Civil parties' acquittal bid barred by non reformatio in pejus; appeals rejected, penalties removed

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din 27 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în Dosarul nr. 2506/87/2009, în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D., fără antecedente penale) la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani.

I s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 și 66 C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției, de la 22 aprilie 2009 la 22 aprilie 2011 (dată la care s-a dispus punerea în libertate a inculpatului de Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 895 din 22 aprilie 2011) și în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost revocată măsura dispusă de a nu părăsi țara la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 998-999 și 1003, 1000 alin. (3) C. civ. (în vigoare la data comiterii faptelor) au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile și, în consecință, obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, M.I., la plata următoarelor sume: 25.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă N.A.; 25.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă N.M.; 50.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N.P.A.; 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N.P.A., în calitate de reprezentant legal al minorului N.R.A.; 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N.P.A., în calitate de reprezentant legal al minorului N.C.M.; 30.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă N.P.A.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata unei prestații periodice, în cuantum de câte 100 lei lunar, în favoarea minorilor N.R.A. și N.C.M., către partea civilă N.P. (reprezentant legal al minorilor), începând cu data de 2 decembrie 2008 și până la majoratul minorilor.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile în cuantum de 1.198,13 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanță Teleorman, precum și a sumei de 2.938,97 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „B.A.” La aceste sume s-au adăugat penalitățile corespunzătoare începând de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea corpului delict, reprezentat de țeavă metalică, cu o lungime de 71 cm și greutatea de 1,550 Kg.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul M.D., minor în vârstă de 17 ani la data comiterii faptei, neșcolarizat, locuiește în com. S., T., într-un cartier de rromi situat la ieșirea din comună, în direcția spre Alexandria, împreună cu tatăl său și mama vitregă. Mama naturală a acestuia a decedat. Minorul trăiește în condiții modeste (spațiu de locuit extrem de mic, neracordat la energie electrică). În apropierea locuinței inculpatului, însă la șosea, se află și locuința martorului I.C., zis M., în vârstă de 18 ani și cu care tatăl inculpatului se află într-un conflict relativ recent (față de data fapte - 2 decembrie 2008) determinat de faptul că acesta a rupt logodna cu fiica sa și sora inculpatului, M.T., în vârstă de 15 ani.

La data de 02 decembrie 2008, în jurul orei 19:00 minorul M.D. a consumat alcool (bere) împreună cu martorul I.C. (potrivit depoziției acestuia), la un bar situat în apropierea locuințelor lor. Anterior, în jurul orei 18:00 martorul Ioniță mai consumase alcool (bere) și cu alte persoane (rude), aspect rezultat din declarația martorei C.A., gestionar la barul „A.”

La aceeași dată, în jurul orei 20:00 în comuna Smîrdioasa, între martorul D.M.A. (ai cărui bunici locuiesc în această comună) și martorul G.P., aflat în fața unui bar s-a ivit un conflict în urma căruia cele două părți și-au adresat reciproc injurii. Conflictul a culminat cu executarea unui foc de armă cu un pistol cu gaze, calibrul 9 mm, de către martorul D. asupra martorului G.P., lovindu-l în coapsa stângă. Luând cunoștință de împușcarea lui G.P., mai multe persoane de etnie romă, care se aflau în exteriorul barului și consumau bere, printre care martorii B.M., B.B., R.M. rudă cu inculpatul M.D., s-au alertat și au solicitat intervenția ambulanței precum și a poliției, amenințându-l totodată pe martorul D. cu incendierea locuinței bunicilor săi.

În aceeași seară, martorul G.P. a fost transportat la Spitalul Județean Alexandria cu o ambulanță al cărui echipaj era format din P.L.a (medic), M.E. (asistent medical) și S.S. (ambulanțier), fiind internat cu diagnosticul „Stare de ebrietate. Plagă prin împușcare coapsa stângă.” Ulterior, martorului i s-a eliberat un raport de constatare medico-legală de către S.M.L. Teleorman, care a concluzionat că „numitul G.P. prezintă leziuni traumatice produse prin acțiune cu corp dur. Pot data din 02 decembrie 2008. Necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. Leziunile nu au pus în primejdie viața victimei”.

În cursul cercetărilor penale, mai exact în cursul urmăririi penale, martorul G.P. și-a retras plângerea formulată față de martorul D.A., pentru infracțiunea de lovire și alte violențe, motiv pentru care s-a dispus de procuror o soluție de scoatere de sub urmărire penală.

