Decizia nr. 222/2014 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin Sentința penală nr. 495/F din 27 iulie 2012 pronunțată în dosarul nr. 3708/1/2009 a respins, ca neîntemeiată, în baza art. 168 rap. la art. 110 C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părților civile, reprezentate de Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor, de ridicare a sechestrului instituit asupra conturilor și valorilor mobiliare și imobiliare aparținând F.N.I. prin Ordonanța nr. 260/P/2000 din data de 01 iunie 2000 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, menținut prin Ordonanța nr. 108/P/2003 din data de 18 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Ordonanța nr. 108/P/2003 din 23 decembrie 20003 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Ordonanța nr. 108/P/2003 din data de 19 ianuarie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) rap. la art. 346 C. proc. pen, art. 998 și urm. C. civ., au fost obligați, în solidar, inculpații V.I.M., P.M., S.M., A.M., B.G. în solidar cu S.C. S.I. S.A. prin lichidator judiciar F.I.S.; inculpatul P.N. în solidar cu S.C. G. S.A. prin lichidator judiciar A.G.E.S. și S.C. S.I. S.A. prin lichidator judiciar F.I.S.; inculpații B.Ș., B.C.C. în solidar cu CNVM, precum și inculpații C.M. și I.M.I.M. la plata despăgubirilor civile către părțile civile constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflației începând cu data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond investite de fiecare parte civilă, după cum urmează:

1. A.V. (148 de unități, valoarea unei unități de fond fiind 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

2. A.A.M. (105 unități, valoarea unei unități de fond fiind 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

3. A.D.A. (50 unități, valoarea unei unități de fond fiind 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

4. A.C.M.C. (618 unități, valoarea unei unități de fond fiind 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

5. A.A.D.C. (1977 unități, valoarea unei unități de fond fiind 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

6. A.S.P.O. (560 unități, valoarea unei unități de fond fiind 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

7. A.M. (455 unități, valoarea unei unități de fond fiind 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

8. A.N.E., (460 unități, valoarea unei unități de fond fiind 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 19 mai 2000),

9. A.G.M., (1500 unități, valoarea unei unități de fond fiind 103.720 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 22 mai 2000),

10. A.P.N. (106 unități, valoarea unei unități de fond fiind 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

11. A.N.I. (720 unități din care 210 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare iar 510 unități cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

12. A.AN. (455 unități, valoarea unei unități de fond fiind 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000),

13. A.A.G. (165 unități, valoarea unei unități de fond fiind 103.720 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 22 mai 2000),

14. A.I.M. (128 unități cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

15. B.G.I.D. (87 unități valoarea unei unități de fond fiind 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

16. B.M.M. (fosta D.) (200 unități cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

17. B.J.T., (152 unități cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

18. B.V.I.M. (410 unități, valoarea unei unități de fond fiind 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

19. B.I.F. (186 unități cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

20. B.A.H.T. (739 unități valoarea unei unități de fond fiind 103.720 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 22 mai 2000),

21. B.C.F., (3.125 unități din care 2430 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000 și 695 de unități cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

22. B.S.G., (61 unități cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

23. B.I.I., (305 unități cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

24. B.V.C. (110 unități cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

25. B.A.J. (45 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000),

26. B.P.S. (400 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

27. B.I.A. (538 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

28. B.V.M. (415 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

29. B.I. (460 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

30. B.C.I.A. (fostă M.) (48 unități cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

31. B.G.G. (1271 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000),

32. B.I.A. (60 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

33. B.C.V. (550 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000),

34. B.D.D.C. (130 unități cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

35. B.P.D. (183 unități cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

36. B.V.I. (853 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

37. B.V.V. (153 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

38. B. (fostă N.) G.E.R. (74 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

39. B.A.M. (940 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

40. B.V.A. (111 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

41. B.I.M. (70 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

42. B.I.M. (230 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

43. B.G.I. (166 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

44. C.C.G. (73 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

45. C.V.V. (62 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

46. C.I.A. (138 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

47. C.V.P. (1000 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

48. C.I.A. (704 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

49. C.A.A.A. (615 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

50. C. (591 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

51. C.T.A. (148 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

52. C.M.A. (223 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000),

53. C.G.V. (150 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

54. C.I.M. (170 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

55. C. (fostă V.) V.C. (495 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

56. C.A.F.S. (299 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

57. C.G.V. (424 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

58. C.S.L. (1090 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

59. C.A.O. (355 unități din care 271 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000 iar 84 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat), ostenitorilor defunctei C.I. (110 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000) potrivit cotei succesorale, respectiv:

60. C.F. (27,5 unități - 110/8x2 cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

61. C.F.D. (41,25 unități - 110/8x3 cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000) și

62. C.C.D. (41,25 unități - 110/8x3 cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

63. C.G.M.G. (1930 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

64. C.V.M. (178 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000),

65. C.I.F. (131 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

66. C.I.V. (131 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

67. C.A.S. (250 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

68. C.P.F. (50 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

69. C.I.E. (130 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

70. C.S.I. (27 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

71. C.F.E. (600 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

72. C.G.E.I. (204 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

73. C.S.O.A. (789 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

74. C.P.P.O. (35 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

75. D.I.M. (278 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 19 mai 2000),

76. D.I.R. (60 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 19 mai 2000),

77. D.M.I. (185 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

78. D.I.S. (249 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

79. D.G.C. (187 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

80. D.G.M. (73 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

81. D.G.A.G. (161 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

82. D.A.E.G. (122 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

83. D.P.I. (197 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000),

84. D.I.D. (225 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

85. D.I.C. (392 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

86. D.G.V. (60 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

87. D.F.A. (75 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

88. D.G.L. (352 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

89. D.S.P. (268 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

90. D.C.I. (65 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

91. D.V.M. (674 unități din care 670 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 13 mai 2000 și 4 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

92. D. (fostă P.) I.C.B. (409 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

93. D.M.I. (890 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

94. D.I.C. (714 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

95. D.I.P. (125 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

96. D.C.N. (228 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

97. D.P.E.I. (236 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

98. E.M.S.M. (3331 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

99. F.D.A. (840 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

100. G.R.J. (1400 unități din care 1210 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000 și 190 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

101. G.R.R. (1270 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

102. G.I.M. (160 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

103. G. (fostă G.) I.S. (3855 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

104. G.M.S. (92 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

105. G.I.P. (550 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

106. G.I.I. (120 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

107. G.A.M. (1040 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

108. G.T.J. (800 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

109. G.F.R.C. (130 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

110. G.I.M. (109 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

111. G.T.I. (76 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

112. G.V.V. (360 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

113. G.D.D. (220 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

114. G.S.V. (500 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

115. G.I.I. (151 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

116. G.P.D. (511 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

117. G.S.J. (104 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

118. H.V.I. (300 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

119. H.I.J. (429 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

120. H.A.A. (100 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

121. H.I.N. (500 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

122. H.G.C. (627 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

123. H.I.N. (50 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

124. I.I.I. (132 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 13 mai 2000),

125. I.M.F. (314 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

126. I.V.M.L. (1350 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 19 mai 2000),

127. I.M.D. (338 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

128. I.C.G. (597 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

129. I.I.D. (430 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

130. I.V.G.C. (261 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

131. I.V. (160 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

132. I.Z.V. (41 unități din care 40 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000 și o unitate la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

134. I.C.I. (150 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

135. I.T.Ș. (220 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

136. J.E. (295 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

137. K.N.M. (515 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

138. K.A.I. (130 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

139. L.I.M. (59 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat), moștenitorii defunctului L.C.E., potrivit cotei succesorale, respectiv:

140. L.C.G. (490,5 unități - (488+820)/8x3 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

141. L.C.S.C. (490,5 unități - (488+820)/8x3 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat) și

142. L.R. (327 unități - (488+820)/8x2 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

143. L.T.A. (103 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

144. L.P.C.F. (738 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

145. M.G.I. (2900 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

146. M. (fostă N.) S.E.V. (271 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

147. M.N.A. (337 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

148. M.G.M.S. (1460 unități din care 1000 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000 și 460 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

149. M.N.M.R. (225 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

150. M.I.A. (600 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 13 mai 2000),

151. M.I.N. (1215 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000),

152. M.A.M.E. (109 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

153. M.V.G. (118 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

154. M.A.A.A. (126 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

155. M.L.L.M. (180 unități din care 160 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000 și 20 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

156. M. (fostă T.) C.F.E. (57 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

157. M.I.E. (210 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

158. M.V.E. (100 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

159. M.V.I. (138 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

160. M.P.B.V. (460 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

161. M.I.A. (154 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

162. M.V.I. (270 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

163. M.D.O.C. (1864 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

164. M.M.C. (3341 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

165. N.G.G.A. (8 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

166. N.G.D. (100 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

167. N.G.S.T. (134 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

168. N.I.F. (714 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

169. N.A.D. (7000 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

170. N.D.I. (49 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

171. N.I.A.M. (120 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

172. N.V.G. (276 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

173. N.C.A. (210 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

174. N.G.G.S. (825 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000),

175. N.P.M. (1025 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

176. O.I.D. (402 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

177. O.L.P. (502 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

178. O.P.V.A. (301 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

179. O.V.P. (32 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 19 mai 2000),

180. O.I.I. (300 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

181. O.S.T. (170 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

182. O.I.R. (193 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

183. P.A.M. (71 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

184. P.I.I. (274 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

185. P.L.I. (120 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

186. P.M.P. (540 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

187. P.S.M. (644 unități din care 634 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000 și 10 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

188. P.C.M. (313 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

189. P.F.C. (735 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

190. P.I.P. (2430 unități din care 2400 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000 și 30 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

191. P.A.V. (303 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

192. P.G.I. (450 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

193. P. (fostă C.L.) V.G. (252 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

194. P.D.M. (220 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

195. P.M.G. (20 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

196. P.I.I. (650 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

197. P.P.I. (459 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

198. P.V.S. (238 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

199. P.C.T. (81 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

200. P.G.I. (460 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

201. P.I.M. (613 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

202. P.D.A. (82 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

203. P.M.M. (1310 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat), succesorii defunctului P.G.C., conform cotei succesorale respectiv:

204. P.A. (170,5 unități - 682/8x2 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

205. C.M.C. (255,75 unități - 682/8x3 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

206. P.I.R. (255,75 unități - 682/8x3 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

207. P.A.M.F. (123 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 13 mai 2000),

208. P.D.V. (232 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

209. P.Z.I. (15 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

210. P.N.T. (90 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

211. R.G.R. (518 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

212. R.G.I. (135 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

213. R.C.L. (300 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

214. R.E.A. (300 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat), moștenitorii defunctului R.C. certificat de deces seria DR nr. 995692, potrivit cotei succesorale, respectiv:

215. R.A. (75 unități - 300/8x2 cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 22 mai 2000),

216. R.C.L. (112,5 unități - 300/8x3 cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 22 mai 2000),

217. R.M.E. (112,5 unități - 300/8x3 cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 22 mai 2000),

217. R.M.M. (453 unități din care 340 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000 și 113 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

218. R.G.E. (63 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

219. R.I.I. (145 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

220. R.A.A. (291 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000),

221. R.I.D.C. (87 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

222. R.I.I.E. (421 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

223. R.V.G.P. (400 unități din care 105 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare și 295 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

224. S.C. P.D.C. S.A. prin reprezentant V.S.T. (880 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

225. S.I.E. (63 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

226. S.I.M. (500 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

227. S.T.E. (50 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

228. S.G.D. (367 unități din care 365 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000 și 2 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

229. S.S.M. (351 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

230. S. (fostă S.) A.E.S. (47 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

231. S.N.S. (265 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

232. S.V.M. (105 unități din care 95 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000 și 10 acțiuni la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

233. S.E.L.A. (250 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

234. S.G.C. (425 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

235. S.S.T. (187 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

236. S.N.C. (836 unități din care 726 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000 și 110 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

237. S.N.F.V. (708 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

238. S.V.O. (640 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

239. Ș.G.I. (72 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

240. Ș.I.I.R. (73 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

241. Ș.V.F.C. (1.500 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

242. S.T.V. (265 unități din care 140 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000 și 125 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

243. S.D.A. (373 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

244. S.A.A. (10.019 unități din care 10.000 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000 și 19 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

245. S.I.V. (1770 unități din care 1.700 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000 și 70 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

246. S.N.S. (3184 unități din care 3.000 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000 și 184 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

247. S.Z.O. (322 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

248. S.C.M. (173 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

249. S.A.A. (453 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

250. S.C.K. (17 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

251. S.F.E. (343 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

252. S.J.A. (345 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

253. T.V.G. (60 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

254. T. (fostă S.) K.A. (217 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

255. T.G.V. (841 unități cu o valoare individuală de 101.525 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 12 mai 2000),

256. T.I.I. (310 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000),

257. T.A.S. (136 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 18 mai 2000),

258. T.L.L. (172 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 17 mai 2000),

259. T.N.V. (292 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

260. T.I.I. (765 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

261. T.G.I. (213 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

262. T.I.M. (400 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

263. T.V.N.Ș. (260 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

264. T.E.O.V. (140 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

265. U.C.D.A. (40 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

266. U.O.E.C. (60 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 16 mai 2000),

267. U.G.C. (580 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat), moștenitorii defunctului V.C.I. certificat deces seria DR nr. 468069, potrivit cotei succesorale, respectiv:

268. V.C.D. (125 unități - 250/2 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat) și

269. V.C. (125 unități - 250/2 la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

270. V.F.M. (133 unități din care 93 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000 și 40 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

271. V.L.L. (500 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

272. V.V.M. (464 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

273. V.G.I. (1650 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

274. V.I.V. (1480 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

275. V.A.G. (300 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

276. V.V.M. (771 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

277. V.S.T. (170 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000),

278. Z.F.I. (318 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

279. Z.G.N. (300 unități din care 250 unități cu o valoare individuală de 103.390 ROL, valoarea afișată la data înregistrării solicitării de răscumpărare, 15 mai 2000 și 50 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

280. Z.V.I. (270 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

281. Z.G.C. (520 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat),

282. Z.B.E. (302 unități la o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat) și

283. T.G.E. (390 unități cu o valoare individuală de 103.720 ROL, ultimul curs afișat).

A fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă P.N.E.L.

Au fost respinse, ca nefondate, acțiunile civile formulate împotriva moștenitorilor inculpatului defunct C.P., P.D.F. și S.D.I., împotriva inculpatului D.I. și împotriva părților responsabile civilmente Uniunea Națională a Cooperațiilor de Consum - C., C.B. S.A. și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

S-a luat act că nu s-a dezbătut succesiunea inculpatului N.G., decedat la data de 27 februarie 2011.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele emise la datele de 02 iunie 2000, 06 iunie 2000, 20 iulie 2000 și 11 august 2000 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 260/P/2000 cu privire la următoarele bunuri ale următorilor inculpați și ale părții responsabile civilmente S.C S.I. S.A.:

1. V.I.M. - conturile deschise la P.B. România vizând sumele de 476.253.000 RON și 5,07 dolari S.U.A.,

2. A.M. - imobilul situat în București.

- Raportări privind datele F.N.I. din perioada 31 decembrie 1998 - 30 aprilie 1999.

- Raportări privind datele F.N.I. din perioada 30 mai 1999 - 03 aprilie 2000.

- Raportul Consiliului de încredere.

- Raportul Cenzorului Extern Independent asupra activității Fondului Național de Investiții în anul 1999.

- Raportul anual privind activitatea fondului deschis de investiții raport anual 01 ianuarie 1998 - 31 decembrie 1998.

- Raportul Cenzorului Extern Independent asupra activității Fondului Național de Investiții în trimestrul I 1999.

- Raportul Anual privind activitatea fondului deschis de investiții de Fondul Național de Investiții 01 ianuarie 1997 - 31 decembrie 1997.

- Raportul Consiliului de încredere din 18 mai 1999.

- Raportul Consiliului de încredere din 18 mai 1999.

- Raportarea contabilă la data de 30 iunie 1999.

- Balanța de verificare pe luna decembrie 1998.

A constatat valabilitatea contractului de fidejusiune/cauțiune încheiat la data de 06 decembrie 1999 între C., S.C. "S.I." S.A. și FNI.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpații: V.I.M., P.M., P.N., S.M., B.G., D.I, A.M., B.Ș., B.C.C., C.M., N.G., I.M.I.M. în solidar cu părțile responsabile civilmente: S.C. G. SA, S.C. S.I. SA, S.C. C. Valori Mobiliare, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și AVAS la plata despăgubirilor civile către un nr. de 130.798 părți civile constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflației începând cu data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond investite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia.

În baza prev. art. 14 alin. (3) lit. a) rap. la art. 345 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ. a obligat pe moștenitorii inculpatului P.C., în limita activului succesoral, la plata sumei de 51.606-7620,78 RON, indexată cu rata inflației către AVAS.

În baza prev. art. 357 alin. (2) C. proc. pen. a menținut măsurile asigurătorii luate pe parcursul urmăririi penale în ordonanțele emise în intervalul 2 iunie 200 - 11.08.2000 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul penal nr. 260/P/2000.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță de judecată a reținut, următoarele aspecte:

Fondul Național de Investiții a fost înființat în anul 1995, în baza O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994.

Înființarea acestui fond deschis de investiții - fond mutual - precum și a societății de administrare S.C. "S.I." S.A. a fost avizată fără niciun fel de mențiuni de restricție a duratei de valabilitate, de către C.N.V.M. - forul competent - prin Deciziile nr. 159 din 15 septembrie 1995 și nr. 157 din 15 septembrie 1995.

Din punct de vedere conceptual și tehnic, Fondul Național de Investiții a fost realizat de inculpata V.I.M., care a reprezentat și susținut Fondul, respectiv, S.C. "S.I." S.A., în etapa de autorizare a acestor instituții de către C.N.V.M. (lunile august - septembrie 1995), aceasta având solide cunoștințe teoretice și experiență practică în domeniul pieței de valori mobiliare, datorită activității desfășurate la "C.F." administrat de societatea "C.".

Fondul Național de Investiții a fost constituit ca un fond cu emisiune continuă de unități, pe care le-a comercializat în circuit închis, între fond și investitori, drepturile de participare și răscumpărarea unităților de fond fiind asigurate prin Contractul de societate civilă și dispozițiile Legii nr. 83/1994.

Totodată, Fondul Național de Investiții a fost, inițial, un fond de creștere, cu un portofoliu bazat pe investiția în piața monetară și în valori mobiliare.

Unitățile de fond erau nominative și emise sub formă dematerializată în cont, reprezentând o deținere de capital în active nete ale fondului.

Calculul valorii activelor nete - conform obligațiilor stipulate în Contractul de Administrator încheiat de Fondul Național de Investiții cu S.C. "S.I." S.A. - trebuia să se efectueze zilnic de către societatea de administrare, scăzându-se din activul total, datoriile totale.

Astfel, valoarea de vânzare a unităților de fond era exprimată prin prețul de emisiune, determinat pe baza activelor nete ale Fondului, relația de calcul fiind următoarea:

Preț de emisiune = Valoarea activului evaluat al zilei precedente Număr unități de fond din ziua precedentă

Membrii Fondului Național de Investiții au beneficiat de toate drepturile conferite de posesia unităților de fond din momentul încasării contravalorii acestora de către societatea de administrare, S.C. "S.I." S.A., participarea la Fond (deținerea de unități) fiind atestată prin carnetul de investitor, confirmările de sold, ordinele de plată și alte acte doveditoare de achiziționări și achitări către Fond a contravalorii titlurilor de participare.

Drepturile și obligațiile membrilor Fondului Național de Investiții au fost înserate în Prospectul de ofertă publică continuă, prima obligație a acestora fiind aceea de a studia prospectul de emisiune - o analiză cu caracter individual esențială în adoptarea hotărârii de a deveni investitor, conținutul prospectului fiind determinant în raport cu opțiunea de a deveni membru viitor al Fondului.

Determinantă în ceea ce privește luarea hotărârii de a deveni membru al Fondului Național de Investiții - pe lângă altele, menite să asigure investitorii că-și asumă un risc rezonabil - a fost mențiunea finală a cap. 6 al Prospectului, "Factorii de risc", potrivit căreia, "capitalul inițial investit, respectiv, suma subscrisă la cumpărarea de unități de fond, se va returna în orice condiții depunătorului".

Avantajele aparente pe care le prezenta subscrierea în unități de fond ale Fondului Național de Investiții și garantarea restituirii sumelor investite inițial au fost de natură să atragă un mare număr de depunători din toată țara, de la înființarea Fondului și până în data sistării activității, 24 mai 2000, fiind emise 318.413 carnete de investitor.

Persoanele fizice și juridice au investit prin cumpărarea de unități de fond, în întreaga perioadă de la înființarea Fondului Național de Investiții și până în data de 24 mai 2000, suma totală de 7444,6 miliarde RON, subscrierea medie pe județ (excluzând Municipiul București) fiind de 127,8 miliarde RON, iar valoarea medie a subscrierii la 10.000 locuitori de 334,3 mii RON.

Datele statistice sumare prezentate anterior au permis a defini Fondul Național de Investiții ca un adevărat fenomen social, a cărui prăbușire a provocat un puternic impact în rândul populației României, cu consecințe negative multiple, care se mențin și în prezent.

Din materialul probator administrat, cauzele care au determinat intrarea Fondului Național de Investiții în incapacitate de plată, în succesiunea în care apărut în timp și în cadrul raportului de cauzalitate cu efectele generate, au fost stabilite astfel:

În mod cert, una din principalele cauze care a determinat prăbușirea financiară a Fondului Național de Investiții a constituit-o diminuarea numărului unităților de fond aflate în circulație, fapt ce a avut ca efect direct creșterea nereală a valorii unității de fond, în raport de care s-au efectuat răscumpărările și care a generat plata unor sume de bani în plus, necuvenite, din fondurile investitorilor Fondului Național de Investiții.

Diminuarea numărului unităților de fond aflate în circulație a avut loc în toată perioada de funcționare a Fondului, contribuind la majorarea artificială a valorii unității de fond, în mărime relativă și ca număr de ori, astfel:

- la 31 decembrie 1996, cu 136 % sau de 1,36 ori;

- la 31 decembrie 1997, cu 250 % sau 2,50 ori;

- la 31 decembrie 1998, cu 169 % sau de 1,69 ori;

- la 31 decembrie 1999, cu 218 % sau de 2,18 ori;

- în luna mai 2000, cu 242 % sau de 2,42 ori.

Diminuarea numărului unităților de fond aflate în circulație nu s-a materializat prin modificarea directă a acestuia, ci ca urmare a stabilirii prealabile a valorii unității de fond, în raport de care se determina numărul unităților de fond aflate în circulație, număr ce a fost în permanență mult mai mic decât cel înregistrat în baza de date a Fondului Național de Investiții.

Obligația furnizării zilnice de informații cu privire la numărul unităților de fond aflate în circulație către administratorul Fondului revenea, conform contractului, societății de distribuire S.C. "G." S.R.L.

La rândul său, S.C. "S.I." S.A. avea obligația printre altele, de a ține o evidență strictă a membrilor Fondului Național de Investiții, a conturilor individuale ale acestora și de a calcula zilnic prețul de emisiune al titlurilor de participare, pe care să-l afișeze la sediile Fondului, a băncii de depozitare și a societății de administrare, precum și să-l publice într-un cotidian de largă circulație.

Tot S.C. "S.I." S.A. ca societate de administrare, prin președintele desemnat, avea obligația să raporteze săptămânal către C.N.V.M. structura de portofoliu a Fondului Național de Investiții, numărul unităților de fond aflate în circulație și valoarea unitară a unei unități de fond.

O altă cauză importantă care a determinat intrarea Fondului Național de Investiții în incapacitate de plată a constituit-o reevaluarea nejustificată a acțiunilor aflate în portofoliul Fondului.

Reevaluările s-au efectuat fără elaborarea unei documentații economico-financiare care să justifice o astfel de acțiune și cu încălcarea Legii contabilității nr. 82/1991.

Ca urmare a reevaluării acțiunilor din portofoliul Fondului Național de Investiții, valoarea activelor Fondului s-a majorat în mod nejustificat cu 1.453.521.844.546 RON, sumă cu care s-a majorat în mod nereal valoarea unității de fond F.N.I. în raport de care s-au efectuat răscumpărările până la căderea Fondului, operațiune prin care s-a produs o pagubă pentru Fond, de aceeași valoare.

Pe baza înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală, experții contabili desemnați au stabilit dinamica efectuării acestor reevaluări, care se prezintă astfel (soldul Contului 2678):

- 292.831.013.223 RON, la data de 31 august 1998 (la predarea gestiunii Fondului Național de Investiții către inculpata V.I.M.);

- 579.965.091.989 RON, la data de 31 decembrie 1998;

- 1.453.521.844.546 RON, la data de 31 decembrie 1999, din care suma de 667.162.627.687 RON s-a înregistrat numai în luna decembrie 1999.

Obligația elaborării documentației economico-financiare impusă de operațiunea de reevaluare a acțiunilor din portofoliul Fondului Național de Investiții revenea S.C. "S.I." S.A. în calitate de societate de administrare, documentație care nu s-a găsit în arhiva acesteia, singurul element de referință constituindu-l raportările săptămânale, și acelea incomplete, transmise la C.N.V.M., semnate de către conducătorul S.C. "S.I." S.A.

S-a practicat majorarea scriptică a lichidităților Fondului Național de Investiții, respectiv a disponibilităților aflate în casă sau la bancă care se raportau săptămânal și periodic, trimestrial, semestrial și anual, la C.N.V.M., cu valori superioare față de valoarea reală a acestora, așa cum era reflectată în contabilitatea Fondului.

Efectul modificărilor scriptice a lichidităților Fondului Național de Investiții s-a materializat în:

- majorarea nereală a valorii unității de fond, element de calcul pentru stabilirea sumelor reprezentând răscumpărări de unități de fond efectuate de către investitorii Fondului Național de Investiții, având drept consecință încasarea de către aceștia a unor sume de bani necuvenite, care reprezintă prejudiciu adus Fondului;

- creșterea nereală a nivelului de lichiditate al Fondului Național de Investiții impus prin art. 36 din Regulamentul nr. 9/1996 (minimum 30 % din valoarea activelor).

Dinamica efectuării acestor modificări se prezenta astfel:

- 24.340.235.000 RON la data de 12 mai 1998, prin modificarea valorii sumelor aflate în tranzit;

- 24.841.500.163 RON la data de 31 august 1998 - când gestiunea Fondului Național de Investiții a fost preluată de inculpata V.I.M., de unde a rezultat că modificarea anterioară s-a menținut, aproximativ, la același nivel;

- 195.916.274.450 RON la data de 31 decembrie 1998;

- 364.306.363.258 RON la data de 31 ianuarie 1999;

- 920.031.698.326 RON la data de 30 noiembrie 1999, la predarea gestiunii Fondului Național de Investiții către inculpatul B.G.;

-1.015.881.911.554 RON la data de 31 decembrie 1999;

-1.037.862.305.347 RON la data de 31 ianuarie 2000;

-1.129.932.513.326 RON la data de 29 februarie 2000;

- 1.242.532.446.012 RON la data de 31 martie 2000;

- 1.284.130.982.559 RON la data de 30 aprilie 2000 (ultima raportare la C.N.V.M.).

Din această prezentare a rezultat că paguba totală creată în fondurile Fondului Național de Investiții prin majorarea nereală a volumului lichidităților, acumulată în timp, a fost în data de 30 aprilie 2000, de 1.284.130.982.559 RON, conform raportului de expertiză.

În raportările periodice transmise de conducerea S.C. "S.I." S.A. către C.N.V.M., valoarea disponibilităților bancare a fost inclusă în grupa denumită "lichidități" în care au fost consemnate atât disponibilitățile bănești din conturile bancare ale Fondului, cât și disponibilitățile bănești aflate în casieria societății și la agențiile teritoriale. S-a menționat că diferența dintre nivelul lichidităților evidențiat în contabilitatea Fondului Național de Investiții și cel raportat la C.N.V.M. era mai redus în lunile iulie și august 1999, față de celelalte luni - respectiv, în proporție de 4,4 ori și 7,4 ori, ca urmare a faptului că în luna iulie 1999 a fost încasată de la C. suma de 250 miliarde RON pentru achiziționarea de unități de fond ale Fondului Național de Investiții.

În restul lunilor, aceste lichidități au fost majorate nereal, ceea ce a condus la creșterea artificială a valorii unității de fond, în raport de care s-au făcut răscumpărările în perioadele respective și a permis investitorilor cu răscumpărări masive, să încaseze sume în plus, în defavoarea investitorilor care au rămas cu unități de fond în sold, nerăscumpărate.

Toate plasamentele în acțiuni cotate efectuate de S.C. "S.I." S.A. în numele Fondului Național de Investiții s-au realizat prin S.C. "G." S.A.

În acest scop, în data de 1 iunie 1997, a fost încheiat Contractul de Administrare de Portofoliu între S.C. "S.I." S.A. - în calitate de administrator al Fondului Național de Investiții, reprezentat de inculpatul P.M., președinte-director general și S.C. "G." S.A., reprezentată de inculpatul P.N., director - general.

Obiectul contractului îl constituia administrarea de către S.C. "G." S.A., în cont discreționar, a unui portofoliu de valori mobiliare, incluzând drepturile aferente sau derivând din acestea, cu posibilitatea de remitere a acestor valori mobiliare fără autorizarea expresă a clientului, pentru tranzacțiile efectuate.

Durata contractului era de trei ani, iar prețul acestuia îl reprezenta un comision de 2 %, aplicat fiecărei tranzacții executate pe piața de capital reglementată (Bursa de Valori București).

Valoarea contabilă a plasamentelor în astfel de active a fost în sumă totală de 105.242,6 milioane RON, din care 22.808,1 milioane RON s-au tranzacționat prin Bursa de Valori, iar 82.434,5 milioane RON, prin R., valori mobiliare care se mai aflau în sold în 31 mai 2000.

