pen. comb. cu art. 27 C. pen., ambele rap. la art. 248 C. pen. comb. cu art. 2481 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.N., la o pedeapsă de 15 ani închisoare, făcându-se aplic. art. 71 - 64 C. pen.

În baza disp. art. 26 C. pen. comb. cu art. 27 C. pen., ambele rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 18 ani închisoare, făcându-se aplic. art. 71 - 64 C. pen.

În baza disp. art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului P.N., drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 C. pen.

În baza disp. art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului P.N., drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

În baza disp. art. 350 C. proc. pen. s-a dispus arestarea inculpatului P.N.

În baza disp. art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor penale săvârșite de inculpatul B.G., din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.G. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul B.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 și 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

I-au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen.

În baza art. 15 C. proc. pen. rap. la art. 348 C. proc. pen. au fost obligați inculpații P.N. și V.I.M., în solidar responsabile civilmente S.C. S.I. S.A, Banca Comercială "I.Ț.", C.E.C. S.A., S.V.M. G. S.A., Comisia Națională de Valori Mobiliare, la restituirea sumei de 40.462.467.352 RON către cei 13.200 investitori la Fondul Național de Acumulare reprezentați prin Asociația Națională a Investitorilor Fondului Național de Acumulare și către Statul Român reprezentat prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare București.

A fost admisă cererea Asociației Naționale a Investitorilor Fondului Național de Acumulare.

S-a dispus deblocarea conturilor S.C. S.I. S.A. până la concurența sumei de 11.997.648 ROL, sumă ce va fi actualizată de executorii judecătorești la momentul plății integrale de către S.C. S.I. S.A. și virată în cont, titular cont I. - F.D.I. (fost FNA) deschis la B.T. - Sucursala Unirii București.

A fost obligată S.C. S.I. S.A. la 15.000.000 RON (ROL), cheltuieli de judecată efectuate și 3.000.000 (ROL) onorariu avocat.

S-a dispus restituirea comisioanelor încasate de S.C. S.I. S.A., Banca Comercială "I.Ț." și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, către Asociația Națională a Investitorilor Fondului Național de Acumulare, astfel:

- S.C. S.I. S.A. să restituie suma de 1.084.484.873 ROL;

- Banca Comercială "I.Ț." sa restituie suma de 708.106.767 ROL reprezentând diferența de comision încasat nelegal;

- Comisia Națională a Valorilor Mobiliare sa restituie comisionul de 1.598.000.000 ROL.

S-a dispus restituirea de către C.E.C. - S.A. către Asociația Naționale a Investitorilor Fondului Național de Acumulare a sumei de 7.304.594.800 ROL, sumă încasată necuvenit de către C.E.C. - S.A.

A fost anulată convenția încheiată între C.E.C. - S.A. și S.C. S.I. S.A., deoarece C.E.C.-ul nu a respectat regulamentul de funcționare al Fondului și prospectul de ofertă publică continuă.

Au fost anulate înscrisurile falsificate privind Fondul Național de Acumulare.

Au fost respinse ca neîntemeiate cererile de scoatere din cauză ca părți responsabile civilmente a Băncii Comerciale "I.Ț.", Comisia Națională de Valori Mobiliare, C.E.C. S.A.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.N., în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. S.I. S.A., Banca Comercială "I.Ț.", C.E.C. - S.A, S.V.M. G. S.A. și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, la plata sumei de 5.000.000.000 RON (ROL), cheltuieli judiciare și contravaloarea expertizelor efectuate în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata V.I.M., în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. S.I. S.A., Banca Comercială "I.Ț.", C.E.C.- S.A, S.V.M. G. S.A. și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, la plata sumei de 1.000.000.000 RON (ROL), cheltuieli judiciare și contravaloarea expertizelor efectuate în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.G., în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. S.I. S.A., Banca Comercială "I.Ț.", C.E.C. - S.A, S.V.M. G. S.A. și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, la plata sumei de 10.000.000 RON (ROL), cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații B.G. și P.N. și părțile responsabile civilmente Banca Comercială "I.Ț." S.A., Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, S.C. CEC S.A., S.C. S.I. S.A. și S.C. G. S.A.

Prin Decizia penală nr. 875 din 15 decembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile, a desființat sentința penală și a trimis cauza spre rejudecare în fond la aceeași instanță, a menținut starea de arest a inculpatei V.I.M.

Procedând la rejudecarea cauzei instanța de fond a reținut că în actul de sesizare a instanței s-a stabilit că Fondul Național de Acumulare a fost un fond deschis de investiții care a luat ființă prin contractul de societate civilă din 15 decembrie 1998, încheiat în formă scrisă sub semnătură privată, in conformitate cu prevederile O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994 si ale Regulamentului CNVM nr. 9/1996, fond care a fost autorizat de CNVM prin Decizia nr. D. 60 din 12 ianuarie 1999.

Contractul de societate civilă, autentificat sub nr. 11.279 din 16 decembrie 1998, a fost încheiat între: C., reprezentat prin A.I., în calitate de președinte, F. - Sibiu, reprezentată prin M.M.D., în calitate de președinte, L. - Sibiu, reprezentată prin M.M.G., în calitate de director general, F. - Dolj, reprezentată prin S.C., în calitate de președinte și F. - Maramureș, reprezentată prin V.Ș.F., în calitate de președinte. Capitalul social depus de membrii inițiali, în vederea constituirii Fondului a fost de 185.000.000 RON, repartizat astfel: C., suma de 50.000.000 RON pentru 5.000 unități de fond, F. - Sibiu, suma de 50.000.000 RON pentru 5.000 unități de fond, I. - Sibiu, suma de 50.000.000 RON pentru 5.000 unități de fond, F. - Dolj, suma de 25.000.000 RON pentru 2.500 unități de fond și F. - Maramureș, suma de 10.000.000 RON pentru 1.000 unități de fond.

În prospectul de emisiune al Fondului s-a stabilit că societatea de administrare a Fondului este S.C. S.I. S.A., societatea de depozitare este B.C.I.T., iar distribuirea și răscumpărarea de titluri se efectuează de către S.C. G. S.A., precum și de către societăți autorizate de C.N.V.M., cu care societatea de administrare a Fondului va încheia contracte de distribuire.

Organul de decizie al Fondului a fost Adunarea Generală a Investitorilor, formată din totalitatea deținătorilor de unități de fond (titluri de participare în fond). Fondul a fost reprezentat în relațiile cu societatea de administrare de către consiliul de încredere.

Primul consiliu de încredere al FNA, a fost ales de către membrii inițiali și a fost alcătuit din învinuiții: M.M.D., M.M.G. și S.C.

Prin art. 8.3. din contractul de societate civilă s-a stabilit că "toți membrii ulteriori ai consiliului de încredere vor fi propuși de către deținătorii de titluri și apoi aleși prin vot de către Adunarea Generală", propunerile urmând să fie semnate de 50 de deținători de titluri, iar la art. 8.5., s-a prevăzut că, "Fiecare membru al consiliului de încredere este ales pentru o perioadă de trei ani". Potrivit art. 8.5. din contractul de societate civilă, consiliul de încredere al FNA a avut următoarele însărcinări: încheierea contractului de administrare de investiții cu o societate de administrare autorizată, stabilirea limitei maxime a comisioanelor ce se pot negocia societatea de administrare, primirea rapoartelor periodice de la societatea de administrare.

Potrivit art. 8.7. din contractul de societate civilă, consiliul de încredere al FNA a avut în principal, următoarele obligații: să revadă periodic rapoartele tranzacțiilor efectuate în numele FNA, să revadă rapoartele întocmite de către cenzorii externi independenți, să cerceteze orice încălcare de reguli descoperită pe parcursul desfășurării atribuțiilor sale, să se întâlnească periodic cu consiliul de administrație al societății de administrare. Orice asemenea încălcare descoperită trebuia imediat raportată la CNVM.

Din probele administrate a rezultat că, în afară de semnarea reglementărilor interne ale F.N.A., singurele activități executate de membrii consiliului de încredere au fost: încheierea contractului de administrare a FNA nr. 3632 din 15 decembrie 1998 cu SC S.I. SA și reducerea comisionului de administrare la 0,1%, așa cum rezultă din procesul-verbal înregistrat la S.C. S.I. S.A. sub nr. 252 din 03 februarie 1999 (anexa 8 la raportul de expertiză contabilă).

Fiind audiați în legătură cu aceste aspecte, numiții M.M.D., M.M.G. și S.C. au declarat că au semnat contractul de societate civilă și contractul de administrare din dispoziția conducerii C. Aceștia au mai făcut cunoscut faptul că nu au avut niciun folos de pe urma calității pe care au avut-o în consiliul de încredere al FNA.

Declarațiile acestora se coroborează cu expertiza contabilă, din care rezultă că adunarea generală a investitorilor FNA nu a procedat la alegerea, prin votul acesteia, a membrilor consiliului de încredere, așa cum prevedea art. 8.3. din contractul de societate civilă, imediat după îndeplinirea criteriului minim de 50 de deținători de titluri ale Fondului și că membrii primului consiliu de încredere al FNA nu au beneficiat de indemnizații stabilite sub forma unei sume fixe, așa cum s-a stipulat în Cap. 1, art. 3, pct. 9, alin. (9) din Regulamentul nr. 9/1996 al CNVM.

Prin expertiza contabilă s-a mai stabilit că S.C. S.I. S.A. nu a angajat niciun cenzor extern independent pentru FNA, deși avea această obligație potrivit reglementarilor interne și Regulamentului nr. 9/1996 al CNVM (Titlul I, Cap. 1, art. 24, pct. 10). De asemenea, experții au constatat și situația nestatutară a funcționării primului consiliu de încredere al FNA pe toată durata de activitate a FNA (februarie 1999 - mai 2000), care trebuia să fie ales de adunarea generală a investitorilor FNA, imediat după îndeplinirea criteriului minim de 50 de deținători de titluri ale Fondului, criteriu care a fost îndeplinit încă din luna februarie 1999 - 4233 investitori.

Fiind audiată în legătură cu aceste aspecte, inculpata V.I.M. a declarat că inițiativa înființării FNA i-a aparținut și că fondul a funcționat corect până în luna aprilie 1999, afirmațiile acesteia coroborându-se și cu declarațiile martorului D.C.

Prin procesul-verbal al AGA S.C. S.I. S.A. din 24 august 1998, inculpata V.I.M. a fost aleasă ca membru în consiliul de administrație al acestei societăți și numită în funcția de director general și președinte al AGA, după eliberarea martorului Ș.A. din AGA și a numitului P.M. din funcția de director general și președinte al AGA S.C. S.I. S.A.

Prin Actul adițional autentificat sub nr. 10.719 din 20 octombrie 1998, în afara celor stabilite de AGA SC S.I. SA, prin Procesul-verbal din 24 august 1998 s-a mai dispus numirea în consiliul de administrație al societății și a inculpatului B.G.

La 22 noiembrie 1999 consiliul de administrație al S.C. S.I. S.A. a aprobat cererea inculpatei V.I.M. de a pleca în concediu pentru a se trata din punct de vedere medical, urmând ca pe durata lipsei acesteia societatea să fie condusă de inc. B.G.

Această stare de fapt a fost confirmată atât de declarațiile celor doi inculpați cât și de cele ale martorilor D.C., D.L.C. și C.A.I. din care rezultă, între altele, că S.C. S.I. S.A. a fost condusă pe toată durata de funcționare a FNA de către inc. V.I.M., cu excepția perioadei 01 decembrie 1999 - 01 martie 2000 în care aceasta a fost condusă de inc. B.G.

La 15 decembrie 1998, consiliul de încredere al FNA a încheiat cu S.C. S.I. S.A. - reprezentată prin inculpata V.I.M. în calitate de președinte - director general - contractul de administrare nr. 3632 al cărui obiect l-a constituit administrarea investițiilor FNA de către S.C. S.I. S.A., în cadrul unui comision de administrare în procent de maximum 2% aplicat la valoarea activului mediu net lunar.

Potrivit contractului de administrare, principalele obligații și răspunderi ale S.C. S.I. S.A. au constat în: întocmirea, publicarea și transmiterea CNVM ș consiliului de încredere de rapoarte trimestriale, semestriale și anuale privim fondurile avute in administrare. Rapoartele semestriale și cele anuale urmau a fi certificate de cenzori externi independenți (art. 3.2.); interdicția acordării, în contul FNA, de împrumuturi sau acționării în calitate de garant, în numele unor terțe persoane (art. 3.5.); obligația de a se abține de la a efectuarea oricăror tranzacții între fondurile aflate în administrarea sa (art. 3.8.); autorizarea să realizeze, pe proprie răspundere, orice operațiune aferentă activității de administrare, în limitele reglementărilor CNVM (art. 6.1.); autorizarea să acționeze numai în interesul FNA și să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea, înlăturarea și limitarea pierderilor (art. 6.5.); împuternicirea să încheie un contract de depozitare a activelor FNA cu o societate de depozitare autorizată, în cadrul unui comision de depozitare de maximum 0,5% aplicat la valoarea activului mediu net lunar al FNA (art. 7.1.); împuternicirea să încheie un contract de distribuire a titlurilor de participare cu o societate de valori mobiliare sau cu o bancă, alta decât depozitarul (art. 7.3.); răspunderea pentru orice prejudiciu produs FNA, prin încălcarea actelor normative și/sau reglementărilor speciale în vigoare, precum și a reglementărilor interne ale FNA, prin doi, culpa și neexecutarea sau executarea defectuoasă a obligațiilor asumate prin contract (art. 10.1).

Separat, deși nu au fost stipulate în contractul de administrare, societății de administrare i-au revenit o serie de obligații și răspunderi prevăzute în O.G. nr. 24 din 25 august 1993 și Regulamentul nr. 9 din 27 august 1996 al CNVM, după cum urmează:

- nicio persoană fizică sau juridică nu va deține mai mult de 5% din totalitatea titlurilor de participare aflate în circulație (art. 24 din O.G. nr. 24/1993);

- investițiile Fondului în acțiuni nu vor depăși următoarele limite:

- 10% din numărul total de acțiuni aflate în circulație emise de un singur emitent;

- 5% din valoarea activelor sale nete în acțiuni cotate emise de un singur emitent;

- 2% din valoarea activelor sale nete în acțiuni necotate, emise de un singur emitent sau 10% în acțiuni necotate emise de orice număr de emitenți (art. 27 din O.G. nr. 24/1993);

- o societate de administrare nu poate îndeplini niciuna din funcțiile atribuite unei societăți de depozitare (art. 36 din O.G. nr. 24/1993);

- societățile de administrare vor transmite săptămânal la CNVM structura de portofoliu, valoarea activelor nete ale FNA și valoarea unitară a activului net (art. 25, Titlul III, Cap. 3 al Regulamentului nr. 9/1996 al CNVM);

- publicarea valorii unitare a activului net se face cel puțin o dată pe săptămână (art. 26, Titlul III, Cap. 3 al Regulamentului nr. 9/1996 al CNVM);

- fondurile vor menține minimum 30% din valoarea totală a activelor în numerar și alte active lichide (art. 35, Titlul III, Cap. 3 al Regulamentului nr. 9/1996 al CNVM).

S.C. S.I. S.A. - administrată de inc. V.I.M. și B.G. - nu a respectat obligațiile și răspunderile rezultate din contractul de administrare încheiat cu FNA și celelalte acte normative speciale menționate, cu excepția obligației stipulate la art. 25 din Cap. III al Regulamentului CNVM nr. 9/1996 (transmiterea săptămânală la CNVM a structurii portofoliului, valoarea activelor nete și valoarea unitară a activului net), dar și aceasta numai parțial, așa cum rezultă din desfășurătorul raportărilor transmise la CNVM.

