Axe attacker's murder conviction and 7-year sentence upheld on both appeals.

Asupra recursurilor de fată;

1. Prin sentința penală nr. 284 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul H.P., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat la o pedeapsă de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 7 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 14 si 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata către partea civilă S.J.U. "Sf. loan cel nou" Suceava a sumei de 941,6 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale defunctului C.G.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 500 lei se va achita în fondul M.J.L.C., iar suma de 4.000 lei se va achita în fondul Ministerului Public.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul 290/P/2009 din 14 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului H.P., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 06 aprilie 2009, inculpatul a consumat o cantitate nedeterminată de băuturi alcoolice împreună cu victima C.G., la diverse localuri din comuna Mitocu Dragomirnei. În jurul orelor 21:30 - 22:00, sus-numiții au părăsit curtea barului denumit „L.C.", deplasându-se împreună spre intersecția dintre D.J. 208 și str. B. (fila 29); distanța dintre cele două locații este de 130 m.

Înainte de a ajunge în respectiva intersecție, datorită stării în care se afla, victima s-a dezechilibrat și a căzut pe partea carosabilă a șoselei (filele 77, 97); inculpatul a ajutat victima să se ridice, apoi și-au continuat deplasarea până în intersecție, loc în care s-au despărțit, victima s-a deplasat pe str. B., cu intenția de a ajunge Ia locuința sa, iar inculpatul s-a deplasat spre imobilul unde locuia, situat la aproximativ 58 m.

S-a reținut că la momentul respectiv, în intersecție, pe partea dreaptă a DJ 208U, se afla un grup format din martorii Ț.D. (fila 76), C.T.D. (fila 79), C.M.S. (fila 82), B.M.R. (fila 91) ș.a., iar pe partea stângă a D.J. 208 se afla un alt grup format din martorii D.I.P. (fila 105), B.A.V. (fila 97) și C.C. (fila 120) - toți trei de etnie rromă. Cei trei tineri au sesizat căderea victimei anterior pe șosea precum și starea avansată de ebrietate a inculpatului, și este probabil ca aceștia să fi făcut anumite afirmații jignitoare la adresa inculpatului ori a victimei. Cu certitudine că aceste remarci au fost auzite de către inculpat -care a trecut la mică distanță de grupul celor trei tineri rromi - și probabil că a fost deranjat de cele spuse de martori; doar în acest mod se explică faptul că, observându-l pe martorul C.M.S., inculpatul i-a solicitat imperios să-i aducă un topor (filele 88, 91).

Întrucât martorul a refuzat solicitarea inculpatului, acesta s-a deplasat la domiciliul său, s-a înarmat cu o toporișca, după care a revenit spre intersecție, probabil cu intenția de a-i agresa pe cei trei tineri rromi care, în opinia sa, anterior, l-ar fi jignit. Deplasarea inculpatului cu toporul în mână spre intersecție a fost sesizată atât de grupul din care fac parte martorii C.M.S. și B.M.R., cât și de grupul celor trei tineri de etnie rromă. Cu privire la acești trei martori, s-a reținut că aceștia, observând că inculpatul vine amenințător către ei, înarmat, au luat-o la fugă spre barul „L.C." (fila 97 verso, 106, 122).

Datorită stării avansate de ebrietate în care se afla la momentul respectiv, inculpatul nu a observat direcția în care au fugit cei trei martori, ci a considerat că aceștia s-au deplasat pe str. B., spre satul Lipoveni. în timp ce se deplasa pe strada respectivă, inculpatul a observat silueta unei persoane pe imaș (filele 20, 21), nerecunoscând însă datorită întunericului că acea persoană este victima, astfel că s-a apropiat din spate de ea, aplicându-i mai multe lovituri cu toporul în zona capului.

Cercetările au stabilit că cei trei tineri rromi, după ce au fugit din intersecție, au ajuns până aproape de barul „L.C.", după care au revenit spre aceeași intersecție pentru a observa unde se află inculpatul. Din intersecție cei trei martori s-au deplasat în continuare pe str. Bălții și au observat victima căzută pe imaș. S-a reținut din depozițiile martorilor că pe același imaș, la mică distanță de locul comiterii faptei, au observat și pe inculpat, care se deplasa în continuare, amenințător, cu toporul în mână (filele 98, 110, 122).

La orele 22:19 martorul D.I.P. a apelat de la telefonul său Serviciul unic pentru urgențe 112, solicitând prezența unei ambulanțe și a polițiștilor la fața locului. La scurt timp după acest apel pe respectivul imaș au venit echipajele de urgență, care au transportat pe victimă la spital. S-a mai reținut totodată din cercetări că în timp ce victimei îi era acordat primul ajutor, inculpatul a părăsit imașul (cel mai probabil) prin grădinile locuitorilor din zonă, fiind observat de martorii oculari în timp ce se deplasa din direcția în care se află barul „L.C.", prin intersecție, spre domiciliul său, având în continuare în mână toporișca (filele 90, 94).

În pofida eforturilor depuse de personalul medical, victima a încetat din viață la data de 09 aprilie 2009.

Conform concluziilor medicului legist (filele 37 - 39) moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei come cerebrale consecutivă unui politraumatism cranio - cerebral și toracic, în opinia medicului legist, este vorba de două plăgi contuze epicraniene (una parieto -temporală stânga, relativ superficială, cealaltă occipitală dreapta, profundă, cu fractură cu înfundare circumscrisă ovalară subiacentă cu iradiere anterioară și leziuni ale durei și substanței cerebrale prin hemoragie subarahnoidiană, dilacerare și hematom intracerebelos dreapta) și o echimoză toracică cu fractură sternala subiacentă. Leziunea în legătură directă de cauzalitate cu decesul a fost cea cranio-duro-cerebrală din partea posterioară occipitală dreapta, produsă prin lovire activă cu un corp contondent. Medicul legist a arătat că (întemeindu-și opinia pe propriile constatări efectuate cu ocazia necropsiei coroborate cu examinarea toporiștii ridicate din gospodăria inculpatului), cel mai probabil respectiva toporișca a provocat leziunea tanatogeneratoare. La momentul internării victimei în spital, aceasta prezenta o alcoolemie de 2,85 gr %o.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procese verbale de sesizare din oficiu (filele 1, 2), proces verbal de cercetare la fața locului, schițe de orientare și planșa fotografică aferentă (filele 3 - 29), raport de constatare medico-legală autopsie (filele 37 - 40), procese verbale de examinare criminalistică și planșele fotografice aferente (filele 42 - 46, 48 - 53, 57 - 69), raport constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat, referitor la martorul D.I.P. (f. 112 -119), corp delict - anexa 1, dovezi predare primire bunuri (filele 41, 47, 54, 56, 70), declarațiile numitului C.G.I.; (filele 72 - 75), declarațiile martorilor: Ț.D. (filele 76 - 78), C.T.D. (fila 79) C.M.S. (filele 82 - 90), B.M.R. (filele 91 - 95), D.I.P. (filele 104-111), B.A.V. (filele 96 -102), C.C. (filele 120 -122), Ț.l.P. (filele 123 - 125), B.S.T. (filele 126 - 128), R.V.E. (fila 129), O.V.M. (filele 130 -132), M.G.S. (fila 133), B.D.D. (fila 134), H.V. (filele 138 -140), coroborate cu declarațiile inculpatului (filele 142, 149 -152, 161, 163 -165).

în cursul cercetării judecătorești au fost audiați: inculpatul H.P. (fila 29), părțile vătămate C.M.D. (fila 30), C.G.l. (fila 31), C.A.M. (fila 60), l.I.R. (fila 59) și martorii Ț.D. (fila 126), C.T.D. (fila 32) C.M.S. (fila 33), B.M.R. (fila 61), D.I.P. (fila 62), B.A.V. (fila 75), C.C. (fila 73), Ț.l.P. (fila 90), B.S.T. (fila 89), R.V.E. (fila 110), O.V.M. (fila 111), M.G.S. (fila 133), B.D.D. (fila 142), H.V. (fila 127), O. (fostă R.) D. (fila 141), C.M. (fila 143) și H.D. (fila 144).

Partea vătămate, prin declarațiile date în fața instanței, au arătat că nu înțeleg să se constituie părți civile în cauză, iar prin adresa din 17 iunie 2009 (fila 38 dos. fond) Spilaul Județean „Sf. loan cel Nou" Suceava s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 941,6 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale defunctului C.G.

Analizând materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanța a reținut că situația de fapt prezentată în rechizitoriu este deplin dovedită:

În mod cert inculpatul și victima au consumat împreună în seara incidentului băuturi alcoolice, fără a exista discuții divergente între ei sau cu terțe persoane, și s-au deplasat împreună către domiciliile lor, împrejurare în care victima a căzut (probabil din cauza consumului de alcool) iar inculpatul a ajutat-o să se ridice.

Această situație rezultă inclusiv din susținerile inculpatului, cu mențiunea că acesta a arătat în mod constant că victima a căzut ca urmare a unei agresiuni la care ambii au fost supuși. Această din urmă susținere nu-și găsește suport în nici una dintre celelalte probe. Locul în care defunctul a căzut se afla în apropierea casei fam B. (în fața căreia se jucau cu mingea martorii), într-o zonă iluminată. Nici unul dintre martorii audiați nu a indicat prezența unei alte persoane în apropierea inculpatului și victimei în momentul în care aceasta a căzut, nu au auzit strigăte sau larmă și nici nu au avut cunoștință despre desfășurarea vreunui incident violent în comună în seara respectivă. De altfel, distanța dintre locul în care se aflau martorii și cel în care victima a căzut era de câteva zeci de metri (130 m era distanța totală dintre bar și intersecție, conform cercetării la fața locului, astfel că susținerile inculpatului referitoare la o distanță de 150 - 200 m nu pot fi reținute), astfel că un incident de amploarea celui relatat de inculpat (lovirea de către 3-4 persoane) nu ar fi putut trece neobservat.

Din declarația martorului C.M.Ș., atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, rezultă că inculpatul i-a solicitat acestuia, ulterior despărțirii de victimă, să-i aducă un topor, împrejurare pe care martorul a relatat-o prietenilor săi. Din coroborarea declarațiilor martorilor din intersecție cu declarația inculpatului, rezultă că acesta a luat un topor de la domiciliu, cu intenția de a-i găsi pe presupușii agresori. Inculpatul a fost văzut având obiectul contondent în mână și revenind către intersecție, moment în care martorii D., C. și B. s-au speriat și au fugit către barul „la C." Aceasta rezultă atât din propriile lor declarații cât și din declarația martorului C.M.S., iar din susținerile acelorași, coroborate cu declarația martorului C.T.D., rezultă că inculpatul s-a deplasat direct către Lipoveni.

Această din urmă afirmație, contrazice susținerea inculpatului în sensul că s-ar fi deplasat inițial către barul „la C.", pentru a identifica presupușii agresori ce ar fi ieșit de pe o uliță laterală, iar ulterior (întrucât nu i-a găsit) s-a deplasat către Lipoveni. Martorii au indicat în mod unanim că inculpatul s-a deplasat direct către Lipoveni, la un interval de timp relativ redus după ce victima a plecat și ea în aceeași direcție.

Din coroborarea declarațiilor martorilor cu cele ale inculpatului, a rezultat că acesta a fost în mod constant în posesia toporului, din momentul în care a ieșit din curtea casei având obiectul asupra sa și până în momentul în care a revenit la domiciliu, pe o rută ocolitoare, dinspre barul „la C." Prin declarațiile date inculpatul nu a susținut în nici un moment că în acest interval de timp ar fi fost implicat în vreo altercație sau că ar fi rămas în vreun moment fără topor.

Pe de altă parte, din analiza actelor medicale a rezultat că leziunea tanato - generatoare a fost cea cranio - duro - cerebrală din partea posterioară occipitală dreapta (evidențiată în foto 13 necropsie) și care poate fi produsă prin lovire activă cu corp contondent, gen piatră, cărămidă, leat, par, bardă. De asemenea, s-a apreciat că este foarte probabil ca obiectul vulnerant să fi fost cordonul de pe suprafața mai mare de pe muchia toporului ridicat de la domiciliul inculpatului.

