Trafficking conviction upheld; final 5-year sentence with damages affirmed.

Deliberând asupra recursului de față. În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 177/D/2012 din 29 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală, în Dosarul nr. 8646/110/2010, printre altele, a fost respinsă cererea inculpatului B.I., de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 287/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de persoane majore", în formă continuată, a fost condamnat inculpatul B.I., cetățenia română, studii medii, pensionar, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a stabilit că pedeapsa de executat este de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului B.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara, la data rămânerii definitive a sentinței, luată asupra inculpatului B.I. la data de 24 iunie 2011 de către Curtea de Apel Bacău, prin Decizia nr. 738 din 24 iunie 2011.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de executat, perioada executată deja prin reținere și arestare preventivă de la 06 octombrie 2010 - 24 iunie 2011.

Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul T.V.A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, aflate la Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău și înregistrate la nr. 63 din 02 decembrie 2010.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpați a 3 (trei) agende și mai multe foi volante precum și suma de 7,31 de eurocenți (monedă divizionară) și moneda de 100 de forinți.

S-a menținut sechestrul asigurător asupra sumei de 123 RON, 317 euro și 31 de eurocenți și o monedă de 100 de forinți identificată asupra inculpatului T.V.A., dispus de procuror prin Ordonanța nr. 39/D/P/2010 din 26 octombrie 2010.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. art. 1357 C. civ. s-au admis în parte pretențiile civile formulate de părțile civile: S.C.C., M.M., M.D., C.C., A.V.R. și Ș.I.O., și în consecință a fost obligat inculpatul B.I. să achite fiecărei părți civile câte 600 euro cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. art. 1357 C. civ. s-au admis în parte pretențiile civile formulate de părțile civile: C.C., A.V.R. și Ș.I.O., și în consecință a fost obligat inculpatul B.I. să achite fiecărei părți civile câte 500 euro cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. art. 1357 C. civ. s-a luat act că părțile vătămate R.V., V.V., D.L. și T.I. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. cu art. 1357 C. civ. s-a luat act că părțile vătămate S.C.C., M.M., M.D., C.C., A.V.R., Ș.I.O., R.V., V.V., D.L. și T.I. nu au formulat pretenții împotriva inculpatului T.V.A.

Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Criminalității Organizate și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău nr. 39D/P/2010 din 26 noiembrie 2010, printre altele, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului B.I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea prev. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că: în perioada anului 2008 și până la începutul lunii octombrie 2010, în mod repetat, la diferite intervale de timp, dar acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii de beneficii financiare, în colaborare cu alte persoane și a inculpatului T.V.A., prin utilizarea de manopere dolosive, constând în prezentarea de informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Sicilia - Italia, a recrutat și transportat în această țară părțile/persoanele vătămate S.C.C., R.V., V.V., D.L., M.M., M.D., V.V.Z., A.C.M., T.I., A.V.R., V.O., C.C. și Ș.I.O., iar la destinație, le-a transferat altor persoane, care le-au supus exploatării, prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă.

Prima instanță de fond, analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul laturii penale a cauzei, a reținut că inculpatul B.I., în perioada decembrie 2009 - ianuarie 2010, sub promisiunea obținerii unor locuri de muncă în Italia, a recrutat, transportat și transferat în această țară, mai multe persoane din diferite localități de pe raza jud. Bacău, la destinație fiind supuse executării unor munci cu încălcarea normelor legale.

Concret, s-a arătat că, în actul de sesizare s-a reținut că inculpatul B.I., direct sau prin intermediul altor persoane, dintre care a fost identificată martora S.L., prin înșelăciune, constând în promisiunea obținerii unor locuri de muncă sigure și bine plătite, recruta din România și transporta în Sicilia, Italia, persoane care doreau să lucreze în această din urmă țară.

La destinație, acestea erau preluate de alți cetățeni români și cazate în condiții inumane, fără a exista posibilitatea reală de angajare promisă în țară, victimele fiind obligate să aștepte identificarea unor locuri de muncă și să presteze activități lucrative cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

Verificările efectuate ulterior în cauză au certificat aspectele semnalate, și, mai mult decât atât, au evidențiat faptul că activitatea infracțională a fost mult mai amplă, extinzându-se pe o perioadă de aproximativ 2 ani de zile, respectiv din anul 2008 și până în octombrie 2010, când a fost stopată ca urmare a intervenției organelor judiciare.

Probatoriul administrat în cauză a dovedit că inculpatul B.I. a luat hotărârea de a-și asigura venituri pentru sine și familia sa într-un mod facil, dar ilegal, din exploatarea prin muncă a persoanelor nevoiașe, dispuse să accepte să se deplaseze împreună cu el într-o țară străină, respectiv provincia Sicilia, Italia, în baza unor promisiuni mincinoase de angajare.

În cadrul activității infracționale, în cursul anului 2009, inculpatul B.I. l-a angrenat și pe inculpatul T.V.A., care a acceptat să desfășoare activități ce se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane.

Inițial, inculpatul T.V.A. a fost "angajat" de inculpatul B.I. în calitate de șofer, având rolul de a transporta persoanele vătămate cu mijloacele de transport aflate în posesia și folosința "angajatorului", transporturile fiind organizate de inculpatul B.I. și realizate efectiv de ambii inculpați. În timp, inculpatul T.V.A. l-a substituit în totalitate pe inculpatul B.I., plecând singur în curse, contribuind efectiv la aservirea materială a persoanelor vătămate, prin utilizarea de manopere dolosive, intermedierea angajării acestora la destinație și încasarea sumelor de bani din prestarea acestor activități ilegale, soldate cu exploatarea prin muncă a victimelor.

S-a reținut din probatoriul administrat în cauză că activitățile specifice de recrutare a potențialelor victime s-au efectuat doar de inculpatul B.I.

Pentru a-și asigura reușita în cadrul activității de racolare, inculpatul B.I. a vizat în special o anumită categorie socială, căutând victime cu modeste posibilități materiale, cu o situație familială precară, oferindu-se să suporte el însuși cheltuielile de transport, sub rezerva restituirii acestora din primul salariu încasat.

Inculpatul B.I. a urmărit să speculeze astfel vulnerabilitatea socio-economică a victimelor, un mijloc abil de constrângere, utilizat de acesta pentru a câștiga încrederea persoanelor vătămate, dar cu efect scontat maxim.

Activitatea de recrutare s-a realizat prin diferite procedee, cele mai frecvente fiind poveștile de succes ale altor persoane, care au fost ajutate să plece în străinătate, unde au fost angajate. Promisiunile unor slujbe sigure și bine plătite în Sicilia, Italia, au fost efectuate, fie direct de către inculpatul B.I., fie prin intermediul rudelor sau diferitelor cunoștințe ale victimelor, care fuseseră anterior recrutate și care lucrau în străinătate pentru traficanți.

În această activitate de atragere a victimei spre a fi exploatată, în vederea obținerii de profit, inculpatul B.I. a apelat și la sprijinul altor persoane, care au acționat în acest sens fără a avea reprezentarea integrală a scopului ilicit urmărit de inculpat, așa cum a fost cazul martorei S.L. și a făptuitorului C.N.

După acceptarea ofertei, se realiza contactul direct dintre persoanele vătămate și inculpatul B.I., în cadrul căruia acestea erau deposedate de actul de identitate, sub pretextul unei garanții oferite inculpatului, pe de o parte, pentru efectuarea deplasării și reținerea locului de muncă și, în subsidiar, pe de altă parte, pentru restituirea sumelor de bani avansate cu titlu de cheltuieli de transport.

În timpul efectuării deplasării, inculpatul B.I. proceda la majorarea nejustificată a cheltuielilor de transport și adăugarea unui comision pentru locul de muncă, și pentru a-și asigura plata acestor sume necuvenite a procedat la constrângerea părților vătămate să semneze un înscris, ce purta, pentru conferirea unei aparențe de autenticitate, ștampila și semnătura unor birouri notariale, înscris ce s-a dovedit a fi plăsmuit de inculpat.

În lipsa inculpatului B.I. aceste documente erau întocmite și/sau oferite spre semnare părților vătămate de către inculpatul T.V.A.

Activitatea infracțională de exploatare a părților vătămate s-a realizat, până în vara anului 2010, cu sprijinul altor persoane, cetățeni români, care acționau în Italia, în baza unei înțelegeri prealabile cu inc. B.I., cunoscute după apelativele "T.", "C." și "M.". Dintre acestea, până în prezent s-a reușit identificarea doar a numitului "T." în persoana lui L.C.

Aceste persoane preluau părțile vătămate de la inculpații B.I. și T.V.A. în vederea angajării în muncă și, totodată, se îngrijeau de colectarea de la acestea a sumelor de bani datorate inculpaților, refuzând să le restituie actele de identitate până la achitarea integrală a datoriilor, la care adăugau și un comision propriu.

În cursul lunii ianuarie 2010, în condițiile expuse, au fost traficate, în scopul exploatării prin muncă, părțile vătămate S.C.C., V.V. și D.L., iar în cursul lunii decembrie 2009, a fost traficată în același scop, partea vătămată R.V.