Prin tranzacționarea acțiunilor cotate la Bursa de Valori București și R., s-a înregistrat în permanență diminuarea valorii de cumpărare a acestora, ca urmare a preluării și reflectării în valoarea de tranzacționare a efectelor ineficientei activităților economice desfășurate de societățile emitente ale acțiunilor în cauză.

Aceste plasamente nu au adus niciun venit investitorilor Fondului Național de Investiții, întrucât valoarea de piață a acestor acțiuni, per total, a scăzut în permanență, ca urmare a recoltării acestora pe piața de capital reglementată, diferențele care au afectat fondurile F.N.I. în perioada 1998 - mai 2000, fiind în sumă de 61.154,5 milioane RON, din care 16.417 milioane RON aferente acțiunilor tranzacționare prin Bursa de Valori București și 44.737,5 milioane RON prin R.

După prăbușirea Fondului Național de Investiții, survenită în mai 2000, activele Fondului au suportat noi diminuări, ca urmare a intrării în faliment a unor societăți comerciale emitente ale acțiunilor aflate în portofoliul Fondului Național de Investiții, acțiuni care nu au putut fi valorificate. Pierderile înregistrate s-a ridicat la suma de 4.067.728.191 RON, din care 1.371.202.924 RON aferentă acțiunilor tranzacționate prin Bursa de Valori București și 2.696.525.267 RON prin R. (conform raportul de expertiză contabilă judiciară).

Pierderile înregistrate prin plasamentele efectuate în acțiuni cotate, în sumă de 61.154,5 milioane RON, a reprezentat efectul modului de acționare a pieței de capital reglementată și a reflectat riscul asumat de către investitor - societatea de administrare - la efectuarea unor astfel de plasamente, risc asumat și de investitorii Fondului Național de Investiții la subscrierile în unitățile de fond și de care au luat cunoștință din Prospectul de ofertă publică continuă.

Din expertizarea înscrisurilor anexate la Raportul de control executat de Banca Națională a României la B.C.R. sector 5 București, s-a constatat că unele sume virate din fondurile Fondului Național de Investiții, respectiv 3 miliarde RON în data de 16 iunie 1997, pentru tranzacționare pe O.T.C. (R.) și 2 miliarde RON în data de 10 aprilie 1998, pentru tranzacționare la Bursa de Valori București, au fost folosite în alte scopuri, contrar prevederilor Regulamentului nr. 3/1996 al C.N.V.M., prin virarea acestora la subscrieri în unități de fond a sumei de 3 miliarde RON, pentru care s-au răscumpărat unități de fond în valoare totală de 23.741.680.200 RON, sumă încasată fără justă cauză de S.C. "G." S.A., iar într-un alt cont al S.C. "G." S.A. - în contul curent, de unde s-a achitat un imobil achiziționat de la numitul A.V., în sumă de 1,3 miliarde RON, de unde a rezultat că societatea de distribuție a utilizat în interes propriu suma de 2 miliarde RON încasată de la F.N.I.

Ordinele de plată pentru cele două sume virate din fondurile F.N.I. au fost semnate de inculpatul P.N.

S.C. "S.I." S.A., în calitate de administrator al Fondului Național de Investiții, a folosit piața de capital nereglementată ca principal mijloc de plasare a fondurilor investitorilor F.N.I., obținute din subscrierile efectuate în unitățile de fond achiziționate, în special, din a doua jumătate a anului 1998.

Societatea de administrare, așa cum s-a menționat anterior, avea obligația să se încadreze în prevederile art. 27 lit. d) din O.G. nr. 24/1993, care limitau la 2% din valoarea activelor nete încorporate în acțiuni necotate, emise de către un singur emitent sau 10 % în acțiuni necotate, emise de orice număr de emitenți.

Valoarea contabilă a plasamentelor în acțiuni necotate a fost în data de 31 mai 2000, în sumă totală de 352.061.792.820 RON, astfel: S.C. "I.E." S.A. - 326.228.041.000 RON; Banca Internațională a Religiilor -8.722.504.820 RON; S.C. "C.G." S.A. - 5.000.000.000 RON; "M.B." S.A. - 4:142.252.000 RON; S.C. "M." S.A. - 2.760.000.000 RON; S.C. "B.T" S.A. - 2.488.410.000 RON; Registrul Român al Acționarilor - 2.574.000.000 RON; S.C. "L.P." S.A. - 146.585.000 RON;

Ponderea acțiunilor necotate în activele nete ale Fondului a fost pe toată perioada de funcționare a Fondului Național de Investiții superioară limitei maxime de 10 %, după cum urmează:

- 31 decembrie 1996 - în procent de 74,55 % din activul net, acțiunile S.C. "I.E." S.A. reprezentând 16,70 % din acest activ;

- 31 decembrie 1997 - în procent de 70,50 % din activul net al Fondului Național de Investiții, din care 42,50 % îl reprezentau acțiunile S.C. "I.E." S.A.;

- 31 decembrie 1998 - în procent de 63,50 % din activul net, 60,00 % reprezentând acțiuni ale S.C. "I.E." S.A.;

- 31 decembrie 1999 - în procent de 41,30 %, acțiunile reprezentând S.C. "I.E." S.A. reprezentând 41,30 % din activul net;

S-a observat că administratorul Fondului Național de Investiții, S.C. "S.I." S.A., în loc să diversifice structura portofoliului de active, a manifestat o concentrare deosebită asupra acțiunilor materializate și, în special, pentru S.C. "I.E." S.A. De subliniat că sumele evidențiate ca fiind investiții ale Fondului Național de Investiții în acțiunile S.C. "I.E." S.A. și plătite de regulă în numerar sunt de 23,3 ori mai mari decât capitalul social al acestei societăți.

Acțiunile emise de S.C. "I.E." S.A. au fost achiziționate, în principal, de la persoane fizice care dețineau astfel de acțiuni, după cum urmează:

a. Prin Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din data de 28 noiembrie 1997 S.C. "S.I." S.A., reprezentată prin inculpatul P.M., în calitate de președinte - director general, a achiziționat de la numitul Ș.A. un număr de 4.538 acțiuni, la prețul de 145.000 RON/acțiune, în valoare totală de 658.010.000 RON.

La data respectivă, aceste acțiuni se ofertau pe piața reglementată la prețuri cuprinse între 120.000 - 200.000 RON, așa cum a rezultat din ziarul "B." din data de 15 octombrie 1997, publicație folosită - de regulă - pentru publicarea și comunicarea prețurilor la care se tranzacționau acțiunile necotate care circulau pe piața nereglementată din România.

La controlul efectuat de către Direcția Generală de Control Fiscal - nota de constatare nr. 461.302 din 10 august 2000, nu s-au prezentat documente de gestiune în care să se menționeze seriile și numerele acțiunilor cumpărate în baza acestui contract. De altfel, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nici nu a fost înregistrat la S.C. "S.I." S.A.

În declarația dată, numitul Ș.A., salariat al S.C. "I.E." S.A., a menționat că s-a prezentat la unitate un "broker"., care și-a manifestat dorința să cumpere acțiuni. În consecință, a adunat de la colegii de serviciu în jur de 4.500 acțiuni, pe care i le-a înmânat acestuia, primind în schimb suma totală de 450.000.000 RON, în numerar (100.000 RON/acțiune). Acesta a mai declarat că semnătura de pe contract nu-i aparține. A rezultat astfel între prețul real plătit vânzătorului acțiunilor și cel înregistrat la S.C. "S.I." S.A.'o diferență în plus de 208.000.000 RON.

b. Prin contractul de cesiune acțiuni din data de 20 octombrie 1999 încheiat de S.C. "S.I." S.A., reprezentată de inculpata V.I.M., președinte director-general, s-a achiziționat de la numitul I.G. un pachet de 7.760 acțiuni ale S.C. "I.E." S.A., la prețul de 800.000 RON/acțiune, pentru o valoare totală de 6.208.000.000 RON.

Această sumă a fost plătită în numerar, prin casierie, cu dispoziție de plată.

Pentru prețul convenit, nu s-au prezentat înscrisuri elaborate în cadrul S.C. "S.I." S.A., prin care să se argumenteze modul de stabilire a prețului, de 160 ori mai mare decât valoarea nominală a unei acțiuni (5.000 RON/acțiune).

De asemenea, contractul nu a fost înregistrat la S.C. "S.I." S.A., iar adresa vânzătorului, respectiv București.

5. Prin ordonanța procurorului nr. 108/P/2003 din data de 18 septembrie 2003 s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului nr. 260/P/2000 la data de 1 iunie 2000 asupra a 433.016 acțiuni deținute de Fondului Național de Investiții la S.C. I.S. S.A. în vederea închiderii și delistării acestei societăți. De asemenea, s-a dispus ridicarea sechestrului instituit asupra mijloacelor fixe și obiectelor de inventar deținute de S.C. S.I. S.A. și Fondul Național de Investiții în scopul valorificării acestora. S-a luat măsura depunerii sumelor de bani obținuți din vânzarea acțiunilor S.C. I. S.A., mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar în contul deschis la B., conform dispozițiilor Ordonanței nr. 108/P/2003 din data de 11 august 2003 și menținerea măsurilor asigurătorii asupra sumelor de bani aflate în cont.

6. Prin Ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 108/P/2003 din data de 23 decembrie 2003 a fost admisă plângerea formulată de Asociația Investitorilor Păgubiți CEC - Fondului Național de Investiții împotriva rezoluției cu același număr din data de 22 noiembrie 2003, dispunând ridicarea parțială a măsurii asigurătorii instituite asupra conturilor Fondului Național de Investiții - S.C. S.I. S.A. existent la banca B. sector 5 până la concurența sumei de 62.304.603.155 RON, obligând S.C. S.I. S.A. la plata sumei către 376 de investitori conform Sentinței civile nr. 73 din 30 iunie 2003 a CAB, secția a V-a comercială, definitivă prin Decizia civilă nr. 5051 din 11 decembrie 2003 a ÎCCJ - secția comercială. S-a menținut măsura asigurătorie asupra diferenței rămase în cont.

7. Prin Ordonanța procurorului nr. 108/P/2003 din data de 19 ianuarie 2004 s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului nr. 260/P/2000 la data de 1 iunie 2000 asupra acțiunilor aflate în portofoliul Fondului Național de Investiții, dispunând vânzarea acestora prin B. și R. (acțiunile cotate) și prin intermediul unei societăți autorizate de CNVM (acțiunile necotate). S-a dispus ca banii astfel obținuți să fie depuși în contul existent la banca B., înființat conform Ordonanței din 11 august 2003, fiind menținută măsura asigurătorie asupra sumelor de bani existente în cont.

Analizând dispozițiile procesual penale incidente în materie instanța de rejudecare a constatat faptul că potrivit disp. art. 163 C. proc. pen.: "măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei (...)".

Având în vedere cele menționate instanța de fond în rejudecare a constatat că Fondul Național de Investiții nu are în cauză niciuna dintre cele trei calități impuse de norma procesual penală anterior menționată. De altfel, s-a constatat că Fondul Național de Investiții nu are personalitate juridică, reprezentând un fond deschis de investiții constituit ca urmare a încheierii unui contract de societate civilă, astfel cum se stipulează în art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 24/1993.

În opinia instanței, în cauză nu a fost vorba despre o măsură asigurătorie prev. de art. 163 C. proc. pen., ci de o măsură de indisponibilizare în vederea conservării substanței unor bunuri ce interesează justa soluționare a cauzei, măsură reglementată de disp. art. 110 C. proc. pen., potrivit cărora "obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă sunt dintre acelea arătate în art. 165 alin. (2) și dacă nu este cazul a fi restituite, se conservă sau se valorifică potrivit dispozițiilor acelui articol.". De asemenea potrivit art. 165 C. proc. pen. "Organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, putând recurge în caz de necesitate și la experți.

Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre prețioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă și de muzeu, colecțiile de valoare, precum și sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu.

Bunurile perisabile se predau unităților comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activității, care sunt obligate să le primească și să le valorifice de îndată. (...)

Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului.

Sumele de bani rezultate din valorificarea făcută potrivit alin. (3) și (7), precum și sumele de bani ridicate potrivit alin. (2), se consemnează, după caz, pe numele învinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziția organului care a dispus instituirea sechestrului, căruia i se predă recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.

Dacă există pericol de înstrăinare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putându-se numi un custode.".

Tribunalul a constatat că prin serviciul registratură la data de 18 iunie 2012 a fost depusă la dosarul cauzei cererea numitei P.E.L. de constituire ca parte civilă în procesul penal cu suma de 9.822 RON reprezentând contravaloarea a 947 unități de fond.

Referitor la admisibilitatea acțiunii civile formulate în cauză instanța în rejudecare a constatat că prin Decizia nr. 164/A/18 iunie 2008 a Curții de Apel București a fost respins apelul părții civile P.E.L., soluția primei instanțe rămânând definitivă prin neexercitarea recursului.

Tribunalul a constatat faptul că potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. S-a remarcat că norma procesual penală anterior menționată vizează ipoteza în care acțiunea civilă urmează a fi soluționată ulterior soluționării definitive a acțiunii penale, neprezentând importanță dacă aceasta a fost alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal însă din diferite cauze, e.g. disjungere, rejudecare, soluționarea concomitentă nu a fost posibilă sau acțiunea civilă a fost introdusă în fața instanței civile, judecata fiind suspendată până la rezolvarea definitivă a cauzei penale.

În consecință s-a constatat faptul că, în ceea ce privește acțiunea penală îndreptată împotriva inculpaților, s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, în cuprinsul hotărârilor judecătorești anterior menționate următoarele:

1. În ceea ce o privește pe inculpata V.M.I. s-a reținut faptul că în baza O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994, a înființat în anul 1995 Fondul Național de Investiții.

Urmărirea aplicării dispozițiilor legale a revenit inițial Agenției de Valori Mobiliare, devenită ulterior Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, prin Legea nr. 52/1994.

Prin art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 24/1993 s-a dat posibilitatea persoanelor fizice și juridice să poată constitui, în baza autorizării prealabile a Agenției Valorilor Mobiliare, printr-un contract de societate civilă, un fond deschis de investiții, fără personalitate juridică.

Membrii inițiali (fondatori) ai unui fond deschis de investiții aveau obligația încheierii unui contract de administrare a acestuia cu o societate autorizată de administrare a investițiilor (art. 7 alin. (1)).

Printre condițiile autorizării prealabile a unui fond de investiții se numără existența contractului de administrare și alegerea, de această dată, de către societatea de administrare a investițiilor, a unei societăți de depozitare [art. 9 lit. c) și d)].

Potrivit art. 20 anterior oricărei oferte publice de titluri de participare ale unui fond deschis de investiții, o societate de administrare a investițiilor va elabora, pe răspunderea S.A. exclusivă, un prospect. La alin. (3) al aceluiași text normativ, se precizează că "... prospectul va conține toate informațiile necesare pentru ca investitorul potențial să poată evalua calitățile investiției în respectivele valori mobiliare și pentru a ajunge la o decizie rațională privind oferta publică. Prospectul va avea forma și va conține cel puțin toate informațiile cerute de reglementările Agenției Valorilor Mobiliare ...". Conform alin. (4) el va include textul contractului și reglementările fondului. Alin. (5) obligă supunerea conținutului prospectului aprobării Agenției Valorilor Mobiliare, înainte de a iniția orice ofertă publică pentru respectivele valori mobiliare.

Art. 21 din ordonanță obligă ca în termen de 60 zile de la data încheierii perioadei de raportare, societățile de administrare a investițiilor - pentru fiecare fond de investiții - vor elabora, vor prezenta, vor publica și vor distribui fiecărui deținător de titluri de participare următoarele rapoarte:

a) un raport anual, inclusiv situații financiare certificate de cenzori, raportul integral al cenzorilor la raportul anual, situații detaliate privind investițiile, precum și modificări ale situației titlurilor de participare în cursul perioadei de participare;

b) un raport semestrial și situații similare celor de la lit. a) de mai sus;

c) rapoarte trimestriale și situații financiare ca cele de la lit. a) de mai sus, necertificate de cenzorii independenți autorizați, inclusiv situații reflectând în detaliu poziția investițiilor de portofoliu, precum și modificări în perioada de raportare ale poziției de titluri de participare.

Art. 24 arată că "Nicio persoană fizică sau juridică, inclusiv cele implicate, așa cum sunt definite în art. 2 lit. f) al O. G. nr. 18/1993 ... nu va dobândi titluri de participare într-un fond deschis de investiții ... dacă, drept rezultat al unei astfel de dobândiri, respectiva persoană fizică sau juridică deține mai mult de 5% din totalitatea titlurilor de participare aflate în circulație la un astfel de fond".

Art. 27 precizează, că "Investițiile în valori mobiliare ale unui fond de investiții ...vor fi diversificate într-un astfel de mod încât ele să nu depășească nici una din următoarele limite:

a) 10% din totalul valorilor mobiliare emise de un singur emitent și aflate în circulație;

b) ...

c) 5% din valoarea activelor sale nete în valori mobiliare, emise de un singur emitent, înscrise la cota bursei de valori, aflate în circulație sau, după caz, garantate de către un asemenea emitent;

d) 2% din valoarea activelor sale nete în valori mobiliare emise de către un singur emitent, aflate în circulație sau, dacă este cazul, garantate de un singur emitent, ale cărui valori mobiliare nu sunt înscrise la cota bursei de valori, în sensul art. 26 lit. c);

e) 10% din valoarea activelor sale nete în valori mobiliare emise de către orice număr de emitenți, aflate în circulație sau, dacă este cazul, garantate de orice număr de emitenți ale căror valori nu sunt înscrise la cota bursei de valori, în sensul definit la art. 26 lit. c).

Societățile de administrare a investițiilor au fost înființate ca și societăți pe acțiuni, cu autorizarea prealabilă a Agenției Valorilor Mobiliare care verifică:

- contractele de societate, statutele și eventualele amendamente la acestea;

- reglementările interne și eventualele amendamente la acestea;

- contractul de societate și reglementările interne ale fondurilor deschise de investiții aflate în administrarea lor și eventualele amendamente la acestea;

- prospectul pentru oferta publică de valori mobiliare emise de către fondurile deschise de investiții ... funcționând în baza unui contract de administrare;

- modificări în structura proprietății societății de administrare, care implică 5% sau mai mult din capitalul subscris;

- modificări în structura conducerii și a societății de administrare a investițiilor;

- alte documente, evenimente sau situații pe care Agenția Valorilor Mobiliare le poate determina prin reglementări (art. 31 - 32 din O.G. nr. 24/1993).

Art. 34 precizează că societățile de administrare a investițiilor vor desfășura activitatea de administrare a fondurilor deschise de investiții ... ca activitate exclusivă, fiind interzisă orice altă activitate.

Art. 36 din același act normativ interzice societăților de administrare a investițiilor să îndeplinească vreuna din funcțiile societății de depozitare, fiind obligată să acționeze independent de interesele acționarilor săi, în interesul exclusiv al investitorilor în fondurile deschise de investiții aflate în administrarea sa.

Conform art. 38 este interzis societăților de administrare a investițiilor să dobândească sau dețină valori mobiliare sau titluri emise de fondurile de investiții aflate în administrarea sa.

Art. 40 obligă societățile de administrare a investițiilor să încredințeze, spre păstrare, cu avizul Agenției Valorilor Mobiliare și pe bază de contracte, activele fondurilor deschise de investiții pe cale administrează, societăților de depozitare.

La rândul lor societățile de depozitare pentru fondurile deschise de investiții sunt constituite sub forma societăților pe acțiuni, cu autorizarea prealabilă a Agenției Valorilor Mobiliare (art. 41).

Ca și activități ce pot fi desfășurate de către societățile de depozitare, art. 42 menționează printre altele calcularea și publicarea valorii activelor nete ale fondurilor de investiții, prelucrarea cererilor de răscumpărare pentru titlurile de participare ale fondurilor deschise de investiții [lit. d) și h)].

Articolul 44 interzice categoric exercitarea funcțiilor unei societăți de depozitare și a unei societăți de administrare a investițiilor de către aceeași persoană juridică. Pe de altă parte societatea de depozitare are interdicție de a dobândi valori mobiliare emise sau garantate de către societatea de administrare a investițiilor a cărei depozitară este.

Alin. 4 din același text normativ interzice societății de depozitare orice alte activități decât cele corespunzând acestei funcții cu excepția celor care desfășoară activități conform Legii nr. 33/1991 și au înscris în obiectul de activitate și o asemenea funcție.

Schimbarea societății de depozitare de către societatea de administrare a investițiilor este supusă aprobării prealabile a Agenției Valorilor Mobiliare (art. 46 alin. (2)).

Prin Legea nr. 52/1994 a fost reglementat statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare care este o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică (art. 5), fiind compusă din 5 membrii, inclusiv președintele și vicepreședintele, aceștia fiind numiți și revocați în ședința comună a Camerelor Parlamentului (art. 8 alin. (1)), mandatul fiecăruia fiind de 5 ani (art. 9). Președintele este reprezentatul de drept al autorității, în lipsa acestuia reprezentarea legală fiind preluată de către vicepreședinte (art. 11 alin. (1) și (2)).

C.N.V.M. deliberează valabil în prezența a cel puțin 3 dintre membrii săi, inclusiv președintele sau în absența acestuia, vicepreședintele, hotărârile fiind adoptate cu votul majorității membrilor prezenți, în caz de balotaj, votul președintelui sau vicepreședintelui fiind decisiv (art. 11 alin. (3) și (4)).

C.N.V.M. își stabilește prin regulamentele sale interioare structura organizatorică, atribuțiile de conducere și de execuție ale personalului său (art. 13 alin. (3)).

Art. 25 stabilește că "Orice ofertă publică de valori mobiliare necesită, înainte de publicarea prospectului său, autorizarea C.N.V.M."

C.N.V.M.- ul este instituția care stabilește informațiile din prospectul de ofertă și cazurile în care acestea vor trebui și certificate de către cenzorii externi ai emitentului (art. 26). Prin art. 28 din lege, C.N.V.M.-ul are posibilitatea de a dispune verificarea evidențelor, conturilor și a altor surse de date ale emitentului ... ale cenzorilor societății de valori mobiliare angajate precum și a persoanelor implicate, în scopul respectării reglementărilor privind conținutul, modul de prezentare și de distribuire a prospectului (art. 28), decizia S.A. de autorizare a emiterii prospectului certificând regularitatea ofertei în privința exigențelor legii și ale normelor adoptate în aplicarea acesteia (art. 29 alin. (4)).

În ceea ce privește protecția investitorilor, Cap. 6 din Legea nr. 52/1994 a arătat că aceștia au dreptul de acces la informație certă, corectă, suficientă și făcută publică la momentul oportun privind valorile mobiliare, emitenților și activitatea acestora pe piață, reglementările specifice fiind elaborate de către C.N.V.M. (art. 79).

Tot C.N.V.M.-ul a stabilit informațiile minimale pe care trebuie să le cuprindă prospectul de ofertă de valori mobiliare (art. 80).

În art. 81 și 82 sunt reglementate obligativitatea rapoartelor semestriale și anuale ale emitenților de valori mobiliare oferite public care vor fi distribuite investitorilor, acestea fiind elaborate pe baza aplicării principiilor de contabilitate general acceptate și verificate de cenzori externi independenți înregistrați la C.N.V.M. Tot această instituție poate reglementa și elaborarea, prezentarea, distribuirea și publicarea unor rapoarte trimestriale.

Obligatoriu art. 93 stabilește că situațiile financiare anuale vor fi verificate și certificate de către cenzori externi independenți.

Prin art. 121 s-a prevăzut încetarea activității Agenției Valorilor Mobiliare odată cu înființarea C.N.V.M.-ului, adică la data de 10 septembrie 1994.

Regulamentul nr. 9/1996 emis de C.N.V.M. reglementează constituirea și funcționarea fondurilor deschise de investiții, societăților de administrare și societăților de depozitare.

Cap. I reglementează constituirea și funcționarea fondurilor deschise de investiții, dezvoltând conținutul minim și forma contractului de societate civilă, organele reprezentative în art. 19 arătându-se obligațiile Consiliului de încredere care constau în:

- revederea periodică a rapoartelor și tranzacțiilor efectuate în numele fondului;

- revederea rapoartelor întocmite de către cenzorii externi independenți;

- întâlniri periodice cu consiliul de administrație al societății de administrare.

În cadrul conținutului minim, al reglementărilor interne ale unui fond deschis de investiții, art. 24 înscrie autorizarea societății de administrare a fondului să încheie un contract cu societatea de depozitare; obiectivele de investiții ale fondului și procedurile de desfășurare a activității, în vederea atingerii lor; autorizarea societății de administrare să angajeze un cenzor extern independent pentru fond; metoda de calcularea a valorii activelor nete ale fondului.

Art. 27 arată că la cererea prin care se solicită autorizația funcționării fondului deschis de investiții se mai cer pe lângă alte documente și contractul încheiat între societatea de administrare a fondului și societatea de depozitare, în original, prospectul în 2 exemplare.

Potrivit art. 34 pct. 4 lit. f) din Regulamentul nr. 9/1996 "Fondurile deschise de investiții ... pot dobândi și deține investiții numai în:

4. titluri de valoare ale societăților persoane juridice române (... biletul la ordin, etc), numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

d. niciun titlu de valoare să nu depășească scadența de 90 zile;

f. să nu fie acceptat niciun titlu de valoare al unei societăți în care ... societatea lor de administrare sau o persoană afiliată lor are o participare directă sau indirectă mai mare de 5%".

Același Regulament, prin art. 36, interzice societăților de administrare a unui fond de investiții să acorde împrumuturi în contul fondului respectiv.

Art. 44 stabilește că orice material publicitar înainte de a putea fi publicat și distribuit oricărei persoane, trebuie supus avizării C.N.V.M.

În situația în care C.N.V.M.-ul a constatat că valoarea activelor nete ale unui titlu de participare nu poate fi determinată corect sau poate fi determinată numai cu potențiale urmări negative pentru titlurile rămase, suspendă dreptul de răscumpărare a titlurilor de participare ale unui fond deschis de investiții (art. 47).

Distribuirea de titluri de participare ale unui fond deschis de investiții se face prin societăți de valori mobiliare sau prin bănci, altele decât cele care îndeplinesc funcții de depozitare pentru respectivul fond deschis de investiții în baza contractelor de distribuire.

În Cap.2 din Regulamentul nr. 9/1996 au fost reluate obligația rapoartelor trimestriale, semestriale și anuale ale societăților de administrare de investiții către C.N.V.M., Consiliul de încredere al fondului și investitori, cu excepția celor trimestriale, acestea trebuind certificate de cenzori externi independenți.

De asemenea în același regulament la capitolul privind societățile de depozitare se arată în art. 1 alin. (2) lit. a) că obiectul de activitate al acestora este exclusiv și constă în desfășurarea de activități de depozitare, fiind în prealabil autorizate de către C.N.V.M. (art. 2). Au fost exceptate de la exclusivitatea obiectului de activitate, băncile (art. 12) care însă au avut autorizarea prealabilă a C.N.V.M.- ului și avizul B.N.R.

Acestea au deținut fizic toate activele fondului (art. 23), fiind obligată să înregistreze, verifice, monitorizeze și controleze toate aceste active. În art. 28 societatea de depozitare primește copii de pe toate contractele cu privire la achiziționarea, vânzarea, deținerea și/sau transferul de acțiuni făcută de o societate de administrare în numele unui fond deschis de investiții. Apoi au fost detaliate prelucrarea și evidența titlurilor de participare, eliberarea activelor, activitățile interzise societății de depozitare.

Art. 43 obligă verificarea periodică, semestrială și anuală de către cenzorii externi independenți a societății de depozitare, rezultatele verificării fiind transmise C.N.V.M.-ului care la rândul său are dreptul să inspecteze toate registrele, înregistrările, conturile, operațiunile și incintele societății de depozitare (art. 44).

Fondul Național de Investiții a fost conceput ca un fond cu emisiune continuă de unități, comercializate în circuit închis între fond și investitori, drepturile de participare și răscumpărarea unităților de fond fiind asigurate prin contractul de societate civilă și dispozițiile Legii nr. 83/1994.

Inițial, Fondul Național de Investiții a fost un fond de creștere, cu un portofoliu bazat pe investiția în piața monetară și în valori mobiliare. Unitățile de fond erau nominative și emise sub formă dematerializată în cont, reprezentând o deținere de capital în active nete ale fondului.

Înființarea acestui fond deschis de investiții - fond mutual - precum și a societății de administrare S.C. S.I. S.A. a fost avizată pentru o funcționare pe durată nedeterminată, de către C.N.V.M. - forul competent - prin Deciziile nr. 159 din 15 septembrie 1995 și nr. 157 din 15 septembrie 1995.

Din punct de vedere conceptual și tehnic, Fondul Național de Investiții a fost realizat de către inculpata V.I.M., care a reprezentat și susținut F.N.I. și respectiv, S.C. S.I. S.A., în etapa de autorizare a lor de către C.N.V.M. (lunile august - septembrie 1995), întrucât aceasta deținea expertiza tehnică și experiența practică în domeniul pieței de valori mobiliare, datorită activității desfășurate anterior la "Credit Fond" administrat de societatea "C.".

Calculul valorii activelor nete - conform contractului de administrare încheiat de Fondul Național de Investiții cu S.C. S.I. S.A. - trebuia să se efectueze zilnic de către societatea de administrare, scăzându-se din activul total, datoriile totale.