Coroborând actele medicale cu cele de anchetă, s-a constatat că în afara toporului inculpatului, în noaptea în care a avut loc agresiunea, au fost smulși pari din gardul martorei O.D., așa cum rezultă din declarația acesteia și astfel cum au fost identificați și fotografiați în cadrul cercetării la fața locului, și de asemenea în cadrul aceleiași cercetări a fost identificat un bolovan (foto 16) în apropierea locuinței martorei O. La nici unul dintre aceste obiecte (procese - verbale de examinare criminalistică - filele 48-61 ds.u.p.) nu au fost identificate urme care să ateste că ar fi constituit obiectul vulnerant, însă parii și bolovanul au fost ridicate și fotografiate în apropierea locului săvârșirii faptei, fără ca vreo persoană să fi avut posibilitatea de a interveni pentru a șterge eventuale urme. Chiar martora Opariuc a declarat (fila 141 dos. fond) că aceștia nu prezentau urme de sânge, ceea ce se coroborează cu examinarea criminalistică.

De asemenea, martorii D., C. și B., persoanele care au descoperit victima, au declarat în mod constant că s-au deplasat către Lipoveni la scurt timp după ce inculpatul a plecat cu toporul în această direcție și că în apropierea victimei l-au văzut pe inculpat care avea asupra sa toporul. Declarațiile acestora se coroborează cu declarațiile celorlalți martori (în sensul că au plecat către Lipoveni după inculpat); singurul martor care a susținut, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, că martorul D.I. a plecat către Lipoveni după victima și înaintea inculpatului, este martora B. Această susținere nu a putut fi reținută întrucât probatoriul administrat concordă în sensul că martorii Darie, Cuțitar și Burșescu nu s-au despărțit până la momentul în care D.I. a sunat la 112, iar pe de altă parte ceilalți martori aflați în intersecție (respectiv în aceeași poziție cu martora B.) au indicat fie că nu au văzut pe nimeni trecând către Lipoveni între victimă și inculpat (martora Ț.), fie că martorii s-au deplasat către Lipoveni după inculpat (martorul C.).

Coroborând probatoriul administrat Tribunalul a concluzionat că probele indirecte converg în mod neechivoc către concluzia că inculpatul este singura persoană ce a avut oportunitatea și mijloacele pentru a acționa violent asupra victimei, cauzându-i moartea prin lovirile aplicate. Susținerile inculpatului cu privire la modalitatea de desfășurare a incidentului nu se coroborează cu probele administrate, în sensul că existența unui incident violent în care el și victima ar fi fost agresați nu se confirmă, iar împrejurarea că s-a deplasat către Lipoveni după partea vătămată fără a avea cunoștință de circumstanțele în care a fost agresată și fără a o vedea căzută (deși martorii l-au identificat în apropierea acesteia) este de asemenea - prin raportare la celelalte probe -neverosimilă.

Pe de altă parte, deși inculpatul și apărătorul său au insinuat că adevărații autori ar fi persoane de etnie rromă, care ar crea în mod frecvent perturbări ale ordinii publice în comună, nu a fost de asemenea dovedită. Nu au fost indicate numele persoanelor vizate (deși inculpatul a susținut că și-ar putea recunoaște agresorii după fizionomie), iar apartenența la o anumită etnie nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție și nici obtura probatoriul administrat. Este de asemenea adevărat că acesta din urmă se fundamentează într-o măsură esențială pe declarațiile unor persoane aflate în apropierea vârstei majoratului, însă declarațiile acestora concordă în marea majoritate a aspectelor esențiale și au fost în mare măsură constante pe parcursul procesului penal.

În ceea ce privește susținerile apărării referitoare la lipsa unui mobil, Tribunalul a constatat că probatoriul administrat nu a fost de natură a elucida complet existența sau natura acestuia. Având însă în vedere starea avansată de ebrietate în care se afla inculpatul și împrejurarea că martorii D., C. și B., toți de etnie rromă, se aflau în apropierea inculpatului și a părții vătămate în momentul inițial al căderii, ipoteza avansată prin rechizitoriu de organul de urmărire penală (în sensul intenției inculpatului de a agresa martorii și al survenirii unei confuzii a fost reținut și de către instanță.

În drept, fapta inculpatului care la data de 06 aprilie 2009, într-un loc public situat pe raza comunei Mitocu Dragomimei, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, cu intenție, a exercitat acte de violență, de intensitate ridicată, cu un topor, asupra victimei C.G., care au condus la decesul acesteia - survenit la data de 09 aprilie 2009, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Sub aspectul acestei încadrări juridice nu au fost reținute susținerile apărării referitoare la existența unei culpe medicale întrucât aceasta nu a fost dovedită și nici invocată anterior formulării concluziilor, iar pe de altă parte chiar existența unei asemenea culpe nu este de natură a întrerupe lanțul cauzal între acțiunea ilicită a inculpatului și rezultatul produs. De asemenea, față de obiectul vulnerant folosit, zona lezată și natura leziunilor existența intenției de a ucide nu poate fi pusă sub semnul întrebării, iar cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de ucidere din culpă este nefondată.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului. Tribunalul a reținut că inculpatul este cunoscut ca o persoană integrată în societate, a avut o comportare corectă și nu a fost anterior angrenat în conflicte sau sancționat.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile, având în vedere că moștenitorii lui C.G. nu s-au constituit parte civilă în cauză, tribunalul în baza art. 14 si 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata către partea civilă S.J.U. "Sf. loan cel Nou" Suceava a sumei de 941,6 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale defunctului C.G.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 500 lei se va achita în fondul M.J.L.C., iar suma de 4.000 lei se va achita în fondul Ministerului Public.

2. Prin Decizia penală nr. 42 din 14 iunie 2010 Curtea de Apel Suceava a respins a respins ca nefondat apelul inculpatului H.P. împotriva sentinței penale nr. 284 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava, s-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului și a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond a reafuzat o justă interpretare și apreciere a probelor, stabilind în mod corect situația de fapt și de drept, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1) - 175 lit. i)) C. pen.

Au fost audiați martorii D.I.P., C.C., B.A.V., C.M., C.T.D., C.T., O.V., M.G. și de asemenea a fost admisă proba privind efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală care să stabilească cauza decesului, obiectul cu care s-ar fi putut produce și dacă traumatismele au fost produse de o singură persoană sau mai multe persoane.

După administrarea probatoriului instanța a stabilit în mod indubitabil că inculpatul este autorul faptei, care a avut drept rezultat decesul victimei C.G.

În ceea ce privește încadrarea juridică s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție și nu a scăpat, din greșeală, toporul în cazul victimei, încadrarea corectă dată faptei fiind cea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i)) C. pen.

Instanța de prim control judiciar a constiderat că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul H.P., criticând hotărârea prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 10, art. 3858 pct. 17 și art. 3858 pct. 14 C. proc. pen.

3. Prin Decizia penală nr. 3187 din 16 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de inculpatul H.P., s-a casat în totalitate Decizia penală nr. 42 din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava și s-a trimis cauza spre rejudecare, cu menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei probe esențiale, suplimentul la expertiză medico-legală efectuat în apel, urmând ca în rejudecare instanța de prim control judiciar să verifice apărările inculpatului pe baza tuturor probelor administrate, să clarifice toate contradicțiile existente între probatoriul administrat și să arate motivat care sunt probele pe care se fundamentează hotărârea și care au fost înlăturate.

Reinvestîtă cu soluționarea apelului declarat de inculpatul H.P., Curtea a dispus reaudierea tuturor martorilor din lucrări audiați în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, în fața instanței de fond și apel în primul ciclu procesual.

4. Prin Decizia penală nr. 47 din 20 mai 2011 a Curții de Apel Suceava a fost pentru a doua oară respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.P. împotriva sentinței penale nr. 284 din 04 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus în continuare durata arestării preventive a inculpatului de la 04 noiembrie 2009 la zi, iar conform art. 383 alin. (11), art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a readministrat tot probatoriul testimonial efectuat în cauză, respectiv a reaudiat martorii C.T.D., C.M.S., B.M.R., D.I.P., B.V., C.C., Ț.l.P., Ț.D., B.S.T., R.V.E., O.V., M.G.S., B.D.D., ajungând în final la aceeași soluție vizând existența faptei și săvârșirea ei cu vinovăție de către inculpat.

5. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul H.P., iar prin Decizia penală nr. 4321 din 19 decembrie 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală, acesta a fost admis, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Suceava, cu menținerea stării de arest a inculpatului.

În motivarea deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție, se arată că instanța de apel nu a valorificat declarațiile martorilor, în sensul de a le reține pe cele care corespund adevărului și a le înlătura motivat pe celelalte, nu a lămurit contradicțiile existente în declarațiile martorilor, a omis să efectueze confruntări, să-l audieze pe martorul C.T., a omis să se pronunțe pe declarațiile martorilor B.M., Ț.D., a omis să analizeze apărarea inculpatului privind posibilitatea decesului victimei ca urmare a căderii accidentale. S-a arătat că se impune reaudierea martorului C.T. și eventuala lui confruntare cu inculpatul H.P., reaudierea martorilor B.M., C.M.S., C.C. și I.D.P., eventuala lor confruntare, raportarea declarațiilor,artorilor la conținutul raportului de expertiză medico-legală, eventuala apreciere a instanței cu privire la necesitatea efectuării unei noi expertize medico-legale.

6. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. 872/39/2010 și ținând cont de îndrumările instanței superioare, a fost audiat inculpatul, martorul C.T. (fila 81), procese verbale de confruntare între acest martor și inculpat (fila 182), audiați martorii C.C., D.I.P. și C.M. (fila 121), proces verbal de confruntare între martorul D.I.P. și C.C. (fila 123), proces verbal de confruntare între martorul D.I.P. și inculpatul H.P. (fila 150), audiată martora Ț.D. (fila 152), proces verbal de confruntare între H.P. și martora Ț.D. (fila 153), proces verbal de confruntare între martorii D.I.P. și Ț.D. (fila 165), proces verbal confruntare între martorul C.C. și Ț.D. (fila 156), proces verbal de confruntare între martorul C.C. și inculpat (fila 158), s-a obținut avizul I.N.M.L. „M.M.", C.S.M.L., care a aprobat avizul Comisiei de Avizare de pe lângă I.M.L lași din 04 martie 2010, cu mențiunea că producerea tuturor leziunilor numai prin cădere este exclusă (fila 205), audiat martorul C.T.D. (fila 215), proces verbal de confruntare a acestui martor cu inculpatul (fila 218) și cu martorul D.l.P. (fila 222), audiați martorii Ț.l.P., B.S. (filele 225, 227), audiat martorul B.V.A. (fila 245), proces verbal de confruntare între martorul B.V.A. și inculpat (fila 241). Martora B.M.R., cu toate diligentele depuse de instanță nu a putut fi reaudiată, fiind plecată în Italia, motiv pentru care la termenul de judecată din 19 septembrie 2012, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus citirea depoziției dată de aceasta în cursul urmăririi penale (fila 228).

De asemenea, prin încheierea de ședință din 01 februarie 2012 prezenta instanță de apel a dispus în baza art. 139 alin. (1), 35 rap. la art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului H.P. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C. proc. pen. soluție ce a rămas definitivă prin respingerea recursului procurorului.

Prin Decizia penală nr. 109 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul H.P., desființată în parte sentința penală nr. 284 din 04 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, și în rejudecare:

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului H.P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

S-a dedus în continuare din pedeapsa principală aplicată inculpatului H.P., durata arestării preventive a acestuia, de la data de 04 noiembrie 2009, la data de 10 februarie 2012.

S-a menținut măsura obligării inculpatului H.P. de a nu părăsi localitatea, dispusă prin încheierea din data de 01 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 872/39/2010 al Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Examinând probatoriul administrat în cauză, inclusiv prin prisma recomandărilor instanței de control judiciar, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a reținut o situație de fapt și o încadrare juridică corectă a faptei săvârșite de către inculpat, motiv pentru care nu o va mai reitera.

Criticile făcute de inculpatul apelant se dovedesc a fi neîntemeiate, mai puțin cea referitoare la greșita individualizare a pedepsei.

Cum în prezenta fază a judecării apelului, mulți dintre martori au arătat că datorită trecerii timpului, în prezent nu-și mai amintesc ce au declarat inițial, că eventualele contradicții se datorează duratei de timp îndelungate scurse de la data faptei, dar că-și mențin declarațiile date la urmărirea penală unde au relatat adevărul, instanța de apel va acorda prioritate acestor declarații, care de altfel au fost date fie chiar a doua zi după faptă, fie la un interval de timp foarte scurt, când memoria și amintirile martorilor și părților erau încă proaspete - ceea ce presupune o mai mare exactitate, constatând că ele se coroborează cu marea majoritate a celor susținute în cursul cercetării judecătorești, precum și cu alte probe incriminatoare.