Obligațiile și responsabilitățile care reveneau societății de administrare, așa cum acestea au fost stipulate în contractul de administrare, precum și cele rezultate din actele normative în vigoare în perioada de referință (O.G. nr. 24/1993 și Regulamentul CNVM nr. 9/1996), nu au fost respectate de S.C. S.I. S.A.

În vederea efectuării operațiunilor specifice de distribuire a titlurilor de participare ale FNA (emisiune și răscumpărare de unități de fond), la data de 16 decembrie 1998, între S.C. S.I. S.A. - administratorul fondului FNA, reprezentată prin inc. V.I.M. (în calitate de președinte-director general) și SVM G. S.A., reprezentată prin inc. P.R.N. în calitate de director general, s-a încheiat Contractul de distribuire nr. 3.655, avizat prin Decizia CNVM nr. D.60 din 12 ianuarie 1999, pe o perioadă de un an, pentru un comision lunar de 1%, fără a se preciza la ce bază se aplică acest comision.

În cuprinsul contractului de distribuire au fost stipulate obligațiile și răspunderile care revin distribuitorului și administratorului FNA.

Conform contractului, distribuitorul a fost abilitat să întocmească și să răspundă de corectitudinea tuturor documentelor de emisiune/răscumpărare a titlurilor de participare la FNA (cererile de subscriere/încasare și cele de răscumpărare a unităților de fond), conform instrucțiunilor date de administratorul acestuia.

De asemenea, distribuitorul și administratorul au fost responsabili pentru pagubele provocate FNA din vina acestora, în efectuarea acestor operațiuni.

Operațiunile de distribuire a titlurilor de participare ale Fondului, în baza contractului de distribuire, au fost efectuate prin rețeaua de unități teritoriale ale SVM G. SA, administrată de inc. P.R.N., formată din 47 agenții, din care 4 în Municipiul București.

Din actele găsite în arhiva SC. S.I. SA a rezultat că, începând din luna iunie 1999, activitatea de distribuție a fost preluată de această societate, odată cu preluarea în structura sa organizatorică a personalului operativ din cadrul agențiilor SVM G. S.A., care executau operațiuni de distribuire pentru FNA.

Pentru efectuarea operațiunilor specifice de depozitare a activelor FNA, la data de 18 decembrie 1999, între S.C. S.I. S.A., reprezentată prin inc. V.I.M. în calitate de președinte-director general și S.C. B.C. "I.Ț." S.A., reprezentată prin martorul C.L., în calitate de vicepreședinte al băncii și martorul Ș.A. în calitate de director al Direcției piețe de capital, s-a încheiat Contractul de depozitare nr. 515, avizat de CNVM prin Decizia nr. D.60 din 12 ianuarie 1999.

Principalele obligații și răspunderi care au revenit depozitarului, conform contractului de depozitare, au fost: "- va primi și păstra în siguranță fizic toate activele fondului 4.1. din contract, pentru care va efectua direct plata acțiunilor achiziționate de administrator pentru Fond, încasarea dividendelor, dobânzilor și subscripțiile pentru unitățile de fond, precum și prelucrarea documentelor de transfer a acțiunilor, pentru plata beneficiilor cuvenite deținătorilor de unități de fond și a cererilor de răscumpărare a unităților de fond; - va prelua și ține evidența titlurilor de participare, prin conturi pentru fiecare deținător de titluri, evidența numărului de titluri de participare și efectuarea plăților la răscumpărarea titlurilor de participare; - va calcula zilnic valoarea activului net al Fondului și o va transmite administratorului spre publicare (art. 4.3. din contract), deși prin art. 32, Titlul III, Cap. 5 al Regulamentului nr. 9/1996 al CNVM se prevede în mod expres că "societatea de depozitare va publica valoarea activelor nete" (art. 32 alin. (2)); - va efectua plăți pentru achiziționarea de acțiuni, răscumpărarea titlurilor de participare și alte obligații ale Fondului (art. 4.4. din contract); - va elibera acțiunile din portofoliul Fondului, numai după primirea contravalorii acestora (art. 4.5 din contract); - la încetarea activității depozitarului, activele Fondului vor fi transferate către societatea de depozitare succesoare (art. 6.4. din contract); - depozitarul va fi verificat periodic, semestrial și anual de cenzori externi independenți (art. 7.1. din contract), iar rezultatele verificării vor fi transmise la CNVM, în termen de 10 zile de la data depunerii bilanțului contabil la organele Ministerului Finanțelor Publice; - depozitarul este răspunzător față de administrator pentru orice pagubă cauzată sau facilitată de el, precum și pentru neîndeplinirea în mod corespunzător a obligațiilor care îi revin din contract (art. 10.1. din contract); - va deschide conturi bancare pentru Fond, în care va păstra tot numerarul și alte active financiare primite pentru Fond (art. 10.2. litera "d" din contract)".

Alte obligații ale societății de depozitare au rezultat și din actele normative care reglementau această materie:

- o societate de administrare poate schimba societatea de depozitare numai cu avizul prealabil al CNVM (Titlul III, Cap. 5, art. 39 din Regulamentul nr. 9/1996 al CNVM);

- în cazul în care societatea de depozitare constată o posibilă încălcare a unei legi sau a unui regulament, are datoria să informeze în scris CNVM, cu înștiințarea societății de administrare (Titlul III, Cap. 5, art. 43(4) din Regulamentul nr. 9/1996 al CNVM).

Potrivit raportului de expertiză, Banca Comercială I.Ț. S.A. nu a respectat obligațiile și răspunderile stipulate prin Contractul de depozitare nr. 515 din 18 decembrie 1998. Singura activitate pe care a efectuat-o a constat în primirea documentelor justificați de la societatea de administrare, referitoare la gestionarea activelor FNA, deja calculate pentru valoarea activelor și a unității de fond, pe care le-a verificat și remis S.C. S.I. S.A., împreună cu calculul comisionului de depozitare, pe care l-a solicitat și încasat lunar, sub semnătura directorului Ș.A.

În fapt, activitatea de depozitare pentru FNA pe toată perioada de funcționare a Fondului în administrarea S.C. S.I. S.A., a fost efectuată, contrar prevederilor art. 36 din O.G. nr. 24/1993, de către societatea de administrare (S.C. S.I. S.A.), banca având un rol pur formal, aceasta fiind răspunzătoare "pentru orice pagubă cauzată sau facilitată de depozitar", deoarece: nu a informat în scris CNVM (Cap. V, art. 43(4) din Regulamentul CNVM nr. 9/1996), despre neregulile comise de S.C. S.I. S.A., în administrarea și depozitarea activelor FNA, despre care avea cunoștință încă din luna iunie 1999; nu a procedat la rezilierea contractului de depozitare din momentul în care a constatat că S.C. S.I. S.A. "nu execută, execută deficitar sau cu întârziere" obligațiile care îi revin din contract (art. 9.1. din contract).

Dacă BCIT, în calitate de bancă depozitară, și-ar fi îndeplinit obligațiile care îi reveneau din Contractul de depozitare nr. 515/1998, S.C. S.I. S.A. prin inc. V.I.M. nu ar fi putut efectua pentru FNA o serie de operațiuni care au cauzat pagube investitorilor FNA, respectiv:

- imobilizări în acțiuni necotate și supraevaluate, emise de S.C. I. S.A., primite ulterior efectuării plății în numerar de 12 miliarde RON, realizată cu sume ridicate de la alte bănci, deși disponibilitățile FNA trebuiau păstrate în mod obligatoriu numai în cont la BCIT;

- transferul acțiunilor dematerializate emise de S.C. A. S.A., fără ca cel care cumpără să transfere contravaloarea acestora și pentru care nu s-a încasat nici în prezent suma de 3,7 miliarde RON;

- plata sumei de 10,45 miliarde RON a FNI pentru un contract de report încheiat cu S.C. G. S.A., pentru care nu a primit acțiunile a căror contravaloare s-a tranzacționat și nici suma plătită;

- supraevaluarea nejustificată a activelor Fondului cu suma de peste 25 miliarde RON pentru acțiunile necotate emise de S.C. I. S.A., ceea ce a condus la majorarea unității de fond și încasarea de sume suplimentare necuvenite de către investitorii care au procedat la răscumpărarea unităților de fond.

- înregistrarea, la suspendarea activității FNA, a unor pierderi de peste 15 miliarde RON.

+++++++++++

Alături de conducerea SC. S.I. SA, respectiv inc. V.I.M. și inc. B.G., la supraevaluarea activelor FNA care a avut ca efect direct creșterea nereală a valorii unităților de fond, a contribuit în mod nemijlocit și depozitarul fondului - Banca Comercială "I.Ț." SA - care nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau din Contractul de depozitare nr. 515/1998.

Afirmațiile inc. V.I.M., potrivit cărora activitatea SC S.I. SA s-a desfășurat în mod corect până la efectuarea plasamentului în acțiuni necotate ale SC I. SA (vol. II, filele 263-264, 338), au fost confirmate de constatările din raportul de expertiză contabilă, referitoare la plasamentele FNA în acțiuni emise de SC Asirom SA.

La 05 aprilie 1999, în baza contractului de intermediere nr. 167, încheiat între SC S.I. SA, în calitate de client care a administrat FNA, reprezentată de inc. I. M. V., președinte-director general și SVM Acțiuni Naționale SA, în calitate de intermediar, reprezentată prin Stanciu Haralambie director general, s-a convenit achiziționarea unui număr de 400.000 acțiuni emise de SC Asirom SA, la prețul de 20.000 RON/acțiune, pentru valoarea totală de 8.000.000.000 RON. Valoarea acestor acțiuni a fost achitată de SC. S.I. SA, din contul FNA, cu OP din 05 aprilie 1999, prin BCR - Sucursala Sector 5.

În baza contractului nr. 915/19 aprilie 1999, încheiat între SC. S.I. SA, în calitate de vânzător, reprezentată de inc. V.I.M. și SVM G. SA, în calitate de cumpărător, reprezentată prin inc. P.R.N., director general, s-a convenit vânzarea celor 400.000 de acțiuni emise de SC Asirom SA, la prețul de 24.550 RON/acțiune, în valoare totală de 9.820.000.000 RON. Vânzarea acțiunilor a făcut obiectul ordinului de tranzacționare din 20 aprilie 1999, suma fiind încasată în contul FNA, prin OP nr. 661/22 aprilie 1999, prin BCR - Sucursala Sector 5. Din acest plasament, F.N.A. a realizat un venit suplimentar de 1.820.000.000 RON (voi. XII, fila 156).

La 16 aprilie 1999 s-a încheiat convenția pentru achiziționarea de unități de fond FNA între SC S.I. SA - ca societate de administrare a Fondului, reprezentată prin inc. V.I.M. și Casa de Economii și Consemnațiuni SA (CEC), în calitate de investitor reprezentată de Trif Constanța - director trezorerie (vol. VIII, filele 53-56).

Obiectul convenției 1-a constituit achiziționarea de către CEC a unui pachet de unități de fond FNA în valoare de 10.000.000.000 RON, pentru o perioadă de minimum 365 zile, cu o creștere anuală care să nu fie mai mica de 1 % peste dobândă medie bancară anuală, calculată lunar începând de la data plății sumei investite.

Față de această investiție, administratorul s-a angajat să emită investitorului unitățile de fond FNA aferente (cca. 828.843 unități de fond F.N.A.), să perceapă la răscumpărare un comision de 0,2 %, față de 1,5 % prevăzut în Prospectul de emisiune, atât pentru creșterile lunare ale valorii unității de fond care s-au convenit să fie achitate CEC-ului lunar, cât și pentru capitalul investit dacă răscumpărarea are loc într-un termen de peste 365 de zile de la data plății sumei investite.

Cu privire la modul în care a fost încheiat și executat acest contract din 16 aprilie 1999 prin expertiza contabilă s-au constatat următoarele aspecte:

Prin conținut, acest înscris este atipic, deoarece prima clauză stipulată în convenția încheiată (creșterea anuală să nu fie mai mică de 1 % peste dobândă medie bancară anuală) nu are suport juridic legal față de prevederile prospectului de emisiune art. 5.6., (Vol. VIII, fila 194) care nu conțineau o astfel de posibilitate. Cea de a doua clauză, referitoare la comisionul mai mic, care să fie perceput asupra sumelor răscumpărate, putea fi convenită printr-o astfel de convenție, numai în măsura în care diferența valorică de comision se suporta de societatea de administrare (lucru care nu a fost consemnat în convenție), fără să afecteze interesele financiare ale investitorilor FNA. La încheierea acestei convenții nu s-a ținut seama de prevederile Regulamentului nr. 9/1996 al CNVM (Titlul III, capitolul 5, art. 27), care limitează la maximum 5 % din numărul unităților de fond aflate în circulație ce pot fi deținute de un singur cumpărător, în situația dată CEC-ului revenindu-i un procent de peste 32 % din numărul total al unităților de fond al FNA. Pentru capitalul investit de CEC în unități de fond FNA (828.843 unități de fond), în sumă totală de 10.000.000.000 RON, în baza convenției încheiată cu SC S.I. SA la 16 aprilie 1999, aceasta a încasat în plus, la răscumpărarea creșterilor lunare a valorii u fond, suma totală de 7.444.606.391 RON, ca urmare a supraevaluării de către SC. S.I. SA în mod artificial a activelor fondului, sumă care urmează să fie restituită, deoarece cu această sumă s-au diminuat în mod nejustificat fondurile investitorilor FNA.

Responsabil direct pentru efectuarea acestor operațiuni, este semnatarul din partea SC S.I. SA, a convenției din data de 16 aprilie 1999, care a angajat fondul într-o tranzacție pentru care nu avea mandat sau împuternicire derogatorie față de prevederile prospectului de emisiune al fondului (art. 5.6., vol. VIII, fila 194), iar în mod indirect, responsabili sunt reprezentanții societății de depozitare (BCIT) care nu au pus în aplicare prevederile contractului de depozitare nr. 515/1998, operațiune prin care s-ar fi prevenit supraevaluarea artificială a activelor fondului și creșterea nejustificată a valorii unității de fond și ar fi condus la anularea convenții încheiate între CEC și administrator cu clauze în afara prevederilor Prospectului de emisiune al FNA (vol. XII, filele 160-167).

La 28 aprilie 1999, între Coman Nicolae și SC S.I. SA, reprezentată prin inc. V.I.M., a fost încheiat un contract de cesiune (vol. VIII, fila 141, vol. XIII, filele 403-404), pentru achiziționarea de către SC S.I. SA în numele FNA, a unui pachet de 6.000 acțiuni necotate emise de SC. I. SA, cu o valoare nominală de 5.000 RON/acțiune. Pachetul de acțiuni a fost achiziționat la prețul de 2.000.000 RON/acțiune, pentru suma totală de 12.000.000.000 RON.

Fiind audiat în legătură cu împrejurările în care a fost încheiat contractul menționat, martorul Coman Nicolae a declarat că nu a încheiat niciodată un astfel de contract, nu a deținut niciodată 6000 acțiuni Industrialimportexport, nu a cunoscut-o niciodată pe inc. V.I.M., iar semnătura care apare la rubrica cedent nu îi aparține (vol. II, fila 94).