Astfel, valoarea de vânzare a unităților de fond era exprimată prin prețul de emisiune, determinat pe baza activelor nete ale Fondului, relația de calcul fiind:

Preț de emisiune

evaluat al zilei precedente

=

Valoarea activului

Număr unități de fond din ziua precedentă

Membrii Fondului Național de Investiții beneficiau de toate drepturile conferite de posesia unităților de fond din momentul încasării contravalorii acestora de către societatea de administrare - S.C. S.I. S.A., calitatea de membru (deținerea de unități) fiind atestată prin carnetul de investitor, confirmările de sold, ordinele de plată și alte acte doveditoare de achiziționări și achitări către Fond a contravalorii titlurilor de participare.

Drepturile și obligațiile membrilor Fondului Național de Investiții au fost înserate în Prospectul de ofertă publică continuă, prima obligație a acestora fiind aceea de a studia prospectul de emisiune - o analiză cu caracter individual esențială în adoptarea hotărârii de a deveni investitor - conținutul prospectului fiind determinant în raport cu opțiunea de a deveni membru viitor al Fondului.

Hotărâtor în luarea hotărârii de a deveni membru al Fondului Național de Investiții - pe lângă altele, menite să asigure investitorii că-și asumă un risc rezonabil - a fost mențiunea finală a Cap. 6 al Prospectului, ce se referea la factorii de risc, potrivit căreia "capitalul inițial investit, respectiv, suma subscrisă la cumpărarea de unități de fond, se va returna în orice condiții depunătorului".

Avantajele aparente pe care le prezenta subscrierea în unități de fond ale Fondului Național de Investiții și garantarea restituirii sumelor investite inițial au fost de natură să atragă un mare număr de depunători din toată țara, de la înființare și până la data sistării activității acestuia (24 mai 2000) fiind emise un nr. de 318.413 carnete de investitor.

În medie, în fiecare județ (exclusiv Municipiul București) s-au emis 7.963 carnete de investitor.

Persoanele fizice și juridice au investit prin cumpărarea de unități de fond, în întreaga perioadă de la înființarea Fondului Național de Investiții și până în data de 24 mai 2000, suma totală de 7444,6 miliarde RON, subscrierea medie pe județ (excluzând Municipiul București) fiind de 127,8 miliarde RON.

Conform art. 9 din contractul de societate al S.C. S.I. S.A., președintele Consiliului de Administrație reprezintă societatea în raporturile cu terții, iar conducerea curentă a societății era asigurată de directorii executivi, din care un director general, atribuțiile și răspunderile acestora fiind stabilite de către Adunarea Generală a Asociaților.

De asemenea, conform art. 11 din actul constitutiv al S.C. S.I. S.A., conducerea curentă a societății era asigurată de directorul general.

Dispozițiile contractului de societate și al actului constitutiv al S.C. S.I. S.A., sunt transpuse în art. 4.3.1 din Regulamentul de organizare și funcționare, potrivit căruia președintele răspunde de întreaga activitate a societății, activitate care este detaliată în capitolul IV din același act.

În art. 10 sunt enumerate atribuțiile societății de administrare, de a căror corectă aducere la îndeplinire era responsabilă inculpata I.M.V., pe perioada cât aceasta a avut calitatea de președinte-director general, respectiv:

a) întocmirea formalităților legale și a normelor de procedură necesare funcționării în bune condiții a fondului;

b) efectuarea de plasamente din activele fondului și/sau societății de administrare și administrarea portofoliilor de investiții în scopul obținerii de profit pentru investitorii fondului;

c) efectuarea operațiunilor de marketing și publicitate privind promovarea fondurilor și/sau societăților de investiții administrate;

d) ținerea evidențelor privitoare la membrii fondului, activelor și pasivelor fondurilor și/sau societăților de investiții administrate, cheltuielilor și veniturilor fondului și/sau societăților de investiții administrate, operațiunilor de cumpărare și răscumpărare a unităților de fond;

e) contractarea de împrumuturi în numele și contul și/sau societăților de investiții administrate, în limitele legale și fără comisioane;

f) întocmirea de situații trimestriale privind activele și pasivele, veniturile și cheltuielile și modul de derulare a activității și/sau societăților de investiții administrate;

g) calcularea prețului de emisiune al unităților de investiții;

h) calcularea valorii actualizate a unității de investiții și afișarea ei la sediile fondului, băncii de depozitare și la agenții de distribuire și publicarea ei într-un ziar de largă circulație.

Prin contractul de administrare încheiat la data de 10 iunie 1998 Fondul Național de Investiții, în calitate de mandant, a încredințat mandatarei, S.C. S.I. S.A.:

- administrarea investițiilor sale, respectiv utilizarea resurselor atrase de fond; achiziționarea, folosirea valorilor mobiliare și/sau exercitarea, întreținerea drepturilor ce decurg din acestea;

- tranzacționarea valorilor mobiliare din portofoliul fondului;

- îndeplinirea procedurilor de autorizare pentru fond;

- contractarea, utilizarea și restituirea de împrumuturi pentru și în numele fondului;

- analiza, consultanța financiară și de plasamente pentru fond;

- elaborarea politicii și a strategiilor de investiții, elaborarea, prezentarea, publicarea și difuzarea situațiilor și rapoartelor anuale, semestriale și trimestriale privind investițiile din portofoliu și situația titlurilor de participare.

Conform prevederilor Cap. 6, art. 6.1., mandatara era autorizată să realizeze din proprie inițiativă și pe proprie răspundere orice operațiuni aferente activității de administrare și activităților auxiliare și adiacente, astfel cum sunt definite la art. 1 și în limitele reglementărilor C.N.V.M. în realizarea operațiunilor autorizate, mandatara acționa numai în interesul mandantului și lua toate măsurile necesare pentru prevenirea, înlăturarea și limitarea pierderilor.

Aceleași reglementări au fost reluate și în contractul de administrare încheiat la data de 18 august 1999.

De asemenea, Cap. 12 din Prospectul de ofertă publică prevedea că administratorul fondului avea ca obligații:

- întocmirea formalităților legale și îndeplinirea procedurilor necesare funcționării în bune condiții a fondului;

- efectuarea de plasamente din activele fondului și administrarea portofoliilor de investiții în scopul obținerii de profit pentru investitorii fondului;

- ținerea evidenței membrilor fondului, activelor, pasivelor, cheltuielilor și veniturilor fondului, a operațiunilor de vânzare și răscumpărare a unităților de fond;

- contractarea în contul fondului de împrumuturi în limitele Legii nr. 83/1994;

- calcularea zilnică a valorii nete unitare a unităților de fond;

- publicarea și afișarea mărimii unităților de fond la sediile fondului, a băncii de depozitare și a societății de administrare și în cel puțin un ziar de largă circulație;

- întocmirea raportul anual al fondului, pe care îl publică, după avizarea de către comisia de cenzori și de către expertul extern independent.

Cu privire la materialele publicitare difuzate și adresate investitorilor, s-a constatat încălcarea flagrantă a dispozițiilor Titlului III Cap. 3 din Regulamentul nr. 9/1996.

Începând cu luna iunie 1998, S.C. S.I. S.A. nu a mai solicitat avizul C.N.V.M., pentru ca din luna decembrie 1999, avizarea să fie făcută, potrivit legii, de către Uniunea Națională a Organismelor de Plasament (UNOPC) al cărei președinte a fost chiar inculpata V.I.M., până în luna mai 2000.

Inculpata, în materialele publicitare, a menționat în mod nereal că investitorilor li se garantează returnarea în orice situație a sumelor investite, difuzând prin mijloacele mass-media informația privind încheierea unei polițe de asigurare între S.C. O. S.A. și F.N.L, care ar asigura sumele depuse de investitori, deși, în realitate, polița de asigurare și-a încheiat valabilitatea la 01 decembrie 1998, astfel că după această dată depunerile investitorilor nu au mai avut nicio garanție.

Tot pentru sporirea încrederii investitorilor, începând cu luna august 1999, în materialele publicitare a fost folosită sigla S.C. C. Valori Mobiliare, în condițiile în care aceasta a început distribuirea pentru S.C. S.I. S.A. în martie 2000. Deși această societate era independentă de S.C. C. SA, prin denumirea S.A. a indus în eroare investitorii, creând aparența că distribuitorul F.N.I. era chiar C., societate de stat care se bucura de încrederea populației.

Pe toată durata funcționării F.N.I. nu a existat societate de depozitare, deși acest aspect era stipulat prin art. 10 din contractul de societate civilă încheiat la data de 10 august 1998 și art. 7.1. din contractul de administrare din data de 10 iunie 1998, care obliga S.C. S.I. S.A. să încheie contractul cu o societate de depozitare, aspect care în realitate nu a fost adus la îndeplinire. Prin urmare, pe toată perioada cât inculpata s-a aflat la conducerea S.C. S.I. S.A., aceasta a funcționat fără societate de depozitare, contrar dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 24/1993 conform cărora o societate de administrare a investițiilor nu poate îndeplini niciuna din funcțiile atribuite unei societăți de depozitare.

Pe de altă parte, o anumită perioadă de timp, nu a existat o societate de distribuție. Astfel, pentru perioada iunie 1999 - martie 2000, activitatea de distribuire a titlurilor de participare F.N.I. a fost realizată tot de S.C. S.I. S.A.

Contrar prevederilor Regulamentului nr. 9/1996 conform cărora societatea de depozitare stabilea valoarea activelor nete, societatea de distribuire stabilea numărul unităților de fond aflate în circulație, iar societatea de administrare, pe baza datelor primite de celelalte două societăți menționate, trebuia să calculeze valoarea unității de fond, toate aceste operațiuni, în realitate, erau efectuate, permanent sau temporar, de către aceeași societate, în speță administratorul Fondului, S.C. S.I. S.A., având astfel posibilitatea să dispună discreționar de informațiile privind valoarea activelor nete ale Fondului și implicit de stabilirea unei valori nereale a unității de fond. Așa se explică aspectul că, la căderea F.N.I., deși valoarea afișată a unității de fond era de 103.720 RON, experții contabili au stabilit că valoarea reală a fost de 7.060 RON.

În fapt, Fondul Național de Investiții a funcționat pe o structură piramidală, în care lichiditățile erau asigurate doar de depunerile efectuate de către investitori, inculpata V.I.M. recunoscând că a fost creat tocmai pentru a prejudicia investitorii, atât prin diminuarea de la început a numărului unităților de fond, cât și prin reevaluarea acțiunilor necotate.

Stabilirea, de către societatea de administrare, a valorii unității de fond., trebuia făcută printr-o formulă de calcul ce includea valoarea activului net și numărul de unități de fond aflate în circulație. Pe perioada cât inculpata I.M.V. s-a aflat la conducerea societății de administrare, valoarea unității de fond a fost stabilită arbitrar de către aceasta și nu conform formulei menționate. Astfel, valoarea activului net al Fondului Național de Investiții, care reprezenta una din variabilele ce intrau în formula de calcul a valorii unității de fond, a fost permanent supraevaluată pe perioada cât inculpata s-a aflat la conducerea S.C. S.I. S.A.

O parte din contractele de achiziționare de acțiuni semnate de inculpata I.M.V. în calitate de reprezentant legal al S.C. S.I. S.A., au fost fictive, aceasta declarând ca fiind una din modalitățile de se încasa nejustificat bani de la F.N.I..

Expertiza contabilă a constatat că s-a procedat la o reevaluare scriptică permanentă a acțiunilor, până la nivelul de 6 - 7 milioane RON/acțiune, în condițiile în care valoarea lor nominală era de 5.000 RON/acțiune, plasamentele nefiind rentabile sau aducătoare de profituri care să justifice, în realitate, o asemenea diferență de valoare.

De altfel, inculpata V.I.M. a arătat că acțiunile necotate cumpărate de către S.C. S.I. S.A., au fost în scopul manipulării creșterii titlului de fond prin supraevaluare.

Tot expertiza judiciară contabilă a mai constatat că raportările transmise la C.N.V.M. pentru activitatea F.N.I. pe anul 1999, cu privire la acțiunile cotate, au fost majorate artificial cu 694,65%, aspect care a condus la supraevaluarea nereală a unităților de fond, în condițiile în care din tranzacționarea acțiunilor cotate, efectuată în anii 1999 - 2000 pe cele două piețe de capital reglementate care funcționau în România, au fost înregistrate diminuări semnificative ale valorilor de achiziție ale acestora cu 62,60 % în anul 1999 și cu 54,10% în 2000.

S-a constatat și o majorare scriptică a lichidităților Fondului Național de Investiții, respectiv a disponibilităților aflate în casă sau la bancă, care se raportau săptămânal și periodic - trimestrial, semestrial și anual - la C.N.V.M., cu valori superioare față de valoarea reală a acestora din contabilitatea Fondului.

Majorarea artificială a valorii activelor Fondului Național de Investiții, în modalitățile expuse, a determinat și mărirea nejustificată a bazei de calcul a comisionului de administrare cuvenit S.C. S.I. S.A., experții contabili stabilind că suma încasată în plus a fost de 207.630.723.128 RON.

Astfel, societatea de administrare a Fondului și-a asigurat posibilitatea să efectueze direct o serie de operațiuni incompatibile cu calitatea sa, respectiv de calculare și publicare a valorii activelor nete ale Fondului, de gestionare directă a disponibilităților bănești ale acestuia, de achiziționare directă de valori mobiliare și de depozitare a acestora.

În altă ordine de idei, inculpata a acționat în scopul obținerii de foloase materiale injuste de către anumite persoane fizice și juridice, cum ar fi P.N., S.C. G. SA, S.C. I. S.A., grupul celor 8 investitori etc. Aceștia au răscumpărat importante sume de bani din fondurile F.N.I. fără plata comisionului de răscumpărare sau cu plata unui comision mai mic decât cel legal, prin modificarea lui manuală. Astfel, inculpatului P.N. i s-a diminuat valoarea comisionului de răscumpărare cu 14.123.562.311 RON, contravaloarea impozitului pe venit ce trebuia reținut și virat de către S.C. S.I. S.A. fiind de 4.583.844.975 RON.

Cu privire la grupul celor 8 investitori, contravaloarea comisionului neîncasat, la răscumpărarea unităților de fond, a fost de 3.036.726.308 RON, iar contravaloarea impozitului pe venit nereținut a fost de 2.316.887 RON.

Referitor la S.C. I. S.A., comisionul a fost diminuat cu suma de 356.043.917 RON.

Chiar inculpata, în cursul urmăririi penale, a declarat că într-un cont i-a fost virată suma de 200.000 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea celor 20 % din acțiunile S.C. S.I. S.A., cumpărate de C. prin contractul de cesiune din data de 21 iunie 1999.

Totodată, s-a reținut în sarcina inculpatei V.I.M. că, în calitate de președinte - director general al S.C. S.I. S.A., a încheiat la data de 26 februarie 1999 cu S.C. C.G. S.A., reprezentată de P.V., un contract formal de cesiune de acțiuni nominative - pentru a justifica acordarea din fondurile F.N.I. a unui credit financiar de 5.000.000.000 RON - deși nu a primit nicio acțiune din pachetul de 90.000 acțiuni emis de S.C. C.G. S.A., încălcând astfel art. 26 din O.G. nr. 24/1993 iar la data de 31 august 1999, în calitate de președinte-director general al S.C. S.I. S.A., a acordat un credit financiar de 2.500.000.000 RON din fondurile F.N.I. către S.C. L. S.A., societate comercială în care era acționar cu o cotă de participare de 10% din capitalul social, încălcând prevederile art. 34 pct. 4 alin. (4) și art. 36 din Regulamentul nr. 9/1996.

2. În ceea ce-l privește pe inculpatul P.M. s-a reținut faptul că a cunoscut situația reală a F.N.I., în perioada anilor 1995 - 1998 fiind membru în Consiliul de Administrație al S.C. S.I. S.A., prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 17 august 1995 fiind numit în Consiliul de Administrație și în funcția de vicepreședinte, pentru ca ulterior, în data de 13 martie 1997 să fie numit președinte și director general. În acest interval, inculpatul a fost și membru în Consiliul de Administrație la S.C. G. SA, prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din data de 9 mai 1996 fiind numit președinte și director general la S.C. G. SA, funcție pe care a îndeplinit-o până în data de 18 aprilie 1997.

În calitate de președinte - director general al S.C. S.I. S.A., inculpatul P.M. a raportat atât C.N.V.M.- ului cât și investitorilor, date eronate cu privire la situația fondului, respectiv structura portofoliului, numărul unităților de fond aflate în circulație și valoarea acestora, precum și nivelul lichidităților, contribuind la inducerea și menținerea în eroare a investitorilor cu privire la situația financiară reală a Fondului și determinând prin aceasta producerea pagubei în patrimoniul părților civile, încălcându-și atribuțiile reglementate prin art. 9 din contractul de societate al S.C. S.I. S.A., art. 11 din actul constitutiv al societății, art. 4.3.1. din Regulamentul de organizare și funcționare.

Atribuțiile societății de administrare, de a căror corectă aducere la îndeplinire era responsabil președintele, erau prevăzute în art. 10 din Regulamentul de organizare și funcționare al S.C. S.I. S.A., în art. 4 din contractul de administrare încheiat în anul 1995 și ulterior în art. 1 din contractul de administrare încheiat în anul 1998, care a fost semnat chiar de către inculpat.

Inducerea și menținerea în eroare a persoanelor care au investit bani la F.N.I. s-a realizat prin aceleași mijloace frauduloase ca în timpul mandatului inculpatei I.M.V. Pe toată perioada de funcționare a F.N.I. și implicit și pe perioada cât inculpatul a avut funcția de președinte-director general al S.C. S.I. S.A., valoarea unității de fond a fost stabilită în mod arbitrar, fiind o dată variabilă, introdusă în sistemul de calcul, prin tastare manuală.

Valoarea activului net al Fondului Național de Investiții a fost în permanență supraevaluată, bazându-se în special pe supraevaluarea acțiunilor achiziționate de societatea de administrare.

O altă modalitate prin care s-a realizat scoaterea unor sume importante de bani din patrimoniul F.N.I. a constituit-o și încheierea în fals, de contracte de achiziție de acțiuni.

În plus, s-a procedat și la o reevaluare scriptică permanentă a acestora, fără nicio justificare, până la nivelul de 6 - 7 milioane RON/acțiune, în condițiile în care valoarea lor nominală era de 5.000 RON/acțiune. În acest fel, s-a ajuns, așa cum s-a arătat anterior, împreună cu celelalte acțiuni necotate achiziționate din fondurile F.N.I., la majorarea artificială a valorii activelor nete ale Fondului cu suma totală de 1.453.521.866.546 RON, în raport de care s-a determinat o valoare superioară, nereală a valorii unității de fond.

Inculpatul a achiziționat acțiuni emise de S.C. L.P. S.A., de la I.M.I.M. - inculpat în cauză și membru în Consiliul de încredere al Fondului, la acel moment - prin încălcarea dispozițiilor art. 39 lit. b) din Titlul III Cap. 7 al Regulamentului nr. 9/1996, care interziceau societății de administrare să achiziționeze valori mobiliare de la o persoană afiliată fondului deschis de investiții.

Tot pentru atragerea investitorilor, inculpatul a procedat și la o majorare scriptică a lichidităților Fondului, respectiv a disponibilităților aflate în casă sau la bancă, față de valoarea reală a acestora reflectată în contabilitate.

Numărul unităților de fond aflate în circulație existente în baza de date a Fondului era diferit față de cel raportat periodic la C.N.V.M., diminuarea numărului unităților de fond raportate realizându-se pe toată perioada de funcționare a F.N.I.

Potrivit art. 23 din O.G. nr. 24/1993, valoarea activelor nete ale unui fond de investiții trebuia calculată zilnic de către societatea de depozitare. Art. 40 din același act normativ obliga societățile de administrare a investițiilor să încredințeze, spre păstrare, cu avizul A.V.M. (în prezent C.N.V.M.) și pe bază de contracte, activele fondurilor deschise de investiții pe care le administrează, societăților de depozitare.

După data de 29 iulie 1997, S.C. S.I. S.A. a funcționat fără societate de depozitare, contrar dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 24/1993 conform cărora o societate de administrare a investițiilor nu poate îndeplini niciuna din funcțiile atribuite unei societăți de depozitare.

Pe perioada cât inculpatul s-a aflat la conducerea S.C. S.I. S.A., s-au încălcat dispozițiile legale privitoare la publicitatea unui fond de investiții menționate în Titlul III Cap. 3 din Regulamentul nr. 9/1996, C.N.V.M.- ul transmițând societății de administrare o serie de obiecțiuni cu privire la materialele publicitare, care au fost ignorate. Mai mult, începând cu luna iunie 1998 nu s-a mai solicitat avizul C.N.V.M. pentru materialele publicitare.

3. În ceea ce-l privește pe inculpatul P.N. s-a reținut faptul că prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din data de 17 august 1995, acesta a fost numit administrator al S.C. S.G.I. S.R.L., societate comercială care a deținut un procent de 80% din capitalul social al S.C. S.I. S.A., la momentul înființării.

În același timp însă s-a reținut faptul că inculpatul ocupa și alte funcții la societăți comerciale aflate în strânsă legătură cu S.C. S.I. S.A., administratorul F.N.I. Astfel, prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din data de 09 mai 1996 inculpatul P.N. a fost numit director financiar la S.C. G. S.A. La data de 14 martie 1997, același organ colectiv de conducere l-a numit în funcția de director general al S.C. G. S.A. Concomitent, inculpatul era și membru în Consiliul de Administrație al S.C. G. SA, semnând în calitate de administrator toate actele contabile ale societății pe anii 1996 - 1999. În perioada 06 decembrie 1995 - 13 martie 1997, inculpatul a îndeplinit funcția de director executiv la S.C. S.I. SA.

Nu în ultimul rând acesta a deținut și calitatea de acționar la S.C. G. S.A., S.C. S.G.I. S.R.L. și S.C. S.I. S.A.

Inculpatul P.N., în calitate de președinte-director general la S.C. G. S.A. și periodic director executiv la S.C. S.I. SA, a stabilit creșterea săptămânală nereală a unității de fond, care ulterior era și raportată, în scopul de a evidenția performanțele inexistente în evoluția financiară a F.N.I. și de a atrage cât mai mulți investitori, inducându-i astfel în eroare.

A prejudiciat F.N.I. prin subscrierea fictivă a unui număr de 1.683.498 unități de fond în valoare totală de 112.289.316.546 RON, pe care le-a răscumpărat ulterior cu suma de 137.403.330.106 RON.

Astfel, la data de 21 august 1995, S.C. S.I. S.A. a încheiat cu S.C. G. S.A. un contract de distribuire, prin care societatea de administrare acorda acesteia dreptul de vânzare a unităților Fondului Național de Investiții. Prin art. 11 din contract, distribuitorul trebuia să raporteze zilnic către administratorul Fondului date privind numărul unităților vândute și răscumpărate, prin art. 18 instituindu-se răspunderea potrivit legii pentru pagubele provocate S.C. S.I. S.A. și Fondului Național de Investiții, în cazul executării necorespunzătoare a obligațiilor contractate.

Însă, pe toată perioada de funcționare a Fondului Național de Investiții numărul unităților de fond aflate în circulație a fost în permanență diminuat, în scopul stabilirii unei valori nereale a unității de fond, care asociată cu majorarea artificială a valorii activului net, activități întreprinse de către societatea de administrare, a condus la creșterea nejustificată a unității de fond și, pe cale de consecință, la atragerea unui număr cât mai mare de investitori. Responsabilitatea principală pentru raportarea unui număr diminuat al unităților de fond aflate în circulație a revenit S.C. G. S.A. și implicit inculpatului P.N. Probele administrate pe parcursul procesului penal au demonstrat faptul că inculpatul P.N. s-a implicat direct și în activitatea de stabilire a valorii unității de fond, deși sarcina revenea societății de administrare. Din actele dosarului a rezultat că inculpatul P.N. în calitate de șef serviciu operațiuni financiare F.N.I., a transmis C.N.V.M. mai multe raportări săptămânale pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 1996 - 11 august 1996. Totodată a și semnat raportările săptămânale din datele de 11 mai 1998 și 16 februarie 1998 transmise aceleiași instituții. Tot el a modificat valoarea lichidităților, majorând-o de la 6.349.720.199 RON, valoarea din contabilitate, la 30.686.955.199 RON (11 mai 1998).

Unele sume virate de S.C. S.I. S.A. din fondurile Fondului Național de Investiții pentru tranzacționare de acțiuni de către S.C. G. SA, au fost folosite de inculpatul P.N. în alte scopuri, contrar prevederilor Regulamentului nr. 3/1996 al C.N.V.M. Astfel, suma de 3 miliarde RON virată în data de 18 iunie 1997, pentru tranzacționare pe O.T.C. (R.) a fost folosită pentru subscrieri în unități de fond, fiind înregistrată în carnetul de investitor nr. 40.102.001892.0 emis pe numele S.C. G. SA, pentru care s-au răscumpărat unități de fond în valoare totală de 23.741.680.200 RON, sumă încasată fără justă cauză de S.C. G. S.A. Suma de 2 miliarde RON virată în data de 10 aprilie 1998, pentru tranzacționare la Bursa de Valori București, a fost transferată într-un cont al S.C. G. SA, din care suma de 1,3 miliarde RON a fost folosită pentru achitarea unui imobil achiziționat de la numitul A.V. Ordinele de plată pentru cele două sume virate din fondurile F.N.I. au fost semnate de către inculpatul P.N.

De altfel, inculpatul s-a implicat și în activitatea de achiziționare de acțiuni necotate, în contul Fondului Național de Investiții, de către S.C. S.I. S.A. de la S.A. L.P. S.A., M.B., S.C. I.E. S.A., G.C., C.N.

La răscumpărările efectuate personal, de inculpat sau în contul S.C. G. S.A. nu se reținea comisionul de răscumpărare sau impozitul pe venit, ori acestea erau reduse substanțial.

De asemenea, s-a constatat că un număr de 1.683.498 unități de fond subscrise, în sumă de 112.289.316.546 RON, nu se regăsesc ca fiind încasate. Până la data de 17 aprilie 2000, toate unitățile de fond aparținând inculpatului P.N. au fost răscumpărate, inclusiv și cele 1.683.498 unități de fond subscrise și neplătite, care au fost răscumpărate la valoarea majorată a unității de fond, producându-se o pagubă în patrimoniul Fondului Național de Investiții în cuantum de 112.289.316.546 RON. La aceasta se adaugă și diferența de 25.114.313.560 RON rezultată din creșterea în timp, nereală, a valorii unității de fond, sumă de care a beneficiat în mod direct și necuvenit inculpatul P.N.

Inculpatul a deținut mai multe funcții și a avut o serie de atribuții atât în cadrul societății de administrare, cât și a celei de distribuție ale F.N.I., dar și la alte societăți comerciale aflate în strânsă legătură cu administratorul Fondului. El însă a avut și calitatea de acționar la S.C. G. S.A., S.C. S.G.I. S.R.L., S.C. S.I. S.A.

4. În ceea ce-i privește pe inculpații B.Ș. și B.C.C. s-a reținut faptul că aceștia au îndeplinit funcțiile de președinte, respectiv vicepreședinte al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare însărcinate cu supravegherea activității pieței de capital în România, actele normative indicate la începutul considerentelor prezentei hotărâri constituind tot atâtea instrumente legale care permiteau C.N.V.M. să intervină operativ pentru stoparea ilegalităților din activitatea S.C. S.I. S.A., S.C. G. S.A., S.C. C. S.A. și F.N.I., permițând chiar suspendarea activității lor și retragerea autorizațiilor de funcționare.

Din coroborarea art. 6 - care indică misiunea C.N.V.M. - cu art. 8 - care arată componența C.N.V.M. - a reieșit că atribuțiile de supraveghere aparțin membrilor C.N.V.M.

În temeiul art. 13 alin. (3) și art. 16 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori, Comisia (cei 5 comisari) a înființat departamentele C.N.V.M care asigurau supravegherea și controlul respectării dispozițiilor celor două legi, respectiv ale O.G. nr. 24/1993 și Legii nr. 52/1994, acestea fiind:

- Departamentul de Reglementare a Piețelor și Intermediere Financiară (D.R.P.I.F.), ale cărui atribuții sunt descrise în fișele posturilor, confirmate prin declarațiile martorilor L.M., I.G. și D (T) A., precum și prin adresa D.R.P.I.F. nr. 286/24 martie 2000, în care erau menționate atribuțiile departamentului, urmare a solicitării Secretariatului General al C.N.V.M.;

- Departamentul Control Anchetă (D.C.A.), care avea stabilite atribuțiile în conformitate cu Regulamentul nr. 11/1997 cu privire la controlul respectării dispozițiilor legale în domeniul valorilor mobiliare și adresei din martie 2000 emisă de D.C.A. către Secretariatul General al C.N.V.M.

Chiar și în procesul-verbal al ședinței Comisiei din data de 18 februarie 1997, se menționează că activitatea de supraveghere a fondurilor de investiții va fi efectuată, împreună, de către Departamentul Control Anchetă (D.CA.) și Departamentul de Reglementare a Piețelor și Intermediere Financiară (D.R.P.I.F.). Supravegherea fondurilor de investiții are în vedere respectarea, pe tot parcursul funcționării acestora, a condițiilor cerute de lege în momentul autorizării, iar modificările ulterioare trebuie să fie, în mod obligatoriu, aduse la cunoștința C.N.V.M. și autorizate de aceasta, precum și respectarea prevederilor O.G. nr. 24/1993, altele decât cele necesare pentru autorizare, privind gradul de lichiditate, o anumită structură de portofoliu, așa cum se menționează în Cap. IV, V și VI.