Astfel, în cursul urmăririi penale se constată că au fost audiați:

- martora Ț.D. (filele 76-78 d.u. audiată la Parchet la data de 07 aprilie 2009, decichiar a doua zi după faptă), care în esență declară că i-a văzut pe inculpat și victimă cum veneau pe drum, erau în stare de ebrietate și nu se certau; că victima a căzut, iar inculpatul H. a ajutat-o să se ridice, că și-au continuat drumul, iar la intersecție s-au despărțit, inculpatul mergând înainte spre casa lui, iar victima la stânga spre Lipoveni; că apoi l-a văzut pe inculpat venind de acasă cu o toporișca în mână, era desculț, îmbrăcat cu un tricou deschis la culoare (alb), pantalon Închis (albastru), si a mers spre Lipoveni, direcție în care mersese cu câteva minute și victima C.G.. Afirmă martora că nu a văzut alte persoane trecând spre Lipoveni sau venind dispre Lipoveni. Abia când victima și cadrele medicale erau în salvare, l-a văzut pe inculpatul H. că venea dinspre Lipoveni și mergea spre casa lui, și era tot desculț cu toporișca în mână.

De menționat că martora Ț.D. a fost audiată chiar a doua zi după comiterea faptei și în prezenta unui referent.

- Martorul C.T.D. (audiat și el la Parchet pe 07 aprilie 2009, deci a doua zi după faptă) relatează și el aceleași împrejurări ca și martora Ț.D. Martorul afirmă că i-a văzut pe inculpat și victimă venind pe drum beți, că nu se certau, că victima a căzut, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, după care și-au continuat drumul; că s-au despărțit în intersecție, fiecare mergând spre casa lui, că după 5 minute inculpatul a revenit în intersecție cu un obiect în mână ce părea a fi o toporișca și că inculpatul s-a deplasat spre Lipoveni. Relatează martorul că după 15 minute de la trecerea inculpatului spre Lipoveni, a mers spre Lipoveni și martorul D.I., care s-a întors și a spus copiilor că l-a văzut pe C.G. căzut pe imaș. Afirmă martorul că nu a văzut alte persoane mergând spre sau venind dinspre Lipoveni.

- Martorul C.M.S. (filele 82-90, declarație dată la 07 aprilie 2009), declară că la momentul respectiv, strada era luminată, că inculpatul și victima veneau pe stradă fiind în stare de ebrietate, la intersecție s-au despărțit, inculpatul mergând spre casa lui, iar victima a luat-o la stânga spre Lipoveni; că după aceasta inculpatul a venit în intersecție cu un topor în mână, a mers spre barul „La Culiman", s-a oprit uitându-se după ceva anume, după care s-a întors din drum, a revenit în intersecție (cea în care anterior se despărțise de victimă) și a luat-o spre stânga, spre imaș, exact drumul pe care-l urmase anterior C.G. Zice că după ce inculpatul a luat-o spre imaș, cei trei tineri romi au revenit în intersecție și au mers și ei pe direcția în care a mers inculpatul H. După puținjimp cei 3 tineri romi au revenit și le-au spus că pe imaș este căzut C.G., este lovit la cap și plin de sânge. Martorul afirmă că a plecat și el spre locul indicat, l-a văzut pe C.G. care se mișca și zicea ceva neinteligibil.

În suplimentul de declarație, același martor C.M.S. declară că nu a auzit ca cei trei tineri romi să spună ceva la adresa Iui H.; că inculpatul l-a chemat și i-a cerut să-i dea un topor, fără însă să-i spună pentru ce anume îi trebuie; că atunci când inculpatul a revenit cu toporul în intersecție, cei 3 tineri rromi au fugit spre barul SC „I.V." SRL, („La C."), inculpatul a mers pe aceeași direcție, dar la jumătatea distantei s-a întors, a revenit în intersecție și a luat-o spre stânga pe direcția în care anterior o luase victima. Afirmă martorul că nu a văzut nicio persoană care să meargă spre imas sau să vină dinspre imas. După ce inculpatul H. a revenit din curtea lui cu toporul în mână, cei trei tineri romi, probabil de frică au rupt niște pari din gard și cu ei în mână au fugit în vale spre bar. După ce inculpatul H. a plecat spre imaș, cei 3 rromi au revenit în intersecție, dar zice martorul că nu i-a mai văzut să aibă pari în mână. Mai declară martorul că în timp ce polițiștii se aflau pe imaș, iar el martorul se deplasa spre casa lui, l-a observat pe inculpatul H. că venea cu toporul în mână pe șosea, dinspre barul SC „I.V." SRL, a trecut de intersecție și se îndrepta spre locuința sa.

De menționat este și precizarea martorului că se cunoștea cu inculpatul, erau în relații bune deoarece au lucrat împreună, astfel încât este exclusă orice confuzie.

- Martora B.M.R. (filele 91-95 d.u. audiată la Parchet în 14 aprilie 2009), arată că inculpatul și victima veneau pe drum în stare de ebrietate, că la un moment dat s-au despărțit, fiecare mergând în direcția casei sale, că nu a auzit ca cei 3 tineri romi să spună ceva inculpatului H.; că inculpatul i-a cerut martorului C. un topor, dar nu i-a spus ce vrea să facă cu el; că inculpatul după despărțirea de victimă și-a continuat drumul spre casă, dar după puțin timp I-a văzut ieșind din curte cu un topor în mână și că a plecat pe aceeași direcție pe care anterior a plecat C.G. Când cei 3 tineri rromi l-au văzut pe inculpatul H. cu toporul în mână, a văzut cum aceștia au rupt o scândură din gard și au plecat spre Lipoveni. Afirmă martora că martorii C. și C.D. au mers și ei pe imaș, iar când s-au întors Ie-a spus că victima este căzută, a mers și ea pe imaș, a văzut victima, dar nu s-a putut apropia deoarece acolo era deja venită ambulanța. Cât timp pe imaș erau polițiștii și ambulanța, B.M. arată că I-a văzut pe inculpat care venea dinspre barul „La C.", pe șosea singur, avea toporul în mână, era desculț, era îmbrăcat cu pantaloni și bluză cu mâneci lungi de culoare închisă, mergea cu pas normal spre locuința lui.

Cu privire la declarația acestei martore, prezenta instanță de apel constată că cea mai mare parte se coroborează cu declarațiile acuzatoare ale celorlalți martori, inclusiv sub aspectul că în momentul când pe imaș se aflau polițiștii și salvarea, inculpatul H. venea pe șosea dinspre barul „La C.", cu toporul în mână, mergea spre locuința sa, ceea ce dovedește că după comiterea faptei, pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a revenit la locuința sa pe o rută ocolitoare, trecând prin grădinile altor cetățeni și nu pe drumul direct pe care inițial mersese victima și apoi el.

În plus, din moment ce poliția și salvarea erau deja venite pe imaș, inculpatul nu avea de ce să-i mai fie frică, astfel încât nu poate fi primită apărarea acestuia că a revenit de pe imaș la domiciliu pe căi ocolite deoarece i-a fost frică, cu atât mai mult cu cât avea toporul în mână.

Este adevărat că B.M.R. este singura martoră care audiată și ulterior (la cercetarea judecătorească în primă instanță, la judecarea primelor apeluri), declară că ordinea în care s-a mers spre Lipoveni este victima C.G., cei 3 tineri rromi și apoi inculpatul. Se constată însă că din restul probatoriului administrat niciunul dintre ceilalți martori nu au susținut această variantă, ci au declarat în totalitate că după victimă, pe același drum spre Lipoveni a mers inculpatul și abia apoi cei 3 tineri rromi.

Ca urmare, cum această afirmație a martorei B.M. nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar, instanța nu o va reține.

Oricum, în cauză nu există probe din care să rezulte că cei 3 tineri romi l-ar fi lovit cu leaturile rupte din gard pe C.G.. Dimpotrivă, din declarațiile martorilor C.M.S., B.A.V., D.I., O.D. (care zice că i s-au rupt 2-3 scânduri din gard, doi pari, dar care nu aveau sânge pe ei și ie-a montat a doua zi la loc), rezultă că după ce au văzut că inculpatul H. nu vine după ei, ci merge pe direcția spre Lipoveni, direcție pe care anterior mersese și victima, cei 3 tineri rromi au revenit în intersecția în care se jucau copii, dar că nu mai aveau leaturile în mână, ceea ce duce la concluzia că atunci când aceștia au descoperit victima pe imaș, ei nu aveau nimic în mână.

- Martorul B.A.V. (filele 96, 97-101 d.u., face parte din grupul celor 3 tineri de etnie rromă, audiat și el la 07 aprilie 2009), declară că a văzut pe inculpat și victimă cum veneau pe drum în stare de ebrietate, victima a căzut, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, că după ce și-au continuat drumul s-au despărțit în intersecție, după despărțire l-a văzut pe inculpatul H. că a ieșit din curtea casei sale cu un topor în mână, că ulterior mergând și el spre casă l-a văzut pe C.G. întins pe imaș, pe o parte și din spatele capului îi curgea sânge, că tot în acest moment la circa 100 m l-a văzut pe inculpatul H. care se plimba cu un topor în mână. în suplimentul de declarație, martorul Burescu declară că nici el și nici ceilalți doi tineri romi nu au spus nimic inculpatului sau victimei, că atunci când a ieșit în intersecție cu toporul în mână, ei cei 3 tineri rromi au fugit spre bar, dar cum inculpatul a pornit spre imaș, ei au revenit în intersecție, că văzându-l pe inculpatul H. pe imaș cu toporul în mână, au revenit în intersecție de unde au rupt pari dintr-un gard, deoarece au crezut că inculpatul o să-i atace; că ei cei 3 tineri rromi nu au lovit pe nimeni și ulterior au aruncat parii în șanț, că nu l-a văzut pe inculpat pe unde a plecat de pe imaș, dar pe lângă ei nu a trecut.

- Martorul D.I.P. (filele 104-110 d.u, face parte din grupul celor 3 tineri rromi și a fost audiat a doua zi după faptă, adică pe 07 aprilie 2009), declară și el că la data critică i-a văzut pe inculpat șu victimă venind în stare de ebrietate pe drum, victima a căzut, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, nu i-a auzit să se certe; că după ce s-au despărțit în intersecție, la un moment dat din curtea casei sale a ieșit inculpatul H. cu un topor în mâna dreaptă pe care-l ținea lângă picior, că inculpatul avea pe el un tricou cu mâneci scurte, că l-au văzut pe inculpat venind cu toporul spre ei, s-au speriat și au fugit spre barul „La C.", unde s-au oprit și când s-au uitat în spate au văzut că inculpatul nu a venit după ei, astfel că și-au dat seama că a luat-o spre Lipoveni.

Susține martorul că s-au întors în intersecție și au plecat și ei spre Lipoveni, afară era lumină de la un bec, au văzut pe imaș o persoană căzută lângă gard, s-au apropiat și au văzut că era C.G., care avea o rană la cap, din care curgea sânge.

Tot atunci, arată martorul că l-a văzut pe inculpatul H. pe imaș, la cea. 100 m. având toporul în mână, că și inculpatul i-a văzut, s-a îndreptat spre ei, moment în care cei 3 tineri rromi au fugit înapoi în intersecție, unde D.I. a dat telefon la 112.

Susține martorul că nu știe pe unde a plecat inculpatul H. de pe imaș, că nu-l cunoaște pe inculpat și nici nu a avut incidente cu el.

În suplimentul de declarație (fila 109), martorul D.I. declară că nici el și nici ceilalți doi prieteni ai săi nu au spus absolut nimic inculpatului sau victimei, că după ce l-au văzut pe inculpatul H. ieșind din curtea sa cu toporul în mână, au rupt niște scânduri dintr-un gard pentru a se apăra, dar nu au lovit victima.

- În cursul urmăririi penale martorul D.I.P. a fost de acord să fie testat cu aparatul poligraf (filele 111-117 d.u.). Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică, la întrebările nr. 4 și nr. 7, relevante în cauză (nr. 4 - ai văzut cine l-a lovit pe C.G. cu toporul? Răspuns: Nu; Nr. 7 - Ai fost de față când a fost lovit C.G. în 6 aprilie? Răspuns: Nu). Nu au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat - subiectul a fost sincer.

