Illegal rent reduction and EU fraud convictions upheld; civil liability limited to fraudsters and confiscation individualized

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată că, prin Sentința penală nr. 116 din 26 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neregularitate a actului de sesizare, respectiv Rechizitoriul nr. 80/P/2010 din 12 decembrie 2012 al Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Iași, invocată de inculpații B.A., L.N. și A.F.G.C.A.F., județul V.

A fost condamnat inculpatul L.N., la 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reținerea disp. art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. e) C. pen., și la 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), c) și art. 80 alin. (2) C. pen., pedepse care, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, făcându-se aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), c) C. pen.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Totodată, s-a dispus condamnarea inculpatului B.A., la 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), c) și art. 80 alin. (2) C. pen., și la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. e) C. pen., pedepse care, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, făcându-se aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin aceeași hotărâre a mai fost condamnată inculpata-persoană juridică A.F.G.C.A.F., Județul V, în condițiile art. 711 alin. (3) și art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen., la pedeapsa amenzii penale de 20.000 (douăzeci mii) RON, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. și pedeapsa complementară a suspendării activității persoanei juridice, prev. de art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. și de art. 713 alin. (1) C. pen., în condițiile art. 532 alin. (4) C. pen., pe o perioadă de 1 an, și 10.000 (zece mii) RON, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pedeapsa complementară a suspendării activității persoanei juridice, prev. de art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. și de art. 713 alin. (1) C. pen., în condițiile art. 532 alin. (4) C. pen., pe o perioadă de 1 an, pedepse care, în baza art. 33 lit. a), art. 401 alin. (1) C. pen., au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 20.000 (douăzeci mii) RON amendă penală.

În baza art. 401 alin. (3) C. pen. raportat la art. 35 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, conform dispozițiilor art. 53 alin. (4) C. pen., alături de pedeapsa principală a amenzii penale, de 20.000 RON, și pedeapsa complementară a suspendării activității persoanei juridice.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 4799 C. proc. pen. privind executarea pedepsei amenzii penale și asupra dispozițiilor art. 712 alin. (2) C. pen. privind aplicarea dizolvării persoanei juridice în caz de neexecutare cu rea credință a pedepsei complementare.

În baza art. 479 C. proc. pen., s-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare a persoanei juridice - la data rămânerii definitive, către Judecătoria Bârlad și Registrul Special al Asociațiilor și Fundațiilor din cadrul Judecătoriei Bârlad pentru a lua măsurile necesare.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile și obligați, în solidar, inculpații B.A., L.N. și A.F.G.C.A.F. - Județul V, la plata sumei de 160.565,19 RON către partea civilă A.P.I.A, plus dobânda legală, cu titlu de despăgubiri civile, până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, a fost confiscată de la inculpați suma reprezentând contravaloarea în RON a sumei de 43.569,5 euro la cursul B.N.R. la data plății.

S-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanța procurorului din data de 31 ianuarie 2011 asupra inculpaților B.A., L.N. și A.F.G.C.A.F. - Județul V, în vederea realizării măsurii confiscării, plății amenzii penale aplicate și achitării prejudiciului, respectiv: autoturismul marca D.M., aparținând învinuitului B.A. (valoare estimată de învinuit: 10.000 RON); terenul arabil situat în extravilanul satului F, județul V în suprafață de 5.000 m.p. (menționat în Titlul de proprietate numărul 2443/48305 din 17 octombrie 2000 emis de Comisia Județeană de Fond Funciar V), aparținând învinuitului L.N.; imobil-casă de locuit situată în intravilanul satului F, județul V în suprafață de 84 m.p. și teren aferent în suprafață de 1.310 m.p. (număr cadastral 70087; Contract de vânzare-cumpărare numărul 377 din 05 iulie 2010), aparținând învinuitului L.N.; imobil-casă de locuit situată în intravilanul satului F, județul V în suprafață de 172 m.p. și teren aferent în suprafață de 1026 m.p. (număr cadastral 70179; contract de vânzare-cumpărare numărul 149 din 19 ianuarie 1996), aparținând învinuitului L.N.; apartamentul cu două camere, bucătărie și baie în suprafață de 50,22 m.p. situat în municipiul B, strada L. (Contract de vânzare-cumpărare numărul 11667/1989), aparținând învinuitului L.N.; autoturismul marca D.N., estimat la valoare de 10.000 RON aparținând învinuitului B.A. (valoare estimată de învinuit: 118.200 RON).

În baza art. 348 și 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: 6 procese-verbale din data de 09 iunie 2009, 10 iunie 2009, 11 iunie 2009, 12 iunie 2009, 10 august 2008, 11 august 2009; Document "declarație - tabel nominal" cu membrii Asociației F.G.C.A.F., județul V; 2 tabele nominale cu utilizatorii de pajiști comunale, membri ai asociației.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul procurorului Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași au fost trimiși în judecată inculpații: L.N. - pentru săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit.

a) C. pen., conflict de interese, prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit.

a) C. pen., și complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit.

a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; B.A. - pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit.

a) C. pen., folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit.

a) C. pen., și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 17 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., și A.F.G.C.A.F., județul V - pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit.

a) C. pen., folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit.

a) C. pen., și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 17 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., reținându-se, în esență, în actul de sesizare că: inculpatul L.N., în calitate de primar al comunei F, județul V, aflat în exercițiul funcțiunii, a semnat în numele, dar fără a avea acordul prealabil al Consiliului Local F, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, Actele adiționale nr. 2258 din 06 octombrie 2008 (la Contractul de arendă nr. 1294 din 11 iunie 2007) și, respectiv nr. 2198 din 01 octombrie 2009 (la Contractul de arendă nr. 639 din 24 martie 2008), prin care s-a diminuat nivelului chiriei pentru cele 330,97 ha pășune comunală închiriate de Consiliul Local Asociației F.G.C.A.F., județul V - CIF 23519199 - de la 50 euro/ha/anual (total: 16.548,5 euro anual) la 54 RON/ha/anual (13,70 euro, total: 4.535 euro anual) și, respectiv - 10 RON/ha/anual (2,32 euro - total: 770,5 euro anual) -modalitate în care Consiliul Local F (în calitate de proprietar al pășunii) a fost prejudiciat cu diferența valorică a chiriilor în cauză totalizând 43.569,5 euro (2007: 12,013,5 euro, respectiv: 2008 și 2009 câte 15.778 euro).

Legat de cele două acte adiționale s-a reținut și faptul că, prin încheierea lor, inculpatul L.N., în calitate de membru al Asociației și împuternicit pentru a derula operațiuni prin contul asociației, a realizat un folos material în sumă de 43.569,5 euro pentru această persoană juridică din partea căreia a beneficiat de foloase (ex: pășunatul propriilor animale pe pășunea închiriată fără a achita taxa de pășunat, etc) aflându-se într-un vădit conflict de interese; inculpatul B.A. a obținut un avantaj patrimonial în valoare de 43.569,5 euro - dat de diferența între suma primită de la A.P.I.A. cu titlu de sprijin financiar pentru suprafață (S.A.P.S. - din fonduri F.E.G.A.) pentru campaniile din anii 2007, 2008 și 2009 aferent contractelor de închiriere încheiate în condițiile descrise mai sus și sumele plătite cu titlul de chirie către consiliul local în perioada 2007 - 2009.

În baza contractelor de arendă și folosind înscrisuri false, inculpatul B.A. a obținut ilegal de la Agenția pentru Intervenții și Plăți în Agricultură (A.P.I.A.), aferent campaniilor din anii 2008 și 2009, ajutoare financiare pe suprafață (S.A.P.S) din fonduri F.E.G.A., pentru pășunea comunală arendată Asociației, în valoare totală de 166.431,55 RON, astfel: în anul 2008, folosind două tabele nominale cu utilizatorii de pajiști comunale membri ai Asociației în care a făcut mențiuni nereale cu privire la calitatea de membri a unora din semnatari, mandatul dat pentru a administra pășunea comunală și de a prelua drepturile și obligațiile ce decurg din aceasta, numărul de animale deținut, etc, contrafăcând semnăturile din dreptul numelor unora dintre cei nominalizați, etc. - a obținut în baza Deciziei nr. 1647143 din 10 aprilie 2009 ajutoare financiare în valoare totală de 74.095,81 RON;

în anul 2009, folosind mai multe procese-verbale în care a menționat în fals efectuarea unor lucrări de întreținere a pășunii comunale și două declarații-tabele nominale cu membri ai Asociației în care a făcut mențiuni nereale cu privire la calitatea de membri a unora din semnatari, mandatul dat pentru a administra pășunea comunală și de a prelua drepturile și obligațiile ce decurg din aceasta, numărul de animale deținut, etc, contrafăcând semnăturile din dreptul numelor unora dintre cei nominalizați, etc. - a obținut în baza Deciziilor nr. 2268125 din 27 noiembrie 2009 și nr. 3051484 din 26 aprilie 2010 ajutoare financiare în valoare totală de 92.335,74 RON.

Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpații s-au prevalat de dreptul la tăcere conferit de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. și nu au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen.

Anterior examinării în fond a cauzei, Curtea a analizat excepția neregularității actului de sesizare invocată de inculpați cu ocazia dezbaterilor, aceștia solicitând restituirea cauzei la procuror pentru refacerea rechizitoriului, conform art. 332 alin. (2) C. proc. pen., pe motiv că nu a fost descrisă modalitatea efectivă de săvârșire a infracțiunilor pentru fiecare inculpat în parte și că înscrisurile denumite "Accept" prezentate de inculpați procurorului nu au fost luate în considerare, organul de urmărire penală încălcându-și, astfel, obligația strângerii tuturor probelor pentru aflarea adevărului.

Contrar susținerilor inculpaților, prima instanță a apreciat că prevederile art. 331 alin. (2) C. proc. pen. privind restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale în situația nerespectării dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței, precum și prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză, arătând că toate actele procesuale și procedurale dispuse de către procuror, probatoriul administrat în cauză (respectiv, începerea urmăririi penale, aducerea la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare pentru fiecare inculpat în parte, declarațiile de învinuit, apoi de inculpat, prezentarea materialului de urmărire penală fiecărui inculpat) au fost realizate cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil - garanții prevăzute de C. proc. pen. și CEDO, iar rechizitoriul a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 263, 264 C. proc. pen.

Cu privire la faptul că, în declarațiile martorilor audiați de procuror, nu ar fi fost trecut timpul audierii, că întrebările adresate acestora ar fi fost sugestive și că rechizitoriul nu conține modalitatea efectivă de săvârșire a infracțiunilor de către inculpatul B.A., instanța a constatat că inculpații au formulat apărări, administrat probe, martorii au fost reaudiați, astfel încât aceste susțineri nu sunt conforme realității. De asemenea, Curtea a mai constatat că faptele de care sunt acuzați inculpații sunt expuse în rechizitoriu alături de probele pe care s-a sprijinit acuzarea, instanța urmând a trece la evaluarea și aprecierea lor, astfel încât s-a apreciat că nu există un temei pentru a dispune refacerea urmăririi penale pentru clarificarea acuzațiilor. Concluzionând, instanța a reținut că aspectele invocate în susținerea excepției au, de fapt, în vedere fondul cauzei și urmează a fi analizate în cadrul cercetării judecătorești, iar susținerile vizând conținutul și modul de apreciere a probelor nu pot conduce niciodată la restituirea cauzei la procuror.

S-a mai subliniat și diferența între situația reglementată de art. 332 alin. (2) C. proc. pen. și cea la care se referă art. 300 C. proc. pen., menționându-se că restituirea cauzei la procuror conform primelor prevederi legale invocate vizează refacerea urmăririi penale și nu a actului de sesizare (cum greșit a arătat inculpata A.F.G.C.A.F. - Județul V, prin apărător, în susținerea excepției), iar legalitatea și regularitatea actului de sesizare, respectiv respectarea condițiilor art. 263, 264 C. proc. pen., au fost verificate de instanța de judecată la prima înfățișare.