Astfel, continuu, Departamentul de Reglementarea Pieței și Intermediere Financiară a sesizat Departamentul de Control-Anchetă și Informatizarea Pieții (ambele aparținând și funcționând în cadrul aceleași instituții, respectiv C.N.V.M.) cu neregulile ce aveau loc la S.C. S.I. SA, solicitând efectuarea de controale și măsuri adecvate de intrare în legalitate (e.g. Adresa nr. 253 din 06 aprilie 1998 prin care se sesiza achiziționarea de acțiuni necotate pe luna martie 1998, a căror pondere în activul net al S.C. S.I. S.A. ajunsese la 72,85%, cu mult peste limita legală de 10%, adresa nr. 230 din 21 aprilie 1998 prin care era sesizat același aspect, numai că procentul atinsese nivelul de 73,73%, adresa din data de 16 iunie 1998 prin care se comunica noul nivel al acțiunilor necotate din activul net, de 84,24%, adresa nr. 694 din 25 septembrie 1998 prin care era sesizat un nivel și mai ridicat al ponderii acțiunilor necotate, de 86,48%, gradul de lichiditate ajungând la nivelul alarmant de numai 4,33% din activul net, adresa nr. 192 din 24 mai 1999 prin care se semnala lipsa societății de depozitare, lipsa raportului anual al S.C. S.I. SA, ca și administrator al F.N.I., depășirea procentului maxim admis al plasamentelor în valori mobiliare de natura acțiunilor necotate, însă acțiunile deținute de F.N.I. la S.C. M. S.A., S.C. I.E. S.A. și S.C. L.P. S.A. depășea plafonul maxim admis prin art. 27 din O.G. nr. 24/1993. Importantă este mențiunea că "Cenzorul extern independent certifică faptul că raportul societății de administrare reflectă imaginea fidelă a activității fondului și că au fost elaborate în conformitate cu reglementările C.N.V.M. și CECCAR. Totuși, el nu semnalează încălcări ale prevederilor legale, adresa nr. 425 din 22 septembrie 1999 alarmează, din nou asupra valorii mari (748.068.143.390 RON) a acțiunilor necotate, cu consecința încălcării dispozițiilor legale).

La cca. 2 luni de zile după această ultimă sesizare, în sfârșit, C.N.V.M., prin conducerea S.A. reacționează și cu adresele nr. F/7068 din 12 noiembrie 1999 și F/2574 din 14 martie 2000 solicită S.C. S.I. S.A. transmiterea urgentă a rapoartelor pe semestrul I/1999, trimestrul III/1999 și anul 1999 privind activitatea F.N.I. și activitatea societății de administrare pe semestrul I/1999, când deja se profila căderea Fondului.

În ceea ce-i privește pe inculpații B.Ș. și B.C.C. s-a reținut a fi dovedită atitudinea lor pasivă cu privire la ilegalitățile comise de societatea de administrare a F.N.I., care au condus, în final la prăbușirea acestuia și prejudicierea părților civile.

Dispozițiile legale menționate ofereau membrilor Comisiei instrumentele apte pentru remedierea ilegalităților comise de societatea de administrare și dacă s-ar fi acționat prompt, potrivit competențelor legale, s-ar fi evitat împiedicarea prejudicierii materiale a numărului mare de investitori.

Cum Comisia Națională a Valorilor Mobiliare nu era o entitate abstractă, ea fiind compusă din cei 5 membri, luarea deciziilor se realiza în mod colegial, astfel cum rezultă din prevederile art. 11 din Legea nr. 52/1994, îndeplinirea atribuțiilor legale de către fiecare membru nefiind condiționată de modalitatea în care ceilalți membri își realizau la rândul lor sarcinile.

Martorii L.M. și I.G. au arătat, că în realitate, inculpata B.C.C. era cea care coordona activitatea desfășurată de Departamentul de Reglementarea Pieței și Intermediere Financiară, chiar dacă nu exista o fișă a postului sau o reglementare internă privind supravegherea pe care o exercita fiecare comisar asupra aparatului aflat în subordinea sa.

De altfel, martora L.M. a întocmit mai multe note cu privire la situația F.N.I., a participat la întocmirea celor două rapoarte privind situația fondurilor de investiții pe anii 1998 și 1999, dar și la întâlnirea din data de 14 septembrie 1999 cu reprezentanții societății de administrare și ai F.N.I., ea cunoscând în detaliu modul de administrare a fondului și, implicit, nerespectarea dispozițiilor legale de către societatea de administrare.

La rândul său, martorul D. (T.) A. - fiind cel care se ocupa în mod efectiv de dosarul Fondului Național de Investiții în cadrul Departamentului de Reglementarea Pieței și Intermediere Financiară - confirmă întocmai susținerile martorei L.M.

Martorul R.M.I.M. - fost comisar și vicepreședinte al C.N.V.M - a arătat și motivele pentru care s-a procedat în acest mod. Astfel, pentru eficientizarea activității Comisiei s-a decis ca fiecare comisar să aibă în coordonare un anumit departament. Coordonarea presupunea ca respectivul comisar să fie la curent cu toate problemele ce se iveau în cadrul acestuia, prin intermediul șefului de departament. Practic, ori de câte ori la nivel de departament se cereau a fi rezolvate anumite situații, era consultat comisarul coordonator, uneori chiar și președintele Comisiei, prin intermediul acestuia. Numai după ce aspectele respective erau analizate împreună cu comisarul coordonator, atunci când acesta aprecia necesar - uneori această opinie aparținea chiar președintelui C.N.V.M - problema era supusă Plenului Comisiei. Martorul susține că acest mod de lucru era neoficial, însă avea acordul tuturor membrilor Comisiei, considerându-se că este în interesul bunei funcționări a activității instituției.

Și martora I.A. - comisar C.N.V.M. și coordonator al departamentului de operațiuni financiare - a declarat că se implica în activitatea departamentului respectiv, analizând înainte de ședințele Comisiei, fiecare dosar cu șeful de departament și de lucrare. Referitor la raportul privind situația fondurilor de investiții în anul 1998, martora arată că nu-și mai amintește măsurile propuse întrucât supravegherea F.N.I. nu revenea departamentului pe care îl coordona.

Martorii D.E., I.D., L.M., A.C., P.M.E., D.D., C.E.D., S.B. și M.F. au confirmat că nu era o dispoziție scrisă în acest sens, însă modul de coordonare a departamentelor de către un comisar era cunoscut de toată lumea, fiind o "cutumă" în cadrul C.N.V.M.

Concluzia a fost că fiecare comisar se ocupa, în afara votului exprimat în ședințele Comisiei, de departamentul pe care îl coordona, cunoscând, în detaliu, activitățile desfășurate de personalul executiv din cadrul acestuia.

În ceea ce privește circuitul actelor în instituție, lucrările ce erau transmise C.N.V.M. erau vizate mai întâi de către președintele B.Ș. - care le direcționa spre departamentul competent, apoi de către comisarul coordonator (Departamentul de Reglementarea Pieței și Intermediere Financiară fiind coordonat de comisarul B.C.C.) - după care ajungeau la personalul executiv din cadrul departamentului.

În sprijinul celor de mai sus, la data de 14 octombrie 1999, în Comisie s-a discutat cu privire la răspunderea asupra modului de comunicare cu persoane din afara C.N.V.M., în sensul că erau îndrituiți în acest sens șeful de departament și comisarul coordonator al activității departamentului, propunerea fiind făcută chiar de către inculpatul B.Ș. și însușită în unanimitate de către toți comisarii.

Încă odată s-a adeverit că modul de organizare, stabilit și oficial în ședința Comisiei, era cel precizat în declarațiile martorilor, de altfel, acesta realizându-se în fapt încă de la începutul funcționării C.N.V.M., respectiv că fiecare departament era coordonat de către un comisar, stare de fapt cunoscută și acceptată de tot personalul, inclusiv de către comisari.

Nu în ultimul rând, Ordinul nr. 31/1995 de aplicare a Regulamentului nr. 1/1995 privind organizarea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare prezintă organigrama instituției, Din aceasta reiese modul de desfășurare a activității membrilor Comisiei și executivului instituției, evidențiindu-se că atât președintele cât și vicepreședintele, dar și membrii aveau în subordine servicii și departamente. Organigrama, probează realitatea că cei 5 comisari aveau în subordine anumite departamente și direcții împărțite într-un mod aproape egal.

În consecință, s-a stabilit că obligațiile pe care nu și le-au îndeplinit membrii Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nu au constat în aspectul că nu au depistat realitatea datelor raportate de S.C. S.I. SA, ci în împrejurarea că nu au acționat eficient pentru înlăturarea neregularităților constatate de-a lungul timpului prin departamentele proprii, cu consecința prejudicierii părților civile, legătura de cauzalitate rezultând ex re.

Creșterea permanentă a valorii unității de fond a fost favorizată în parte și de activitatea deficitară, neglijentă a membrilor C.N.V.M., care au autorizat și permis F.N.I. să funcționeze fără societate de depozitare, administratorul având astfel posibilitatea să dispună în mod arbitrar de informațiile referitoare la valoarea activelor nete și la valoarea unității de fond, care au fost permanent supraevaluate, la căderea Fondului, valoarea afișată a unității de fond fiind de 14,7 ori mai mare față de cea reală.

C.N.V.M. a dat autorizație de funcționare și a avizat actele inițiale și ulterioare de constituire și funcționare a Fondului Național de Investiții, ignorând neconcordanța dintre contractul de depozitare și cele ale O.G. nr. 24/1993. B.C.R. nu a fost niciodată depozitarul Fondului, împrejurarea că sumele de bani au fost păstrate de unitatea bancară neconferindu-i acesteia calitatea de depozitar în sensul prevăzut de lege.

5. În ceea ce-l privește pe inculpatul A.M. s-au reținut următoarele:

Art. 92 din Legea nr. 52/1994 stipulează că "Situațiile financiare ale tuturor emitenților de valori mobiliare aflate sub incidența prezentei legi, precum și ale oricărei persoane juridice supuse autorizării, supravegherii sau controlului C.N.V.M., vor fi elaborate în conformitate cu principiile contabile în concordanță cu cerințele specifice stabilite prin reglementările C.N.V.M." Același text normativ a arătat că situațiile anuale vor fi verificate și certificate de către cenzori externi independenți care au fost obligați să se înregistreze la C.N.V.M.

Potrivit Normei nr. 1 din 10 august 1995 publicată în M. Of. nr. 168/1995 testarea pentru dobândirea calității de cenzor extern independent era de atributul C.N.V.M. și consta în verificarea cunoștințelor specifice pieței de capital din România.

Așa cum reiese din art. 3 al Regulamentului privind activitatea cenzorilor externi independenți aprobat prin Ordinul nr. 32/1995 al C.N.V.M. "Cenzorul extern independent este o persoană fizică sau juridică care verifică și supraveghează contabilitatea tuturor persoanelor juridice supuse autorizării sau controlului C.N.V.M., asigură examinarea profesională sistematică a activităților financiar-contabile și exprimă o opinie responsabilă, acordând o certificare a exactității și corectitudinii înregistrărilor din conturile anuale ale societăților comerciale expertizate". De altfel, art. 17 din același regulament, dă posibilitatea acestuia de a prezenta și rapoarte intermediare, trimestriale, consiliului de administrație sau comitetului de direcție al societății comerciale expertizate cât și C.N.V.M., după caz, la solicitarea acestora.

Drepturile cenzorului extern puse la dispoziție de art. 30 din regulament, pentru a-și forma opinia avizată, mai ales că acesta răspunde pentru prejudiciile cauzate urmare activității sale defectuoase, sunt:

- punerea la dispoziție a tuturor documentelor și informațiilor necesare de către societatea comercială expertizată;

- asigurarea condițiilor necesare realizării lucrărilor și prestațiilor;

- examinarea profesională, sistematică a activităților financiar-contabile;

- exprimarea unei opinii responsabile asupra realității și corectitudinii imaginii date de conturile anuale ale societății comerciale;

- dreptul la remunerația cuvenită în baza convenției civile de prestări servicii.

Pe lângă răspunderea materială, în caz de îndeplinire defectuoasă a activității lor, art. 32 - 33 din regulament instituie și posibilitatea unei responsabilități penale.

Astfel s-a stabilit că pentru exercițiul financiar al anilor 1998 - 1999, inculpatul A.M., în calitate de cenzor extern atestat prin Ordinul C.N.V.M. nr. A.F. 1.034 din 22 octombrie 1999, a avut încheiate contracte de verificare și certificare a raportului anual al Fondului Național de Investiții, cu S.C. S.I. S.A.

La data de 7 ianuarie 1999, inculpatul a încheiat cu S.C. S.I. S.A. contractul de verificare a bilanțului contabil al societății și a raportului anual al F.N.I. la data de 31 decembrie 1998.

Contractul prevedea clauze cu privire la verificările ce trebuiau efectuate asupra activității F.N.L pentru anul 1998 și în plus verificări privind situația societății de administrare incluzând:

- operațiuni legate de înregistrarea sau modificarea capital social, inventarierea patrimoniului și modul de valorificare a rezultatelor acesteia și faptul că rezultatele inventarierii sunt cuprinse în bilanțul contabil;

- organizarea operațiunilor de valori materiale precum și a evidenței analitice și sintetice a elementelor patrimoniului;

- ținerea corectă în balanța de verificare, a datelor din conturile sintetice și concordanța dintre contabilitatea sintetică și cea analitică, preluarea corectă din balanța de verificare a datelor din conturile sintetice și concordanța dintre contabilitatea sintetică și cea analitică;

- întocmirea bilanțului contabil pe baza balanței de verificare a conturilor sintetice și respectarea normelor metodologice cu privire la întocmirea acestuia;

- dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform reglementărilor legale în vigoare;

- dacă contul de profit și pierderi a fost întocmit pe baza datelor din contabilitate privind perioada de raportare;

- stabilirea în conformitate cu reglementărilor legale a profitului net și punctul de vedere referitor la destinațiile acestuia propuse de Consiliul de Administrație;

- situația creditelor și a altor împrumuturi ale societății și garantarea acestora;

- propuneri de măsuri pentru a fi avute în vedere de Consiliul de Administrație sau de Adunarea Generală a Asociaților.

Contractul încheiat la 31 decembrie 1999 și înregistrat sub nr. 781/23 februarie 2000 l-a obligat pe inculpat la:

- examinarea profesională, sistematică a activității financiar-contabile și la exprimarea unei opinii responsabile asupra fidelității realității datelor dată de Raportarea anuală a F.N.I. către C.N.V.M.;

- pentru ameliorarea calității și utilizării informațiilor financiar-contabile, cenzorul extern trebuia să verifice principalele cicluri ale activității F.N.I., cumpărările, vânzările, stocurile, trezoreria și fluxul de numerar;

- expunerea opiniei sale cu privire la conturile anuale în raportul său pe baza rezultatelor activității desfășurate în cursul anului, cu referiri concrete la:

a - evoluția titlurilor de participare și a activului net în perioada 1 ianuarie 1999 - 31 decembrie 1999;

b - situația valorii unitare a activului net la 31 decembrie 1999;

c - situația depunătorilor cu mai mult de 5% din titlurile de participare;

d - situația activului și a obligațiilor F.N.I. la data de 31 decembrie 1999;

e - situația detaliată a investițiilor la 31 decembrie 1999.

- rezervele, precum și refuzul de certificare a raporturilor vor fi, în prealabil, notificate conducerii societății, cu arătarea motivelor, iar menționarea lor în raport trebuie să fie însoțită de explicațiile sau observațiile primite.

Inculpatul A.M. a precizat în Raportul activității F.N.I. pe anul 1998 că "a analizat și verificat următoarele situații:

1. Evoluția titlurilor de participare, a activului net și a valorii unitare, în perioada 1 ianuarie 1998 - 31 decembrie 1998;

2. Situația deținătorilor cu mai mult de 5% din titlurile de participare;

3. Situația activului și a obligațiilor F.N.I. la 31 decembrie 1998;

4. Situația detaliată a investitorilor la 31 decembrie 1998.

Cenzorul extern independent, verificând prin sondaj activitatea specifică desfășurată de F.N.I. pe perioada 1 ianuarie 1998 - 31 decembrie 1998 și asupra operațiunilor care au avut loc în această perioadă, a constatat că acestea sunt urmărite zilnic și că se respectă regulamentele și instrucțiunile C.N.V.M.

În opinia cenzorului extern independent, situațiile privind activele nete, evidențele referitoare la operațiunile respective, precum și rezultatele acestora prezentate în Raportul Fondului Național de Investiții încheiat la 31 decembrie 1998 au fost în conformitate cu principiile de calcul, general acceptate de C.N.V.M. și a Regulamentului nr. 9/1996.

În urma acestei verificări se confirmă datele prezentate în Raportul anual al Fondului Național de Investiții întocmit la data de 31 decembrie 1998.

Tot inculpatul a întocmit Raportul cenzorului extern independent privind expertizarea financiar-contabilă pe anul 1998 la S.C. S.I. S.A. București la data de 08 aprilie 1999.

A mai întocmit și Raportul cenzorului extern independent asupra activității F.N.I. în semestrul 1/1998 la data de 24 august 1998.

La aceeași dată a întocmit și Raportul cenzorului extern independent asupra activității F.N.I. în semestrul 1/1999.

În Raportul cenzorului extern independent asupra activității F.N.I. în anul 1999 întocmit la data de 02 martie 2000 inculpatul a precizat:

"Cenzorul extern independent a analizat și verificat următoarele situații:

1. Evoluția titlurilor de participare, a activului net și a valorii unitare, în perioada 1 ianuarie 1999 - 31 decembrie 1999;

2. Situația deținătorilor cu mai mult de 5% din titlurile de participare;

3. Situația activului și a obligațiilor Fondului Național de Investiții la 31 decembrie 1999;

4. Situația detaliată a investitorilor la 31 decembrie 1999.

Cenzorul extern independent, verificând prin sondaj activitatea specifică desfășurată de Fondul Național de Investiții pe perioada 1 ianuarie 1999 - 31 decembrie 1999 și asupra operațiunilor care au avut loc în această perioadă, a constatat că acestea sunt urmărite zilnic și că se respectă regulamentar și instrucțiunile C.N.V.M.

În opinia cenzorului extern independent, situațiile privind activele nete, evidențele referitoare la operațiunile respective, precum și rezultatele acestora prezentate în Raportul Fondului Național de Investiții încheiat la 31 decembrie 1999 au fost în conformitate cu principiile specifice de calcul, general acceptate de C.N.V.M. și a Regulamentului nr. 9/1996.

În urma acestei verificări, s-au confirmat datele prezentate în Raportul anual al Fondului Național de Investiții întocmit la data de 31 decembrie 1999".

Astfel s-a reținut că inculpatul s-a rezumat la a repeta, lapidar, aceleași fraze care să nu arunce nicio urmă de bănuială că activitatea F.N.I. sau a societății de administrare, S.C. S.I. S.A., ar fi deficitare pe anii respectivi, neîndeplinindu-și atribuțiile de control specifice pentru depistarea și sesizarea eventualelor nereguli în activitatea acestora.

În raport cu drepturile și obligațiile care îi reveneau în baza dispozițiilor legale și contractului de prestări servicii, apărările sale privind imposibilitatea descoperirii neregularităților S.C. S.I. S.A. în administrarea Fondului Național de Investiții nu pot fi avute în vedere, el având acces la toată baza de date a Fondului și administratorului, din moment ce trebuia să verifice cumpărările, vânzările, stocurile, trezoreria și fluxul de numerar, activele și pasivul acestuia, modul de stabilire a valorii unitare a activului net etc.

Practic, s-a reținut că inculpatul a certificat în fals creșterea sistematică a valorii titlurilor de participare, de la 10.000 RON la 134.676 RON, deși rolul său era cu totul altul și anume, în calitate de specialist, neinteresat și neimplicat în activitățile Fondului și ale societății de administrare, să verifice și să depisteze neregulile în vederea protejării investitorilor și a semnalării deficiențelor C.N.V.M.-lui în vederea luării măsurilor corespunzătoare.

S-a reținut că, contrar obligațiilor legale și contractuale, el nu a făcut altceva decât să confirme, prin fals, activitățile infracționale desfășurate de reprezentanții F.N.I. și a S.C. S.I. S.A. în înșelarea și păgubirea investitorilor. Vinovăția S.A. a reieșit chiar și din propria-i depoziție în care arată textual: "... în legătură cu împrejurările în care am redactat și semnat rapoartele menționate, declar că ele au fost redactate de către mine în sediul S.C. S.I. S.A., inițial în Splaiul Unirii și ulterior în Brezoianu, pe baza rapoartelor de activitate ale F.N.I., aferente perioadei respective, întocmite de S.C. S.I. S.A. și situațiile anexe întocmite de societatea de depozitare. Aceste situații nu erau semnate de către nimeni din partea depozitarului fondului, dar știam că, conform legii, ele trebuiau să emane de la societatea depozitară.".

Deși a constatat că are de-a face cu situații și rapoarte informe, el le-a confirmat, în calitatea pe care o avea, neexercitându-și drepturile de control specifice, neraportând către C.N.V.M. încălcarea legii în activitatea F.N.I.

Totodată s-a reținut că activitatea inculpatului se fundamenta pe principiile independenței, obiectivității, conștiinciozității și răspunderii, iar în virtutea calității sale avea obligația de a exprima o opinie responsabilă asupra corectitudinii și exactității informațiilor privind activitatea Fondului și prezentate de societatea de administrare. Obligația S.A. era să certifice că datele prezentate corespundeau realității, ceea ce nu presupunea o simplă preluare a acestora din raportările S.C. S.I. SA, ci o verificare din punct de vedere profesional. Aceasta cu atât mai mult cu cât cenzorul extern independent avea calitatea de expert contabil, cu competența profesională de a verifica și aprecia modul de organizare și conducere a activității economico-financiare și de contabilitate, de a verifica și certifica legalitatea bilanțului contabil și a contului de profit și pierderi și de a analiza prin procedee specifice contabilității, situația economică, financiară și fiscală a societății. Totodată, acesta avea cunoștințe solide privind legislația privind valorile mobiliare și bursele de valori.

Pe de altă parte s-a reținut că încheierea contractului de administrare cu S.C. S.I. S.A. (societate comercială) era o condiție sine-qua-non pentru funcționarea Fondului (societate civilă). Conform art. 30 din Contractul de societate civilă încheiat la data de 17 august 1995, Secretariatul F.N.I. - care avea și rolul de Consiliu de Supraveghere - avea drepturi administrative până la semnarea contractului de administrare cu o societate de administrare. în acest scop, membrii Secretariatului F.N.I. trebuiau să efectueze toate demersurile în vederea obținerii autorizației de funcționare și pentru încheierea contractelor de administrare, depozitare, distribuire necesare în vederea funcționării Fondului. Aceste aspecte au rezultat și din contractul de administrare încheiat la data de 21 august 1995, F.N.I. încredințând spre administrare activele sale societății comerciale S.I. S.A. În plus, art. 12 alin. (2) lămurea atribuțiile de administrare ale administratorilor Fondului desemnați prin contractul de societate civilă conform art. 2 din contractul de administrare, distinct de atribuțiile societății de administrare, conform art. 4 din același contract. Prin urmare, instanța de rejudecare a conchis că întreaga activitate a Fondului Național de Investiții a fost desfășurată efectiv de S.C. S.I. S.A., societatea de administrare a acestuia, contractele încheiate de inculpatul A.M. cu S.C. S.I. S.A. exprimând voința părților cu privire la obiectul verificărilor, indicând și temeiul juridic - art. 3 din Ordinul nr. 32/1995 al C.N.V.M. Cu alte cuvinte, s-a constatat că obiectul verificărilor efectuate de cenzorul extern independent îl constituia modalitatea în care S.C. S.I. S.A. administra Fondul Național de Investiții.

Cu toate că S.C. S.I. S.A. a raportat la C.N.V.M. că nu se respectă dispozițiile legale privind structura de portofoliu cu privire la acțiunile necotate, cenzorul extern independent nu a cuprins în raportările sale acest aspect, menționând nereal că au fost respectate prevederile O.G. nr. 24/1993 și Regulamentul nr. 9/1996.

6. În ceea ce-l privește pe inculpatul D.I. s-au reținut următoarele:

Inculpații D.I. și B.G. au devenit membri ai Consiliului de Administrație ai S.C. S.I. S.A. cu sediul în București, sector 4, în baza actului adițional la contractul și statutul S.C. S.I. S.A. autentificat la data de 05 decembrie 1997 sub nr. 4588 și a actului constitutiv (întocmit urmare a actului adițional menționat al societății autentificat la data de 16 decembrie 1997 sub nr. 4709), fiind numiți de Adunarea Generală a Acționarilor.

Această calitate a fost dobândită de inculpați urmare a preluării majorității acționariatului de către Uniunea Națională a Cooperativelor de Consum și de Credit - C., respectiv 51% din acțiunile S.C. S.I. S.A. de la numitul T.G., conform Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor S.C. S.I. S.A. din data de 22 noiembrie 1997.

Prin aceeași hotărâre a fost stabilită și compunerea Comitetului de Direcție, respectiv numitul A.Ș. și inculpata S.M., membri ai Consiliului de Administrație, fiind menținut în funcția de Președinte - Director General inculpatul P.M.

Potrivit art. 11 parag. 1 din actul constitutiv menționat, societatea era administrată de un Consiliu de Administrație compus din 5 membri numiți de Adunarea Generală a Acționarilor care, conform hotărârii menționate în parag. anterior au fost inculpații D.I., B.G., S.M., P.M. și martorul A.Ș. Consiliul de Administrație a fost definit ca un organ de conducere colectivă a societății cu caracter deliberativ care își desfășura activitatea pe baza competențelor și răspunderilor stabilite de Adunarea Generală a Acționarilor, iar hotărârile acestuia se luau cu majoritate de voturi.

Limitele răspunderii administratorilor față de societate au fost stabilite prin art. 11, parag. 5, cu privire la: a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociați; b) existența reală a dividendelor plătite; c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere; d) exacta îndeplinire a hotărârilor Adunării Generale; e) convocarea Adunării Generale.

Conform art.11 parag. 8, Consiliul de Administrație putea delega o parte din puterile sale unui Comitet de Direcție, în limitele prevederilor legale (Legea Societăților Comerciale).

Art. 11 parag. 9 a stabilit că în relațiile cu terții societatea este reprezentată de Președintele Consiliului de Administrație sau de alte persoane împuternicite de acesta ori de către Adunarea Generală a Acționarilor.

Parag. 10 și 11 au statuat că Directorul General și directorii executivi numiți de Adunarea Generală a Acționarilor asigurau conducerea curentă a societății și, de asemenea, că atribuțiile și răspunderile Directorului General și ale directorilor executivi urmau să fie stabilite tot de Adunarea Generală a Acționarilor.

Atribuții ale Consiliului de Administrație se regăseau și în statutul S.C. S.I. S.A., parte integrantă din Contractul de societate inițial, autentificat sub nr. 30640 la data de 19 iunie 1995. Conform Cap. III, parag. 3 Consiliul de Administrație este un organ de conducere colectivă a societății cu caracter deliberativ care își desfășoară activitatea pe baza competențelor și răspunderilor stabilite de Adunarea Generală a acționarilor.

În continuare se prevedea că în relațiile cu terții societatea este reprezentată de Comitetul de Direcție, pe baza și în limitele acordate de Adunarea Generală sau alte persoane împuternicite de către Președintele Consiliului de Administrație sau Adunarea Generală a Acționarilor.

Referitor la hotărârile Consiliului de Administrație, s-a prevăzut că acestea se iau cu majoritate de voturi, iar în ceea ce privește întinderea răspunderii administratorilor față de societate, s-a stipulat că aceștia răspund pentru: realitatea vărsămintelor efectuate de asociați, existența reală a dividendelor plătite, existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, exacta îndeplinire a hotărârilor Adunării Generale și convocarea Adunării Generale.

Prin urmare, s-a constatat că între statutul și actul constitutiv întocmit ulterior (în condițiile prezentate mai sus) nu existau deosebiri de reglementare referitoare la întinderea atribuțiilor administratorilor, atribuții restrânse față de cele enumerate în Legea Societăților Comerciale nr. 31/1990.

În ședința din data de 25 august 1995, Consiliul de Administrație a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare al societății de administrare a fondurilor de investiții S.C. S.I. S.A., fiind aplicabil începând cu data de 1 septembrie 1995. Acest regulament a stabilit la rândul său sarcini, competențe și responsabilități care, astfel cum prevede art. 19 al cap. VII privind dispozițiile finale, se completează și se vor completa cu cele rezultate expres sau implicit din legale, hotărârile și celelalte acte normative relevante.

Astfel, în Cap. II art. 4 era prevăzut corpul de conducere și administrare al S.C. S.I. S.A., compus din Adunarea Generală a Acționarilor, Consiliul de Administrație, Președintele și vicepreședinții Consiliului de Administrație.

Art. 4.2 se referea la Consiliul de Administrație care, conform art. 4.2.3 răspundea de îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin conform prevederilor din statutul și contractul de societate ale S.C. S.I.

Conform art. 4.2.4, membrii Consiliului de Administrație erau răspunzători individual sau solidar față de societate pentru prejudiciile aduse în urma infracțiunilor, abaterilor de la dispozițiile legale și ale statutului societății și pentru erorile comise în administrarea societății.

În art. 4.2.8 erau stabilite o serie de atribuții în sarcina Consiliului de Administrație, după cum urmează: să întocmească și să prezinte Adunării Generale a acționarilor un raport cu privire la activitatea societății în anul anterior, bilanțul și contul de profit și pierderi, precum și un plan de activitate pentru anul următor; angaja și concedia personalul societății, direct sau prin mandat acordat președintelui; aproba încheierea de contracte cu partenerii interni sau externi; stabilea strategia și tactica de marketing; decidea și rezolva alte probleme stabilite de Adunarea Generală a acționarilor.

Art. 4.3 reglementa situația și atribuțiile președintelui și a vicepreședinților, stabilind în art. 4.3.1 că președintele S.C. "S.O.V. Invest" S.A. răspunde de întreaga activitate a societății, conform reglementărilor legale.

