Distinction between human trafficking and pimping: Requiring proof of coercion or fraud for trafficking rather than voluntary engagement in prostitution

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 458/PI din 7 decembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 3762/30/2012 Tribunalul Timiș în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C.C. din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. În infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 42 C. pen. a condamnat inculpatul C.C., cetățean român, studii medii, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului C.C. pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează supravegherea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 alin. (3) lit. a) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității, cu o durată de 200 de ore, în Atelierul de muncă în folosul comunității situat în Timișoara.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 29 februarie 2012 și durata arestului preventiv de la data de 1 martie 2012 până la data de 13 iulie 2012, urmând ca această perioadă să fie scăzută, în mod corespunzător, din durata termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei S.I. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. și art. 27 C. pen. a condamnat inculpata S.I.,, cetățean român, fără ocupație, în prezent deținută în Penitenciarul A., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1920 din 27 iunie 2006 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. și art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata pedepsei executate de la data de 15 martie 2012 la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de persoane prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 27 C. pen. a condamnat inculpatul B.L.D., cu același domiciliu, cetățean austriac, studii medii, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate proxenetism.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în temeiul art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 22 martie 2012 și durata arestului preventiv de la data de 23 martie 2012 până la data de 13 iulie 2012, urmând ca această perioadă să fie scăzută, în mod corespunzător, din durata termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzute de art. 8 din Legea nr. 3 9/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de persoane prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului S.S.V. din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 42 C. pen. a condamnat inculpatul S.S.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 861 alin. (1) C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului S.S.V. pe o perioadă de 5 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează supravegherea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității, cu o durată de 200 de ore, în Atelierul de muncă în folosul comunității situat în Timișoara.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv din data de 9 mai 2012 până la data de 13 iulie 2012, urmând ca această perioadă să fie scăzută, în mod corespunzător, din durata termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul C.C.I., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în temeiul art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 1 martie 2012, urmând ca această perioadă să fie scăzută, în mod corespunzător, din durata termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul B.G.D., cu același domiciliu, cetățean român, studii medii, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de persoane prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la proxenetism prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul Timișoara dispusă față de inculpații C.C., S.S.V. și B.L.D. prin încheierea penală din data de 11 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 3762/30/2012.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul Timișoara față de inculpata S.I. până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a respins pretențiile civile ale părților civile R.D.N., G.V.G. și G.E.I..

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a luat act că părțile vătămate P.L.M., N.C., M.S.F., I.L.M., V.M., C.A., P.E., T.B. și M.V. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. a confiscat de la inculpatul C.C. sumele de 104.685 euro și 16.748 franci elvețieni CHF, bani dobândiți prin săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul B.L.D. a sumelor de 4.076 lei și 60 euro consemnați la dispoziția Tribunalului Timiș prin recipisele nr. 784278/1 și 784279/1 din data de 27 martie 2012 ale C. B..

A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3215/2006 din data de 31 iulie 2006 emis pe numele inculpatei S.I. de Judecătoria Timișoara și a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat inculpații C.C., B.L.D., S.S.V., C.C.I. și S.I. la plata sumei de 1500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

A dispus plata sumei de 800 lei din fondurile MJ către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timiș nr. 134/D/P/2011, emis la data de 15 mai 2012 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 15 mai 2012 sub număr Dosar 3762/30/2012, au fost trimiși în judecată inculpații: C.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 329 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; S.I., în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 26 C. pen. raportat la art. 329 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., B.L.D., în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 26 C. pen. raportat la art. 329 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., S.S.V., în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 329 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., B.G.D., în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 26 C. pen. raportat la art. 329 C. pen., art. 264 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și C.C.I., în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 329 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpaților C.C., S.I., S.S.V. și B.L.D., s-a reținut că au constituit o asociere infracțională specializată în racolarea și recrutarea de tinere minore și majore, pe care fie le transportau în Elveția și Austria, fie le asigurau apartamente închiriate în municipiul Timișoara sau cluburi de noapte, unde, prin folosirea actelor de amenințare, violență și abuz de autoritate le obligau să practice prostituția în folosul lor financiar.

De asemenea, s-a mai reținut în sarcina inculpaților că au îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către părțile vătămate fie în apartamente închiriate în acest scop, fie în cluburi de noapte, în vederea tragerii de foloase financiare de pe urma acestei activități.

Totodată, în sarcina inculpatului B.G.D. s-a reținut că s-a asociat alături de inculpații S.S. și B.L.D., ajutându-i și sprijinindu-i pe aceștia în activitatea de exploatare a părților vătămate, precum și aceea de a-l ajuta pe inculpatul S.S. să părăsească țara în scopul sustragerii de la urmărire penală.

În sarcina inculpatului C.C.I. s-a reținut că a racolat și găzduit pe partea vătămată P.L. într-un apartament din Timișoara în scopul exploatării ei sexuale prin folosirea actelor de amenințare, agresiune fizică și abuz de autoritate.

De asemenea s-a mai reținut în sarcina aceluiași inculpat că a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către partea vătămată în apartamentul închiriat în acest scop în vederea tragerii de foloase financiare de pe urma acestei activități.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv: procesele-verbale de percheziție domiciliară și informatică, procese-verbale de recunoaștere după planșa foto, plângerile părților vătămate, declarațiile părților vătămate G.V.G., M.V., G.E.I., I.L.M., P.L.M., M.F.S., N.C., declarațiile martorilor B.S., A.S., P.E., V.M., S.I., P.G., F.J., J.D., T.B.A., L.I., etc., declarațiile inculpaților, planșe foto, ordonanță de autorizare a investigatorului acoperit, declarația investigatorului acoperit, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul anului 2007 inculpatul C.C. a cunoscut-o pe numita R.A., minora la momentul respectiv. Cei doi au stabilit o relație afectivă, motiv pentru care R.A. a părăsit locuința părinților săi și s-a mutat împreună cu inculpatul într-un apartament închiriat în Timișoara. Relația celor doi a fost marcată de mai multe certuri, motiv pentru care, în toamna anului 2009, mai precis în luna septembrie 2009, R.A. a luat hotărârea de a părăsi țara pentru a lucra în străinătate. În acest sens, ea a găsit pe internet un bordel în Elveția unde s-a angajat singură, fără nicio implicare din partea inculpatului C.. R.A. a plecat în Elveția, unde lucrează și în momentul de față, în calitate de prostituată, cu forme legale. Din banii câștigați în Elveția din prostituție de către R.A., inculpatul C. a primit, de-a lungul timpului, mari sume de bani, cunoscând proveniența acestora.

Este de menționat faptul că în momentul de față R.A. a devenit soția inculpatului C.C..

Observând că tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către numita R.A. reprezintă o activitate profitabilă, inculpatul C.C. a înființat în anul 2010 o societate comercială denumită S.S. SRL prin intermediul căreia activitățile de proxenetism să dobândească o tentă de legalitate. Inculpatul a căutat să închirieze un spațiu adecvat pentru desfășurarea activității, sens în care a discutat cu martorul M.T.L., acesta oferindu-i spre închiriere un spațiu în Timișoara. Mulțumit de amplasamentul clubului, care era prevăzut cu scenă de dans erotic și bare de metal, respectiv cu trei camere destinate care puteau fi închiriate, inculpatul C.C. a încheiat contractul de închiriere cu proprietarul începând să-și organizeze activitatea.

În acest sens inculpatul a început să caute tinere interesate de prestarea unor servicii de masaj în cadrul clubului. Tinerele interesate erau angajate pentru prestarea unor servicii de masaj, iar cele care doreau puteau închiria camerele situate în același imobil, în schimbul unor sume de bani. Niciuna dintre fetele care au lucrat în cadrul clubului nu a fost obligată să se prostitueze, însă dacă erau dispuse la întreținerea unor relații sexuale cu clienții, erau încurajate de către inculpatul C. să facă acest lucru, urmând ca el sa primească o parte din încasări.

Între tinerele care au lucrat pentru inculpatul C., în sensul că fie s-au prostituat, inculpatul trăgând foloase financiare din această activitate, fie au lucrat în localul acestuia, fiind încurajate să se prostitueze, se numără părțile vătămate G.V.G., N.C., A.R., G.E.I., I.L., M.S.F., M.V., T.B..

În desfășurarea activităților sale de proxenetism, inculpatul C.C. a fost ajutat și de către inculpata S.I., pe care a cunoscut-o în momentul în care a dorit să promoveze clubul de noapte prin intermediul unor activități de marketing. Inculpatul C.C. i-a cedat inculpatei S. rolul de a supraveghea activitatea desfășurată în clubul de noapte. De asemenea, inculpata se ocupa de postarea unor anunțuri de mică publicitate pentru racolarea altor tinere interesate să lucreze în localul de noapte, iar pentru acest lucru a lăsat drept contact numărul său de telefon, număr la care puteau apela și clienții interesați de prestarea unor servicii sexuale. În acest sens inculpata S. se substituia fizionomiei fetelor angajate de inculpatul C.C. și le făcea cunoscut clienților costul și natura actelor sexuale pe care le prestează.

Este de amintit și faptul că inculpata S. se ocupa și de colectarea sumelor de bani pe care părțile vătămate le obțineau din realizarea diferitelor servicii de natură sexuală.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S.S.V., instanța reține că între inculpații S.S. și C.C. a existat o prietenie foarte strânsă, inclusiv în momentul în care C.C. a început să obțină diferite foloase de pe urma practicării prostituției de către numita R.A.. La acel moment inculpatul S. s-a arătat și el atras de astfel de preocupări, motiv pentru care s-a implicat în înlesnirea practicării prostituției și obținerea unor foloase de pe urma desfășurării acestei activități de către numitele V.M. și P.E.. În acest scop inculpatul S. le-a transportat pe cele două tinere în Austria și Elveția, unde acestea s-au prostituat în mai multe bordeluri, trimițând o parte din banii câștigați din aceste activități inculpatului S..

În condițiile în care V.M. și P.E. au lucrat, în calitate de prostituate, și în orașul Linz din Austria, inculpatul S.S. l-a cunoscut pe inculpatul B.L., care lucra în calitate de barman în bordelurile N.F. și K.M.. Cei doi s-au cunoscut în momentul în care inculpatul S. le vizita pe cele două fete și între ei a luat naștere o relație de amiciție.

În cursul lunii martie 2012 inculpatul B. a venit în țară pentru efectuarea unor servicii stomatologice.

În aceeași perioadă, inculpatul S. a cunoscut investigatorul sub acoperire A.S.. Inițial, inculpatul S. a fost atras de aspectul fizic al acesteia, însă aflând că investigatorul s-ar afla în căutarea unui loc de muncă în străinătate, inculpatul S. s-a oferit să o ajute pentru a se angaja în calitate de prostituată la unul din bordelurile din Austria la care lucra inculpatul B.L..

Investigatorul a acceptat oferta inculpatului S., motiv pentru care aceasta a luat legătura cu inculpatul B.L., pe care l-a rugat să-i comunice detaliile muncii pe care urma să o desfășoare în Austria. De asemenea, inculpatul S. l-a rugat pe inculpatul B. să o transporte pe A.S. până în Austria, lucru pe care inculpatul B. l-a acceptat. Inculpatul B. a luat legătura cu martorul B.A., vărul său, căruia i-a cerat să o scoată din țară pe A.S.. În seara zilei de 22 martie 2012, atât inculpatul B., cât și investigatorul A.S. au ajuns în mașini diferite la P. Cenad încercând să treacă frontiera în Ungaria, lucru care nu s-a realizat în final deoarece au fost opriți de organele de anchetă.

Referitor la inculpatul B.G.D., instanța reține că, în condițiile în care deține cunoștințe de calculator, acesta a fost rugat de către inculpatul B., prin intermediul inculpatului S., să procedeze la realizarea unor reclame pe internet pentru bordelul "N.F." din orașul Traun. Pentru realizarea acestei acțiuni, inculpatul S.S. i-a asigurat inculpatului B.G. un apartament închiriat în Timișoara, unde acesta folosea calculatorul pentru a crea și promova site-ul bordelului "N.F.", inculpatul B. fiind plătit cu suma de 1.500 euro.

De asemenea, organele de urmărire penală au reținut că inculpatul B.G. a primit diferite sume de bani de la numitele V.M. și P.E., bani obținuți din practicarea prostituției și pe care ulterior îi preda inculpatului S.S..

Nu în ultimul rând, procurorul a considerat că inculpatul B.G. l-a favorizat pe inculpatul S.S., pe care l-a ajutat în data de 2 martie 2012 să se sustragă de la urmărire penală, zădărnicind în acest mod cercetarea acestuia.

În sfârșit, în ceea ce-l privește pe inculpatul C.C.I., acesta a cunoscut-o pe numita P.L.M. în cursul lunii august 2011, perioada în care partea vătămată obținea bani din practicarea prostituției și era dependentă de droguri.

Inculpatul și partea vătămată au luat hotărârea de a pleca în Anglia, unde partea vătămată s-a prostituat în orașul Birmingham, cu banii câștigați asigurând și existența inculpatului C., care nu și-a găsit nimic de lucru.