De asemenea, a rezultat că inculpatul B.I. a desfășurat activități infracționale similare și anterior, în cursul lunii octombrie 2009, traficând în aceeași modalitate, cu sprijinul inculpatului T.V.A., părțile vătămate M.M. și M.D.

Toate persoanele sus-menționate au formulat plângere împotriva inculpaților, considerându-se în mod justificat victime ale infracțiunii de trafic de persoane.

Din declarațiile părților vătămate S.C.C., R.V., V.V., D.L., M.M. și M.D. rezultă că, sub promisiunea angajării în muncă în Italia, cu un salariu decent și program de lucru normal, hrană și cazare asigurate de angajatorul din Italia, inculpații B.I. și T.V.A. le-au convins să se deplaseze în această țară.

Transportul a fost organizat tot de inculpați, sens în care au solicitat părților vătămate să le predea actele de identitate, ca o garanție pentru rezervarea locului de călătorie și recuperarea cheltuielilor de transport.

La destinație însă, părțile vătămate au realizat că inculpații nu aveau posibilitățile de angajare promise în țară, fiind predate numiților "T." și "C.", nelucrând o perioadă, iar ulterior cu sprijinul acestora din urmă, au fost repartizate să lucreze la diferite munci în agricultură, constatând o discrepanță evidentă între condițiile promise în momentul recrutării în țară privind salariul, felul muncii, programul de lucru, asigurarea cazării și a mesei, și cele reale.

Mai mult decât atât, pentru munca prestată, salariul era încasat de cetățenii români la care fuseseră transferați de inculpați, cu titlu de comision pentru locul de muncă și motivat de faptul că trebuiau recuperate cheltuielile de transport care fuseseră majorate între timp de inculpați, după bunul lor plac.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpații B.I. și T.V.A., în timpul călătoriei către Italia, după ce se îmbarcau pe vapor, în Italia, cu destinația Sicilia, sub amenințarea persoanelor vătămate cu abandonul, speculând starea socială și/sau materială a acestora, le determinau să semneze niște înscrisuri ce purtau o ștampilă notarială, întocmite într-un singur exemplar, ce rămânea la inculpați, prin care se angajau să achite inculpatului B.I. diferite sume de bani, mult mai mari decât cele convenite inițial pentru transport, ce includeau și un comision datorat inculpatului B.I. pentru locul de muncă, sume care, în caz de neachitare la o scadență impusă de inculpatul B.I., erau producătoare de dobânzi de 5% pe zi, și/sau garantate cu bunuri mobile sau imobile aparținând debitorilor.

În cursul cercetărilor efectuate în cauză, au rezultat date privind existența și a altor persoane vătămate, ce au fost recrutate și transportate de cei doi inculpați între timp, în scopul transferării acestora în Sicilia, Italia și exploatării prin muncă, în aceleași condiții cu celelalte părți vătămate, deposedate de actele de identitate, rămase în posesia inculpaților B.I. și T.V.A., așa cum rezultă din redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate de aceștia, ce au fost interceptate autorizat.

De asemenea, în baza datelor și indiciilor certe și temeinice că inculpații continuau să desfășoare activități ce se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane, la data de 06 octombrie 2010 a fost organizată acțiunea de prindere în flagrant a inculpaților B.I. și T.V.A. pe raza municipiului Piatra-Neamț, fiind astfel oprită cursa ce urma a fi efectuată de inculpatul T.V.A., cu un nou lot de persoane ce urmau a fi transferate în Sicilia, Italia, în vederea angajării în muncă.

Cu această ocazie, în autoturismul marca F.M. cu nr. de înmatriculare X, utilizat de inculpatul B.I., au fost identificate, în original, pașaportul turistic aparținând persoanei vătămate V.V.Z. și cartea de identitate aparținând martorului C.L.

Aceste persoane se aflau însă îmbarcate, în vederea transportării lor către Italia, în autoturismul V.W.C. cu nr. de înmatriculare Y, condus de inculpatul T.V.A.

În continuare, s-a procedat la efectuarea percheziției domiciliare la locuința inculpatului B.I., ocazie cu care au fost identificate mai multe înscrisuri denumite "încheieri de autentificare", toate cu nr. 2411 din 29 septembrie 2009, ce poartă ștampila și parafa Biroului Notar Public Z.C.C. din Bacău și a notarului public G.A. din Buhuși, completate olograf cu diferite nume și la diferite date, ce atestă angajamentele de plată de care s-a făcut vorbire anterior, precum și astfel de încheieri de autentificare "în alb".

Din examinarea acestor înscrisuri se observă că inculpatul T.V.A. figurează ca martor, semnând în această calitate documentele.

De asemenea, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului T.V.A. a fost identificată o agendă cu coperți din piele de culoare neagră, ce conține diferite înscrisuri olografe cu nume și numere de telefon, iar în interiorul agendei au fost identificate opt cărți de identitate în original, despre care s-a stabilit că aparțin persoanelor care au fost transferate anterior în Sicilia, Italia, la muncă de inculpați și care încă nu și-au achitat datoriile impuse de aceștia.

Dintre persoanele ce urmau să plece în Italia la data de 06 octombrie 2010, s-a stabilit în mod neechivoc faptul că, doar T.I., V.V.Z. și A.C.M., fuseseră recrutați de inculpați în vederea transferării în Italia, în aceleași condiții cu celelalte părți vătămate audiate în cauză. Celelalte persoane au apelat la serviciile inculpaților doar în calitate de transportatori.

Din declarațiile părților vătămate T.I., V.V.Z. și A.C.M., rezultă în mod cert că au fost recrutate de inculpatul B.I. sub promisiunea angajării în Sicilia, Italia, la locuri sigure și bine plătite, deși această promisiune avea doar caracterul unei posibilități și, la momentul la care a fost efectuată, inculpatul B.I. nu întreprinsese nici un demers în acest sens.

Din monitorizarea intruzivă a inculpaților, au rezultat date certe privind existența și a altor persoane vătămate, ce au fost recrutate și transportate de aceștia între timp, în scopul transferării în Sicilia, Italia și exploatării prin muncă, în aceleași condiții cu celelalte părți vătămate, deposedate de actele de identitate, rămase în posesia inculpaților B.I. și T.V.A., date ce au fost certificate de celelalte probe administrate în cauză, inclusiv de mijloacele materiale de probă, identificate cu ocazia perchezițiilor efectuate.

În ziua de 30 iunie 2010, la ora 15:31:34, inculpatul B.I., aflat la postul telefonic XX este contactat de o persoană de sex masculin X, aflată la postul telefonic YY (număr de Italia), și din prima parte a conversației rezultă că cel de la postul telefonic cu număr de Italia se numește N.B. Acesta îi reproșează inculpatului B.I. că nu are de muncă și că nu a fost ajutat (în vederea găsirii unui loc de muncă) așa cum i s-a promis în România înainte de a pleca, cerându-i acestuia să-i înapoieze buletinul, buletin care i-a fost reținut de inculpatul B.I. din momentul transportării în Italia. N.B. îi explică faptul că are nevoie urgent de buletin pentru că nu-l angajează nimeni fără documente, acolo unde se află în Italia, și că el acum doarme prin boscheți și are nevoie neapărat de un loc de muncă. Tot din aceeași conversație mai reiese că N.B. este dator inc. B.I. cu suma de 700 de euro.

Din declarațiile părții vătămate A.V.R. rezultă că în luna august 2010, prin intermediul unui vecin și al făptuitorului C.N., l-a cunoscut pe inculpatul B.I., care, sub promisiunea angajării în agricultură în Sicilia, Italia, pentru o perioadă de 3 luni de zile, cu toate condițiile asigurate, l-a determinat să se deplaseze în această țară. Pentru a-l convinge de realitatea ofertei, inculpatul B.I. i-a spus că îl va transporta în Italia, pe datorie, urmând să îi achite contravaloarea transportului, din primul salariu.

Inculpatul B.I. l-a preluat pe A.V.R. din satul de domiciliu cu autoturismul propriu, marca F., transportându-l în mun. Piatra Neamț, unde a fost transferat în autoturismul V.W.C., condus de inculpatul T.V.A.

La destinație, în Sicilia, Italia, inculpatul T.V.A. s-a întâlnit cu un cetățean italian pe nume G., care a preluat partea vătămată A.V.R. și i-a solicitat să presteze activități casnice în curtea sa, până ce i se va găsi un loc de muncă. După câteva zile, partea vătămată a fost "recuperată" de inculpatul T.V.A. și condusă la un alt patron italian, care s-a oferit să îl angajeze pentru un salariu de 300 de euro pe lună, după ce achitase inculpatului T.V.A. o sumă de bani în contul transportului.

Auzind aceste condiții, partea vătămată a refuzat locul de muncă, realizând că a fost înșelată și, sub amenințarea că se predă la carabinieri, inc. T.V.A., după ce s-a consultat telefonic cu inculpatul B.I., a renunțat la vânzarea părții vătămate A.V.R. acestui cetățean italian, și l-a transportat în localitatea Niscem, unde l-a predat numitei "M.". Ulterior, această persoană l-a distribuit să lucreze în agricultură, fiind cazat într-un garaj insalubru, plin de șobolani.