Declarațiile martorului Coman Nicolae s-au coroborat și cu concluziile raportului de expertiză grafică nr. 143260/11 iulie 2002, prin care s-a stabilit că semnătura de la rubrica cedent de pe contractul menționat nu a fost executată de martor (vol. XIII, fila 371). Martorul Coman Nicolae a mai făcut cunoscut faptul că nu a ridicat nici o sumă de bani de la FNA.

Inculpata V.I.M. și-a recunoscut semnătura pe contractul de cesiune din 28 aprilie 1999, aspect coroborat cu concluziile raportului de expertiză grafică menționat, arătând că respectivul contract i-a fost remis spre semnare de către inc. P.N., care i-a comunicat că prin această operațiune se finanțează FNI din FNA. Aceasta a mai afirmat că nu 1-a cunoscut și nu 1-a văzut niciodată pe Coman Nicolae (vol. I, filele 264-265).

Martorul D.L.C. - contabil-șef la SC S.I. SA (ca administrator al FNA), a declarat că din dispoziția inculpatei V.I.M. a întocmit mai multe dispoziții de plată, pentru suma de 12.000.000.000 RON, care i-a fost remisă inculpatei, din casierie, prin intermediul agenților de pază (vol. I, filele 473,480,531).

Totodată, martorul D.L.C. a mai afirmat că în luna aprilie 1999 a primit de la inc. V.I.M. o calculație a valorii acțiunilor I., semnată și ștampilată de aceasta, în baza căreia a înregistrat acțiunile în contabilitate. Valoarea de achiziție a acestor acțiuni a fost de 2.000.000 RON/bucată, iar valoarea nominală, la care au fost înregistrate în contabilitate, conform dispozițiilor inc. V.I.M., a fost de aproximativ 6.000.000 RON.

Fiind audiată în legătură cu aceste aspecte, inculpata V.I.M. a declarat că, până la încheierea acestui contract de cesiune, datele menționate în raportările săptămânale înaintate CNVM și investitorilor au fost reale, iar din acest moment Fondul a fost "viciat" (vol. I, fila 533).

Din probele administrate în cauză a rezultat că mijloacele frauduloase cu ajutorul cărora inc. V.I.M. a indus în eroare investitorii F.N.A. le-au constituit raportările mincinoase ale valorii săptămânale a unității de fond pe care aceasta le-a comunicat atât CNVM-ului cât și părților civile, prin intermediul mass-media. În acest scop, în cuprinsul respectivelor raportări, pentru a se mări fictiv valoarea unității de fond FNA, au fost menționate date nereale cu privire la valoarea plasamentelor fondului în acțiuni necotate emise de SC I. SA și la valoarea numerarului în casă ale SC S.I. SA.

Inculpata V.I.M. a recunoscut că cele 28 raportări săptămânale referitoare la valoarea activului net și a unității de fond din perioada în care a fost la conducerea SC S.I. SA îi aparțin și au fost denaturate față de situația reală a activelor FNA, în" principal, prin supraevaluarea acțiunilor I., din necesitatea de a le avea înregistrate la aceeași valoare cu cele achiziționate de SC S.I. SA pentru FNI (vol. I, filele 337-338). Aceasta a mai declarat că aceleași date au fost comunicate investitorilor, prin intermediul presei mai multor contracte de publicitate cu ziare centrale și locale.

De altfel inc. V.I.M. a avut o poziție sinceră în declarațiile sale atât în cursul urmăririi penale (voi. I, filele 261-338), cât și la prezentarea materialului de urmărire penală când a recunoscut comiterea faptelor penale reținute în sarcina sa (voi. I, fila 339).

Declarațiile inc. V.I.M. s-au coroborat cu constatările experților contabili care au stabilit că separat de metoda folosită de administrator pentru supraevaluarea în mod artificial a valorii lunare a activelor Fondului si a valorii unităților de fond FNA, prin achiziționarea unor acțiuni necotate în valoare de 12.000.000.000 RON (6.000 acțiuni emise de SC I. SA), valoare care a fost majorată în mod nejustificat, prin reevaluare a acțiunilor, până la valoarea de 37,6 miliarde RON, conducerea SC S.I. SA, în raportările transmise la CNVM, a folosit și metoda majorării în mod nereal a numerarului din casă, în volumul căruia includea imobilizările rezultate ca urmare efectuării de viramente, de regulă la FNI, fără a obține nici un venit din aceste "plasamente", denumite "provizorii", pentru investitorii FNA.

Pe lângă denaturarea inexplicabilă a valorii numerarului existent în casieria Fondului, care reprezenta și peste 90% din volumul total al activelor nete ale FNA (91,04 % la 31 decembrie 1999), o astfel de raportare nereală s-a folosit pentru a asigura și condiția de lichiditate (minim 30 % din activele unui fond mutual de investiții) care trebuia în permanență menținută în disponibilitățile FNA, conform prevederilor art. 37 (titlul III, capitolul 6) din Regulamentul nr. 9/1996 al CNVM" (vol. XII, fila 145).

Această stare de fapt a fost acceptată și însușită de inculpatul B.G. care în perioada care a condus SC S.I. SA 1 decembrie 1999-1 martie 2000 a indus și menținut în eroare investitorii FNA prin semnarea și remiterea CNVM și investitorilor a opt raportări săptămânale ce au conținut date nereale referitoare la valoarea activului net și a unității de fond (vol. I, fila 348).

Prin acest mod de operare inc. V.I.M. și inc. B.G., în calitățile pe care le-au avut în cadrul consiliului de administrație al SC S.I. SA, au indus și menținut în eroare 13.200 investitori la Fondul Național de Acumulare, cărora le-au pricinuit o pagubă în sumă de 25.745.634.759 RON.

Din cele 13.200 persoane vătămate până la emiterea rechizitoriului, s-au constituit părți civile în procesul penal 1442 persoane.

Cu privire la destinația sumelor de bani cu care au fost prejudiciați investitorii FNA prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-a constatat că acestea au fost transferate din conturile SC S.I. SA, ca societate de administrare a FNA în conturile SC S.I. SA, ca societate de administrare a FN1, din dispoziția inc. V.I.M., cu ajutorul inc. P.N., prin intermediul mai multor mijloace ilicite (interzise de art. 37, litera "e" din O.G. nr. 24/1993 și Regulamentul CNVM nr. 9/1996) constând în:

- două contracte de report și a mai multor acte adiționale la acestea, având ca obiect vânzarea/revânzarea a 5.225 acțiuni necotate emise de SC I. SA;

- unui contract de report având ca obiect vânzarea/cumpărarea a 100.000 acțiuni emise de BIR;

- transferuri de sume de bani din FNA în FNI.

De asemenea, prin expertiză s-a stabilit că prin efectuarea de viramente din disponibilitățile bănești ale FNA în conturile FNI, fără temei legal, pe baza simplei dispoziții a inc. V.I.M., care nu constituie un act juridic legal, au fost produse imobilizări temporare în fondurile investitorilor FNA, în sumă de cca. 45 miliarde RON, pe o perioadă de peste 3 luni, soldul final, ca datorie a FNI către FNA, fiind de 4.427.500.000 RON sau 2.927.500.000 RON, fără venitul aferent.

Deși în arhiva SC S.I. SA nu s-a găsit nici un înscris din care să rezulte rezilierea contractului de distribuire nr. 3655/16 decembrie 1998 încheiat cu SVM G. SA, la 01 noiembrie 1999 SC S.I. SA - în calitate de administrator al FNI FNA, a încheiat un alt contract de distribuire cu SVM CEC Valori Mobiliare SA pentru ambele Fonduri (FNA si FNI).

Contractul de distribuire încheiat între SC. S.I. SA - în calitate de administrator al FNI și FNA, a fost semnat din partea acestei societăți de către inc. V.I.M., președinte și director general, iar din partea SC CEC Valori Mobiliare SA, în calitate de distribuitor al titlurilor de participare pentru FNI și FNA, a fost semnat de martorul Niculici Cătălin, președinte și director general.

Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de un an calendaristic, pentru un comision lunar plătit de administrator în sumă de 1,2 miliarde RON, plătibil până la data de 25 a lunii următoare pentru care se face plata, la care se adaugă o sumă de 0,5 RON pentru fiecare unitate de fond tranzacționată (distribuită sau răscumpărată), sume percepute global pentru operațiunile care se executau pentru FNI și FNA. Sarcinile și răspunderile distribuitorului și ale administratorului celor două fonduri (FNI și FNA) au fost aceleași cu cele stipulate în contractul de distribuire încheiat cu SVM G. SA.

Pentru realizarea activității de distribuire care a făcut obiect contractului de distribuire încheiat la data de 01 noiembrie 1999, CNVM a autorizat, prin Decizia nr. D 443/07 martie 2000, înființarea unor agenții ale societății de valori mobiliare CEC Valori Mobiliare SA, într-un număr de 32 orașe din țară, iar prin Decizia CNVM nr. D 623/30 martie 2000 a autorizat această societate să distribuie titluri de participare pentru FNI/FNA, pe baza contractului de distribuire încheiat în acest scop.

Modul concret de realizare a activității de distribuire efectuată de SC CEC Valori Mobiliare SA pentru FNI și FNA în lunile martie și aprilie 2000, a fost consemnat în procesul-verbal încheiat între distribuitor și administrator, înregistrat la S.I. SA sub nr. 2168/10 mai 2000. Din cuprinsul acestui înscris rezultă că noua societate de distribuire și-a început efectiv activitatea de distribuție în luna martie 2000, deși contractul fusese încheiat la data de 01 noiembrie 1997 în această perioadă, activitatea de distribuire, ca și cea de depozitare, a fost efectuată de SC S.I. SA, contrar prevederilor art. 36 din O.G. nr. 1993.

Prejudiciul cauzat celor 13.200 investitori la Fondul Național de Acumulare, prin activitatea celor trei inculpați, a fost în sumă de 40.462.467.352 Iei din care 25.745.634.759 RON reprezintă paguba certă, iar diferența reprezintă folosul de care au fost lipsite părțile civile menționate.

În urma analizării întregului material probator instanța de fond a reținut că Fondul Național de Acumulare a fost un fond deschis de investiții care a luat ființă prin contractul de societate civilă din 15 decembrie 1998, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994 și ale Regulamentului CNVM nr. 9/1996, fond care a fost autorizat de CNVM prinDecizia nr. D. 60/12 ianuarie 1999.

Contractul de societate civilă, autentificat sub nr. 11.279 din 16 decembrie 1998 de Biroul Notarului Public "Dr. Vlădica Rațiu Gheorghe", a fost încheiat între: C., reprezentat prin A.I., în calitate de președinte, Federalcooop - Sibiu, reprezentată prin M.M.D., în calitate de președinte, Iomcoop - Sibiu, reprezentată prin M.M.G., în calitate de director general, F. - Dolj, reprezentată prin S.C., în calitate de președinte și F. - Maramureș, reprezentată prin V.Ș.F., în calitate de președinte. Capitalul social depus de membrii inițiali, în vederea constituirii Fondului a fost de 185.000.000 RON, repartizat astfel: C., suma de 50.000.000 RON pentru 5.000 unități de fond, F. - Sibiu, suma de 50.000.000 RON pentru 5.000 unități de fond, Iomcoop - Sibiu, suma de 50.000.000 RON pentru 5.000 unități de fond, F. - Dolj, suma de 25.000.000 RON pentru 2.500 unități de fond și F. - Maramureș, suma de 10.000.000 RON pentru 1.000 unități de fond.

În prospectul de emisiune al Fondului s-a stabilit că societatea de administrare a Fondului este SC Sov Invesț SA, societatea de depozitare este Banca Comerciala (B.C.I.T.), iar distribuirea și răscumpărarea de titluri se efectuează de către SC G. SA, precum și de către societăți autorizate de C.N.V.M., cu care societatea de administrare a Fondului va încheia contracte de distribuire.

Organul de decizie al Fondului a fost Adunarea Generală a Investitorilor, formată din totalitatea deținătorilor de unități de fond (titluri de participare în fond). Fondul a fost reprezentat în relațiile cu societatea de administrare de către consiliul de încredere.

Primul consiliu de încredere al FNA, a fost ales de către membrii inițiali și a fost alcătuit din martorii: M.M.D., M.M.G., S.C.. (Filele 476-486 din Vol.13, dosar de urmărire penală)

La data de 15 decembrie 1998, consiliul de încredere al FNA a încheiat cu SC S.I. SA, reprezentată prin inc. V.I.M. (în calitate de președinte-director general), contractul de administrare nr. 3632 al cărui obiect 1-a constituit administrarea investițiilor FNA de către SC S.I. SA, în cadrul unui comision de administrare în procent de maximum 2 % aplicat la valoarea activului mediu net lunar. Potrivit contractului de administrare, principalele obligații și răspunderi ale SC S.I. SA au constat în:

- întocmirea, publicarea și transmiterea către CNVM și consiliului de încredere de rapoarte trimestriale, semestriale și anuale privind fondurile avute în administrare.

Rapoartele semestriale și cele anuale urmau a fi certificate de cenzori externi independenți (art. 3.2.);

- interdicția acordării, în contul FNA, de împrumuturi sau acționării în calitate de garant, în numele unor terțe persoane (art. 3.5.);

- obligația de a se abține de la efectuarea oricăror tranzacții între fondurile aflate în administrarea sa (art. 3.8.);

- autorizarea să realizeze, pe proprie răspundere, orice operațiune aferentă activității de administrare, în limitele reglementărilor CNVM (art. 6.1.);

- autorizarea să acționeze numai în interesul FNA și să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea, înlăturarea și limitarea pierderilor (art. 6.5.);

- împuternicirea să încheie un contract de depozitare a activelor FNA cu o societate de depozitare autorizată, în cadrul unui comision de depozitare de maximum 0,5 %, aplicat la valoarea activului mediu net lunar al FNA (art. 7.1.);

- împuternicirea să încheie un contract de distribuire a titlurilor de participare cu o societate de valori mobiliare sau cu o bancă, alta decât depozitarul (art. 7.3.);

- răspunderea pentru orice prejudiciu produs FNA, prin încălcarea actelor normative și/sau reglementărilor speciale în vigoare, precum și a reglementărilor interne ale FNA, prin dol, culpa și neexecutarea sau executarea defectuoasă a obligațiilor asumate prin contract (art. 10. 1). (Filele 571-577 din Vol 13, dosar de urmărire penală).

La data de 18 decembrie 1998, între S.C. S.I. - SA, reprezentată prin inc. V.I.M. în calitate de președinte-director general și S.C. Banca Comercială I.Ț. - SA, reprezentată prin martorul C.L., în calitate de vicepreședinte al băncii și martorul Ș.A. în calitate de director al Direcției piețe de capital, s-a încheiat contractul de depozitare nr. 515/18 decembrie 1998 (Filele 578-584 din Vol. 13 dosar de urmărire penală), avizat de CNVM prin Decizia nr. D.60/12 ianuarie 1999.