În contextul amintit mai sus, față de amenințarea făcută de cetățenii romi, martorul D.M.A. a solicitat sprijin de la numitul T.M.A., din Alexandria, pe care l-a contactat telefonic. În convorbirea avută, martorul D. i-a învederat martorului Topcea că a fost amenințat de romi și i-a cerut să se deplaseze în comuna Smîrdioasa împreună cu alți prieteni sau cunoștințe, cu scopul de a-i intimida pe romi, deplasare ce urma a fi plătită de D..

Pentru a asigura deplasarea în comună, martorul D. a sunat pe martorul B.M., taximetrist, și cum acesta nu putea să onoreze cursa, comanda a fost preluată în final, de victima N.G. Ionel, în vârstă de 28 ani, căsătorit și având doi copii gemeni, în vârstă de 1 an.

Astfel, în jurul orei 21:00 victima a plecat spre comuna Smîrdioasa, având ca ocupanți pe martorul T.M.A. (înarmat cu un baston metalic telescopic și un spray iritant lacrimogen), M.Ș.M. (înarmat cu două bâte tip basseball), A.C., G.N. și N.V. În urma înțelegerii intervenite între martorii T. și D., autoturismul taxi a oprit la ieșirea din com. Țigănești, unde persoanele de mai sus s-au întâlnit la barul SC A.M. SRL, cu martorul D., precum și cu martorii C.M., D.M., R.N., L.F., C.M. (aceștia fiind contactați telefonic de T. și cunoștințele sale și nu erau înarmați cu vreun obiect). Cu această ocazia persoanele chemate de martorul D. și T. s-au cunoscut, luând hotărârea de a merge în comuna Smîrdioasa, la cetățenii de etnie romă cu care martorul D. a avut conflictul.

S-a menționat că victima se cunoștea doar din vedere cu o parte din grupul adus de D. și nu a participat în nici un fel la discuțiile purtate între persoanele enunțate mai sus, rămânând în autoturism.

În autoturismul condus de victimă s-au urcat pe scaunul din dreapta față N.V. iar pe bancheta spate M.Ș.M., având asupra lui obiectele cu care era înarmat, lângă acesta A.C., care l-a ținut pe picioare pe G.N. iar în continuare D.M., care l-a ținut în același mod pe C.L.

În autoturismul condus de martorul D.A., de culoare închisă pe care acesta îl achiziționase cu câteva zile în urmă, au urcat pe scaunul dreapta față C.M., iar pe bancheta spate T.M.A., R.N., L.F. și A.L., acesta din urmă părăsind grupul la prima oprire a autoturismului, în centrul comunei Smîrdioasa. Potrivit declarației date de martorul A.L. (fila 44, dosar instanță, vol. II), martorul D. părea băut și cu toate acestea a urcat la el în mașină, neprevăzând vreun pericol. Același martor a declarat că a fost prezent în apropierea locului unde G. a fost împușcat în picior de către D. și a observat că, în urma acestei fapte, cetățenii rromi s-au revoltat, erau agitați, făceau gălăgie, amenințându-l pe D., creându-i impresia că acesta din urmă s-a speriat.

În centrul comunei Smîrdioasa, în fața barului unde a avut loc conflictul inițial (situat în apropierea Primăriei), a oprit autoturismul condus de D., toți ocupanții, împreună cu acesta au coborât din autoturism. Același lucru l-au făcut și cei din auto taxi (mai puțin victima), care oprise la o distanță de aproximativ 60-70 metri de barul respectiv și, împreună s-au deplasat către martorii M.F., B.M., B.B., S.I., R.M., care consumau bere în exteriorul barului.

În această împrejurare, martorul T., care avea asupra lui bastonul telescopic dar și sprayul lacrimogen le-a folosit imediat împotriva romilor, lovind cu bastonul pe martorul M.F., cerându-le în același timp explicații romilor cu privire la amenințarea prietenului său, martorul D. După agresiune, martorul T., împreună cu celelalte persoane, au părăsit zona și s-au deplasat, în jurul orei 21:30 la stația Peco, situată la ieșirea din comună, pe DN 51, de unde D. a cumpărat bere și țigări, pentru consum, fapt confirmat de depozițiile martorilor D.C. și D.I.A., angajați ai respectivei stații (fila 117-119, dosar urmărire penală). La Peco aceste persoane au staționat în jur de 5-10 minute. Tot aici, martorul D. a purtat o discuție scurtă, neagresivă cu victima, care a întrebat dacă mai stă mult după ei, fiind nemulțumită, aspect ce rezultă din declarația martorului R.N. (aflat în mașina lui D.) și M.Ș. (aflat în auto taxi).