- Martorul C.C. (filele 120-122 d.u. face parte din grupul celor 3 tineri rromi, audiat și el tot pe 07 aprilie 2009), declară că i-a văzut pe inculpat și victimă venind în stare de ebrietate pe drum, că victima a căzut, dar s-a ridicat continuându-și drumul, că după ce s-au despărțit, inculpatul H. a revenit în intersecție cu un topor în mână, fiind îmbrăcat cu un tricou cu mânecă scurtă, că văzându-l s-au speriat și au fugit spre vale (spre barul „La C."), dar inculpatul a luat-o spre Lipoveni; că s-au întors în intersecție și apoi au pornit spre Lipoveni, unde pe imaș, sub un gard l-au găsit pe C.G. căzut, îi curgea sânge din cap, că în acest moment la o distanță de circa 100 m. era inculpatul H. cu toporul în mână, că s-au speriat și au fugit înapoi în ntersecție. Cu referire la inculpat, martorul Cuțitar arată că nu a avut niciodată de-a face cu inculpatul, dar a auzit că e o persoană violentă și nimeni nu vrea să aibă de a face cu acesta.

- Martorul Ț.l. (filele 123-125, audiat la 07 aprilie 2009), declară că i-a văzut pe inculpat și victimă cum veneau pe drum, erau în stare de ebrietate, nu se certau, victima a căzut cu capul de asfalt, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, că aceștia au mers câțiva metri împreună, iar la intersecție s-au despărțit, fiecare mergând spre casa lui. După despărțirea celor doi, martorul arată că el a intrat în casă și nu mai știe ce s-a întâmplat.

- Martorul B.S. (filele 126, 127 d.u., audiat la 07 aprilie 2009) arată că este vecin cu inculpatul H., dar el și cu bunica lui evită să se întâlnească sau să discute cu „vecinii noștri"; că i-a văzut pe inculpat și victimă venind pe drum, în stare de beție, nu a văzut momentul când C. a căzut, dar I-a văzut pe inculpatul H. cum I-a ajutat să se ridice; că au mai mers o bucată de drum împreună, iar la intersecție s-au despărțit, victima a mers spre Lipoveni, iar inculpatul „spre casa lui; că în acea intersecție exista un bec de iluminat public, iar drumul era bine luminat. După despărțirea celor doi, martorul arată că el a intrat în casă, la un moment dat a auzit salvarea, a ieșit din nou afară unde copiii i-au spus că victima C.G. a fost lovit de cineva și era căzut în iarbă. A vrut și el să se uite, dar șeful de post nu l-a lăsat, a văzut însă victima mergând spre salvare, pe picioarele sale, sprijinit de două cadre medicale. După ce salvarea și poliția au plecat, martorul declară că a mers și el acasă.

Declarațiile martorilor R.V.E., M.G., B.D.D. și O.V. (filele 128, 133, 134, 130-132), nu prezintă relevanță directă, ele fiind importante doar sub aspectul că aceștia martori au văzut cum anterior comiterii faptei, victima și inculpatul consumau împreună băuturi alcoolice, fără a avea discuții contradictorii, martorul O.V.M. consumând și el o bere la aceeași masă cu inculpatul și victima C.

- Martorul H.V. (filele 138-140 d.u., este fratele inculpatului și a fost audiat la Parchet la data de 28 aprilie 2009), declară că în ziua de 10 aprilie 2009 a mers la arestul I.P.J. Suceava unde a vorbit cu inculpatul, care i-a spus" am fost beat. Nu-mi amintesc nimic", că după ce a ieșit din barul „La C." un grup de 3 persoane i-au lovit și că după ce a fost lovit nu-și mai amintește nimic"; că oricum el (adică inculpatul H.) nu a făcut nimic victimei.

Această declarație prezintă relevanță în cauză deoarece ea scoate în evidență poziția procesuală oscilantă a inculpatului, care dacă la urmărirea penală a relatat fratelui său, dar a dat și declarații în nume propriu în care susține că fiind în stare de ebrietate nu-și mai aduce aminte nimic din ceea ce a făcut după ce a plecat de la barul „La C.", ulterior în cursul cercetării judecătorești, inculpatul prezintă unele amănunte, ba chiar afirmă că niciodată nu i s-a întâmplat să nu-și aducă aminte ce a făcut după ce a consumat băuturi alcoolice.

- Raportul din 08 aprilie 2009 întocmit de agentul principal C.T. (fila 141 d.u.)în care se arată că în data de 07 aprilie 2009 agentul a vorbit cu inculpatul H., care i-a spus „Nu l-am lovit cu pumnii", că I-a lăsat pe C.G. pe poteca din zona islazului comunal, întins pe sol; dar că el nu i-a făcut nimic. Apoi zice martorul că inculpatul a făcut o pauză și i-a spus că nu mai dorește să spună nimic, deoarece el este nevinovat.

Chiar dacă potrivit ordonanței de reținere și încheierii de arestare (filele 153-155 d.u.) inculpatul H.P. a fost reținut și apoi arestat în continuare începând cu data de 07 aprilie 2009, orele 16:00, din conținutul raportului întocmit de agentul principal C.T. reiese că discuția dintre acesta și inculpat a avut loc pe data de 07 aprilie 2009, în jurul orelor 13:00, la sediul Postului de Poliție Mitocul Dragomirnei.

Nu are relevanță în cauză ora trecută în ordonanța de reținere a inculpatului și nici împrejurarea că acesta nu a participat la cercetarea la fața locului, din moment ce din conținutul acestui proces verbal reiese faptul că cercetarea la fața locului a avut loc în data de 07 aprilie 2009, între orele 9:30 și 12:45, că în cadrul acestei cercetări la sediul postului de poliție au fost efectuate fotografii judiciare asupra numitului H.P. (filele 3-5 d.u.).

Având în vedere și faptul că respectivele fotografii judiciare ale inculpatului se află Ia dosarul de urmărire penală, concluzia nu poate fi decât aceea că în dimineața zilei de 07 aprilie 2009, inculpatul a fost condus la sediul Postului de Poliție Mitocul - Dragomirnei unde chiar dacă nu a participat în mod efectiv la cercetarea la fața locului i s-au făcut fotografii judiciare și în aceste împrejurări a avut loc și discuția cu agentul C.T. (care de altfel nu precizează o oră foarte exactă, ci spune „în jurul orelor 13:00").

Apoi, prezenta instanță de apel constată că în conținutul raportului din 08 aprilie 2009 întocmit de agentul C.T., nu se afirmă că victima C.G. ar fi decedat si nici faptul că la momentul discuției inculpatul ar fi fost deja reținut. Se menționează cu privire la acest aspect doar că discuția a avut Ioc la sediul Postului de poliție în timp ce se efectuau cercetări cu privire la agresiunea fizică a numitului C.G. (a se vedea raportul-fila 141 d.u.).

De altfel, martorul C.T. a fost reaudiat și în prezenta fază a rejudecării apelului, a fost confruntat cu inculpatul H.P., martorul menținându-și în totalitate afirmațiile făcute în raport, în sensul că inculpatul a recunoscut că a lovit victima, dar nu cu pumnii. însăși inculpatul în cadrul confruntării, nu a negat că a avut o discuție cu agentul C.T., ci a negat doar conținutul discuției, respectiv că ar fi recunoscut față de acesta că ar fi agresat victima.

- Procesul verbal din data.de 07 aprilie 2009, orele 10:50 (fila 142 d.u.), în care organele de poliție consemnează că inculpatul H.P. a susținut că nu dorește să facă vreo declarație referitoare la agresarea victimei C.G., că inculpatul nu a motivat în niciun fel refuzul său și că a refuzat să semneze procesul verbal.

- Procesul verbal de constatare din data de 07 aprilie 2009 (fila 55 vol.1 d.u.), din conținutul căruia reiese că organele de poliție s-au prezentat la locuința inculpatului, unde i-a găsit pe mama și fratele acestuia, iar H.D. a arătat o vană din tablă în care din proprie inițiativă a pus la spălat, turnând apă și detergent, hainele purtate de inculpat cu o zi înainte, respectiv un tricou cu mâneci scurte, de culoare verde, un pulover la baza gâtului, o pereche de pantaloni de culoare neagră și a predat organelor de anchetă și o toporișca ce a fost găsită înfiptă într-un trunchi de lemn.

În cursul cercetării judecătorești efectuate de către instanța de fond, martorii C.M.S., B.M., D.I., B.A.V., C.C., B.S., Ț.l.P., etc. și-au menținut în general afirmațiile încriminatoare făcute la adresa inculpatului.

Prima instanță l-a audiat și pe martorul H.V. (fila 127 dos. fond, fratele inculpatului), care a declarat că atunci când era inculpatul în arest, acesta i-a spus că el și victima au fost atacați de persoane necunoscute pe drumul dintre barul „La C." și intersecție, că vorbind cu mama lui a înțeles că inculpatul nu i-a cerut acesteia să-i spele hainele, ci a făcut-o din proprie inițiativă.

- Martora H.D. (fila 144 d.fond, mama inculpatului), declară în esență că inculpatul nu i-a cerut nimic și din proprie inițiativă a pus la spălat hainele acestuia.

Or, prezenta instanță de apel având în vedere gradul de rudenie foarte apropiat al celor doi martori cu inculpatul (fratele și mama acestuia), are mari rezerve în ce privește credibilitatea acestora. De altfel se constată că în contra declarațiilor a multor martori și chiar a susținerilor inculpatului care recunoaște că după despărțirea de victimă a ieșit din nou în stradă cu toporul în mână pentru a se răzbuna, martora H.D. declară că în seara de 06 aprilie 2009, când ea a venit la domiciliu, inculpatul nu era acasă, dar a venit în scurt timp, fără a avea vreun topor, a întrebat-o ce mai face, după care inculpatul s-a dus la culcare. Mai declară martora că „nu era posibil ca inculpatul să fi ieșit, iar eu să nu fi știut".

Or, instanța de apel constată că probatoriul administrat a dovedit cu certitudine că inculpatul a revenit în stradă având un topor în mână, fapt recunoscut și de către el.

- Martora O.D. (fila 141 dos. fond) declară că în data faptei i s-au rupt 2-3 scânduri din gard, s-au smuls doi pari, dar a doua zi Ie-a găsit și Ie-a bătut la loc. Martora mai susține că pe scânduri nu erau urme de sânge, că a auzit scandal, dar crede că se auzea dinspre șoseaua asfaltată și nu dinspre imaș. Lipsa urmelor de sânge pe aceste obiecte este confirmată și de examinările criminalistice care au ajuns la aceeași concluzie.

În cursul prezentei rejudecări a apelului declarat de inculpat, au fost audiați:

- Martorul C.T. (fila 81 d.u. apel) care a arătat că-și menține cele arătate în raportul din 08 aprilie 2009, că în discuția ce a avut-o cu inculpatul acesta i-a spus că l-a lovit pe C.G., dar nu a vrut să-i dea alte amănunte. Și în cadrul confruntării cu inculpatul, martorul C.T. declară că este sigur că inculpatul i-a spus că a lovit victima, dar nu a precizat amănunte. În cadrul confruntării inculpatul a recunoscut că a avut o discuție cu agentul C.T., dar a negat că i-ar fi spus că a lovit pe C.G. (fila 82 d. apel).

- Martorul C.C. (fila 118 d. apel) - care, fără a mai relata în amănunt susținerile acestuia, declară din nou că a văzut pe inculpat și victimă cum veneau în stare de beție pe drum, iar la intersecție s-au despărțit; că atunci când el cu D.I. și cu B. s-au întors de la magazin, au găsit victima lovită pe imaș, iar martorul D.I. a dat telefon la salvare. Spre deosebire de cele susținute la urmărirea penală (unde a spus că l-a văzut pe inculpat ieșind cu un topor în mână și că a mers spre Lipoveni, acum martorul declară că nu mai reține dacă l-a văzut pe inculpat mergând pre Lipoveni și nu mai reține dacă avea ceva în mână.

Totuși instanța de apel constată că la începutul reaudierii acestui martor, acesta a declarat că își menține declarațiile date (inclusiv cele de la urmărire) deoarece corespund adevărului, astfel încât eventualele neconcordanțe din prezent nu pot fi explicate decât prin trecerea unei perioade îndelungate de timp de la data faptei (peste 3 ani), ceea ce a slăbit memoria martorului, cât și datorită unei reduse instrucții școlare.

- Martorul D.I.P. (fila 120 d. apel) relatează din nou cum inculpatul și victima veneau împreună pe drum, că după ce s-au despărțit inculpatul a revenit cu un topor în mână; că atunci când au găsit victima, inculpatul era la o distanță de 50 metri de victimă, se plimba pe toloacă cu bărdița în mână, după care inculpatul a plecat spre Lipoveni.