Evaluând probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, Curtea a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul L.N. era primar al comunei F, județul V, din luna iunie 2008 și membru al Asociației F.G., precum și împuternicit pe cont. A.F.G.C.A.F. a fost înființată în anul 2007, având personalitate juridică (prin încheierea de ședință din 21 noiembrie 2007 a Judecătoriei Bârlad, fiind înscrisă în Registrul Special al Asociațiilor și Fundațiilor). Inculpatul B.A. era vicepreședinte al acesteia. Administrarea și efectuarea operațiunilor în contul Asociației era realizată de S.G.L. și de inculpatul L.N. (conform Contractului de societate înregistrat la Primăria comunei F nr. 1295 din 8 iunie 2007).

Între Consiliul Local al comunei F și Asociația F.G. s-au încheiat contracte de închiriere prin care s-a hotărât (Hotărârea Consiliului Local F nr. 28 din 08 iunie 2007) arendarea unor suprafețe de pășune către Asociație, contractele fiind încheiate de primarul ce era în funcție în anul 2007, ca reprezentant al Consiliul Local, și anume: Contractul de închiriere nr. 1.294/2007, prin care a fost stabilită o chirie de 50 euro/ha/anual (total - 16.548,5 euro: 330,97 ha pășune x 50 euro) cu termen de plată data de 01.10 și durată de un an - clauze incluse integral și în Contractul de închiriere nr. 639 din 24 martie 2008, încheiat între aceleași părți și având același obiect pentru o perioadă de 5 ani.

În luna iunie 2008, după preluarea mandatului de primar al comunei F de către inculpatul L.N., fără a exista un acord legal și prealabil al Consiliului Local, consfințit într-o Hotărâre a Consiliului Local (ca și la momentul încheierii lor), acesta, în înțelegere cu inculpatul B.A., a încheiat acte adiționale la contractele anterioare de închiriere, anume: Actul adițional nr. 2.258 din 06 octombrie 2008 la Contractul de arendă nr. 1294 din 11 iunie 2007, prin care a fost diminuat nivelul chiriei pentru cele 330,97 ha pășune de la 50 euro/ha/anual la 54 RON/ha/anual (~ 13,70 euro, total 4.535 euro/anual), modalitate în care Consiliul Local F, în calitate de proprietar al pășunii, a fost prejudiciat cu suma de 12.013,5 euro (diferența valorică anuală a chiriilor inițiale și finale: 16.548,5 euro - 4.535 euro) și Actul adițional nr. 2.198 din 01 octombrie 2009 la Contractul de arendă nr. 639 din 24 martie 2008, prin care a fost diminuat nivelul chiriei pentru cele 330,97 ha pășune de la 50 euro/ha/anual la 10 RON/ha/anual (~ 2.32 euro, total 770,5 euro/anual), modalitate în care Consiliul Local F, în calitate de proprietar al pășunii, a fost prejudiciat cu suma de 15.778 euro anual (diferența valorică anuală a chiriilor inițiale și finale: 16.548,5 euro - 770,5 euro).

Instanța a reținut că aceste acte adiționale au fost încheiate nelegal, chiar dacă inculpații în apărare au invocat existența unor discuții prealabile și a unui acord cu membrii Consiliului Local - însă din actele dosarului (înscrisuri) nu a rezultat existența vreunei Hotărâri a Consiliului Local în anul 2008 prin care să se dispună diminuarea succesivă a nivelului chiriei pentru cele 330,97 ha pășune comunală închiriată. Prin această activitate infracțională a inculpaților L.N. și B.A. s-a realizat prejudicierea Consiliului Local F (proprietarul pășunii) cu diferența valorică a chiriilor pentru anii 2007, 2008, 2009 (pentru anul 2007 - 12.013,5 euro, 2008 - 2009 - 45.569,5 euro, câte 15.775 euro/an) prin crearea unui avantaj patrimonial (respectiv, suma de 43.569,5 euro) și obținerea ilegală de la A.P.I.A. de către inculpatul B.A. a unor ajutoare financiare (166.431, 55 RON) din fonduri FEGA pentru suprafața de pășune închiriată de 330,97 ha de către Asociație de la Consiliul Local F.

Astfel, în anii 2008 și 2009, inculpatul B.A. a solicitat la APIA V (cereri înregistrate sub nr. 3910871/2009, 2034856 din 28 martie 2008) subvenție pentru campania 2008, respectiv 2009 și pentru suprafața de pășune comunală închiriată în baza Contractului de închiriere nr. 1294 din 11 iunie 2007.

Modalitatea de plată unică pe suprafață (art. 5) consta în acordarea către fermieri a unei sume uniforme pe hectar, plătibilă o dată pe an și decuplată total de producție - ajutor financiar acordat inclusiv (art. 5 alin. (3) lit. b)) pentru deținătorii - în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați, administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari, etc. (art. 6 alin. (1) - de pajiști permanente (pășuni și fânețe)).

Conform procedurii, pentru a beneficia de plăți în cadrul S.A.P.S., solicitanții trebuiau (art. 7 alin. (1)) să fie înscriși în Registrul fermierilor administrat de A.P.I.A., să depună o cerere de solicitare a plăților până la data de 15 mai a fiecărui an calendaristic la centrele județene ale agenției (art. 7 alin. (2)) și să îndeplinească anumite condiții generale stabilite prin Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate.

Inculpatul B.A. a depus 2 tabele nominale cu utilizatorii de pajiști comunale, membri ai Asociației, în care a făcut mențiuni nereale cu privire la calitatea de membri a unora dintre semnatari, mandatul dat pentru a administra pășunea comunală, drepturile și obligațiile ce decurg din acestea, numărul de animale deținut, etc, contrafăcând semnăturile din dreptul numelor martorilor A.C., A.G., A.C., A.M., B.I., (...).

De asemenea, inculpatul B.A. a întocmit în fals și a depus următoarele:

- documentul denumit "Declarație-Tabel Nominal" cu membri ai Asociației în care a făcut mențiuni nereale cu privire la calitatea de membri a unora din semnatari, la mandatul dat pentru a administra pășunea comunală și la drepturile și obligațiile ce decurg din aceasta, la numărul de animale deținut, contrafăcând semnăturile din dreptul numelor unora dintre cei nominalizați, respectiv: A.C., A.C., A.G., A.C., A.M., B.I., B.Ș., (...).

- 6 procese-verbale în care a menționat în fals participarea la efectuarea a diverse lucrări de întreținere a pășunii comunale de către persoane neimplicate în operațiuni, cărora acesta le-a contrafăcut prin imitație semnăturile: Procesul-verbal datat 09 iunie 2009 - ce atestă nereal participarea martorilor A.G. și N.I. (ale căror semnături au fost contrafăcute prin imitație de către inculpat) la efectuarea unor lucrări de întreținere a pășunii comunale la blocul fizic 325 în suprafața de 44,30 ha, respectiv eliminarea buruenilor și a vegetației lemnoase, strânsul pietrelor și a cioatelor și nivelarea mușuroaielor;

Procesul-verbal datat 10 iunie 2009 - ce atestă nereal participarea martorilor I.V.G. și A.C. (ale căror semnături au fost contrafăcute prin imitație de către inculpat) la efectuarea unor lucrări de întreținere a pășunii comunale la blocul fizic 16 în suprafața de 22,66 ha, respectiv eliminarea buruenilor și a vegetației lemnoase, strânsul pietrelor și a cioatelor și nivelarea mușuroaielor; Procesul-verbal datat 11 iunie 2009 - ce atestă nereal participarea martorului A.G. (a cărei semnătură a fost contrafăcută prin imitație de către inculpat) la efectuarea unor lucrări de întreținere a pășunii comunale la blocurile fizice 52 (22,36 ha), 55( 2,50 ha), 82 (0,81 ha), 89 (2,39 ha), 92 (1,51 ha) și 102 (4,59 ha), respectiv eliminarea buruenilor și a vegetației lemnoase, strânsul pietrelor și a cioatelor și nivelarea mușuroaielor;

Procesul-verbal datat 12 iunie 2009 - ce atestă nereal participarea martorului A.G. (a cărei semnătură a fost contrafăcută prin imitație de către inculpat) la efectuarea unor lucrări de întreținere a pășunii comunale la blocurile fizice 41 (8,36 ha) și 44 (6,50 ha), respectiv eliminarea buruenilor și a vegetației lemnoase, strânsul pietrelor și a cioatelor și nivelarea mușuroaielor; Procesul-verbal datat 10 august 2009 - ce atestă nereal participarea martorului H.M. (a cărei semnătură a fost contrafăcută prin imitație de către inculpat) la efectuarea unor lucrări de întreținere a pășunii comunale la blocurile fizice 103 (24,50 ha) și 119 (5,22 ha), respectiv eliminarea buruenilor și a vegetației lemnoase, strânsul pietrelor și a cioatelor și nivelarea mușuroaielor;

Procesul-verbal datat 11 august 2009 - ce atestă nereal participarea martorilor I.V.G. și A.C. (ale căror semnături au fost contrafăcute prin imitație de către inculpat) la efectuarea unor lucrări de întreținere a pășunii comunale la blocul fizic 123 în suprafața de 39,95 ha, respectiv eliminarea buruenilor și a vegetației lemnoase, strânsul pietrelor și a cioatelor și nivelarea mușuroaielor.

Rezultatul și scopul acțiunilor întreprinse de inculpatul B.A. a fost obținerea de către acesta și virarea în contul Asociației cu titlu de subvenție pe suprafață a sumei de 74.095,81 RON din fonduri FEGA (conform Deciziei nr. 1647143 din 10 aprilie 2009 a APIA) și a sumei de 92.335,74 RON din fonduri FEGA (conform Deciziilor nr. 2268125 din 27 noiembrie 2009 și nr. 3051484/26 aprilie 2010 a APIA).

Față de infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice reținută în sarcina inculpaților L.N., B.A. (sub forma complicității prev. de art. 26 C. pen.) și a inculpatei persoană juridică, raportat la situația de fapt expusă anterior și rezultată din evaluarea actelor dosarului, instanța a reținut cert vinovăția acestora constând în aceea că:

1. Inculpatul L.N., în calitate de primar al comunei F din luna iunie 2008, a încheiat cele 2 Acte adiționale (nr. 2258 din 06 octombrie 2008 la Contractul de arendă nr. 1294 din 11 iunie 2007 și, respectiv, nr. 2198 din 01 octombrie 2009 la Contractul de arendă nr. 639 din 24 martie 2008), prin care a diminuat nivelului chiriei pentru cele 330,97 ha pășune comunală închiriate de Consiliul Local Asociației F.G., Județul V, de la 50 euro/ha/anual (total: 16.548,5 euro anual) la 54 RON/ha/anual (~ 13,70 euro, total: 4.535 euro anual) și, respectiv - 10 RON/ha/anual (~ 2,32 euro - total: 770,5 euro anual), modalitate în care Consiliul Local F (în calitate de proprietar al pășunii) a fost prejudiciat cu diferența valorică a chiriilor în cauză, totalizând 43.569,5 euro (2007: 12.013,5 euro, respectiv: 2008 și 2009 câte 15.778 euro), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce privește apărările și susținerile inculpatului L.N. referitoare la lipsa unui element constitutiv al infracțiunii (intenția), la lipsa producerii vreunei tulburări bunului mers al unității, la existența unor discuții anterioare în ședințele Consiliul Local și la faptul că martorii au declarat că nu au achitat vreo taxă de pășunat, Curtea a arătat că aceste aspecte nu s-au confirmat probator (acte, declarațiile martorilor), ci reprezintă susțineri arbitrare ale inculpatului, desprinse de contextul probator administrat. Astfel, orice dispoziție a inculpatului L.N. (în calitate de primar), indiferent de discuțiile ori conveniențele verbale cu membrii Consiliul Local, trebuia reflectată într-un act de dispoziție, respectiv Hotărâre a Consiliul Local. Or, la data încheierii ilegale a celor 2 acte adiționale, contractele de închiriere încheiate pe baza Hotărârii nr. 28 din 08 iunie 2007 a Consiliului Local erau legale și în vigoare, astfel încât trebuiau executate conform celor înserate (în speță, nivelul chiriei stabilit prin acestea).