Cu toate acestea, cele două autoturisme s-au reîntors în centrul comunei, la solicitarea martorului D. În acest sens s-a reținut declarația martorului M. care a afirmat că D. vroia să meargă din nou în comună pentru a continua să-i bată pe rromi.

Mergând spre centrul comunei, cele două autoturisme, și anume cel condus de D. și auto taxi condus de victimă, au oprit în zona intersecției cu drumul ce duce spre com. Cervenia, unde staționa o mașină de poliție iar lângă ea erau mai multe persoane de etnie romă, care se aflau în stare de agitație, printre care martorii M.F., B.M., R.M., S.I.

Din cele două autoturisme au coborât doar martorii D., T. și C., respectiv martorul M.Ș., și cu toții s-au deplasat spre grupul de rromi aflați lângă mașina de poliție, unde conflictul a continuat, prin îmbrânciri reciproce.

Actele medicale aflate la dosarul cauzei, privind persoanele agresate de D. și grupul lui, au relevat faptul că acestora, în urma agresiunilor suferite, le-au fost create leziuni traumatice care însă nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.

La solicitarea polițiștilor prezenți în acel loc, grupul de rromi a fost urcat în mașina poliției, cu sprijinul martorului C.

Potrivit declarațiilor date de persoanele nominalizate mai sus (cetățeni de etnie rromă), acestea au rămas la Postul de poliție până în jurul orei 01:00 a zilei de 03 decembrie 2008.

După acest episod, în jurul orei 22:00, martorul D. a convenit împreună cu persoanele care îl însoțeau să se deplaseze spre Alexandria, cu atât mai mult cu cât șoferul de taxi (victima) își exprimase dorința de a încheia cursa. Prin urmare, autoturismul condus de martorul D.A. și în care se aflau persoanele arătate mai sus a pornit din centrul comunei Smîrdioasa spre Alexandria, fiind urmat de auto Taxi condus de victima N.G. și în care se aflau martorii N.V. (pe scaunul din față, dreapta), M.Ș., în spatele șoferului, pe bancheta din spate, lângă el A.C., ce îl ținea pe picioare pe martorul G.N., zis M., D.M., ce-l ținea în același mod pe C.L.

Între cele două mașini exista o distanță de circa 10 metri, care s-a mărit pe parcurs (ajungând la circa 18 m) datorită faptului că primul autoturism se deplasa cu o viteză mai mare decât al doilea, viteza acestuia din urmă fiind de 50-60 km/h.

S-a menționat că, după împușcarea martorului G.P. și conflictele avute între grupul adus de martorul D. și cetățenii romi, aceștia din urmă și-au încunoștințat rudele, alte persoane, despre faptul că au fost agresați de „românii” veniți din Alexandria cu două autoturisme, dintre care un taxi, așa încât pe drumurile din comună s-au format grupuri de romi, înarmați cu pietre, alte obiecte contondente.

În acest context, despre agresarea romilor din comună dar și despre datele agresorilor, a luat cunoștință și inculpatul M.D. precum și martorul I.C., ambii hotărând răzbunarea romilor agresați.

În realizarea acestei hotărâri, în jurul orei 22:00, cei doi au mers la locuința martorului M.F., situată la aproximativ 50 m de drumul public, persoană care se ocupa cu colectarea de fier vechi, de unde au luat, dintr-o grămadă de fier vechi aflată în curtea locuinței, un număr de 3 țevi din galvan, metalice, de dimensiuni și forme asemănătoare (aproximativ 50-70 cm. lungime și 3,5 cm diametrul), după cum urmează: inculpatul a luat două țevi metalice iar martorul I.C., o țeavă. Împreună cu aceste obiecte, cei doi s-au deplasat spre șoseaua Alexandria - Zimnicea, pe DN 51, la ieșirea din comuna Smîrdioasa, martorul Ioniță plasându-se în apropierea locuinței martorului B.B., iar inculpatul s-a poziționat la colțul străzii, la o distanță de aproximativ 10 m de martorul I. și pe aceeași parte cu acesta (aspect rezultat din procesul de confruntare dintre martor și inculpat din 25 martie 2009).