În condițiile în care partea vătămată s-a îmbolnăvit, cei doi s-au întors în țară, despărțindu-se pentru o scurtă perioadă de timp.

Ulterior, cei doi s-au împăcat din nou, mutându-se împreună într-un apartament închiriat. Partea vătămată a continuat să se prostitueze, motiv pentru care, în vederea înlesnirii acestei activități, inculpatul C. a realizat mai multe fotografii cu partea vătămată în ipostaze indecente, fotografii care au fost postate pe internet în scopul atragerii clienților.

Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Noțiunea de exploatare este definită de art. 2 din Legea nr. 678/2001, legiuitorul stabilind, la lit. c) că prin exploatarea unei persoane se înțelege și obligarea ei la practicarea prostituției.

Pe de alta parte, în conformitate cu prevederile art. 329 alin. (1) C. pen. constituie infracțiunea de proxenetism îndemnul său înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană, recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop, precum și constrângerea unei persoane la prostituție reprezentând forme agravate ale proxenetismului, incriminate prin dispozițiile art. 329 alin. (2) C. pen.

Raportându-se la aceste prevederi legale, instanța a constatat că pentru existența infracțiunii de trafic de persoane nu este suficientă executarea uneia dintre acțiunile ce reprezintă elementul material (recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane), ci aceste acțiuni trebuie realizate într-una dintre modalitățile descrise de legiuitor, respectiv prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane. Ca atare, în opinia instanței, în lipsa amenințării, violenței, constrângerii, inducerii în eroare sau a celorlalte forme expres prevăzute de legiuitor, nu se poate vorbi de trafic de persoane.

În același sens poate fi observată și Decizia nr. 16/2007 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, decizie pronunțată în interesul legii, instanța supremă statuând ca în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângerea, îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției ori trage foloase de pe urma practicării prostituției de către persoane majore, ori recrutează persoane majore pentru prostituție sau trafichează persoane majore în acest scop, săvârșește infracțiunea de proxenetism și nu cea de trafic de persoane.

Or, în prezenta cauză, procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane, deși probele administrate în cauza nu au dovedit existența unor mijloace de constrângere sau de inducere în eroare folosite de inculpați, toate presupusele victime acceptând să se prostitueze de bună voie.

Ca atare, după cum se va vedea, instanța nu a reținut în sarcina inculpaților infracțiunea de trafic de persoane ci pe aceea de proxenetism, în condițiile în care părțile vătămate nu a fost constrânse să se prostitueze.

Inculpatul C.C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. El a precizat că nu a racolat sau silit pe nimeni să practice prostituția, putându-se observa că el doar s-a rezumat la subînchirierea unor camere fetelor care doreau să locuiască acolo. Pentru aceste camere el a primit doar o chirie de 200 lei, fără să le fi cerut fetelor sa se prostitueze.

Susținerile inculpatului sunt însă contrazise de celelalte probe administrate în cauză. În acest sens pot fi observate declarațiile fetelor care au lucrat în barul respectiv.

Numita S.I. a menționat că a lucrat în barul inculpatului, unde se aflau mai multe fete care se prostituau pentru C.C.. Regula era ca fata să consume împreună cu clientul de minim 200 lei, după care mergeau împreună într-una din camerele de la mansardă unde tariful era de 50 de euro pentru servicii sexuale.

La rândul sau martorul T.B. a menționat ca l-a cunoscut pe inculpatul C. prin intermediul unei prietene, aflându-se în căutarea unui loc de muncă. Prietena sa M.V. lucra la barul inculpatului, iar în urma discuțiilor purtate cu C.C. a acceptat și ea să lucreze în același loc. Inculpatul C. nu a obligat-o să se prostitueze, dar i-a spus că dacă dorește să câștige mulți bani trebuie să întrețină relații sexuale cu clienții. Martorul T. a subliniat că a refuzat să se prostitueze, motiv pentru care a avut mai puțini clienți decât prietena ei.

Numita M.V., prietena martorului T.B., a precizat că inculpatul C.C. i-a propus să lucreze la salonul sau de masaj erotic. Ea a acceptat, iar la salon a cunoscut-o și pe I.L.. M.V. a mai menționat că își racola clienții prin intermediul telefonului, câștigând între 100 - 150 lei pentru fiecare client. Partea vătămată a menționat că a acceptat de bună voie să se prostitueze, iar din banii câștigați îi plătea inculpatului C. 30 - 50 lei, precum și 200 lei lunar pentru întreținerea camerei închiriate.

Și partea vătămată I.L. s-a prostituat în localul inculpatului C.C.. Aceasta a arătat că la sfârșitul lunii august 2011, fiind în căutarea unui loc de muncă, a găsit în P. o ofertă de angajare ca maseuză într-un local din Timișoara. S-a deplasat la locația respectivă, unde s-a întâlnit cu C.C.. Inculpatul i-a transmis că poate locui în camera de la mansardă, că va lucra cât dorește începând cu ora 10 dimineața, că poate obține de la clienți câți bani dorește, dar că lui trebuie să-i dea 50 lei pentru fiecare client.

I.L. a acceptat oferta, astfel ca inculpatul C. a completat opt anunțuri cu diferite numere de telefon pe care le-a publicat în ziarul P.. Totodată, inculpatul C. a instruit-o cum să răspundă la telefon și cum să convingă clienții.

Partea vătămată a continuat spunând că după un timp inculpatul C. i-a transmis că nu se poate limita doar la masaj erotic, spunându-i că trebuie să întrețină și relații sexuale cu clienții. În faza de urmărire penală partea vătămată a precizat că l-a refuzat pe inculpat, dar a fost obligată să se prostitueze, fără însă a indica în ce anume a constat această constrângere. Ulterior, în faza cercetării judecătorești, fiind audiată în condiții de publicitate și contradictorialitate, partea vătămată a revenit asupra poziției sale, acceptând că s-a prostituat de bună-voie, fără să fi fost obligată.

Aceleași aspecte au fost relatate și de partea vătămată M.F.S., care l-a cunoscut pe inculpatul C. prin intermediul unei rețele de socializare. Acesta i-a propus să lucreze la salonul sau de masaj erotic, urmând ca pentru fiecare client să-i plătească suma de 50 de lei, chiar dacă ea va obține mai mulți bani de la clienți. M.F. a acceptat oferta, astfel că a sosit la Timișoara la data de 1 octombrie 2011. Ea a fost cazată în una dintre camerele de la mansardă, spunându-i-se că oferta pentru clienți era de 100 lei masajul erotic și 150 de lei masajul cu finalizare pentru o ora.

M.F.S. a menționat că s-a prostituat în localul inculpatului C. timp de aproximativ două săptămâni. La fel ca și I.L., și M.F. a indicat, în faza de urmărire penală, că a fost obligată să se prostitueze, fără însă a menționa în ce anume a constat constrângerea, pentru ca ulterior, în cursul cercetării judecătorești, să învedereze faptul că nu a fost obligată de nimeni să se prostitueze, acceptând de bună-voie acest lucru.

O altă persoană care s-a prostituat pentru inculpatul C.C. a fost și partea vătămată P.L.M.. Aceasta a menționat ca fiind în căutarea unui loc de muncă, a aflat de la o cunoștință că inculpatul C.C. deține niște camere unde ea se poate prostitua, oferind servicii sexuale clienților și unde poate câștiga ușor bani. P.L. s-a deplasat la barul inculpatului C., unde acesta i-a prezentat condițiile, urmând ca din banii câștigați o parte să-i fie predata lui. Și partea vătămată P.L. a menționat că nu a fost constrânsă să se prostitueze, făcând acest lucru de bună-voie pentru a câștiga bani.

Și partea vătămată G.I. s-a prostituat în folosul financiar al inculpatului C.C.. Partea vătămată a menționat că în luna octombrie 2010 l-a cunoscut pe inculpatul C., începând o relație sentimentală cu acesta, motiv pentru care s-au și mutat împreună. Din cauza lipsei de bani și a datoriilor inculpatului, ea a acceptat să plece în Austria pentru a se prostitua într-un club. Partea vătămată a menționat că nu a fost obligată să se prostitueze, ci a acceptat de bună-voie acest lucru pentru a-l ajuta pe inculpatul C.. Din banii câștigați din prostituție, i-a trimis inculpatului diferite sume, dar C.C. s-a arătat nemulțumit, cerându-i tot mai mulți bani, motiv pentru care în final s-au și despărțit.

Afirmațiile părții vătămate G.I. au fost confirmate și de martorul G.E., tatăl părții vătămate.

Instanța a luat în considerare și declarațiile investigatorului sub acoperire A.S.. Aceasta a precizat că la data de 28 februarie 2012 a luat legătura cu inculpatul C., în urma unui anunț publicat de acesta într-un ziar, inculpatul invitând-o la clubul său pentru a discuta despre o ofertă de muncă. Inculpatul C. i-a prezentat barul și i-a comunicat condițiile de muncă, spunându-i că masajul erotic trebuie sa fie cu finalizare. Totodată, inculpatul i-a relatat investigatorului că pentru fiecare client trebuie să-i dea lui 50 de lei, la care se adaugă lunar suma de 200 lei pentru curent.

La dosarul de urmărire penală se regăsește și procesul-verbal de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental de către investigatorul sub acoperire A.S. și inculpatul C.C. prin care susținerile investigatorului sub acoperire sunt confirmate.

După cum s-a arătat deja, partea vătămată I.L. a precizat că în fiecare săptămână inculpatul C. publică anunțuri de mica publicitate pentru salonul sau de masaj. Aceste anunțuri se regăsesc la dosarul de urmărire penală, putându-se observa că anunțurile au fost publicate atât pe numele inculpatului, cât și pe numele părții vătămate I.L..

Instanța a luat în considerare și declarațiile părții vătămate G.V.. Aceasta a menționat că l-a cunoscut pe inculpatul C. în vara anului 2007, începând cu acesta o relație care a durat aproximativ 3 ani. La un moment dat inculpatul i-a comunicat că are mari datorii, motiv pentru care i-a cerut să plece în Elveția pentru a se prostitua într-un club de noapte. Partea vătămată a acceptat, motiv pentru care inculpatul a transportat-o în Elveția, unde numita G.V. s-a prostituat timp de aproximativ 5 luni, banii obținuți fiindu-i trimiși inculpatului.

Împrejurarea că în localul inculpatului C.C. existau camere unde fetele angajate întrețineau relații sexuale cu clienții este atestată și de martorii P.A., P.D. și S.A.. Aceștia au arătat că s-au deplasat la barul inculpatului întrucât C.C. avea nevoie de cineva care să-i repare calculatorul. Cu această ocazie au observat-o pe numita P.L. urcând cu un client la etaj, martorii având cunoștința de împrejurarea că la etajul imobilului se aflau mai multe camere folosite pentru oferirea unor servicii de masaj erotic.

Inculpatul C.C. a fost trimis în judecata și prin raportare la situația numitei N.C.. Fiind audiată, aceasta a menționat că la sfârșitul lunii iulie 2009, prin intermediul unui taximetrist, a ajuns să lucreze ca dansatoare într-un local care îi aparținea inculpatului C.. Ea a fost contactată de numita G.C., care a venit însoțită de C.C., iar cei doi i-au propus să lucreze ca dansatoare în amintitul local, urmând să fie plătită cu suma de 40 de lei pe zi. N.C. a lucrat în acel local în calitate de dansatoare, fără însă ca ea să amintească de întreținerea unor relații sexuale cu clienții.

Numita N.C. a menționat ca activitatea sa în localul inculpatului C. s-a încheiat în momentul în care a refuzat să consume băuturi alcoolice cu un client. Fiind diagnosticată cu epilepsie, partea vătămată N. a refuzat să bea alcool, motiv pentru care a fost servită cu un suc, dar inculpatul C. i-a turnat pe ascuns și alcool. În aceste condiții i s-a făcut rău, motiv pentru care le-a reproșat lui C. și G.C. situația sa, condiții în care a fost lovită de către inculpatul C. N.C. a precizat că a fost lovită în mod repetat de inculpatul C., prezentând și certificatul medico-legal din 1 septembrie 2009 al IML Timișoara.

Fiind audiată și în cursul cercetării judecătorești, N.C. a repetat faptul că nu a fost obligată să se prostitueze, menționând și că agresarea sa de către inculpatul C. nu are nicio legătură cu presupusa constrângere la practicarea prostituției după cum susțin organele de urmărire penală.

Martorul A.F., concubinul numitei N.C., a confirmat susținerile acesteia.

Inculpatul C.C. a fost trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prevăzuta de art. 13 din Legea nr. 678/2001 prin raportare la presupusele părți vătămate R.A. și R.D., persoană care a fost audiată și sub identitatea protejată de A.R..

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de minori recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia.

Instanța a reținut că învinuirea inculpatului C.C. sub aspectul presupusei traficări a părții vătămate R.A. s-a bazat doar pe prezumții care au avut la bază declarațiile părinților părții vătămate și ale numitului K.R..