Norma incriminatoare impune realizarea faptei de către funcționarul public cu "știință" - deci intenția primarului (inculpatul L.N.) a rezultat cert (indiferent de forma acesteia directă/indirectă), acesta a acceptat (prin încheierea celor 2 acte adiționale) și a urmărit (s-a diminuat nivelul chiriei) producerea urmărilor, cauzarea unei pagube - prejudicii create Consiliului Local cu diferența între nivelul chiriei calculat în baza contractelor de încheiere inițiale și nivelul chiriei încasat în baza actelor adiționale încheiate.

2. Inculpatul B.A., în calitate de vicepreședinte al Asociației F și de reprezentant în operațiunile încheiate pentru Asociație, a fost de acord și a participat la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la încheierea de către inculpatul L.N. (primar al comunei F - județul V, aflat în exercițiul funcțiunii), în numele, dar fără a avea acordul prealabil al Consiliului Local, a Actelor adiționale nr. 2258 din 06 octombrie 2008 (la Contractul de arendă nr. 1294 din 11 iunie 2007) și, respectiv, nr. 2198 din 01 octombrie 2009 (la Contractul de arendă nr. 639 din 24 martie 2008), prin care s-a diminuat nivelul chiriei pentru cele 330,97 ha pășune comunală închiriate de Consiliul local Asociației F.G. Inculpatul B.A. a reprezentat Asociația în operațiuni semnând cele două acte adiționale în calitatea sa de vicepreședinte al acesteia. Diminuarea chiriei s-a realizat de la 50 euro/ha/anual (total: 16.548,5 euro anual) la 54 RON/ha/anual (~ 13,70 euro, total: 4.535 euro anual) și, respectiv - 10 RON/ha/anual (~ 2,32 euro - total: 770,5 euro anual), modalitate în care Consiliul Local F (în calitate de proprietar al pășunii) a fost prejudiciat cu diferența valorică a chiriilor în cauză totalizând 43.569,5 euro (2007: 12.013,5 euro, respectiv: 2008 și 2009 câte 15.778 euro), fiind, astfel, întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la apărările inculpatului B.A., prin apărător ales, ce au vizat lipsa intenției, instanța a constatat că, prin modalitățile și împrejurările săvârșirii actelor materiale rezultate din probele administrate, a reieșit cert că acesta a încheiat și semnat în numele Asociației F, în calitate de vicepreședinte, cele 2 acte adiționale, fără a exista o hotărâre a Consiliului Local și în condițiile în care, anterior, se încheiaseră cele două contracte de închiriere în baza unei Hotărâri a Consiliului Local. Astfel, prin fapta sa, inculpatul B.A. a realizat rezultatul infracțional cerut de legiuitor (prejudicierea - pagubă patrimonială a unității prevăzute de art. 145 C. pen. - Consiliul Local F). S-a reținut, totodată, că această faptă a fost săvârșită de inculpatul B.A. sub forma complicității prevăzute de art. 26 C. pen. și nu a autoratului, întrucât a acceptat să se producă urmările rezultate și a semnat în numele Asociației F cele 2 acte adiționale întocmite de autor (inculpatul L.N.) în numele Consiliului local, fără a avea acordul (Hotărârea Consiliului Local).

Apărările inculpaților L.N. și B.A. referitoare la faptul că unii martori au declarat că nu au plătit taxă de pășunat, Curtea a considerat că respectiva împrejurare nu poate înlătura răspunderea penală a acestora, atâta timp cât elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. au fost probator realizate de fiecare dintre ei (inculpatul L.N. în forma autoratului, iar B.A. în forma complicității). Din declarațiile martorilor audiați (sub acest aspect) a rezultat cert că aceștia (datorită vârstei înaintate și a neinformării prealabile de către inculpatul B.A. după înființarea Asociației F.G.C.A.F.) nu au avut reprezentarea reală a taxelor pe care le achitau, însă au arătat că în mod sigur plăteau taxe (de pășunat și impozit), chiar dacă unii martori nu au distins clar asupra destinației acestora.

3. Inculpata A.F.G.C.A.F., în numele și interesul căreia inculpatul B.A., la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a achiesat la încheierea de către inculpatul L.N., în calitate de primar al comunei F, județul V, aflat în exercițiul funcțiunii, în numele, dar fără a avea acordul prealabil al Consiliului Local, a Actelor adiționale nr. 2258 din 06 octombrie 2008 (la Contractul de arendă nr. 1294 din 11 iunie 2007) și, respectiv, nr. 2198 din 01 octombrie 2009 (la Contractul de arendă nr. 639 din 24 martie 2008), prin care s-a diminuat nivelului chiriei pentru cele 330,97 ha pășune comunală închiriate de Consiliul local Asociației de la 50 euro/ha/anual (total: 16.548,5 euro anual) la 54 RON/ha/anual (~ 13,70 euro, total: 4.535 euro anual) și, respectiv 10 RON/ha/anual (~ 2,32 euro - total: 770,5 euro anual), modalitate în care Consiliul Local F (în calitate de proprietar al pășunii) a fost prejudiciat cu diferența valorică a chiriilor în cauză, totalizând 43.569,5 euro (2007: 12.013,5 euro, respectiv: 2008 și 2009 câte 15.778 euro), fiind, astfel, întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că Asociația a fost înregistrată în Registrul special al Asociațiilor și Fundațiilor la Judecătoria Bârlad la data de 04 decembrie 2007, iar, conform statutului, activitățile acesteia erau conduse de un consiliu director format din L.N. - președinte (cu drept de reprezentare), B.A. - vicepreședinte (cu dreptul de a îndeplini toate atribuțiile președintelui, în lipsa acestuia, iar în prezența sa, de a-l ajuta pe acesta și de a îndeplini sarcinile date, în vederea aducerii la bun sfârșit a hotărârilor adunării generale), H.N. - secretar, C.D. și A.C. -membri. De asemenea, conform aceluiași statut, scopul declarat al asociației era unul nepatrimonial constând în sprijinirea crescătorilor de animale din comuna F, județul V, creșterea nivelului de pregătire profesională a membrilor săi, creșterea producției de carne, de animale de prăsilă, înmulțirea efectivelor de animale, tehnologizarea și modernizarea locațiilor zootehnice, apărarea intereselor crescătorilor de animale în relațiile cu instituțiile statului și terțe organisme și persoane juridice, atragerea fondurilor europene și naționale pentru creșterea animalelor și retehnologizarea locațiilor zootehnice, rezolvarea litigiilor apărute între membrii asociației și terți etc.

În cursul procedurilor judiciare, inculpata A.F.G.C.A.F. și-a desemnat reprezentat legal (conform dispozițiilor art. 4792 alin. (3) C. proc. pen.).

Cu privire la apărările inculpatei persoane juridice ce au referit la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, întrucât în rechizitoriu nu este descrisă modalitatea faptică în care s-a săvârșit infracțiunea, situație în care nu poate fi antrenată răspunderea ei penală, Curtea a arătat că, din înscrisurile dosarului și procesele-verbale ce au circumstanțiat faptele, a rezultat că inculpații B.A. (în calitate de vicepreședinte al Asociației) și L.N. (în calitate de președinte al Asociației) au acționat conform statutului Asociației, în realizarea obiectului de activitate și al interesului acesteia (încheierea contractelor de arendare a pășunii pentru Asociație și a actelor adiționale de diminuare a nivelului chiriilor). Cei doi inculpați au exercitat "in facto" conducerea persoanei juridice - inculpata A.F.G.C.A.F. încă de la înființarea ei și au antrenat răspunderea penală a acesteia, în numele căreia au acționat în momentul încheierii ilegale a actelor menționate.

În opinia judecătorului fondului, fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice (în forma complicității) a rezultat cert în sarcina inculpatei persoane juridice, vinovăția sa fiind identică cu cea a persoanei fizice (inculpatul B.A.), care a acționat în numele și interesul său, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale. Dispozițiile art. 191 C. proc. pen. sunt realizate probator, răspunderea penală a inculpatei persoane juridice A.F.G.C.A.F. fiind distinctă și dovedită probator și neputând exclude răspunderea penală a inculpatului B.A., care a săvârșit aceeași infracțiune. Astfel, s-a arătat că între infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice săvârșită de inculpatul B.A. și activitatea persoanei juridice - A.F.G.C.A.F. (rezultată din actele adiționale încheiate în interesul Asociației, al obiectului de activitate), activitate săvârșită în numele Asociației de către inculpatul B.A. (ca reprezentat legal, vicepreședinte) - a existat o conexiune directă și imediată determinantă pentru existența vinovăției acesteia și a antrenării răspunderii penale distinct de vinovăția și antrenarea răspunderii penale a persoanei fizice (inculpatul B.A.).

În ceea ce privește infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor - reținută în sarcina inculpaților B.A. și A.F.G.C.A.F. - s-a constatat că inculpatul B.A. (în calitate de vicepreședinte al Asociației F.G.C.A.F.) a depus la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale (și același scop urmărit), înscrisuri false în baza cărora a obținut ilegal - pentru campaniile 2008, 2009 - ajutoare financiare pe suprafață din fonduri F.E.G.A. în valoare totală de 166,431,55 RON pentru pășunea comunală arendată Asociației F.G.C.A.F., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală (vol. 3) și declarațiile martorilor (urmărire penală și instanță) privind tabelele nominale ale persoanelor ce foloseau pajiștea comunală (membri ai Asociației), prima instanță a constatat că unele dintre aceste persoane nu erau membri ai Asociației, deși s-au făcut mențiuni nereale că ar fi membri, precum și faptul că unele persoane fie au solicitat în nume personal ajutor financiar de la APIA (cei care erau membri), fie nu au împuternicit/mandatat vreo altă persoană (nici pe B.A.) să facă aceste solicitări. Astfel, analizând și evaluând declarațiile martorilor A.C., A.G., A.C., A.M., B.I., B.Ș., B.V., B.I., (...) (date în cursul urmăririi penale și în fața instanței - doar cei care au putut fi audiați) - Curtea a reținut că aceștia nu au semnat aceste tabele și nici nu au mandatat pe inculpatul B.A. pentru a solicita ajutor financiar de la APIA, chiar dacă unii erau membri ai asociației.

S-a arătat că scopul infracțiunii prevăzute de art. 18 din Legea nr. 78/2000, respectiv obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, a fost cert demonstrat în cauză, din înscrisurile dosarului rezultând că APIA a acordat ajutor financiar membrilor Asociației F.G.C.A.F. în baza documentelor depuse de aceștia.

Sub aspectul folosirii și prezentării de documente false de către B.A. - aspect contestat de acesta, instanța a reținut că tabelele nominale și procesele verbale au fost prezentate martorilor de către inculpat însoțit de martorul P.M. (care era cunoscut de către martori), din declarațiile martorilor reieșind că inculpatul le-a solicitat semnăturile atunci când ei s-au prezentat pentru vaccinarea animalului ori acesta (inculpat și martorul P.M.) s-a prezentat la domiciliile lor solicitându-le semnăturile. Totodată, din depozițiile martorilor A.C., A.C., A.G., A.C., A.M., B.I., B.Ș., B.V., B.I., (...) - Curtea a constatat că nu sunt membri ai vreunei asociații a crescătorilor de animale și nu au semnat tabelele depuse de inculpat la A.P.I.A. (ultim aspect necontestat de acesta), că nu și-au dat acordul ca acestea să fie semnate de alte persoane în numele lor și nici ca inculpatul să solicite în numele lor subvenții pentru pășunea comunală arendată aferent campaniilor din anii 2008 și 2009; de asemenea, din declarațiile martorilor A.G., N.I., I.V.G., A.C., I.V.G. și H.M., instanța de fond a constatat că aceștia nu au participat la efectuarea lucrărilor de întreținere a pășunii comunale, că nu au semnat cele 6 procese-verbale ce îi vizează și nici nu și-au dat acordul ca acestea să fie semnate de alte persoane în numele lor. Din declarația martorului E.N., s-a reținut că semnăturile de la poziția 11 din tabelul nominal aferent anului 2008 și cea de la poziția 178 din declarația-tabel cu membrii asociației (tabelul din anul 2009) îi aparțin, însă au fost date la solicitarea inculpatului B.A. sub pretextul ridicării unei cantități de îngrășământ pentru fertilizarea pășunii și nu pentru împuternicirea acestuia să solicite de la A.P.I.A. subvenție; în mod similar, din declarația martorului P.V., a reieșit că semnătura de la poziția 44 din tabelul nominal aferent anului 2008 îi aparține, însă a fost dată la solicitarea inculpatului B.A. sub pretextul ridicării unei cantități de îngrășământ pentru fertilizarea pășunii și nu pentru împuternicirea acestuia să solicite de la A.P.I.A. subvenție.