Faptul că inculpatul avea asupra lui țevile metalice a rezultat din declarațiile acestuia, care s-au coroborat cu cele date de martorul I.C. dar și de martorii P.G.M. (fila 143, dosar urmărire penală, fila 209, dosar instanță), I.G. (fila 210, dosar instanță), M.R. (care a afirmat că l-a văzut cu certitudine pe M.D. la data de 2 decembrie 2008, în jurul orei 22:00, având asupra sa o țeavă cu lungimea de 50-60 cm, fila 225, dosar instanță).

Revenind la cele două autoturisme, în timp ce se deplasa spre ieșirea din comună spre Alexandria, trecând de o curbă, în zona cartierului de rromi, auto condus de martorul D.M., nefiind recunoscut, a trecut fără a fi agresat în vreun fel de grupurile de rromi, aflate în șosea.

Potrivit declarațiilor date de martorii din mașina lui D., în timp ce se deplasau spre ieșirea din comună în direcția Alexandria pe o parte și de alta a șoselei, au observat, în condițiile în care afară era ceață, noapte, iar geamurile de la auto erau aburite, mai multe grupuri de persoane (câte 7-8 persoane), posibil de etnie romă, care erau agitate, loveau cu pietre sau simulau lovirea, înarmate cu furci, bețe.

Despre poziționarea grupurilor de romi la distanțe mici, de o parte și de alta a șoselei ce duce spre ieșirea din comună, în direcția A. vorbesc și martorii aflați în auto taxi, condus de victimă.

Astfel, potrivit declarației date de martorul G.N., dată la 3 decembrie 2008 (persoană ce ocupa loc în auto taxi, pe bancheta din spate, fiind pe picioare la A.C. și posesoare de permis de conducere, fila 42, dosar urmărire penală), care s-a coroborat cu celelalte declarații date ulterior de acest martor dar și cu declarațiile date de ceilalți ocupanți ai auto taxi, la ieșirea din comună, unde este o curbă, a văzut pe partea dreaptă, în direcția Alexandria, un grup de 8-10 persoane înarmate cu bâte care vociferau și de care auto taxi, ce circula cu o viteză de 50-60 km/h a trecut. La o distanță de aproximativ 20-30 m, de primul grup, pe aceeași parte a drumului și în aceeași direcție de mers, a observat un alt grup, tot de 7-8 persoane, iar în momentul în care a trecut pe lângă acesta, a auzit o bubuitură, după care mașina taxi s-a deplasat înspre stânga, unde era un șanț. Potrivit afirmației martorului, susținută de depozițiile celorlalți martori ocupanți ai auto taxi, imediat după ce s-a auzit zgomotul produs de lovitură, auto taxi și-a modificat direcția de mers normală, nemaiavând controlul conducătorului auto. Acest martor, ocupant al banchetei din spate mijloc, fiind ținut în brațe de martorul A.C., a preluat volanul autoturismului, trăgând de volan și redresând autoturismul.

După această intervenție a martorului G. și în contextul în care toți ocupanții din taxi (cu excepția victimei) se aflau într-o stare de agitație puternică, accentuată de eveniment, cerând ca mașina să se deplaseze și să părăsească acea zonă, martorul N. (care măsoară peste 1,90 m și care se afla pe bancheta față dreapta) a preluat conducerea autoturismului, folosind mâna stângă pe accelerație, iar cu dreapta a ținut volanul, încercând să mențină poziția de mers. Acesta din urmă a condus auto taxi, în modalitatea arătată, aproximativ 400 m, pe DN 51, până în dreptul unei vulcanizări, unde se afla oprit autoturismul condus de D.

Martorul N. a afirmat că, în timp ce conducea auto, nuca de la schimbătorul de viteză s-a desprins și a căzut. Cu privire la acest fapt, martorul D.A.C., coleg de serviciu cu victima și șofer pe același taxi, a oferit o explicație, afirmând că nuca de la schimbător ceda foarte ușor, având clemele de susținere rupte (fila 138, dosar urmărire penală), așa încât susținerea făcută de apărarea părții civile, potrivit căreia respectiva nucă de la schimbător a avut loc în condițiile „existenței unei lupte în interiorul autoturismului” este fără suport probator.