Principalele obligații și răspunderi care au revenit depozitarului, conform contractului de depozitare, au fost: "- va primi și păstra în siguranță fizic toate activele fondului (art. 4.1. din contract), pentru care va efectua direct plata acțiunilor achiziționate de administrator pentru Fond, încasarea dividendelor, dobânzilor și subscripțiilor pentru unitățile de fond, precum și prelucrarea documentelor de transfer a acțiunilor, pentru plata beneficiilor cuvenite deținătorilor de unități de fond și a cererilor de răscumpărare a unităților de fond; - va prelua și ține evidența titlurilor de participare, prin conturi pentru fiecare deținător de titluri, evidența numărului de titluri de participare și efectuarea plăților la răscumpărarea titlurilor de participare; - va calcula zilnic valoarea activului net al Fondului și o va transmite administratorului spre publicare (art. 4.3. din contract), deși prin art. 32, Titlul III, Cap. 5 al Regulamentului nr. 9/1996 al CNVM se prevede în mod expres că "societatea de depozitare va publica valoarea activelor nete" (art. 32, alin. (2); - va efectua plăți pentru achiziționarea de acțiuni, răscumpărarea titlurilor de participare și alte obligații ale Fondului (art. 4.4.din contract); - va elibera acțiunile din portofoliul Fondului, numai după primirea contravalorii acestora (art. 4.5. din contract); - la încetarea activității depozitarului, activele Fondului vor fi transferate către societatea de depozitare succesoare (art. 6.4. din contract); - depozitarul va fi verificat periodic, semestrial și anual de cenzori externi independenți (art. 7.1. din contract), iar rezultatele verificării vor fi transmise la CNVM, în termen de 10 zile de la data depunerii bilanțului contabil la organele Ministerului Finanțelor Publice;

- depozitarul este răspunzător față de administrator pentru orice pagubă cauzată sau facilitată de el, precum și pentru neîndeplinirea în mod corespunzător obligațiilor care îi revin din contract (art. 10.1. din contract); - va deschide cont bancare pentru Fond, în care va păstra tot numerarul și alte active financiare primite pentru Fond (art. 10.2. litera "d" din contract)".

În vederea efectuării operațiunilor specifice de distribuire a titlurilor de participare ale FNA (emisiune și răscumpărare de unități de fond), la data de 16 decembrie 1998, între SC S.I. SA - administratorul fondului FNA, reprezentată prin inc. V.I.M. (în calitate de președinte-director general) și SVM G. SA, reprezentată prin inc. P.R.N. în calitate de director general a încheiat contractul de distribuire nr. 3.655 (Vol. 13, filele 585-590), avizat prin Decizia CNVM nr. D.60/12 ianuarie 1999, pe o perioadă de un an, pentru un comision lunar de 1 %, fără a se preciza la ce bază se aplică acest comision.

În cuprinsul contractului de distribuire au fost stipulate obligațiile și răspunderile care revin distribuitorilor și administratorului FNA.

Conform contractului, distribuitorul avea obligația să întocmească corect documentele de emisiune/răscumpărare a titlurilor de participare la FNA (cererile de subscriere/încasare și cele de răscumpărare a unităților de fond), conform instrucțiunilor date de administratorul acestuia.

De asemenea, s-a stabilit că distribuitorul va fi răspunzător în cazul executării necorespunzătoare a operației de cumpărare/răscumpărare, a completării necorespunzătoare a documentației aferente și în cazul unei evidențe ținute incorect. Totodată, distribuitorul răspunde potrivit legii pentru pagubele provocate administratorului și Fondului, fiind totodată obligat la plata de daune interese în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a ce-i reveneau prin cont de distribuire.

Operațiunile de distribuire a titlurilor de participare ale Fondului, în baza contractului de distribuire, au fost efectuate prin rețeaua de unități teritoriale ale SVM G. SA, administrată de inc. P.R.N., formată din 47 agenții, din care 4 în Municipiul București.

La data de 01 noiembrie 1999 s-a încheiat între SC S.I. SA, reprezentată de inculpata V.I.M. în calitate de președinte - director general, și SC CEC VALORI MOBILIARE SA, prin Cătălin Niculici, în calitate de președinte director general, contactul de distribuire nr. 3, (filele 409-412, Vol. 13) prin care administratorul acorda distribuitorului dreptul de distribuire/răscumpărare a titlurilor de participare ale fondurilor. Stabilind următoarele: vezi fila 410 din vol. 13.

Referitor la modul în care a funcționat Fondul Național de Investiții, tribunalul reține următoarele:

Pe perioada de funcționare a Fondului s-au înregistrat 18 571 de investitori dintre care 12 investitori nu au subscris unitățile achiziționate, 13 200 de investitori au subscris toate unitățile achiziționate, dar nu au răscumpărat niciuna, 4 731 au subscris și răscumpărat toate unitățile de fond, iar 628 de investitori au răscumpărat doar o parte din unitățile subscrise. Din cei care au răscumpărat unități de fond, 5 262 au făcut-o la o valoare nereală, mai mare decât cea reală, încasându-se fără justă cauză suma de 22.090.357.466 RON (ROL).

În perioada de funcționare a FNA (februarie 1999-24 mai 2000), în structura de portofoliu a fondului s-au înregistrat următoarele tranzacții:

a) - 400.000 acțiuni cotate emise de SC ASIROM SA, achiziționate la data de 05 aprilie 1999, pentru suma totală de 8.000.000.000 RON, care au fost vândute prin SVM GELSOR SA la data de 19 aprilie 1999, pentru suma totală de 9.820.000.000 RON, deci cu un venit suplimentar de 1.820.000.000 RON.

b) - 100.000 acțiuni necotate emise de B.I.R. achiziționate la data de 01 aprilie 1999, prin SVM GELSOR SA, pentru suma totală de 4.000.000.000 RON, care au fost revândute SVM GELSOR SA, la data de 14 aprilie 1999, pentru suma totală de 4.600.000.000 RON, deci cu venit suplimentar de 600.000.000 RON.

c) - 6.363.636 acțiuni cotate emise de SC APOLLO SA, achiziționate la data de 14 octombrie 1999, pentru suma totală de 7.000.000.000 RON care au fost vândute ulterior.

d) - 6.000 acțiuni necotate materializate (la purtător) emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA achiziționate la data de 28 aprilie 1999, de la persoana fizică Coman Nicolae, pentru suma de 12.000.000.000 RON sumă care a fost plătită în numerar, la o valoare supra estimată de 2.000.000 RON/acțiune.

Expertiza contabilă a constatat că implicarea FNA pe piața de capital, prin administratorul Fondului, respectiv SC S.I. SA, pentru achiziționarea și vânzarea de acțiuni cotate și necotate, s-a făcut într-un mod profitabil în cazul acțiunilor emise de SC ASIROM SA și B.I.R. și cu efecte nefavorabile pentru acțiunile emise de SC APOLLO SA și de SC INDUSTRIALEXPORT SA.

Din raportul de expertiză contabilă judiciară, rezultă că principala cauză care a condus la sistarea activității FNA, în momentul prăbușirii (24 mai 2000) a constituit-o supraevaluarea în mod nejustificat a activelor Fondului, așa cum rezultă din raportările transmise periodic de conducerea SC S.I. SA la C.N.V.M. De asemenea, s-a constatat că denaturarea prin supraevaluarea valorii activelor nete ale FNA, a început din luna aprilie 1999, odată cu efectuarea de către conducere SC S.I. SA de plasamente în acțiuni necotate emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA, unde pe lângă imobilizarea din fondurile investitorilor a sumei de 12.000.000.000 RON (ROL), acestea au fost și supraevaluați în perioada aprilie - noiembrie 1999, cu suma de 25 miliarde RON (ROL), sumă care a majorat în mod artificial și nejustificat valoarea activelor nete ale FNA, pe toată perioada până la sistarea activității fondului (24 mai 2000).

Referitor la achiziționarea acestor acțiuni, se constată că la data de 28 septembrie 1999 între Coman Nicolae, persoană fizică și SC S.I. SA, reprezentată prin inculpata V.I.M., s-a încheiat un contract de cesiune (fila 141 din Vol. 8 dosar de urmărire penală), prin care SC S.I. SA achiziționa în numele FNA un număr de 6000 acțiuni necotate emise de SC INDUSTRIAL EXPORT SA cu o valoarea nominală de 5.000 RON/acțiune. Pachetul de acțiuni a fost achiziționat la prețul de 2.000.000 RON/acțiune pentru suma de totală de 12.000.000.000 RON (ROL). Dispozițiile de plată în numerar au fost semnate de inculpata V.I.M., astfel: D.P. nr. 1/28 aprilie 1999, pentru suma de 6.000.000.000 RON, D.P. nr. 2/29 aprilie 1999 pentru suma de 5.615.000.000 RON, D.P. nr. 3/30 aprilie 1999 pentru suma de 135.000.000 RON și D.P. nr. 4/03 mai 1999 pentru suma de 250.000.000 RON.

Legat de această achiziție inculpata declară că a fost obligată să semneze acest contract cu o anume persoană Coman pe care nu o cunoaște, contract ce i-a fost trimis de inculpatul P.N.. Inculpata mai arată că din momentul în care a cumpărat acele acțiunii a fost nevoită să le supraevalueze, întrucât astfel de acțiuni I. erau și în portofoliul FNI, și era obligată să se alinieze la această supraevaluare. Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 143260 din 11 iulie 2002 ( filele 357-372 Vol. 13 din dosarul de urmărire penală) semnătura depusă la poziția cesionar din cuprinsul Contractului de cesiune de acțiuni a fost executată de numita V.I.M..

Expertiza contabilă stabilește că valoarea acțiunilor achiziționate a fost majorată fără nici o justificare economică sau documentație elaborată în acest scop până la nivelul sumei de peste 6.000 RON/acțiune, cu scopul de a spori în mc artificial valoarea activelor nete ale Fondului și pe cale de consecință a unității de fond, fără nici o acoperire, ceea ce se coroborează cu declarațiile inculpatei.

Ulterior, la data de 08 iunie 1999 SC S.I. SA reprezentată prin inculpata V.I.M. a încheiat în numele FNA cu SC G. SA, reprezentată de inculpatul P.N. un Contract de report, (fila 77 Vol.8) prin care se vindea temporar către FNA, cu plata imediată, la ordinul vânzătorului în număr de 5.225 acțiuni necotate emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA pentru suma de 10.450.000.000 RON, la o valoare de 2.000.000 RON/acțiune.

Aceste acțiuni urmau ca la data de 11 august 1999 să fie revândute vânzătorului pentru suma totală de 11.950.000.000 RON.

Prin Actul adițional la contractul de report din 10 august 1999 (fila 78 Vol. 8) termenul de revânzare s-a modificat de la 64 de zile la 126 de zile.

SC G. SA cu adresa nr. 1352 (Vol. 8) transmite și solicită, în aceeași zi, în scris SC S.I. SA să vireze suma de 10.450.000.000 RON, în baza contractului de report pentru acțiunile SC INDUSTRIALEXPORT SA, sumă pe care a plătit-o direct în conturile FNI, deși nu a primit fizic acțiunile a căror contravaloare s-a plătit. Expertiza contabilă a apreciat că aceste înscrisuri (contractul de report și actul adițional) au fost întocmite în mod formal, de către inculpații V.I.M. și P.N., în scopul de a pune la dispoziția FNI, din resursele FNA suma de 10.450.000.000 RON. S-a apreciat, totodată, că prin această operațiune investitorii FNA au fost păgubiți cu suma de 10.450.000.000 RON, iar cu suma de 1.500.000.000 RON, înregistrată ca venit, au fost majorate scriptic activele FNA, și ca urmare și valoarea unităților de fond, fără ca în realitate să se încaseze nici o sumă.

Ulterior, inculpata V.I.M., în calitate de președinte-director general al SC S.I. SA, a dispus printr-o Notă, fără să fie datată și înregistrată, efectuarea de transferuri provizorii din conturile de disponibil ale FNA în cele ale FNI până la rezolvarea acestor situații.

Ca urmare, în perioada 16 noiembrie 1999-16 decembrie 1999, FNA prin SC S.I. SA a virat în mod direct din conturile de disponibilități deschise la diverse bănci sumele de 3.900.000.000 RON prin O.P. nr. 385/16 noiembrie 1999 de la BCR, 2.000.000.000 RON prin O.P. nr. 388/17 noiembrie 1999 de la BCR, 8.000.000.000 RON prin O.P. nr. 155/17 noiembrie 1999 de la PATER, 7.000.000.000 RON prin O.P. nr. 395/19 noiembrie 1999 de la BCR și 600.000.000 RON prin O.P. nr. 396/25 noiembrie 1999 de la BCR, în total suma de 44.981.700.000 RON (ROL).

Expertiza contabilă a stabilit că aceste sume au fost înregistrate în contabilitatea FNA, ca și suma de 10.450.000.000 RON virată de la FNA direct la FNI, și reprezintă imobilizări de fonduri care nu au fost fructificate în avantajul investitorilor FNA. În contul acestor viramente "provizorii" FNI a virat prin SC S.I. SA, în perioada 27 ianuarie 2000-23 martie 2000, din conul său de disponibilități deschis la BCR, în contul FNA, mai multe sume de bani în valoarea totală de 52.505.000.000 RON, rezultând că FNI a returnat FNA, față de sumele provizorii primite în perioada 16 noiembrie 1999-16 decembrie 1999, în valoare de 44.982.500.000 RON o sumă totală de 52.505.000.000 RON, mai mare, în total, față de viramentele primite, cu suma de 7.522.500.000 RON, sumă evidențiată și în Nota de constatare a MFP - Direcția Generală de Control Fiscal (filai2, Voi.8).

Prin expertiză s-a mai stabilit că față de suma tuturor datoriilor FNI către FNA, respectiv luând în calcul și suma de 10.450.000.000 RON virată de la FNA direct la FNI, în contul Contractului de report din data de 08 iunie 1999, pe sold rămâne o datorie a FNI către FNA de 2.927.500.000 RON (10.450.000.000 RON -7.522.500.000 RON), la care se adaugă suma de 1.500.000.000 RON ce reprezintă diferența cu care trebuia revândute acțiunile cumpărate cu suma de 10.450.000.000 RON, deci în total o sumă de 4.427.500.000 RON.

Legat de aceste viramente, inculpata V.I.M. a declarat în fața instanței, în rejudecare, că "este adevărat că am virat 44 miliarde 900 RON din FNA în FNI, ceea ce a constituit un transfer ilegal, iar FNI a returnat 52 miliarde 500 RON, deși profitabil acest transfer de bani pentru FNA, urmare a unui contract de report făcut cu G. prin care acțiuni Index au fost cumpărate de S.I. pentru FNA, cu condiția de răscumpărare de către G., bani care nu s-au mai încasat, producând o pagubă de aproape 11 miliarde RON și în felul acesta anulând profitul obținut prin transferul de la FNA la FNI". Or, prin această declarație se confirmă cele constatate prin expertiză.

De asemenea, expertiza contabilă concluzionează că în raportările transmise C.N.V.M. a fost folosită și metoda majorării în mod nereal a numerarului din casă, în volumul căruia includea imobilizările rezultate ca urmare a efectuării de viramente, de regulă la FNI, fără a obține nici un venit din aceste plasamente, denumite "provizorii", pentru investitorii FNA. Pe lângă denaturarea inexplicabilă a valorii numerarului existent în casieria Fondului, care reprezenta și peste 90 % din volumul total al activelor nete ale FNA (91,04% la 31 decembrie 1999), o astfel de raportare nereală s-a folosit pentru a asigura și condiția de lichiditate (minim 30% din activele unui fond mutual de investiții) care trebuia în permanență menținută în disponibilitățile FNA, conform prevederilor art. 37 din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M.

La data de 16 aprilie 1999 între SC S.I. SA, prin inculpata V.I.M., în calitate de președinte-director general și Casa de Economii și Consemnațiuni, prin Constanța Trif, în calitate de director trezorerie, s-a încheiat convenția pentru achiziționarea de unități de fond FNA ( filele 50-52 Vol.8) având ca obiect achiziționarea de către C.E.C. a unui pachet de unități de fond FNA, în valoarea de 10.000.000.000 RON, pe o perioadă de minim 365 de zile de la data plății, cu o creștere anuală ce nu va fi mai mică de 1% peste dobânda medie bancară anuală, calculată lunar începând de la data plății.