Din înscrisurile dosarului, Curtea a reținut cu certitudine că inculpatul B.A. a fost cel care a depus la APIA - Centrul zonal V documentația pentru obținerea subvențiilor. Apărările acestuia referitoare la faptul că nu există în cauză o expertiză grafologică care să-l indice ca autor al falsificării semnăturilor documentației nu au fost apreciate ca relevante, considerându-se că faptul folosirii sau prezentării la A.P.I.A. de documente false, ce a avut ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, a fost dovedit prin aceea că înscrisurile falsificate și folosite de inculpat făceau parte din documentația justificativă solicitată de reprezentanții A.P.I.A.

Sub același aspect, s-a arătat că falsificarea de către inculpatul B.A. a celor 3 tabele nominale și a celor 6 procese-verbale folosite ulterior la A.P.I.A. intră în conținutul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, neputând fi analizată activitatea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată astfel încât să fie necesară existența unei expertize grafologice (după cum s-a invocat).

Față de toate argumentele prezentate, s-a apreciat de către judecătorul fondului că vinovăția inculpatului B.A. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 a fost cert demonstrată probator, nefiind considerat relevant pentru a înlătura răspunderea penală a acestuia faptul că inculpatul nu era din comuna F și nu era cunoscut de toți locuitorii (referitor la martori).

Referitor la inculpata persoană juridică A.F.G.C.A.F., s-a reținut de către prima instanță că inculpatul B.A. a depus în numele acesteia și în interesul ei, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, înscrisuri false pe baza cărora a obținut ilegal ajutor financiar din fonduri FEGA în valoare totală de 166.431,55 RON (aferent campaniilor 2008 - 2009) pentru suprafața de pășune comunală arendată Asociației, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce privește apărările inculpaților B.A. și A.F.G.C.A.F. referitoare la înscrisurile "Accept" (2008 - 2009, 2 volume copii și 2 volume) depuse în original în instanță prin care se menționează că membrii Asociației (martorii din lucrări) au împuternicit Asociația să solicite de la APIA sprijin financiar, s-a arătat că, deși procurorul a solicitat ca respectivele înscrisuri să fie înlăturate ca probe și să nu fie evaluate pentru că nu au fost prezentate în momentul efectuării actelor de urmărire penală, dar și pentru că a fost înaintată o sesizare (de efectuare de acte de urmărire penală) din partea D.N.A., instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 62 teza a II-a, art. 63 și art. 64 C. proc. pen., le va analiza, dar în coroborare strictă cu celelalte acte și lucrări ale dosarului. Astfel, s-a reținut din declarațiile unora dintre martorii audiați că aceștia nu au mandatat A.F.G.C.A.F. să-i reprezinte la APIA pentru a solicita ajutor financiar și nici pe inculpatul B.A. (declarațiile martorilor audiați la urmărire penală și instanță) și chiar dacă s-ar presupune existența legitimității acestor înscrisuri ("Accept"), față de celelalte probe administrate, s-a apreciat că nu se poate justifica înlăturarea vinovăției persoanei juridice și a inculpatului B.A. în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000. în acest sens, judecătorul a subliniat că legitimitatea existenței unui mandat/împuternicire/accept dat de membrii Asociației pentru persoana juridică trebuie să îmbrace forma juridică cerută de lege (art. 200 și urm. C. civ.)

Pentru a produce consecința juridică a înlăturării răspunderii penale solicitate de inculpatul B.A. și inculpata A.F.G.C.A.F. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi existat legitimitatea "Accept-urilor", documentația depusă la APIA (tabele nominale, procese-verbale) este falsă, nereală, după cum a rezultat indubitabil din evaluarea și aprecierea declarațiilor martorilor audiați în cele două faze procesuale (urmărire penală și instanță). De asemenea, susținerile inculpaților privind faptul că s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea lor de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - pe considerentul că nu sunt întrunite în speță, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii în cauză și nu mai pot fi efectuate acte de urmărire penală raportat la înscrisurile "Accept" și, în consecință, nu pot fi înlăturate ca probe aceste înscrisuri - au fost apreciate ca fiind fără relevanță întrucât aceste înscrisuri au fost depuse doar în instanță și din actele dosarului de urmărire penală (80/P/2010), față de obiectul judecății, instanța le-a evaluat corespunzător, întrucât asupra lor nu s-a emis niciun act de dispoziție.

Cu privire la infracțiunea de conflict de interese reținută în sarcina inculpatului L.N., Curtea a constatat că acesta (primar al comunei F din anul 2008, președinte al Asociației F din 2007) a încheiat la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de primar al comunei F, județul V, aflat în exercițiul funcțiunii, Actele adiționale nr. 2258 din 06 octombrie 2008 (la Contractul de arendă nr. 1294 din 11 iunie 2007) și, respectiv, nr. 2198 din 01 octombrie 2009 (la Contractul de arendă nr. 639 din 24 martie 2008), prin care a diminuat nivelului chiriei pentru cele 330,97 ha pășune comunală închiriate de Consiliul local Asociației F.G. de la 50 euro/ha/anual la 54 RON/ha/anual (~ 13,70 euro) și, respectiv, 10 RON/ha/anual (~ 2,32 euro), modalitate în care Asociația, al cărui membru și împuternicit pe cont era și din partea căreia beneficia de foloase (ex: pășunatul propriilor animale pe pășunea închiriată fără a achita taxa de pășunat, etc) a realizat un folos material în valoare totală de 43.569,5 euro, dat de diferența între suma primită de la A.P.I.A. cu titlu de sprijin financiar pentru suprafață (S.A.P.S. - din fonduri F.E.G.A.) pentru campaniile din anii 2007, 2008 și 2009 aferent contractelor de închiriere încheiate în condițiile descrise mai și sumele plătite cu titlul de chirie către Consiliul local în perioada 2007 - 2009, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2531 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Latura obiectivă a infracțiunii de conflict de interese a fost realizată prin participarea directă a inculpatului L.N., în calitate de primar, la luarea hotărârii de a încheia actele adiționale ale celor două contracte de închiriere a suprafeței de teren și diminuarea chiriei anterior stabilite, actele adiționale încheiate de inculpat fiind acte administrative individuale ce au prejudiciat patrimoniul Consiliului Local. Intenția delictuoasă și actul delictuos întocmit (cele 2 acte adiționale) sunt pedepsite de legiuitor, inculpatul L.N. încălcându-și atribuțiile de serviciu în momentul închirierii acestora și deoarece avea un vădit interes personal, trebuia să se abțină.

Lipsa intenției (a interesului) invocată de inculpatul L.N. prin existența discuțiilor anterioare în cadrul ședințelor Consiliului local s-a apreciat că nu îmbracă forma legalității pentru luarea unei decizii de către funcționarul public, care să-i înlăture vinovăția. De asemenea, s-a arătat că a fost dovedit și elementul "folosului material" realizat de A.F.G.C.A.F., cât și de inculpatul L.N. care, fiind membru al Asociației, a beneficiat de folosința pășunii arendate și de lucrările efectuate.

Având în vedere toate argumentele expuse, prima instanță a constatat ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, dispunând condamnarea lor pentru comiterea acestor infracțiuni.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea a avut în vedere cerințele prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., evaluând circumstanțele reale ale săvârșirii fiecărei infracțiuni în parte (modalitățile de comitere a fiecărui act material, calitatea inculpaților la săvârșirea fiecărei fapte, gradul de participație), circumstanțele personale ale acestora (atitudinea procesuală, aspecte sociale și familiale invocate, nivelul de instrucție socială, vârsta), precum și aspecte legate de natura fiecăreia dintre infracțiunile săvârșite.

Referitor la inculpatul L.N., s-a arătat că acesta, distinct de ceilalți coinculpați, a săvârșit și infracțiunea de conflict de interese, exercitând funcția publică de primar al comunei F în același timp cu funcția de președinte, împuternicit pe cont și membru al Asociației F, între care s-au derulat relații contractuale, împrejurare de natură să sporească atât pericolul social al faptei de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen., cât și a celei de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșite de inculpat. Au fost avute, de asemenea, în vedere urmările produse (prejudiciul cauzat Consiliului Local și folosul material realizat de inculpat), persoana inculpatului, împrejurările care agravează răspunderea penală (săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună art. 75 lit. a) C. pen.), precum și atitudinea acestuia înainte și după săvârșirea infracțiunii (lipsa antecedentelor penale, conduita bună în societate, familia organizată, gradul de instrucție socială, prezentarea în fața autorităților judiciare), împrejurări ce au fost reținute ca circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. a), c) C. pen., și elemente care justifică suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în baza art. 861 C. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B.A., instanța a arătat că, deși acesta a participat în calitate de complice la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, gradul de pericol social al faptei este unul sporit, inculpatul reprezentând interesele Asociației F.G.C.A.F. (vicepreședinte), calitate în care a cunoscut și încheiat actele adiționale ilicite în dauna Consiliului local F. În afara gradului de pericol social, instanța a apreciat și asupra circumstanțelor personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, atitudinea socială înainte de săvârșirea infracțiunilor, atitudinea pe tot parcursul procesului penal, gradul de instrucție socială, familia organizată) și le-a reținut ca circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., în concurs cu circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen. (față de infracțiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen., art. 26 C. pen.). Pentru aceleași argumente, Curtea a considerat că reeducarea inculpatului se poate realiza fără privarea sa de libertate, făcând aplicarea art. 861 C. pen.

Raportat la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților L.N. și B.A., față de faptul că, în situația reținerii concursului între circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie (art. 80 alin. (2) C. pen.), instanța de fond a aplicat pedepse în cuantumul limitei minime prevăzute de norma incriminatoare - în considerarea tuturor argumentărilor de fapt și drept expuse.

Față de persoana juridică A.F.G.C.A.F., Curtea a evaluat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 alin. (3) C. pen. raportat strict la probatoriul administrat ce a conturat circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor (expuse în situația de fapt reținută în sarcina inculpatei), cât și circumstanțele ce vizează situația economică a persoanei juridice (abia înființată în anul 2007), prejudiciul cauzat părții civile APIA, gradul de pericol social sporit prin săvârșirea faptei de trei persoane împreună, drept pentru care a apreciat că nu se justifică reținerea în favoarea acesteia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., ce au fost reținute în favoarea inculpaților B.A. și L.N.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că A.P.I.A. și A.P.I.A. - Centrul județean V s-au constituit părți civile în cursul judecății cu suma de 166.431,55 RON, ulterior precizându-și pretențiile la suma de 160.565,19 RON (întrucât a fost achitată diferența), ce a fost obținută și virată în contul Asociației F.G. cu titlu de subvenție pe suprafață din fonduri FEGA (74.095,81 RON în anul 2008 și 92.335,74 RON în anul 2009). Constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța, în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a apreciat că se impune obligarea în solidar a inculpaților B.A., L.N. și A.F.G.C.A.F. la plata despăgubirilor civile solicitate de A.P.I.A.