În faza de urmărire penală partea vătămată nu a fost audiată. Părinții numitei R.A., martorii R.C. și R.M., au menționat că fiica lor l-a cunoscut pe inculpatul C. atunci când avea 17 ani. Inculpatul a exercitat o influență negativă asupra părții vătămate, determinând-o să abandoneze școala și să se izoleze de familie. Cei doi martori au mai arătat că multă vreme nu au știut nimic de partea vătămată, dar în cursul anului 2011 au aflat că aceasta ar fi fost transportată de către inculpatul C. în Elveția unde se prostituează. La scurt timp după aceea au fost sunați de către numitul K.R. care le-a transmis că fiica lor se prostituează împotriva voinței ei, fiind obligată să facă acest lucru de către inculpatul C..

Procurorul a procedat și la audierea martorului K.R., cetățean elvețian care a cunoscut-o pe R.A. la bordelul din Elveția unde aceasta lucrează. Martorul a precizat că partea vătămată este foarte speriată de inculpatul C., care a obligat-o să se prostitueze de la vârsta de 17 ani, iar ulterior, după sosirea sa în Elveția, îi solicită tot mai mulți bani, ceea ce creează o presiune deosebită asupra părții vătămate.

Pornind de la aceste declarații, procurorul a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, fără însă a proceda și la ascultarea presupusei părți vătămate.

R.A. a fost audiată însă în cursul cercetării judecătorești. Ea a precizat că niciun moment nu a fost obligată să se prostitueze de către inculpatul C.. Ea a adăugat că nu s-a prostituat în România, iar hotărârea de a pleca în Elveția i-a aparținut în întregime, fără ca inculpatul C. să fie implicat. Partea vătămată a mai indicat faptul că a părăsit România singură, în luna septembrie 2009, când nu mai era minoră, fără ca inculpatul C. să o transporte în Elveția. În sfârșit, partea vătămată a recunoscut că se prostituează în Elveția și că din banii câștigați îi trimite o parte inculpatului C..

În acest context, în opinia instanței, în ceea ce privește partea vătămată R.A., nu s-a putut reține în sarcina inculpatului infracțiunea de trafic de minori. Organele de urmărire penală nu au avut cunoștință de momentul la care partea vătămată a părăsit România, declarațiile acesteia potrivit cărora era majoră la acel moment neputând fi combătute prin alte probe. De asemenea, partea vătămată a menționat că a fost doar hotărârea de a se prostitua îi aparține, nefiind constrânsă să facă acest lucru de către inculpatul Ch..

Este adevărat faptul că inculpatul Ch., la fel ca și în cazul părților vătămate G. sau Gh., a tras foloase de pe urma practicării prostituției în străinătate de către R.A.. În acest sens pot fi observate sumele de bani care i-au fost trimise acestuia de către cele trei părți vătămate prin sistemul W.U., dovezile de ridicare a acestor sume de bani fiind depuse la dosarul cauzei. Însă tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană, după cum s-a arătat deja, nu constituie infracțiunea de trafic de minori sau persoane, ci, eventual, infracțiunea de proxenetism.

Inculpatul C.C. a fost trimis în judecata, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, și prin raportare la situația părții vătămate R.D., căreia i-a fost atribuită și identitatea protejată de A.R.. Aceasta a precizat că în cursul anului 2009 inculpatul Ch. i-a propus să practice prostituția pentru el în Germania, deși știa că este minoră. Partea vătămată a refuzat, situație în care inculpatul i-a propus să se prostitueze în diferite cluburi din Timișoara. Partea vătămată a acceptat, urmând să primească câte 75 de euro pentru fiecare client. Partea vătămată a precizat că era minora la acel moment și că s-a prostituat timp de o luna și jumătate în folosul inculpatului C.C..

Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 75 C. proc. pen., declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Or susținerile părții vătămate R.D. nu au putut fi coroborate cu nicio alta proba, neexistând nicio altă persoană care să confirme afirmațiile acesteia. Ca atare, în opinia instanței, simplele declarații ale părții vătămate nu sunt suficiente pentru a conduce la răsturnarea prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul Ch..

Raportându-se la probele indicate mai sus, instanța a reținut în sarcina inculpatului C.C. infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. În acest sens, inculpatul Ch. a înlesnit practicarea prostituției de către numitele S.I., M.V., I.L., P.L. și M.F., în localul pe care îl deținea și în care acestea au fost angajate.

De asemenea, inculpatul C.C. a îndemnat la practicarea prostituției părțile vătămate G.V., G.I., precum și investigatorul sub acoperire A.S. și martorul T.B..

Inculpatul Ch., prin intermediul rețelelor de socializare sau a cunoscuților, a racolat părțile vătămate S.I., M.V., I.L., P.L. și M.F. pentru practicarea prostituției.

Nu în ultimul rând, inculpatul Ch. a obținut foloase financiare de pe urma practicării prostituției de către părțile vătămate mai sus indicate.

După cum rezultă din rechizitoriul Ministerului Public, astfel cum a fost precizat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen.

După cum s-a arătat deja nu există niciun fel de probe din care să rezulte că inculpatul C. a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către numita R.A. în perioada în care aceasta era minoră, în vreme ce declarațiile părții vătămate R.D. nu au putut fi coroborate cu alte probe, motiv pentru care în sarcina inculpatului C. nu a putut fi reținută agravanța prevăzută de alin. (3) al art. 329 C. pen.

Ca atare, în temeiul art. 334 C. proc. pen. instanța a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. În infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cererea de schimbare a încadrării juridice fiind formulată chiar de către apărătorul inculpatului.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, prin desfășurarea activității ilicite el urmând un scop precis, respectiv obținerea unor foloase materiale.

În condițiile în care activitatea de proxenetism desfășurată de inculpatul C. s-a realizat în mod repetat, de-a lungul mai multor ani, instanța a reținut în sarcina acestuia și forma continuată a infracțiunii, formă prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., fiecare dintre actele materiale săvârșite de către inculpat realizând conținutul infracțiunii de proxenetism.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanța a dispus achitarea inculpatului C.C. sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, neexistând suficiente date din care să rezulte că părțile vătămate au fost constrânse la practicarea prostituției.

De asemenea, instanța a dispus achitarea inculpatului și sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, partea vătămată R.A. indicând faptul că a plecat din țară după ce a devenit majoră, hotărârea de a se prostitua aparținându-i, în vreme ce declarațiile părții vătămate R.D. nu au putut fi coroborate cu alte mijloace de probă.

Inculpata S.I. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la proxenetism prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., organele de urmărire penală reținând în sarcina acesteia că l-a sprijinit pe inculpatul C.C. În activitatea sa de înlesnire a practicării prostituției, activitate evidențiată mai sus.

Inculpata a negat implicarea sa în desfășurarea vreunei activități infracționale. Ea a precizat că niciodată nu a supravegheat activitatea de prostituție desfășurată în localul inculpatului C., ea nefăcând altceva decât să servească o cafea în acest local și să stea de povești cu inculpatul C..

De asemenea, inculpata S. a mai arătat că ea nu a cunoscut ce se petrecea în barul respectiv, neavând nicio contribuție la serviciile prestate în acea locație.

Susținerile inculpatei au fost însă contrazise în totalitate de celelalte persoane audiate în cauză.

Partea vătămată M.V. a indicat faptul că de salonul de masaj aparținând inculpatului C., în momentul în care s-a angajat ea, se ocupa o femeie pe nume M., care îl informa în permanență pe inculpatul C. despre lucrurile care se petreceau în bar, despre numărul clienților, despre sumele încasate.

Partea vătămată M.V. a recunoscut această femeie în persoana inculpatei S.I..

Aceleași aspecte au fost relatate și de partea vătămată I.L., care a menționat că după ce a găsit oferta de angajare în localul de masaj în ziar, a sunat la numărul de contact și a discutat cu o femeie. S-a întâlnit cu această femeie și împreună s-au deplasat la barul inculpatului C., unde i-au fost prezentate condițiile de angajare. Nu în ultimul rând, partea vătămată I. a menționat că acea femeie venea zilnic la bar și colecta banii pe care îi punea într-un sertar.

Și partea vătămată I.L. a recunoscut-o pe inculpata S. ca fiind femeia pe care o cunoștea sub numele de M.

Implicarea inculpatei S. în activitatea de proxenetism desfășurată de inculpatul C. este evidențiată și de partea vătămată M.F.S.. Aceasta a învederat faptul că în momentul în care a ajuns pentru prima data la salonul de masaj a fost așteptată de inculpata S., pe care a cunoscut-o sub numele de M. Aceasta i-a prezentat localul, precizându-i și condițiile de angajare.

Partea vătămată a mai arătat că în fiecare dimineață inculpata S. venea să deschidă barul, supraveghea fetele și îl informa pe inculpatul C. despre situația lor, încasând banii și predându-i inculpatului C..

În sfârșit, instanța a luat în considerare și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate, convorbiri purtate de inculpata S. cu diferite persoane, printre care I.L., inculpații C. și S., diferiți clienți. Sub acest aspect apar ca fiind edificatoare discuțiile purtate de inculpata S. în zilele de 1 noiembrie 2011 și 11 noiembrie 2011.

Pentru aceste considerente, ținând seama de împrejurarea că prin complicitate, conform art. 26 C. pen., se înțelege acea formă a participației penale care constă în înlesnirea sau ajutarea, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, instanța a apreciat că fapta inculpatei S.I. de a-l sprijini pe inculpatul C.C. la comiterea infracțiunii de proxenetism, prin supravegherea fetelor angajate la salonul de masaj, prin încasarea sumelor de bani achitate de clienți și predarea acestora către inculpatul C., realizează conținutul legal al infracțiunii de complicitate la proxenetism prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata S. a acționat cu intenție directă, prin desfășurarea activității infracționale inculpata urmărind obținerea unor foloase pentru propria persoana.

De asemenea, la fel ca și în cazul inculpatului C., activitatea inculpatei S. desfășurându-se în mod repetat, instanța a făcut și aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a procedat la schimbarea încadrării juridice în modalitatea pusă în discuție în cursul cercetării judecătorești.

Inculpata S.I. a fost trimisă în judecată prin raportare la dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatei se poate constata că prin Sentința penală nr. 1920 din 27 iunie 2006 a Judecătoriei Timișoara aceasta a fost condamnată la o pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Pedeapsa a fost pusă în executare abia de la data de 15 martie 2012 întrucât inculpata a fost dispărută.

Faptele ce formează obiectul prezentului dosar au fost comise în cursul anului 2011, deci mai înainte ca pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria Timișoara să fi fost pusă în executare. Ca atare în sarcina inculpatei S.I. nu poate fi reținută starea de recidivă postexecutorie indicată de procuror, ci recidiva postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 334 C. proc. pen. instanța a procedat la schimbarea încadrării juridice, aspect pus în discuție cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei.

Prin rechizitoriul DIICOT în sarcina inculpatei a fost reținută și infracțiunea de complicitate la trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, organele de urmărire penală susținând ca inculpata S.I. l-ar fi sprijinit pe inculpatul C. în activitatea sa de traficare a părților vătămate M. și I.

În contextul în care s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, reținându-se că nu există date din care să rezulte că presupusele părți vătămate au fost constrânse să se prostitueze, instanța a dispus și achitarea inculpatei S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de persoane, temeiurile avute în vedere cu prilejul analizării situației inculpatului C. fiind identice și în privința inculpatei S..

Referitor la inculpatul S.S., nici acesta nu a recunoscut săvârșirea vreunei infracțiuni. El a arătat ca a avut o relație cu numita V.M., cu care a locuit împreună la Viena. La un moment dat prietena sa a aflat de un bordel din Linz, motiv pentru care s-a deplasat împreună cu ea până acolo, V.M. rămânând să lucreze la acel bordel.

În ceea ce o privește pe numita P.E., inculpatul S. a indicat faptul că a locuit împreună cu aceasta, iar după ce l-a cunoscut pe inculpatul B. și a aflat că acesta lucrează la un bordel din Austria, P.E. l-a rugat să o transporte până în Austria deoarece dorește să se angajeze la acel bordel, ceea ce a și făcut.

În sfârșit, inculpatul S. a menționat că pe A.S. a cunoscut-o prin intermediul părții vătămate Gh.E., investigatorul sub acoperire insistând să o ajute să se angajeze ca prostituată în Austria.

Nu în ultimul rând este de menționat că inculpatul S. a recunoscut faptul că a primit bani de la numita V.M., bani proveniți din practicarea prostituției.

Analizând materialul probator administrat în cele doua faze ale procesului penal, instanța a apreciat ca în sarcina inculpatului S.S.V. poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. sub aspectul înlesnirii practicării prostituției și tragerii de foloase de pe urma acestei activități desfășurate de numitele V.M. și P.E., precum și sub aspectul îndemnului la practicarea prostituției față de investigatorul sub acoperire A.S..

Numita P.E. a arătat că în februarie - martie 2011, aflându-se într-un local din Timișoara împreună cu mai multe prietene, l-a cunoscut pe inculpatul S., care era însoțit de inculpatul B.. S-a împrietenit cu inculpatul S., ulterior auzindu-l pe acesta că inculpatul B. lucrează la un local de noapte din Austria unde se pot câștiga bani ca și prostituată. În acest context, numita P.E., care se prostitua deja, l-a rugat pe inculpatul S. să o pună în legătură cu inculpatul B. pentru a se putea angaja la bordelul din Austria.