Același Regulament în cap. IV expunea pe larg modul de desfășurare a activității societății, stabilind atribuțiile sale în ceea ce privește administrarea fondurilor de investiții, după cum urmează:

- întocmirea formalităților legale și a normelor de procedură necesare funcționării în bune condiții a fondului;

- efectuarea de plasamente din activele fondului și administrarea portofoliilor de investiții în scopul obținerii de profit pentru investitorii fondului;

- efectuarea operațiunilor de marketing și publicitate privind promovarea fondurilor de investiții administrate;

- ținerea evidențelor privitoare la membrii fondului, activele și pasivele fondurilor de investiții administrate, cheltuielilor și veniturilor fondurilor de investiții administrate, operațiunilor de cumpărare ț și răscumpărare a unităților de fond;

- contractarea de împrumuturi în numele și contul fondurilor de investiții administrate, în limitele legale și fără comisioane;

- întocmirea de situații trimestriale privind activele și pasivele, veniturile și cheltuielile și modul de derulare a activității fondurilor administrate;

- calcularea prețului de emisiune al unităților de investiții;

- calcularea valorii actualizate a unității de investiții și afișarea ei la sediile fondurilor, băncii de depozitare și la agenții de distribuire și publicarea ei într-un ziar de largă circulație.

Examinându-se ansamblul reglementărilor care privesc activitatea societății de administrare în ceea ce privește modul de organizare, stabilirea atribuțiilor și structura aparatului de conducere, prin interpretarea tuturor prevederilor statutare și regulamentare rezultând din actele la care s-a făcut referire mai sus, s-a concluzionat că voința asociaților a fost de a acorda președintelui Consiliului de Administrație atribuții lărgite în raport de atribuțiile organului colegial care forma Consiliul de Administrație. Cu alte cuvinte, intenția asociaților exprimată în actele constitutive și regulament a fost ca organul suprem de conducere al societății, Adunarea Generală a Acționarilor, care constituia puterea de decizie în societate, să fie reprezentat în relațiile cu terții prin Președintele Consiliului de Administrație, care era și Directorul General, acestuia fiindu-i conferite puteri lărgite în raport de cele acordate Consiliului de Administrație. Această dispoziție a rezultat atât din actul constitutiv cât și din regulamentul de organizare și funcționare al societății. Potrivit statutului, în relațiile cu terții societatea era reprezentată de Comitetul de Direcție, pe baza și în limitele acordate de Adunarea Generală sau alte persoane împuternicite de către Președintele Consiliului de Administrație. Din probe nu a rezultat, însă, că acest Comitet de Direcție ar fi funcționat, fie și temporar, deși au fost stabilite persoanele care l-au compus de-a lungul timpului (inculpatul P.M. și martorii P.G.V. și Ș.A. de la constituire și până la data de 16 decembrie 1997, inculpații M.P., M.S și martorul A.Ș. până la data de 24.08.1998 când martorul A.Ș. a fost înlocuit cu inculpata V.I.M.).

Mai mult, din declarația martorei P.(P.)G.V. dată în fața instanței de apel la data de 12 mai 2008 a rezultat că aceasta nu a participat la nicio ședință din cadrul Consiliului de Administrație al S.C. S.I. S.A. și că nu cunoștea împrejurarea că a fost desemnată membră a Consiliului de Administrație al acestei societăți, prin urmare cu atât mai puțin membră a Comitetului de direcție. A rezultat, așadar, că rolul acestui comitet a rămas numai unul formal, toate operațiunile în relațiile cu terții fiind efectuate de Președintele Consiliului de Administrație - Directorul General, respectiv inculpații P.M., V.I.M. și B.G., pe durata de funcționare a Fondului.

În concluzie, s-a apreciat că în aplicarea art. 4.3 și 4.3.1. din Regulamentul menționat, răspunzător pentru activitatea societății astfel cum a fost detaliată în capitolul IV era președintele S.C. S.I. SA.

Examinând atribuțiile Consiliului de Administrație enumerate în actele menționate nu a rezultat că acesta, în calitate de organ colegial, a primit sarcini legate de aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, respectiv administrarea Fondului Național de Investiții. Sarcinile primite au vizat gestiunea internă a societății, fiind limitate astfel față de prerogativele conferite Președintelui.

Referitor la sfera de competență a administratorilor, în doctrină au fost sintetizate distincțiile între atribuțiile de administrare ordinară și cele de reprezentare, rezultând că principalele însărcinări în cazul pluralității de administratori pot fi de gerare (referindu-se numai la gestiunea internă) și de reprezentare (de a angaja responsabilitatea juridică a societății față de terți). S-a reținut că prezumția care funcționează în cazul unei societăți de capitaluri este aceea că administratorul nu are și calitatea de reprezentant legal, neputând, așadar, să angajeze societatea în raporturile cu terții. Totuși, s-a observat că, chiar în situația în care unii dintre administratorii care formează organul colegial nu participă la conducerea operativă a societății, (fiind însărcinați numai cu atribuții de gerare) au obligația de a exercita controlul și supravegherea administratorului (fiind însărcinați numai cu atribuții de gerare) au obligația de a exercita controlul și supravegherea administratorului reprezentant și a directorilor executivi, obligație legală rezultând din prevederile art. 1441 și 1442 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. S-a remarcat că legea stabilește și limitele răspunderii administratorilor cu puteri restrânse, obligația de control fiind una de diligentă, permițând, totodată, desolidarizarea unui administrator de deciziile luate în Consiliul de Administrație de ceilalți membri, conform art. 1442 alin. (4) și 5 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

În ceea ce privește activitatea S.C. S.I. SA, s-a constatat că puterea de reprezentare în raporturile cu terții a fost conferită numai Președintelui Consiliului de Administrație care îndeplinea și funcția de Director General, acesta fiind cel care a exprimat, pe toată durata funcționării societății de administrare, voința juridică a societății.

Referitor la activitatea efectivă desfășurată de Consiliul de Administrație, în perioada în care din compunerea acestuia a făcut parte inculpatul D.I., în baza puterilor conferite, s-a reținut că aceasta a rezultat cu precădere din procesele verbale întocmite cu ocazia desfășurării ședințelor Consiliului de Administrație, depuse la dosarul cauzei, coroborate cu declarațiile inculpaților D.I., B.G., V.I.M., S.M., P.M. și cu ale martorilor Ș.A., A.I., A.M., T.P..

Și pe baza acestor probe s-a desprins aceeași idee și anume că aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al S.C. S.I. SA, respectiv administrarea Fondului Național de Investiții, era realizată efectiv de persoana care îndeplinea funcția de președinte al Consiliului de Administrație. Acesta prezenta un raport de activitate în ședințele Consiliului de Administrație, în principiu având un conținut cifric și nedetaliat pe operațiuni, iar Consiliul de Administrație nu desfășura un control amănunțit al tranzacțiilor.

Concluzia pe care instanța de rejudecare a tras-o pe baza tuturor probelor analizate mai sus, respectiv cele care privesc dispozițiile legale incidente în materie (Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale) reglementarea internă și modul de organizare al societății S.C. S.I. S.A. rezultând din actele constitutive, Regulamentul de funcționare și actele adiționale, procesele-verbale întocmite cu ocazia desfășurării ședințelor Consiliului de Administrație și depozițiile menționate în paragrafele anterioare, a fost aceea că activitatea Consiliul de Administrație, ca organ colegial de administrare a S.C. S.I. S.A. s-a limitat la gestiunea internă a societății, fără a fi implicat efectiv în efectuarea tranzacțiilor sau verificarea modului în care erau investiți banii investitorilor Fondului Național de Investiții.

De asemenea, activitatea propriu-zisă desfășurată de Președintele - director general în calitate de reprezentant al societății în raporturile cu terții, susținută de rapoartele care indicau în permanență creșteri și conduceau la concluzia unei activități fructuoase în avantajul investitorilor, pe fondul unui control formal efectuat de persoanele cu atribuții concrete în acest sens, respectiv cenzorul extern independent, Consiliul de încredere al Fondului și CNVM, a fost apreciată de Consiliul de Administrație, pe baza principiului încrederii acordate președintelui, în permanență ca pozitivă, neexistând indicii care să conducă la o altă apreciere.

Prin urmare, s-a considerat că nu le poate fi imputată membrilor Consiliului de Administrație al S.C. S.I. S.A. activitatea frauduloasă a inculpaților V.I.M. și P.M. desfășurată în calitate de reprezentanți ai societății în raporturile cu terții și mandatari ai acționariatului pentru aducerea efectivă la îndeplinire a obiectului de activitate a societății, neexistând elemente concrete care să conducă la concluzia că membrii Consiliului de Administrație cunoșteau caracterul fraudulos al operațiunilor desfășurate de inculpații nominalizați, precum și situația reală a fondului. Dificultățile cunoscute și afirmate de înșiși președinții - directori generali privind situația financiară a fondului au fost considerate inerente adaptării la noul cadru legislativ privind piața de capital, însuși organismul de control CNVM acordând o amânare de 1 an de zile (în luna februarie 1999) pentru adaptarea portofoliului la cerințele legale.

În consecință, s-a reținut că materialul probator administrat în cauză nu relevă că inculpatul D.I. ar fi acționat sub forma complicității prin inacțiune, în scopul de a înlesni comiterea faptelor ilicite de către autori.

Consecința faptului că inculpatul nu și-a încălcat, intenționat sau neintenționat, atribuțiile rezultând din calitatea de membru al Consiliului de Administrație, astfel cum s-a reținut mai sus, a atras, pe cale de consecință, exonerarea acestuia de plata despăgubirilor către părțile civile, constatând că nu au fost îndeplinite în ceea ce îl privește cerințele art. 998-999 C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală.

7. În ceea ce-l privește pe inculpatul B.G. s-a reținut faptul că potrivit Procesului-verbal încheiat la data de 22 noiembrie 1999 de către Consiliul de Administrație al S.C. S.I. SA, în urma aprobării cererii de concediu formulate de președintele - director general, inculpata V.I.M., inculpatul B.G. a preluat conducerea curentă și efectivă a societății. A îndeplinit funcția respectivă până în data de 29 februarie 2000, începând cu data de 1 martie 2000, funcția fiind reluată de către inculpata V.I.M., astfel cum a rezultat din contractul de muncă din data de 20 martie 2000.

În această perioadă de 3 luni, inculpatul B.G. a condus ședințele Consiliului de Administrație al S.C. S.I. SA, astfel cum a rezultat din procesele-verbale din datele de 13 decembrie 1999, 24 ianuarie 2000 și februarie 2000.

Din examinarea lor a reieșit că inculpatul B.G. a adus la cunoștința Consiliului de Administrație, cu titlu informativ, prin martorul D.C., rezultatele obținute de societate în calitate de administrator al F.N.I., ele nefăcând obiectul unei analize amănunțite, așa cum cerea regulamentul, contractul de societate și legea societăților comerciale.

Totodată s-a reținut că inculpatul B.G. a semnat raportările către C.N.V.M. în perioada în care a ocupat funcția de președinte - director general al S.C. S.I. SA, respectiv adresele înregistrate la S.C. S.I. S.A. sub nr. 048 din 5 ianuarie 2000 privind calculul valorii activelor nete ale Fondului Național de Investiții la data de 31 decembrie 1999; nr. 047 din 5 ianuarie 2000 referitoare la calculul valorii activelor nete ale Fondului Național de Investiții la data de 13 decembrie 1999; nr. 719 din 16 februarie 2000 privind calculul valorii activelor nete ale Fondului Național de Investiții la data de 14 februarie 2000; nr. 718 din 16 februarie 2000 referitoare la calculul valorii activelor nete ale Fondului Național de Investiții la data de 07 februarie 2000; nr. 493 din 3 februarie 2000 privind calculul valorii activelor nete ale Fondului Național de Investiții la data de 31 ianuarie 2000; nr. 492 din 3 februarie 2000 referitoare la calculul valora activelor nete ale Fondului Național de Investiții la data de 24 ianuarie 2000; nr. 272 din 18 ianuarie 2000 privind calculul valorii activelor nete ale Fondului Național de Investiții la data de 10 ianuarie 2000; nr. 275 din 3 februarie 2000 privind calculul valorii activelor nete ale Fondului Național de Investiții la data de 17 ianuarie 2000.

Sub acest aspect, s-a apreciat că semnarea unor astfel de raportări, fără nicio verificare a veridicității lor și a situației financiare reale a Fondului Național de Investiții, presupunea angajarea răspunderii datorită calității de reprezentant pe care o dobândise inculpatul B.G. în calitatea S.A. de președinte în raporturile cu terții, dar, adăugăm noi, și în calitatea S.A. de membru al Consiliului de Administrație.

Cum raportările către C.N.V.M. cuprindeau date necorespunzătoare adevărului, inculpatul B.G. și-a încălcat atribuțiile care îi reveneau în calitatea menționată.

Împrejurarea că datele erau necorespunzătoare adevărului, valorile comunicate fiind mult mărite în raport cu cele reale a rezultat din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză și care a concluzionat în acest sens, coroborat cu declarațiile inculpatelor V.I.M. și S.M.. De altfel, inculpatul B.G. a recunoscut constant că nu a verificat veridicitatea celor cuprinse în rapoartele transmise.

Dacă inculpatul s-ar fi implicat efectiv în conducerea societății de administrare - atribuție conformă cu Regulamentul de organizare și funcționare a S.C. S.I. S.A. - neregulile menționate ar fi fost observate la timp și le-ar fi putut aduce la cunoștința Consiliului de Administrație și Adunării Generale a Acționarilor nemaisemnând raportările false.

Martora A.M., asistent manager al S.C. S.I. S.A. în cadrul Departamentului - Analiză în perioada de referință, ca și C.A., a arătat că, în situația în care lipsea președintele - director general V.I.M., actele erau semnate de inculpatul B.G., iar dacă apăreau probleme, era consultat numitul D.C.

Din declarațiile martorului D.L. a rezultat că după plecarea M.V. conducerea societății a fost asigurată de B.G.

Acesta, însă, nu a înțeles să își aducă la îndeplinire în mod efectiv atribuțiile care îi reveneau în calitatea primită, ocupând funcția numai formal și tot formal îndeplinindu-și și sarcinile care îi incumbau, fără a lua în calcul consecințele unei asemenea conduite.

În fapt, s-a reținut că inculpatul B.G. a înlesnit săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de către autorii săi - prin neexercitarea atribuțiilor sale și nesocotirea răspunderii care îi revenea - asigurând cadrul favorabil de punere în aplicare a mijloacelor frauduloase uzitate de ceilalți inculpați în vederea prezentării ca reale a avantajelor investirii banilor la F.N.I. și în scopul de a se obține beneficii materiale de către cei implicați cu consecința prejudicierii investitorilor.

Încălcarea îndatoririlor de serviciu nu s-a făcut din culpă, ci cu intenție indirectă, formă a vinovăției care nu intră în latura subiectivă a infracțiunii de neglijență în serviciu. Prin poziția cheie ocupată în administrarea societății, inculpatul a avut reprezentarea consecințelor faptelor sale, de ajutorare a celorlalți inculpați în demersul lor infracțional, rezultat cu privire la care, dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui.

În consecință, s-a constatat că nesesizarea organelor competente cu privire la neregularitățile existente, neverificarea rapoartelor de activitate a F.N.I. privind realitatea datelor raportate către C.N.V.M., precum și nerespectarea normelor legale ce le reglementau activitatea, de către inculpatul B.G., alături de inculpatul D.I., reprezintă mai mult decât o încălcare a atribuțiilor de serviciu, dat fiind faptul că această conduită ilicită s-a datorat intenției de a induce și menține în eroare prin fals, persoanele care au subscris diferite sume de bani.

8. În ceea ce-i privește pe inculpații N.G., C.M. și I.M.I.M. s-a reținut că potrivit contractului de societate civilă încheiat la data de 17 august 1995, organul de conducere și reprezentare al societății civile este un Secretariat care îndeplinește și funcția de Consiliu de Supraveghere al fondului. Potrivit obligațiilor asumate prin contractul menționat, Consiliul de Supraveghere format din cei trei inculpați, N.G., C.M. și I.M.I.M, avea ca și îndatoriri:

- avizarea oricărui plasament în favoarea unui agent economic care depășea 20% din valoarea netă a activelor Fondului;

- avizarea înainte de publicare a rapoartelor semestriale și anuale privind activitatea Fondului, iar dacă timp de 6 luni consecutiv valoarea unui titlu de participare la Fond rămânea neschimbată sau scădea, putea transforma fondul deschis într-unui închis sau îl putea desființa, urmând să restituie valoarea nominală inițială a titlului de participare membrilor existenți la data la care s-a luat hotărârea de desființare.

Potrivit contractului de administrare încheiat între F.N.I. și S.I. S.A. la data de 21 august 2005, societatea de administrare avea îndatorirea de a trimite săptămânal membrilor Consiliului de Supraveghere un buletin de informare care să cuprindă date cu privire la evoluția activului net, valoarea unitară netă a activului, la plasamentele și tranzacțiile efectuate în numele Fondului, la operațiunile importante pe care intenționa să le execute și orice alte date pe care aceasta le considera necesare pentru o bună funcționare a Fondului. Primirea buletinului urma să fie confirmată de unul din administratorii Fondului sau un împuternicit al acestuia. Buletinul de informare trebuia analizat de Secretariat, care avea obligația de a trimite în timp util societății de administrare observațiile, sugestiile și opozițiile sale.

Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 9/1996 emis de C.N.V.M., la data de 10 iunie 1998, membrii inițiali ai F.N.I. au încheiat un contract modificator al celui inițial, denumit tot contract de societate civilă.

Cap. 8, art. 8.1 contractului stipula că în relațiile cu societatea de administrare Fondul Național de Investiții era reprezentat de către Consiliul de încredere compus din aceeași membri aleși de membrii inițiali, pe o perioadă de 3 ani, respectiv inculpații N.G., C.M. și I.M.I..

Consiliul de încredere al unui fond deschis de investiții avea autoritatea să:

- încheie contract de administrare de investiții cu o societate de administrare autorizată;

- să stabilească limita maximă a comisioanelor ce se pot negocia cu societatea de administrare, precum și limita maximă a comisioanelor ce se pot negocia cu o societate de depozitare;

- să primească rapoarte periodice de la societatea de administrare, în scopul urmăririi derulării contractului de administrare;

- să acționeze în instanța de judecată, în numele fondului, societatea de administrare;

- să convoace adunarea generală a investitorilor;

- să revizuiască registrele și însemnările societății de administrare sau ale societății de depozitare, care privesc operațiunile fondului pe care îl reprezintă.

Ca și obligații trebuia să:

- revadă periodic rapoartele tranzacțiilor efectuate în numele fondului;

- revadă rapoartele întocmite de către cenzorii externi independenți;

- revadă tranzacțiile persoanelor afiliate, care sunt exceptate de la prevederile C.N.V.M. și care sunt efectuate de către societatea de administrare, în numele fondului, pentru a se asigura că tranzacțiile sunt în interesul deținătorilor de titluri;

- cerceteze orice încălcare de reguli descoperită pe parcursul desfășurării atribuțiilor sale, care trebuia imediat raportată la C.N.V.M.;

- se întâlnească periodic cu Consiliul de Administrație al societății de administrare (8.7).

De fapt, acestea nu făceau altceva decât să transpună prevederile art. 18 și 19 din Regulamentul nr. 9/1996, privind constituirea și funcționarea fondurilor deschise de investiții, societăților de investiții, societăților de administrare și societăților de depozitare, dispozițiile legale respective fiindu-le pe deplin aplicabile în baza principiului pacta sunt servanda (art. 969 C. civ.). Pe cale de consecință, misiunea înființării Consiliului de Supraveghere a fost de a asigura protecția investitorilor F.N.I., aspect de altfel explicitat în Cap. 3 al Prospectului de ofertă publică din 1995 al F.N.I., în care s-a arătat, expresis verbis că Secretariatul F.N.I. îndeplinește și funcția de Consiliu de încredere și reprezintă interesele investitorilor față de administrator, de autoritățile legale și de alte terțe părți.

S-a reținut că inculpații au manifestat superficialitate în îndeplinirea obligațiilor legale, abordând expeditiv atât îndatoririle legale cât și cele contractuale.

Atitudinea pasivă a inculpaților în perioada activității F.N.I. constând în exercitarea formală a obligațiilor care le reveneau, fără a realiza un control efectiv menit să depisteze eventualele nereguli sau disfuncționalități, au favorizat desfășurarea activității infracționale de către inculpații V.I.M., P.N., P.M. și S.M., prin întărirea convingerii acestora că pot acționa liberi de orice control sau verificare.

Inculpații N.G., C.M. și I.M.I.M. în calitate de reprezentanți ai societăților S.C. A. S.A. (C.M.), S.C. L.P. S.A. (I.M.I.M.) și S.C. S.G.I. S.R.L. (N.G.) au semnat, alături de martorul I.A., în calitate de reprezentant al Fondului Proprietății Private II - Moldova, contractul de societate civilă prin care a luat ființă Fondul Național de Investiții.

Prin acest contract inculpații și-au însușit inclusiv clauzele referitoare la modul de funcționare efectivă a Fondului și îndatoririle în calitate de membri ai Consiliului de Supraveghere. Natura juridică a contractului de administrare era aceea de mandat, în temeiul căruia societatea de administrare acționa în calitate de mandatar al Fondul Național de Investiții, în limitele fixate prin contract. Deci, cel care a învestit S.C. S.I. S.A. cu puteri de execuție era chiar Fondul Național de Investiții prin Consiliul de Supraveghere constituit din cei trei inculpați, întinderea, atribuțiile și limitele acțiunilor societății de administrare fiind fixate prin contractul de mandat din data de 21 august 1995 și modificat la data de 10 iunie 1998.

Prin urmare, emiterea Prospectului de ofertă publică, reclama și scrisorile de informare către investitori s-au produs în executarea mandatului primit din partea Fondului Național de Investiții.

Chiar dacă cei trei inculpați nu au exercitat efectiv acte de administrare, nu au participat la stabilirea numărului de investitori, la calculul activului net sau a valorii unitare, prin maniera expusă nu și-au îndeplinit îndatoririle rezultând din dispoziții legale și contractuale.

C.N.V.M. a acordat derogări ale plasamentelor în acțiuni necotate numai cu începere din februarie 1999, iar nu pe tot parcursul funcționării Fondului Național de Investiții, cum a reieșit din chiar depozițiile inculpaților, raportul de expertiză contabilă, răspunsul și raportul C.N.V.M.-ului din 9 iunie 2000.

Prin urmare, inculpații nu s-au aflat în eroare de fapt cu privire la realitatea datelor cuprinse în rapoartele trimestriale, semestriale și anuale ale societății de administrare, cât timp aveau obligații de verificare, pe care nu și le-au îndeplinit.

Printr-o complicitate ce îmbracă mai mult forma unei inacțiuni și prin confirmarea ulterioară a rapoartelor false privind situația financiară reală a F.N.I. în perioada 1995 - 2000 întocmite de societatea de administrare, inculpații Negură Gheorghe, I.M.I.M. și C.M. au contribuit la inducerea în eroare a investitorilor.

S-a mai reținut și că implicarea celor trei inculpați în activități care au condus în final la prăbușirea fondului, a fost confirmată inclusiv de martorul A.I., care a arătat: "Începând cu anul 1995, în spațiul SIF Moldova din Splaiul Unirii nr. 6 și-a desfășurat activitatea cu chirie S.C. S.I. și S.C. G. S.A. În acest timp mi s-a propus de către acționarii S.I., respectiv, N.G., C.M., P.M., L.Ș. să preiau calitatea de președinte al S.I. Am deținut această funcție timp de aproximativ un an de zile (...) Menționez că această funcție a avut un rol onorific și că nu am participat la luarea deciziilor legate de administrarea fondului, acestea fiind luate de membrii Consiliului de încredere și Secretariat."

În pofida obligațiilor pe care aceștia le aveau, potrivit celor stipulate în convenția civilă încheiată, pe toată durata de funcționare a fondului și-au dat acordul, implicit, în ceea ce privește activitatea societății de administrare și performanțele obținute de aceasta în gestionarea activelor.

9. În ceea ce-l privește pe inculpatul C.P., s-au reținut următoarele:

Prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 66 din 3 iunie 1996, republicată în M. Of. nr. 28 din 26 ianuarie 1999, "Casa de Economii și Consemnațiuni, denumită prescurtat C., persoană juridică română de drept privat, se reorganizează în societate bancară pe acțiuni, cu acționar unic statul român".

Potrivit art. 2 alin. (1), C. efectua, în limita autorizației acordate de Banca Națională a României, investiții în valori mobiliare emise de administrația publică centrală și negocia cu participații de capital la societăți comerciale și/sau financiare, stabilite de Consiliul de Administrație C. Volumul total al participațiilor nu putea depăși nivelul fondurilor proprii ale C.

Art. 11 din Legea nr. 66/1996, stipula că "Modul de organizare și de funcționare a C. se stabilește prin statutul propriu, elaborat de Consiliul de Administrație și aprobat de Guvern".

În concordanță cu art. 2 din Statutul C., aprobat prin H.G. nr. 888 din 1 octombrie 1996, "C. este persoana juridică română, având forma juridică de societate bancară pe acțiuni, cu acționar unic statul roman. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu Legea nr. 66/1996, cu celelalte dispoziții legale în vigoare și cu prezentul statut".

În art. 5 din Statut erau redate gama de activități și servicii bancare care pot fi legal prestate în România și/sau în străinătate, incluzând la lit. t) "intrarea în raporturi de asociere și/sau în orice alt angajament de participare la profituri cu alte societăți bancare, financiare, de asigurări, de valori mobiliare, etc. potrivit legii, depozitarea de active ale societăților de intermediere de valori mobiliare și ale organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare cu operațiunile conexe și accesorii aferente calității de depozitar și distribuția și răscumpărarea de titluri de participare la organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, prin contracte încheiate cu societățile de investiții financiare, de administrare de organisme de plasament colectiv în valori mobiliare și de intermediere de valori mobiliare".

Art. 5 lit. y), includea în obiectul de activitate al C. și "efectuarea altor plasamente stabilite de Consiliul de Administrație".

Conform art. 13 din Statut, "C. este condusă de un Consiliu de Administrație format din: președinte, trei vicepreședinți și șapte membri. Președintele și vicepreședinții C. sunt numiți de primul-ministru. Ceilalți membrii sunt numiți de ministrul finanțelor. Președintele C. îndeplinește și funcția de președinte al Consiliului de Administrație".

Printre alte atribuții principale, Consiliul de Administrație "hotărăște cu privire la politica de plasamente a C." (art. 13 lit. e) din Statut).

Consiliul de Administrație emitea, la sfârșitul fiecărei ședințe în care au fost luate hotărâri, documentul numit "Hotărâre a CA. al C.", iar lucrările Consiliului de Administrație se consemnau în procese-verbale de ședință, semnate de membrii prezenți și ținute într-un registru de procese-verbale.

În perioada dintre ședințele Consiliului de Administrație, administrarea C. era asigurată de Comitetul de Direcție, în interesul acesteia și în limitele competențelor care au fost conferite prin statut și/sau prin hotărâri ale Consiliului de Administrație (art. 4 alin. (1) din Statut).

Comitetul de Direcție era compus din președintele și vicepreședinți C. Președintele Consiliului de Administrație, în calitatea S.A. de președinte al C., era și președintele Consiliului de Administrație (art. 14 alin. (2) și (3) din Statut).

Comitetul de Direcție se întrunea cel puțin o dată pe săptămână sau de câte ori era necesar, la convocarea președintelui sau înlocuitorului acestuia. Deciziile se luau cu majoritatea absolută a voturilor membrilor, iar la situații paritare, votul președintelui era decisiv. Dezbaterile ședințelor Comitetului de Direcție se consemnau în procese-verbale înscrise în registrul special care se prezentau Consiliului de Administrație.

Comitetul de Direcție avea atribuții complexe, inclusiv, aceea de a aproba operațiunile în limita competențelor stabilite de Consiliul de Administrație (art. 14 lit. a)).

Potrivit prevederilor art. 15 din Statut, "Președintele Consiliului de Administrație C. este reprezentantul legal al societății și o angajează patrimonial prin semnătura autografă pusă pe actele încheiate în numele acesteia cu terții, putând efectua orice operațiuni și dispune orice măsuri necesare pentru realizarea obiectului de activitate".

Președintele C. - printre alte atribuții principale - exercita conducerea operativă a C., urmărind buna administrare a acesteia și asigurarea integrității patrimoniului ei (art. 15 alin. (3) lit. b) din Statut).

Regulamentul de organizare și funcționare al C. dezvolta prevederile actelor normative menționate, stabilind atribuțiile conducerii C. și ale personalului din subordine.

Și în Regulament, se stipula că Președintele C. asigură conducerea generală a activității instituției, angajând C. în raporturile sale cu terții.

Președintele organiza buna funcționare a Consiliului de Administrație și a Comitetului de Direcție ale C., lua măsuri pentru executarea hotărârilor acestora, întreprindea măsuri pentru buna administrare a C. și păstrare a patrimoniului.

La începutul anului 1999, componența Consiliului de Administrație al C. era următoarea: C.P. - președinte; M.Z.M. - vicepreședinte; C.C. - vicepreședinte; O.M. - vicepreședinte; C.C.C. - Primarul Sectorului 5 București; I.M. - secretar de stat la Ministerul Finanțelor; G.B. - secretar de stat la Ministerul Finanțelor; I.N. - secretar general la Ministerul Finanțelor; D.L. - secretar general-adjunct la Ministerul Finanțelor; G.O. - secretar general-adjunct la Ministerul Finanțelor; D.B. - director la Ministerul Finanțelor.