De asemenea, susținerea apărării părților civile că auto în cauză nu se putea conduce în maniera în care martorul Neagu a făcut-o a fost apreciată ca fiind nejustificată, atâta vreme cât la dosar există un experiment judiciar efectuat în condiții relativ asemănătoare cu cele din noaptea de 02 decembrie 2008, respectiv pe timp de seară, auto a fost condus de aceeași persoană, respectiv martorul N., aflată în aceeași poziție, și anume pe bancheta din față dreapta, în prezența martorilor G., P.P., D.C., M.I., care au constatat personal modul în care martorul N. a condus autoturismul (experiment judiciar efectuat la dat de 04 februarie 2009).

S-a mai menționat că declarațiile date de martorii N., G., M., C.L., D.M., A.C. - ocupanți ai auto taxi se coroborează și cu declarațiile date atât de martorul I.C. cât și cu cea a inculpatului M.D., ambii precizând că „am văzut cum taxi a luat-o spre șanț, după care s-a redresat” (…).

Martorii aflați în auto condus de victimă au declarat că, înainte ca mașină să devieze de la sensul normal de mers, au auzit o „bubuitură puternică” și „zgomot de parbriz spart” (martor D.M.) după care autoturismul s-a deplasat spre stânga, fără să observe dacă în interiorul acestuia a pătruns vreun obiect. Aceiași martori au declarat că se aflau într-o stare de surescitare nervoasă datorită modului în care s-au derulat evenimentele, așa încât au observat starea taximetristului și rana acestuia, la cap, precum și orificiul creat în parbriz abia când mașina s-a oprit „am văzut că taximetristul avea sânge pe față și horcăia”, potrivit declarației martorului M.Ș., „șoferul avea hemoragie la cap, era înclinat spre dreapta”, potrivit declarației martorului G.N., „conducătorul auto nu a reacționat în nici un fel, însă gemea, purta o șapcă pe cap”, potrivit susținerii martorului N.V., „am văzut orificiul în parbriz, în dreptul șoferului”- declarație martor C.L.

Cu privire la orificiul creat în parbriz, raportul de expertiză criminalistică din 25 iulie 2011 efectuat în cauză de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București (fila 109 și urm., dosar instanță, vol. IV) a concluzionat, în urma reconstituirii modalității de pătrundere a orificiului din parbriz, că există o corespondență dimensionară dintre țeavă și orificiu (fila 113, dosar). Același raport a susținut că forma relativ ovală a orificiului a putut fi creată de un obiect cilindric de forma și dimensiunea corpului delict și că orificiul în speță a putut fi creat dintr-o singură lovitură. Sub acest aspect raportul a menționat că „în urma contactului parbrizului cu corpul delict, în condițiile în care energia cinetică de care a dispus acesta, în greutate de 1,55 kg a fost superioară lucrului mecanic necesar spargerii parbrizului se putea produce penetrarea acestuia dintr-o singură lovitură, astfel încât să rezulte un orificiu de forma și dimensiunea celui constatat” (fila 114, raport).

Totodată, raportul oferă răspunsuri cu privire la cioburile găsite pe bancheta din spate auto taxi precum și la lunetă (asupra cărora a făcut referire martorul E.V.M., persoană care a curățat auto taxi în cadrul spălătoriei SC E. SA Alexandria), în condițiile în care pe acea banchetă se aflau 5 persoane. Astfel, s-a concluzionat că „în situația în care direcția de deplasare a corpului care penetrează parbrizul a fost din exterior către interior, deci din față către în spate, cioburile de sticlă desprinse în momentele spargerii parbrizului au fost proiectate în interiorul habitaclului autoturismului și către locurile spate. În aceste condiții o parte din fragmente au putut ajunge în zona banchetei spate inclusiv pe hainele pasagerilor care o ocupau. În momentele în care persoanele aflate pe bancheta din spate au părăsit autoturismul (după producerea evenimentului) în timpul deplasării în interior către portiere o parte din cioburi s-au putut desprinde de pe hainele acestora, ajungând pe banchetă”.