Partea vătămată A.V.R. a lucrat în acest loc timp de o lună de zile, însă "M." a refuzat să îl plătească și să îi restituie buletinul, sub pretextul că actul de identitate se află la inculpatul B.I. Mai mult decât atât, la începutul lunii octombrie, numita "M." i-a adus la cunoștință că inculpatul B.I. a fost arestat în România și, după acest moment, i-a restituit acestuia buletinul de identitate și i-a solicitat ca, la momentul întoarcerii în țară, dacă va fi audiat de autorități, să declare mincinos cu privire la modul și scopul pentru care s-a deplasat în Italia.

Aceleași aspecte privind condițiile de recrutare, transportare, transferare, cazare, lucru și salarizare rezultă și din declarațiile persoanei vătămate V.O., care prevalându-se de prevederile art. 82 C. proc. pen., a fost audiat ca martor.

Din declarațiile părții vătămate C.C., s-a reținut că în perioada 2008 - 2010, în mod succesiv, sub promisiunea mincinoasă a angajării în agricultură în Sicilia - Italia, profitând de servitutea datoriilor instituită asupra sa, inculpatul B.I. a determinat-o să accepte să se deplaseze prin intermediul său în Sicilia, a transportat-o în această țară de 3 ori, în anului 2008, în anul 2009 și apoi, în anul 2010, în ultimele două rânduri, cu ajutorul inculpatului T.V.A., șoferul său, unde l-a transferat altor persoane, care au supus-o exploatării, prin prestarea de activități cu încălcarea normelor legale de muncă, salarizare, sănătate și securitate, abandonând-o în această țară, cu deposedarea actelor de identitate.

Din declarația părții vătămate Ș.I.O., rezultă că, în cursul lunii iulie 2010, aceiași inculpați, folosind aceleași manopere frauduloase, au traficat-o în scopul exploatării prin muncă.

Declarațiile părților vătămate A.V.R., V.O., C.C. și Ș.I.O. se coroborează perfect atât între ele, cât și cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, documentele identificate cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliile inculpaților, înscrisurile conținând datoriile acumulate de părțile vătămate, procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat.

Prima instanță de fond a reținut că situația de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală și cercetarea judecătorească: proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 15 martie 2010, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 06 octombrie 2010, declarațiile părții vătămate S.C.C., declarația părții vătămate R.V., procese-verbale conținând rezultatul verificărilor efectuate cu privire la numitul R.V. în vederea îndeplinirii procedurii de citare, declarațiile părților vătămate V.V., D.L., M.M., M.D., procese-verbale recunoaștere după planșă fotografică a inculpaților și a numitului L.C., de către părțile vătămate S.C.C., V.V., D.L., M.D.

și M.M., declarațiile părților vătămate T.I., V.V.Z. și dovadă predare pașaport către acesta din urmă, declarațiile martorilor A.C.M., V.O., S.M.D., A.G., P.J., C.L., S.L., A.M., B.E., B.D., T.A.A., I.I., B.M., declarațiile părților vătămate A.V.R., Ș.I.O., C.C., dovadă de predare primire carte identitate A.G., dovadă predare-primire carte de identitate C.L., procese-verbale identificare a celorlalte persoane cu privire la care există date certe că au fost traficate și de verificare în vederea îndeplinirii procedurii de citare a acestora, procesele-verbale efectuare a perchezițiilor domiciliare, actele identificate cu ocazia percheziției efectuate la inculpatul B.I. (xerocopii acte identitate, notițe olografe, încheieri de autentificare - notar Z.C.C.), adresă către Biroul Notarului Public G.A. din Buhuși și răspunsul privind relațiile solicitate, adresă către Biroul Notarului Public Z.C.C. și răspunsul acestora, adresă către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Buhuși și răspunsul privind relațiile solicitate, adrese emise către Centrul de Reținere și Arestare Preventivă IPJ Bacău și BCCO Bacău, adresă emisă de BCCO Bacău și procesul-verbal de predare-primire a sumelor de bani identificate asupra inculpatului T.V.A., dovadă de predare-primire a unor sume de bani către persoana vătămată V.V.Z., proces-verbal și planșe foto reprezentând telefoane mobile și cartele SIM, agende și înscrisuri, ridicate de la inculpații T.V.A.

și B.I., procese-verbale de citire a datelor stocate în memoria telefoanelor și a cartelelor SIM, dovezi predare primire bunuri către inculpații B.I. și T.V.A. și A.M., comisie rogatorie către autoritățile judiciare competente din Italia din data de 26 octombrie 2010, dovezi predare-primire carte identitate T.A.A., I.I., B.E., I.V.L., B.V., xerocopii chitanțe transfer bani, declarația făptuitorului C.N., declarațiile înv./inc. B.I. și înv./inc T.V.A., cerere depusă de inculpatul T.V.A. prin care depune xerocopii înscrisuri în circumstanțiere, procese-verbale transcriere convorbiri telefonice interceptate autorizat purtate de B.I., procese-verbale transcriere convorbiri telefonice interceptate autorizat purtate de A.N. (D.) identificat din cercetări în persoana făptuitorului C.N., proces-verbal filaj privind activitatea infracțională desfășurată de B.I.

și alte înscrisuri, la care se adaugă probatoriile administrate pe parcursul cercetării judecătorești: declarațiile inculpaților B.I. , T.V.A. , declarațiile părților vătămate M.D., M.M., R.V., A.V.R., Ș.I.O., S.C.C., C.C., T.I., D.L., V.V., și declarațiile martorilor V.V.Z., F.D., B.D., C.P., V.O., M.V., B.E., S.L., P.J., B.M., A.M., A.C.M., S.M.D.

S-a arătat că inculpatul B.I., prin apărătorul ales, a depus la dosar declarații notariale provenind de la persoane despre care actul de sesizare reține că au fost transportate, traficate la muncă în Italia, respective de la C.C., A.I., A.G., R.D.M., A.D.

De asemenea, s-a precizat că, în apărarea lor, inculpații au solicitat și le-a fost admisă cererea de a fi transcrise convorbirile telefonice purtate între ei și părțile vătămate, considerate de ei ca lipsind de la urmărirea penală și în favoarea lor (vol. III instanță care conține procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice pe care inculpații le-au solicitat).

S-a arătat că apărătorii aleși ai inculpaților au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea reținută în actul de sesizare prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu ar. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea alin. (2) lit. a) a art. 12 din Legea nr. 678/2001, apreciind că nu poate fi vorba de o colaborare între cei doi inculpați, că infracțiunea nu a fost comisă "de două sau mai multe persoane împreună".

Instanța a considerat că nu poate fi de acord cu solicitarea formulată, motivat de faptul că întreg materialul probator susține colaborarea celor doi inculpați de-a lungul timpului, în activitatea lor de transport, cazare, plasarea lor în locuri de muncă, așa după cum recunoaște și inculpatul B. că a transportat sute de persoane, fie că au mers împreună, fie de multe ori când nu a putut merge chiar el, fiind înlocuit și ajutat de coinculpatul T.

B.: M-o sunat ăla, C. ăla, te-o sunat, nu te-o sunat? Nu de la Cărămizi, altul. Ăla de la Naro, ăla care (...)

A.: Da, pentru o familie.

B.: Da.

A.: Da, dar o zis că săptămâna viitoare, nu acu.

B.: Ei, mă rog, bun. Atunci sun-o pe asta că zicea că are un loc de muncă la Caltanisseta, asta din (pos. G.), cum îi spune, pi...a aia.

A.: C.?

B.: Da. Dacă este așa, te duci și-o iei pe madam S. de acolo. I-o dat banii are 2 zile lucrate. O zis că pierde banii, nu-i nici o problemă. Dă o foaie pentru un loc de muncă.

A.: A, păi când m-oi opri la vapor, s-o sun.

B.: Ori o suni pe C.., ori o suni pe M., zici la o bătrână.

A.: Da, da sau pe M.

B.: Întrebi și care-s condițiile, cât îi dă și cum arată, știi?

A.: Aha.

B.: Și-i iei tu 100 plus drumul 20 de euro, 10 euro, 20. da?

A.: Da, da.

B.: Că eu am vorbit cu ea, deci nu-i nici o problemă. Cât costă, dă, numai vrea să plece de acolo, i-o dat banii pe-o lună de zile, deci (...).

A.: Da. dar în cazul ăsta dacă o duce la M.., păi ia și M. 100, luăm și noi 100.

B.: Nu, nu. Vezi poate îi rezolvi tu. Vorbește cu Ț., vorbește cu G., vorbește cu vreuna, vezi poate îi găsești un loc de muncă.

A.: Cu G., hai că vorbesc cu G.

B.: Aha.

A.: Și dacă se rezolvă cu G., nu ie.

B.: Da, dar ia și aia.

A.: Da, dar în cazul ăsta ia ea.

B.: E, n-am făcut nimic.

A.: Păi vorbesc cu G. jumi-juma, 50 ea, 50 eu.