Pentru efectuarea de plasamente de către C. în unități de fond F.N.I., în data de 12 ianuarie 1999, S.C S.I. S.A. a remis C. o ofertă pentru cumpărări de unități de fond, împreună cu Prospectul de ofertă publică continuă al F.N.I., cu condiții speciale, respectiv achitarea lunară către C. a câștigului rezultat din creșterea valorii unității de fond și, în plus, un comision de răscumpărare la termen a unităților de fond, inclusiv pentru câștigurile lunare, de 0,2% față de 1,5% stipulat în Prospect, respectiv de 4%, în cazul răscumpărărilor înainte de termen, față de cel de 8%, prevăzut în Prospect.

Oferta pentru cumpărări de unități de fond F.N.I. a fost analizată de Direcția Trezorerie din cadrul C., iar martora T.C., în calitate de director, a întocmit Nota din 8 februarie 1999, pe care a înaintat-o Comitetului de Direcție. În legătură cu acest aspect martora a declarat "după înmânarea ofertei și analiza sumară a acesteia, i-am adus la cunoștință domnului C.P., care a insistat tot timpul să efectuăm acest plasament, că nu putem efectua acest gen de plasament decât cu aprobarea Consiliului de Administrație, deoarece pentru celelalte tipuri de plasamente (credite, piața monetară, titluri de stat) existau norme metodologice care stabileau exact și în detaliu modul în care se poate efectua plasamentul.

Nota cuprindea atât avantajele, cât și dezavantajele plasamentelor în unități de fond F.N.I., făcându-se referire la evaluarea incorectă în clasa de risc mediu a F.N.I., expunerea la riscuri foarte mari, prin investiții, în cazul cumpărării unui mare număr de acțiuni necotate, nerespectarea de către S.C. S.I. S.A. a prevederilor O.G. nr. 24/1993, privind structura de portofoliu și reputația îndoielnică a S.C. S.I. S.A. pe piața de capital.

De asemenea, în Notă s-a specificat faptul că C. nu putea participa la F.N.I. decât cu suma maximă de 47 miliarde RON, reprezentând 5% din totalul unităților de fond existente pe piață - conform reglementărilor legale în materie - deși suma propusă pentru investiții era de 50 miliarde RON.

Participarea C. la F.N.I. s-a discutat în ședința Comitetului de Direcție din 10 februarie 1999, dezbătându-se avantajele și dezavantajele implicării C., așa cum au fost prezentate în Nota întocmită de către T.C..

Prin Hotărârea Comitetului de Direcție nr. 7 din 10 februarie 1999 s-a aprobat participarea C. la F.N.I. cu suma de 40 miliarde RON. Hotărârea a fost adoptată în majoritate, singurul membru al Comitetului de Direcție care a votat împotrivă fiind vicepreședintele C.M.

Referitor la Notă, s-a precizat că urmează să fie "îmbunătățită" și supusă aprobării Consiliului de Administrație. În consecință, martora T.C. a procedat la reactualizarea situației F.N.I., la nivelul datei de 28 februarie 1999, în ceea ce privește structura portofoliului.

Hotărârea Comitetului de Direcție nr. 7 din 10 februarie 1999 a fost supusă aprobării Consiliului de Administrație în ședința din 24 martie 1999. Prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 3, din această dată, s-a hotărât ca Nota Direcției Trezorerie să fie "reorganizată și îmbunătățită, urmând a fi prezentată la ședința viitoare a Consiliului de Administrație.

Pe această Notă, președintele C., inculpatul P.C., a pus rezoluția "Se rediscută", iar martorei T.C. i-a solicitat să o refacă, prezentând doar oferta pentru cumpărări unități de fond F.N.I., fără să mai prezinte și dezavantajele pe care le presupunea plasamentul. în aceste condiții, T.C. a întocmit Nota privind participarea C. ca investitor la F.N.I. și F.N.A. din data de 30 martie 1999, pe care inculpatul P.C. a consemnat "CA./Propun să se aprobe în forma alăturată. Prezintă sintetic propunerile din materialul difuzat în prima formă".

Martora a arătat că inculpatul a insistat tot timpul să se efectueze acest plasament.

Întrucât în primele două note întocmite, martora și-a exprimat rezervele cu privire la situația Fondului Național de Investiții - care prezenta un grad foarte ridicat de risc ca urmare a structurii de portofoliu și a nivelului lichidităților, fiind considerat un satelit a grupului de firme G., care nu se bucura de o bună reputație și exista posibilitatea confruntării acestuia cu un număr mare de cereri de restituire, o astfel de criză având loc anterior - inculpatul i-a dat dispoziție să întocmească o altă notă din care să înlăture toate dezavantajele și aserțiunile referitoare la riscurile investiției și să evidențieze doar avantajele, spunându-i "să-și păstreze observațiile pentru o eventuală teză de doctorat". Martora a mai arătat că inculpatul i-a cerut în mod direct să elimine comentariile referitoare la dezavantajele efectuării plasamentelor, fiind foarte clar că urmărea obținerea aprobării în Consiliul de Administrație.

Prin Hotărârea nr. 4 din 1 aprilie 1999, cu un vot împotrivă aparținând vicepreședintelui C.M., Consiliul de Administrație a aprobat participarea C. ca investitor F.N.I. cu suma de 40 miliarde RON. Totodată, s-a stabilit ca în maximum trei luni de la înființarea unei societăți de valori mobiliare proprii, C. să se retragă de la F.N.I. și F.N.A.

Martorul B.G. - membru în Consiliul de Administrație - a susținut că în ședința respectivă (1 aprilie 1999) s-a prezentat o Notă ce prezenta doar avantajele efectuării de plasamente în unități de fond, fiind susținută în mod deosebit de către inculpatul P.C. Nota de fundamentare prezenta numai partea atractivă, nu și dezavantaje sau riscuri, iar cu privire la acțiunile necotate li s-a explicat că problema urmează a fi rezolvată deoarece se află în atenția C.N.V.M.

Și ceilalți membri ai Consiliului de Administrație au dat declarații în același sens, respectiv martorii B.D., C.C.C., L.(D.)E.D.

Referitor la materialele prezentate în ședința Consiliului din data de 1 aprilie 1999 - după declanșarea scandalului căderii F.N.I. - s-a constatat că se întocmiseră de fapt 3 Note cu conținut diferit. În prima erau prezentate toate dezavantajele efectuării plasamentului, constând în gradul ridicat de risc, încălcarea prevederilor regulamentului C.N.V.M. privind lichiditățile și acțiunile necotate, precum și lipsa de credibilitate a administratorului Fondului, S.C. S.I. SA. în cea de a doua dispăreau unele dintre dezavantaje, cum ar fi nerespectarea procentului de lichidități și era actualizată structura portofoliului F.N.I., iar ultima care s-a și discutat de altfel, era total diferită în conținut și în formă de primele două. Martorul a afirmat categoric că dacă i-ar fi fost prezentate primele două note nu ar fi votat niciodată pentru efectuarea de către C. a acestor plasamente.

După ce s-a obținut și avizul Ministerului Finanțelor Publice, în data de 16 aprilie 1999, între C. și S.C. S.I. S.A. s-a încheiat convenția pentru achiziționarea de unități de fond F.N.I. în sumă de 40.000.000.000 RON, pentru o perioadă de 91 zile de la data plății în data de 19 aprilie 1999, cu O.P. nr. 1217, C. a virat suma respectivă, pentru subscrierea unui număr de 128.000 unități de fond F.N.I. la o valoare de 312.500 RON/unitatea de fond.

În data de 22 iunie 1999, T.C. a întocmit Informarea privind randamentul investițiilor la F.N.I. și F.N.A. în care prezenta, succint, situația celor două plasamente.

În ședința Comitetului de Direcție din 7 iulie 1999, fără să se înregistreze o nouă ofertă a S.C. S.I. S.A. pentru cumpărări de unități de fond F.N.I., inculpatul P.C. i-a cerut acesteia să refacă Informarea și să propună Comitetului de Direcție:

- derularea în continuare a contractului de achiziție de unități de fond F.N.I. în valoare de 40 miliarde RON (așa cum s-a menționat, contractul anterior prevedea o perioadă de valabilitate a plasamentului de 91 zile de la data plății);

- încheierea unui contract suplimentar de achiziție de unități de fond F.N.I., în valoare de 100 miliarde RON;

- desemnarea vicepreședintelui C.M. drept reprezentant al C. în Consiliul de Administrație al S.C. S.I. S.A.

În consecință, Informarea privind randamentul investițiilor la F.N.I. și F.N.A. a devenit Nota privind continuarea investițiilor la F.N.I. și F.N.A., purtând însă aceeași dată, respectiv 22 iunie 1999. Inculpatul P.C., fără justificare, a tăiat pe Notă valoarea de 100 miliarde RON a contractului suplimentar de achiziție de unități de fond F.N.I., mărind cuantumul acesteia la 250 miliarde RON.

Nota a suferit o ultimă modificare prin limitarea valabilității contractului suplimentar până la 15 august 1999, formă în care a fost supusă aprobării Comitetului de Direcție și Consiliului de Administrație din 7 - 8 iulie 1999.

Propunerile formulate de către Direcția Trezorerie, în condițiile expuse, au fost aprobate prin Hotărârea Comitetului de Direcție nr. 33 din 7 - 8 iulie 1999 și prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 9 din 8 iulie 1999. De această dată, vicepreședintele C.M. nu s-a mai opus în ședința Comitetului de Direcție, urmărind blocarea propunerilor la nivelul Consiliului de Administrație al C.

Ședința Consiliului de Administrație din 8 iulie 1999 nu s-a desfășurat în sediul C., iar vicepreședintelui C.M. i-a fost prezentată Hotărârea nr. 9 din 8 iulie 1999 semnată deja de majoritatea membrilor Consiliului.

Inculpatul P.C. a fost avizat că, prin efectuarea noului plasament în unități de fond F.N.I., C. se va confrunta cu dificultăți în ceea ce privește asigurarea rezervei minime de lichidități impusă de către B.N.R., precum și cu faptul că, prin achiziționarea unităților de fond F.N.I. aferente sumei de 250 miliarde RON, participația C. avea o pondere superioară limitei maxime legale de 5%, stabilită prin art. 27 din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M. - de 22,86% - totuși a insistat să se încheie contractul suplimentar de achiziție a unităților de fond F.N.I.

Mai mult, inculpatul a insistat ca suma de 250 miliarde RON să fie virată în conturile S.C. S.I. S.A. chiar în data de 8 iulie 1999, acceptând, în cele din urmă, să se defalce în două tranșe, respectiv, 50 miliarde RON în data de 8 iulie 1999 și 200 miliarde RON în data de 12 iulie 1999, aspect consemnat și în Hotărârea Comitetului de Direcție nr. 33 din 7-8 iulie 1999.

În aceeași dată de 8 iulie 1999, între C. și S.C. S.I. S.A. s-a încheiat convenția pentru achiziționarea de unități de fond F.N.I. în sumă de 250 miliarde RON.

Cu privire la modalitatea în care s-a aprobat plasamentul suplimentar în unități de fond, martorul M.C. - membru atât în Comitetul de Direcție cât și în Consiliul de Administrație - a declarat că ceea ce i-a atras atenția în mod deosebit a fost graba extremă cu care inculpatul P.C. dorea să se efectueze această investiție la F.N.I., precum și faptul că a insistat ca suma de 50 miliarde RON, reprezentând prima tranșă, să fie virată în aceeași zi. Un alt lucru care l-a surprins a fost faptul că inculpatul a venit în cursul aceleași zile, 8 iulie 1999, de la Ministerul Finanțelor și i-a arătat o hotărâre a Consiliului de Administrație semnată de toți membrii, în condițiile în care nu s-a ținut în aceeași zi și o ședință a Consiliului de Administrație. în plus, hotărârea era extrem de scurtă și nu era susținută și de un proces-verbal în care trebuia să se reflecte conținutul dezbaterilor.

De altfel, problemele discutate în ședința Comitetului de Direcție din acea zi și menționate la punctele 10, 15, 17 și 18 din procesul-verbal, au fost supuse și aprobării Consiliului de Administrație din următoarea ședință, însă așa cum a reieșit din Hotărârea prezentată niciuna din problemele respective nu a fost abordată.

Cu excepția acestei situații, niciodată nu s-a mai ținut în aceeași zi o ședință și a Comitetului de Direcție și a Consiliului de Administrație și niciodată o hotărâre a Consiliului de Administrație nu s-a luat fără a se desfășura efectiv în cadrul legal cerut unei asemenea ședințe.

Martorul a aflat de la martorul B.D., membru în Consiliu din partea Ministerului Finanțelor că, de fapt, inculpatul s-a deplasat la minister unde a obținut semnăturile membrilor Consiliului de Administrație.

Și martorul C.C.C. a arătat că a semnat o Hotărâre prin care se aproba încheierea unui contract suplimentar de achiziție de unități de fond F.N.I., fără a face vreo mențiune la desfășurarea unei ședințe în cadrul Consiliului de Administrație.

Împrejurările relatate de martori au fost confirmate și de către martora M.D., care a susținut că imediat după terminarea ședinței Comitetului de Direcție din ziua de 8 iulie 1999, inculpatul P.C. i-a dat dispoziție să întocmească un proiect de Hotărâre a Consiliului de Administrație, indicându-i să introducă din problemele discutate în Comitet doar cele privitoare la relațiile cu S.C. S.I. SA, respectiv derularea în continuare a contractului în valoare de 40 mld. RON, aprobarea încheierii unui contract suplimentar de 250 mld. RON și desemnarea lui C.M. în Consiliul de Administrație al S.C. S.I. SA. A redactat imediat acea Hotărâre, întrucât inculpatul i-a spus că este o urgență și trebuie să obțină repede semnăturile. A afirmat cu certitudine că nu a avut loc o ședință efectivă în care să se ia acea Hotărâre, inculpatul P.C. fiind cel care a obținut semnăturile membrilor Consiliului de Administrație.

Cele arătate au rezultat și din declarația martorei O.F.

În același sens au fost și declarațiile martorului C.C., care a mai arătat că inculpatul a insistat ca cel puțin prima tranșă de 50 mld. RON să fie virată chiar în ziua desfășurării ședinței Comitetului de Direcție. Insistențele inculpatului P.C. cu privire la efectuarea celor două plasamente în unități de fond F.N.I. au fost confirmate și de martora M.M.Z., membru în Comitetul de Direcție și în Consiliul de Administrație.

Aceleași aspecte au fost constatate și de controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi și consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 30 iunie 2000. Echipa de control a constatat că la sediul C. nu a existat în fapt întocmit procesul-verbal privind desfășurarea ședinței pentru analiza suplimentării contractului inițial de la 40 miliarde la 290 miliarde RON privind achiziționarea de unități de fond F.N.I. de la S.C. S.I. S.A.

Graba cu care a fost promovat, aprobat și efectuat plasamentul din 8 iulie 1999 a fost justificată de perioada în care S.C. S.I. S.A. înregistra o criză acută de lichidități.

Din fișa analitică a carnetului de investitor nr. 40.003.002.081.0 aparținând C., a rezultat că C. a investit în achiziționarea de unități de fond F.N.I. o sumă totală de 289.999.967.000 RON, la un preț mediu de 40.947 RON/unitate. În perioada 19 mai 1999 - 4 ianuarie 2000, C. a recuperat o parte din sumă prin creșterea lunară a valorii unităților și răscumpărare unităților de fond la un preț mediu de 56.418 RON/unitate.

Din suma de 289.999.967.000 RON subscrisă inițial, a recuperat până în data de 4 ianuarie 2000, doar suma de 126.424.784.025 RON, rămânând în sold, de recuperat, valoarea de 163.575.182.975 RON aferentă celor 3.994.785 unități de fond nerăscumpărate.

A rezultat că, din investiția totală de 289.999.967.000 RON, efectuată de C. în unități de fond F.N.I., până în data de 4 ianuarie 2000, s-a recuperat suma totală de 174.190.099.750 RON, din care 126.424.784.025 RON din suma subscrisă inițial și 47.766.325.725 RON din creșterea valorii unității de fond. În aceste condiții, C. nu a recuperat din investiția inițială suma de 115.809.867.250 RON (289.999.967.000 RON - 174.190.099.750 RON), care a reprezentat pierderea netă înregistrată de C. din aceste operațiuni, fără să fie luate în considerare pierderile din nefructificarea sumei total investite, în perioada cât aceasta a fost și este imobilizată în unitățile de fond achiziționate (raportul de expertiză contabilă judiciară).

Prin contractul de cesiune de creanțe nr. 1464/5675 din 20 august 2001, Agenția de Valorificare a Activelor Bancare - Agenția de Valorificare a Activelor Statului - a preluat de la C. pagubele generate de subscrierile efectuate în unități de fond F.N.I. și nerăscumpărate, cuantificate la nivelul sumei de 292.374.551.206 RON, în care au fost incluse și penalizările de întârziere, în sumă de 166.269.389.016 RON, calculate până la data de 4 iulie 2001.

Nota privind continuarea investițiilor la F.N.I. și F.N.A. din 22 iunie 1999 a prezentat modificări de sumă, de la 100 mld. la 250 mld. RON. în consecință, cu privire la plasamentele efectuate, s-au încălcat prevederile art. 2 lit. e) din Legea nr. 66/1996, art. 45 lit. b) din Legea nr. 58/1998 și art. 6 din Normele nr. 8 din 26 aprilie 1999 ale B.N.R.

Și în urma controlului efectuat de către inspectori din cadrul Direcției de Supraveghere a B.N.R. s-a constatat că plasamentele efectuate de C. în unități de fond s-a făcut în condițiile încălcării legislației în vigoare, întrucât potrivit art. 2 din Legea nr. 66/1996 în obiectul de activitate al C. nu era prevăzută activitatea de plasamente în unități de fond sau valori mobiliare, altele decât cele prevăzute de lege (valori mobiliare emise de administrația publică centrală și locală).

În conformitate cu prevederile art. 27 din Cap. 5 din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M. și art. 12 din Cap. IV din Reglementările interne privind administrarea și funcționarea Fondului Național de Investiții, C. nu putea deține mai mult de 5 % din totalul unităților de fond aflate în circulație. Or, la momentul achiziționării unităților de fond aferente sumelor de 40 mld. RON și 250 mld. RON, C. deținea 7,4 %, respectiv 22,86 % din totalul unităților de fond aflate în circulație la acele momente.

Pierderea netă suferită de către C. a fost apreciată de către experții contabili la suma de 115.809.867.250 RON, fără a se lua în considerare și nefructificarea sumei investite pe perioada cât aceasta a fost imobilizată în unitățile de fond achiziționate. Expertiza contabilă a mai constatat că în timp ce o serie de investitori persoane fizice (P.N., I.T. ș.a) sau juridice (G., B.A., P. etc.) și-au răscumpărat în totalitate unitățile de fond F.N.I. în valoare de sute de miliarde de RON, în perioada noiembrie 1999 - aprilie 2000, C.-ul nu a reușit acest lucru, deși era acționar cu 20% din capitalul social și cauționar cu întreg patrimoniul și chiar mai mult, a acceptat reeșalonarea răscumpărărilor, la solicitarea societății de administrare, care nu au mai putut fi recuperate urmare a căderii Fondului.

Martora T.C. a declarat că, pentru a se efectua plasamentul de 250 miliarde RON la F.N.I., au fost retrase titluri de stat în valoare de 340,3 miliarde RON și au fost atrase surse suplimentare de 100 miliarde RON de pe piața interbancară.

A rezultat dincolo de orice evidență că plasamentele în titluri de participare la F.N.I. au fost făcute aproape exclusiv în favoarea S.C. S.I. S.A. care nu mai reușea, datorită modului defectuos în care își desfășura activitatea și gestiona patrimoniul F.N.I. să facă față răscumpărărilor masive, la prețurile supraevaluate a unității de fond, întrucât nu aveau niciun suport în realitatea faptică. Expertiza contabilă a constatat că F.N.I. înregistra pierderi încă de dinainte de 1 ianuarie 1999, singura sursă de finanțare a S.A. fiind încasările din subscrierile făcute de investitori.

Nu a fost justificat comportamentul inculpatului P.C., care a insistat ca aceste plasamente să se efectueze, în pofida tuturor dezavantajelor ce i-au fost aduse la cunoștință de către direcțiile de specialitate din cadrul C., pe care le-a și ascuns membrilor Consiliului de Administrație.

Martorul M.C. a arătat că nu-și poate explica logic poziția inculpatului, care în toate ședințele Comitetului de Direcție și în Consiliul de Administrație, atunci când căuta să-și impună punctul de vedere cu privire la problemele ce se discutau, exercita presiuni asupra celorlalți, insistând să-i fie acceptate opiniile și să-i fie promovate. În același sens, martora T.C. a declarat că totul s-a făcut sub presiune. Li se cerea să "percuteze" de urgență la inițiativele privind F.N.I., fără explicații suplimentare.

Proiectul contractului de fidejusiune/cauțiune remis C.-ului de către S.C. S.I. S.A., mai precis inculpatului P.C., avea ca obiect garantarea valorii plății de răscumpărare a titlurilor de participare F.N.I., atunci când se constata imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care au fost supuse fondurile deschise de investiții.

Pe acest proiect, inculpatul P.C. a consemnat "CD./Rog analizați cu atenție", programându-l în ședințele Comitetului de Direcție al C. din 19 octombrie 1999, 23 octombrie 1999, 4 noiembrie 1999, 15 noiembrie 1999, 23 noiembrie 1999, de fiecare dată amânându-se discutarea lui, datorită opoziției manifestate de către vicepreședinții C.

În punctul de vedere al directorului Direcției juridice, M.E., se exprimau următoarele rezerve cu privire la oportunitatea și legalitatea încheierii acestui contract: "Contractul de cauțiune propus nu poate să fie încheiat între C. (cauționar) și S.C. S.I. S.A. (debitor); ci numai între C. (cauționar) și investitor (creditor)"; "Prin încheierea contractului de fidejusiune, C. se obligă să garanteze cu întregul său patrimoniu și să plătească valoarea titlurilor de participare răscumpărate, în cazul în care S.C. S.I. S.A., prin societatea de depozitare, este în imposibilitatea de a plăti (datorită unor riscuri la care sunt supuse fondurile de investiții)"; "Contractul de fidejusiune are întotdeauna un caracter accesoriu unei obligații principale, ori, în speță, nu știm care este obligația principală - care ar trebuie concretizată într-un contract - pe care, accesoriu, C. să o garanteze prin contractul de fidejusiune". Directorul M.E. a specificat că "în plus, nu se prezintă un calcul al valorii totale lunare a titlurilor de participare care pot fi răscumpărate și pe care S.C. S.I. S.A. le-ar putea achita, în scopul de a cunoaște concret gradul de îndatorare al C. - în calitate de garant/cauționar - la data la care ar fi obligat să plătească în locul S.C. S.I. S.A.". În consecință, s-a apreciat că încheierea de către C. a contractului de fidejusiune propus de S.C. S.I. S.A. "nu este legală și oportună".

În sfârșit, în ședința Comitetului de Direcție al C. din 29 noiembrie 1999, inculpatul P.C. a pus în discuție proiectul de contract, care a fost însușit de către vicepreședinții C.M. și M.Z.M. - vicepreședintele C.C. lipsind de la ședință, stabilindu-se ca Direcția juridică să completeze contractul cu următoarele prevederi:

- Cap. I (Obiectul contractului), art. 1.1. va avea următorul conținut: "Obiectul prezentului contract îl constituie garantarea valorii plății de răscumpărare, dar nu mai mult de 100 miliarde RON, a titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare, atunci când se constată imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiții";

- Cap. XII (Dispoziții finale), art. 12.3. se va completa cu pct. d), ce va avea următorul conținut: "în situația când una din părți constată că cealaltă parte este în dificultate";

- Cap. XII (Dispoziții finale) se va completa cu punctul 12.4., cu următorul conținut: "C. poate renunța unilateral la prezentul contract în momentul în care constată că aplicarea prevederilor contractului poate aduce prejudicii imaginii și credibilității sale";

- "art. 12A. de la Capitolul XII (Dispoziții finale) devine art. 12.5";

- "art. 12.5. de la Capitolul XII (Dispoziții finale) devine art. 12.6".

"Acest contract va fi supus aprobării Consiliului de Administrație și Ministrului Finanțelor, domnul D.T.R.".

Inculpatul P.C. a modificat Hotărârea Comitetului de Direcție al C. nr. 56 din 29 noiembrie 1999, eliminând prevederile referitoare la contractul de fidejusiune și a atașat fila 10, cu semnăturile membrilor Comitetului de Direcție, evident identice celor aplicate pe prima hotărâre (Hotărârea Comitetului de Direcție al C. nr. 56 din 29 noiembrie 1999).

Procesul-verbal al ședinței Comitetului de Direcție din 29 noiembrie 1999 și Hotărârea Comitetului de Direcție nr. 56 din 29 noiembrie 1999 - în original - au fost distruse de martora M.D., secretara inculpatului P.C., din dispoziția expresă a acestuia.

În aceleași condiții, au fost distruse și copiile Hotărârii inițiale, recuperate de la vicepreședinții C.M. și M.Z.M., tot de către M.D.

Martorul C.M. a păstrat totuși o copie a acesteia pe care a prezentând-o organelor de urmărire penală.

Ignorând poziția vicepreședinților C. și fără să mai solicite aprobarea Consiliului de Administrație și Ministerului Finanțelor, inculpatul P.C. a încheiat contractul de fidejusiune/cauțiune în data de 6 decembrie 1999, înregistrându-l doar la Secretariatul C., cu nr. 2205 din 06 decembrie 1999.

Astfel s-a reținut că inculpatul a semnat singur, din partea C.-ului, contractul de fidejusiune-cauțiune, angajând răspunderea instituției pe care o conducea cu tot patrimoniul său. Inculpatul a semnat acest contract, deși prin Ordinul propriu nr. 50 din 12 iunie 1998 stabilise, în vederea încheierii și semnării contractelor comerciale în care urma să fie parte C.-ului, delegarea competenței de semnătură directorului direcției de specialitate care inițializa și urmărea executarea contractului - prima semnătură și directorului Direcției contabilității generale care urma să aprobe existența sursei de finanțare și modalitatea de plată - a doua semnătură. Prin art. 2 al Ordinului, inculpatul stabilea ca toate contractele să fie avizate de Direcția juridică pentru certificare și legalitate.

Mai mult, inculpatul a dispus inserarea în cadrul Hotărârii Comitetului de Direcție, la punctul nr. 68, ce cuprindea referirile la contractul de fidejusiune-cauțiune, a altor mențiuni, fără nicio legătură cu cele discutate.

În acest sens, martora M.D. a arătat că a părăsit sala de ședință la data de 29 noiembrie la solicitarea inculpatului P.C. deoarece dorea ca discuția să se desfășoare numai între membrii Comitetului de Direcție, acesta închizând și microfonul pentru ca discuțiile să nu fie înregistrate, ca de obicei. Hotărârea a fost întocmită după niște notițe pe care i le-a înmânat inculpatul. După o perioadă de timp, inculpatul i-a dat dispoziție de a recupera toate exemplarele Hotărârii respective aflate în posesia membrilor Comitetului de Direcție, precum și procesul-verbal al ședinței și să le distrugă. Astfel, martora a mers la fiecare vicepreședinte, a luat exemplarele fiecăruia și le-a distrus. Apoi, tot din dispoziția inculpatului, a refăcut procesul-verbal și Hotărârea în sensul că a scos mențiunile referitoare la contractul de fidejusiune-cauțiune și la pct. 68 a trecut pct. 69 care se referea la o deplasare în străinătate. Aspectele au fost confirmate și de martora O.F.

Martora E.M. a arătat că inculpatul, înainte de ședința din 19 octombrie, i-a cerut să țină secret proiectul de contract trimis de S.C. S.I. S.A. și să nu spună nimănui despre existența acestuia. A mai arătat că atât înainte cât și după ședința din ziua de 29 octombrie 1999, i-a atras atenția inculpatului să nu se semneze acest contract.

Faptul că la ședința din 29 noiembrie 1999 s-a discutat proiectul contractului de fidejusiune-cauțiune rezultă și din declarațiile martorei P.N., care a confirmat amendamentele aduse acestuia de către membrii Comitetului de Direcție.

Discuțiile din ședință au fost relatate și de către martorul M.C. Acesta a arătat că la acea ședință au mai participat inculpatul și martora M.M.Z., aceasta din urmă raliindu-se propunerii sale de stabilire a unui plafon de 100 mld. RON al garanției și de supunere spre aprobare Consiliului de Administrație. "Văzând că sunt doi contra unu și neavând încotro'', inculpatul P.C. a fost de acord și a votat pentru încheierea contractului în forma propusă de cei doi martori. Martorul a mai precizat că a urmărit dacă pe ordinea de zi a următoarelor ședințe ale Consiliului de Administrație figura și discutarea proiectului de contract, dar întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, a crezut că inculpatul a renunțat la încheierea acestuia.

Și martora M.M.Z. a arătat că a acceptat să discute eventualitatea încheierii unui asemenea contract la presiunile îndelungi și constante ale inculpatului P.C., care ar fi dorit ca acesta să fie supus aprobării numai a Comitetului de Direcție și să se garanteze cu întreg patrimoniul C. Nu a știut ce l-a determinat pe inculpat să încheie acest contract, însă a menționat că acesta a făcut personal presiuni asupra S.A. și a celorlalți membri ai Comitetului de Direcție pentru a fi de acord cu încheierea contractului de fidejusiune.

Din partea F.N.I., Contractul a fost semnat de inculpatul N.G - membru al Consiliului de încredere, iar din partea S.C. S.I. S.A. București, de către inculpata V.I.M., președinte-director general.

Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de un an calendaristic de la data semnării, cu posibilitatea prelungirii cu aceeași durată, prețul cauțiunii fiind de 5 miliarde RON pe lună, iar obiectul acestuia îl constituia "garantarea valorii plății de răscumpărare a titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare, atunci când se constată imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiți.

Cauționatorul - C.-ul era îndreptățit să rezilieze contractul fără notificare prealabilă doar în cazul în care plata sumei cuvenite nu era făcută până la termenul stabilit prin art. 3.2.

De asemenea, conform art. 4.1 alin. (2) contractul de fidejusiune înceta înainte de expirarea termenului în cazul încetării existenței uneia din Părțile semnatare, modificări care afectau esența contractului și în situația în care aplicarea contractului "poate prejudicia imaginea și credibilitatea Cauționatorului. Practic era limitată drastic posibilitatea C. de a denunța unilateral contractul de fidejusiune.

Inculpatul P.C. nu a comunicat vicepreședinților C., Consiliului de Administrație și Ministerului Finanțelor faptul că a încheiat un astfel de contract, despre care s-a aflat doar în prima perioadă a anului 2000, când S.C. S.I. S.A. a virat sumele cuvenite pentru cauțiune (declarații martor C.C.) încercând să ascundă, pe cât posibil, încheierea acestuia care era extrem de păgubitor pentru C.

Deși semnase contractul în luna decembrie 1999, în cadrul ședinței Comitetului de Direcție din data de 16 martie 2000, inculpatul a aprobat nota Direcției Trezorerie privind utilizarea sumei de 5 mld. RON virată de către S.C. S.I. S.A. cu titlu de plata în baza contractului de fidejusiune-cauțiune, menționând nereal ca fiind contravaloarea cererii de răscumpărare de unități de fond.

Inspectori din cadrul B.N.R. au constatat că toate sumele virate de S.C. S.I. S.A. în datele de 11 ianuarie 2000, 15 februarie 2000, 10 martie 2000 și 15 mai 2000, ca reprezentând prețul cauțiunii au fost înregistrate în contabilitatea băncii cu titlu de răscumpărări unități de fond, contrar obiectului plății înscris pe ordinele de plată ale S.C. S.I. SA. Singurul document în care era evidențiat contractul de fidejusiune-cauțiune era registrul de corespondență de la cabinetul președintelui. Acest contract trebuia să fie înregistrat în contabilitate, fiind un angajament de garanție acordate clientelei. Însă, prin înregistrarea S.A. în contabilitate s-ar fi depășit nivelul maxim admis al expunerilor mari de 20% din fondurile proprii ale băncii, contrar prevederilor art. 6 și 10 din Normele Băncii Naționale a României nr. 8/1999. În vederea determinării expunerii ce rezulta numai din acest angajament, conform metodologiei B.N.R. a rezultat că la data de 31 ianuarie 2000 expunerea băncii reprezenta 83% din fondurile proprii, expunere care se realiza doar față de un singur debitor format din S.C. S.I. SA, Fondul Național de Investiții și Fondul Național de Acumulare.

Inculpatul a ascuns semnarea contractului, în condițiile în care nu a mai reușit să determine o majoritate în cadrul Comitetului de Direcție. Dacă în ceea ce privește efectuarea plasamentelor în unitățile de fond F.N.I., această majoritate i-a permis încheierea celor două convenții, inclusiv prin inducerea în eroare a membrilor Consiliului de Administrație, în cazul contractului de fidejusiune-cauțiune acest lucru nu a mai fost posibil.

Întrucât S.C. S.I. S.A. a prezentat C. în materialele publicitare drept "proprietar al F.N.I." - aspect nereal, prin adresele din 18 ianuarie 2000, 19 ianuarie 2000, 18 februarie 2000 și 15 martie 2000, s-a notificat S.C. S.I. S.A. denunțarea unilaterală a contractului de fidejusiune-cauțiune, pentru prejudicierea imaginii și credibilității cauționatorului, deși legal nu era posibil acest lucru.

Decizia rezilierii contractului a aparținut membrilor Comitetului de Direcție și inculpatului P.C., care a realizat consecințele juridice defavorabile ale unui astfel de înscris, pentru instituția pe care o reprezenta.

După căderea F.N.I. din data de 24 mai 2000, în baza solicitării scrise a Consiliului de încredere al F.N.I., S.C. S.I. S.A., prin adresa nr. 160 din 30 mai 2000, a cerut C. să pună în aplicare prevederile contractului, adresă înregistrată la C. cu nr. 17.208 din 31 mai 2000.

În data de 1 iunie 2000, prin adresa nr. 1150 a Direcției juridice, C. a notificat S.C. S.I. S.A. refuzul de a da curs cererii primite, invocând nulitatea absolută a contractului de fidejusiune-cauțiune. În aceeași zi, s-a formulat și acțiune în justiție pentru "constatarea nulității absolute a contractului de fidejusiune-cauțiune nr. 2205 din 06 decembrie 1999".

Prin Decizia civilă nr. 3030 din 25 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, definitivă prin Decizia civilă nr. 1323 din 01 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, s-a constatat valabilitatea contractului și s-a dispus punerea acestuia în aplicare.

Cu privire la contractul de fidejusiune-cauțiune, Direcția Generală Control Fiscal, din cadrul Ministerului Finanțelor, precum și experții contabili desemnați, au opinat că s-au încălcat prevederile art. 23 din Legea bancară nr. 58/1998, conform cărora "Banca este angajată prin semnătura a cel puțin doi conducători, având competențele stabilite prin actele normative proprii ..., în conformitate cu reglementările proprii ale băncii și cu reglementările emise de Banca Națională a României în acest sens".

La rândul său, Curtea de Conturi a constatat că prin încheierea contractului de fidejusiune-cauțiune s-au încălcat prevederile art. 3 și 10 din Legea nr. 66/1996, conform cărora cerințele impuse de dezvoltarea unei politici prudențiale se stabilesc de către Consiliul de Administrație și ale art. 69 lit. f) din Legea nr. 5871998, conform cărora oricare dintre administratori se face vinovat de periclitarea credibilității și viabilității băncii prin administrarea necorespunzătoare a fondurilor.

În Opinia separată la raportul de expertiză contabilă, formulată de către Ș.N., expert contabil parte, s-a susținut că "în mod greșit se aduc ca argumente ale încălcării esențiale a legii dispozițiile art. 23 din Legea nr. 58/1998 întrucât acestea nu sunt aplicabile în ceea ce privește C., actele normative care reglementează activitatea instituției permițând Președintelui Consiliului de Administrație să angajeze patrimonial C. prin semnătura autografă pusă pe actele încheiate în numele acesteia cu terții, fără să impună semnarea lor de, cel puțin, încă un conducător."

Inculpatul P.C. a prejudiciat patrimoniul C. prin impunerea efectuării plasamentelor în unități de fond F.N.I., iar prin încheierea contractului de fidejusiune-cauțiune a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al instituției, atât la nivelul anului 2000, cât și în prezent (a se vedea Decizia civilă nr. 3030 din 25 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, definitivă prin Decizia civilă nr. 1323 din 1 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială).

O primă consecință - de ordin organizațional - a contractului, a reprezentat-o demiterea întregii conduceri a C. de către Prim-ministrul României la acea dată, domnul M.I., chiar dacă vinovăția încheierii actului aparținea în întregime inculpatului P.C.

Mediatizarea existenței contractului de fidejusiune-cauțiune încheiat de F.N.I. și S.C. S.I. S.A. cu C. a determinat manifestații masive ale investitorilor F.N.I., atât la sediul central al C. din Municipiul București, cât și la majoritatea sucursalelor teritoriale, perturbându-se grav activitatea C.

În același timp, mediatizarea intensă a contractului a zdruncinat imaginea și credibilitatea C., producând chiar panică în rândul depunătorilor, în ceea ce privește siguranța economiilor depuse la C., în perioada respectivă înregistrându-se retrageri peste limita normală.

În consecință, avându-se în vedere faptul că activitatea ilicită a inculpatului defunct C.P. a avut drept consecință prejudicierea exclusivă a C. și nu a investitorilor FNI, instanța de fond, în rejudecare, a respins, ca nefondate, acțiunile civile formulate împotriva moștenitorilor inculpatului defunct C.P., P.D.F. și S.D.I.

10. În ceea ce o privește pe inculpata S.M. s-a reținut faptul că aceasta, în calitate de director economic la S.C. S.I. SA, a indus în eroare investitorii prin:

- prezentarea de date nereale privind situația Fondului Național de Investiții;

- raportări fictive către C.N.V.M.;

- raportări fictive utilizate în campania de publicitate, contribuind la prejudicierea părților civile.

Referitor la lichiditățile fondului, element ce intra în componența structurii portofoliului F.N.I. și ale căror valori erau comunicate de către inculpată, expertiza contabilă a precizat că valoarea lor a fost majorată nereal. În raportările periodice transmise de către conducerea S.C. S.I. S.A. la C.N.V.M. valoarea disponibilităților bancare a fost inclusă în grupa "lichidități" în care erau consemnate disponibilitățile bănești din conturile bancare ale F.N.I., cele aflate în casieria societății și la agențiile teritoriale.

Începând cu luna iunie 1998, volumul lichidităților raportate a fost constant majorat în mod nereal față de valoarea lichidităților înregistrată în conturile contabile ale F.N.I. Aceste valori au fost majorate scriptic de 4,4 ori în luna iulie 1999, lună în care fusese încasată de la CEC suma de 250 miliarde pentru cumpărări de unități de fond F.N.I., ajungând până la valori de 67,4 ori mai mari în luna martie 1999.

Majorarea nejustificată a lichidităților F.N.I. a făcut ca ponderea acestora să crească în mod nereal în totalul activelor nete ale Fondului, asigurând numai scriptic realizarea nivelului de lichiditate impus de prevederile Regulamentului nr. 9/1996 al C.N.V.M., deși în realitate acest criteriu nu era îndeplinit.

Majorarea nereală a valorii lichidităților a condus la creșterea nereală a valorii unității de fond, în raport de care s-au efectuat răscumpărările de unități de fond, cauzând pierderi în gestiunea F.N.I.

Raportările făcute de S.C. S.I. SA, atât către C.N.V.M. cât și cele destinate investitorilor erau nereale cu privire la numărul de unități de fond aflate în circulație, valoarea activului net și, implicit, valoarea unității de fond, întrucât nu era stabilită prin calcule contabile, ci, în mod arbitrar, astfel încât să rezulte o creștere permanentă a acesteia din urmă.

Totodată, s-a stabilit că inculpata S.M. a semnat rapoartele periodice ale societății de administrare către C.N.V.M. în perioada anilor 1997 - 1999, astfel: raportul anual pe 1997, la data de 6 martie 1998; raportul pe trimestrul I pe anul 1998, la data de 28 mai 1998; raportul pe semestrul I pe anul 1998, la data de 31 august 1998; raportul pe trimestrul III pe anul 1998, la data de 18 martie 1999; raportul anual pe 1998 la data de 21 aprilie 1999; raportul pe trimestrul I pe anul 1999 la data de 26 noiembrie 1999 și rapoartele pe semestrul I, trimestrul III și anual pe 1999, semnate toate la data de 31 martie 2000.

Prin semnarea acestor raportări, inculpata a confirmat că datele cuprinse în acestea sunt reale, asumându-și răspunderea cu privire la consecințe, neputând fi însușite justificările sale potrivit cu care, deși nu a fost de acord cu datele cuprinse în rapoarte, le-ar fi semnat prin prisma asigurărilor date de către inculpata V.I.M. cum că lucrurile vor reveni la normal și că aceasta și-ar asuma întreaga responsabilitate pentru mențiunile inserate în rapoarte.

Martora C.R.R., angajată din 1995 până la începutul anului 2000 în cadrul S.C. S.I. SA, a declarat că se ocupa, printre altele și cu centralizarea situațiilor zilnice vizând subscrierea și răscumpărarea unităților de fond, primite de la agențiile din teritoriu prin sistemul informatic, pe care, în fiecare seară, le trimitea inculpatului P.N. și la Contabilitate, inculpatei S.M. și martorei E.D.

Martora C.A.I. a susținut că, pentru redactarea raportărilor periodice efectuate de către S.C. S.I. S.A. - cu excepția celor săptămânale - i-au fost furnizate datele contabile și de către inculpata S.M., înainte de a le prezenta spre semnare inculpatei V.I.M., fiind semnate și de către inculpata S.M.

Martora D.E., care a lucrat la Contabilitate în perioada 1996 - 2000, a arătat că s-a ocupat împreună cu inculpata S.M. de îndosarierea cererilor de subscriere și răscumpărare, cronologic și pe fiecare agenție în parte; la sfârșitul fiecărei luni se verifica situația încasărilor și plăților.

Martora R.E. a lucrat la Contabilitate în perioada 5 martie 1996 - 29 noiembrie 2000, având, printre altele ca atribuții, operarea extraselor de cont, care erau apoi prelucrate de către inculpata S.M.. La sfârșitul fiecărei luni erau trimise de către agențiile din țară o situație centralizatoare cu toate operațiunile pe zile, operațiuni ce se reflectau și în jurnalele zilnice. Totodată, pe jurnalele zilnice apăreau numărul unităților de fond subscrise și răscumpărate, precum și numerarul existent.

Martora E.C., care a lucrat alternativ, fie la S.C. G. S.A., fie la S.C. S.I. S.A., în cadrul Departamentului Analiză financiară și care a avut ca atribuții întocmirea raportărilor periodice, a arătat că datele privind structura portofoliului și valoarea activului net erau furnizate de Contabilitate, respectiv de către inculpata S.M.

S-a constatat că mijloacele de probă respective coroborate și cu depozițiile inculpatei, au demonstrat că aceasta cunoștea situația reală cu privire la numărul unităților de fond și a activului net, indicatori ce intrau în formula de calcul a unității de fond.

Datele din raportările nereale erau comunicate săptămânal și lunar publicului larg și implicit investitorilor.

Nici cifrele privind valoarea procentuală a lichidităților pe care le avea F.N.I. nu corespundeau realității. Astfel, în ceea ce privește raportul anului 1999 inculpata a arătat că a cunoscut că cifrele sunt fictive, însă l-a semnat întrucât privea activitatea desfășurată pe perioada cât avea calitatea de director economic la S.C. S.I. S.A.

În calitate de membru în Comitetul Director al S.C. S.I. SA, inculpata precizează că ședințele aveau un caracter formal. Ca atare, deciziile fiind deja luate în cadrul Consiliului de Administrație, membrii acestui din urmă organism erau doar informați asupra lor. Inculpata a recunoscut că, în mai multe rânduri, martora D.C. i-a relatat că "creșterile valorii unității de fond impuse de inculpatul P. sunt prea umflate". De asemenea a mai recunoscut - referindu-se la situațiile aferente lunilor ianuarie - martie 1999 - că datele cuprinse în raportările către C.N.V.M. erau nereale, acestea nefiind în concordanță cu situațiile consemnate în balanțele de verificare.

Prin urmare, s-a stabilit că inculpata a acționat cu intenție, facilitând obținerea de către alte persoane a unor foloase injuste. Ea a semnat mai multe dispoziții de plată, inclusiv din dispoziția inculpatului P.N., pentru plata contravalorii unor acțiuni necotate, fără a verifica existența documentelor justificative.

Inculpata a prevăzut că prin raportarea de informații ce nu corespund realității și ale căror valori erau majorate artificial pentru sporirea atractivității F.N.I. se puteau produce prejudicii investitorilor.

Inculpata cunoștea și conținutul Prospectului de emisiune și faptul că inserarea clauzei de la art. 6 privind returnarea în orice condiții a subscrierilor inițiale contravenea dispozițiilor legale, respectiv, Regulamentului nr. 9/1996. Deși clauza a fost înlăturată din Prospect în cursul anului 1998, aspectul nu a fost adus la cunoștința investitorilor, cu toate că inculpata a certificat contrariul prin semnarea raportului pe anul 1998. În condițiile în care garanția returnării sumelor inițiale - care a constituit elementul determinant al subscrierilor la F.N.I. - nu mai exista, aspect ascuns de către societatea de administrare, rezultă în mod clar intenția de inducere în eroare a părților civile.

S-a constatat că și critica constând în lipsa legăturii de cauzalitate între activitatea S.A. și prejudiciul produs, prejudiciul fiind creat nu prin raportările false ci prin răscumpărările masive efectuate de persoanele identificate în expertiza contabilă, în defavoarea investitorilor care au rămas cu unități de fond a fost pe larg și pertinent analizată în cadrul motivelor de apel, de către instanța de apel.

Astfel, inculpata a semnat mai multe ordine de plată pentru sume cuprinse între 400.000.000 RON și 18.500.000.000 RON avându-i ca beneficiari pe P.N. și V.S.O., răscumpărările de unități de fond realizându-se și prin intermediul său, astfel încât s-a remarcat că între activitatea acesteia și producerea prejudiciului este legătură de cauzalitate. S-a mai constatat că V.S.O. nu avea calitatea de investitor la F.N.I., pe numele său nefiind emis vreun carnet, așa încât virarea acestor sume de bani nu a avut nicio justificare.

Instanța de fond, în rejudecare a constatat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Avându-se în vedere faptul că, astfel cum s-a mai precizat potrivit art. 22 C. proc. pen. hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, instanța de fond, în rejudecare, a reținut că existența faptului ilicit, a formei de vinovăție și a identității autorului acestuia a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat în urma soluționării definitive a acțiunii penale.

S-a mai reținut că faptele ilicite reținute a fi săvârșite de inculpați au cauzat prejudicii părților civile în cauză, investitori FNI, inculpații fiind condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune fie în forma autoratului, fie în cea a complicității, infracțiune ce presupune ca element constitutiv în cazul infracțiunii consumate cauzarea unei pagube.

Instanța de fond a stabilit ce părți civile în prezenta cauză au făcut dovada calității de investitor FNI, deci existența unui prejudiciu propriu, stabilind cuantumul acestui prejudiciu.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, a fost avută în vedere ca valoare a unei unități de fond ultimul curs afișat cel din data de 24 mai 2000, respectiv 103.720 ROL, chiar dacă această valoare era una nereală, majorată tocmai datorită activității infracționale imputate inculpaților.

Instanța de fond, în rejudecare a considerat că, nu a putut fi. avută în vedere valoarea reală din data de 24 mai 2000 a unității de fond, de 7.060 ROL, respectiv cea stabilită în urma efectuării expertizei contabile, de vreme ce afișarea unei valori net superioare a unității de fond a determinat atât noi subscrieri cât și o atitudine de pasivitate a investitorilor deja existenți, convinși de eficienta funcționare a fondului de investiții.

În ceea ce privește art. 6 din Prospectul de ofertă publică continuă potrivit căruia capitalul inițial investit, adică suma subscrisă pentru cumpărarea de unități de fond, va fi returnat în orice condiții depunătorului, instanța a apreciat că acesta nu este incident în cauză, de vreme ce în situația infracțiunilor care constau în neexecutarea unor contracte (în cauză înșelăciune în contracte) în cazul în care cel păgubit alege calea alăturării acțiunii civile celei penale vor fi aplicabile regulile din cadrul răspunderii civile delictuale. în mod evident, s-a considerat că dacă s-ar fi utilizat calea acțiunii civile separate în fața acțiunii civile, persoana vătămată ar fi putut invoca temeiurile fie ale acțiunii delictuale fie ale acțiunii în răspundere contractuală.

S-a constatat că acest lucru rezultă și din modul în care a fost reglementat art. 19 din noul C. proc. pen. astfel cum acesta a fost modificat prin legea de punere în aplicare, potrivit căruia "acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală sau contractuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penal penale", legiuitorul simțind nevoia să modifice dispoziția procesual penală actuală.

În situația în care părțile civile au formulat anterior datei de 24 mai 2000 cereri de răscumpărare a unităților de fond deținute, cereri neonorate, fiind de acord, în consecință, să primească drept contravaloare a unității de fond o sumă inferioară ultimului curs afișat, această manifestare de voință a fost avută în vedere în soluționarea justă a acțiunii civile, guvernate de principiul disponibilității.

Sumele respective, cuvenite fiecărui investitor, au fost indexate cu rata inflației începând cu data de 24 mai 2000.

În ceea ce privește răspunderea inculpaților față de părțile civile în cauză, față de disp. art. 1003 C. civ. natură solidară, instanța a apreciat că activitatea ilicită desfășurată de fiecare inculpat în parte a conlucrat la prejudicierea părților civile neimpunându-se ca fiecare inculpat să răspundă exclusiv față de părțile civile care au subscris la fond în perioada desfășurării activității infracționale.

S-a constatat că, deși modalitatea în care fiecare inculpat a contribuit la prejudicierea părților civile în care a fost una diferită, fie prin acțiuni directe, precum prezentarea de date nereale privind situația Fondului Național de Investiții, raportări fictive către C.N.V.M., raportări fictive utilizate în campania de publicitate, întocmirea de contractele fictive de achiziționare de acțiuni în numele investitorilor FNI, fie prin acțiuni indirecte constând în exercitarea formală a obligațiilor de control menit să depisteze eventualele nereguli sau disfuncționalități, neputându-se cuantifica procentual modul în care conduita ilicită a fiecărui inculpat a condus la prejudicierea părților civile în cauză.

Referitor la părțile responsabile civilmente instanța de fond, în rejudecare a constatat că potrivit art. 1000 alin. (1) C. civ. "suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt în paza noastră." Iar potrivit alin (3) al aceluiași articol "stăpânii și comitenții, de prejudiciul cauzat de servitorii și prepuși lor în funcțiile ce li s-au încredințat."

S-a reținut că pentru a putea fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, este necesar ca în persoana prepusului să fie întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie, și mai este necesar să fie întrunite două condiții speciale: existența raportului de prepușenie și condiția ca prepușii să fi săvârșit fapta în funcțiile ce li s-au încredințat, nefiind necesar a fi dovedită vinovăția comitentului în producerea prejudiciului, răspunderea acestuia fiind instituită ca o garanție față de partea civilă pentru obligațiile născute din fapta ilicită a prepusului.

În prezenta cauză s-a constatat faptul că inculpații V.I.M., P.M., S.M., A.M., B.G. au acționat în calitate de prepuși ai S.C. S.I. S.A., inculpatul P.N. în calitate de prepus al S.C. G. S.A. și S.C. S.I. S.A., iar inculpații B.Ș., B.C.C. în calitate de prepus al CNVM.

S-a constatat că pe parcursul conduitei infracționale inculpații au îndeplinit diverse funcții în cadrul părților responsabile civilmente, respectiv inculpata V.I.M. președinte - director general al S.C. S.I. S.A., inculpata S.M. director economic al S.C. S.I. SA, inculpatul B.G. președintele - director general S.C. S.I. SA, inculpatul P.N. director financiar la S.C. G. SA, ulterior director general al S.C. G. SA, director executiv la S.C. S.I. SA., inculpatul A.M., cenzor extern atestat prin Ordinul C.N.V.M. nr. A.F. 1034 din 22 octombrie 1999, a avut încheiate contracte de verificare și certificare a raportului anual al Fondului Național de Investiții, cu S.C. S.I. SA., existând astfel un raport de subordonare în temeiul căruia comitentul a avut posibilitatea de a controla și îndruma activitatea prepusului, iar din probele administrate a rezultat că inculpații au săvârșit faptele ilicite în exercitarea funcțiilor ce le-au fost încredințate.

În ce privește acțiunea împotriva părții responsabile civilmente C. care i-a numit în consiliul de administrație al S.C. S.I. S.A. pe inculpații D.I. și B.G., s-a constatat că aceștia au desfășurat activitatea pentru aceasta din urmă societate de unde au și fost remunerați neexistând, deci un raport de prepușenie cu C., nefiind întrunite condițiile prev. de art. 1000 alin. (3) C. civ.

În ceea ce-i privește pe inculpații B.Ș., B.C.C., aceștia au fost mandatați de către Parlament să ocupe funcțiile de comisari în cadrul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. Potrivit art. 8 din Legea nr. 52/1994, numirea și revocarea acestora se făcea de Parlament, iar pe perioada mandatului contractele de muncă erau suspendate. Deci, între comisari și Parlament exista un contract de mandat conform căruia numai Parlamentul îi putea verifica, controla și revoca din funcțiile încredințate.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 52/1994, C.N.V.M. este o autoritate administrativă autonomă, comisarii - deși numiți de către Parlament - desfășurându-și activitatea în cadrul acesteia și în interesul ei, angajând și reprezentând C.N.V.M.-ul în relațiile cu terții. Mai mult, membrii Comisiei au obligația legală de a-și desfășura activitatea în scopul îndeplinirii misiunii C.N.V.M. Prin art. 32 din Cap. III din Regulamentul nr. 5/1995 s-au stabilit norme de etică și conduită pentru membrii și personalul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, în sensul că încălcarea cu vinovăție a dispozițiilor cuprinse în regulament se sancționează de către C.N.V.M. Dispozițiile art. 34 din același act normativ dă dreptul Comisiei de a formula acțiuni în justiție împotriva membrilor sau angajaților săi care dezvăluie informații confidențiale sau privilegiate.

În consecință, s-a constatat că activitățile inculpaților B.Ș. și B.C.C. s-au desfășurat în interesul C.N.V.M.

2. Împotriva sentinței penale nr. 495/F din 26 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 3708/1/2009 au declarat apel inculpatul P.N. și Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor (ANPI) în reprezentarea părților civile, părțile civile A.V., A.D.C., A.P.O., A.M. (...), fără a preciza motivele de apel.

Inculpatul P.N., prin avocat ales, a solicitat, prin apelul declarat, respingerea, ca inadmisibile, a cererilor de despăgubiri formulate de părțile civile, având în vedere următoarele considerente:

Astfel, acesta a considerat că prima instanță a încălcat legea, ratificând neregularitatea cu privire la sesizarea instanței cu soluționarea cererilor de despăgubiri, deși, în opinia acestuia, cererile erau nule ca urmare ca urmare a adresării lor direct instanței de judecată.

De asemenea, inculpatul, prin avocat ales, a considerat că legea a fost încălcată din nou de către prima instanță, atunci când a procedat la calcularea cuantumului pretențiilor în raport de alte criterii decât acelea stabilite prin hotărârea de condamnare.

Un al treilea motiv invocat a constat în aceea că, în opinia inculpatului, prima instanță a stabilit în mod nelegal obligația subsemnatului P.N., de plată a despăgubirilor persoanelor autointitulate în cauză "părți civile" pe baza preluării concluziilor altei instanțe, dintr-o hotărâre de condamnare pronunțată împotriva S.A. într-un proces judecat în contradictoriu cu alte persoane, fără să se demonstreze prin probe administrate în cauza de față în ce constă comiterea de către acesta a faptei prejudiciabile față de persoanele din acest dosar, legătura de cauzalitate dintre fapta pe care ar fi comis-o împotriva acestor persoane și un prejudiciu pretins.

Asociația pentru Protecția Investițiilor (ANPI) reprezentantă a unui număr de circa 15.000 de părți civile, în numele apelanților părți civile, pe care i-a reprezentat la fondul rejudecării, precum și în numele tuturor celorlalți membrii ai asociației a declarat apel prin care a invocat ca și motive de nulitate a sentinței instanței de rejudecare respingerea nefondată și nelegală a primei cereri de recuzare a instanței de fond formulată la data de 19 iulie 2002 precum și nejudecarea celei de-a doua cereri de recuzare a instanței de fond, formulată la data de 19 iulie 2002, deși, în opinia ANPI, acea cerere avea o altă motivare diferită de prima.

ANPI a mai făcut referire în cuprinsul apelului declarat la faptul că, în opinia acesteia, instanța de fond a încălcat normele imperative din C. proc. pen privind reprezentarea persoanelor, în ceea ce privește calitatea de reprezentare a părților civile de către ANPL.

De asemenea, aceasta a criticat și soluția instanței de fond în rejudecare în ceea ce privește respingerea cererii de ridicare a sechestrului de pe patrimoniul FNI, considerând această soluție ca fiind aberantă, pentru motivele arătate în cererea extinsă și probatoriul aferent depuse în fața instanței de fond, arătând că aceste motive subzistă în continuare.

Printre motivele de apel s-a numărat și critica adusă soluției instanței de fond în ceea ce privește modificarea sentinței definitive și irevocabile din dosarul 24632/3/2006 referitor la inculpatul D.I. și moștenitorii inculpatului defunct C.P., pe care a considerat-o abuzivă și ilegală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 18 februarie 2012 sub nr. 3708/1/2009.

Pe parcursul judecării cauzei s-au depus cereri de apel din partea părților civile, membrii ai ANPI.

De asemenea, la data de 14 noiembrie 2012 partea responsabilă civilmente, C. - Uniunea Națională a Cooperației de Consum, a depus la dosarul cauzei un înscris denumit "Precizări" prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii părților civile în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pe considerentele că, în opinia sa, nu există un raport de prepușenie între inculpați și aceasta, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 1373 alin. (1) Noul C. civ.

La data de 08 ianuarie 2012, Oficiul Național al Registrului Comerțului a dat curs solicitării instanței de comunicare a situației juridice a societății G. S.A., furnizând aceste informații depuse la dosarul acestei instanțe.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a apreciat apelurile ca fiind întemeiate, pentru următoarele considerente:

Asupra excepției tardivității apelurilor părților civile, apeluri depuse direct la instanța de apel, Curtea a apreciat că nu este fondată. Astfel, la data de 02 august 2012, în termen legal, Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor a depus o cerere de apel, în numele părților civile pe care le-a reprezentat la judecata în fond, arătând că acestea vor fi menționate în integralitate o dată cu motivele de apel. Ulterior, ANPI a depus în fața instanței de apel, în două împrejurări, cererile de apel semnate de către părțile civile pe care le reprezintă, conform borderourilor sus-menționate. Având în vedere depozițiile art. 366 alin. (3) C. proc. pen., conform cărora cererea de apel nesemnată ori neatestată poate fi confirmată în instanță de parte ori de reprezentantul ei, Curtea a apreciat în speță că apelul depus de către ANPI în numele părților pe care le reprezintă a fost confirmat ulterior în fața instanței de apel, prezentându-se cereri semnate de către aceste părți, astfel încât apelurile acestor părți au fost formulate în termen, respectiv la data de 02 august 2012. Față de acestea, excepția a fost respinsă ca nefondată.