Cu privire la posibilitatea și modul de pătrundere a corpului delict (țeava din galvan), urmările produse de aceasta asupra autoturismului dar și asupra conducătorului auto sunt oferite explicații (însușite de instanță în ansamblul probator) și de expertul tehnic C.S.A. - expert judiciar din cadrul Biroului de Expertize de pa lângă Tribunalul București, numit de instanță în cauza de față în urma încuviințării cererii formulate de părțile civile cu privire la efectuarea unei expertize tehnice judiciare. În raportul de expertiză tehnică întocmit de acest expert (fila 45 dosar instanță, vol. V) s-a menționat, la concluzii, următoarele:

1. din datele puse la dispoziție expertului desemnat, rezultă, până la proba contrară, că auto Dacia Logan era echipat cu un parbriz din sticlă securizată multistrat de tip duplex. Pentru perforarea acestui parbriz pe o direcție perpendiculară pe suprafața acestuia de către o bilă de oțel cu diametrul de 8,2 cm, trebuia ca în momentul impactului bila respectivă să aibă în mod obligatoriu o energie cinetică mai mare de 89 Jouli.

2. în urma analizei tuturor datelor puse la dispoziție expertului desemnat rezultă că nu se poate stabili decât că, în mod ipotetic, este posibil ca prin aruncarea din lateral, de jos în sus, de la o distanță de 2-3 m a unei țevi metalice cu o lungime de 71 cm, diametrul de 3,2 cm și masa de 1,550 kg să se poată produce penetrarea parbrizului unui auto care se deplasează cu o viteză de aproximativ 60 km/h.

3. până la proba contrară, penetrarea parbrizului se putea produce în forma prezentată de planșele fotografice, aflate la dosarul de urmărire penală( fila 7, 9 și 10 vol. I)

4. până la proba contrară, este posibil ca după penetrare, țeava respectivă să mai fi avut suficientă energie cinetică pentru a produce victimei leziuni în zona craniului.

5. până la proba contrară este posibil ca țeava respectivă, având dimensiunile arătate mai sus, aruncată în condițiile prezentate și care s-ar fi oprit în fruntea șoferului, să pătrundă complet în interiorul autoturismului, căzând la picioarele șoferului, în zona pedalelor.

6. din analiza materialului probator rezultă că, până la proba contrară, este posibil ca în urma impactului și a penetrării parbrizului de către bara metalică, să se împrăștie în spatele conducătorului auto cioburi din parbriz care să ajungă pe bancheta din spate, mai ales că pe locul din spatele conducătorului auto se afla doar un singur pasager.

Concluziile formulate de expert (și care nu au fost combătute de o altă probă științifică administrată în cauza de față) au fost însușite de instanța de fond, avându-se în vedere că raportul se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, respectiv raportul criminalistic, raport de expertiză auto efectuat în cursul urmăririi penale, declarațiile martorilor, proces verbal de cercetare la fața locului, iar toate aceste mijloace de probă, privite prin coroborare unele cu celelalte, conduc la concluzia că auto taxi a fost lovit de țeava metalică în cauză, aruncată de inculpat, de la 2-3 m, în timp ce auto se deplasa cu o viteză de 55-60 km/h, a pătruns în interiorul mașinii prin parbriz și a lovit conducătorul auto, cauzându-i leziuni grave ce au determinat decesul.

Așa cum a rezultat din declarațiile martorilor aflați în mașina taxi, pe parcursul drumului de la preluarea conducerii autoturismului de către G., și apoi de N. și până la momentul în care auto a fost oprit și o parte din ei au mers în mașina lui D., aceștia s-au aflat într-o stare de surescitare, provocată atât de amenințarea romilor, astfel cum acești martori au declarat, dar și de situația creată ca urmare a imposibilității obiective a conducătorului auto de a mai conduce autoturismul. Starea acestora era amplificată și de conflictele anterioare pe care le-au avut cu rromi dar și de alcoolul consumat.

Deși din probatoriu a rezultat că nici una din persoanele de etnie romă care se afla în grupurile amplasate la ieșirea din comună nu au urmărit mașina taxi, s-a apreciat că o asemenea reacție din partea acestora este justificată avându-se în vedere că aceste persoane au observat faptul că taxiul a fost lovit, după modul în care acesta se deplasa („în zig-zag”) și, în mod evident nu mai era necesară urmărirea lui, întrucât scopul lor, de a „pedepsi pe cei care au lovit romii” fusese atins. Chiar inculpatul D.M. a susținut că, după ce a aruncat cu țeava în autoturism a mers împreună cu martorul Ioniță spre locuințele lor, fiindu-i teamă ca cel din auto taxi, care era lovit, să se întoarcă și să riposteze în vreun fel. Faptul că imediat după lovirea auto taxi, atât inculpatul cât și martorul I.C. s-au deplasat spre locuințele lor a fost confirmat și de acesta din urmă. Acest martor a susținut că a observat auto taxi abia în momentul în care acesta s-a apropiat de locul în care se afla, la o distanță de 2-3 m, nu a avut posibilitatea de a arunca cu țeava în acesta, însă l-a văzut pe D., care se afla într-un loc iluminat public, cum a aruncat țeava pe care o avea în mâna dreaptă spre autoturismul taxi, de jos în sus, și cum, imediat, auto taxi a început să se îndrepte spre lateralul șoselei (în partea stângă), după care a virat la dreapta, s-a redresat și a continuat deplasarea. A susținut că țeava pe care a luat-o de la M.F. a înapoiat-o acestuia printr-un văr, care a aruncat-o în grămada de fiare (declarație martor I. din 23 decembrie 2008, fila 368, dosar urmărire).