B.: Da, ei măcar așa. Dar vorbește întâi cu C. aceea de ia (n.o. neinteligibil).

A.: Da, să ajung la vapor că mai am oleacă.

B.: Ea zicea că are la Caltanisseta pe cineva. Pe unde ești?

A.: Dar unde că mai am vreo (...) îs pe la Namesia, mai am vreo 100 și ceva.

B.: Mai ai, ei tre să iei bilet întâi. Bine A., hai drum bun, pa!

În drept, instanța de fond a reținut că faptele anterior expuse, săvârșite de inc. B.I., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea prev. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

Pentru inculpatul B.I., având în vedere extrasele de cazier judiciar, s-a precizat că urmează a fi reținută starea de recidivă post executorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. deoarece a fost eliberat condiționat la 20 iulie 2004 cu un rest de 539 zile dintr-o condamnare de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 215, 254, 264 și 289 C. pen. (s.p. 65 din 10 aprilie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial, Dosar nr. 409/2000).

S-a arătat că, pentru inculpatul B.I., apărătorul ales al acestuia a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa întrucât nu sunt înregistrări clare că inculpatul a recrutat persoane, el nu a sunat niciodată vreo persoană, și nu există nici infracțiunea de înșelăciune, care nu s-a materializat, din partea inculpatului B.I. Niciuna din părțile vătămate nu a plătit transportul, ci inculpatul, părțile vătămate spunând că îi restituite banii când iau primul salariu, astfel că inculpatul nu a avut niciun beneficiu, părțile vătămate fiind niște persoane foarte amărâte care tot la stână munceau și câștigau 500 euro pe lună, știind că vor lucra fără contract de muncă și unde se duc.

Instanța a arătat că nu poate admite apărarea formulată, întrucât toate mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești - cu precădere procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați - conduc la o singură concluzie, aceea a întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care este cercetat, a faptului că a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege.

S-a precizat că, chiar dacă, parte din persoanele vătămate, la urmărirea penală au înțeles să ceară tragerea la răspundere penală a inculpatului B.I. pentru infracțiunea de "trafic de persoane", iar ulterior, la instanță, au renunțat la calitatea de parte vătămată și/sau parte civilă, potrivit practicii penale în materie, atât la nivelul instanței supreme Înalta Curte de Casație și Justiție cât și la nivelul instanțelor din țară, declarațiile pe care acestea le-au dat pot fi considerate ca depoziții de martori și astfel, este dovedită întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii.

Prima instanță a reținut că demne de luat în considerare sunt depozițiile părților vătămate M.D., M.M., R.V., A.V.R., Ș.I.O., , prin care au arătat colaborarea care a existat între B.I. și T.V.A., faptul că nu au avut bani pentru transport dar că au primit asigurări din partea celor doi inculpați că-i ajută (asta la plecarea din țară), că tarifele cerute erau întotdeauna mai mari decât cele stabilite inițial (la ieșirea din țară sau pe timpul șederii lor în Italia), că la graniță li se rețineau cărțile de identitate și erau presați să semneze acele formulare aparent provenind de la notar, prin care părțile vătămate se angajau să plătească acele sume de bani iar în caz contrar să suporte consecința - de regulă - pierderea imobilului, amenințarea cu declanșarea vreunui proces pentru recuperarea sumelor - și din care rezultă clar că părțile vătămate nu aveau cum să aibă câștig de cauză, odată pusă semnătura pe acele"acte oficiale". Singura soluție nu era decât semnarea acelui înscris, obligându-se ca din munca prestată și plătită la valoarea promisă, să le poată restitui împrumutul inițial și recupera documentele de identitate.

S-a arătat că inculpatul B. a recunoscut existența acelor formulare, în declarația dată în fața instanței, (nici nu avea cum să nege existența lor fiind atașate la dosarul de urmărire penală), însă a arătat că a dorit doar "să le sperie pe părțile vătămate, întrucât nu avea intenția de a finaliza cele ce scria acolo'".

Instanța a considerat că acest aspect nu are relevanță, importantă fiind temerea pe care a indus-o părților vătămate, faptul că acestea s-au obligat să restituie sumele scrise de inculpat pe acele hârtii, că erau convinse de autenticitatea lor, de siguranța pe care o inspira inculpatul B. în a-și duce la îndeplinire amenințarea și că va intenta fiecăruia proces în cazul neplății banilor.

În acest sens, s-a redat convorbirea:

B.: Dar nu mă interesează frate! Eu te-am adus, mie îmi dai banii, sună-l pe T. să-ți deie banii!

X: El o venit și o luat banii mei, banii lu' C., care l-ai adus de la Răcăciuni.

B.: Nu știu, nu mă interesează fraților, eu vă dau în judecată de nu vă vedeți.

Instanța a reținut susținerea apărării că sunt nejustificate plângerile depuse de părțile vătămate cu privire la condițiile de muncă și trai pe care le-au avut în Italia, fiindcă oricum erau oameni necăjiți veniți de la stână și nici acasă nu aveau condiții decente de trai, astfel că nu puteau pretinde condiții de trai și muncă la nivel de cinci stele.

Instanța a considerat că această apărare este cât se poate de nefondată și lipsită de respect în privința vieții și condițiilor în care trăiesc și locuiesc ei în România, arătându-se că ceea ce se analizează în cauză este activitatea inculpaților B. și T., care au dat de înțeles părților vătămate care au apelat la ei (fiind cunoscuți în zonă cu asemenea preocupări) că îi poate transporta în Italia și să le găsească de muncă la un nivel mai mult decât decent, unde să câștige mai mult decât în țară.

În acest sens, s-au redat convorbirile:

Y: Bine dom' B., deci îl aduci pe omul ăsta, da?

B.: Da.

Y: Sigur vară-sa îți dă banii.

B.: Da'.. tre' să-i caut de muncă ceva, nu?

Y: Da, să-i găsești de muncă dar nu la oi, la vaci, undeva la. .un lucru bun.

B.: Am vorbit deja, am dat telefon.

Y: Da.

B.: Numai că o să ieie acela 100 - 150 de euro pentru.. na ce să-i fac?

Y: Pentru locul de muncă?

B.: Da, da, da.

Y: Asta o ia când î.. ia banii nu?

B.: Da, da.

Y: Dacă i-ai zis și lui. Dacă vorbești (n.o. cuvânt neinteligibil) adă-l încoace!

B.: Bine dragă. Și să caut și pentru tine, da?

Y: A.. am o.. să vedem că am mai vorbit cu cineva, mâine seară vorbim exact. Te mai sun eu mâine, da?

B.: Bine D.

Y: Bun, la revedere sănătate!

B.: Pa! Noapte bună!

I.: Îi lângă Canicați la..de fapt de Canicați, aparține dar undeva în partea ailaltă, deci la o vilă ai de toate acolo, tot ce-ți trebuie. Dacă vrei în altă parte, este și în altă parte loc.

Y: Unde ?

I.: La o seră sau la o..sunt mai multe locuri.

Y: Ce vroiam să vă întreb eu de seră? Nepotu-miu, i-ați găsit și lui acuma ? Zicea că merge cu soția lui.

I.: Cred că da. Cred că-i iau.

Y: Să-i fac eu un beep să știe și să vă sune.

I.: Să mă sune! Trebuie să dau telefon, să văd, îmi dă răspunsul din Italia. Îi lua și pe ei.

Y: Bine nea I.E. Sănătate.

I.: Tu ce faci ? Care-i viața ta ?

Y: Ce să fac nea B.? Uite că.. Degeaba m-ai adus aicea că.. T. m-a purtat pe unde a vrut el, nu mi-a găsit de muncă..

I.: De ce nu ai rămas acolo la sera aia unde am fost eu cu tine atunci?

Y: Unde, bre, să rămân, la seră, dar nu m-a luat tot T.?

I.: Trebuia să nu mai pleci să-i spui patronului: "dom-le eu rămân aici".

Y: Eu i-am spus "eu rămân aici", cică: nu că te duc în altă parte. M-a fu..t T. pe unde a vrut el.

(n.o.discuție neimportantă).

Y: Păi da'uite că T. ce mi-a făcut: m-a nenorocit, m-a dus la niște țigani și m-a nenorocit.

X: Documentul, că eu am carte de alegător și aia nu-i bună nea I.E.

I.: Ascultă-mă ce-ți spun! Eu îl trimit.. bine fac să ajungă la T. acolo, T. merge să vorbească cu patronul să nu-ți dea bani să nu-ți dea nimic până nu te achiți de mine, e bine așa?

X: Bine nea I.E, cum nu?!

I.: Bun, bun.

X: Mie îmi trebuie document..

I.: Bă ai înțeles ce-am spus?! Ai înțeles? Fac să ajungă în Italia și să vină T. să vorbească cu patronul unde lucrezi să nu-ți dea bani, să nu-ți dea documentul până nu rezolvi problema cu mine.

X: Măi nea I.E am încercat și aseară să te mai sun, am rezolvat aicea..toate probleme. Știi! ți-am spus de ieri cu băiatul cu tot, dar ascultă oleacă! M-a sunat o femeie..femeia lu' F. ăla care l-ai trimis în construcții.