Urmare a probatoriului administrat, Curtea a mai reținut că parte vătămată este și Consiliul Local iar, în calitate de proprietar al pășunii, a fost prejudiciat cu diferența valorică a chiriilor în valoare de 43.569,00 euro (respectiv, între suma primită de la A.P.I.A. cu titlu de sprijin financiar pentru suprafață, din F.E.G.A., pentru campaniile 2007, 2008, 2009 - aferentă contractelor de închiriere încheiate și sumele plătite cu titlu de chirie către Consiliul Local F în perioada 2008 - 2009). Având în vedere, însă, că acesta nu s-a constituit parte civilă în cauză și întrucât prejudiciul de 43.569,5 euro a rezultat urmare a activității infracționale a inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000, instanța a apreciat că se impune confiscarea acestei sume de la inculpați (respectiv, echivalentul reprezentând valoarea în RON).

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 357 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanța a menținut măsura asigurătorie a sechestrului dispus prin ordonanța procurorului asupra bunurilor inculpaților pentru garantarea realizării confiscării dispuse, a plății amenzii penale aplicate și achitării prejudiciului.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.), precum și inculpații L.N., B.A. și A.F.G.C.A.F., județul V, pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele scrise de recurs, Ministerul Public a invocat greșita individualizare a sancțiunilor penale aplicate inculpaților L.N. și B.A., atât sub aspectul cuantumului - considerat prea mic în raport cu pericolul social al faptelor, împrejurările comiterii lor și urmările produse - cât și al modalității de executare, sens în care a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. (1969), majorarea pedepselor stabilite de curtea de apel și executarea lor în regim privativ de libertate. Având în vedere aceleași aspecte, precum și împrejurarea că A.F.G.C.A.F. a fost folosită de inculpații L.N. și B.A. doar în scopul obținerii unor foloase personale, iar nu pentru desfășurarea unor activități conform statutului, Parchetul a solicitat aplicarea față de inculpata persoană juridică a pedepsei complementare a dizolvării și afișării hotărârii de condamnare, apreciind că sunt incidente prevederile art. 531 lit. a) și e) C. pen. (1969).

Cu ocazia cuvântului la dezbateri, procurorul reprezentant al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a suplimentat motivele formulate în scris, criticând hotărârea primei instanțe și sub aspectul greșitei soluționări a acțiunii civile alăturată celei penale în cazul infracțiunii prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pentru care au fost trimiși în judecată doar inculpații B.A. și A.F.G.C.A.F. inculpatul L.N. fiind scos de sub urmărire penală prin rechizitoriu), precum și al nelegalei aplicări a măsurii de siguranță a confiscării speciale, arătându-se că aceasta are un caracter personal, neoperând solidaritatea inculpaților. Ca urmare, s-a solicitat de către Parchet obligarea în solidar doar a inculpaților B.A. și A.F.G.C.A.F. la plata despăgubirilor către partea civilă A.P.I.A. și confiscarea de la fiecare dintre cei trei inculpați a contravalorii în RON a sumei de câte 14.523,14 euro, la cursul BNR la data plății.

Modul de rezolvare a laturii civile a fost criticat și de recurenta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.), aceasta invocând încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006 prin obligarea inculpaților la plata dobânzii legale aferente debitului principal. în consecință, având în vedere prevederile legale menționate și conținutul adresei prin care s-au formulat pretențiile civile, recurenta a solicitat obligarea solidară a inculpaților la plata sumei de 160.565,19 RON, la care să se adauge dobânzi și penalități începând cu data constituirii de parte civilă și până la achitarea integrală a debitului. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.

În ceea ce îi privește pe inculpații L.N. și B.A., aceștia au criticat sentința curții de apel sub aspectul greșitei lor condamnări, reiterând apărările formulate în fața primei instanțe și arătând că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. (1969), s-a invocat lipsa laturii subiective, respectiv a intenției prevăzute de lege, și s-a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., menționându-se, în esență, în privința inculpatului L.N. că Legea nr. 215/2001 (art. 36 alin. (5) lit. a)) nu prevedea, în exercitarea atribuțiilor Consiliului local, emiterea unei hotărâri prin care să fie fixat prețul de concesionare sau închiriere a bunurilor proprietatea unității administrativ teritoriale (Consiliul local hotărând doar darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor), primarul fiind cel care stabilea acest cuantum, că diminuarea chiriei a fost justificată exclusiv de scopul acordării subvenției, respectiv sprijinirea producătorilor agricoli, iar nu folosirea acestor sume doar pentru plata contravalorii arendei, și că reducerea nivelului chiriei a fost discutată de membrii Consiliului local, lipsa emiterii unei hotărâri neputând atrage angajarea răspunderii penale a semnatarilor actelor adiționale, iar, în plus, referitor la inculpatul B.A., că nu a avut cunoștință de caracterul presupus nelegal al înscrisurilor pe care le-a semnat și că nu a urmărit ajutorarea autorului în vederea prejudicierii Consiliului local, ci numai crearea unei situații mai favorabile pentru Asociație.

Raportat la infracțiunea prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, au fost invocate dispozițiile art. 3 din Legea nr. 187/2012 și art. 4 C. pen., considerându-se că, în noua reglementare, prin introducerea cerinței săvârșirii acțiunii ce formează elementul material al laturii obiective cu rea-credință, fapta pentru care inculpatul B.A. a fost trimis în judecată nu mai este incriminată. Ca urmare, s-a solicitat achitarea sub aspectul acestei infracțiuni în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. În situația în care instanța va aprecia că fapta nu este dezincriminată, recurentul a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât acesta nu s-a folosit de documente sau declarații false sau inexacte pentru obținerea subvențiilor, așa cum a reținut atât procurorul, cât și judecătorul fondului, dovadă în acest sens fiind înscrisurile intitulate "Accept" depuse la dosar în cursul judecății și ridicate de D.N.A., iar A.P.I.A. nu a suferit niciun prejudiciu deoarece fondurile acordate au fost întrebuințate conform destinației lor.

Referitor la infracțiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen. (1969), inculpatul recurent L.N. a susținut că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, motiv pentru care a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen.(1968) combinat cu art. 181 C. pen. (1969), și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

În ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., cei doi recurenți au contestat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, apreciind că instanța de contencios constituțional și-a depășit atribuțiile conferite de lege, și, invocând prevederile art. 7 din Protocolul la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, au solicitat aprecierea și aplicarea legii penale mai favorabile în raport cu fiecare infracțiune și instituție autonomă incidență în speța dedusă judecății.

Admiterea căii de atac, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei soluții de achitare a fost solicitată și de inculpata A.F.G.C.A.F., județul V, care a susținut că faptele de care este acuzată nu există, invocând, în acest sens, dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), respectiv art. 16 alin. (1) lit. a) din noul C. proc. pen.

La termenul de judecată din data de 13 februarie 2014, având în vedere modificările intervenite prin Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a acestuia, a recalificat căile de atac promovate în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) și inculpații L.N., B.A. și A.F.G.C.A.F., județul V, ca fiind apeluri, cadrul procesual în care s-a realizat judecarea acestora fiind dat de prevederile art. 411- art. 425 C. proc. pen.

Totodată, în ședința publică din 10 aprilie 2014, conform art. 420 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (2), art. 378, art. 108 și urm. C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea inculpaților L.N. și B.A. și a încuviințat, potrivit art. 420 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 100 C. proc. pen., proba testimonială solicitată de cei doi apelanți inculpați, constând în audierea martorului P.A. și reaudierea martorului P.V.M., probă ce a fost administrată la termenul de judecată din data de 19 iunie 2014.

Examinând cauza atât în privința motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că apelurile declarate de inculpații B.A. și A.F.G.C.A.F., județul V, nu sunt întemeiate, iar apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și de inculpatul L.N. sunt fondate, însă în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:

1. În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susținerilor apelanților, Înalta Curte apreciază că se impune stabilirea în cauză a legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 din noul C. pen., în funcție de aceasta urmând a fi analizate toate criticile invocate cu privire la existența faptelor și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor ce formează obiectul acuzației penale, la lipsa gradului de pericol social al infracțiunii de conflict de interese, precum și la individualizarea sancțiunilor penale aplicate inculpaților.

Ca urmare, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele coduri și, respectiv din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidență în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, instanța de ultim control judiciar constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, cea anterioară, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpați.

Astfel, inculpații L.N. (în calitate de autor), B.A. și A.F.G.C.A.F., județul V (în calitate de complici) au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond pentru comiterea, în formă continuată, a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. (1969), sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 de ani, ce își găsește corespondent în noua reglementare în dispozițiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni. Spre deosebire de prevederile anterioare, se observă că art. 132 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin art. 79 pct. 9 și art. 247 din Legea nr. 187/2012, introduce, sub aspectul urmării imediate a infracțiunii, cerința ca folosul obținut pentru sine sau pentru altul de funcționarul public să aibă caracter necuvenit, în timp ce art. 297 alin. (1) C. pen. instituie condiții de incriminare mai puțin restrictive atât cu privire la subiectul pasiv al infracțiunii (o persoană juridică de drept privat sau de drept public, în timp ce, în vechea reglementare, subiectul pasiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice trebuia să fie o persoană juridică de drept public sau de interes public), cât și sub aspectul urmării imediate (care, potrivit art. 297 alin. (1) C. pen., constă în cauzarea unei pagube sau a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane juridice, spre deosebire de C. pen. anterior, care prevedea, alternativ cu producerea unei pagube, cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori unei alte unități din cele la care se referă art. 145).

Totodată, inculpații B.A. și A.F.G.C.A.F., județul V, au mai fost acuzați de comiterea, în formă continuată, a infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, text de lege care, prin art. 79 pct. 12 și art. 247 din Legea nr. 187/2012, a fost modificat atât sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii (fiind introdusă cerința săvârșirii elementului material al laturii obiective cu rea-credință), cât și al tratamentului sancționator (închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, în timp ce, potrivit reglementării anterioare, infracțiunea era pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi).

În plus, inculpatul L.N. a fost trimis în judecată pentru comiterea, în formă continuată, a infracțiunii de conflict de interese, prev. de art. 2531 C. pen. (1969), sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 de ani, în noua reglementare, respectiv art. 301 C. pen., limita minimă a pedepsei fiind majorată la 1 an închisoare.

Referitor la sancționarea infracțiunii continuate și la efectele circumstanțelor agravante, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, în aceste cazuri, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, precum și posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deși C. pen. în vigoare (art. 36 și art. 78) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, respectiv până la 2 ani, față de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această împrejurare nu prezintă relevanță în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce prima instanță nu a dat eficiență acestor cauze de agravare a pedepsei, iar apelul Parchetului nu vizează aspectul respectiv, astfel încât, în concret, raportarea trebuie făcută la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracțiunile deduse judecății.

Rezultă, așadar, că, exceptând infracțiunea de conflict de interese (în cazul căreia C. pen. anterior prevede un minim al pedepsei mai redus decât cel stabilit de legea în vigoare), pentru celelalte infracțiuni ce formează obiectul acuzației penale, noile dispoziții ale Legii nr. 78/2000 apar ca fiind mai blânde atât sub aspectul condițiilor de incriminare (ce vor fi analizate, distinct, și din perspectiva art. 4 C. pen.), cât și al regimului sancționator, însă, evaluând aceste prevederi legale în coroborare cu cele care reglementează tratamentul penal al pluralității de infracțiuni sub forma concursului, efectele suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și sfera obligațiilor impuse condamnaților pe durata acesteia, împrejurările ce pot constitui circumstanțe atenuante și efectele lor, precum și răspunderea penală a persoanei juridice, se observă că legea care, în ansamblul dispozițiilor sale incidente în speță, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpați este legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluționării prezentelor apeluri.

În acest sens, Înalta Curte arată că, spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancționării concursului de infracțiuni, prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. 1969), codificarea actuală instituie cumulul juridic cu spor fix și obligatoriu (art. 39 C. pen.), astfel încât, în situația în care, în cauză, faptele inculpaților ar fi reîncadrate în noile texte de incriminare, iar pedepsele adaptate în raport cu limitele prevăzute de acestea, prin valorificarea acelorași criterii de individualizare, s-ar ajunge, ca efect al aplicării tratamentului penal al pluralității de infracțiuni, la câte o pedeapsă rezultantă ce ar depăși cuantumul sancțiunilor penale stabilite prin hotărârea primei instanțe în cazul fiecăruia dintre inculpați, în temeiul legii penale anterioare.