Prin urmare, tribunalul a reținut că există două persoane care s-au aflat la locul sau în preajma locului unde s-a produs lovirea auto taxi cu o țeavă metalică, aceste persoane erau înarmate fiecare cu câte o țeavă (inculpatul M., cu două țevi), ambele persoane se acuzau reciproc cu privire la cine a aruncat cu țeava în autoturism, lovindu-l și provocând o abatere a acestuia de la sensul normal de deplasare, respectiv pătrunderea țevii respective în interiorul auto și lovirea conducătorului auto, cu producerea de leziuni ce au condus la decesul acestuia.

Tribunalul a observat că și martorul I.C. a oferit pe parcursul cercetărilor mai multe variante de declarații.

Astfel, acest martor, în declarația dată la 16 decembrie 2008, a afirmat că nu cunoaște amănunte legate de incidentul soldat cu decesul victimei întrucât a dormit (fila 270, dosar urmărire), însă ulterior a avut o poziție constantă, recunoscând faptul că s-a aflat împreună cu inculpatul M.D. în seara zilei de 2 decembrie 2008, la ieșirea din comuna Smîrdioasa, în cartierul de romi, în dreptul locuinței lui B.B. și la o distanță de aproximativ 30-50 m, fiecare având asupra lui câte o țeavă pe care le-au luat din locuința martorului M.F. (inculpatul două țevi). Acest martor a susținut că numai inculpatul a aruncat cu una din țevi în auto-taxi, a observat acest moment întrucât M.D. se afla la o distanță mică de el și se afla într-o zonă unde iluminatul public era în funcțiune.

Pe parcursul procesului penal, în faza de urmărire penală s-a procedat la testarea de două ori - la 22 decembrie 2008 și 16 februarie 2009, a comportamentului simulat a acestui martor, rapoartele de constatare tehnico-științifică (fila 262, 383, dosar urmărire penală) concluzionând, în ceea ce privește prima testare, că există o imposibilitate de pronunțare asupra comportamentului simulat (cel din 22 decembrie 2008) respectiv, la cea de-a doua testare, că răspunsurile martorului la întrebările relevate nu au produs note specifice comportamentului simulat (raport din 16 februarie 2009, fila 383 dosar urmărire).

Tot în cursul urmăririi penale s-a procedat la efectuarea expertizei asupra comportamentului simulat în cazul martorilor T.M.A., C.M., R.N., L.F., toți ocupanți ai mașinii, condusă de martorul D. precum și asupra martorilor N.V., G.N., A.C., C.L. și D.M. iar interpretarea diagramelor poligraf, la întrebările relevante cauzei („în noaptea de 02/03 decembrie 2008 tu l-ai lovit cu o țeavă pe taximetrist „ și „ i-ai dat în cap taximetristului cu o țeavă”) nu au produs note specifice comportamentului simulat (fila 88, dosar urmărire penală, vol. 2). Testul poligraf nu s-a efectuat față de martorii D.A. și M.Ș., ambii fiind considerați inapți, primul prezentând la data efectuării testului dureri în zona palmară iar cel de-al doilea fiind suferind de o boală ce face ca rezultatul testului să nu fie relevant.

În cursul cercetării judecătorești martorul D.A. a refuzat să fie supus testului poligraf.