I.: Da.

X: Și o început să țipe, să urle că..iei matale niște bani și i-o mai cerut încă unu' de acolo niște bani 100 de euro, o zis: că ce-i cu suta ai de euro ? de ce i-o cere ? cine-i ăla ?

I.: Pentru comision dragă, T.

X: A, T. ?

I.: Da. Comision dar cine-i duce la muncă degeaba ?

X: Da, da, da. Doar matale nu le-ai explicat în mașină la tăntălăi ?!

I.: Da bine-nțeles că știe, dar pe drum

B.: Ai cazare, ai mâncare, ai tot ce trebuie, dacă mergi la animale, îți dă în jur de 550 - 600 euro pe lună, deci prima dată îți dă 5000, până vezi prima.. pe urmă se ridică..deci în jur de 20 de milioane, bani care îți rămân în buzunar..nu plătești cazare, nu plătești nimic..

P.: Ați spus că-mi găsiți ceva de muncă sau vorbiți cu cineva să..

I.: Dar cu cine ? Cu câtă lume vorbesc eu. Cine ești ? De unde ești ?

P.: Eu îs din români, îs soțul lu L., lui L.L. care ați dus-o în (n.o.neintelegibil).

I.: Aha, aha. Da, este.

P.: Așa și să-mi spuneți și mia condițiile și banii.

I.: Condițiile să ai bani de drum 150 euro acuma pe loc.

P.: Așa.

I.: Și acolo ai cazare, ai dormit, ai 600 de euro, 559,600,700, depinde cum muncești, la seră.

P.: La seră ? Și chirie plătesc ?

I.: Nu plătești, nu că tu ai cazare. Ai cazare, nu plătești apă, nu plătești cazare, nu plătești lumină, nu..mâncare ți-o faci singur că, dar îți convine să-ți deie mâncare că e scumpă și e bună.

P.: A, deci prețul pornește de la 550, 600, nu sau cam așa ?

I.: Cam aici, ei te ridici mai mult dacă te vede cum muncești. Muncești bine, îți dă mai mult, nu, na.

P.: Aha.

I.: Știi cum îi.

P.: Păi cum fac cu banii ? Păi asta-i problema că nici bani de drum nu am.

I.: Ă, ce să fac ?

P.: Tre să mă învârt eu, tre să..

I.: Caută și împrumută de pe undeva măcar 100 și diferența o luăm acolo. Dar vii până la mine și vorbim dacă e.

Instanța de fond a precizat că, prin forța acestor probe, nu se poate da curs solicitării apărării de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a mai reținut că apărătorul ales al inc. T.V.A. a solicitat în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru că fapta nu a fost săvârșită de inculpate, și achitarea în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii cu referire la latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii, iar în subsidiar dacă instanța consideră că inculpatul se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de textul incriminator cu aplicarea art. 81 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei.

Pentru argumentele expuse mai sus, susținut de probatoriul administrat - instanța a arătat că va reține vinovăția inculpatului T., alături de cea a inculpatului B., fiindcă așa cum reiese din convorbirile telefonice mai sus enunțate, purtate între ei și între inculpatul T. și părțile vătămate, se constată întrunite condițiile cerute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În acest sens, s-au redat convorbirile:

A.: Unde că pe acei 3 care i-am adus la muncă i-am lăsat la G. să-l ducă. După aia am venit eu, m-am întâlnit cu ăla la Favara. I-am dus acolo la țară. O zis că le dă 300 de euro la ..zi-i..la lună..prima lună.

I.: Dar îi puțin 300, mă. îi puțin.

A.: Și i-am luat de acolo eu că o stat la G. că dacă a fost posturile lui G. G. nu ia bani pe locul de muncă. O muncit o zi jumate pentru el, știi ?

I.: Da.

A.: Și eu m-am dus acolo. Mi-o dat nr. M-o purtat el unde tre să-l duc că el n-o mers cu mine la țară acolo. O venit' cela, m-a luat..patronul și m-am dus cu el la țară și o zis că-i dă 300. I-am zis că-i puțin.

I.: Și i-ai dus în altă parte ?

A.: Ă, i-am luat de acolo și acuma vin de la M.. I-am dus la M.

I.: Ei, nu mă frece la cap că-i dau de pământ.

A.: C., dar C. nu prea e bun de muncă. C. cu mâna e defect, picioarele îs vai de steaua lui cum merge.

I.: Dar i-am spus eu de aicea: Băi tu cu picioarele tale, nu știam de mâini, dar de picioare că el așa de muncit, muncește, să știi, aleargă.

(n.o.neimportant)

I.: Te-ai interesat pentru retur, ă? Am doi băieți care știu să mulgă, vreo 4 care nu știu deci la muncă, o familie, te-ai interesat, da ?

A.: Da, da.

I.: Și de-o fată la fix?

A.: O fată la fix?

I.: Ă..

A.: Se găsește, se găsește.

I.: M.. sigur găsești ?

A.: Dar câți ani are fata?

I.: Păi cât are? 30.

A.: O ducem la M.. I.: Nu, măi, la fix, ăi.

A.: La M., bre, are nevoie de ea acolo, o zis.

I.: Vrea la fix.

A.: Și M. îmi zicea de-un fix.

I.: Ei, vorbim cu ea, bine.

A.: Da și am vorbit cu el, o zis de omul cela, dacă-i duc vreun ora în locul la acela că acela face un bordel. Sună la carabinieri, denunță.

B.: Ce denunță?

A.: P..a mamii lui.

B.: Care, dar cine e acela?

A.: Acela unde o, unde-o fost T. și l-o dus la spital și după aceea T. în loc să se ducă la muncă înapoi, o plecat.

B.: Aha. aha.

A.: Da și acu..

B.: Și cine se duce la ăștia? Italianul?

A.: Da, da, italianul, doar știe, mă sună, o simțit.

B.: Da și adică ce vrea? Ce să-i facem? Na, bă, dă-l în mă-sa în c.

A.: Omu îi trebuie om înapoi.

B.: Păi dar săptămâna viitoare, nu i-ai explicat?

A.: Nu așteaptă că al are nevoie.

B.: Aha și ai de unde?

A.: Dar de unde ?

B.: Păi da..nu i-ai spus?

A.: El..el..

B.: M?

A.: E! când ajung sâmbătă, el vrea să vorbesc cu el.

B.: Ei, vorbește cu el, ce să-i faci.

A.: Da, dar e exact ce-o zis R. că R. oricum se înțelege mai bine cu el.

B.: Ă?

A.: Și s-o apucat de țipat, o zis că o făcut un bordel când i-o zis.

B.: Da măi ... dar ce vină purtăm noi c-o plecat tâmpitul?

A.: Nu purtăm noi nici o vină, dar omu ce zice? Ca noi l-am adus, asta e toată treaba.

B.: Bun și-l aducem altui. Dar de unde dacă nu este acuma?

A.: El n-are timp să aștepte pentru că are nevoie. Asta e.

B.: Ei, facem, desenăm unui și-l dăm acolo.

A.: Da, da.

B.: Să vedem, poate apare vreunul care sună și are nevoie de loc de muncă, nu?

A.: Să vedem, sa vedem.

B.: Bun, pe unde ești?

A.: Dar unde? Urc dealul aici la..după, la Vegas, aicea.

B.: Poate sună vreunul că are nevoie de vreun loc de muncă și..

A.: Bine ar fi că altfel e nasol.

B.: Ei e nasol, săptămâna viitoare.

Prin aceste extrase din convorbirile telefonice purtate între cei doi inculpați, instanța a reținut că se demonstrează că a existat o înțelegere între inculpați, în sensul transportului, racolării, pentru a munci în Italia a diferite persoane, astfel că, s-a considerat că nu poate fi admisă nici schimbarea încadrării juridice solicitată și nici achitarea inculpatului T. care a susținut că nu există faptele sau că infracțiunea nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane.

În privința individualizării pedepsei, instanța de fond a arătat că fiecărui inculpat i s-a aplicat câte o pedeapsă cu închisoarea, precizându-se că la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., urmând a se face o cuvenită diferențiere a inculpaților raportat la atitudinea avută, la comportamentul lor nesincer, de nerecunoaștere, în totalitate sau în parte, de care au dat dovadă pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. constatând întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, s-au admis, în parte pretențiile civile formulate de părțile civile S.C.C., M.M., M.D., C.C., A.V.R. și Ș.I.O., împotriva inculpatului B.I., așa cum au înțeles să se constituie parte civilă în dosar. Sumele cerute însă, s-a apreciat că sunt exagerate raportat la situația de fapt, fiindcă acestea au solicitat inculpatului să le achite câte 1200 euro, 2000 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile făcute de ei cu transportul, mâncarea, drept urmare instanța le-a redus la câte 600 de euro pentru fiecare dintre acestea.