Susține acum martorul că nu a văzut pe nimeni rupând leaturi din gard, dar cum probatoriul nu confirmă că cei trei tineri de etnie rromă au folosit leaturile la lovirea victimei, instanța consideră că aceștia nu mai recunosc că au rupt leaturile pentru a se apăra în ipoteza că inculpatul beat fiind i-ar fi atacat cu toporul, de teamă să nu fie cumva ei acuzați.

De precizat că și acest martor la începutul acestei declarații arată că-și menține declarațiile anterioare care corespund adevărului și că în momentul de față nu-și mai amintește nimic din ceea ce a declarat până acum.

În confruntarea ce a avut loc între martorul I.D. și C.C. (fila 123 d. apel), primul reafirmă că inculpatul a revenit în stradă cu un topor în mână; în timp ce martorul Cuțitar susține că inculpatul avea ceva în mână dar nu poate preciza dacă era topor, sapă, etc; ambii martori răspund că și-au dat seama că este inculpatul H., deoarece locul unde era acesta era bine iluminat, ca și locul unde se aflau ei și copii la joacă.

- Martorul C.M. (fila 121 d. apel) declară din nou cum inculpatul și victima veneau pe drum împreună, în stare de ebrietate, victima a căzut iar inculpatul a ajutat-o să se ridice; au mai mers împreună parte din drum după care la intersecție s-au despărțit; după despărțire la circa 10 minute inculpatul a venit cu ceva în mână, topor sau bărdită si a mers spre Lipoveni: nu a auzit nicio ceartă și că după 10, 20, 30 minute pe aceiași direcție spre Lipoveni au mers si cei trei tineri de etnie rromă.

Audiat din nou martorul D.I. (fila 148 dos. apel), deși chiar de la început arată că-și menține declarațiile de până acum deoarece corespund adevărului, dar că în prezent nu-și mai aduce aminte ce a declarat, spre deosebire de declarațiile anterioare acum martorul afirmă printre altele că nu-și mai amintește dacă l-a văzut pe inculpat cu o bărdită asupra lui, că atunci când a venit salvarea nu l-a văzut pe inculpatul H. în apropiere.

Or, având în vedere că până la momentul de față, martorul D.I. a declarat de mai multe ori, în mod constant că l-a văzut pe inculpat revenind în stradă cu toporul în mână, că l-a văzut pe imaș cu bărdița în mână și atunci când a venit salvarea, ținând cont și de multitudinea de depoziții ale altor martori făcute în același sens (chiar inculpatul recunoaște că a ieșit în drum cu toporul, că pe imaș a găsit victima, iar el de frică s-a întors la domiciliu pe căi ocolite), instanța nu poate reține aceste ultime afirmații ale martorului D.I., motivat și de eventualele presiune exercitate de către inculpat.

- Din procesul-verbal de confruntare dintre martorul D.I. și inculpat (fila 150 d. apel), reiese că acesta din urmă a recunoscut că a revenit în stradă cu un topor în mână pentru a se răzbuna; inculpatul susține că după ce a ieșit din barul „La C." el și victima au fost bătuți de 3-4 bărbați cu pumnii, în schimb martorul nu știe nimic despre acest fapt; martorul nu-și aduce aminte cu ce era îmbrăcat inculpatul; locul unde a avut loc incidentul era parțial luminat, nu se putea vedea prea bine -declară ambii; martorul susține că nu auzit pe nimeni să rupă leaturi din gard, că el nu a rupt, în timp ce inculpatul susțin e că a auzit rupându-se leaturi dar nu știe de către cine; nici inculpatul și nici martorul nu pot preciza cu exactitate cine a mers pe drum imediat după victimă.

- Martora Ț.D. (fila 152 d. apel) reiterează din nou cum inculpatul și victima veneau împreună pe drum, victima a căzut cu capul de ciment, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice; că și-au continuat drumul după care s-au despărțit la intersecție; nu-și mai aduce aminte martora dacă inculpatul H. avea un topor în mână și că nu a auzit să fie rupte leaturi din gard; că nu a auzit că inculpatul și victima să fi fost lovite în seara aceea de alte persoane.

- Din procesul-verbal de confruntare dintre inculpat și martora Ț.D. (fila 153 d. apel) reiese că ambii au auzit zgomot de leaturi rupte, dar nu pot spune când și cine Ie-a rupt; că locul unde a avut loc incidentul era iluminat parțial; inculpatul a recunoscut că a revenit în stradă cu un topor; martora nu-și amintește cu ce era îmbrăcat atunci inculpatul.

Deși inculpatul susține din nou că în seara respectivă ei și victima au fost loviți de 3-4 bărbați cu pumnii, și c ă în acel moment atât în fața lor cât și în spate erau niște grupuri de copii ale căror nume nu-l cunoaște, martora Ț.D. deși era și ea în drum, declară că nu știe despre așa ceva și nu a văzut nimic.

De altfel, instanța de apel constată că incidentul relatat de inculpat în apărarea sa, precum că ar fi fost inițial loviți de către 3-4 bărbați cu pumnii, nu este confirmat de niciunul dintre martori, cu toate că după spusele inculpatului atât în fața lui și a victimei cât și în spatele lor, erau câte un grup de copii. Apoi, este inexplicabilă afirmația inculpatului că au fost loviți de către cei 3-4 bărbați cu pumnii, într-o liniște deplină, că nici el și nici C.G. nu au strigat după ajutor, nu au strigat după poliție, cu toate că erau în stare de ebrietate nu au făcut nici un zgomot, astfel încât copii nu au auzit și nici nu au văzut când au fost agresați.

Oricum, afirmațiile inculpatului despre acest incident sunt contradictorii. Dacă inițial susține că erau 3-4 bărbați, că i-ar putea recunoaște dacă i-ar vedea, alteori a declarat că nu știe câte persoane l-au lovit pe el și pe victimă, și nici nu știe dacă erau bărbați sau femei.

În acest context, apărarea făcută de inculpat precum că a ieșit din nou în stradă cu toporul în mână să se răzbune pe persoanele care l-au lovit, este hilară din moment ce chiar el afirmă în ultima vreme că nu-i cunoaște pe agresori, nu știa încotro au fugit.

Un argument în plus este și procesul verbal de cercetare la fața locului din care reiese că distanța dintre barul „La C." și intersecție este relativ mică, de 130 m., și cum pe această distanță se aflau poziționați martorii agresarea inculpatului și a victimei de către acele persoane, nu era posibilă fără să fie observată de către mulțimea de martori.

- Din procesul-verbal de confruntare dintre martorii D.I. și Ț.D. (fila 155 d. apel) reiese că doar martora Ț. a auzit o bufnitură atunci când a căzut victima C.G., iar inculpatul i-a ajutat să se ridice.

- Au fost confruntați martorii C.C. și Ț.D. (fila 156). Dacă primul declară că nu a auzit o bufnitură, martora Ț.D. susține că a auzit o bufnitură atunci când victima a căzut iar inculpatul a ajutat-o să se ridice. Martorul C. declară că l-a văzut pe inculpat cu ceva în mână, topor sau bâtă, Ț.D. susține că nu-și mai amintește, dacă inculpatul avea ceva în mână; martorul C. afirmă că după victimă, pe același drum a plecat și inculpatul, în timp ce martora declară că nu știe.

- A fost confruntat martorul C.C. și cu inculpatul H.P. (fila 158), martorul confirmându-și poziția procesuală anterioară; că l-a văzut atât el cât si tot grupul de copii pe inculpat trecând cu acel obiect în mână spre Lipoveni: martorul afirmă că el nu știe și nu a văzut ca în acea seară inculpatul și victima să fi fost atacați de cineva; că zona era parțial luminată și că el nu a auzit pe nimeni rupând lațuri din gard; că a auzit un copil spunând „uite-I pe Petrea trecând în acolo" și așa a văzut pe inculpat care pleca spre Lipoveni în aceeași direcție în care a plecat C.G..

- Martorul C.T.D. (fila 215 d. apel) precizează expres că ceea ce a declarat la procuror, corespunde adevărului și declară în esență din nou, cum inculpatul și victima veneau în stare de beție pe drum, victima a căzut iar inculpatul a ajutat-o să se ridice; au mai mers o bucată pe drum, după care s-au despărțit; inculpatul a revenit în stradă cu un obiect în mână și a mers spre Lipoveni, exact pe aceeași direcție ca și victima, apoi au mers cei trei tineri de etnie rromă; că D.I. a. revenit la grupul de copii și Ie-a spus că a găsit un bărbat căzut pe imaș. Susține martorul că nu a văzut pe nimeni să meargă după victimă decât pe inculpat și apoi pe cei trei tineri rromi, că nimeni nu a venit dinspre Lipoveni spre ei; că după ce a venit salvarea l-a văzut pe inculpat venind dinspre cooperativă pe stradă cu acel obiect în mână.

- Cu ocazia confruntării dintre martorul C.T. și inculpatul H.P. (fila 218 d. apel), întrebat fiind expres de către instanță, inculpatul a arătat că nu poate să ofere nicio explicație de ce totuși a revenit în stradă cu toporul în mână pentru a se răzbuna, din moment ce acele persoane care l-au lovit pe el și pe victimă au dispărut în întuneric, nu-i cunoaște și deci nu avea pe cine să se răzbune. Tot cu această ocazie, martorul relatează că nu a văzut pe nimeni să agreseze pe inculpat sau victimă, că cei doi nu prezentau nici un indiciu din care să reiasă că cineva i-ar fi bătut, și că el martorul nu a auzit pe nimeni să rupă leaturi din gard. Inculpatul susține acum că după ce au fost agresați, a mers pe drum împreună cu C.G. dar nu l-a întrebat nimic, nu I-a întrebat dacă a fost lovit sau nu, de către cine, dacă poate merge. Cu toate acestea, inculpatul susține că după ce au fost loviți de către cei 3-4 bărbați, l-a ajutat pe C.G. să se ridice, dar totuși fără să-i spună nimic.

Ulterior, victima a căzut din nou și abia atunci i-au văzut copii.

- Procesul-verbal de confruntare între martorii C.T. și D.I. (fila 222 d. apel) reliefează aceiași poziție procesuală a martorilor, ambii relatând din nou cum inculpatul și victima veneau împreună pe stradă, la intersecție s-au despărțit, apoi inculpatul a revenit în stradă cu un topor asupra lui, martorul D.I. reconfirmă că atunci când a găsit victima era și inculpatul în zonă cu toporul în mână; ambii martorii susțin că nu au cunoștință dacă s-au rupt leaturi din grad, că nimeni nu a spus nimic inculpatului sau victimei. Martorul D.I. a precizat din nou că cele declarate pe 07 aprilie 2009 la procuror corespund adevărului, iar în prezent nu-și mai aduce aminte nimic din ce a declarat atunci.

- Martorul Ț.l.P. (fila 225 d. apel), relatează din nou că la data respectivă inculpatul și victima erau în stare de ebrietate, veneau ținându-se de după umeri; că a auzit o bufnitură dar cum în locul respectiv era întuneric nu a văzut ce s-a întâmplat dar a bănuit că unul dintre ei s-a împiedicat și a căzut datorită beției; că el nu a văzut să se rupă leaturi; că strada era parțial luminată în sensul că un bec de la stâlp ardea, următorul nu, iar următorul ardea din nou.

Martorul declară ca și anterior, că a stat în stradă cu copii doar 10 minute după care' a intrat în casă și nu știe ce s-a mai întâmplat.

- Martorul B.S. (fila 227 d. apel) - arată că în prezent nu mai știe dacă i-a văzut atunci pe inculpat și victimă, este posibil să-i fi văzut dar acum nu-și mai amintește. Despre cei trei tineri de etnie rromă, martorul spune că timp de o jumătate de oră cât a stat el în stradă cu copii, nu i-a văzut, dar i-a văzut când a venit salvarea. în stradă, spune martorul că erau aprinse 2 becuri de la stâlpii de iluminat.

- Martorul B.A.V. (fila 243 d. apel) a fost și el audiat de către prezenta instanță de apel și se constată că în general își menține și el afirmațiile acuzatoare făcute anterior la adresa inculpatului. Martorul reiterează cum inculpatul și victima veneau împreună pe drum, afară era întuneric dar erau becuri aprinse; inculpatul și victima nu au avut cu nimeni nicio discuție; că victima a căzut iar inculpatul a ajutat-o să se ridice; după ce s-au despărțit, inculpatul a revenit în stradă cu un obiect în mână și a mers spre Lipoveni; când au găsit victima, l-a văzut pe inculpat în zonă pe imaș cu acel obiect în mână, unde inculpatul a stat circa 10 minute; că parcă martorii D.I. și C.C. au rupt câte un leat pentru a se apăra în ipoteza în care inculpatul H. îi va ataca, dar când a venit salvarea au aruncat leaturile; că atunci când i-a văzut venind pe drum, nici inculpatul și nici victima nu lăsau impresia că ar fi fost bătuți anterior și nici nu a auzit înainte de a-i vedea strigăte sau gălăgie.