În legătură cu această convenție expertiza contabilă a pus în evidență mai multe nereguli cu efecte negative pentru Fond și drepturile investitorilor:

- s-a depășit limita de maxim 5% din numărul unităților de fond FNA aflate în circulație, care pot fi deținute de un singur cumpărător (art. 27, capitolul 5, Titlul III din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M.), C.E.C.-ului revenindu-i un procent de peste 23 %

- prin modul eronat de înregistrare ca fiind răscumpărate lună de lună, pentru sumele plătite C.E.C.-ului drept creștere lunară a valorii unității de fond și a unui număr de unități de fond (461.331 unități de fond în perioada mai 1999-martie 2000), a condus la creșterea artificială a valorii unităților de fond de care a beneficiat în principal C.E.C.-ul și ceilalți investitori cu răscumpărări în această perioadă.

- la capitalul investit, în sumă de 10.000.000.000 RON, C.E.C.-ul a încasat lună de lună, și din creșterea artificială a valorii unităților de fond FNA, sume în valoare totală de 9.198.511.055 RON, în cadrul unui randament anual de 191,98%, față de cel înregistrat în sistemul bancar de numai 161,2% în anul 1999 și 146,2%o în anul 2000.

- prin supraevaluarea artificială a valorii activelor FNA și diminuarea eronată a numărului unităților de fond aflate în circulație, C.E.C.-ul a încasat în plus, fără justa cauză, suma de 7.304.594.800 RON, respectiv 7.289.985.610 RON, prin deducerea comisionului 0,2 % aferent acestei sume. Cu această sumă, care s-a încasat lunar, începând cu luna mai 1999, în primele 4 luni, câte 1.000.000.000 RON pe lună, s-au diminuat în mod nejustificat fondurile investitorilor constituind în fapt și o imobilizare a disponibilităților, neretribuită, care la data de 19 aprilie 2000 era în sumă de 5.453.753.000 RON.

Referitor la acest contract, inculpata V.I.M. a declarat ca în urma unei înțelegeri dintre Vântu Sorin Ovidiu și președintele C.E.C.-ului Camenco Petrovici, C.E.C.-ul a investit în FNI 300.000.000.000 RON, iar la insistențele inculpatei, s-a convenit ca C.E.C.-ul să investească 10.000.000.000 RON în FNA sub forma încheierii convenției de achiziționare de unități de fond. Inculpata arată că avea nevoie de acești bani pentru a acoperi "gaura" făcută prin supraevaluarea acțiunilor I.. De asemenea, recunoaște că prin încheierea acestei convenții cu C.E.C.-ul "a încălcat legea".

În ceea ce privește achiziționarea acțiunilor Apollo, este necesar să se facă următoarele precizări.

Prin rechizitoriu nu s-au analizat împrejurările în care a fost realizat, de către SC S.I. SA, plasamentul FNA în acțiuni emise de SC Apollo SA București. Din anexa 27 la raportul de expertiză contabilă (filele 226-228 Vol. 12) rezultă că, într-adevăr SC S.I. SA a formulat la data de 13 noiembrie 2000 o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție - Secția Anticorupție Urmărire Penală și Criminalistică împotriva numiților Cristian Tudoran, director general al SVM SECURITIES BLACK SEA SA și împotriva numitei Ioana Maria Vlas, președinte și director general al S.I. SA, administratorul Fondului Național de Acumulare cu privire la modalitate vânzării acțiunilor emise de SC Apollo SA către MARSHBROOK VENTURES LTD.

Însă, prin aceIași rechizitoriu (pag. 66 alin. (final) se reține că, prin acest mod de operare inculpații V.I.M. și B.G., în calitățile pe care le-au avut în cadrul Consiliului de Administrație al SC S.I. SA, au indus și menținut în eroare 13.200 de investitori ai Fondului Național de Acumulare cărora le-au pricinuit o pagubă în sumă de 25.745.634.759 RON.

Această sumă include, conform răspunsului la obiectivul nr. 17 (fila 167, Vol. 12) din raportul de expertiză contabilă și suma de 3.373.528.368 RON, contravaloarea acțiunilor emise de SC Apollo SA, vândute de către SC S.I. SA, către MARSHBROOK VENTURES LTD, în contul FNA, sumă ce nu a fost nerecuperată. Totodată, se contată că, potrivit expertizei contabile, (fila 127, Vol. 12), activele imobilizate în debitori (acțiunile SC Apollo SA, neîncasate integral, transferurile "provizorii" la FNI, nerecuperate, etc.) au influențat valoarea activelor nete ale FNA și valoarea unității de fond, iar la calcularea valorilor reale ale acestora au fost avute în vedere. Or, inculpații sunt cercetați tocmai pentru inducerea în eroare a investitorilor FNA, prin supraevaluarea activelor nete și a unităților de fond ale FNA, ceea ce impune analizarea și a acestei operațiuni.

Astfel, din înscrisurile depuse în dosarul de urmărire penală (filele 616, 631, 709 din Vol. 8), precum și din raportul de expertiză contabilă rezultă că, în baza unei înțelegeri încheiate la data de 14 octombrie 1999, între SC S.I. SA ca administrator al FNA, reprezentată de inculpata V.I.M., în calitate de președinte-director general, și SC UNIWEAR SA, reprezentată Andrea Cattaneo Della Volta-director, s-a achiziționat un număr de 6.363.636 acțiuni emise de SC APOLLO SA, pentru care la data de 15 octombrie 1999, cu O.P. nr. 154 SC S.I. SA a virat către SC APOLLO SA, suma de 7.000.000.000 RON.

Pentru vânzarea acestor acțiuni, la data de 08 februarie 2000, între SC RAIFFEISEN CAPITAL 7 INVESTMENT SA și SC S.I. SA, s-a încheiat contractul de intermediere, pe baza căruia au fost tranzacționate un număr de 1.060.606 acțiuni emise de SC APOLLQ SA pentru suma de 1.258.531.137 RON, care a fost încasată în contul FNA cu O.P. nr. 728/14 februarie 2000.

Ulterior, la data de 15 aprilie 2000, SC S.I. SA, ca vânzător, reprezentată de inculpata V.I.M., în calitatea de președinte-director general, prin intermediar SVM SECURITIES BLACK SEA SA, reprezentată prin Cristian Tudoran, în calitate de director general, și MARSHBROOK VENTURES LTD, reprezentată Andrea Cattaneo Della Volta, împuternicit în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de intermediere-vânzare în baza căruia au fost tranzacționate restul acțiunilor emise de SC APOLLO SA, respectiv 5.303.030 acțiuni, care au fost vândute pentru suma de 7.029.988.000 RON. Din această sumă,în perioada 24.04-12 iulie 2000, SC S.I. SA a încasat pentru FNA suma de 3.656.609.867 RON, rămânând descoperită suma de 3.373.528.368 RON (contravaloarea a 1.478.260 acțiuni APOLLO), care nu a fost recuperată până la momentul efectuării expertizei contabile. De asemenea, se reține că acest prejudiciu s-a produs datorită faptului că vânzătorul (SC S.I. SA) nu a respectat clauza stipulată în art. 5.6, alin. (2) din Contract, în care se prevedea că nu trebuia să dea ordin privind transferul acțiunilor, atâta timp cât cumpărătorul nu depunea contravaloarea tranzacției (cu cel puțin o zi înaintea începerii tranzacției).

Expertiza contabilă concluzionează în sensul că prin realizarea acestor acțiuni și operațiuni dispuse sau efectuate nemijlocit de către inculpata V.I.M. s-au produs FNA imobilizării și pagube directe după cum urmează:

- achiziționarea la data de 28 aprilie 1999 a unui pachet de 6.000 acțiuni necotate materializate, emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA, de la persoana fizică Coman Nicolae, care la momentul efectuării expertizei erau apreciate că aveau o valoare de piață zero, pentru care s-a achitat în numerar suma de 12.000.000.000 RON.

- vânzarea la data de 15 aprilie 2000 a unui pachet de acțiuni emise de SC APOLLO SA, fără să se asigure dacă cumpărătorul a virat cu o zi înainte contravaloarea acestora, iar ca urmare a acestei tranzacții nu s-a încasat suma de 3.373.528.368 RON.

- virarea direct la FNI la data de 01 aprilie 1999 a sumei de 10.450.000.000 RON în baza contractului de report încheiat de SC S.I. SA cu SVM G. SA, precum și transferurile "provizorii" în sumă totală de 44.982.500.000 RON efectuate din dispoziția scrisă a inculpatei V.I.M., de la FNA la FNI, suma totală a imobilizărilor fiind de 55.432.500.000 RON, din care s-a restituit, în perioada 27 ianuarie 2000-23 martie 2000 suma de 52.505.000.000 RON, nefiind recuperată suma de 2.927.500.000 RON.

- încheierea la data de 19 aprilie 1999 cu C.E.C. a convenției de achiziționare de unități de fond FNA, cu clauze contrare prevederilor contractului de societate civilă, în baza căruia C.E.C.-ului a încasat în plus, fără justă cauză, din răscumpărarea unităților de fond, respectiv din creșterea lunară a valorii unităților de fond a sumei de 7.444.606.391 RON.

Totalul pagubelor directe produse investitorilor prin operațiunile expuse fiind de 25.745.634.759 RON.

Prin raportul de expertiză contabilă s-a constatat că denaturarea prin supraevaluare valorii activelor nete ale FNA a început din luna aprilie 1999, odată cu efectuarea de către conducerea SC S.I. SA, de plasamente în acțiuni, în special în acțiunile necotate emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA, dar și operațiunile ce au constat in imobilizări temporare (transferurile de la FNA la FNI, prin contractul de report sau virare directă). De asemenea, numărul de unități de fond aflate în circulație a fost influențat, fiind denaturat, de răscumpărările lunare efectuate de C.E.C., de transferarea investitorilor de la FNI la FNA în luna mai 2000, fără încasarea sumei subscrise, precum și cererile de răscumpărare depuse de investitorii FNA, în luna mai 2000, înregistrate în evidența tehnic-operativă a Fondului, fără plata sumelor în cauză.

Prin răspunsul la obiectivul 7 lit. E), expertiza constată că valoarea unităților de fond FNA, așa cum a fost înscrisă în raportările transmise de conducerea SC S.I. SA la C.N.V.M. a crescut pe toată perioada de funcționare a fondului de la suma inițială de 10.000 RON/ unitate de fond, la 31.140 RON/unitatea de fond la sistarea activității Fondului, deci cu 311,14%. în aceIași timp din datele reale extrase din contabilitatea Fondului, a rezultat că valoarea unităților de fond FNA, în aceeași perioadă, a crescut de la 10.000 RON/unitatea de fond la suma de 15.150 RON/unitatea de fond, deci cu 151,50%.

La stabilirea valorii reale a activelor nete ale FNA și a valorii reale a unității de fond, expertiza a luat în considerare și activele imobilizate în debitori (acțiuni emise de SC APOLLO SA, neîncasate integral, transferuri "provizorii" la FNI, nerecuperate, etc) sau în acțiunile SC INDUSTRIALEXPORT SA nevândute și fără valoare de piață.

Legat de valoarea activului net al FNA și valoarea unității de fond, inculpata V.I.M. recunoaște că cele 28 de raportări pe care le-a făcut către C.N.V.M. nu corespundeau realității, respectiv valoarea unității de fond era supraevaluată, arătând că nu putea să procedeze altfel datorită legăturii cu FNI. Mai exact, se arată că în primele patru luni FNA a funcționat legal, însă de la momentul cumpărării acțiunilor I. a început să nu mai funcționeze în legalitate, fiind nevoită să le supraevalueze, întrucât acțiuni de tip Industrilaexport existau și în activul FNI, unde erau deja supraevaluate și a trebuit să se alinieze la această supraevaluare.

Faptul că inculpata V.I.M. a consemnat în raportările săptămânale făcute către C.N.V.M. date nereale cu privire la activul net și valoarea unității de fond, este întărit și de martorii D.C., D.L.C. și C.A.I..

Astfel, martorul D.C., care avea calitatea de analist financiar și, ulterior, consilier financiar în cadrul SC S.I. SA, declară în faza de I urmărire penală (filele 458-466, Vol.l), declarație menținută și în faza de judecată, că inculpata Vlas Ioana Măria stabilea creșterea valorii unității de fond, uneori, acesta fiind plecată în străinătate, lua legătura telefonic cu acesta pentru a-i comunica creșterea valorii pentru a o transmite la contabilitate. De asemenea, arată că raportările către C.N.V.M. erau redactate de o persoană de la serviciul de analiză pe nume Andreea.

Martorul D.L.C., care avea calitatea de contabil-șef în cadrul SC S.I. SA, declară în faza de urmărire penală (filele 472-484, Vol. l), declarație menținută și în faza de judecată, că inculpata V.I.M. era cea care stabilea valoarea unității de fond, respectiv creșterile săptămânale ale unității de fond FNA, care i le aducea la cunoștință martorului. De asemenea, arată că raportările către C.N.V.M. erau întocmite de martora Chirea Andreea, iar când lipsea din firmă inculpata, creșterile unității de fond îi erau transmise martorului telefonic, pentru a le transmite martorei Chirea Andreea. În final, declară că inculpata îl suna și pe D.C. în legătură cu acest aspect.

Legat de achiziționarea acțiunilor I., martorul Doncean Lucian, arată că a fost chemat de inculpata V.I.M. și a primit contractul de cesiune în original, semnat de ambele părții. Cu această ocazie, inculpata i-a spus că acțiunile vor fi primite în tranșe, dându-i dispoziție să plătească în tranșe, anumite sume de bani până la concurența sumei de 12.000.000.000 RON. De asemenea, martorul declară că a primit de la inculpată un calcul al valorii acțiunilor I. din care rezulta o valoarea nominală de aproximativ 6-7 milioane RON pe acțiune, față de valoarea de achiziție de 2 milioane RON pe acțiune. În baza acestui calcul, ce purta semnătura V.I.M. și ștampila SC S.I. SA, martorul a înregistrat în contabilitatea FNA acțiunile I. la o valoare majorată, fapt ce a condus la o creștere a activului contabil al fondului.

Totodată, martorul Doncean Lucian, arată că o altă cauză care a condus la perturbarea activității FNA, a constituit-o folosirea acestui fond pentru sprijinul FNI, în momentele de criză ale acestuia. În acest sens, martorul susține că a primit dispoziție scrisă de la inculpata V.I.M., în baza căreia s-au transferat bani din FNA în FNI.

Referitor la contractele de report încheiate între FNA - GELSOR SA - FNI, declară că acestea au fost tot o formă de ajutor din partea FNA către FNI. În continuare se arată că aceste contracte i-au fost date martorului de către inculpată, spre executare. Această declarație se coroborează cu declarația dată de inculpată și constatările raportului de expertiză contabilă.

Martora Chirea Andreea, care a lucrat în cadrul SC S.I. SA, la Compartimentul Analiză, ca economist, declară (filele 67-75, Voi.2) că întocmea raportările către C.N.V.M., iar datele privind valoarea activului net și numărul unităților de fond îi erau transmise de inculpata V.I.M. și, în situațiile când inculpata era plecată din țară, datele îi erau transmise de la serviciul de contabilitate, de către Doncean Lucian, care uneori era însoțit și de D.C.. Despre perioada în care inculpata a fost plecată din țară, respectiv din decembrie 1999-februarie-martie 2000, martora arată că datele necesare redactării raportărilor săptămânale către C.N.V.M. Ie-a primit de la D.C. și Doncean Lucian, iar pentru a le prelua era chemată la Departamentul Contabilitate, departament condus atunci de Doncean Lucian. După întocmirea raportărilor erau prezentate inculpatului B.G. spre semnare și duse de către martoră la C.N.V.M.