Pe lângă aceste valori au solicitat daune morale numai C.C., A.V.R. și Ș.I.O., în faza de urmărire penală și la instanța de judecată, câte 1000 de euro sau 2000 de euro. De asemenea, instanța le-a considerat ca fiind prea mari, raportat la persoana fiecărei părți vătămate, la împrejurările de fapt ale comiterii faptei, motiv pentru care au fost diminuate la câte 500 euro pentru fiecare dintre ele.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. art. 1357 C. civ. s-a luat act că părțile vătămate R.V., V.V., D.L. și T.I. nu s-au constituit părți civile în cauză nici la urmărire penală și nici în instanță, așa cum rezultă din conținutul declarațiilor date de ele.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. cu art. 1357 C. civ. s-a luat act că părțile vătămate S.C.C., M.M., M.D., C.C., A.V.R., Ș.I.O., R.V., V.V., D.L. și T.I. nu au formulat deloc pretenții împotriva inculpatului T.V.A.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații B.I. și T.V.A. solicitând achitarea în temeiul prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. pentru inculpatul T.V.A.

Prin Decizia penală nr. 165 din 19 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 680/32/2012, printre altele, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - inculpat B.I. împotriva Sentinței penale nr. 177/D din 29 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 8646/110/2012.

Prin aceeași decizie s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului T.V.A. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Instanța de apel a constatat, în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cursul procesului penal, că prima instanță a procedat la un examen judicios, prin evidențierea mijloacelor de probă atât din faza urmăririi penale cât și din faza cercetării judecătorești, făcând și referiri concrete la mijloacele de probă relevante, iar prin operațiunea de sinteză a acestora a concluzionat pe deplin justificat în sensul existenței faptelor care au constituit obiectul actului de sesizare și a vinovăției inculpaților.

Raportat la aceste considerente, s-a arătat că susținerile inculpaților în sensul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane nu pot fi însușite de către instanța de apel.

S-a reținut că, în apărare, s-a invocat de către inculpatul B.I. faptul că nu a făcut altceva decât să transporte persoane în Italia și, la cererea acestora, să le dea relații despre eventualele locuri de muncă, iar inculpatul T.V.A. a afirmat că a îndeplinit rolul unui simplu șofer.

Cu privire la aceste motive de apel, prima instanță de control judiciar a arătat că probatoriul administrat, care a fost just interpretat de către instanța de fond, relevă implicarea ambilor inculpați în activități specifice conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane, inculpatul B.I. fiind cel care, singur sau cu complicitatea altor persoane, recruta din România și transporta în Sicilia, Italia, cetățeni români, de condiție socială modestă, care erau exploatați ulterior prin muncă, în scopul obținerii de venituri ilicite.

În cadrul acestui angrenaj infracțional a fost atras și inculpatul T.V.A. care, într-adevăr, inițial a fost doar șofer, dar ulterior a îndeplinit acte efective de traficare a persoanelor traficate, constând în inducerea în eroare a acestora cu privire la locul de muncă, intermedierea angajării, precum și încasarea sumelor de bani percepute ca și comision.

Instanța de apel a subliniat că mijloacele de probă relevante în stabilirea împrejurărilor mai sus descrise constau în declarațiile victimelor, precum și în înscrisurile descoperite cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B.I., prin care persoanele traficate se angajau să achite inculpatului B.I. diferite sume de bani, ce includeau și un comision pentru locul de muncă, acestea fiind garantate și cu bunurile aparținând debitorilor.

Față de specificul infracțiunilor din materia traficului de persoane, declarațiile victimelor prezintă o importanță deosebită pentru stabilirea situației de fapt, fiind consacrată în acest sens noțiunea de victimă - martor, iar cauza de față nu se constituie într-o excepție de la această regulă.

În raport de considerentele mai sus arătate, instanța de apel a arătat că rezultă cu evidență că apărările inculpaților nu își găsesc susținere în situația de fapt judicios reținută de prima instanță, că variantele expuse de inculpați se constituie în încercări de a evita răspunderea penală, fără niciun corespondent în planul probatoriu.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, cu referire la inculpatul B.I., s-a observat că prima instanță a stabilit o pedeapsă în cuantum la limita minimului special prevăzut de textul incriminator. S-a apreciat că, în condițiile în care inculpatul a săvârșit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, iar atitudinea procesuală nu a fost una pozitivă, în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante față de acest inculpat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.I. care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât părțile vătămate nu au fost asistate de avocați, deși asistența juridică este obligatorie, considerând că, astfel, a fost prejudiciat întrucât prezența unui avocat al părților vătămate ar fi dus la înțelegerea pe deplin de către acestea a consecințelor juridice a faptelor lor.

Totodată, a cerut trimiterea cauzei spre rejudecare pentru neadministrarea probei cu martori, ce a fost respinsă în mod nejustificat și care ar fi permis clarificarea situației de fapt, împrejurare apreciată ca fiind de natură a conduce la o prejudiciere gravă a situației sale juridice și la încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

În subsidiar, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, arătând, în esență, că nu a racolat, nu a exploatat și nici nu a înșelat vreo parte vătămată. Pentru aceleași motive, prin concluziile scrise de recurs, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, se reține că, prin concluziile orale și motivele scrise de recurs, recurentul inculpat a solicitat diminuarea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, prin aplicarea circumstanțelor atenuante.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:

Potrivit art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, iar prezența acestuia era obligatorie.

În conformitate cu dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., constituie nulitate absolută nerespectarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a învinuitului sau a inculpatului, și nicidecum a părților vătămate.

Ca urmare, critica recurentului inculpat B.I. relativă la neasistarea de către avocat a părților vătămate, se analizează prin prisma nulității relative prev. de art. 197 alin. (1) și 4 C. proc. pen., constatându-se că această sancțiune nu ar putea fi invocată decât de părțile vătămate întrucât acestea sunt beneficiarele asistenței juridice prev. de art. 26 din Legea nr. 678/2001.

Se mai impune precizarea că încălcarea oricărei dispoziții legale care atrage nulitatea relativă nu poate fi invocată oricând în cursul procesului, ca în cazul nulității absolute, ci numai în cursul efectuării actului, când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului, condiție, de asemenea, neîndeplinită.

În consecință, nu sunt incidente prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. care prevăd trimiterea cauzei spre rejudecare în baza art. 3859 pct. 6 teza a II-a C. proc. pen.

Cât privește motivul de recurs referitor la neadministrarea probei cu martori, se observă că, într-adevăr, la termenul din 4 decembrie 2012, prin avocat ales, inculpatul B.I. a formulat o cerere în probațiune constând în administrarea probei testimoniale, indicând martorii pe care i-a considerat necesar a fi audiați relativ la situația de fapt.

Din conținutul aceleiași încheieri de ședință, din data de 4 decembrie 2012, rezultă că instanța de apel a respins motivat această cerere în probațiune.

Se constată, astfel, că acest motiv de recurs nu se încadrează cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. care are incidență numai dacă instanța nu se pronunță asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

După cum s-a arătat, însă, instanța de apel s-a pronunțat asupra cererii de administrare a probei testimoniale, iar potrivit art. 378 alin. (2) C. proc. pen., în vederea soluționării apelului, instanța poate da o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe.

De asemenea, se menționează că acest motiv de recurs nu se circumscrie vreunui alt caz de casare dintre cele limitativ și expres prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.

Referitor la solicitarea recurentului inculpat B.I. de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii) sau în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), se observă, cu prioritate că, în realitate, prin motivele de recurs invocate ca argumente pentru soluția de achitare, inculpatul critică situația de fapt reținută de instanțele de fond, arătând că nu a racolat, nu a exploatat și nu a promis că va face rost de locuri de muncă părților vătămate în schimbul unui comision.

Recursul reprezintă o cale ordinară de atac prin intermediul căreia cauzele devoluează, în principal, în drept, în limitele cazurilor de casare, excepție făcând cazul de casare prev. la pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen., care permite o examinare în fapt a pricinii, motiv pentru care criticile în discuție vor fi examinate din perspectiva acestui caz de casare.

Așadar, deși se solicită a se constata că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, această critică nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. deoarece, în realitate, se contestă situația de fapt, iar nu lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prin raportare la situația de fapt reținută de instanță.

Potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau achitare.

După cum s-a arătat, stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente, în fața cărora cauza devoluează în fapt și în drept, respectiv instanța de fond și de apel, în cazul ambelor situații fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.

În mod excepțional, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Eroarea gravă trebuie să rezulte din compararea faptelor reținute prin hotărâre cu probele administrate, cazul de casare menționat neputând fi asimilat cu o greșită apreciere a probelor.

Analizând, așadar, motivul de recurs al inculpatului B.I. privind greșita condamnare ce s-ar datora comiterii unei erori grave de fapt, Înalta Curte constată că este neîntemeiat deoarece situația de fapt reținută de instanțele de fond nu este în contradicție cu faptele și împrejurările ce rezultă din administrarea mijloacelor de probă. În concret, în mod corect s-a reținut că, în perioada anului 2008 și până la începutul lunii octombrie 2010, în mod repetat, la diferite intervale de timp, dar acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii de beneficii financiare, în colaborare cu alte persoane și a inculpatului T.V.A., prin utilizarea de manopere dolosive, constând în prezentarea de informații false cu privire la condițiile de muncă și salarizare în Sicilia - Italia, a recrutat și transportat în această țară părțile vătămate S.C.C., R.V., V.V., D.L., M.M., M.D., T.I., A.V.R., C.C., Ș.I.O. și persoanele vătămate V.V.Z., A.C.M. și V.O., iar la destinație, le-a transferat altor persoane, care le-au supus exploatării, prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă.