A discutat cu inculpatul B., iar după aceea inculpatul S. a transportat-o până în Austria, unde s-a angajat la localul N.F. unde lucra și inculpatul B.. Ulterior, la rugămintea sa, inculpatul S. a mai transportat-o și la Viena, unde s-a angajat într-un alt bordel.

P.E. a subliniat faptul că niciodată nu a fost amenințată sau constrânsă de inculpatul S. să se prostitueze, aceasta fiind propria sa decizie.

La rândul său, numita V.M. a indicat faptul că l-a cunoscut pe inculpatul S.V.S. în cursul anului 2009 într-un local din Timișoara. La acea vreme ea se prostitua într-un club din Elveția. A început o relație cu inculpatul S., în același timp continuând să lucreze ca prostituată în Elveția, situație în care, din banii câștigați, o parte i-a trimis inculpatului S..

În sfârșit, investigatorul sub acoperire A.S. a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul S. prin intermediul numitei G.I.. Inculpatul i-a transmis că dacă dorește să o ajute poate interveni pe lângă un prieten care ar putea să o angajeze la un bordel din Austria. Pentru a o convinge, inculpatul S. i-a relatat beneficiile financiare pe care le-ar avea dacă ar accepta să se prostitueze în Austria, urmând ca el să încaseze jumătate din banii pe care îi va primi de la clienți. Investigatorul a acceptat oferta, motiv pentru care inculpatul S. l-a contactat telefonic pe inculpatul B., stabilind că acesta din urmă să o contacteze în momentul în care va veni în țară.

Instanța a reținut și declarațiile inculpatului C.C., acesta precizând că are cunoștință de împrejurarea că inculpatul S. are fete care se prostituează în străinătate și de pe urma cărora el trage foloase.

Totodată, activitatea infracțională a inculpatului S. a fost evidențiată și de inculpatul B.. Acesta a precizat ca l-a cunoscut pe S.S. în Austria, întrucât acesta și-a adus prietena (V.M.) să lucreze la barul unde este angajat și el. De asemenea, inculpatul B. a menționat că inculpatul S. a adus-o la același bordel și pe P.E..

În ceea ce o privește pe A.S., inculpatul B. a menționat că, întrucât urma să vină în România pentru un tratament stomatologic, inculpatul S. l-a rugat să o transporte pe A.S. până în Austria, întrucât dorea să o angajeze pe aceasta la un bordel din Viena. Inculpatul S. i-a dat numărul de telefon al investigatorului pentru a o contacta pe aceasta.

La fel ca și în cazul inculpatului C., și în ceea ce-l privește pe inculpatul S., la dosarul de urmărire penală se regăsesc adresele băncilor din care rezultă că acesta a primit mari sume de bani, prin intermediul sistemului W.U., de la numita V.M., bani a căror proveniență îi era cunoscută.

În consecință, instanța a apreciat că fapta inculpatului S.S.V. de a indemna investigatorul sub acoperire A.S. să se prostitueze în Austria, precum și fapta aceluiași inculpat de a înlesni practicarea prostituției de către martorii V.M. și P.E. și de a trage foloase de pe urma acestei activități, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

Ca și în cazul celorlalți inculpați, și inculpatul S. a acționat cu intenție directă, intenție certificată de scopul urmărit, respectiv obținerea pentru sine a unor foloase materiale ilicite.

De asemenea, în contextul în care activitatea infracțională s-a desfășurat în mod repetat, față de mai multe persoane, fiecare dintre acțiunile inculpatului S. realizând conținutul legal al infracțiunii de proxenetism, instanța a reținut în sarcina acestuia și prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., ceea ce va conduce, în temeiul art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice a faptei, aspect care a fost pus în discuție în cursul cercetării judecătorești.

Apărătorul inculpatului S. a invocat în fața instanței de judecată dispozițiile art. 68 C. proc. pen. solicitând înlăturarea declarațiilor investigatorului sub acoperire A.S., apreciind că întregul comportament al acesteia nu a reprezentat altceva decât o provocare a inculpatului la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în vederea obținerii de probe.

Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. este oprit a determina o persoană să săvârșească o faptă penală în scopul obținerii unei probe.

Este adevărat ca partea vătămată G.I. a menționat că a fost contactată de investigatorul sub acoperire A.S., pe care nu o cunoștea, aceasta solicitându-i să-i facă cunoștință cu inculpatul S., pe care îl cunoștea din anturajul inculpatului C.C..

Însă doar aceasta solicitare nu poate conduce la concluzia că a existat o provocare din partea investigatorului, aceasta depășindu-și atribuțiile stabilite de procuror. A.S. a indicat faptul ca inculpatul S. este cel care, după mai multe discuții, i-a propus să plece în Austria pentru a lucra ca și prostituata întrucât el o poate ajuta.

Inculpatul S. a propus audierea unui martor, T.T.C., care a fost ascultat în cursul cercetării judecătorești. Martorul T. a menționat ca în luna februarie 2012, aflându-se împreună cu inculpatul S. la o cafenea din I.M., la masa lor s-a așezat, la un moment dat, și o fată pe nume S. Aceasta a început să se plângă că este foarte greu în România, solicitându-i inculpatului S. să o ajute să-și găsească ceva de lucru în străinătate. Ea a mai precizat că a lucrat ca prostituată în Olanda și dorea să se angajeze tot ca prostituată în altă parte. Martorul a subliniat că la acea discuție inculpatul S. nu a făcut niciun fel de promisiuni, afirmând doar că îi place fata.

Raportându-se la probele administrate în cauză, instanța a apreciat că nu a existat niciun fel de provocare din partea investigatorului sub acoperire. La momentul introducerii în cauza a investigatorului sub acoperire, organelor de urmărire penală le era cunoscută împrejurarea că inculpatul S. trage foloase de pe urma practicării prostituției în străinătate de către V.M. sau P.E.. Ca atare, oferirea unei povesti legată de practicarea prostituției în Olanda de către A.S., urmată de o solicitare a acesteia de a o ajuta cu găsirea unui loc de muncă în străinătate, în condițiile în care existau suficiente date din care rezultă că inculpatul S. înlesnește practicarea prostituției și pentru alte persoane, nu poate fi interpretată ca o provocare. După cum a arătat și martorul T. hotărârea inculpatului S. de a o ajuta pe A.S. să se angajeze ca și prostituată în Austria nu a fost determinată de rugămințile acesteia, ci de faptul că inculpatului S. îi plăcea fata, chiar el recunoscând că a dorit să aibă o relație cu aceasta, astfel ca în prezenta cauză nu se poate vorbi de o provocare.

Pentru aceste considerente instanța a înlăturat susținerile apărătorului inculpatului S. în sensul aplicării prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen.

Și în privința inculpatului S.S.V. instanța a dispus achitarea acestuia, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Nu există probe din care să rezulte că persoanele pentru care inculpatul S. a înlesnit practicarea prostituției, ori pe care le-a îndemnat să practice prostituția, sau de pe urma cărora a tras foloase, ar fi fost constrânse să facă acest lucra.

Totodată, deși organele de urmărire penală au invocat, în cuprinsul rechizitoriului, ca inculpatul S. ar fi fost implicat și într-o eventuală exploatare a altor fete, nu exista probe care să susțină aceasta acuzare. Celelalte fete care au fost audiate în cauză (G.I., G.V., R.A., precum și fetele care au lucrat la barul inculpatului C.) au menționat că îl cunosc pe inculpatul S. întrucât acesta era prieten cu inculpatul C.C., fără însă ca inculpatul S. să fi fost implicat în vreun fel în activitățile prestate de acestea pentru inculpatul C..

De asemenea, deși procurorul susține că inculpatul S. ar fi fost asociat, în anul 2009, cu inculpatul C. la barul situat pe str. C.M., nu există nicio probă în acest sens. Ambii inculpați au contestat aceste susțineri, arătând că niciodată nu au fost asociați, iar pe de altă parte, după cum rezultă din declarațiile martorului M.T., proprietarul imobilului în care a funcționat localul, spațiul a fost închiriat de inculpatul C. abia în luna noiembrie 2011, cei doi neavând nicio legătură în anul 2009.

Referitor la inculpatul B.L.D., procurorul a reținut în sarcina acestuia complicitatea la proxenetism în sensul că l-ar fi sprijinit pe inculpatul S.S. în încercarea acestuia de a înlesni practicarea prostituției în Austria de către investigatorul sub acoperire A.S..

Aceasta învinuire este fondată. Inculpatul B. a arătat că lucrează în Austria, în calitate de barman, în două bordeluri. Datorită meseriei a ajuns să-l cunoască pe inculpatul S.S. întrucât acesta le-a adus pe V.M. și P.E. să se prostitueze în localurile unde era și el angajat.

Inculpatul B. a continuat arătând că întrucât urma să vină în România pentru efectuarea unui tratament stomatologic, inculpatul S. l-a rugat să le transporte în Austria pe V.M. și pe o altă tânără (A.S.) care dorea să se angajeze ca prostituată în Austria. Inculpatul S. i-a comunicat numărul de telefon al acestei tinere pentru a o putea contacta.

Inculpatul B. a acceptat și a contactat-o pe A.S., dar întrucât nu a dorit să fie văzut în aceeași mașină cu cele două fete, l-a rugat pe vărul său B.A. să o transporte el pe A.S. până la Mako, în Ungaria, de unde o va prelua el.

Inculpatul B. a recunoscut împrejurarea că s-a întâlnit cu A.S. și a discutat cu aceasta despre condițiile de muncă din Austria.

La rândul său, investigatorul A.S. a precizat că a fost contactată de inculpatul B., în urma discuțiilor purtate între ei de inculpații B. și S., la data de 20 martie 2012. S-a întâlnit cu inculpatul B. la I.M., ocazie cu care inculpatul i-a comunicat ultimele detalii legate de condițiile de muncă de la bordelurile din Austria. Totodată, inculpatul B. i-a transmis că la data de 22 martie 2012 va pleca în Austria, urmând însă să călătorească până la Mako împreună cu un alt bărbat, în altă mașină, întrucât nu dorește să dea naștere unor suspiciuni la vamă apărând în mașină cu două femei.

La dosarul de urmărire penală se regăsește și procesul-verbal de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental de către investigatorul sub acoperire A.S. și inculpatul B.L. Procesul-verbal confirmă împrejurarea că inculpatul B. i-a comunicat investigatorului detalii legate de condițiile de muncă din bordel.

Instanța a luat în considerare și declarațiile martorului B.A.. Acesta a menționat că inculpatul B. a venit în România pentru un tratament stomatologic, iar la data de 21 martie 2012 s-a întâlnit cu el la un restaurant din Timișoara. Inculpatul l-a rugat să-l ajute cu transportul unei fete până în Ungaria întrucât nu dorea să dea naștere unor suspiciuni la trecerea frontierei, în condițiile în care el călătorea în mașină cu o altă fată.

În sfârșit, instanța a luat în considerare și procesul-verbal de constatare întocmit la data de 22 martie 2012 de către organele de urmărire penală. Din cuprinsul acestuia rezultă că la data de 22 martie 2012, în jurul orei 16,30, la P. Cenad s-au prezentat pentru a trece frontiera în Ungaria două autoturisme conduse de inculpatul B.L. și martorul B.A.. În autoturismul condus de inculpatul B. se află și martorul V.M., în vreme ce în autoturismul condus de martorul B. se află investigatorul A.S..

În consecință, raportându-se la materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, instanța a considerat că fapta inculpatului B.L.D. de a înlesni și sprijini activitatea de proxenetism desfășurată de inculpatul S., care a îndemnat investigatorul sub acoperire A.S. la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la proxenetism prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul B. a acționat cu intenție indirectă. El avea cunoștință de împrejurarea că actele sale sunt ilegale (aspect confirmat și prin aceea că a refuzat să se afle în aceeași mașină cu investigatorul) și este posibil că prin comportamentul său să nu fi urmărit crearea unei stări de pericol pentru societate ori obținerea unor foloase pentru sine, însă, din dorința de a-și ajuta prietenul, cu siguranța a acceptat și posibilitatea apariției unor astfel de rezultate socialmente periculoase.

Cât privește celelalte acuzații aduse inculpatului B.L., instanța a apreciat că acestea sunt nefondate. Organele de urmărire penală au încercat să vehiculeze ideea că cele două bordeluri din Austria aparțin, în realitate, inculpatului B. și că, prin intermediul acestor bordeluri, inculpatul B. exploatează și alte fete, printre care se regăsesc și V.M. sau P.E..

Fiind audiată, investigatorul sub acoperire A.S. a indicat faptul că inculpatul B. i-ar fi spus, în discuțiile purtate la data de 20 martie 2012, că are mai multe cluburi unde tinerele din România pe care el le aduce acolo prestează servicii sexuale contra unor sume de bani și că inculpatul B. urma să îi ia din banii câștigați astfel încât nu ar mai fi rămas cu nimic.