Din situația de fapt expusă, reținută în urma analizei coroborate a probelor, rezultă că inculpata a încheiat personal sau s-au realizat din dispoziția sa operațiunile care au influențat negativ evoluția Fondului Național de Acumulare și care au avut un efect păgubitor pentru investitorii Fondului, respectiv a efectuat plasamente în acțiuni, în -special în acțiuni necotate emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA, dar și operațiuni ce au constat în imobilizări temporare (transferurile de la FNA la FNI, prin contractul de report sau virare directă) ori achiziționare de acțiuni emise de SC APOLLO SA, iar la vânzarea acestora a rămas descoperită suma de 3.373.528.368 RON (contravaloarea a 1.478.260 acțiuni APOLLO), care nu a fost recuperată. De asemenea, inculpata V.I.M. a încheiat contractul prin care C.E.C. achiziționa unități de fond în valoarea de 10.000.000.000 RON.

Toate aceste operațiuni au fost efectuate de către inculpata Vlas Ioana Măria cu încălcarea dispozițiilor legale sau contractuale.

Astfel, potrivit expertizei contabile, în legătură cu contractul de cesiune de acțiuni INDUSTRIALEXPORT, s-a dispus efectuarea plății în numerar a sumei de 12.000.000.000 RON, prima plată de 6.000.000.000 RON efectuându-se chiar în ziua în care s-a semnat contractul și s-a convenit plata imediată a contravalorii acțiunilor achiziționate, urmând ca acestea să fie primite ulterior. De asemenea, acțiunile INDUSTRIALEXPORT au fost supraevaluate permanent, fără nici o rațiune sau motivare economică, ceea ce a generat majorarea nejustificată a activelor Fondului, cu suma de 25,644 miliarde RON și pe cale de consecință și valoarea unității de fond, pe bază căreia s-au făcut răscumpărările unităților de fond în perioada respectivă.

Caracterul nelegal al acestei operațiuni rezultă și din declarațiile inculpatei V.I.M., care a arătat că acest contract privind achiziționarea de acțiuni INDUSTRILAEXPORT pentru suma de 12.000.000.000 RON, i-a fost adus de inculpatul Popa Nicloae, iar din acest moment Fondul nu a mai funcționat legal. De asemenea, inculpata arată că ulterior a fost nevoită să supraevalueze aceste acțiuni, datorită strânsei legături dintre FNA și FNI, în portofoliul căruia se aflau astfel de acțiuni, și trebuia să se alinieze la nivelul stabilit pentru aceste acțiuni la FNI. Datorită acestor procedee, valoarea activului net al Fondului nu a mai fost corect calculat.

În ceea ce privește încheierea contractului de report din data de 01 aprilie 1999 pentru achiziționarea temporară de la SVM GELSOR SA a unui număr de 5.225 acțiuni necotate emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA, pentru suma de 10.450.000.000 RON, care urma să fie revândute vânzătorului pentru suma de 11.950.000.000 RON, se constată că acesta a avut un caracter fictiv, fiind o formă de a se vira suma de 10.450.000.000 RON din fondurile FNA în fondurile FNI, operațiune interzisă potrivit art. 37 lit. e) din OG nr. 24/1993, în care se stipulează că administratorul trebuie să se abțină de la a efectua orice fel de tranzacții între fondurile aflate în administrarea sa. Acest caracter al tranzacției reiese din faptul că suma de 10.450.000.000 RON a fost virată din fondurile FNA direct în fondurile FNI (deși contractul de încheiase cu SVM GELSOR SA), și fără a se primi în schimb acțiunile în cauză. Și martorul Doncean Lucian arată în declarația sa că aceste contracte de report încheiate între FNA-GELSOR-FNI, au constituit o formă de ajutor din partea FNA către FNI.,

De asemenea, transferurile "provizorii" dispuse din fondurile FNA în fondurile FNI, de către inculpata V.I.M., prin care, în perioada 16 noiembrie 1999-16 decembrie 1999, s-au virat din fondurile FNA direct în fondurile FNI mai multe sume de bani, în total 44.981.700.000 RON, au fost nelegale, încălcându-se dispozițiile art. 37 lit. e) din OG nr. 24/1993. De altfel și inculpata recunoaște că astfel de transferuri de bani din FNA și FNI au fost ilegale.

Legat de aceste sume de bani transferate, expertiza contabilă a constatat că în raportările către C.N.V.M. a fost evidențiată incorect ca aflându-se în numerar în casieria Fondului, pentru a îndeplini și criteriul de lichiditate al Fondului de 30%, deși în contabilitatea Fondului, aceste sume erau înregistrate în contul de debitori, în sarcina FNI.

De asemenea, în executarea contractului de intermediere din data de 15 aprilie 2000, s-au constatat unele nereguli. Astfel, în urma acestui contract, ce a avut ca obiect vânzarea a 5.303.030 acțiuni emise de SC APOLLO SA, a rămas neîncasată suma de 3.373.528.368 RON, din cauza faptului că vânzătorul a dat ordin de efectuarea transferului acțiunilor fără să se depună, cu o zi înainte de efectuarea acesteia, contravaloarea acesteia de către cumpărător.

În final, tribunalul constată că și încheierea contractului de achiziție de unități de fond cu C.E.C.-ul, prin care acesta achiziționa unități în valoare de 10.000.000.000 RON, s-a făcut cu încălcarea contractului de societate civilă FNA, a prospectului de emisiune, precum și cu încălcarea Regulamentului nr. 9/1996 al C.N.V.M. Astfel, s-a stabilit ca retribuirea investiției să fie cel puțin la nivelul dobânzii anuale medii bancare plus un punct procentual (1%), răscumpărarea (plata) lunară a creșterii valorii unității de fond cu un comision de 0,2%, comision care a fost prevăzut și la răscumpărarea capitalului, în loc de cel prevăzut de 1,5%, s-a stabilit limita de 5% din numărul unităților de fond FNA aflate în circulație, care pot fi deținute de un singur cumpărător, iar în situația dată C.E.C.-ului revenindu-i un procent de peste 23%, prin modul eronat de înregistrare ca fiind răscumpărate lună de lună, pentru sumele de plătite C.E.C.-ului drept creștere lunară a valorii unităților de fond și a unui număr de unități de fond (461.331 unități de fond în perioada mai 1999-martie 2000), a condus la creșterea artificială a valorii unităților de fond de care a beneficiat în principal C.E.C.-ul și ceilalți investitori cu răscumpărări în această perioadă. De altfel, inculpata a recunoscut că încheierea acestui contract a fost nelegală.

Expertiza contabilă concluzionează că principala cauză care a condus la sistarea activității F.N.A., în momentul prăbușirii F.N.I. (24 mai 2000), a constituit-o supraevaluarea în mod nejustificat a activelor Fondului, așa cum rezultă din raportările transmise periodic de conducerea SC S.I. SA, la C.N.V.M.

Se reține că în perioada de referință inculpata V.I.M. a semnat 28 de raportări care conțineau date false iar inculpatul B.G. a semnat 8 raportări, acestea constituind și mijlocul fraudulos prin care investitorii au fost induși în eroare.

În legătură cu aceste raportări reține instanța de fond că inculpata V.I.M., care a încheiat sau a dispus efectuarea operațiunilor păgubitoare pentru investitori, a cunoscut încă de la început că de la momentul achiziționării acțiunilor necotate INDUSTRIALEXPORT IMPORT, valoarea activului net raportat nu mai era cea reală, această situație menținându-se până la momentul sistării activității fondului fiind în creștere, astfel încât, în raportarea către CNVM înregistrată la data de 15 mai 2000 valoarea unitară publicată a activului net era de 29.990 RON față de valoarea reală de 15.150 RON/unitate cum a fost stabilită de expertiza contabilă.

Reține Tribunalul că fapta inculpatei V.I.M. din ale cărei dispoziții s-au redactat cele 28 de raportări către CNVM, ulterior semnate de către aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Față de împrejurarea că s-a împlinit termenul de prescripție specială prev. de art. 124 C. pen., în legătură cu această infracțiune, instanța de fond a dispus încetarea procesului penal.

Reține de asemenea Tribunalul că inculpata V.I.M. se face vinovată și de comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave constând în aceea că a cunoscut că valoarea raportată la CNVM și adusă la cunoștința publicului nu este cea reală fiind supraevaluată iar prin aceste raportări și publicări în mass-media au fost înșelați investitorii lăsându-le impresia că valorile publicate sunt reale, fiind indus în eroare un număr de 13.200 de investitori care nu au răscumpărat unitățile de fond producându-se un prejudiciu de 25.745.634.759 RON.

Reținerea dispozițiilor alin. (2) alin. (Art. 215 C. pen. este justificată de faptul că infracțiunea de înșelăciune s-a săvârșit prin mijloace frauduloase respectiv prin fals în înscrisuri sub semnătură privată iar reținerea alin. (3) al aceluiași articol este determinată de faptul că prin semnarea unui contract de cumpărare de unități de fond, persoana respectivă devenea investitor săvârșind un act de comerț.

Cu privire la inculpatul P.N. reține instanța de fond că la data de 8 iunie 1999 SC S.I. SA reprezentată prin inc. V.I.M. a încheiat în numele FNA cu SC GELSOR SA reprezentată de inc. P.N. contractul de report prin care se vindea temporar către FNA cu plata imediată la ordinul vânzătorului un număr de 5225 acțiuni necotate emise de SC INDUSTRIALEXPORTIMPORT SA pentru suma de 10.450.000.000 RON la o valoare de 2.000.000 RON/acțiune.

La data de 11 august 1999 aceste acțiuni urmau să fie revândute vânzătorului pentru suma totală de 11.950.000.000 RON, însă prin actul adițional la contractul de report semnat de inc. P.N. și V.I.M., termenul de revânzare s-a modificat de la 64 de zile la 126 de zile.

Similar, la aceleași date inc. P.N. și V.I.M. în calitățile prezentate, cu precizarea că SC Sov. Invest SA era societate de administrare și pentru FNI iar SVM GELSOR SA era societate de distribuire și pentru FNI au încheiat un contract de report, respectiv un act adițional la contractul de report de această dată reportatul fiind FNI.

Se reține că acestea au fost niște contracte fictive prin care s-a realizat un transfer nepermis de fonduri din contul FNA în cel al FNI fiind una din operațiunile păgubitoare pentru investitorii FNA. Caracterul fictiv al acesteia reiese, în primul rând, din modul în care s-au realizat, și anume, deși contractul a fost încheiat cu SVM GELSOR SA suma de 10.450.000.000 RON a intrat direct în conturile FNI și fără a primi în schimb acțiunile în cauză, aspecte constatate de raportul de expertiză contabilă și confirmate și de inc. V.I.M..

Rezultă astfel, implicarea inculpatului P.N., care deținea și funcția de director executiv la SC S.I. SA, în realizarea transferurilor de fonduri din FNA în FNI. În aceste condiții, tribunalul apreciază ca fiind verosimile declarațiile inculpatei în ceea ce privește activitatea desfășurată de inculpatul P.N..

Astfel, va reține ca inculpatul s-a implicat 1a încheierea contractului de cesiune de acțiuni emise de SC I. SA, fiind persoana care i 1-a adus inculpatei V.I.M., semnat deja la poziția "cedent" de numitul Coman Nicolae. Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 143260 din 11 iunie 2002 (filele 357--372, Vol. 13), s-a concluzionat că semnătura de pe contractul de cesiune, la poziția "cedent", nu a fost executată de numitul Coman Nicolae.

De asemenea, se reține din declarația inculpatei V.I.M. că inculpatul P.N. era implicat în activitatea de administrare a FNA și FNI și în transferurile sumelor de bani realizate între cele două Fonduri. Astfel, inculpata V.I.M., declară, cu ocazia primei judecăți, că " Se umfla valoarea unității de fond deoarece trebuia să fie la aceeași valoare cu valoarea FNI, unde activele veneau pe filiera P.N., care era obligat să le supraevalueze în mod artificial, pentru ca valoarea unității de fond să crească permanent și să fie atractivă pe piața de capital. Inculpatul P.N. avea calitatea de director executiv la G. și la S.I... După plecarea mea FNA a supraviețuit la limită, cel care se ocupa de toate operațiunile era P.N., care totodată conduce efectiv și S.I.-ul". De asemenea, în aceeași declarație, inculpata arată, legat de returnarea de la FNI la FNA a sumelor transferate anterior de către aceasta, că a primit explicații legate de aceste operațiuni de la inculpatul P.N., după întoarcerea în țară a inculpatei.

Din cele reținute rezultă că inculpatul P.N. a acordat sprijin inculpatei V.I.M. în realizarea operațiunilor păgubitoare pentru investitorii FNA, ajutând astfel la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de către inculpată.

Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), 2, 3.și 5 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Sprijinul acordat inculpatei V.I.M. s-a materializat prin diferite acte de executare de la momentul încheierii contractului de achiziționare a celor 6.000 de acțiuni emise de SC INDUSTRIALEXPORT SA, și a continuat cu încheierea celor două contracte de report și a actelor adiționale la contractele de report, încheindu-se cu transferurile sumelor de bani din FNA în FNI și returnarea acestora.

Aceste acte de executare s-au săvârșit în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, ce rezultă din scopul urmărit, care era de a transfera sume de bani din disponibilitățile FNA către FN1, dar și din mijloacele folosite și intervalul de timp în care s-a realizat.

Sub aspectul laturii subiective, tribunalul reține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale (păgubirea investitorilor FNA) rezultat pe care 1-a urmărit prin săvârșirea faptei. La această apreciere se are în vedere că inculpatul ocupa funcții de conducere în cadrul SC S.I. SA și SVM G. SA, având pregătirea necesară, dar și mijlocele prin care s-au transferat sumele de bani (cesiunea de acțiuni, contracte de report etc.), mijloace ilicite, cărora le-a dat o aparență de legalitate.

Cu privire la B.G. reține tribunalul că în sarcina acestuia s-a stabilit în rechizitoriu că în calitatea de președinte al SC S.I. SA în perioada 1 decembrie 1999 - 1 martie 2000 în realizarea aceleiași rezoluții infracționale în vederea inducerii în eroare a investitorilor la Fondul Național de Acumulare cărora le-a pricinuit o pagubă în sumă de 25.745.634.759 RON faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea s-a reținut că acesta a redactat și semnat 8 raportări false referitoare la valoarea unității de fond pe care le-a comunicat CNVM și le-a adus la cunoștință investitorilor prin mijloace mass-media, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Reține Tribunalul că încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inc. B.G. este corectă neexistând indicii sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen. așa cum solicită a se reține inculpatul B.G..

Reține însă instanța de fond că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu a cunoscut că datele cuprinse în raportările semnate de acesta erau false, la calcularea și redactarea raportărilor fiind implicate alte persoane și instituții, respectiv societatea de distribuire și cea de depozitare.

De asemenea se reține că inc. B.G. a fost împuternicit de Consiliul de Administrație al SC S.I. SA să-i țină locul inc. V.I.M. fără a exista acte de numire a acestuia în funcția de președinte sau director al acestei societăți, neavând nici drept de semnătură în bancă și neexistând un raport de predare-preluare a funcției din care să rezulte că acesta a fost informat asupra situației financiare a Fondului.