Relevante sunt declarațiile părților vătămate S.C.C., R.V., A.V.R., Ș.I.O., M.M., M.D., C.C., T.I., V.V., D.L. și ale martorilor V.V.Z., V.O., A.C.M., A.M., B.E., A.C.M., S.M.D.

Astfel, S.C.C. a relatat că, de la numita S.L., a aflat că inculpatul B.I. duce persoane în Italia și le asigură locuri de muncă, având cazare asigurată și salariu de 550 euro/lună și, contactându-l telefonic pe inculpat, a aflat că va pleca cu următorul transport. Când au ajuns în Grecia, împreună și cu alți români, inculpatul B.I. le-a cerut 20 de euro sau 100 RON, actele de identitate și să semneze niște documente că urmează să-i achite 150 euro, sub presiunea că, altfel, îi va da în judecată și le va lua casele. A fost predat în Italia numitului T., care l-a transportat, la o pizzerie, unde a început să lucreze, observând cu acel prilej că patronul italian i-a dat lui T. 100 de euro. Acolo a lucrat două săptămâni, i s-a vorbit urât, a fost bruscat, iar când a plecat, T. i-a spus că patronul nu-i dă niciun ban pentru că nu și-a anunțat plecarea. A stat apoi trei săptămâni împreună cu alți români într-o casă, unde nu exista încălzire și apă caldă, dormind pe saltele, s-au hrănit cu resturi de mâncare din tomberoane, fiind ulterior transportat de T. la numita M. de unde a plecat, găsind într-o autogară un român care i-a făcut legătura cu patronul unde lucra și după ce a muncit circa patru zile la acesta, a primit 100 de euro, bani cu care s-a întors în țară.

Partea vătămată R.V. a menționat că, prin S.L., l-a cunoscut pe inculpatul B.I. care i-a spus că are pe cineva în Italia care oferă locuri de muncă plătite cu 700 euro/lună, la sere, contravaloarea transportului și comisionului pentru locul de muncă fiind de 350 euro pe care i-a plătit inculpatului B.I. Ajuns în Italia, a fost predat numitului T., și pentru că nu erau locuri la sere, a fost dus mai întâi la cules de măsline o lună de zile și apoi la solarii unde a lucrat, fără a fi plătit, o lună și două săptămâni. A menționat martorul că, la un moment dat, a fost nevoit ca trei zile să mănânce numai portocale întrucât pierduse legătura cu T.

De asemenea, partea vătămată A.V.R. a relatat că prin intermediul lui C.N., l-a cunoscut pe inculpatul B.I. care i-a zis că are legături cu un italian pentru locuri de muncă, că îl duce la un loc sigur de muncă și va câștiga bani frumoși la cules de struguri iar transportul îl costă 250 euro și comisionul pentru locul de muncă 100 euro pe care o să-i plătească din primul salariu. În Italia a fost lăsat două zile să lucreze la un italian G. și, apoi, dus la alt patron italian unde partea vătămată nu a fost de acord cu banii ce rămăsese să-i mai fie plătiți. Inculpatul T.V.A. a refuzat să îl aducă în țară și a fost transportat la numita M. prin care a ajuns la un alt italian la care partea vătămată a lucrat pe câmp, fiind cazat într-un garaj alături de alți trei români, unde nu a putut dormi din cauza șobolanilor. A aflat că buletinul său se afla la inculpatul T., urmând să-i fie restituit de inculpatul B.I. și a reușit să se întoarcă în țară cu 200 euro pe care i-a primit de la M. cu condiția să nu-i denunțe pe cei doi inculpați.

Partea vătămată Ș.I.O. a declarat că avea un loc de muncă în țară, că inculpatul B.I. l-a asigurat că în Italia va lucra la animale, iar când a ajuns în Italia cu microbuzul condus de inculpatul T.V.A., acesta i-a cerut să semneze un contract din care rezulta că îi este dator inculpatului B.I. cu suma de 350 euro, buletinul său rămânând la T.V.A. Contrar celor discutate a fost dus să lucreze la sere, pe un câmp, și nu a primit mâncare o săptămână și jumătate, pe care și-a procurat-o, o dată pe zi, de la un alt român. Patronul italian l-a împrumutat să lucreze, cu ziua, la alți italieni, fără a fi remunerat.

Prin declarația sa, partea vătămată M.M. a arătat că inculpatul B.I. a întrebat-o dacă este interesată să meargă în Italia, ca îngrijitoare, la o bătrână, pentru 600 euro/lună, a semnat la cererea inculpatului un act și i-a dat acestuia buletinul de identitate. Pentru transport și locul de muncă din străinătate, inculpatul B.I. i-a cerut 250 euro și 20 RON taxe vamale. A plecat cu un microbuz condus de inculpatul T., în Italia a fost așteptată de numiții C. și T., și pentru că nu știa limba italiană nu a avut grijă de bătrână, iar inculpatul B.I. i-a spus că îi va găsi alt loc de muncă. C. a dus-o împreună cu soțul, M.D., să muncească la o seră, căruia i-a plătit, la cererea acestuia, 200 euro pentru că le-a găsit loc de muncă. Ulterior, inculpatul B.I. i-a comunicat că mai are să-i dea 300 de euro, în final, rămânând neachitați către acesta 100 de euro pentru care inculpatul B.I. i-a spus că îi va lua casa și vor ajunge la tribunal.

Partea vătămată M.D. a declarat că, în octombrie 2009, inculpatul B.I. i-a propus soției sale, M.M., să lucreze în Italia, urmând să câștige 600 euro/lună, semnând un document că are să-i dea acestuia 250 euro și 20 RON pentru taxe vamale și lăsându-i buletinul pentru care a primit în schimb o fotocopie color. M.D. a mai relatat că inculpatul B.I. i-a cerut, pentru transportul în Italia, să plătească 170 de euro și că, pentru munca desfășurată la sere, împreună cu soția sa, numitul C. a primit comision de la patronul italian, ei fiind plătiți sporadic, cu sume mici. Pentru a câștiga bani să plece acasă, au trebuit să mai lucreze între Crăciun și 9 ianuarie, iar la întoarcerea în țară, inculpatul B.I. i-a spus că, dacă nu-i dă 100 euro, se vor întâlni la tribunal, martorul considerând că persoanele din Sicilia au legătură cu acest inculpat.

Din declarațiile părții vătămate C.C. rezultă că a plecat în Italia să lucreze, inculpatul B.I. asigurându-l că sunt locuri de muncă. Transportul a fost efectuat de inculpat, partea vătămată plătind 250 euro, pentru care a semnat și un document, fiind predat în Italia numitei D., care a primit și buletinul său de la inculpatul B.I., iar după o lună de zile de muncă la serele cu roșii, patronul italian i-a dat banii Danei, spunând că partea vătămată nu mai are de primit nimic. C.C. a mai arătat că la începutul lunii septembrie 2009, inculpatul B.I. i-a comunicat că are un loc de muncă, la oi, pentru 500 euro/lună și s-a deplasat în Italia cu un microbuz condus de inculpații T.V.A. și B.I., unde acesta din urmă a primit pentru partea vătămată 150 de euro de la o persoană pe nume T.S. căruia i-a lăsat în schimb buletinul părții vătămate. Cetățeanul italian a condus partea vătămată într-o casă părăsită lângă stână, cu mucegai, cu scânduri bătute în loc de geamuri, fără baie, bucătărie și toaletă, de unde a putut pleca în ianuarie 2010, când a primit 500 euro. Totodată, partea vătămată a mai declarat că, în august 2010, inculpatul B.I. i-a spus că sunt locuri de muncă la cules de struguri și că, dacă se muncește și duminica, se ajunge la 700 euro/lună, a aflat de la inculpat că, pentru transport, trebuie să plătească 250 euro, dar că a lucrat doar două zile la o persoană G. pentru 100 euro în contul comisionului pentru locul de muncă, ca apoi numitul A. să-l ducă la numita M. de unde a fost dus la alt patron italian, să lucreze la o fermă de vaci și cai, fiind cazat într-o rulotă fără toaletă și lumină, iar după o lună, acesta a plătit lui M. 100 euro comision, partea vătămată primind 80 euro.

Partea vătămată T.I. a relatat că a aflat de la o persoană că B.I. și T.V.A. organizează plecări la muncă în Italia, acesta din urmă asigurându-l că va lucra la oi și la sere, urmând ca 200 euro, reprezentând bani de banii de transport, să fie achitați din cei câștigați din munca în Italia.