Procesul-verbal de redare a discuțiilor purtate în mediu ambiental nu confirmă susținerile investigatorului. Din analiza acestuia se poate constata că niciun moment inculpatul B. nu a afirmat că acele cluburi îi aparțin, această afirmație aparținând investigatorului. De asemenea, niciun moment inculpatul B. nu a menționat nimic despre faptul că ar fi adus acolo și alte fete sau despre faptul că din banii câștigați, cu excepția sumelor pe care le datora barului conform contractului de munca, A.S. ar fi obligată să îi predea lui vreo sumă.

Apoi, acuzațiile organelor de urmărire penală s-au întemeiat și pe declarațiile unor martori care au fost audiați în Austria, respectiv P.G., F.J. și J.D.. Cei trei martori au indicat faptul că în realitate inculpatul B.L. este cel care coordonează activitatea celor două bordeluri din Austria. Activitatea sa este însă indirectă, părând să fie doar un simplu chelner, dar în fapt el este șeful, exercitându-și în mod abuziv puterea prin folosirea de violențe și amenințări față de fete.

Ceea ce au omis să arate organele de urmărire penală este faptul că cei trei martori sunt în relații de dușmănie cu inculpatul B., fie considerând că au fost concediați datorită intervențiilor acestuia.

Apoi, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, au fost audiați mai mulți martori care au subliniat faptul că inculpatul B.L. nu este altceva la acele localuri decât un barman care a fost angajat ca orice altă persoană. În acest sens pot fi observate declarațiile martorilor H.G. - proprietarul bordelurilor, C.M. - administratorul bordelurilor, M.C., I.R.A.M. - fete angajate în calitate de prostituate în localurile unde a lucrat și inculpatul B., toți acești martori învederând organelor judiciare că inculpatul B. nu a fost altceva în acele bordeluri decât un angajat, el neavând niciun fel de atribuții legate de recrutarea sau concedierea personalului.

În același sens pot fi observate și declarațiile martorilor V.M. și P.E. despre care organele de urmărire penală au afirmat că ar fi fost exploatate de către inculpatul B., aspect infirmat cu vehemență de către cele două fete.

Nu în ultimul rând, instanța a constatat că inculpatul B. a prezentat și contractul de muncă din care rezultă că a fost angajat în localurile N.F. și K.M. în calitate de chelner.

Ca atare, în sarcina inculpatului B. nu a putut fi reținută infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, neexistând niciun fel de probe din care să rezulte că inculpatul ar fi fost implicat, sub orice formă, în exploatarea unor persoane de sex feminin care să fi fost constrânse la practicarea prostituției.

În consecință, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanța a dispus achitarea inculpatului B. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În sarcina inculpatului C.C.I. a fost reținută săvârșirea a două infracțiuni, respectiv proxenetism și trafic de persoane, prin raportare la aceeași parte vătămată - P.L..

Inculpatul C. a arătat că a cunoscut-o pe numita P.L. în vara anului 2011 într-un club din Timișoara. Cei doi au început o relație, situație în care inculpatul a realizat faptul că prietena sa se prostituează și are probleme cu drogurile.

Inculpatul a continuat arătând că întrucât aveau probleme financiare, împreună cu partea vătămată s-au hotărât să plece în Anglia, unde o rudă de a sa care lucra la un bordel îi putea asigura prietenei sale angajarea ca prostituată la acel bordel. Inculpatul a subliniat faptul că P.L. a știut unde urma să se angajeze în Anglia și a acceptat acest lucru de bună-voie.

Inculpatul C. a menționat că partea vătămată s-a prostituat în Anglia timp de o lună și jumătate, iar cu banii câștigați din această activitate partea vătămată l-a întreținut și pe el.

Întrucât partea vătămată s-a îmbolnăvit s-au hotărât să se întoarcă în țară, iar la scurt timp după aceea s-au despărțit.

Ulterior s-au împăcat, situație în care, pentru a-i ușura munca de prostituată, inculpatul C. a efectuat mai multe fotografii cu aceasta în poziții indecente, fotografii pe care le-a postat alături de un anunț prin care ea oferea servicii sexuale pe site-ul P.ro

În final inculpatul C. a menționat că a închiriat un apartament în Timișoara, unde partea vătămată a continuat să se prostitueze, iar din banii câștigați de aceasta din prostituție și-au asigurat traiul zilnic.

Aceleași aspecte au fost relatate și de partea vătămată P.L., aceasta menționând că a acceptat să se prostitueze în Anglia în ideea că vor trăi mai bine.

De asemenea, partea vătămată a precizat că din banii câștigați ca urmare a practicării prostituției a asigurat și întreținerea inculpatului C. în Anglia.

Nu în ultimul rând, partea vătămată a confirmat susținerile inculpatului C. în sensul că după întoarcerea în țară s-au mutat împreună într-un apartament, unde a continuat să se prostitueze cu ajutorul inculpatului, care a asigurat postarea mai multor anunțuri în legătură cu oferirea unor servicii sexuale pe internet.

Martorul P.V., tatăl părții vătămate, a menționat doar ca are cunoștință de împrejurarea că fiica sa a fost plecată împreună cu inculpatul C. în Anglia, unde ea s-a prostituat, fără a putea oferi însă și alte detalii.

La dosarul de urmărire penală se regăsesc și anunțurile și fotografiile realizate de inculpatul C. și publicate pe internet.

Raportându-se la probele prezentate mai sus instanța a apreciat că fapta inculpatului C.I.C. de a înlesni practicarea prostituției de către numita P.L. și de a trage foloase de pe urma acestei activități prestate de partea vătămată, realizează conținutul legal al infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., la fel ca și în cazul celorlalți inculpați, și în privința inculpatului C. putându-se reține intenția directă ca modalitate a vinovăției întrucât, prin actele sale, acesta a urmărit obținerea unor foloase materiale ilicite.

De asemenea, și în privința inculpatului C. instanța a dispus achitarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, neexistând suficiente dovezi din care să rezulte că numita P.L. ar fi fost constrânsă de inculpat să practice prostituția.

Inculpatul B.G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de persoane și proxenetism, fapte prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen.

Unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal, consacrat prin dispozițiile art. 52 C. proc. pen., este cel al prezumției de nevinovatei, în virtutea căreia orice persoană este considerată nevinovată până la dovedirea vinovatei sale în cadrul proces public desfășurat cu respectarea garanțiilor dreptului la apărare.

Or, în prezenta cauză, prezumția de nevinovăției de care beneficiază inculpatul B. nu a fost răsturnată, probele administrate ridicând numeroase dubii care nu pot fi interpretate decât în favoarea acestuia.

În primul rând, organele de urmărire penală nu au indicat în concret în ce constă activitatea de complicitate desfășurată de inculpatul B. Practic, în sarcina acestuia se poate reține doar că, având cunoștințe de calculator, la solicitarea inculpatului S. și în schimbul unei sume de bani, a realizat niște reclame pe internet pentru cele doua bordeluri din Austria la care era angajat inculpatul B..

Inculpatul B. a precizat că este prieten cu S.S., iar în virtutea acestei relații, inculpatul S. i-a oferit o sursă de venit și l-a întrebat dacă nu este interesat în realizarea unor reclame pe internet pentru un prieten de-al său din Austria. Neavând bani, a acceptat oferta, după care a fost sunat de inculpatul B. care i-a comunicat că dorește să realizeze o reclamă pe internet pentru două cluburi la care lucrează. Inculpatul B. a menționat că a reușit să realizeze o reclamă doar pentru clubul N.F., primind pentru această activitate suma de 500 de euro.

Susținerile inculpatului B. au fost confirmate și de inculpații S. și B., precum și de înscrisurile bancare existente la dosarul de urmărire penală, din care rezultă că prin sistemul W.U. inculpatul B. a primit de la inculpatul B. suma de bani indicată mai sus.

În opinia instanței, simpla realizare a unei reclame pe internet, chiar dacă se referă la activitatea unui bordel, nu poate fi interpretată ca o complicitate la proxenetism sau trafic de persoane. Organele de urmărire penală nu au indicat care sunt victimele presupusei activități a inculpatului B., în condițiile în care niciuna dintre fetele audiate în cauză nu-l cunoaște pe B.G., după cum nu au precizat dacă reclama realizată de inculpat a înlesnit în vreun fel practicarea prostituției de către vreo persoană.

Apoi, organele de urmărire penală au reținut complicitatea în sarcina inculpatului B. și ca urmare a faptului că acesta a primit, prin sistemul W.U., diferite sume de bani pe care le-a predat inculpatului S., banii provenind din practicarea prostituției.

Inculpatul B. a arătat că în luna ianuarie sau februarie 2012 a fost contactat de către prietenul sau S.S. care l-a rugat să se deplaseze la bancă pentru a ridica o suma de 1.500 euro pe care inculpatul B. i-a trimis pe numele sau prin sistemul W.U.. Inculpatul S. nu i-a comunicat proveniența banilor și i-a spus ca tot ceea ce trebuie să facă este să ridice banii și să-i predea lui, invocând faptul că nu se poate deplasa personal la bancă întrucât trebuie să ajungă la spital.

Aceleași aspecte au fost relatate și de inculpatul S..

În consecință, se poate constata că la dosar nu există suficiente probe care să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție a inculpatului B.. Dovezile administrate nu atestă că inculpatul B. ar fi cunoscut proveniența banilor, după cum nu atestă dincolo de orice tăgadă că, într-adevăr, sumele trimise de inculpatul B. proveneau din practicarea prostituției. Având în vedere aceste dubii, instanța a apreciat că nu este posibilă condamnarea inculpatului B. nici sub acest aspect.

Ca atare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanța a dispus achitarea inculpatului B.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu atât mai mult cu cât, după cum s-a arătat mai sus, în prezenta cauză nu se poate vorbi de trafic de persoane, niciuna dintre presupusele victime nefiind constrânsă la practicarea prostituției.

Incubatul B. a fost trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., organele de urmărire penală reținând că acesta l-ar fi ajutat pe inculpatul S., în momentul în care acesta a aflat că inculpatul C. a fost arestat, să se sustragă de la urmărirea penală.

Potrivit dispozițiilor art. 264 C. pen. constituie infracțiunea de favorizare a infractorului ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zadarnici urmărirea penală.

Inculpatul B. a arătat că la data de 2 martie 2012 a fost sunat de inculpatul S.S., care i-a cerut să-l ajute să se mute din locuința în care stătea deoarece el are treabă. Inculpatul S. i-a solicitat să se deplaseze singur la locuința sa și să-i adune hainele și încălțămintea, pe care apoi să le transporte la locuința unde stătea V.M..

Inculpatul B. a menționat că nu l-a întrebat pe inculpatul S. de ce nu se deplasează personal să-și adune lucrurile și a subliniat faptul că nu știa că inculpatul S. este urmărit de organele de cercetare penală.

Inculpatul S. a confirmat susținerile inculpatului B., precizând că acesta nu cunoștea împrejurarea că inculpatul C. a fost arestat și nici că este posibil că organele de cercetare penală să-l caute și pe el.

La dosarul de urmărire penală se regăsesc și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul S. și inculpatul B. la data de 2 martie 2012. Din analiza acestora se poate constata că niciun moment inculpatul S. nu i-a comunicat inculpatului B. motivele mutării sale intempestive.

De asemenea, la dosarul de urmărire penală se regăsesc și procesele-verbale de supraveghere întocmite la data de 2 martie 2012 de către organele de cercetare penală. Conform acestor procese-verbale, la data de 2 martie 2012, în jurul orei 16,30, inculpatul B. a ieșit din locuința închiriată de inculpatul S. având asupra sa un geamantan pe roți și o geantă de voiaj, după care s-a deplasat la domiciliul său, pentru ca, în jurul orei 18,45, bagajele să fie ridicate de la domiciliul inculpatului B. de o persoană necunoscută care s-a deplasat la acea locație cu un taxi.

Infracțiunea de favorizare a infractorului poate fi săvârșită doar cu intenție ca modalitate a vinovăției. Aceasta presupune că inculpatul să aibă reprezentarea faptului că prin acțiunile sale ajută o altă persoană să se sustragă de la urmărirea penală sau să îngreuneze desfășurarea acesteia.

Or, în prezenta cauză, elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului nu sunt întrunite sub aspectul laturii subiective. Nu există nicio dovadă din care să rezulte că inculpatul B. avea cunoștință de împrejurarea că inculpatul S. este căutat de organele de cercetare penală și că, ajutându-l pe acesta din urmă să se mute, ar fi avut reprezentarea faptului că îngreunează urmărirea penală sau îl sprijină pe S.S. în încercarea acestuia de a se sustrage de la urmărirea penală.

Existând dubii în ceea ce privește vinovăția inculpatului, nu este posibilă condamnarea acestuia, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța a dispus achitarea inculpatului B. și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen.

Inculpații C.C., S.I., B.L., S.S. și B.G. au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 323 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, potrivit art. 323 C. pen. aceasta constă în fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni.

În opinia instanței, în ceea ce-i privește pe cei cinci inculpați, în prezenta cauză nu se poate vorbi despre existența infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen., în condițiile în care nu a existat un grup constituit de aceste persoane care să fi avut ca scop săvârșirea unor infracțiuni grave.

Dovezile administrate în cauză atestă faptul că inculpații nu au acționat concertat, fiecare dintre ei aducându-și contribuția în mod izolat la desfășurarea unor acte de proxenetism.