Totodată, dacă s-ar aplica reglementarea în vigoare, s-ar ajunge, în cazul inculpatei persoană juridică, la agravarea tratamentului penal atât din perspectiva art. 136 C. pen., care adaugă o nouă pedeapsă complementară (plasarea sub supraveghere judiciară) și prevede o durată mai mare pentru pedeapsa complementară a suspendării persoanei juridice (de la 3 luni la 3 ani, spre deosebire de vechea codificare care stabilea o durată de la 3 luni la 1 an), cât și din perspectiva art. 137 C. pen., care stabilește limite generale și speciale ale pedepsei amenzii superioare celor prevăzute de legea penală anterioară. Astfel conform art. 531 C. pen. (1969), maximul general era de 2.000.000 RON, în timp ce, conform legii noi, maximul general al acestei pedepse este de 3.000.000 RON. De asemenea, maximul special al pedepsei amenzii determinat potrivit criteriilor din alin. (4) și 5 depășește maximul special al pedepsei amenzii determinat potrivit criteriilor prevăzute de art. 71 C. pen. (1969).

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere, în aplicarea art. 5 C. pen., sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării prevăzute de legile succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. Ca urmare, deși art. 92 C. pen. prevede o durată a termenului de supraveghere mai redusă decât durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 862 C. pen. (1969), se observă că noua lege penală generală nu mai prevede ca efect al împlinirii termenului de supraveghere reabilitarea de drept a condamnatului (așa cum prevedea art. 86 C. pen. anterior), iar art. 93 C. pen. instituie obligativitatea impunerii unui set de obligații, ce anterior aveau caracter facultativ, situație în care, și din această perspectivă, dispozițiile C. pen. anterior se învederează ca fiind mai avantajoase pentru inculpații L.N. și B.A.

Nu pot fi, totodată, omise, în cazul celor doi apelanți inculpați, dispozițiile art. 75 - 76 C. pen., care nu mai rețin ca circumstanțe atenuante împrejurările prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. (1969) și limitează efectele unor asemenea circumstanțe, creând acuzaților avantaje mai restrânse decât cele din vechea codificare.

În consecință, având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpații L.N., B.A. și A.F.G.C.A.F. este legea penală anterioară care, în ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de incriminare și de sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale, precum și la instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a apelanților, creează acestora o situație mai avantajoasă, motiv pentru care toate aspectele invocate în apel de acuzare și apărare vor fi analizate prin raportare la prevederile acesteia, ca lege penală mai favorabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din noul C. pen.

Deși apelanții inculpați L.N. și B.A., asistați fiind de apărătorul lor ales, au contestat valabilitatea Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, apreciind că instanța de contencios constituțional și-a depășit prerogativele conferite de lege, motiv pentru care au solicitat aprecierea și aplicarea legii penale mai favorabile în raport cu fiecare așa-numită instituție autonomă incidență în speța dedusă judecății, Înalta Curte reamintește dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care consacră caracterul definitiv și obligatoriu al deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, prevederi care își găsesc pe deplin aplicabilitatea și în ipoteza deciziilor prin care Curtea stabilește un unic înțeles constituțional unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță.

Pe de altă parte, pornind de la considerentele deciziei menționate, instanța de ultim control judiciar observă că însăși Curtea Constituțională, având în vedere împrejurarea că noțiunea de instituție autonomă nu este reglementată legislativ, a statuat că este inadmisibil a se înțelege prin caracterul autonom al anumitor instituții de drept penal (n.n.) faptul că acestea au o existență de sine stătătoare și nu depind de ansamblul normativ în care sunt integrate pentru a-și îndeplini finalitatea, întrucât "nu se poate reține că o normă C. pen. care reglementează cu privire la o anumită instituție de drept penal (recidivă, concurs de infracțiuni, prescripție etc.) este independentă de legea căreia îi aparține", o asemenea distincție având "o deosebită importanță pentru înțelegerea conceptului de lege, pentru că numai așa se poate conferi noțiunii de lege penală mai favorabilă un înțeles constituțional".

Corelativ, în paragraful 49 al aceleiași decizii, instanța de contencios constituțional, în contextul situațiilor tranzitorii determinate de intrarea în vigoare a noului C. pen., cu consecința abrogării în totalitate a celui din 1969, a subliniat că, prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege, care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 1 alin. (4) și art. 61 alin. (1) din Constituție. Ca atare, a concluzionat că "numai interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate".

Deși în art. 5 alin. (2) C. pen. se prevede că "Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale ... dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile", Înalta Curte apreciază că, în speță, nu este incidență această reglementare, dat fiind faptul că nu s-a declarat neconstituționalitatea unei prevederi legale, ci s-a stabilit un unic înțeles constituțional al art. 5 C. pen., cum, de altfel, a reținut Curtea, arătând că, într-o atare situație (în care nu s-a declarat neconstituțională o dispoziție legală), nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului.

Nici argumentul referitor la încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului din perspectiva schimbării jurisprudenței naționale prin efectele Deciziei Curții Constituționale nu are fundament juridic, în condițiile în care practica instanțelor vizează o perioadă foarte scurtă, de doar trei luni, și nu a fost constantă nici din punctul de vedere al aprecierii legii penale mai favorabile în mod global sau pe instituții autonome și nici în cadrul acestei din urmă orientări întrucât nu a existat o viziune unitară sub aspectul considerării ca autonome a diferitelor instituții de drept penal.

2. Revenind la criticile formulate de inculpații L.N. și B.A. referitoare la neîntrunirea elementelor constitutive ale unora dintre infracțiunile ce formează obiectul acuzației penale, precum și de inculpata A.F.G.C.A.F., județul V, ce vizează inexistența faptelor, Înalta Curte, în urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, constată că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, care, de altfel, nu a fost contestată de apelanții L.N. și B.A. în calea de atac (în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în fond, toți inculpații s-au prevalat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. privind dreptul de a nu face nicio declarație, poziție pe care Asociația, prin reprezentant legal, și-a menținut-o și în faza apelului), reținând, în esență, că, în cursul anilor 2008 și 2009, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul L.N., în calitate de primar al comunei F, județul V, fără a avea acordul prealabil al Consiliului Local, în conivență cu inculpatul B.A., a încheiat cu A.F.G.C.A.F., reprezentată de acesta din urmă în calitate de vicepreședinte, Actele adiționale nr. 2258 din 6 octombrie 2008 (la Contractul de arendă nr. 1294 din 11 iunie 2007) și nr. 2198 din 01 octombrie 2009 (la Contractul de arendă nr. 639 din 24 martie 2008), prin care, succesiv, a diminuat nivelului chiriei pentru cele 330,97 ha pășune comunală închiriate anterior de Consiliul Local Asociației, de la 50 euro/ha/anual la 54 RON/ha/anual și, respectiv, 10 RON/ha/anual, prejudiciind, astfel, Consiliul Local F, în calitate de proprietar al pășunii, cu suma de 43.569,5 euro reprezentând diferența valorică a chiriilor în cauză și realizând pentru inculpata A.F.G.C.A.F., al cărei președinte și împuternicit pe cont era și din partea căreia beneficia de foloase (pășunatul propriilor animale pe pășunea închiriată fără a achita taxa de pășunat), un folos material necuvenit constând în aceeași sumă (43.569,5 euro), dat de diferența între valoarea subvențiilor primite de la A.P.I.A. pentru campaniile din anii 2007, 2008 și 2009 și sumele plătite cu titlu de chirie către Consiliul Local în aceeași perioadă.

Deși pe întreg parcursul procedurii judiciare, inculpații au susținut că faptele de care sunt acuzați nu se înscriu în tiparul normelor de incriminare a infracțiunilor reținute în sarcina lor, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a stabilit că sunt îndeplinite, în cauză, toate elementele de conținut ale acestor infracțiuni, nefiind întemeiate criticile invocate sub acest aspect de apelanții inculpați.

Așa cum a reținut judecătorul fondului, faptele inculpatului L.N. de a încheia cele două acte adiționale la contractele de arendă în condițiile anterior menționate realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.(1969), constatându-se că acesta, în calitate de funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, și-a îndeplinit în mod defectuos îndatoririle ce-i reveneau, cauzând, astfel, o pagubă patrimonială Consiliului Local F, corelativ cu obținerea unui avantaj patrimonial necuvenit pentru A.F.G.C.A.F., al cărei președinte era.

Cu toate că apelantul inculpat s-a apărat în fața instanței arătând că, pentru modificarea prețului arendei, nu era necesară aprobarea Consiliului Local, că existaseră discuții la nivelul acestei autorități în legătură cu subiectul menționat, întrunindu-se acordul majorității consilierilor, și că diminuarea chiriei avusese ca justificare necesitatea folosirii unei părți mai mari din subvenția acordată de A.P.I.A. pentru întreținerea pășunii comunale, Înalta Curte nu poate reține aceste argumente ca împrejurări apte să conducă la exonerarea de răspundere penală a inculpatului L.N. și, implicit, a celorlalți doi inculpați, nefiind de natură să modifice concluzia la care a ajuns prima instanță cu privire la întrunirea elementelor de conținut ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (sub forma autoratului și, respectiv, a complicității).

În acest sens, contrar susținerilor apărării, instanța de apel arată că, potrivit Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, consiliul local reprezintă autoritatea deliberativă, care are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor date în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, în timp ce primarul este autoritatea executivă, care pune în aplicare hotărârile consiliului local și reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoane fizice/juridice și în justiție (art. 1 alin. (2), art. 36 alin. (1), art. 62 alin. (1)). Una dintre atribuțiile conferite de lege consiliului local este aceea referitoare la administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului (art. 36 alin. (2) lit. c)), atribuție în exercitarea căreia această autoritate publică hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică, respectiv vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz (art. 36 alin. (5) lit. a) și b)). Așadar, toate aspectele ce se circumscriu realizării acestei atribuții (determinarea bunului și a persoanei cocontractante, condițiile perfectării contractului de vânzare, concesiune sau închiriere, drepturile și obligațiile părților, durata și prețul contractului) se hotărăsc exclusiv de către consiliul local, în calitate de autoritate deliberativă, primarului revenindu-i doar sarcina de a pune în executare decizia consiliului local și de a încheia actele juridice în condițiile stipulate prin hotărârea emisă în aceste condiții.

Ca urmare, împrejurarea că, la data de 8 iunie 2007, Consiliul Local F emisese Hotărârea nr. 28/2007, prin care decisese arendarea către A.F.G.C.A.F. a terenului agricol în suprafață de 330,97 ha reprezentând pășune comunală și în baza căreia se încheiaseră Contractele de arendă nr. 1.294 din 11 iunie 2007 și nr. 639 din 24 martie 2008, nu-l autoriza pe inculpat să modifice clauzele convențiilor inițiale fără o nouă aprobare a autorității deliberative, primarul neavând, potrivit Legii nr. 215/2001 vreo putere decizională cu privire la administrarea domeniului public și privat al comunei, cu atât mai mult cu cât modificarea privea un element esențial al contractelor.

Or, inculpatul L.N., deși cunoștea dispozițiile Legii nr. 215/2001 și limitele atribuțiilor conferite prin actul normativ menționat funcției pe care o deținea, și-a exercitat abuziv aceste atribuții și a încheiat Actele adiționale nr. 2.258 din 6 octombrie 2008 și nr. 2198 din 01 octombrie 2009 fără a exista o hotărâre a Consiliului Local, fapte ce au avut ca urmare prejudicierea acestuia, în calitate de proprietar al pășunii comunale, și crearea unui folos patrimonial injust pentru A.F.G.C.A.F. Chiar inculpatul, în declarația dată în fața instanței de apel, a subliniat necesitatea emiterii unei hotărâri a autorității deliberative pentru reducerea prețului contractelor de arendă, însă a invocat existența unor discuții și a unui acord în acest sens la nivelul Consiliului Local, care, însă, nefiind atestate în scris în forma prevăzută de Legea administrației publice locale, nu puteau să stea la baza acțiunilor sale și să le justifice în mod valabil.