Față de aceste împrejurări apreciază Tribunalul că inc. B.G. a fost la rândul său indus în eroare cu privire la realitatea datelor cuprinse în raportările comunicate către CNVM pe care le-a semnat și care au fost transmise pentru a fi aduse la cunoștința investitorilor prin mass-media, el necunoscând că datele cuprinse în raportări sunt false.

Eroarea în care s-a aflat inculpatul este apreciată de Tribunal ca fiind de neînlăturat, având drept consecință înlăturarea răspunderii penale a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. urmare reținerii disp. art. 51 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut că în faza de urmărire penală s-au constituit părți civile mai mulți investitori ai Fondului Național de Acumulare arătând sumele pe care le solicită, alții s-au constituit părți civile în faza de urmărire penală fără a indica sumele, precizând doar unitățile de fond deținute, iar cu ocazia judecății în primul ciclu procesual o parte din investitorii constituiți părți civile au formulat cereri de renunțare la judecată.

După casare, cu ocazia rejudecării s-a dispus citarea tuturor persoanelor care aveau calitatea de investitori la momentul sistării activității FNA, o parte dintre aceștia prezentându-se în fața instanței iar alții comunicând prin poștă cereri de constituire de părți civile arătând și pretențiile, alții nu au arătat sumele pe care le solicită.

Se reține de asemenea că Asociația Națională a Investitorilor a solicitat obligarea SC S.I. SA, Banca Comercială I.Ț. SA și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare la restituirea comisioanelor încasate, anularea convențiilor încheiate între CEC și SC S.I. SA și restituirea sumei încasate necuvenit în cuantum de 7.304.594.800 RON (ROL) precum și deblocarea conturilor SC S.I. SA până la concurența sumei de 11.997.648 ROL și de asemenea obligarea SC S.I. SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.000.000 ROL și a sumei de 3.000.000 ROL onorarii de avocați.

Reține instanța de fond că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpații s-au aflat în relații de prepușenie față de CEC motiv pentru care această unitate nu poate fi chemată în procesul penal în calitate de parte responsabilă civilmente.

Aceeași situație este reținută și pentru SC UNICREDIT ȚIRIAC Bank SA apreciindu-se că între S.I. SA și SC UNICREDIT Țiriac Bank SA s-a încheiat doar un contract de depozit în care nu s-a specificat răspunderea depozitarului pentru fapta altuia, fapt pentru care s-a reținut că SC UNICREDIT Țiriac Bank nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.

În ceea ce privește Comisia Națională a Valorilor Mobiliare s-a reținut că nici aceasta nu are calitatea de parte responsabilă civilmente cât timp nici unul dintre inculpați nu are calitatea de prepus față de CNVM, fiecare exercitându-și atribuțiile în serviciul unor societăți comerciale.

Reținând vinovăția inc. V.I.M. și P.N. sub aspectul comiterii infracțiunilor reținute în sarcina lor, instanța de fond a dispus obligarea acestora în solidar la plata prejudiciului produs investitorilor FNA constituiți părți civile în cauză și fiecare în solidar cu societățile comerciale unde își exercitau atribuțiile de serviciu, respectiv SC S.I. SA și SC GELSOR SA.

Întrucât față de inc. B.G. instanța de fond a dispus achitarea, a apreciat că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a acestui inculpat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpata V.I.M., partea responsabilă civilmente S.C. G. S.R.L., Asociația Națională a Investitorilor F.N.A., Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor, precum și părțile civile x.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, prin motivele scrise depuse la dosar, a criticat hotărârea sub următoarele aspecte: nepronunțarea de către prima instanța cu privire la luarea măsurii arestări preventive față de inculpații V.I.M. și P.N.; greșita achitare a inculpatului B.G. arătându-se că fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului P.N.; nelegalitatea și netemeinicia soluționării laturii civile a cauzei în sensul că se impunea efectuarea unei expertize contabile în raport de împrejurarea că o parte din prejudiciu a fost recuperat în dosarul 25438/3/2004 al tribunalului București - Secția Comercială; greșita constatare că Unicredit Țiriac Bank Sa nu ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente; netemeinicia soluției în raport de faptul că instanța nu a dispus restituirea de către C.E.C. S.A. către investitori a sumei de 7.304.594.800 RON.

Cu ocazia soluționării apelului, Parchetul a arătat că nu mai menține toate motivele de apel ci doar cele care se referă la achitarea inc. B.G. și greșita individualizare a pedepsei aplicate inc. P.N..

Prin Decizia penală nr. 137 din 3 iunie 2009 Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins excepția tardivității formulării apelului de către partea responsabilă civilmente SC G. SRL.

Admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpata V.I.M., partea responsabilă civilmente SC G. SRL, părțile civile x.

A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art. 334 C.proC. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptele pentru care inculpatul B.G. (fiul lui Gavril și Elena, născut 24 aprilie 1953 în Carand, jud. Arad) a fost trimis în judecată din infracțiunea (înșelăciune prev. de art. art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin C. pen. în infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) și 2 C. pen. în baza art. 249 alin. (1) și 2 C. pen. a condamnat inculpatul B.G. la pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu în temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Conform art. 1 din Legea 543/2002 a constatat grațiată condiționat pedeapsa aplicată inculpatului, iar în baza art. 120 alin. (2) C. pen. a redus termenul de încercare cu durata pedepsei grațiate, la 2 ani.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, art. 84 C. pen. și ale art. 7 din Legea 543/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.proC. pen. a dispus achitarea inculpatului B.G. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14 și 346 C.proC. pen. a obligat inculpații la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

Inculpata V.I.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A., către părțile civile care au achiziționat unități de fond în perioada februarie 1999 - 27 aprilie 1999 și corespunzător acestui număr de unități de fond

- inculpații V.I.M. și P.N., în solidar, către părțile civile care au achiziționat unități de fond în perioada 28 aprilie 1999-12 decembrie 1999 și corespunzător acestui număr de unități de fond, inculpata V.I.M. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A., iar inculpatul P.N. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. G. S.R.L., răspunderea acesteia din urmă fiind angajată începând cu 08 iunie 1999;

Inculpații B.G. și P.N., în solidar, către părțile civile care au achiziționat unități de fond în perioada 13 decembrie 1999 - 20 februarie 2000 și corespunzător acestui număr de unități de fond, inculpatul B.G. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A. iar inculpatul P.N. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. G. S.R.L,

inculpații Vlas Ioana Măria și P.N., în solidar, către părțile civile care au achiziționat unități de fond în perioada 21 februarie 2000-24 mai 2000 și corespunzător acestui număr de unități de fond, inculpata V.I.M. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A., iar inculpatul P.N. în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. G. S.R.L.

Despăgubirile civile se acordă în cuantum egal cu diferența dintre suma totală investită de fiecare parte civilă și suma rezultată din înmulțirea numărului total de unități de fond deținute cu valoarea de 10.005 RON rol conform formulei:

[ Suma total investită - (numărul total de unități de fond deținute x 10.005 rol) ] sumă ce va fi actualiza cu indicele de inflație calculat din luna mai 2000 până la data plății efective,

Către următoarele părți civile și potrivit numărului de numărului de unități de fond deținute de acestea, astfel: A.C.M.R.R.-S.R.L, A.I.M., A.N.C., A.C.L., A.A.C. (...)

A luat act că părțile vătămate Alexandru D. Vasile, Aron Vasile, Balasan V. Ioan Marian, Baldin Gh. Marioara, Birla Ghe. Aureliu, Creanga V. Maria, Danila Gh. Maria, Ichim R. Gabriela, Moldoveanu S. Rarita au renunțat la pretențiile civile.

A constatat că Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor nu are calitatea de parte civilă în cauză.

În baza art. 348 C.proc.pen a dispus desființarea totală a celor 8 raportări făcute către CNVM, respectiv din 13 decembrie 1999, 31 decembrie 1999, 10 ianuarie 2000, 17 ianuarie 2000, 24 ianuarie 2000, 31 ianuarie 2000, 07 februarie 2000, 14 februarie 2000 semnate de către inculpatul B.G. (filele 126-131,149 -150 vol. 11 dosar urmărire penală).

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A constatat că partea civilă C. D. nu a formulat apel în cauză.

A respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de către Asociația Națională a Investitorilor FNA .

A respins apelul declarat Asociația Națională a Investitorilor FNA ca tardiv formulat.

A respins ca nefondate apelurile formulate de Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor și părțile civile x

În baza art. 192 alin. (2) C.proC. pen. a obligat pe fiecare dintre apelanții Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor, Asociația Națională a Investitorilor FNA. și părțile civile x la câte 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea celorlalte apeluri au rămas în sarcina statului, iar onorariile apărătorilor din oficiu de câte 500 RON pentru inculpata Vlas Ioana Măria și P.N. au fost avansate din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut următoarele considerente:

Cu privire la apelul declarat de inc. V.I.M. reține instanța de apel că în cererea de apel inculpata a criticat soluția instanței de fond doar pentru netemeinicie cu privire la pedeapsa aplicată însă cu ocazia audierii în apel a arătat că nu a urmărit inducerea în eroare a investitorilor fapt pentru care opinează că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de gestiune frauduloasă iar cu privire la latura civilă a susținut că și Banca Comercială I.Ț. trebuie să răspundă în calitate de parte responsabilă civilmente.

În legătură cu încadrarea juridică dată faptelor reține instanța de apel că atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., încadrarea juridică stabilită de instanța de fond fiind în deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză.

Cu privire la pedeapsa de 8 ani închisoare reține instanța de apel că a fost corect individualizată în raport de circumstanțele personale favorabile cât și în raport de poziția extrem de sinceră și de colaborare cu organele judiciare manifestată pe parcusul procesului penal și nu se impune o reducere a acesteia având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise.

Instanța de apel a reținut însă că apelul inculpatei V.I.M. este întemeiat sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei.

Se reține că întrucât în perioada 13 decembrie 1999 - 20 februarie 2000, comunicările referitoare la valoarea activului net și a unității de fond au fost semnate de către inc. B.G. care se afla la conducerea societății, răspunderea inculpatei sub aspectul laturii civile a cauzei poate fi angajată numai față de părțile civile care au achiziționat unități de fond în perioada februarie 1999 - 12 decembrie 1999 și 21 februarie 2000 - 29 mai 2000, fapt pentru care s-a apreciat că apelul inculpatei este întemeiat sub acest aspect.

Cu privire la apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București în legătură cu inculpatul P.N., instanța de apel a reținut că nu sunt întemeiate criticile Parchetului, pedeapsa aplicată inc. P.N. fiind corect individualizată, aplicarea unei pedepse către maximul prevăzut de lege, după 10 ani de la comiterea faptelor nu ar avea ca efect decât producerea unor suferințe exagerate.

Asupra apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București cu privire la inculpatul B.G. se reține că Parchetul a criticat soluția de achitare a inculpatului solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de neglijență în serviciu în formă continuată prev. de art. 249 alin. (1) și 2 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și condamnarea lui pentru comiterea acestei infracțiuni.

Reține instanța de apel că la data de 22 noiembrie 1999 inculpata V.I.M., Președinte-director general în cadrul SC S.I. SA, a solicitat Consiliului de Administrație înlocuirea sa din funcție începând cu data de 29 noiembrie 1999 din motive de sănătate, cerere ce a fost aprobată stabilinduse de asemenea ca pe durata lipsei sale, societate să fie condusă de dl. B.G., membru al Consiliului de Administrație.

Începând cu data de 29 noiembrie 1999, activitatea societății a fost efectuată de către inc. B.G., această situație rezultând atât din declarațiile martorilor cțt și din raportările săptămânale către CNVM care purtau semnătura inc. B.G., împrejurare ce denotă că inculpatul s-a aflat la conducerea societății în toată această perioadă iar activitatea sa nu s-a limitat doar la avizarea cheltuielilor pentru publicitate.

Reține instanța de apel că raționamentul instanței de fond în sensul că inculpatul nu putea să verifice exactitatea datelor provenite de la societățile de depozitare și distribuire este corect însă apreciază că inculpatul era obligat și putea să verifice dacă în formula de calcul a valorii unității de fond intrau datele provenite de la depozitar și distribuitor, respectiv, să verifice corespondența dintre datele primite și cele comunicate către CNVM.

Întrucât inculpatul nu a făcut această minimă verificare, constată instanța de apel că îndeplinirea formală a funcției deținute, rezumându-ne doar la semnarea actelor care i se prezentau fără a verifica conținutul acestora, au condus la nesesizarea de către inculpat a unor grave probleme existente în activitatea SC S.I. SA, toate aceste împrejurări conducând la existența infracțiunii de neglijență în serviciu, sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei și condamnarea inculpatului pentru această infracțiune.

Asociația Națională a Investitorilor F.N.A. a criticat soluția primei instanțe arătând că latura civilă a fost greșit soluționată, invocând următoarele: greșita constatare a faptului că Unicredit Țiriac Bank SA nu are calitatea de parte responsabilă civilmente; instanța de fond trebuia să dispună restituirea de către CEC-S.A., către investitorii F.N.A., a sumei de 7.304.594.800 RON, încasată necuvenit printr-o convenție încheiată în defavoarea investitorilor; nerestituirea comisioanelor încasate de către S.C. S.I. S.A., C.N.V.M. și Banca Comercială I.Ț.; considerarea drept prejudiciu și a sumei de 40.462.467.352 RON care urmează să fie executată în dosarul comercial nr. 25438/2004 al Tribunalului București.

Referitor la apelul formulat de către Asociația Națională a Investitorilor F.N.A. a fost invocată de către intimatul Unicredit Țiriac Bank S.A. excepția de tardivitate.

În apelul declarat de către Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor au fost invocate următoarele: nulitatea sentinței apelate, având în vedere că aceasta se bazează pe un raport de expertiză contabilă lovit la rândul său de nulitate, fiind efectuată cu încălcarea drepturilor părților civile care nu au fost citate pentru a participa la efectuarea expertizei, deși parchetul cunoștea faptul că acestea sunt reprezentate de către ANPI; greșita exonerare de răspundere a părților responsabile civilmente C.N.V.M., Unicredit Țiriac și CEC, arătându-se că acestea au calitatea de părți responsabile civilmente, făcându-se vinovate de încălcarea unor dispoziții legale sau contractuale; greșita anulare a raportărilor S.C. S.I. S.A. către C.N.V.M. privind valoarea unității de fond; modul greșit de acordare a despăgubirilor civile, la valoarea de 15.150 RON unitatea de fond, solicitându-se despăgubirea investitorilor părți civile la ultima valoarea unității de fond afișată, respectiv 31.140 RON.

Cu privire la apelul declarat de Asociația Națională a Investitorilor FNA, instanța de apel a considerat că acesta a fost tardiv formulat și a respins cererea de repunere în termenul de apel însă a analizat apelul declarat de Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor prin extindere și asupra Asociației Naționale a Investitorilor, reținând că cele două asociații au un interes comun.

De asemenea a stabilit instanța de apel că cele două asociații nu au calitatea de părți civile, în cauză, iar motivele de apel formulate de acestea au fost avute în vedere drept critici aduse sentinței de către apelanții pe care respectivele asociații le reprezintă.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor reține instanța de apel că despăgubirea părților civile nu poate fi făcută prin raportare la valoarea unității de fond comunicată la data de 24 mai 2000 către CNVM de 31.140 RON/unitate cât timp valoarea unității de fond comunicate de către SC S.I. SA către CNVM nu era cea reală, acesta fiind și mijlocul fraudulos prin care investitorii au fost induși în eroare.