Potrivit declarației părții vătămate V.V., inculpatul B.I. a asigurat-o că va găsi loc de muncă, în Sicilia, pe o perioadă de 3 - 6 luni, pentru a îngriji bătrâni, salariul fiind, la început, de 400 - 450 euro. A mai aflat de la inculpat că pentru transport trebuia să plătească 100 euro înainte sau 150 euro în Italia. Pe traseu, în Grecia, înainte de trecerea cu bacul, împreună cu persoanele din microbuz, a trebuit să semneze un document că are de restituit suma de 350 euro, din care 150 transportul și 100 euro locul de muncă, fiindu-i luat buletinul. Fără a desfășura vreo activitate în Italia, după un timp, prin intermediul unor persoane, partea vătămată și-a recuperat buletinul de la inculpatul B.I. și, cu ajutorul familiei s-a întors în țară.

Partea vătămată D.L., sora părții vătămate V.V., a precizat că a intenționat să lucreze în Italia, a discutat cu inculpatul B.I. despre transport pentru care trebuia să plătească 150 euro, semnând când a ajuns în Grecia, împreună cu celelalte persoane din microbuz, câte un document că urmează să restituie 350 euro, ocazie cu care i-a fost luat buletinul de identitate.

Martorul V.V.Z. a menționat că a luat legătura cu inculpatul B.I. care i-a spus că are un loc de muncă, la sere, în Italia, că transportul costă 150 de euro, și că inițial, salariul va fi de 500 euro, apoi, va crește.

Martorul V.O. a declarat că a discutat cu inculpatul B.I. care i-a spus lui și altor persoane că pot lucra în Italia la o seră, pentru 20 euro/zi urmând ca apoi salariul să crească, că transportul și comisionul pentru locul de muncă costă 300 euro, pentru care a semnat un înscris. După ce a ajuns în Italia a înțeles de la ceilalți români că numita M. lua un comision de 100 euro pentru locul de muncă pe care îl asigura și astfel se justifica majorarea datoriei către inculpatul B.I. cu 100 euro.

Din declarația martorei B.E. reiese că inculpatul B.I. a fost de acord să-l transporte pe fiul acesteia în Italia, pe datorie, urmând ca patronul unde urma să lucreze să-i achite inculpatului 100 euro pentru transport și 100 euro comision pentru locul de muncă, și că ajuns în Italia, fiul martorei a lucrat două luni la o stână, fără să primească bani, cu motivarea că salariul fusese predat inculpatului B.I. la care îi rămăsese și buletinul.

Potrivit afirmațiilor martorei A.M., fiul său a plecat să muncească în Italia, aflând de la C.N. că aceasta se poate realiza printr-un om de bază, fost polițist, inculpatul B.I. A aflat ulterior telefonic, de la fiul său care a lucrat câteva luni în Italia, că nu i se dă apă, mâncare, că inculpatul "a luat bani de pe urma lui" și că patronul italian nu-l plătește. A mai declarat că inculpatul i-a prezentat un înscris notarial în care era trecută datoria fiului său, care constituia garanția achitării contravalorii transportului și a comisionului, inculpatul făcând mențiunea că după plată va restitui buletinul.

În același sens sunt și transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.I., inclusiv cu inculpatul T.V.A.. Astfel, alături de convorbirile telefonice la care instanțele de fond au făcut referire în mod expres, instanța de recurs reține procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice purtate de inculpatul B.I. cu numita A., din ziua de 30 iunie 2010, în legătură cu banii pe care aceasta ar fi trebuit să-i plătească pentru transport, din care reiese că inculpatul i-a mai spus: "Deci eu atâta vă iau, nu vă iau mult", "O sută cincizeci de om", "Care îți spun eu că nu este mult. În momentul în când ai luat șase, șapte sute pe lună, de euro, ș-aveți acolo cazare.." .

Din procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice din data de 30 iunie 2010 dintre inculpatul B.I. și persoana numită C.I. rezultă că inculpatul dă asigurări că va da "telefon și după locurile de muncă, să le pescuiesc", și că banii se câștigă mai ușor în Italia.

Potrivit procesului-verbal de transcriere a convorbirii telefonice dintre B.I. și persoana cu numele N.B. care se plângea că nu are de muncă, stă pe străzi în Italia și că îi trebuie buletinul, inculpatul i-a spus că va lua el legătura cu T. "să te ducă la treabă undeva", "T. merge să vorbească cu patronul, să nu-ți dea banii, să nu-ți dea nimic, până nu te achiți de mine", "Deja am doi inși care i-am acționat în instanță. De patru luni de zile n-o plătit nimic și le-o venit în loc de 250, le-o venit frumușel la băieți câte o mie de euro plus cheltuieli de judecată (..) și le pune sechestru pe bunurile din locuință, lui și neamurilor lui".

Din convorbirea telefonică din 22 iulie 2010 dintre inculpatul B.I. și o persoană de sex masculin, transcrisă prin procesul-verbal din 8 aprilie 2012, reiese că inculpatul îi spune interlocutorului său că "eu îți propun să mergi acum ... mai târziu ... nu știu. Nu pot să promit nimic", "prima dată în agricultură, după aceea, după ce înveți limba oleacă, te vede italianul că te pricepi și la zugrăvit (...)", "pe șantier nu găsești acuma", "te duci și înveți limba în Sicilia, stai o lună, două, trei acolo, pe urmă te duc în Roma, la șantier", iar cu privire la costuri îi comunică "Până acuma ... cam 350 euro te ajunge. Dacă ai avea banii pe loc, 250", "îți ia ăla acolo, care e ... îți ia 100 de euro.".

Potrivit convorbirii telefonice dintre numita M. și inculpatul B.I., din 28 iulie 2010, aceasta îi cere inculpatului "să vii și la mine cu niște oameni ... că-s într-o criză", iar inculpatul îi transmite că "Măi, dar eu am fost ... am fost la tine! Am fost la grădină, am fost la magazin. Am dat sute de mii de telefoane, măi M., mă.!", "Am avut oameni. Am avut ce ai vrut tu! Da păi ... eu am plecat măi!".

Ținând seama de elementele de fapt care rezultă din aceste mijloace de probă, precum și din înscrisurile ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate acasă la inculpatul B.I., se constată că instanța de fond, în acord cu probele, a reținut, în mod corect, ca situație de fapt că inculpatul B.I. a recrutat, prin inducere în eroare asupra condițiilor de muncă și salarizare, mai multe persoane, pe care le-a transportat și transferat unor persoane, în Italia, unde au fost exploatate prin nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă.

Prin urmare, cererea recurentului inculpat B.I. de a fi achitat este nefondată.

Declarațiile notariale date de A.D. și R.D.M., depuse de recurent în cadrul administrării probei cu înscrisuri, nu sunt de natură a modifica situația de fapt stabilită de instanța de fond, aceste înscrisuri izvorând de la persoane care nu au perceput în mod direct faptele inculpatului B.I. sau acțiunile de exploatare a părților vătămate.

Referitor la declarația notarială a părții vătămate C.C., dată la 23 august 2011, depusă de inculpat la dosarul de recurs, prin care arată că a fost influențată de familia M. să-l reclame pe B.I., se consideră că nu este aptă să schimbe situația de fapt ce rezultă din afirmațiile făcute de această parte vătămată în faza de urmărire penală și susținute în cursul cercetării judecătorești, unde a fost audiată în condiții de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate, la data de 25 ianuarie 2011.

În privința motivului de recurs privind greșita individualizare a pedepsei, Înalta Curte consideră, de asemenea, că este neîntemeiat.

Cuantumul pedepsei aplicate recurentului inculpat este egal cu minimul special de 5 ani închisoare prevăzut pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Diminuarea în continuare a acestui cuantum nu se justifică, neexistând împrejurări care să îmbrace forma unor circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special.

Dimpotrivă, se constată că recurentul inculpat B.I. a dat dovadă de perseverență infracțională săvârșind infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată, victime ale activității infracționale ale inculpatului B.I. fiind mai multe persoane.

Nu se poate reține nici că recurentul inculpat a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii deoarece este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, condamnat definitiv la 3 ani închisoare pentru un concurs de infracțiuni (luare de mită, sustragere sau distrugere de înscrisuri, favorizarea infractorului, înșelăciune, fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor), potrivit fișei de cazier.

Împrejurările în care a săvârșit infracțiunea, respectiv împreună cu alte persoane, dă formă calificată infracțiunii comise, sancționată cu limite de pedeapsă mai ridicare decât infracțiunea simplă de trafic de persoane.

Relevantă sub aspectul cuantumului de pedeapsă aplicat este și atitudinea procesuală a recurentului inculpat care nu a fost sinceră.

Aspectele invocate prin concluziile orale de către avocatul ales, referitoare la vârsta recurentului inculpat și împrejurarea că a fost angajat al Ministerului de Interne, nu pot reprezenta motive suficiente pentru reducerea cuantumului pedepsei, neputându-se considera că acestea contrabalansează toate celelalte circumstanțe care au determinat, în mod întemeiat, aplicarea pedepsei de 5 ani închisoare.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că, în procesul de individualizare a pedepsei, s-au avut în vedere în mod conjugat gradul de pericol social al faptelor săvârșite, datele ce caracterizează persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestuia, pedeapsa stabilită a fi executată în stare de detenție, fiind aptă să atingă scopul preventiv educativ al acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 165 din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 165 din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2013.

Procesat de GGC - GV