- Martorul B.A.V. a fost confruntat cu inculpatul H.P. (fila 241 d. apel). Martorul reafirmă că D.I. și C.C. au rupt leaturi din gard dar nu le-au folosit; că l-a văzut pe inculpat ieșind din curtea lui cu un obiect în mână.a mers spre magazin, dar s-a întors din drum și a mers spre Lipoveni, exact pe drumul pe care anterior mersese victima; că atunci când au găsit victima căzută în iarbă, l-au văzut pe imaș și pe inculpat cu acel obiect în mână.

Inculpatul în cadrul acestei confruntări susține că inițial el și victima au fost loviți de 2-3 indivizi, că nici el și nici victima nu au strigat după ajutor sau de durere, că după lovire și-au continuat drumul într-o liniște totală fără să discute ceva cu victima, că după ce au fost loviți acei indivizi au fugit pe o uliță întunecată, astfel încât nici nu se știe cine erau și nici dacă erau bărbați sau femei, că deși nu-i cunoștea pe agresori și nu știa încotro au fugit, totuși a ieșit în stradă cu toporul pentru a se răzbuna pe aceștia, că deși avea toporul în mână, atunci când a găsit victima căzută pe imaș i s-a făcut frică deoarece a auzit zgomot de leaturi rupte din gard și a plecat pe căi ocolite spre casă.

Tot cu această ocazie inculpatul arată că „având toporul la mine m-am deplasat inițial către magazin, dar după aceasta m-am întors în sens invers, pe direcția Lipoveni pe același drum pe care anterior s-a deplasat și partea vătămată după despărțirea noastră". De asemeni afirmă cu siguranță că: „Nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu în stare de ebrietate și să nu știu (ulterior) sau să nu-mi aduc aminte ceea ce am făcut" (fila 242 d.apel).

Instanța de apel constată că inculpatul se contrazice din nou. Dacă uneori la urmărirea penală declara că au fost atacați de 3-4 bărbați, că i-ar putea recunoaște dacă i-ar vedea, în prezent zice că nici măcar nu știe dacă erau bărbați sau femei. La urmărire declară de mai multe ori că nu-și aduce aminte nimic din ce a făcut după ce a plecat de la barul „La C."deoarece era în stare avansată de ebrietate, în prezent susține total contrariul, că niciodată nu i s-a întâmplat ca după ce a consumat băuturi alcoolice să nu știe ce a făcut sau să nu-și aducă aminte.

De asemenea nu poate oferi nicio explicație plauzibilă faptului că deși nu-i cunoștea pe agresori care au fugit pe o uliță în întuneric, totuși el a ieșit în stradă cu un topor în mână pentru a se răzbuna pe ei. Or, chiar inculpatul a susținut că agresorii au fugit pe o uliță în întuneric și deci nu avea pe cine să se răzbune. Lipsită de logică este și apărarea inculpatului că atunci când a găsit el victima în iarbă, auzind zgomot de leaturi rupte din gard, i s-a făcut frică și a fugit acasă, dar pe o rută ocolitoare, cu toate că avea încă toporul în mână și chiar inculpatul declară că nu a văzut pe nimeni în apropierea victimei, strada principală era parțial luminată, iar ceva mai încolo erau mai mulți copii care se jucau. Apoi mai mulți martori declară că atunci când a venit salvarea și poliția pe imaș, l-au văzut pe inculpat deplasându-se spre domiciliul său, dar venind dinspre cooperativă (rută ocolitoare) și nu pe drumul pe care mersese inițial.

Dacă inculpatul mai avea toporul în mână, strada era parțial luminată, în zonă erau mai mulți copii care încă se jucau, nu exista nici un pericol care să-l amenințe, între timp apăruse pe imaș poliția și salvarea, atunci inculpatul de ce s-ar fr speriat? Dacă s-a speriat de ce era nevoie să se întoarcă acasă, pe căi ocolite, prin grădinile altor oameni și nu pe drumul cel mai scurt, respectiv cel pe care venise inițial după ce luase toporul din casă? Evident că singura explicație a schimbării poziției procesuale a inculpatului este aceea că în raport de lucrările dosarului, acesta încearcă să se sustragă răspunderii penale.

Această atitudine oscilantă a inculpatului nu face altceva decât să-l incrimineze în mod indirect.

- Inculpatul H.P. a fost audiat pentru prima dată la 07 aprilie 2009, la Parchet în prezența apărătorului (fila 150 d.u.). Cu această ocazie a declarat în esență că în seara precedentă a băut la magazin, că și-a mai luat o jumătate de litru de rom și că „între timp mi-am pierdut memoria și nu mai știu ce am făcut"; că nu avea motive să se certe cu victima.

- Tot Ia data de 07 aprilie 2009 la Parchet în prezența avocatului (fila 151 d.u.), inculpatul H. declară că nu-și mai amintește nimic deoarece a consumat o cantitate mare de alcool, că ultimul lucru ce și-l amintește este că se afla Ia barul „La C." cu victima și cu O.V., dar ce a făcut în continuare nu mai știe; că nu i-a cerut mamei sale să-i spele hainele purtate în data de 06 aprilie 2009; că are în gospodărie 3 topoare, că s-a trezit în dimineața de 07 aprilie 2009 în casa în care locuiește cu mama sa; că nu a agresat pe C.G. și nici pe altă persoană; că „se întâmplă destul de des să consume băuturi alcoolice, iar apoi să nu-mi amintesc ce s-a întâmplat".

Instanța constată că în aceste două declarații inculpatul deși în prezența apărătorului său nu a invocat apărarea referitoare la faptul că după ce au ieșit din barul „La C." ar fi fost loviți (el și victima)de către niște persoane necunoscute. în plus, afirmă foarte sigur pe el, că i se întâmplă chiar destul de des ca să consume băuturi alcoolice, iar apoi să nu-și mai amintească ce a făcut. ■

- La data de 04 mai 2009, la Parchet, în prezența avocatului, inculpatul H.P. dă un supliment de declarație (filele 163-165 d.u.). Pentru prima dată (deci la aproximativ o lună de la data faptei), inculpatul susține că a plecat de la barul „La C." împreună cu C.G., a simțit cum din spate este lovit de mai multe persoane, dar nu poate preciza câte persoane erau; că el a fost lovit în zona frunții și în spate; că și C.G. a fost lovit atunci. Inculpatul declară că el a fugit circa 10 metri, după care s-a oprit și a fost ajuns din urmă de C.G.. Singurul lucru pe care l-a discutat atunci cu C.G. este că niciunul nu a știut cine i-a lovit.

Mai declară inculpatul că nu a avut nicio discuție cu tinerii din stradă; că a luat de acasă o toporișca ca să se răzbune pe agresori; că el l-a găsit pe C.G. pe șoseaua asfaltată, era ghemuit pe partea dreaptă, dar nu a vorbit nimic cu el. A stat lângă victimă câteva secunde, a auzit zgomote și a fugit prin grădini către domiciliu deoarece i-a fost frică să se întoarcă pe drumul principal. Susține inculpatul că el nu a lovit pe nimeni cu toporul și cu toate acestea declară că el nu este de acord cu efectuarea unei conduceri în teren.

Cu privire la cele declarate de inculpat în declarația anterior precizată, instanța de apel constată că victima a fost găsită nu pe șoseaua asfaltată așa cum susține aici inculpatul, ci pe imaș pe iarbă așa cum reiese din procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor și planșele foto care evidențiază cele două pete de sânge.

Apoi, din moment ce inculpatul se pretinde prieten cu victima, susține că nu avea motive să se certe cu ea, ca este nevinovat, este cel puțin suspicioasă atitudinea inculpatului care refuză orice colaborare cu organele de anchetă, care refuză să participe la o cercetare în teren, ce trebuia făcută tocmai pentru a fi descoperit autorul faptei.

La instanța de fond, inculpatul a fost audiat (fila 29 d. fond) și reiterează că la data respectivă el și victima C.G. au fost agresați de 3-4 persoane; că au fost loviți din spate și nu știe dacă agresorii aveau vreun obiect contondent asupra lor; că dacă ar vedea persoanele le-ar putea recunoaște.

Or, dacă au fost loviți din spate, afară era întuneric iar agresorii au fugit pe o uliță întunecată, dacă nu știe dacă erau bărbați sau femei, atunci cum îi poate recunoaște inculpatul? După ce semnalmente?

De precizat că și în prezenta cerere scrisă de apel, inculpatul H.P. nu solicită achitarea, nu susține că ar fi nevinovat și că alte persoane ar fi comis fapta, ci critică greșita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea ei.

În prezenta fază a judecării apelului, inculpatul H.P. a negat în continuare comiterea faptei și a precizat totodată că nu solicită aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.

Actele medico-legale întocmite în cauză sunt și ele în sensul incriminării inculpatului.

Astfel, în faza urmăririi penale filele 38 - 39 dosar a fost întocmit raportul de autopsie medico-legală din a cărui concluzii a rezultat că moartea numitului C.G. a fost violentă și s-a datorat unei come cerebrale consecutivă unui politraumatism cranio-cerebral și toracic.

S-au constatat 2 plăgi contuze epicraniene, una parieto-temporală stângă, relativ superficială, cealaltă occipitală dreaptă, profundă cu fractură cu înfundare circumscrisă ovalară subiacentă cu iradiere anterioară și leziuni ale durei și substanței cerebrale prin hemoragie subarahnoidiană, dilacerare și hematom intracerebelos dreapta și o echimoză toracică cu fractură sternală subdiacentă, leziunea în legătură directă de cauzalitate cu decesul, a fost cea cranio - duro - cerebrală din partea posterioară occipitală dreapta, leziunile putând fi produse prin loviri active cu un corp contondent, gen piatră, cărămidă, Ieaț, par, bardă, etc.

Leziunile reținute prin raportul de autopsie medico legală au fost evidențiate și în actele medicale eliberate de Spitalul Județean „Sf. loan cel Nou" Suceava, filele 38-49 dosar fond.

Medicul legist, întemeindu-și opinia pe propriile constatări efectuate cu ocazia necropsiei coroborate cu examinarea toporiștii ridicate din gospodăria inculpatului, a arătat că cel mai probabil toporișca a provocat leziunea tanatogeneratoare.

La dosarul instanței de apel, în primul ciclu procesual, fila 87, a fost depus răspunsul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico - Legale din cadrul I.M.L. .lași din 4 martie 2010 care concluzionează asemenea raportului de autopsie medico legală că moartea numitului C.G. a fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranio cerebral cu hematom intracerebelos drept, inundare ventriculară, hemoragie subarahnoidiană, hemoragie în trunchiul cerebral, fractură cominutivă cu înfundare minimă a fragmentelor occipitală dreaptă, fractură mastoidiană dreapta, plăgi contuze epicraniene, excoriație frontală dreaptă.

S-a stabilit că leziunile meningocerebrale au fost tanatogeneratoare, fractura de stern neavând rol tanatogenerator.

S-a mai concluzionat că leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire activă cu obiect contondent, fără a se preciza cu exactitate natura acestuia, nefiind exclusă producerea lor prin cădere cu impact cranian cu neregularitățile solului, auto sau heteropropulsia urmând a fi demonstrată pe cale de anchetă.

Răspunsul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico -Legale a mai concluzionat că numărul de leziuni epicraniene sugerează faptul că asupra extremității cefalice a victimei s-au aplicat minim patru lovituri, cu sau de obiecte contondente.

Analizând probatoriul administrat în cauză se constată că nu sunt probe care să demonstreze că leziunile tanatogeneratoare ale victimei C.G. au fost produse ca urmare a impactului cranian pe neregularitățile solului.

Este adevărat că martora T.D. declară că a văzut victima C.G. căzută pe asfalt în fața locuinței lui F.V. iar inculpatul a ajutat-o să se ridice filele 76-78 d.u.p)., iar Ia rejudecarea acestui apel a declarat că victima a căzut și s-a lovit cu capul de ciment (fila 152 d. apel).