Se apreciază că modul de rezolvare a acțiunii civile nu este corect întrucât nu acoperă o reparare integrală a prejudiciului cauzat acelor investitori care au achiziționat unități de fond la o valoare mai mare decât cea la care s-a raportat instanța de fond, respectiv peste suma de 15.150 RON/unitate.

În alte cazuri s-au acordat despăgubiri mai mari decât prejudiciul produs prin activitatea infracțională a inculpaților.

Reține instanța de apel că la data de 24 mai 2000 a avut loc suspendarea activității Fondului Național de Acumulare iar prin ordonanța nr. 183/05 iunie 2000 Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a aplicat S.C. S.I. S.A., sancțiunea retragerii autorizație de funcționare, urmând ca, Consiliul de încredere al Fondului Național de Acumulare să formuleze propuneri pentru alegerea societății de administrare care să execute temporar contractele de administrare ale societății căreia i s-a retras autorizația, (fila 38 vol. 1 primul ciclu procesul - dos. 5653/2003). La această dată, valoarea totală a activelor nete ale Fondului Național de Acumulare se ridica la suma de 39,70 miliarde RON, corespunzător unei valori reale a unității de fond de 10.005 RON (rol).

Prin Decizia nr. D 3028 din 18 decembrie 2000, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a autorizat administrarea temporară a activelor Fondului Național de Acumulare de către S.C. Quadrant Asset Management S.A., iar prin decizia 302/12 martie 2002 C.N.V.M., urmare a reorganizării fondului, s-a autorizat schimbarea denumirii acestuia în Fond Deschis de Investiții INTEGRO, administrat de inițial de S.A.I. Quadrant Asset Management S.A., apoi de CAIB Management S.A. și apoi de către Pioneer Asset Management S.A.

În luna februarie 2001, dată la care S.C. Quadrant Asset Management S.A. a preluat activele Fondului Național de Acumulare, acestea aveau o valoare de 44,08 miliarde RON, valoare a unității de fond fiind de 11.110 RON.

Curtea reține așadar că părțile civile din prezenta cauza și-au păstrat calitatea de investitor F.N.A., deținând, la data suspendării activității fondului, unități care aveau o valoare de 10.005 RON (rol) fiecare, această valoare crescând ulterior ca urmare a dobânzilor bancare și a reorganizării fondului pe baze legale, în prezent acestea având calitatea de investitori în cadrul Fondului deschis de investiții INTEGRO.

Valoarea stabilită prin raportul de expertiză la suma de 15.150 RON a avut în vedere și activele imobilizate în debitori sau în acțiunile SC INDUSTRIAL EXPORT SA revândute și fără valoare de piață, astfel încât dacă s-ar fi dorit răscumpărarea unităților de fond după data suspendării activității Fondului părțile civile ar fi obținut doar suma de 10.005 RON pentru fiecare unitate de fond și nu suma de 15.150 RON/unitate, care nu era cea reală.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații B.G. și V.I.M., Asociația Națională a Investitorilor FNA, Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor, părțile civile Pasca Iosif, Serafinceanu M. Constantin, Hodorog Ion, Bănică I. Paula, Biriș A. Valer, Bohariu Gh. Georgeta, Bohariu Sabin Petru Gheorghe, Grasu S. Ianciu, Neagu S. Carmen, Vaidaș V. Ioan, Vasilovici i. Mariana, Gârbea Stelian Mihai, Constantinescu Aurel Petru Sergiu, Popa E. Ovidiu Romeo, Popa A. Marinela, Turcanu Despina, Vlăduțu Gh. Georgeta și Ghiță N. Casian.

La termenul din 27 ianuarie 2010, inc. V.I.M. a declarat că își retrage recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 137 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, motiv pentru care Înalta Curte va lua act de această manifestare de voință.

În recursul inc. B.G. este criticată decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod greșit a fost condamnat de către instanța de apel cât timp din probele dosarului nu rezultă vinovăția sa, pe perioada cât inc. V.I.M. a fost plecată, conducerea fiind asigurată de directorii de la departamentele executive, el fiind doar un membru al Consiliului de Administrație și niciodată nu a îndeplinit funcția de director executiv.

Solicită inculpatul B.G. de a fi menținută soluția instanței de fond în ceea ce îl privește, iar în cazul în care se va reține vinovăția sa să se aibă în vedere că există un proces-verbal al Consiliului de Administrație semnat inclusiv de comisia de cenzori care putea sesiza CNVM pentru eventualele nelegalități și erori.

Invocă cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 17, 18 și 19 C. proc. pen.

Asociația Națională a Investitorilor solicită casarea deciziei recurate și obligarea BĂNCII COMERCIALE I.Ț. SA devenită SC UNICREDIT ȚIRIAC BANK SA la plata despăgubirilor către investitori în solidar cu inculpații precum și la restituirea comisionului încasat nelegal.

În subsidiar solicită casarea în parte a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea laturii civile.

Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București pentru efectuarea unei expertize și pentru a fi obligate și CNVM, UNICREDIT ȚIRIAC BAN și CEC la plata despăgubirilor în solidar cu inculpații.

Solicită cheltuieli de judecată și daune morale în sumă de 850.000 RON.

Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor invocă în susținerea recursului cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 9 și 10 C. proc. pen.

Ceilalți recurenți nu au motivat recursurile declarate în cauză și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru a le susține oral.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385/6 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte reține că recursurile declarate în cauză sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în baza tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească încadrarea juridică dată faptelor este justă, corespunzând situației de fapt reținute, în mod corect stabilind cele două instanțe că în cauză sunt întrunite cerințele tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Recursul declarat de inculpatul B.G. nu este întemeiat, în mod corect reținând instanța de apel că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) și 2 C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei și condamnarea pentru această infracțiune.

Potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (1) C. pen., încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acestuia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau a unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoarea e la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Așa cum rezultă din economia acestor dispoziții legale, subiectul activ al infracțiunii este calificat, situație ce se regăsește în cauza dedusă judecății în condițiile în care inculpatul făcea parte din Consiliul de Administrație al SC S.I. SA, Consiliu care a stabilit în ședința din 22 noiembrie 1999 că "pe durata lipsei doamnei Ioana Maria Vlas, Societatea să fie condusă de domnul B.G., membru al Consiliului de Administrație".

Faptul că inc. B.G. s-a aflat la conducerea societății este confirmată de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatei V.I.M. și declarațiile martorilor D.C., Oancea Lucian Constantin, Fodi Anca Mihaela.

De asemenea raportările către Comisia Națională de Valori Mobiliare din datele de 13 decembrie 1999, 31 decembrie 1999, 10 ianuarie 2000, 17 ianuarie 2000, 24 ianuarie 2000, 31 ianuarie 2000, 07 februarie 2000 și 14 februarie 2000 sunt semnate de către inc. B.G..

Este adevărat că inc. B.G. a semnat aceste raportări pentru inc. V.I.M. însă în mod corect a apreciat instanța de apel că răspunzător pentru raportările de date false către CNVM este doar inculpatul care, în exercitarea funcției ce i-a fost încredințată, a dat dovadă de superficialitate, fără a depune nici cel mai mic efort pentru a verifica realitatea datelor cuprinse în raportările către CNVM, raportări ce poartă semnătura sa.

Faptul că el și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile ce decurgeau din exercitarea temporară a funcției de director general, a determinat practic o continuitate a activității infracționale începută de către inculpații V.I.M. și P.N. ce a avut ca rezultat inducerea în eroare a investitorilor Fondului Național de Acumulare și implicit prejudicierea acestora.

Susținerile inculpatului în sensul că nu cunoștea că datele cuprinse în raportări erau false, că nu avea cunoștințe de contabilitate, că nu era specialist în piața de capital și nici nu a fost autorizat, nu a făcut operațiuni directe cu privire la activitatea fondului și a semnat raportările către CNVM în numele președintelui Ioana Maria Vlas, nu sunt împrejurări care să facă posibilă exonerarea de răspundere penală a inculpatului ci demonstrează în continuare îndeplinirea formală a funcției deținute, neimplicarea în activitatea acestei societăți la conducerea căreia s-a aflat în urma deciziei Consiliului de Administrație.

În mod corect a reținut instanța de apel că, față de datele cuprinse în raportările către CNVM, inculpatul avea posibilitatea să verifice realitatea datelor menționate fără a fi necesare cunoștințe de contabilitate, în sensul de a verifica dacă în formula de calcul a valorii unității de fond intrau date provenite de la depozitar și distribuitor, respectiv să verifice corespondența dintre datele primite și cele pe care ulterior le comunica către CNVM.

Față de modul defectuos în care inculpatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu ce a avut drept consecință prejudicierea investitorilor FNA, în mod corect a reținut instanța de apel că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) și 2 C. pen., fiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, forma vinovăției fiind culpa.

De altfel, atitudinea manifestată de inculpat de nerecunoaștere a faptei reprezintă doar o încercare de a fi absolvit de răspundere penală, însă Înalta Curte reține că inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte similare, respectiv complicitate la infracțiunea de înșelăciune în legătură cu activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul Fondului Național de Investiții.

De asemenea Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților V.I.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), 2, 3, și 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a inculpatului P.N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), 2, 3, și 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., probele administrate în cauză dovedind vinovăția acestora sub aspectul comiterii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inc. P.N. a acordat sprijin inc. V.I.M. în realizarea operațiunilor păgubitoare pentru investitorii FNA contribuind în acest mod la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de către inc. V.I.M..

Cu privire la pedepsele aplicate inculpaților V.I.M., P.N. și B.G., Înalta Curte apreciază că acestea au fost corect individualizate, corespunzând criteriilor prev. de art. 72 C. pen., instanța de fond având în vedere gradul de contribuție a fiecărui inculpat la comiterea faptelor, gravitatea dosebită a faptelor caracterizată în special prin consecințele păgubitoare aduse investitorilor FNA, atitudinea de sinceritate dovedită de inc. V.I.M., iar în cazul inc. P.N. faptul că acesta s-a sustras judecății cât și urmăririi penale.

În cazul inc. B.G. instanța de apel a avut în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei faptul că acesta a avut un comportament bun înainte de comiterea faptei nu este cunoscut cu antecedente penale cât și împrejurarea că s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanțelor de judecată.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost corect soluționată, motiv pentru care urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de părțile civile prin cele două asociații, precum și recursurile declarate personal de către părțile civile Pasca Iosif, Serafinceanu M. Constantin, Hodorog Ion, Bănică I. Paula, Biriș A. Valer, Bohariu Gh. Georgeta, Bohariu Sabin Petru Gheorghe, Grasu S. Ianciu, Neagu S. Carmen, Vaidaș V. Ioan și Vasilovici I. Mariana.

Susținerile părților civile în sensul de a fi obligați în solidar cu inculpații la plata despăgubirilor către investitori și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, UNICREDIT ȚIRIAC BANK SA și CEC BANK SA, nu sunt întemeiate, argumentele instanței de fond în sensul neobligării acestora la plata despăgubirilor fiind pertinente și în concordanță cu dispozițiile legale privitoare la răspunderea civilă delictuală.

În mod corect a stabilit instanța de fond că nici unul dintre inculpați nu era angajat la SC UNICREDIT ȚIRIAC BANK, CNVM și CEC BANK SA pentru a putea fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, singura situație în care aceste instituții ar fi putut fi obligate în solidar cu inculpații la plata despăgubirilor către investitori.

Din actele existente la dosar rezultă că SC UNICREDIT ȚIRIAC BANK a avut doar calitatea de depozitar conform contractului de depozitare nr. 515 avizat de CNVM, fără a se prevedea în conținutul acestui contract o răspundere a depozitarului față de investitori în cazul unei eventuale pagube.

Cu privire la Casa de Economii și Consemnațiuni rezultă din actele dosarului că între inc. V.I.M. în calitate de președinte-director general și CEC s-a încheiat convenția pentru achiziționarea de unități de fond FNA în valoare de 10.000.000.000 RON iar ulterior CEC-ul a răscumpărat unitățile de fond obținând un profit net de 7.289.985.610 RON, devenind în acest mod un investitor al fondului alături de ceilalți investitori, poziție incompatibilă cu cea de parte responsabilă civilmente așa cum solicită recurentele părți civile.

De asemenea Înalta Curte reține că nici unul dintre inculpați nu era angajat al Comisiei Naționale de Valori Mobiliare, fapt pentru care nici în cazul acestei instituții nu poate fi reținută calitatea de parte responsabilă civilmente cu consecința obligării în solidar cu inculpații la plata despăgubirilor civile.

Ca atare, în raport de considerentele arătate, cât timp în cauză nu sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere pentru fapta altuia conform art. 1000 alin. (3) C. civ., Înalta Curte apreciază că soluția instanței de fond, sub acest aspect, este legală și temeinică.

De asemenea Înalta Curte apreciază că modul de calcul al despăgubirilor stabilite de instanța de apel pornind de la valoarea reală a unității de fond de 10.005 RON, este legal și temeinic, în strictă concordanță cu probele administrate în cauză.

În mod corect a stabilit instanța de apel că valoarea reală a unității de fond este de 10.005 RON, valoare pe care o avea la data suspendării activității fondului, modul de calcul al despăgubirilor constând în diferența dintre suma totală investită de fiecare parte civilă și suma rezultată din înmulțirea numărului de unități de fond deținute cu valoarea de 10.005 RON.

Ca atare, în mod corect a apreciat instanța de apel că nu se impune efectuarea unei expertize contabile în cauză care nu ar face altceva decât să stabilească despăgubirile ce revin fiecărei părți civile în parte, împrejurare ce ar conduce la tergiversarea cauzei și a punerii în executare a hotărârii penale fiind depășit, în această situație termenul rezonabil de soluționare a cauzei.

Față de aceste considerente, Înalta Curte aăreciază că solicitarea părților civile de casare a deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau chiar la instanța de fond, nu este întemeiată, soluția pronunțată de instanța de apel cu privre la latura civilă a cauzei fiind în concordanță cu probele administrate în cauză.

Cu privire la recursurile declarate de părțile civile y, Înalta Curte apreciază că sunt tardiv formulate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 385/3 C. proc. pen. termenul de declarare a recursului este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit dispozițiilor art. 385/3 cu referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen. pentru partea care nu a participat nici la dezbateri și nici la pronunțare, termenul curge de la comunicare.

Din actele existente la dosar rezultă că decizia penală atacată a fost comunicată recurentelor părți civile menționate, la data de 12 iunie 2009 acestea declarând recurs la data de 23 decembrie 2009 depășind cu mult termenul legal de declarare a recursului, fapt pentru care Înalta Curte reține că recursurile declarate sunt tardiv formulate.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de inc. B.G., Asociația Națională a Investitorilor FNA, Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor, părțile civile y.

În baza art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca tardive recursurile declarate de părțile civile y.

În baza art. 385/4 C. proc. pen. cu referire la art., 369 C. proc. pen. va lua act de manifestarea de voință a inc. V.I.M. de retragere a recursului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.G., Asociația Națională a Investitorilor FNA, Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor, părțile civile y împotriva Deciziei penale nr. 137 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Respinge, ca tardive, recursurile declarate de părțile civile y împotriva aceleiași decizii.

Ia act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpata V.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 137 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, consemnată în încheierea de ședință nr. 279 din 27 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 4883/3/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Obligă recurentul inculpat B.G. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentele părți civile, inclusiv Asociația Națională a Investitorilor FNA și Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor Gavril la plata sumelor de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați P.N. și V.I.M., în sume de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2010.