Mai mult decât atât, nu toți inculpații se cunosc între ei și nu a existat nicio manifestare de voință din partea acestora de a se asocia ori de a adera la o asociere infracțională specializată în comiterea infracțiunilor de proxenetism. Astfel, inculpatul C. nu-l cunoaște pe inculpatul B., în vreme ce pe inculpatul B. l-a cunoscut întâmplător și nu a avut nicio legătură cu acesta. De asemenea, în activitățile de proxenetism ce pot fi reținute în sarcina inculpatului C. a fost implicată doar inculpata S., în sarcina căreia s-a reținut complicitatea, în vreme ce inculpații S., B. și B. nu au avut nicio legătură cu inculpatul C..

La rândul său, inculpatul S., celălalt inculpat în sarcina căruia a putut fi reținută infracțiunea de proxenetism sub forma autoratului, nu a avut nicio legătură cu presupusele victime ale acțiunilor inculpatului C.. Instanța a dispus condamnarea inculpatului S. pentru comiterea infracțiunilor de proxenetism numai prin raportare la numitele V.M., P.E. și A.S., persoane cu care inculpatul C. sau inculpata S. nu au avut niciun contact.

În consecință, în opinia instanței, în prezenta cauză nu se poate vorbi de o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, fiecare dintre actele de proxenetism fiind comise în mod izolat, spontan, fără un plan stabilit dinainte. De asemenea, niciunul dintre inculpați nu și-a manifestat vreun moment intenția de a iniția vreo asociere infracțională, de a adera la vreo astfel de organizație și niciunul nu a avut vreodată reprezentarea că ar face parte dintr-o astfel de asociere.

Ca atare, instanța a dispus achitarea celor 5 inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neexistând niciun plan conturat dinainte, care să fi fost cunoscut de către toți membrii presupusei asocieri, și prin intermediul căruia să se fi urmărit un scop comun.

Pentru aceste considerente, instanța a dispus condamnarea inculpaților C.C., S.I., S.S., B.L. și C.C. doar pentru implicarea lor în comiterea unor activități specifice infracțiunii de proxenetism.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor cinci inculpați instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faptele inculpaților prezintă pericol social, prin activitățile lor aceștia aducând o atingere importantă relațiilor sociale referitoare la procurarea mijloacelor de existență prin muncă, în condiții de respect pentru regulile de morală și de asigurare a demnității umane.

La stabilirea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere și persoana acestora. Inculpații C. și S. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere de acest gen.

Pe de altă parte, inculpata S.I. este cunoscută cu antecedente penale care atrag starea de recidivă, inculpatului C. i-a fost aplicată o amendă cu caracter administrativ, în vreme ce, în privința inculpatului B., deși organele de urmărire penală au susținut că acesta este cunoscut cu antecedente penale în Austria, nu au indicat nicio hotărâre de condamnare, iar fișa de cazier judiciar a acestuia nu atestă existența vreunei hotărâri de condamnare a inculpatului.

Pe de altă parte, instanța a luat în considerare și gradul de implicare a fiecărui inculpat în activitatea infracțională ce formează obiectul prezentului dosar, precum și numărul actelor materiale ce pot fi reținute în sarcina fiecărui inculpat, ca atare, luând în considerare și împrejurările concrete în care au fost comise faptele, instanța, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art. 52 C. pen., a apreciat ca fiind suficientă aplicarea unor sancțiuni privative de libertate orientate spre minimul special, respectiv 4 ani închisoare pentru inculpatul C., 2 ani și 6 luni închisoare pentru inculpata S., 2 ani închisoare pentru inculpatul B., 3 ani închisoare pentru inculpatul S. și 2 ani închisoare pentru inculpatul C..

Raportându-se la pedepsele aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. instanța a aplicat celor cinci inculpați și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie.

În ceea ce o privește pe inculpata S.I., instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 1920 din 27 iunie 2006 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin neapelare, aceasta a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta ce formează obiectul prezentului dosar a fost comisă în stare de recidivă mare postcondamnatorie raportat la această condamnare, infracțiunea fiind săvârșită mai înainte de începerea executării pedepsei aplicată pentru înșelăciune.

Ca atare, în temeiul art. 39 alin. (1) C. pen. instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatei S.I., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, urmând ca aceasta să fie și pedeapsa rezultantă ce va fi executată în final de inculpată.

Instanța a constatat că inculpata este arestată în altă cauză, iar în temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata pedepsei deja executate începând cu data de 15 martie 2012.

Referitor la ceilalți inculpați, luând în considerare persoana și vârsta inculpaților C.C. și S.S., împrejurarea că practicarea prostituției nu a avut loc prin constrângere, considerând că o eventuală executare în regim de detenție a pedepsei ar putea avea consecințe dezastruoase pentru viitorul inculpaților, ținând seama și de conduita procesuală a acestora, constatând că și celelalte condiții prevăzute de art. 861 C. pen. sunt îndeplinite, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment pentru inculpați, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 6 ani - inculpatul C. și 5 ani - inculpatul S. - termene de încercare stabilite în condițiile prevăzute de art. 862 C. pen.

Supravegherea inculpaților va fi încredințată Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, iar pe durata termenului de încercare cei doi inculpați vor fi obligați să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., urmând ca ei să fie obligați și la prestarea unei activități neremunerate în folosul comunității, conform art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen.

În ceea ce-i privește pe inculpații B. și C., ținând seama de gradul mai redus de implicare în activitatea infracțională, în sarcina celor doi putându-se reține doar câte un singur act material, observând că și condițiile prevăzute de art. 81 C. pen. sunt îndeplinite, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. instanța a atras atenția celor 4 inculpați asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 83 C. pen. și 864 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., dispunând suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților C., S. și B., instanța a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul Timișoara dispusă prin încheierea din data de 11 iulie 2012.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. măsura preventivă a fost menținută față de inculpata S., față de aceasta dispunându-se executarea în detenție a pedepsei.

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța a reținut că partea vătămată G.E.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 8.000 euro daune materiale și 2.000 euro daune morale, în vreme ce părțile vătămate R.D. și G.V. au precizat că se constituie părți civile în cauză, fără însă a-și individualiza pretențiile.

În consecință, întrucât nu se cunoaște valoarea eventualului prejudiciu invocat de către părțile civile R. și G., instanța a respins pretențiile acestora, pretinsele despăgubiri nefiind individualizate.

Referitor la pretențiile părții civile Gh. și acestea au fost respinse ca nefondate. Cu siguranță inculpatul C.C. a obținut foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către partea civilă, însă, după cum s-a arătat deja, partea civilă nu a fost obligată la practicarea prostituției, făcând acest lucru de bună-voie. De asemenea, partea civilă nu a fost constrânsă să înmâneze sumele respective inculpatului C., ea făcând acest lucru datorită sentimentelor pe care le nutrea față de acesta.

Pe de altă parte, sumele de bani respective proveneau din practicarea prostituției, ceea ce înseamnă că aveau un caracter ilicit, motiv pentru care nu pot fi folosite ca temei al despăgubirii părții civile, care, conform legislației românești, a săvârșit la rândul său o faptă prevăzută de legea penală.

Instanța a luat act că celelalte părți vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

La dosarul de urmărire penală se regăsesc înscrisurile doveditoare privind toate tranzacțiile efectuate de inculpații C.C. și S.S. prin sistemul W.U.. Aceste tranzacții se referă la sumele de bani pe care cei doi inculpați le-au primit, de-a lungul timpului, de la numitele R.A., V.M., G.V. G. sau G.E.I., bani proveniți din practicarea prostituției.

Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. (4) C. pen. sumele de bani dobândite prin săvârșirea infracțiunii de proxenetism se confiscă.

În consecință, instanța a procedat la confiscarea de la inculpatul C. a sumelor de 104.685 euro și 16.748 franci elvețieni, bani dobândiți de inculpat ca urmare a practicării prostituției în străinătate de către numitele R.A., G.E.I. și G.V.G..

Referitor la situația inculpatului S., confiscarea banilor nu este posibilă. Inculpatul a recunoscut împrejurarea că a primit bani de la V.M., însă a adăugat că el a strâns aceste sume de bani pentru ca prietena sa să-și poată cumpăra un apartament.

V.M. a confirmat aceste susțineri și a depus la dosar mai multe înscrisuri din care rezultă că la întoarcerea în țară și-a achiziționat o mașină și un apartament. În condițiile în care valoarea acestor bunuri depășește valoarea sumelor de bani trimise inculpatului S., instanța apreciază că nu este posibilă dispunerea confiscării.

În temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen. instanța a dispus restituirea către inculpatul B. a sumelor de bani ce au fost ridicate de către organele de urmărire penală la data de 22 martie 2012.

Împotriva Sentinței penale nr. 458/PI din 7 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 3762/30/2012, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații B.L.D., S.S.V. și S.I., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 9 aprilie 2013, sub nr. 3762/30/2012.

În motivarea apelului procurorul arată că, raportat la aceste probe, apare evident că în rechizitoriu s-a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea întrucât, chiar dacă unele părți vătămate și-au modificat declarațiile în faza de judecată, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală și de instanța de judecată potrivit convingerii lor, formate în urma examinării tuturor probelor administrate, iar aflarea adevărului în procesul penal presupune existența unei concordanțe la care ajung organele judiciare și realitatea obiectivă privind fapta și autorul ei. Prin urmare, criteriul determinant în aprecierea probelor îl constituie forța acestora de a exprima adevărul, iar din coroborarea întregului material probator rezultă că inculpații au săvârșit faptele pentru care, greșit, au fost achitați.

În conformitate cu dispozițiile art. 17 C. proc. pen., acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

Din probe a rezultat că inculpatul C.C. a exploatat, prin obligare la practicarea prostituției părțile vătămate - minore R.A.A. și R.D.N. (căreia i-a fost atribuită și identitatea protejată A.R.).

Instanța de judecată a respins pretențiile civile formulate de R.N., apreciind că aceasta nu a fost victimă a traficului de minori întrucât declarațiile sale nu se coroborează cu celelalte probe, iar în ceea ce-o privește pe R.A., nu se cunoaște momentul în care a plecat din țară, declarația sa potrivit căreia era majoră la acel moment, neputând fi combătută prin alte probe.

În motivarea apelului inculpatul S.V.S. a solicitat achitarea sa și pentru infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. raportat al art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia până spre minimul general, aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. raportate la art. 81 C. pen., având în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale.

A mai arătat inculpatul că, acuzațiile cuprinse în rechizitoriu la adresa sa sunt structurate pe două etape așa-zis infracționale: prima vizând perioada în care ar fi racolat persoane de sex feminin și le-ar fi transportat în țară (pentru activitatea din barul "care ne aparținea") și în străinătate (la diverse localuri de noapte) împreună cu inculpatul C., S. și V. (cercetarea penală a acestuia s-a disjuns într-un alt dosar penal) iar mai apoi, certându-mă "la un moment dat" (evidențiază exprimarea generică, laxă și neprofesionistă a DIICOT-ului) cu inculpatul C., și ar fi despărțit afacerile de acesta și, și-ar fi continuat activitatea infracțională prin legarea unei amiciții cu inculpatul B.L., cetățean austriac de origine română ce locuiește și muncește pentru o firmă ce deținea mai multe localuri de noapte din Austria, împreună cu care ar fi obligat la practicarea prostituției, transportat și exploatat (în sensul obținerii de venituri) două persoane de sex feminin, respectiv V.M. și P.E., iar mai apoi aș fi racolat, transportat și vrut să exploatez pe investigatoarea sub acoperire A.S.. Aceasta reprezintă în accepțiunea DIICOT-ului, în a doua perioadă infracțională a subsemnatului. În această a doua perioadă "infracțională" în colaborare cu inculpatul B. dar și cu inculpatul B. (informatician de profesie) ar fi încercat să promoveze activitatea localurilor de noapte din Austria și să racoleze fete pentru a se prostitua în localurile unde lucra inculpatul B. din Austria prin intermediul rețelei de internet, folosind metode informatice nelegale (spam-uri forțate).

Privitor la forța probantă a declarațiilor părților vătămate și civile, a declarațiilor inculpatului și coinculpaților precum și a probelor testimoniale și înscrisurilor administrate în speța dedusă judecații, în sensul unei juste și obiective interpretări și veridicității acestora, inculpatul dorește să edifice onorata instanță asupra unor aspecte care în opinia inculpatului conduc la aplicarea unei singure soluții: achitarea acestuia.

A solicitat înlăturarea declarației investigatorului sub acoperire A.S. prin reținerea caracterului vădit provocator potrivit art. 68 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 64 alin. (2) C. proc. pen., precum și declarațiile părții vătămate G.V.G., ca fiind mincinoase raportat la împrejurarea că cele relatate sunt cunoscute de la martora V.M., cât și la faptul că partea vătămată a avut o relație eșuată cu inculpatul C., a încercat să se răzbune pe acesta, inclusiv pe cei care i-au fost prieteni.

Inculpatul mai arată că în ceea ce privește așa-zisa activitate de racolare de fete pentru activitatea din bar împreună cu inculpații C., S. și V. nu este susținută de nici o probă din dosar, fie înscrisuri sau probe testimoniale.