Se constată că această căzătură nu putea genera leziunea tanatogeneratoare deoarece nu doar martora T.D. ci și martorii C.T.D., C.M.S., B.A.V., D.I.P., C.C., T.l., B.S.T. au declarat în nenumărate rânduri că victima s-a ridicat (chiar dacă cu ajutorul inculpatului), au mai mers o bucată de drum împreună iar la intersecția spre Lipoveni s-au despărțit, după care C.G. a mai mers singur o bucată de drum (circa 60 metri conform schiței fila 29 d.u.p.), până la locul unde a fost găsit căzut pe imaș.

În plus, în urma recomandărilor instanței superioare, în prezentul ciclu procesual, .I.N.M.L. „M.M." respectiv C.S.M.L., în ședința din 21 iunie 2012 a aprobat avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă I.M.L. lași din 04 martie 2010 care răspunde obiectivelor din dosar, menționând că producerea tuturor leziunilor numai prin cădere este exclusă (fila 205 d. apel). De asemenea acestea exclud în totalitate și apărarea inculpatului că decesul ar fi survenit în exclusivitate datorită stopului cardiac și fără nici o legătură cu loviturile aplicate victimei.

De altfel, ar fi și ilogic a se reține că victima ar fi putut să cadă pe sol în mod repetat și să-și cauzeze atât leziunile cranio-cerebrale consecutive cât și fractura de stern.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză și în special cel din faza de urmărire penală când audiați chiar a doua zi după comiterea faptei ori la câteva zile, când evenimentele erau bine întipărite în memoria martorilor, iar timpul foarte scurt scurs de la momentul faptei nu ar fi putut permite eventuale înțelegeri suspicioase, coroborând respectivele probe cu cele administrate în cursul cercetării judecătorești atât în fond cât și în căile de atac, respectiv declarația martorilor Ț.D. (filele 76-78 d.u.p.), C.T.D. (filelew 78-81 d.u.p.), C.M.S. (filele 82-90 d.u.p.), parte din declarația martorei B.M.R. (filele 91-95 d.u.p.), B.A.V. (filele 96-101), D.I.P. (filele 104-110), C.C. (filele 120-122 d.u.p.), Ț.l.P. (filele 123-125 d.u.p.), B.S.T. (fila 126 d.u.p.), O.V.M. (filele 130-132 d.u.p.), B.D. (fila 134 d.u.p.), H.V. (fila 138 d.u.p.), raportul din 08 aprilie 2009 a agentului principal C.T. (fila 141 d.u.p.), proces verbal din 07 aprilie 2009 întocmit de către organele de urmărire penală (fila 142 d.u.p.), raportul de autopsie, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, în parte declarațiile date de inculpat la urmărire penală (filele 150,151,163-165 d.u.p.), coroborate cu declarațiile acestor martori date și la prima instanță, la instanțele de apel (unde aspectele vizând acuzarea inculpatului se mențin) respectiv C.M. (fila 33 d. fond, fila 121 d. apel prezent), în parte declarația martorei B.M. (fila 61 d. fond.), în parte declarațiile martorilor C.C. (fila 73 d. fond, fila 118 d. apel prezent), B.A. (fila 74 d. fond, fila 243 d. apel prezent) și D.I. (fila 120 d. fond, fila 62 d. fond, fila 148 d. apel prezent), B.S. (fila 89 d. fond, fila 227 d. apel prezent), Ț.l.P. (fila 90 d. fond, fila 225 d. apel prezent), O.V. (fila 111 d. fond) Ț.D. (fila 126 d. fond, fila 152 d. apel prezent), O.D. (fila 141 d. fond), C.T. (fila 81 d. apel prezent), C.T.D. (fila 215 d. apel prezent), procese verbale de confruntare între inculpat și martorul C.T. (fila 82 d. apel prezent), între martorii D.I.

și C.C. (fila 123 d. apel prezent), între inculpat și D.I. (fila 150 d. apel prezent), între inculpat și martora Ț.D. (fila 15 d. Apel prezent), între martorii D.I. și T.D. (fila 155 d. apel prezent), între martorii C.C. și T.D. (fila 156 d. apel prezent), între inculpat și martorul C.C. (fila 158 d. apel prezent), între inculpat și martorul C.T. (fila 222 d. apel prezent), între inculpat și martorul B.A. (fila 241 d. apel prezent), coroborate cu depozițiilor acestor martori date în cursul judecării celorlalte apeluri și care din moment ce concordă sub aspectul împrejurărilor ce-l acuză pe inculpat (că la data respectivă acesta a venit împreună cu victima pe drum, ambii fiind în stare de ebrietate; că anterior acestui moment nu a fost nicio bătaie și nici un incident în zona barului „La C."; că nimeni nu Ie-a spus inculpatului și victimei nimic; după despărțire inculpatul a revenit cu un topor în mână și chiar dacă a parcurs câțiva metri pe direcția spre barul „La C." s-a întors imediat și a luat-o exact pe același drum spre Lipoveni, pe care anterior plecase victima; că nicio altă persoană nu a mai mers pe direcția spre Lipoveni și nici nu a venit decât inculpatul; că acesta a fost singura persoană văzută în apropierea victimei, plimbându-se cu toporul în mână atunci când victima a fost găsită lovită la cap, pe imaș; că atunci când pe imaș au apărut salvarea și polițiștii inculpatul a fost văzut că revine la domiciliul său dar pe o rută ocolitoare; că zona era parțial luminată dar se putea vedea bine, etc), coroborate cu parte din declarațiile inculpatului date în celelalte faze de judecată, cu actele medico-legale întocmite în cauză (raport de necropsie (filele 38-40 d.u.), raportul I.M.L. - lași (fila 87 - primul apel), avizul Comisiei Superioare din cadrul I.N.M.L.

„ M.M." (fila 205 d. apel prezent), Curtea constată că probele indirecte administrate conduc în mod neechivoc Ia concluzia că inculpatul este singura persoană ce a avut oportunitatea și mijloacele necesare pentru a acționa violent asupra victimei, cauzându-i moartea prin loviturile aplicate cu toporul.

Susținerile inculpatului cu privire la modalitatea de desfășurare a incidentului nu se coroborează cu probele din dosar. Posibilitatea producerii prin cădere a leziunilor tanatogeneratoare ale victimei a fost deja analizată și exclusă. Afirmația inculpatului cu privire la existența acelui incident violent în care a fost implicat împreună cu victima, atunci cânt au ieșit din barul „La C.", nu este confirmat de nicio probă. Nici martorii prezenți în zona barului (R.V., O.V., M.G., B.D.D.) nu l-au confirmat și nici cei ce erau prezenți pe stradă.

Deși s-a insinuat că adevărații autori ai faptei ar fi persoane de etnie rromă, fără a Ii se preciza numele, probatoriul administrat nu confirmă această apărare. Declarațiile martorilor D.I., C.C., B.A. au fost reținute doar în parte, Curtea constatând că ei au rupt câte un leat din gardul martorei O.D. pentru a se apăra în ipoteza în care ar fi fost atacați de către inculpatul H. care era beat și avea un topor în mână, dar nu le-au folosit, fapt recunoscut uneori de cei 3 martori, dar și de alți martori precum C.M., O.D. (fila 141 d. fond) - aceasta declarând că scândurile și parii pe care i-a montat din nou în gard, nu prezentau urme de sânge.

Este adevărat că martorii D.I., C.C., B.A. uneori s-au contrazis susținând că nu au rupt leaturi din gard, dar în contra probatoriului existent, aceste contradicții nu pot fi explicate decât prin teama de a nu fi ei acuzați și prin lipsa de instrucție școlară.

Eventualele contradicții ale altor martori se poartă asupra unor aspecte neesențiale și ele se datorează trecerii unei perioade de timp îndelungate de la data faptei (peste 3 ani), perceperii evenimentelor de către unii dintre martori când erau încă minori și cu un grad redus de instrucție școlară.

Inculpatul nu a indicat numele persoanelor vizate, deși la un moment dat a afirmat că-i poate recunoaște după fizionomie.

Susținerile apărării referitoare la lipsa unui mobil, nu sunt de natură ca în contra probatoriului administrat să ducă la achitarea inculpatului. Având în vedere starea avansată de ebrietate în care se afla inculpatul, numeroasele persoane pe lângă care a trecut în aceea seară, face posibilă ipoteza constată și în rechizitoriu, (în sensul că vreo persoană ar fi comentat ceva sau așa i s-a părut inculpatului, care era în stare avansată de beție), motiv pentru care a ieșit în stradă cu toporul pentru a se răzbuna pe acea persoană, și pe fondul unei confuzii totale, inculpatul a lovit pe C.G.

Nu trebuie omis că în cauză este cert dovedit că inculpatul a revenit cu toporul în stradă pentru a se răzbuna (lucru recunoscut și de el), că martorul B.S.T. (fila 126 d.u.) este vecin cu inculpatul și că el martorul și bunica Iui evită să se întâlnească sau să discute cu „vecinii noștri", iar martorul B.D.D. (fila 133 d.u.) susține că inculpatul este cunoscut ca o persoană violentă și doar „ de ceva vreme este liniștit, nu face scandaluri".

În susținerea nevinovăției sale, inculpatul prin apărător, în concluziile scrise, a mai făcut și alte apărări care însă se dovedesc și ele a fi neîntemeiate. Nu are nicio relevanță împrejurarea că inculpatul a fost reținut pe 07 aprilie 2009 orele 16.00 din moment ce deja prezenta instanță a analizat și argumentat că în cursul aceleiași zile, inculpatul H.P. a fost condus la sediul Postului de politie Mitocu-Dragomirnei, unde i s-au făcut fotografii judiciare - așa cum reiese din conținutul procesului-verbal de cercetare la fata locului, și unde în jurul orei 13.00 a avut loc discuția cu agentul principal Crainiciu Titus, astfel încât declarația acestui martor nu poate fi înlăturată. în procesul-verbal de cercetare la fata locului nici măcar nu apare mențiunea că agentul Crainiciu Titus ar fi participat la acest act (fila 3, vol. 1 d.u.)., așa încât ambii erau prezenți la sediul politiei, fiind veridic și procesul-verbal în care se consemnează că la data de 07 aprilie 2009, orele 1050 inculpatul a refuzat să dea orice declarație fără a preciza vreun motiv anume.

Agentul Crainiciu Titus a întocmit raportul la data de 08 aprilie 2009, când inculpatul era deja reținut și nu este real că în conținutul său se afirmă că victima C.G. ar fi decedat deja (fila 141 d.u.), așa cum eronat susține apărarea.

Nu este adevărată nici susținerea apărării că în raportul de autopsie (fila 38 d.u.) s-ar fi precizat că ora decesului ar fi 21.30. Instanța constată că în acest act medico-legal se arată doar că victima a încetat din viată la data de 09 aprilie 2009 și că a fost spitalizată de la 07 aprilie 2009 orele 0114 până la data de 09 aprilie 2012 orele 2100, fără a se preciza ora decesului. Această perioadă de spitalizare este confirmată și prin adresa din 22 aprilie 2009 a Spitalului de Urgentă „Sfântul loan cel Nou" Suceava (fila 31 d.u.) și drept urmare apărările făcute în acest sens de către apărare nu se justifică. Apoi nici un act medico-legal nu susține că decesul s-a datorat în exclusivitate stopului cardiac și nu leziunilor tanatogeneratoare care au generat decesul.

Nu sunt justificate nici ipotezele avansate de către apărare că loviturile asupra victimei C.G. au fost comise de mai multe persoane, prin cădere și nu de către inculpat. Despre eventualitatea producerii tuturor leziunilor prin cădere instanța deja s-a pronunțat. Probatoriul administrat în cauză dovedește pe deplin că după ce au plecat de la barul „L.C." inculpatul și victima nu au fost implicați în niciun incident violent cu alte persoane; că după despărțirea la intersecție doar inculpatul a plecat pe direcția spre Lipoveni, cu toporul în mână, direcție pe care anterior cu câteva minute plecase victima, și abia după inculpat au mers și cei trei tineri de etnie rromă, dar fără a lovi pe cineva cu leaturile ce le aveau în mână; că în afară de aceste persoane nimeni nu a plecat spre Lipoveni și nici nu a venit dinspre Lipoveni; că singura persoană ce a fost văzută în preajma victimei când a fost găsită lovită pe imaș, este doar inculpatul H. care se plimba cu toporul în mână; că atunci când au venit salvarea și polițiștii pe imaș, inculpatul a fost văzut cu toporul în mână venind acasă, dar nu pe drumul principal, ci pe o rută ocolitoare așa cum declară martorii Ț.D., B.M., B.A., D.I., C.C., C.T., etc.