Având în vedere aceste aspecte, precum și dispozițiile art. 2 din Hotărârea nr. 28/2007 a Consiliului Local F, prin care primarul comunei a fost împuternicit, în baza acesteia, să încheie doar contractul de arendă cu A.F.G.C.A.F. (în condițiile stabilite în ședința Consiliului din aceeași dată, 8 iunie 2007, respectiv la un nivel al arendei egal cu valoarea subvenției acordate pe ha/pășune), iar nu să modifice ulterior, în mod arbitrar, clauzele lui, Înalta Curte, ținând seama și de împrejurarea că apelantul era, în același timp, și președinte al Asociației, apreciază, în deplin acord cu prima instanță, că acesta a săvârșit faptele cu vinovăție sub forma intenției directe, prevăzând că, prin acțiunile sale, cauzează o pagubă în patrimoniul Consiliului Local și procură un folos material necuvenit inculpatei persoană juridică și urmărind producerea acestor rezultate prin comiterea faptelor. Argumentele ce au stat la baza semnării celor două acte adiționale prin care s-a diminuat nivelul chiriei, invocate de apelant în apărarea sa, nu prezintă nicio relevanță sub aspectul existenței intenției frauduloase, atât timp cât inculpatul, în deplină cunoștință de cauză, și-a nesocotit atribuțiile de serviciu și a luat decizii cu privire la administrarea domeniului privat al comunei, decizii care, potrivit legii, trebuiau să aparțină autorității deliberative, respectiv Consiliului Local, determinând prin faptele săvârșite producerea unui prejudiciu în patrimoniul acestuia.

Pornind, totodată, de la împrejurarea că inculpatul B.A., așa cum reiese din cuprinsul declarației sale din apel, cunoștea faptul că nu exista o hotărâre a Consiliului Local prin care să se aprobe modificarea cuantumului chiriei, cu toate că Încheierea contractului nr. 639 din 24 martie 2008, semnat personal de inculpat, în calitate de reprezentant legal al Asociației, avusese la bază un asemenea act de dispoziție al Consiliului Local F, în calitate de proprietar al terenului și organ deliberativ, Înalta Curte, având în vedere și faptul că acesta, împreună cu coinculpatul L.N., reprezentau interesele și asigurau conducerea Asociației F.G.C.A.F., primul ca vicepreședinte, iar al doilea ca președinte și împuternicit pe cont, apreciază că, în mod întemeiat, instanța de fond a reținut și în privința acestui inculpat, acuzat de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 26 C. pen.(1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), forma de vinovăție a intenției directe, datele existente în cauză și împrejurările comiterii faptelor, astfel cum au fost anterior prezentate, confirmând că inculpatul B.A. l-a ajutat pe L.N. să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, prevăzând că, prin faptele acestuia, se cauzează o pagubă în patrimoniul Consiliului Local și se procură un folos material necuvenit inculpatei persoană juridică și urmărind producerea acestor rezultate prin actele de sprijin săvârșite.

Nu pot fi reținute de către instanța de ultim control judiciar nici susținerile aceluiași inculpat referitoare la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, din probele administrate în cauză, astfel cum au fost pe larg analizate de judecătorul fondului (înscrisuri, depoziții martori), rezultând că acesta, în calitate de vicepreședinte al Asociației F.G.C.A.F., județul V, în mod repetat, în perioada 2008 - 2009, a prezentat la A.P.I.A. - Centrul Județean V, în numele și interesul persoanei juridice pe care o reprezenta, mai multe documente falsificate, în baza cărora a obținut ilegal pentru Asociație, aferent campaniilor agricole din cei doi ani menționați, ajutoare financiare pe suprafață (S.A.P.S.) din fonduri F.E.G.A. în valoare totală de 166.431,55 RON. Astfel, în anul 2008 a prezentat două tabele nominale, iar în anul 2009 un asemenea tabel cu utilizatorii de pajiști comunale membri ai Asociației, în care a făcut mențiuni nereale cu privire la calitatea de membri a mai multor semnatari, mandatul dat pentru a administra pășunea comunală și de a prelua drepturile și obligațiile ce decurg din această activitate, numărul de animale deținut etc., contrafăcând semnăturile din dreptul unora dintre martori (aspect confirmat de aceștia atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața primei instanțe) și, în plus, în anul 2009, un număr de 6 procese-verbale în care a menționat în fals participarea la efectuarea unor lucrări de întreținere a pășunii comunale a unor persoane neimplicate în operațiuni, contrafăcându-le, de asemenea, semnăturile prin imitație.

Cu toate că inculpatul a negat caracterul contrafăcut al documentelor prezentate la A.P.I.A., acest aspect rezultă fără putință de tăgadă din depozițiile martorilor menționați de judecătorul fondului, care au reiterat în cursul cercetării judecătorești declarațiile date în fața procurorului, arătând, după caz, că nu le aparțin semnăturile din tabelele nominale/procesele-verbale, că nu sunt membri ai Asociației, că nu l-au împuternicit pe apelant să semneze în numele lor și să solicite subvenții sau că nu au participat la efectuarea unor lucrări de întreținere a pășunii comunale. Așa cum reiese din declarația inculpatului, confirmată de depozițiile martorului P.V.M., B.A. a fost cel care s-a ocupat de obținerea semnăturilor și completarea datelor necesare în cuprinsul tabelelor nominale și a proceselor verbale ce au fost prezentate la A.P.LA. în vederea obținerii subvențiilor, împrejurare ce confirmă implicarea lui directă în alterarea conținutului documentelor și contrafacerea unora dintre semnături, precum și faptul că, în deplină cunoștință de cauză, a prezentat aceste înscrisuri la autoritatea competentă în scopul obținerii în mod ilegal pentru Asociație de ajutoare financiare pe suprafață (S.A.P.S.) din fonduri F.E.G.A., atitudine ce caracterizează, sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, vinovăția sub forma intenției directe.

Într-adevăr, inculpatul a invocat în apărare existența unor înscrisuri intitulate "Accepturi", pe care le-a depus la dosar pentru prima dată în fața curții de apel și care ar confirma mandatul dat de membrii Asociației pentru obținerea subvențiilor, însă, așa cum a reținut și instanța de fond, pe lângă faptul că, deși poartă ștampila persoanei juridice, nu sunt înregistrate în evidențele ei, acestea nu prezintă nicio relevanță sub aspectul existenței infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, din moment ce nu se înscriu în categoria documentelor prevăzute de Ordinele nr. 264/2008 și nr. 118/2009 ale Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru acordarea de către A.P.LA. a ajutoarelor financiare pe suprafață și nici nu au fost depuse în acest scop la autoritatea publică competentă, fiind prezentate înscrisurile falsificate menționate anterior, ce făceau parte din categoria documentelor justificative cerute de legislația în materie și a căror lipsă (sau constatarea caracterului lor fals) ar fi avut drept consecință respingerea cererilor de plată a subvențiilor întrucât Asociația nu ar fi întrunit condițiile de eligibilitate.

Cu privire la criticile formulate de inculpat, Înalta Curte mai arată că este realizat conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 chiar dacă fondurile procurate ilicit de Asociație au fost utilizate conform destinației pentru care au fost obținute, așa cum a susținut apărarea (aspect ce nu a format, însă, obiectul verificărilor în prezenta cauză), neavând importanță pentru subzistența infracțiunii modul de folosire de către beneficiar a sumelor acordate de A.P.I.A., astfel cum a menționat și partea civilă în cuprinsul adresei nr. 2528 din 26 martie 2013.

Prin modul și calitatea în care a acționat, în numele și interesul Asociației F.G.C.A.F., județul V, inculpatul B.A., vicepreședinte și reprezentant legal al acesteia, a angajat și răspunderea penală a persoanei juridice, astfel încât nu pot fi reținute susținerile formulate în apărare de inculpata apelantă referitoare la inexistența faptelor pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată.

În consecință, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că faptele reținute în sarcina celor trei apelanți inculpați există și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor ce formează obiectul acuzației penale, soluția de condamnare pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică.

3. Reglementând o situație derogatorie de la principiul activității legii penale, art. 4 C. pen. stabilește că legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, în acest caz executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetând prin intrarea în vigoare a legii noi.

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, prevederile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii. Se observă, așadar, că ipoteza la care se referă aceste dispoziții legale vizează situația când legea nouă preia, în liniile sale generice (în esența sau natura sa), ideea de bază pe care se edificase și în legea anterioară o normă de incriminare, însă modifică forma sub care se prezintă aceasta, la nivelul unor elemente constitutive, iar, în concret, fapta ce formează obiectul acuzației penale sau pentru care s-a pronunțat deja o soluție de condamnare nu mai întrunește unul sau mai multe din aceste elemente ale noului conținut constitutiv.

În speță, prin art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012, a fost modificat art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în sensul introducerii, cu privire la toate modalitățile normative ale elementului material al laturii obiective, a cerinței ca acțiunile care îl definesc să fie săvârșite cu rea-credință.

Procedând în acest mod, legiuitorul a urmărit să înlăture orice urmă de îndoială în ce privește latura subiectivă a infracțiunii, noțiunea de "rea-credință" semnificând intenția și fiind folosită pentru a stabili neîndoios că infracțiunea nu poate fi comisă decât cu această formă de vinovăție și a exclude culpa ca manifestare a acesteia (cu toate că, și potrivit vechii reglementări, s-a apreciat că infracțiunea nu se poate comite decât cu intenție). Așa fiind și având în vedere aspectele expuse pe larg la pct. 2 din considerente, din care rezultă că inculpatul B.A. a săvârșit acțiunile de prezentare la A.P.I.A. a documentelor false cu vinovăție sub forma intenției directe, nu se poate considera că, în speță, faptele de care este acuzat acesta au fost dezincriminate, ele întrunind, în continuare, toate elementele de conținut ale infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum au fost stabilite atât de vechea, cât și de noua reglementare.

În ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, se constată că și aceasta a fost modificată sub aspectul conținutului constitutiv prin art. 79 pct. 9 din Legea nr. 187/2012, fiind introdusă, cu referire la urmarea imediată a infracțiunii, cerința ca folosul obținut pentru sine sau pentru altul de funcționarul public să aibă caracter necuvenit. Or, în speță, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare (pct. 2 din considerente), faptele inculpatului L.N. care, în conivență cu inculpatul B.A., a încheiat cu A.F.G.C.A.F., reprezentată de acesta din urmă în calitate de vicepreședinte, cele două acte adiționale la contractele de arendă, prin care, succesiv, a diminuat nivelului chiriei pentru cele 330,97 ha pășune comunală închiriate anterior de Consiliul Local Asociației, au avut ca urmare atât prejudicierea Consiliului Local F, în calitate de proprietar al pășunii, cu suma de 43.569,5 euro reprezentând diferența valorică a chiriilor în cauză, cât și obținerea pentru inculpata A.F.G.C.A.F., al cărei președinte și împuternicit pe cont era și din partea căreia beneficia de foloase (pășunatul propriilor animale pe pășunea închiriată fără a achita taxa de pășunat), a unui folos material necuvenit constând în aceeași sumă (43.569,5 euro), dat de diferența între valoarea subvențiilor primite de la A.P.I.A. pentru campaniile din anii 2007, 2008 și 2009 și sumele plătite cu titlu de chirie către Consiliul Local în aceeași perioadă. Ca urmare, faptele reținute în sarcina inculpatului L.N., astfel cum au fost anterior descrise, întrunesc, în continuare, toate elementele de conținut prevăzute de norma de incriminare a infracțiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, nefiind incidente nici în acest caz dispozițiile art. 4 C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012.

4. În legătură cu solicitarea inculpatului L.N. de pronunțare a unei soluții de achitare pentru infracțiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen. (1969), întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. (1968) combinat cu art. 181 C. pen. (1969), Înalta Curte, prealabil examinării temeiniciei susținerilor apelantului, va face o analiză din perspectiva art. 5 C. pen. cu privire la cele două instituții ce se regăsesc în legile penale succesive și care ar putea avea incidență în speța dedusă judecății în raport cu critica formulată în acest sens de către acuzat.