În continuare, Curtea va analiza acele motive de apel învederate de condamnat ori de către părțile civile care ar face inutile orice altă analiză pe fondul cauzei.

Astfel, cu privire la apelul formulat de către condamnatul N.P., Curtea a constatat că motivul învederat de către acesta, respectiv că acțiunile civile promovate în cauză nu sunt admisibile, deoarece părțile civile din prezenta cauză au formulat pretenții civile direct la instanța de judecată, în recurs, fără a se constitui părți civile anterior, nu a fost întemeiat. Curtea a constatat că prin Decizia penală nr. 2.516 din 01 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a stabilit în mod definitiv că părțile vătămate din prezenta cauză au calitatea și de părți civile, deoarece au formulat cereri de constituire ca parte civilă încă de la urmărire penală, fără însă a fi citați în fața instanțelor de judecată ce au soluționat fondul cauzei; din cauza acestei omisiuni a instanțelor de judecată din primul ciclu procesual, s-a ajuns de altfel la soluția casării în parte a Sentinței penale nr. 423 din 20 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 214632/3/2006 a Tribunalului Municipiului București, secția a II-a penală, și a Deciziei penale nr. 164 A din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, consecința fiind trimiterea pentru judecarea pe fond, la tribunal, a acțiunilor civile a părților vătămate care, din eroare, nu au fost citate deși erau constituite părți civile. Față de aceste aspecte, ținând seamă și că Decizia penală nr. 2.516 din 01 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, are autoritate de lucru judecat cu privire la aspectul invocat, Curtea a constatat că părțile vătămate din prezenta cauză au și calitatea de părți civile, acțiunile civile ale acestora fiind deci admisibile. Totuși, Curtea a admis apelul condamnatului N.P., însă pentru un alt motiv, invocat și în apelul părților civile, ce a fost prezentat în continuare.

Analizând motivele de apel depuse de ANPI pentru părțile civile, Curtea a constatat că apelanții au invocat nulitatea absolută a sentinței atacate, deoarece ar fi fost pronunțate de un judecător incompatibil, în condițiile în care în mod nelegal și nefondat a fost respinsă o primă cererea de recuzare a instanței din data de 19 iulie 2012, iar o alta, din aceeași dată, care ar fi avut o altă motivare, nu a mai fost judecată. Verificând actele dosarului primei instanțe, Curtea a constatat că la data respectivă, reprezentantul ANPI, N.M.P., a formulat o cerere de recuzare a completului de judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., respectiv atitudine dușmănoasă față de părțile civile, întrucât instanța a contestat calitatea de reprezentare a părților civile de ANPI, a respins întrebări ale părțile adresate inculpatului N.P., a refuzat să admită cereri ale părților, a refuzat să se pronunțe, de îndată, asupra cererii de ridicare sechestru asupra patrimoniului FNI.

Prin încheierea dată în aceeași zi de către un alt complet de judecată, cererea de recuzare a fost respinsă ca nefondată, apreciindu-se că împrejurarea că judecătorul învestit cu soluționarea cauzei a respins motivat o serie de cereri ale părților nu poate duce automat la concluzia că ar fi de rea-credință sau ar manifesta o atitudine dușmănoasă. Curtea a apreciat că în mod întemeiat a fost respinsă cererea de recuzare ca neîntemeiată, întrucât judecătorul fondului și-a exercitat atribuțiile de serviciu, în sensul că s-a pronunțat motivat asupra unor cereri formulate de reprezentantul părților civile, respingându-le, fără a manifesta o atitudine părtinitoare față de aceste părți; de altfel, o soluție contrară ar conduce la o concluzie inacceptabilă, respectiv că ori de câte ori judecătorul respinge motivat o cerere a unei părți din procesul penal devine incompatibil să judece cauza, întrucât nu ar fi imparțial.

Tot în aceeași zi, reprezentantul ANPI, N.M.P., a depus o nouă cerere de recuzare a completului de judecată, întemeiată tot pe dispozițiile art. 4 - 8 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., arătând iarăși că judecătorul s-ar manifesta dușmănos față de părțile civile, deoarece ar fi urmărit eliminarea din sală a reprezentantului ANPI și nu s-a pronunțat de îndată asupra cererii de ridicare a sechestrului. În mod justificat, având în vedere că reprezentantul ANPI a invocat aceeași pretinsă cauză de incompatibilitate, pe aceleași temeiuri de fapt ca și cererea anterioară, invocând o așa-numită atitudine dușmănoasă a completului de judecată ori de câte ori soluțiile date diferitelor cereri erau apreciate ca neconvenabile de reprezentantul părților civile, a fost respinsă ca inadmisibilă noua cerere de recuzare, conform art. 51 alin. (3) C. proc. pen., în ședință publică, de către judecătorul fondului.

Față de aprecierile anterioare, Curtea a constatat că judecătorul ce a judecat în primă instanță nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, cererile de recuzare fiind în mod temeinic respinse, acest motiv de apel nefiind temeinic.

Cu privire la un alt pretins motiv de nelegalitate învederat de către reprezentantul ANPI, N.M.P., vizând împrejurarea că aplicând dispozițiile art. 721 C. proc. civ. rap. la art. 68 C. proc. civ., prima instanță a constatat că persoana sus-menționată nu avea calitatea de a pune concluzii în fața instanței, Curtea constată că această împrejurare nu constituie o veritabilă critică adusă sentinței primei instanțe, întrucât aceasta a delimitat cadrul procesual, în privința persoanelor ce pot participa la judecată și pot pune concluzii în fața instanței, în condițiile în care obiectul cauzei îl reprezintă pretențiile civile ale părților vătămate, latura penală fiind deja definitiv soluționată. În același sens, reprezentantul ANPI, N.M.P., a susținut că i-au fost încălcate drepturile procesuale, întrucât el a acționat ca reprezentant al părților civile, conform art. 174 alin. (3) C. proc. pen. După cum se poate lesne observa, reprezentantului părților civile nu i-a fost negată în niciun moment, nici de către prima instanță, nici de instanța de apel, calitatea de reprezentant al părților civile, abilitat să se prezinte în instanță în numele acestora, să ia cunoștință de toate actele îndeplinite și depuse la dosar, să formuleze diverse cereri (care au fost analizate pe fond, prin urmare s-a apreciat că N.M.P. avea calitatea de reprezentant al părților civile, acționând în numele acestora), să propună probe etc.

Totuși, având în vedere că întinderea mandatului de reprezentare dat de părți, conform art. 197 alin. (3) C. proc. pen., nu este reglementată, rezultă că se aplică în privința acestuia regulile de procedură generale, prevăzute de C. proc. civ. în vigoare la data respectivă, conform art. 721 C. proc. civ. Conform art. 68 alin. (4), (5), (6) C. proc. civ., dacă mandatul (de reprezentare) este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea; asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licențiaților în drept când ei sunt mandatari în pricinile soțului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv; de asemenea asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii când partea este reprezentată prin soț sau rudă până la al patrulea grad inclusiv.

Cum reprezentantul ANPI, N.M.P., nu se află în niciuna dintre situațiile menționate de textul legal, a rezultat că acesta nu putea pune concluzii în fața instanței decât prin avocat; totuși, deși în cauză au fost desemnați apărători din oficiu pentru a se asigura apărarea deplină a părților civile, inclusiv a celor reprezentate de N.M.P., acesta a refuzat constant orice colaborare cu aceștia, susținând că are dreptul să pună personal concluzii, în ciuda dispozițiilor clare ale textelor legale.

Așa cum s-a arătat și mai sus, reprezentantul ANPI, N.M.P., a depus o serie de cereri în fața primei instanțe, ba chiar a depus cerere de apel în numele părților pe care le reprezintă, recunoscându-i-se în tot cursul procesului calitatea de reprezentant, însă fără drept de a pune concluzii în fața instanței, în ședință publică.

Față de cele arătate, instanța a apreciat că motivul învederat nu constituie o reală critică privind nelegalitate și netemeinicia sentinței atacate.

În privința fondului cauzei, Curtea apreciază că este întemeiat motivul de apel învederat de către părțile civile, referitor la faptul că inculpatul D.I. nu a fost obligat la plata despăgubirilor civile în solidar cu ceilalți inculpați, motiv pentru care și apelul inculpatului N.P. va fi admis.

Astfel, prin Sentința penală nr. 423 din 20 martie 2007 pronunțată în dosarul nr. 214632/3/2006 al Tribunalului Municipiului București, secția a II-a penală, modificată prin Decizia penală nr. 164 A din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a, penală și pentru cauze cu minori și de familie, definitivă prin Decizia nr. 2098 din 04 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost condamnați inculpații V.I.M., P.M., S.M., A.M., B.G., P.N., B.Ș., B.C., C.M., I.M.I.M., D.I. pentru săvârșirea unor infracțiuni de prejudiciu (înșelăciuni, cu forma de participație a autoratului ori complicității) reținându-se în esență că prin activitatea lor infracțională au indus în eroare și au produs prejudicii investitorii Fondului Național de Investiții.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

Prin aceeași hotărâre definitivă au fost admise acțiunile civile al unui număr mare de investitori FNI, inculpații fiind obligați în solidar și cu părțile responsabile civilmente la plata de despăgubiri față de investitorii constituiți părți civile, stabilindu-se deci cu titlu definitiv mai multe aspecte: existența faptelor delictuale, autorii prejudiciilor, vinovăția acestora, legătura de cauzalitate între fapte și prejudiciile suferite, calitatea de părți vătămate ale investitorilor FNI, modalitatea de calcul a cuantumului prejudiciului suferit de către aceștia, modalitatea în care răspund părțile responsabile civilmente.

Prin Decizia penală nr. 2.516 din 01 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în soluționarea unui recurs îndreptat împotriva aceleiași decizii a Curții de Apel București, au fost soluționate alte recursuri ale părților vătămate, doar cu privire la pretențiile civile ale acestora.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că Decizia nr. 2.098 din 04 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a rămas definitivă înaintea decizie menționate la paragraful anterior, prin urmare are autoritate de lucru judecat, sub toate aspectele, și în prezenta cauză.

Curtea nu a reiterat situația de fapt, încadrările juridice, precum și considerentele referitoare la latura civilă reținute de către instanțe în hotărârile definitive sus-menționate, acestea fiind de altfel expuse pe larg în cuprinsul sentinței atacate.

În esență, cu privire la latura civilă a cauzei penale de față, stabilindu-se definitiv de către instanța supremă aspectele menționate mai sus, părților vătămate le-a revenit obligația de a se constitui părți civile și de a dovedi calitatea de investitor FNI.

Părțile vătămate din cauză au îndeplinit aceste obligații, în sensul că s-au constituit părți civile și au dovedit și calitatea de investitori FNI, acțiunile civile promovate fiind prin urmare întemeiate, față de aspectele anterioare.

În mod corect, având în vedere dispozițiile art. 1003 C. civ., a apreciat prima instanță că activitatea ilicită desfășurată de fiecare inculpat în parte a contribuit la prejudicierea părților civile, neimpunându-se ca fiecare inculpat să răspundă exclusiv față de părțile civile care au subscris la fond în perioada desfășurării activității infracționale.

Referitor la părțile responsabile civilmente, în acord cu prima instanță, Curtea a constatat că potrivit art. 1000 alin. (1) C. civ. "suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt în paza noastră.", iar potrivit alin (3) al aceluiași articol "stăpânii și comitenții, de prejudiciul cauzat de servitorii și prepuși lor în funcțiile ce li s-au încredințat."

Pentru a putea fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, este necesar ca în persoana prepusului să fie întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie, și mai este necesar să fie întrunite două condiții speciale: existența raportului de prepușenie și condiția ca prepușii să fi săvârșit fapta în funcțiile ce li s-au încredințat, nefiind necesar a fi dovedită vinovăția comitentului în producerea prejudiciului, răspunderea acestuia fiind instituită ca o garanție față de partea civilă pentru obligațiile născute din fapta ilicită a prepusului.

În cauză Curtea a constatat că inculpații V.I.M., P.M., S.M., A.M., B.G. au acționat în calitate de prepuși ai S.C. S.I. S.A., inculpatul P.N. în calitate de prepus al S.C. G. S.A. și S.C. S.I. S.A. iar inculpații B.Ș., B.C.C. în calitate de prepus al CNVM. Astfel, pe parcursul activității infracționale inculpații au îndeplinit diverse funcții în cadrul părților responsabile civilmente, respectiv inculpata V.I.M. președinte - director general al S.C. S.I. S.A., inculpata S.M. director economic al S.C. S.I. SA, inculpatul B.G. președintele - director general S.C. S.I. SA, inculpatul P.N. director financiar la S.C. G. SA, ulterior director general al S.C. G. SA, director executiv la S.C. S.I. SA., inculpatul A.M., cenzor extern atestat prin Ordinul C.N.V.M. nr. A.P. 1034 din 22 octombrie 1999, a avut încheiate contracte de verificare și certificare a raportului anual al Fondului Național de Investiții, cu S.C. S.I. SA., existând astfel un raport de subordonare în temeiul căruia comitentul a avut posibilitatea de a controla și îndruma activitatea prepusului, iar din probele administrate a rezultat că inculpații au săvârșit faptele ilicite în exercitarea funcțiilor ce le-au fost încredințate.

Prin urmare, a fost pe deplin întemeiată soluția primei instanțe de a obliga inculpații în solidar și cu părțile responsabile civilmente sus-amintite al plata despăgubirilor către părțile civile.

Curtea a admis însă apelul și a dispus obligarea la plata despăgubirilor, în solidar cu inculpații sus-menționați și cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A. prin lichidator F.I.S., și a inculpatului D.I. Așa cum s-a arătat mai sus, și acest inculpat a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune în dauna investitorilor FNI, prin urmare acesta a răspuns și pentru prejudiciile create părților civile din prezentul dosar. Față de aceste aspecte, a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând inculpatului D.I., respectiv, imobilul compus din 2 camere și dependințe situat în București.

Prin Ordonanța procurorului nr. 108/P/2003 din data de 18 septembrie 2003 s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului nr. 260/P/2000 la data de 1 iunie 2000 asupra a 433.016 acțiuni deținute de Fondului Național de Investiții la S.C. I.S. S.A. în vederea închiderii și delistării acestei societăți. De asemenea, s-a dispus ridicarea sechestrului instituit asupra mijloacelor fixe și obiectelor de inventar deținute de S.C. S.I. S.A. și Fondul Național de Investiții în scopul valorificării acestora. S-a luat măsura depunerii sumelor de bani obținuți din vânzarea acțiunilor S.C. I. SA, mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar în contul deschis la B., conform dispozițiilor Ordonanței nr. 108/P/2003 din data de 11 august 2003 și menținerea măsurilor asigurătorii asupra sumelor de bani aflate în cont.

Prin ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 108/P/2003 din data de 23 decembrie 2003 a fost admisă plângerea formulată de Asociația Investitorilor Păgubiți CEC - Fondului Național de Investiții împotriva rezoluției cu același număr din data de 22 noiembrie 2003, dispunând ridicarea parțială a măsurii asigurătorii instituite asupra conturilor Fondului Național de Investiții - S.C. S.I. S.A. existent la banca B. sector 5 până la concurența sumei de 62.304.603.155 RON, obligând S.C. S.I. S.A. la plata sumei către 376 de investitori conform Sentinței civile nr. 73 din 30 iunie 2003 a CAB, secția a V-a comercială, definitivă prin Decizia civilă nr. 5.051 din 11 decembrie 2003 a ÎCCJ - secția comercială. S-a menținut măsura asigurătorie asupra diferenței rămase în cont.

Prin Ordonanța procurorului nr. 108/P/2003 din data de 19 ianuarie 2004 s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului nr. 260/P/2000 la data de 1 iunie 2000 asupra acțiunilor aflate în portofoliul Fondului Național de Investiții, dispunând vânzarea acestora prin B. și R. (acțiunile cotate) și prin intermediul unei societăți autorizate de CNVM (acțiunile necotate). S-a dispus ca banii astfel obținuți să fie depuși în contul existent la banca B., înființat conform ordonanței din 11 august 2003, fiind menținută măsura asigurătorie asupra sumelor de bani existente în cont.

Curtea a apreciat că prima instanță a dispus întemeiat respingerea cererii de ridicare a sechestrului asigurătoriu. Conform art. 163 alin. (1) C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii. În speță, măsura asigurătorie s-a luat asupra bunurilor FNI în scopul garantării reparării pagubei produse investitorilor fondului prin săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune de către inculpați; măsura a fost în continuare oportună, pentru stabilirea unei creanțe certe, lichide și exigibile în favoarea fiecărei părți din prezenta cauză, în vedere reparării pagubelor. Sub acest aspect, cererea de ridicare a sechestrului, formulată de ANPI, prin reprezentant, a apărut ca fiind contrară chiar intereselor părților pe care le reprezintă în această cauză, deoarece după cum se arată în cererea de apel, există peste 100.000 părți civile ce sunt în posesia unui titlu executoriu, acțiunile civile ale acestora fiind admise definitiv în cauzele penale referitoare la FNI; mai mult, în aceeași cerere de apel se arată că bunurile FNI reprezintă "o picătură într-un pahar din cuantumul prejudiciului înregistrat în dauna părților civile". Prin urmare, în eventualitatea ridicării sechestrului asigurătoriu, părțile civile din prezenta cauză, în absența unui titlu executoriu care să constate creanțele acestora, nu ar putea să-și acopere pagubele suferite, ori o parte din acestea, din bunurile FNI, ci doar investitorii care au deja titlu executoriu.

Față de acestea, instanța a apreciat că nu este justificată și nici oportună admiterea cererii de ridicare a sechestrului asigurătoriu, pentru a se asigura repararea și a daunelor încercate de părțile civile din prezenta cauză, prima instanță procedând în mod corect.

Din aceleași considerente, prima instanță a menținut justificat măsurile asigurătorii asupra bunurilor inculpaților V.I.M., A.M., B.G., B.Ș., P.M., S.M. și S.C. S.I. SA.

În mod justificat prima instanță a respins acțiunile civile formulate în contradictoriu cu moștenitorii inculpatului decedat C.P. Astfel, prin activitatea desfășurată de către inculpatul în cauză, a fost prejudiciată exclusiv Casa de Economii și Consemnațiuni, a cărei activitate a fost grav perturbată prin încheierea de inculpat, din partea instituției, a unui contract de fidejusiune-cauțiune cu FNI și S.C. S.I. SA. Prin urmare, prin activitatea S.A. infracțională inculpatul decedat nu a produs nicio pagubă în patrimoniul părților civile din cauză, pretențiile acestora față de moștenitorii inculpatului nefiind fondate. Pe cale de consecință, și măsura ridicării sechestrului asigurătoriu luat asupra bunurilor ce intră în activul succesoral al inculpatului a fost justificată.

Față de toate aceste considerente, Curtea a respins, ca nefondată, excepția tardivității cererilor de apel depuse direct la Curtea de Apel București, invocată din oficiu și a admis apelurile declarate de inculpatul P.N., apelanta Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor și părțile civile reprezentate de ANPI, împotriva Sentinței penale nr. 495/F din 26 iulie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând, în fond, a completat dispoziția cuprinsă în sentința penală apelată, în sensul că a obligat și pe inculpatul D.I. în solidar cu ceilalți inculpați și cu partea responsabilă civilmente S.C. S.I. S.A. prin lichidator F.I. SPRL la plata despăgubirilor corespunzătoare sumelor inițial investite și indexate cu rata de inflație, începând cu data de 24 mai 2000, către părțile civile care au subscris unități de fond în perioada 16 decembrie 1997 - 24 mai 2000.

S-a înlăturat dispoziția de ridicare a măsurii sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor aparținând inculpatului D.I. și va menține măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând acestui inculpat, respectiv, imobilul compus din 2 camere și dependințe situat în București (în situația în care acestea nu sunt nici măcar inventariate în cadrul unui proces verbal de sechestru) și mai mult în imposibilitate de a de a-și formula apărările și solicitările în procesele penale de peste 13 ani.

În consecință, a solicitat dispunerea ridicării sechestrului asigurător instituit asupra conturilor și valorilor mobiliare și imobiliare aparținând Fondului Național de Investiții (FNI). În ceea ce privește conturile aparținând FNI, măsura asigurătorie privind aplicarea sechestrului asupra acestora excede cadrului legal stabilit prin art. 63 alin. (2) C. proc. pen, FNI fiind o societate fără personalitate juridică, deținută de investitorii constituiți parte civilă în prezentul dosar. Patrimoniul acestei societăți a fost diferit de cel al S.I. SA, care este o entitate distinctă, în consecința se impune ridicarea sechestrului asupra acestor bunuri, în vederea despăgubirii părților civile, și a recuperării creanțelor acestora.

Admiterea acțiunilor civile formulate în contradictoriu cu moștenitorii inculpatului decedat C.P.. Dispunerea măsurii sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor ce intră în activul succesoral al moștenitorilor inculpatului decedat C.P.

Instanța de apel a considerat în mod greșit că prin activitatea S.A. infracțională inculpatul decedat C.P. nu a produs nicio pagubă în patrimoniul părților civile în cauză, iar pretențiile acestora în cauză față de moștenitorii inculpatului au fost nefondate.

Inculpatul a încheiat în numele CEC-ului cu S.C. S.I. S.A. un contract de fidejusiune/cauțiune prin care s-a garantat valoarea plății de răscumpărare a titlurilor de participare FNI atunci când s-a constatat imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile de investiții.

Totodată, inculpatul decedat a ascuns semnarea contractului, în condițiile în care nu a reușit să determine o majoritate în scopul aprobării acestuia în cadrul Comitetului de Direcție.

Astfel, atitudinea S.A. și folosirea mijloacelor dolosive în vederea încheierii acestei convenții au dus la nerespectare acestui angajament de către CEC, care a fost în imposibilitate de a își respecta obligațiile asumate în cadrul convenției.

Faptul că CEC-ul nu a respectat contractul de fidejusiune/cauțiune prin care s-a garantat valoarea plății de răscumpărare a titlurilor de participare FNI a creat prejudicii certe și necontestabile părților civile din prezentul dosar.

Aceasta nerespectare a convenției asumate de către CEC a fost rezultatul încheierii convenției prin mijloace dolosive și prin inducerea în eroare a comitetului director al CEC. Faptele inculpatului decedat C.P. au produs un prejudiciu imediat și direct asupra patrimoniului părților civile din acest dosar, care nu au mai putut fi despăgubite în baza contractului de fidejusiune/cauțiune.

Având în vedere legătura directă între fapta inculpatului și prejudiciul suferit de părțile civile, s-a impus și dispunerea măsurii sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor ce intră în activul succesoral al moștenitorilor inculpatului decedat C.P.

De asemenea, Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor a depus la dosar un număr de 142 cereri de recurs ale membrilor asociației care susțin recursul introdus de Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor cu precizarea că aceste cereri nu reprezintă modalități de investire a instanței ci doar confirmări în sprijinul membrilor ANPI față de motivele de recurs prezentate de Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor aduse, a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată:

Reiterând criticile aduse în fața instanței de prim control judiciar, recurentul inculpat P.N., dar și recurenta parte civilă Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor contestă, pe de o parte, modul în care instanțele au soluționat acțiunea civilă și pe de altă parte, măsura sechestrului asigurător instituit asupra conturilor și valorilor mobiliare și imobiliare aparținând F.N.I.

Analiza criticilor aduse de inculpatul P.N. modalității de soluționare a acțiunilor civile promovate în cauză, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. - greșita aplicare a legii privind admiterea, în condițiile în care pretinsele părți civile formulaseră pretenții civile direct la instanța de judecată, în recurs, fără a se fi constituit părți civile anterior - permite observarea următoarelor aspecte:

În mod judicios instanța de prim control judiciar chemată să răspundă acestei critici a statuat că prin Decizia nr. 2.516 din 1 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a constatat într-o manieră definitivă că părțile vătămate au calitatea de părți civile încă de la urmărirea penală, fără însă a fi citate în fața instanțelor de judecată ce au soluționat fondul cauzei, urmare a unei omisiuni a instanței din primul ciclu procesual, ceea ce a determinat în concret și casarea în parte a Sentinței penale nr. 423 din 20 martie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală și a Deciziei penale nr. 164/A din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Se poate observa așadar că susținerile recurentului inculpat P.N. conform cărora acțiunile civile exercitate ar fi inadmisibile sunt lipsite de fundament, în contextul procesual în care aceste părți vătămate și-au îndeplinit obligația de a se constitui părți civile în cauză potrivit dispozițiilor legale, încă din faza de urmărire penală și numai omisiunea organului judiciar - instanța fondului într-un prim ciclu procesual - generând situația necitării acestora în fața instanței.

În consecință, ținând seama de Decizia nr. 2.516 din 1 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, care are autoritate de lucru judecat în raport cu chestiunea examinată, se impune concluzia că părțile vătămate din cauză au și calitatea de părți civile, obligarea inculpatului P.N. la plata despăgubirilor fiind întemeiată.

În invocarea aceluiași caz de casare - disp. art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. - recurenta parte civilă Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra conturilor și valorilor FNI prin Ordonanța nr. 260/P/2000 din 1 iunie 2000 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și menținut prin Ordonanța nr. 108/P/2003 din 18 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și alte ordonanțe ulterioare.

În acest sens, instanța de apel a apreciat în mod pe deplin justificat că în aplicarea art. 163 alin. (1) C. proc. pen., în cauză măsura asigurării dispusă își menține caracterul necesar în vederea asigurării reparării daunelor încercate de părțile civile, așa încât dispoziția de ridicare a sechestrului asigurătoriu nu este oportună și nici corespunzătoare în împrejurarea în care indisponibilizarea are drept scop, printre altele repararea pagubelor produse prin infracțiune.

Prin urmare, în împrejurarea în care se constată existența unor creanțe certe, lichide și exigibile în favoarea fiecăreia dintre părțile civile ale cauzei - investitori ai FNI care au fost înșelați de către inculpați - ridicarea sechestrului, aș cum solicită Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor - prin reprezentant - vine în evidentă contradicție cu însăși interesele părților pe care ANPI le reprezintă.

În mod corect instanța de prim control judiciar a remarcat în cuprinsul considerentelor deciziei atacate că în condițiile în care peste 100.000 părți civile se află în posesia unor titluri executorii, în absența unor măsuri asigurătorii, alte părți vătămate ce nu posedă titluri executorii, nu ar avea posibilitatea de a-și acoperi pagubele suferite, ori măcar o parte din acestea din bunurile FNI.

În fine, o altă critică avansată de ANPI, reiterată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție privește solicitarea de admitere a acțiunii civile formulate în contradicție cu moștenitorii inculpatului decedat C.P., precum și cererea de dispunere a sechestrului asigurător asupra bunurilor ce intră în activul succesoral al moștenitorilor inculpatului decedat C.P.

În baza unei analize judicioase, instanța de apel a constatat că activitatea infracțională derulată de inculpatul C.P. a avut drept consecință prejudicierea într-o manieră exclusivă a CEC, context în care neexistând vreo legătură de cauzalitate între încheierea de către inculpatul C.P., din partea CEC, a unui contract de fidejusiune cauțiune cu FNI și S.C. S.I. S.A. și crearea vreunei pagube în patrimoniul părților civile din prezenta cauză, pretențiile promovate de acestea față de moștenitorii inculpatului sunt nefondate.

În virtutea acelorași rațiuni măsura ridicării sechestrului asigurător luat asupra bunurilor ce compun activul succesoral al inculpatului C.P. este legală.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursurile declarate de inculpatul P.N. și părțile civile V.M., V.G. și Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor.

Referitor la recursul declarat în cauză de numitul S.V. - Înalta Curte de Casație și Justiție face următoarele precizări:

Observarea actelor procedurale existente la dosarul cauzei, în principal a dovezilor de comunicare a deciziei penale atacate, dar și a persoanelor ce au figurat în calitate de părți civile, pe parcursul judecării cauzei în ciclurile procesuale prezentate, permite constatarea că numitul S.V. nu a deținut o asemenea calitate, în cauză titular al acțiunilor civile fiind S.V.

Acest aspect este confirmat de însuși S.V. care citat în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție învederează că nu a compărut până în prezent în fața organelor judiciare, nu i-a fost comunicată decizia penală, însă aflând din spațiul public despre posibilitatea acordării despăgubirilor, a înțeles să inițieze demersul judiciar (a înaintat cerere recurs).

Într-o asemenea împrejurare în care cel care a exercitat calea de atac nu era titular al acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează ca, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurentul S.V. împotriva Deciziei penale nr. 68 din 5 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va obliga recurentul inculpat P.N. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurentele părți civile V.M., V.G. și Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Va obliga recurentul parte civilă S.V. la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați V.I.M., A.M., B.G., B.C.C, B.Ș., C.M., P.M., I.M.I.M., N.G., S.M. și D.I., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiție.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți civile în cuantum de câte 50 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.N. și părțile civile V.M., V.G., și Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor împotriva Deciziei penale nr. 68 din 5 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de către recurentul parte civilă S.V. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul inculpat P.N. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile V.M., V.G. și Asociația Națională pentru Protecția Investitorilor la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul parte civilă S.V. la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați V.I.M., A.M., B.G., B.C.C., B.Ș., C.M., P.M., I.M.I.M., N.G., S.M. și D.I., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiție.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți civile în cuantum de câte 50 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - AM