Drept urmare, probatoriul dovedește că doar inculpatul H.P. este cel ce a aplicat cu toporul loviturile tanatogeneratoare victimei.

Chiar dacă pe respectivul topor nu au fost găsite urme de sânge, în contra argumentelor și probelor anterior precizate, acest aspect nu prezintă o relevanță deosebită, cu atât mai mult cu cât există probe, planșe foto și raport de expertiză criminalistică din care reiese că la data faptei victima purta o șapcă de culoare albastră pe care s-au identificat doar câteva picături mici de culoare roșcată, ceea ce presupune că între obiectul contondent și capul victimei era un obstacol, iar sângerarea imediată nu era obligatorie.

Sunt eronate afirmațiile făcute în apărare precum că pe leaturile și stâlpii de gard, pe acel bolovan găsit în apropiere s-au identificat urme de sânge. Rapoartele de expertiză criminalistică făcute în cursul urmăririi penale confirmă că nu au fost găsite astfel de urme.

Este adevărat că pe hainele inculpatului din acea seară, nu au fost găsite urme de sânge, dar aceste haine înainte de a fi examinate, au fost puse la spălat într-o vană de tablă cu multă apă și detergent. în legătură cu aspectul că pe cizmele inculpatului de asemenea nu au fost identificate astfel de urme, instanța constată că potrivit declarațiilor martorilor (fila 72 d.u.) cu referire la cele ce a aflat de la numita C.D., Ț.D., B.M. date în faza de urmărire penală, atunci cânt inculpatul a revenit în stradă cu toporul ar fi fost desculț, ceea ce poate justifica lipsa unor astfel de urme.

Aspectele invocate de apărare cu privire la slaba iluminare a străzii la unele distanțe apreciate eronat de către unii martori, nu prezintă relevanță în cauză atâta timp cât s-a dovedit ca parțial luminată, în zonă se vedea destul de bine, că pentru a identifica victima martorul D.I. s-a folosit de lumina telefonului mobil, că însăși inculpatul recunoaște că a fost prezent pe imaș cu toporul în mână. Oricum, în aprecierea distanțelor instanța nu poate pretinde exactitatea maximă a unor martori care au perceput evenimentele pe vremea când erau încă minori, în urmă cu peste 3 ani și cu un grad de instrucție școlară redusă.

Nu poate fi primită nici apărarea precum că impactul luminii becului de la stâlp are aceleași efecte precum faza mică la autoturisme, în sensul că ochiul omenesc nu poate distinge pe laterale, ci doar în față câțiva metri.

Or, spre deosebire de faza scurtă de la autoturisme când lumina se propagă în plan aproape orizontal, în cazul becului de la un stâlp lumina vine de sus, deci pe plan vertical, astfel încât nu se poate spune că efectele asupra ochiului omenesc sunt identice.

De altfel, aspectul nu prezintă relevanță deoarece prezența inculpatului în zona apropiată victimei lovite pe imaș, a fost stabilită cu certitudine prin mai multe probe, coroborate între ele, inclusiv cu recunoașterea inculpatului.

În aceste împrejurări, fapta inculpatului, care la data de 06 aprilie 2009, într-un loc public situat pe raza comunei Mitocu Dragomirnei, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, cu intenție, a exercitat acte de violență, de intensitate ridicată, cu un topor, asupra victimei C.G., care au condus la decesul acesteia - survenit la data de 09 aprilie 2009, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Sub aspectul acestei încadrări juridice nu pot fi reținute susținerile apărării referitoare la existența unei culpe medicale întrucât aceasta nu a fost dovedită, iar pe de altă parte chiar existența unei asemenea culpe nu este de natură a întrerupe lanțul cauzal între acțiunea ilicită a inculpatului și rezultatul produs. De asemenea, față de obiectul vulnerant folosit, zona lezată și natura leziunilor existența intenției de a ucide nu poate fi pusă sub semnul întrebării, iar cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de ucidere din culpă este nefondată.

Nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. nu este justificată.

Chiar dacă inculpatul nu a urmărit rezultatul tanatologic, Curtea apreciază că față de corpul contondent folosit, zona vitală vizată și intensitatea loviturii aplicate victimei, inculpatul a prevăzut un asemenea rezultat și a acceptat producerea lui, acționând astfel cu intenție indirectă.

Forma agravată și calificată a infracțiunii de omor prevăzută de art. 175 alin. (1), lit. i) C. pen. rezultă din faptul că victima a fost agresată într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 152 alin. (1) lit. a) C. pen.

Așa cum se poate observa din actele și lucrările dosarului, imașul pe care a fost lovită și găsită ulterior victima nu este un loc izolat, neaccesibil publicului, ci este o porțiune de teren cu iarbă pe care sau alături de care se pot deplasa persoane.

Apelul declarat de inculpat este însă întemeiat pentru motivul vizând greșita individualizare a pedepsei, respectiv cuantumul prea mare al acesteia.

Potrivit art. 72 C. pen. la individualizarea pedepsei trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale a C. pen., gradul de pericol social concret, limitele speciale ale pedepsei, cauzele de agravare sau atenuare a răspunderii penale, modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, urmările produse, cât și de persoana făptuitorului.

În speță se constată că în favoarea inculpatului au fost deja reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., aspect ce în lipsa apelului procurorului a intrat în puterea lucrului judecat. Apoi din lucrările dosarului reiese că inculpatul a comis fapta fiind într-o stare avansată de ebrietate, că a fost în eroare cu privire la persoana victimei. Cum din fișa de cazier rezultă că acesta nu are antecedente penale, se apreciază că scopul pedepsei de prevenție generală și specială de reeducare se poate realiza prin aplicarea unei pedepse principale de 7 ani (în loc de 12 ani) în regim privativ de liberate.

Nu sunt întemeiate solicitările apărării ca executarea pedepsei să fie suspendată condiționat sau sub supraveghere deoarece gravitatea faptei comise, urmările ei nu justifică acest lucru.

7. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și inculpatul H.P.

Parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond.

Inculpatul a susținut că instanța de rejudecare nu s-a conformat indicațiilor cuprinse în decizia de casare și că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că ar fi vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat.

A mai precizat că reiterează criticile din apel referitoare la încadrarea juridică și individualizarea pedepsei.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea formal se încadrează, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate.

În ce privește motivul de recurs ce pune în discuție nerespectarea deciziei de casare, analizat prin prisma cazului de casare prev.de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Curtea reține că acesta este neîntemeiat.

Prin Decizia penală nr. 4321 din 19 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru verificarea și clarificarea tuturor contradicțiilor existente în probatoriul administrat în cauză.

Așa cum se poate constata din dosarul instanței de rejudecare, aceasta s-a conformat indicațiilor cuprinse în decizia de casare, procedând la audierea, reaudierea și confruntarea tuturor persoanelor menționate în acea decizie (C.T., B.M., C.M., C.C. și I.D.) și raportând apoi conținutul tuturor acestor declarații la actele medico-legale întocmite în cauză.

Mai mult, instanța de rejudecare a suplimentat probatoriul administrat în cauză atât prin audierea altor persoane în calitate de martor, cât și prin demersuri în sensul completării actelor medico-legale.

În acest sens, instanța, de apel a procedat la audierea numiților Ț.D., Ț.l.P., C.T.D., B.S. și B.V.

În privința actelor medico-legale s-a solicitat un nou aviz al Comisiei de avizare și control, dar și avizul C.S.M.L. din cadrul I.N.M.L., care a aprobat avizul inițial al Comisiei de avizare și control (emis în anul 2010), cu mențiunea că producerea tuturor leziunilor numai prin cădere este exclusă.

În privința criticii vizând stabilirea vinovăției inculpatului pentru fapta dedusă judecății, aceasta tinde la stabilirea unei alte situații de fapt, în condițiile în care inculpatul a negat agresarea victimei.

Prin urmare, deși inculpatul nu l-a invocat ca atare, Curtea urmează a analiza critica formulată prin prisma cazului de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. pentru a se stabili dacă instanța de apel a comis sau nu o gravă eroare de fapt, cu consecința pronunțării unei greșite hotărâri de condamnare.

În acest context, Curtea reține că pentru a fi în prezența acestui caz de casare trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecința greșitei rețineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.

Această contrarietate evidentă și esențială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanța l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta din urmă necăzând sub incidența cazului de casare analizat.

Altfel spus, eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o greșită sau incompletă apreciere a probatoriului administrat în cauză.

Pe de altă parte, simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existență sau inexistență o afirmă în mod eronat instanța de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă.

Or, examinând motivele de recurs formulate în cauză, Curtea constată că recurentul critică modalitatea în care instanțele de fond și apel au interpretat probatoriul administrat în cauză, aspecte ce nu pot face obiectul cenzurii instanței de recurs în limitele cazului de casare invocat.

În privința probelor și a aprecierii acestora, Curtea reține că potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se de către organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Principiul liberei aprecieri a probelor presupune inexistența unor criterii legale de prevalentă a unora dintre probe în raport cu celelalte, în funcție de faza procesului penal în care au fost administrate.

În ipoteza unor contradicții sau neclarități între declarațiile date de aceeași persoană pe parcursul procesului penal, este datoria instanței să arate motivat pe care dintre depoziții urmează să o rețină, analizând de pildă în acest context dacă scurgerea timpului a afectat memoria persoanei audiate.

Așa a explicat în speță instanța de apel de ce a avut în vedere în special probatoriul administrat în faza de urmărire penală, adică declarațiile date de martori la scurt timp după producerea evenimentelor, când acestea erau mai proaspete.

Curtea constată că instanța de apel a făcut o analiză exhaustivă a probatoriului administrat în cauză, înlăturând motivat toate apărările inculpatului, în condițiile în care susținerile sale privind desfășurarea incidentului nu își găsesc suport probatoriu.

Astfel, instanța de apel a coroborat actele medico-legale cu probele testimoniale, din acestea rezultând în mod cert pe de o parte că moartea victimei nu s-a putut produce exclusiv prin cădere, fiind vorba așadar despre un mecanism activ de producere a leziunilor cu rol tanatogenerator, iar pe de altă parte că inculpatul a fost singura persoană văzută în apropierea victimei la scurt timp după ce aceasta a fost găsită la fața locului. în plus, inculpatul avea asupra sa un topor (aspect necontestat nici măcar de el), obiect vulnerant apt să producă leziunile letale constatate cu ocazia autopsiei.

Împrejurarea că inculpatul nu a fost surprins în flagrant este lipsită de importanță, câtă vreme probele indirecte analizate în detaliu în hotărârea atacată demonstrează că inculpatul a fost singura persoană care a avut atât mijloacele, cât și oportunitatea de a acționa violent asupra victimei.

Tot irelevantă este și lipsa unui mobil pentru fapta comisă, în condițiile în care inculpatul se afla într-o avansată stare de ebrietate și a ieșit în stradă pentru a se răzbuna pentru presupuse afirmații jignitoare făcute anterior de persoane care observaseră tocmai starea în care acesta se găsea. în acest context, pe fondul unei confuzii totale, inculpatul a lovit victima, eroarea asupra identității acesteia nefiind de natură să-l absolve de răspunderea penală pentru fapta comisă.

Prin urmare, Curtea constată că nu există nicio contradicție evidentă, esențială și necontroversată între conținutul probelor aflate la dosar și cele reținute de instanța de apel în hotărârea atacată, astfel încât soluția de condamnare dispusă în cauză este legală și temeinică.

În ce privește încadrarea juridică, cenzurabilă prin prisma cazului de casare prev.de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., fapta inculpatului a fost în mod corect încadrată în infracțiunea de omor calificat (ca omor comis în public), întrucât locul în care a fost lovită și găsită victima era unul accesibil publicului prin natura sau destinația lui.

În fine, în ce privește individualizarea pedepsei, analizată în cadrul cazului de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că instanța de apel a dat eficiență corespunzătoare tuturor criteriilor de individualizare prev.de art. 72 C. pen., atât a celor ce țin de circumstanțele concrete în care fapta a fost comisă (spontan, pe fondul consumului de alcool și a erorii cu privire la persoana victimei), cât și a datelor ce caracterizează persoana inculpatului (lipsit de antecedente penale, dar cu o conduită procesuală nesinceră, în ciuda probelor de vinovăție).

Față de toate aceste considerente, în baza art. 38515 pct. llit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate în cauză.

Văzând și disp.art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de inculpatul H.P. împotriva Deciziei penale nr. 109 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 20 iunie 2013.