Ceilalți inculpați apelanți B.L.D. și S.I. nu au motivat în scris apelul.

Prin Decizia penală nr. 184/A din 1 octombrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul S.S.V., B.L.D. și S.I. împotriva Sentinței penale nr. 458/PI din 7 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosar nr. 3762/30/2012, ca nefondate.

În baza art. 383 C. proc. pen. rap. la art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi Timișoara față de inculpata S.I. până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpații apelanți la plata a câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a dispus plata sumei de 700 lei din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș cu titlu de onorariu avocat oficiu, reprezentând câte 200 lei pentru avocat M.C., avocat M.R. și avocat H.M. și 100 lei onorariu parțial pentru avocat D.P.R.L..

Pentru a dispune în acest fel, instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de apel și-a însușit starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpaților, cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea în primă instanță.

Prin actul de sesizare al instanței, în sarcina inculpaților C.C., S.I., S.S.V. și B.L.D., s-a reținut că au constituit o asociere infracțională specializată în racolarea de tinere minore și majore, pe care fie le transportau în Elveția sau Austria, fie le asigurau apartamente închiriate în Municipiul Timișoara, sau cluburi de noapte, unde prin folosirea actelor de amenințare, violență și abuz de autoritate le obligau să practice prostituția în folosul lor financiar. Cu privire la aceeași inculpați s-a reținut că au înlesnit și îndemnat practicarea prostituției de către părțile vătămate, fie în apartamente închiriate în acest scop, fie în cluburi de noapte, în vederea tragerii de foloase financiare de pe urma acestei activități.

Cu privire, la inculpatul B.G.D. s-a reținut că s-a asociat alături de inculpații S.S. și B.L.D., ajutându-i și sprijinindu-i pe aceștia.

În activitatea de exploatare a părților vătămate, precum și aceea de a ajuta pe inculpatul S.S. să părăsească țara în scopul sustragerii de la urmărire penală.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C.C.I., s-a reținut că a racolat și reținut pe partea vătămată P.La., într-un apartament din Timișoara, în scopul exploatării ei sexuale, prin folosirea actelor de amenințare, agresiune fizică și abuz de autoritate. De asemenea, s-a reținut că același inculpat a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către partea vătămată în apartamentul închiriat în acest scop în vederea tragerii de foloase financiare în acest scop.

Referitor la infracțiunea de trafic de persoane reținută în sarcina inculpaților prin actul de sesizare al instanței, instanța de apel a constatat că în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpaților cu privire la această infracțiune, întrucât din probele administrate în cauză nu s-a dovedit existența unor mijloace de constrângere sau inducere în eroare folosite de inculpați, toate presupusele victime acceptând să se prostitueze de bună voie.

Astfel, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

În acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. 16/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recursul în interesul legii prin care s-a stabilit că "în cazul în care o persoană fără a întrebuința constrângerea, îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției, ori trage foloase de pe urma practicării prostituției, de către persoane majore, ori recrutează persoane majore pentru prostituție, sau trafichează persoane majore în "acest scop, săvârșește infracțiunea de proxenetism și nu pe cea de trafic de persoane."

Astfel, în mod corect inculpați au fost condamnați pentru infracțiunea de proxenetism, iar nu pentru ceea de trafic de persoane, în condițiile în care părțile vătămate nu au fost constrânse să se prostitueze.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C.C., acesta a arătat că el nu a racolat și nici nu a silit pe nimeni să practice prostituția, ci doar a subînchiriat camere fetelor care doreau să locuiască acolo, în acest sens încasând o chirie de 200 lei, fără să le solicite părților să se prostitueze.

Faptul că inculpatul C.C., a tras foloase de pe urma practicării prostituției rezultă din declarațiile părți vătămate S.I. care a lucrat în barul inculpatului, declarația părții vătămate M.V. și I.L., precum și a părți vătămate M.F.S., G.I. și P.La.M..

În ceea ce privește declarațiile părților vătămate I.L., M.F.S., date în faza de urmărire penală, acestea au arătat că au fost obligate să se prostitueze fără a arăta în ce a constat constrângerea motiv pentru care, în mod corect prima instanța a înlăturat aceste declarații, având în vedere faptul că ulterior în faza cercetării judecătorești în condiții de contradictorialitate acestea au arătat că nu au fost obligate de nimeni să se prostitueze, acceptând de bună voie acest lucru.

Aceste aspecte privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de proxenetism sunt dovedite și cu declarațiile martorei T.B., G.E., tatăl părți vătămate G.I., și declarațiile investigatorului sub acoperire A.S. și procesul-verbal de redare al discuțiilor purtate în mediul ambiental de investigatorul sub acoperire și inculpatul C., și din care rezultă faptul că inculpatul nu a obligat părțile vătămate să se prostitueze, ci doar a tras foloase de pe urma practicării prostituției și a înlesnit practicarea acesteia.

Martorii P.A., P.D. și S.A., au confirmat de asemenea, faptul că în localul inculpatului C., existau camere unde fetele angajate întrețineau relații cu clienții, deoarece au sesizat aceste aspecte, atunci când s-au deplasat în vederea reparării unui calculator.

Referitor la partea vătămată N.C. așa cum rezultă din declarația dată de acesta în fața instanței, declarație confirmată și de martorul A.F., aceasta nu a fost obligată la practicarea prostituției, după cum s-a susținut la faza de urmărire penală, iar agresarea sa de către inculpatul C. s-a datorat faptului că a refuzat să consume băuturi alcoolice cu un client, în barul inculpatului unde a lucrat ca dansatoare, iar refuzul și l-a explicat pe baza faptului că era diagnosticată cu epilepsie, iar inculpatul C. i-a turnat pe ascuns alcool în suc și i s-a făcut rău.

Astfel, inculpatul C. a înlesnit practicarea prostituției de către numitele S., I., M.V., I.L., P.La. și M.F., în localul pe care îl deținea și unde acestea au fost angajate, a îndemnat la practicarea prostituției părțile vătămate G.nV., G.I. și investigatorul sub acoperire A.S., a racolat prin intermediul rețelelor de socializare sau a cunoscuților părțile vătămate, S.I., M.V., I.L., P.La. și M.F. în vederea practicării prostituției, și a obținut foloase financiare de pe urma practicării prostituției de către părțile vătămate indicate.

Faptul că, inculpatul a tras foloase financiare rezultă și din dispozițiile de plată prin sistem W.U. prin care părțile vătămate îi trimiteau bani inculpatului.

Cu privire la infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) Legea nr. 678/2001 reținută în sarcina inculpatului C.C. prin raportare la părțile vătămate R.A. și R.D., persoană care a fost audiată și sub identitate protejată de A.R., instanța a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Astfel, în ceea ce privește pe partea vătămată R.D. căreia i s-a atribuit identitatea protejată de A.R., declarația acesteia nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, motiv pentru care, în mod corect prima instanță a stabilit că o singură declarație de parte vătămată nu este suficientă pentru a duce la răsturnarea prezumției de vinovăție de care beneficiază inculpatul.

Referitor la partea vătămată R.A., instanța a constatat că pentru trimiterea în judecată a inculpatului, acuzarea a avut în vedere depozițiile martorilor R.C. și R.M., părinții părți vătămate și a martorului K.R., partea vătămată nefiind audiată în cursul urmăririi penale. În faza cercetării judecătorești, însă audiată în fața instanței, partea vătămată a arătat că nu a fost obligată să se prostitueze de inculpatul C., iar hotărârea de a pleca în Elveția pentru a se prostitua i-a aparținut în întregime, că a părăsit România în luna septembrie 2009 când nu mai era minoră, partea vătămată recunoscând că se prostituează în Elveția și că din bani câștigați îi trimite o parte inculpatului C.. Ori, în condițiile în care prin actul de sesizarea al instanței nu s-a făcut dovada datei la care partea vătămată a părăsit România pentru a se prostitua și având în vedere declarația părții vătămate, rezultă faptul că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută infracțiunea de trafic de minori, ci eventual infracțiunea de proxenetism, pentru că inculpatul a tras foloase de pe urma practicării prostituției în străinătate de către R.A. așa cum rezultă din sumele de bani depuse prin sistemul W.U.

În ceea ce privește pe inculpata S.I. instanța de apel a constatat că în mod corect aceasta a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de persoane prev. de art. 26 C. pen. rap. la art 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că l-ar fi sprijinit pe inculpatul C. în activitatea părților vătămate M. și I..

Având în vedere faptul că în ceea ce privește activitatea inculpatului C.C. cu privire la infracțiunea de trafic de persoane s-a dispus achitarea acestuia, deoarece nu s-a făcut dovada faptului că partea vătămată M. și I. au fost constrânse să se prostitueze, rezultă faptul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de persoane cu privire la inculpata S.I..

Referitor, la infracțiunea de complicitate la proxenetism prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1) C. pen. pentru care a fost condamnată inculpata S.I. criticele acesteia privind achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, și nu se confirmă că inculpata a fost cea care colecta bani pentru inculpatul C., sunt nefondate.

Astfel, în cauză s-a dovedit faptul că inculpata S.I. l-a sprijinit pe inculpatul C.C. la comiterea infracțiunii de proxenetism prin supravegherea fetelor angajate la salonul de masaj, prin încasarea sumelor de bani achitate de clienți și predarea acestora către inculpatul C., potrivit declaraților părților vătămate M.V., I.L., M.F.S., precum și a proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice, purtate între inculpată și partea vătămată I.L., inculpatul C. și S., diferiți clienți.

În ceea ce îl privește pe inculpatul S.S., instanța a constatat că potrivit materialului probator administrat în cauză s-a dovedit faptul că acesta a înlesnit practicarea prostituției și a tras foloase de pe urma acestei activități desfășurate de numitele V.M. și P.E. și a îndemnat la practicarea prostituției pe investigatorul sub acoperire A.S., criticile inculpatului privind achitarea pentru infracțiunea de proxenetism potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sunt nefondate.

Vinovăția inculpatului cu privire la această infracțiune a fost dovedită, potrivit declaraților inculpatului C.C., și ale inculpatului B. care aveau cunoștințe de împrejurarea că inculpatul S. are fete care se prostituează în străinătate, și de pe urma cărora trage foloase, declarația investigatorului sub acoperire A.S. care a relatat faptul că inculpatul S. pentru a o convinge să se prostitueze i-a arătat beneficiile financiare pe care le-ar avea dacă ar fi de acord să lucreze în Austria, declarația părți vătămate V.M. și A.S., precum și prin adresele băncilor din care rezultă că inculpatul a primit sume de bani prin intermediul sistemului W.U. de la numita V.M., bani ai căror proveniență era cunoscută.

Instanța de apel a înlăturat apărările inculpatului S. referitoare la faptul că a fost provocat de investigatorul sub acoperire A.S., iar pe cale de consecință probele ar trebui înlăturare, potrivit art. 68 C. proc. pen., deoarece, la momentul introducerii în cauză a acestui investigator era dovedită împrejurarea că inculpatul S. primea foloase de pe urma practicării prostituției în străinătate de către numitele V.M. și P.E., astfel încât solicitarea investigatorului sub acoperire de a i se găsi un loc de muncă în străinătate în condițiile în care anterior ar fi arătat că a practicat prostituția în Olanda nu reprezintă o provocare din partea investigatorului. Mai mult decât atât inculpatul S. așa cum rezultă din declarația martorului T. a hotărât să o ajute pe A.S. să se angajeze drept prostituată în Austria pe motiv că o plăcea, inculpatul recunoscând martorului că ar fi dorit să aibă o relație cu aceasta.

În ceea ce privește susținerile procurorului referitoare la faptul că inculpatul S. ar fi exploatat în vederea practicării prostituției pe G.I., G.V., R.A., precum și pe celelalte persoane care au lucrat la barului inculpatului C., aceste susțineri sunt nefondate în condițiile în care nu se coroborează cu materialul probator administrat. Astfel, aceste persoane au menționat că îl cunosc pe inculpatul S., deoarece era prieten cu inculpatul C., dar au arătat că inculpatul S. nu a fost implicat în nici un fel de activitate prestată de acestea pentru inculpatul C.. Pentru aceleași motive, prima instanță și instanța de apel nu au dat eficiență nici declarațiilor martorei S.I. și a părții vătămate G.V.G., astfel încât solicitările inculpatului S. privind înlăturarea acestora sunt rămase fără obiect.

În cauză nu s-a dovedit faptul că inculpatul S. ar fi fost asociat cu inculpatul C. în anul 2009, la barul situat în Timișoara, deoarece inculpatul C. a închiriat spațiul abia în luna noiembrie 2011, așa cum rezultă din depozițiile martorului M.T. proprietarul imobilului închiriat, cât și din declarațiile inculpaților.

Astfel, în cauză în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001, deoarece în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nefăcându-se dovada că inculpatul S. ar fi constrâns părțile vătămate să practice prostituția.

În ceea ce privește pe inculpatul B.L.D., în cauză s-a dovedit faptul că acesta a înlesnit și sprijinit activitatea de proxenetism desfășurată de inculpatul S., care a îndemnat investigatorul sub acoperire A.S. la practicarea prostituției.