Astfel, ca o consecință a reglementării în art. 17 C. pen. (1969) a pericolului social ca trăsătură esențială a infracțiunii, legiuitorul a prevăzut posibilitatea achitării inculpatului atunci când fapta comisă nu prezenta, în concret, un asemenea pericol (art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. 1968), or, în noul C. pen., ca efect al renunțării la noțiunea de pericol social ca trăsătură caracteristică a conceptului de infracțiune (art. 15), acest caz de stingere a acțiunii penale nu a mai fost consacrat, fiind reglementată în art. 80 - 81 C. pen. instituția renunțării la aplicarea pedepsei, la care judecătorul poate apela în cazul îndeplinirii cumulative a condițiilor expres prevăzute de aceste texte de lege.

Realizând o comparație, în abstract, a celor două instituții, se constată că cea prevăzută de legea anterioară oferea o situație mai avantajoasă pentru inculpat a cărui faptă, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 181 C. pen. (1969), nu mai constituia infracțiune, urmând a se pronunța o soluție de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (1968), spre deosebire de noul C. pen. potrivit căruia, deși fapta constituie infracțiune, instanța apreciază, pe baza unor criterii prevăzute expres de lege, că nu se impune aplicarea unei pedepse, existând, totodată, și posibilitatea anulării măsurii de clemență conferită de judecător în situația în care se constată, în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii, că persoana față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei săvârșise anterior o altă infracțiune pentru care i s-a stabilit o pedeapsă.

Ca urmare, și din această perspectivă, tot dispozițiile C. pen. anterior (art. 181) sunt mai favorabile, însă se constată că, deși apelantul inculpat L.N. le-a invocat cu privire la infracțiunea prev. de art. 2531 C. pen. (1969), acestea nu sunt incidente în speță.

Astfel, în opinia instanței de ultim control judiciar, activitatea infracțională desfășurată de inculpat pe o perioadă relativ mare de timp (2 ani), prin care s-a adus o atingere însemnată valorilor sociale apărate de lege, numărul de acte materiale comise, consecințele produse, constând în procurarea unor importante foloase materiale pentru A.F.G.C.A.F., județul V, al cărei membru și președinte era, precum și calitatea în care acesta a săvârșit infracțiunea, folosindu-se de funcția publică încredințată în scopul satisfacerii unor interese personale, confirmă concluzia că faptele săvârșite de apelant prezintă, în concret, gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, acțiunile ilicite reținute în sarcina acestuia, prin atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de lege și prin conținutul lor concret, justificând, în raport cu aspectele anterior menționate, aplicarea unei pedepse penale, iar nu a unei sancțiuni cu caracter administrativ, conform dispozițiilor art. 91 C. pen. (1969).

5. Referitor la individualizarea pedepselor principale și complementare aplicate inculpaților, aspect criticat de Ministerul Public în apelul său, Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) și (3) C. pen. (1969), ținându-se seama de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele personale ale inculpaților, în raport cu care au fost stabilite sancțiuni penale judicios alese și proporționalizate, apte să asigure realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei.

În mod justificat, la alegerea tratamentului sancționator aplicat inculpaților, au fost avute în vedere importanța deosebită a valorilor sociale lezate prin comiterea infracțiunilor, gradul de pericol social concret al fiecăreia dintre acestea, forma continuată a desfășurării activității infracționale, modalitatea în care au acționat inculpații, precum și comportamentul lor procesual și atitudinea manifestată anterior comiterii faptelor, inculpații L.N. și B.A. conformându-și atitudinea exigențelor legii penale, având o familie organizată și o conduită corespunzătoare în societate și la locul de muncă. În ceea ce o privește pe inculpata A.F.G.C.A.F., județul V, în plus față de aspectele prezentate, se apreciază că, în mod corect, a fost valorificată în procesul de alegere a pedepsei complementare împrejurarea că datele cauzei nu oferă suficiente elemente care să conducă la concluzia constituirii ei în scopul săvârșirii de infracțiuni sau a deturnării obiectului acesteia în scopul respectiv, pentru a putea fi incidente dispozițiile art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. (1969) raportat la art. 712 C. pen. (1969) referitoare la dizolvarea persoanei juridice.

Ca urmare, având în vedere argumentele expuse, Înalta Curte consideră că, în mod justificat, au fost reținute în favoarea inculpaților L.N. și B.A. circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. (1969) și s-a făcut aplicarea art. 86 C. pen. (1969) privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante, supunerea acuzaților, pe durata termenului de încercare, unor măsuri de supraveghere specială din partea organelor judiciare și cerinței ca aceștia să respecte anumite obligații stabilite de instanța de judecată fiind suficientă pentru realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen. (1969).

Așa fiind, instanța de ultim control judiciar apreciază că pedeapsa complementară aplicată inculpatei persoană juridică a fost judicios aleasă, iar pedepsele principale aplicate inculpaților L.N. și B.A. corespunzător individualizate atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) și (3) C. pen.(1969), astfel încât nu se justifică aplicarea dispozițiilor art. 712 C. pen., majorarea pedepselor cu închisoarea (care, de altfel, au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, conform art. 80 alin. (2) C. pen. 1969, fără a se da eficiență prevederilor art. 76 C. pen. 1969) și executarea lor în regim privativ de libertate, nefiind întemeiate criticile formulate sub acest aspect de Ministerul Public.

6. Înalta Curte constată, însă, ca fiind fondate criticile invocate de procuror cu privire la modul de soluționare a acțiunii civile alăturată celei penale în cazul infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și la greșita aplicare a măsurii de siguranță a confiscării speciale, instanța de fond pronunțând sub aceste aspecte o soluție nelegală, cu încălcarea dispozițiilor art. 1003 C. civ. anterior, art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 și art. 19 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969).

Astfel, Înalta Curte arată că una dintre trăsăturile răspunderii civile delictuale constă în caracterul solidar al acesteia în caz de coparticipare la săvârșirea faptei ilicite, sens în care art. 1003 din vechiul C. civ. (aplicabil în speță conform art. 223 raportat art. 3 și 5 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind noul C. civ.) stabilea că, în situația în care delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt ținute solidar pentru despăgubire (principiu preluat și de actualul C. civ. în art. 1382).

Pentru a putea fi, însă, angajată răspunderea civilă delictuală a unei persoane se cer a fi îndeplinite mai multe condiții, respectiv comiterea unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției.

În cauză, se constată că, deși în sarcina inculpatului L.N. nu s-a reținut săvârșirea vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii în dauna părții civile A.P.I.A., acesta nefiind trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (prin rechizitoriu dispunându-se scoaterea sa de sub urmărire penală pentru respectiva infracțiune), în mod nelegal a fost obligat de instanța fondului, în solidar cu inculpații B.A. și A.F.G.C.A.F. (trimiși în judecată și condamnați pentru infracțiunea prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), la plata de despăgubiri civile către instituția menționată, cu toate că, în persoana acestui inculpat nu erau întrunite, așa cum s-a arătat, condițiile răspunderii civile delictuale.

Pe de altă parte, analizând criticile formulate de apelanta parte civilă A.P.I.A. ce vizează, de asemenea, greșita soluționare a laturii civile, Înalta Curte arată că unul dintre principiile generale care guvernează repararea pagubei cauzate prin fapta ilicită este acela al acoperirii ei integrale, ceea ce presupune ca autorul prejudiciului să repare nu doar paguba efectivă, ci și beneficiul nerealizat de victimă ca urmare a comiterii faptei, modalitate prin care se asigură, practic, restabilirea situației anterioare a acesteia.

În speță, A.P.I.A. s-a constituit parte civilă inițial cu suma de 166.431,59 RON reprezentând contravaloarea subvențiilor pe suprafață obținute ilegal de A.F.G.C.A.F., sumă ce, ulterior, a fost diminuată la 160.565,19 RON, solicitând, totodată, obligarea inculpaților la plata dobânzilor și penalităților aferente creanței principale, calculate de la data formulării pretențiilor civile până la data efectuării plății integrale, conform legislației în vigoare, respectiv art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006.

Ignorând, însă, aceste dispoziții legale, potrivit cărora sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează cu aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare, curtea de apel i-a obligat pe inculpați, aferent debitului principal, la plata dobânzii legale (dar fără a arăta data de la care urmează a se calcula aceasta), încălcând principiul reparării integrale a prejudiciului și pronunțând, astfel, o hotărâre nelegală.

Potrivit art. 118 raportat la art. 111 C. pen. (1969), măsura confiscării speciale constă în trecerea silită și gratuită în proprietatea statului a anumitor lucruri ce aparțin persoanei care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și a căror deținere în continuare de către făptuitor - datorită naturii lor ori legăturii cu comiterea faptei - ar prezenta pericolul săvârșirii unor noi fapte prevăzute de legea penală.

Ca și celelalte măsuri de siguranță prevăzute de art. 113 - 117 C. pen. (1969), confiscarea specială reprezintă o sancțiune de drept penal, o măsură de constrângere ce se aplică ca urmare a comiterii unor fapte interzise de legea penală, neavând un caracter reparator sau restitutiv precum sancțiunile cu caracter civil constând în restabilirea situației anterioare prin restituirea lucrurilor, repararea pagubei prin echivalent, desființarea unor înscrisuri ș.a. Ca urmare, având caracterul unei sancțiuni de drept penal, iar nu a unei despăgubiri civile, confiscarea specială exclude posibilitatea unei obligații solidare în cazul săvârșirii infracțiunii de către mai multe persoane împreună, în această situație impunându-se confiscarea de la fiecare participant a bunurilor corespunzătoare folosului efectiv obținut prin comiterea faptei prevăzute de legea penală.

Față de cele expuse și având în vedere că măsura confiscării speciale reprezintă, astfel cum s-a arătat, o sancțiune de drept penal cu caracter preventiv și strict personal, căreia nu i se aplică dispozițiile legii civile referitoare la solidaritate, se constată, așa cum a susținut și Parchetul, că, prin confiscarea de la cei trei inculpați, în solidar, a contravalorii în RON a sumei de 43.569,5 euro, la cursul B.N.R. la data plății, prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), fiecare dintre acuzați neputând face obiectul confiscării speciale decât în limita sumei de bani dobândite prin săvârșirea infracțiunii.

În consecință, numai sub aceste aspecte, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, de partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și de inculpatul L.N., va desființa în parte hotărârea atacată și, rejudecând, va dispune obligarea în solidar a inculpaților B.A. și A.F.G.C.A.F. Județul V la plata sumei de 160.565,19 RON către parte civilă A.P.I.A., la care se adaugă dobânzi și penalități începând cu data constituirii de parte civilă (12 februarie 2013) și până la achitarea integrală a debitului, precum și confiscarea de la fiecare dintre cei trei inculpați a contravalorii în RON a sumei de câte 14.523,16 euro la cursul BNR la data plății.

Totodată, pentru motivele expuse pe larg la punctele 1 - 5 din considerente, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, iar, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.A. și A.F.G.C.A.F., județul V.

Ținând seama de faptul că apelanții inculpați B.A. și A.F.G.C.A.F., județul V sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) și (4) C. proc. pen, se va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, de partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și de inculpatul L.N. împotriva Sentinței penale nr. 116 din 26 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează în parte hotărârea atacată și, rejudecând:

Obligă în solidar inculpații B.A. și Asociația F.G.C.A.F. județul V la plata sumei de 160.565,19 RON către parte civilă A.P.I.A., la care se adaugă dobânzi și penalități începând cu data constituirii de parte civilă (12 februarie 2013) și până la achitarea integrală a debitului.

Confiscă de la fiecare dintre cei trei inculpați contravaloarea în RON a sumei de câte 14.523,16 euro la cursul BNR la data plății.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.A. și A.F.G.C.A.F. județul V, împotriva aceleiași sentințe penale atacate.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat L.N. în sumă de 75 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă apelantul inculpat B.A. la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe apelanta inculpată la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 iulie 2014.