Astfel, vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la proxenetism prevăzută de art. 26 C. pen. rap. La art. 329 alin. (1) C. pen. a fost dovedită potrivit declarației inculpatului care a recunoscut faptul că în calitate de barman la un bordel din Austria l-a cunoscut pe inculpatului S., întrucât acesta le-a adus pe V.M. și P.E. să se prostitueze în acel local, și astfel a acceptat la rugămintea inc. S. să le transporte în Austria pe V.M. și A.S.. De asemenea, inc. B. a recunoscut că s-a întâlnit cu investigatoarea A.S. și a discutat cu aceasta despre pozițiile de muncă în Austria, precum și că aceasta urma să călătorească până la Mako (Ungaria) împreună cu un alt bărbat în altă mașină deoarece nu dorea să nască suspiciuni la vamă, aspecte confirmate și de declarația investigatorului A.S., procesul-verbal de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental de către investigator și inc. B., declarația martorului B.A. care a transportat-o pe investigatoare, precum și de procesul-verbal de constatare întocmit la data de 22 martie 2012 de către organele de urmărire penală care atestă prezența inculpatului și a martorului B.A., precum și a numitelor A.S. și V.M. la P. Cenad.

Referitor la infracțiunea de trafic de persoane reținută în sarcina inc. B., în mod corect prima instanța a dispus achitarea inculpatului, deoarece în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni, deoarece nu s-a făcut dovada că inculpatul a constrâns în vreun fel sau ar fi exploatat persoane de sex feminin în practicarea prostituției.

Astfel în cauză au fost infirmate acuzațiile procurorului referitoare la faptul că inculpatul ar fi deținut două bordeluri în Austria, iar prin intermediul acestora ar fi exploatat femei prin practicarea prostituției, printre care și pe numitele V.M. și P.E..

Declarația investigatorului sub acoperire A.S. nu poate fi luată în considerare, fiind în mod corect înlăturată, deoarece aceea nu corespunde realității, deoarece potrivit procesului-verbal de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental la data de 20 martie 2012, inculpatul B. nu a afirmat că cele două cluburi îi aparțin, sau că ar fi adus acolo și alte fete, și că ar fi cerut acesteia alți bani cu excepția celor pe care investigatoarea ar fi datorat barului conform contractului de muncă dacă s-ar fi angajat în Austria. Mai mult decât atât în faza cercetării judecătorești s-a făcut dovada cu contract de muncă că inculpatul a fost angajat în localurile N.F. și K.M. în calitate de chelner, aspect confirmat și de depozițiile martorilor H.G. - proprietarul bordelurilor, C.M. - administratorul bordelurilor, M.C., I.R.A.M. - fete angajate în calitate de prostituate. De asemenea, martorii V.M. și P.E. au arătat în fața instanței că nu au fost exploatate de către inculpatul B..

În mod corect au fost înlăturate depozițiile martorilor din faza de urmărire penală, respectiv, P.G., F.J. și J.D., care au arătat că inculpatul administra cele două bordeluri din Austria, deoarece aceștia se află în relații de dușmănie cu inculpatul, fiind concediați la intervențiile inculpatului B..

În privința inculpatului C. din probele administrate în cauză s-a dovedit că inculpatul a înlesnit practicarea prostituției și a tras foloase de pe urma acestei activități prestate de partea vătămată P.La., în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiuni de proxenetism.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită potrivit declarației acestuia și a părții vătămate P.La., care a recunoscut faptul că s-a prostituat în Anglia, iar cu banii câștigați l-a întreținut și pe inculpat, cât și în România unde s-a prostituat cu ajutorul inculpatului care a asigurat postarea unor anunțuri în legătură cu oferirea unor servicii sexuale pe internet. De asemenea martorul P.V., tatăl părții vătămate a confirmat faptul că aceasta s-a prostituat în Anglia.

Critica procurorului cu privire la condamnarea inculpatului C. pentru infracțiunea de trafic de persoane este nefondată, deoarece în cauză nu există dovezi din care să rezulte că numita P.La. ar fi fost constrânsă de inculpat să se prostitueze, în mod corect prima instanța dispunând achitarea inculpatului pentru această infracțiune, întrucât nu sunt întrunite elemente constitutive ale acesteia.

În privința inculpatului B.G. în cauză nu s-au dovedit acuzațiile reținute în sarcina acestuia prin actul de sesizare.

Astfel, inculpatul B. a recunoscut faptul că în virtutea relațiile de prietenie cu inculpatul S. în schimbul unei sume de bani pentru că avea cunoștințe de calculator a realizat o reclamă pe internet pentru prietenul inculpatului S., respectiv inculpatul B., cu privire la clubul N.F. pentru suma de 500 euro așa cum rezultă și din înscrisurile bancare aflate la dosar. De asemenea, inculpatul a recunoscut că a ridicat în luna ianuarie sau februarie 2012 suma de 1500 euro pe care inculpatul B. i-a trimis-o inculpatului S. prin sistem W.U. la rugămintea inculpatului S., fără a cunoaște însă proveniența acestei sume. Aceste aspecte sunt confirmate și de inculpații B. și S..

În cauză însă această activitate nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la proxenetism, respectiv complicitate la trafic de persoane, deoarece în cauză nu s-a făcut dovada victimelor presupusei activități a inculpatului B., ca urmare a întocmirii unei reclame pe internet, mai mult decât atât părțile audiate în cauză au arătat că nu îl cunosc pe inculpatul B., și de asemenea, nici una dintre acestea nu a precizat că reclama realizată de către inculpat ar fi înlesnit în vreun fel practicarea prostituției de către vreo persoană. În ceea ce privește suma de bani ridicată de către inculpatul B. nu s-a dovedit faptul că acesta cunoștea proveniența banilor, sau că acele sume proveneau din practicarea prostituției. Astfel, în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni.

În ceea ce privește infracțiunea de favorizare a infractorului reținută în sarcina inculpatului B. pe motiv că acesta l-ar fi ajutat pe inculpatul S. în momentul în care a aflat că inculpatul C. a fost arestat, să se sustragă de la urmărirea penală, în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului având în vedere că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective.

Astfel,așa cum rezultă din declarația inculpatului B., la data de 2 martie 2012 în urma apelului primit de la inculpatul S.S. l-a ajutat pe acesta să se mute din locuința în care stătea, sens în care s-a deplasat singur la locuința inculpatului S., a adunat hainele și îmbrăcămintea, fără a cunoaște însă că inculpatul C. a fost arestat, și că organele de urmărire penală este posibil să-l caute și pe inculpatul S.. În acest sens sunt și convorbirile telefonice purtate de inculpatul S. și inculpatul B. la data de 2 martie 2012, din care rezultă faptul că inculpatul S. nu i-a comunicat inculpatului B. motivele mutării sale. De asemenea, potrivit proceselor-verbale de supraveghere întocmite de organele de urmărire penală la data de 2 martie 2012, rezultă faptul că inculpatul B. a ieșit din locuința închiriată de inculpatul S. având asupra sa un geamantan și o geantă de voiaj, după care s-a deplasat la domiciliul său, iar mai târziu bagajele au fost ridicate de o persoană necunoscută.

Faptul că martora B.S., a arătat că inculpatul S. i-a telefonat sunându-i că i-a lăsat cheia apartamentului în poștă, scuzându-se că a procedat așa dar a dat de niște belele, nu este de natură să facă dovada că inculpatul B. cunoștea aceste aspecte, întrucât martora nu a relatat în nicio declarație că i-ar fi comunicat aceste aspecte inculpatului B., mai mult decât atât aceasta a arătat că a crezut că inculpatul are probleme cu soția sa, deoarece se afla în proces de divorț.

În ceea ce privește infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 323 C. pen. reținută în sarcina inculpaților C.C., S.I., B.L.D., S.S. și B.G. în mod corect prima instanța a dispus achitarea inculpaților pe motiv că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Astfel potrivit art. 323 C. pen., fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică celor care au săvârșit infracțiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracțiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).

În cauză nu s-a dovedit faptul că între cei cinci inculpați a existat un plan conturat dinainte care să fi fost cunoscut de toți membri presupusei asocieri și prin intermediul căreia să se fi urmărit un scop comun, fiecare dintre inculpați aducându-și contribuția în mod izolat la desfășurarea unor acte de proxenetism.

Astfel, nu toți cei cinci inculpați se cunosc între ei, inculpatul C. nu îl cunoaște pe inculpatul B., iar inculpatul B. l-a cunoscut întâmplător și nu a avut nicio legătură cu acesta. De asemenea, inculpații S., B. și B. nu au avut nicio legătură cu inculpatul C. în activitatea de proxenetism, în activitatea acestuia din urmă fiind implicată doar inculpata S. în sarcina căreia s-a reținut complicitatea. De asemenea părțile vătămate implicate în infracțiunea de proxenetism au fost diferite raportat la inculpații în sarcina cărora s-a reținut autoratul.

Criticile inculpatului apelant S.S.V. cu privire la individualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, sunt nefondate.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, forma continuată a infracțiunii, numărul de acte materiale săvârșite, dar și aspectele favorabile inculpatului precum, lipsa antecedentelor penale motiv pentru care nu se justifică reducerea cuantumului acesteia, întrucât pedeapsa a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la persoana inculpatului, instanța constată că acesta nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, are o familie organizată și beneficiază de susținerea acesteia așa cum rezultă din referatul de evaluare.

În mod corect prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, deoarece chiar dacă la dosar s-au depus înscrisuri privind comportamentul inculpatului anterior săvârșirii faptelor și referat de evaluare, instanța constată că aceste aspecte nu sunt de natură să ducă la reducerea pedepsei prin aplicarea de circumstanțe atenuante, având în vedere faptul că aspectele favorabile inculpatului au fost valorificate la stabilirea pedepsei prin orientarea acesteia spre minimul special prevăzut de textul de lege.

În ceea ce privește modalitatea de executare, în mod corect prima instanță a dispus potrivit art. 861 C. pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei având în vedere persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, și apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate (prev. de art. 52 C. pen.) poate fi atins și fără privare de libertate, întrucât prin modul de individualizare a executării pedepsei trebuie avută în vedere, pe lângă reeducarea inculpatului, și utilitatea socială a unei astfel de măsuri, nefiind întrunite prevederile art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Instanța de apel a constatat că prima instanță a individualizat în mod corespunzător prin raportate la dispozițiile art. 72 C. pen., art. 52 C. pen. pedepsele și în cazul celorlalți inculpați prin raportare la antecedentele penale, activitatea infracțională, raportat la numărul de acte materiale săvârșite, persoana inculpaților având în vedere concluziile rezeratelor de evaluare, astfel încât nu se justifică modificarea cuantumului acestora și a modalității de executare.

În ceea ce privește acțiunea civilă aceasta a fost corect soluționată de către prima instanță, în cauză fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale. Potrivit dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită părții vătămate, iar potrivit art. 998, 999 C. civ. răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției. Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat; acesta trebuind să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce privește existența sa și posibilitățile de evaluare. Mai trebuie reținut că prejudiciul cert este atât cel actual, adică deja produs; cât și cel viitor, care este sigur că se va produce și este susceptibil de evaluare; însă nu și prejudiciul eventual.

Critica procurorului privind nelegalitatea hotărârii cu privire la soluționarea acțiunii civile în conformitate cu dispozițiile art. 17 C. proc. pen. raportat la părțile vătămate minore R.A.A. și R.D.N. căreia i s-a atribuit și identitatea protejată A.R., este nefondată în condițiile în care instanța a dispus achitarea inculpatului C. cu privire la infracțiunea de trafic de minori, raportat la faptul că nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, iar în aceste condiții au fost respinse pretențiile civile.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara, precum și inculpații B.L.D. și S.S.V..

Înalta Curte, analizând recursurile de față, raportat la actele dosarului și la criticile formulate, constată că:

Potrivit dispozițiilor art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător, articol care prevede că: până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat, declarația de retragere putând fi făcută fie la instanța a cărei hotărâre se atacă, fie la instanța de apel.

În speță, parchetul a solicitat retragerea recursului formulat în cauză întrucât motivele invocate de procuror nu se încadrează în prevederile art. 385 pct. 17 C. proc. pen., având în vedere că eroarea de fapt a fost exclusă, prin abrogarea art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului.

De asemenea, recurenții inculpați B.L.D. și S.S.V. au solicitat retragerea recursurilor formulate, mandatându-l în acest sens cu procură specială pe apărătorul ales A.C.D., acestea fiind depuse la dosarul cauzei.

Constatând că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpații B.L.D. și S.S.V. împotriva Deciziei penale nr. 184/A din data de 1 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați B.L.D. și S.S.V. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B.G.D., C.C.D. și S.I., în sumă de câte 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.C., în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți civile R.A.A. și R.D.N., B.G.D., în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpații B.L.D. și S.S.V. împotriva Deciziei penale nr. 184/A din data de 1 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Constantă că intimata inculpată S.I. este arestată în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați B.L.D. și S.S.V. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B.G.D., C.C.D. și S.I., în sumă de câte 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.C., în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți civile R.A.A. și R.D.N. în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2014.

Procesat de GGC - CL