S-a constatat de tribunal că nici una din persoanele care făceau parte din grupurile de romi la care s-a făcut referire mai sus, audiate ca martori în cursul cercetărilor, și care erau prezente la locul ori în apropierea locului de unde s-a aruncat cu o țeavă în auto taxi, nu au oferit date lămuritoare cu privire la modul în care s-a produs lovirea auto taxi, la persoana care ar fi aruncat cu vreun obiect în acesta ori care privesc situații intervenite imediat după lovirea taxiului. Astfel, martorul B.B. deși a afirmat că știe cine a aruncat țeava nu a indicat această persoană susținând că îi este teamă să spună, (ulterior, martorul s-a dovedit că are un comportament simulat la testarea poligraf). Martorii R.I., R.D., I.P.M. audiați în cursul cercetării judecătorești au declarat fie că nu cunosc amănunte legate de incident întrucât se aflau în locuințe, urmărind seriale T.V. sau dormeau, fie nu-și mai amintesc întrucât se aflau sub influența alcoolului. S-a reținut în acest sens declarația martorului R.M. dată la 19 decembrie 2008( fila 225, dosar urmărire penală) care a afirmat că, „auzind gălăgie” a ieșit din casă unde, pe stradă, a văzut mai multe persoane, printre care și M.D. Martorul a mai declarat că inculpatul, care era singur și se deplasa în alergare, avea asupra lui o țeavă cu lungimea de 50-60 cm. De asemenea, martorii I.P.M. (fratele martorului I.C.), T.M., R.L., M.M., D.I., ultimii trei fiind invocați în apărare de inculpatul M.D., au arătat că nu cunosc amănunte legate de lovirea auto taxi ori de persoana care a produs lovirea acestuia cu o țeavă metalică. Au arătat însă că, următoarea zi au aflat despre lovirea mașinii taxi precum și a taximetristului.

Față de întreg probatoriul administrat, cu referire la depozițiile martorilor aflați în cele două autoturisme, declarațiile date de martorii rromi, inclusiv a martorului I.C. (persoană care a fost inițial cercetată ca fiind autorul infracțiunii prev.de art. 183 C. pen.) declarațiile inculpatului, raport de expertiză tehnică s-a reținut că lovirea auto taxi și implicit a șoferului taxi, căruia i-au fost cauzate leziuni în urma cărora a survenit decesului, s-a produs la momentul în care auto taxi a trecut de primul grup de persoane, din care făcea parte martorul I. Așa cum s-a arătat, inculpatul se afla la o distanță de acest martor de aproximativ 18 metri iar în momentul în care auto taxi a ajuns la intersecție, unde se afla poziționat inculpatul, acesta a aruncat cu una din cele două țevi pe care le avea asupra sa înspre autoturism, acesta pierzându-și imediat direcția de mers, virând stânga. Cu privire la persoana care a aruncat țeava și modul în care aceasta a lovit auto taxi, atât inculpatul cât și martorul I.C. au prezentat variante diferite, în care fiecare încerca să transfere vinovăția celuilalt. Astfel, martorul I. deși a recunoscut că a avut asupra lui o țeavă metalică (luată împreună cu M.D. din curtea locuinței lui M.F.) a negat că ar fi lovit cu aceasta taxi-ul, motivând că l-a văzut târziu și că, în schimb, l-a văzut pe D. cum a aruncat țeava în taxi și faptul că acesta a început imediat să se miște în zigzag, după care și-a continuat deplasarea normal.

Inculpatul M.D. a susținut și el că avea asupra lui două țevi din galvan, de dimensiuni asemănătoare (50-70 cm), că a aruncat cu una din țevi înspre taxi, după martorul I.C. și după ce aceasta a lovit auto taxi. La data de 22 ianuarie 2009 (declarație fila 430), inculpatul M.D. declara că nu poate preciza dacă țeava aruncată de el sau cea aruncată de martorul I.C. a pătruns în auto taxi, ulterior, în declarațiile date, a susținut că țeava pe care el a aruncat-o înspre mașină a lovit oglinda retrovizoare lateral stânga, după care a căzut pe asfalt. A mers și a recuperat respectiva țeavă, a dus-o la domiciliul său iar după o săptămână a dat-o unei persoane de sex bărbătesc, cu vârsta peste 55 ani, din Valea Părului, rămasă neidentificată. Or, în urma examinării auto taxi, în prezența martorului D.A., coleg cu victima pe aceeași mașină, a rezultat că aceasta nu a suferit zgârieturi, alte daune în zona indicată de inculpat ori în alte zone, astfel că apărarea inculpatului, sub acest aspect și în lipsa altor dovezi care să o susțină, este infirmată.

Inculpatul a mai declarat că după aruncarea țevii de către martorul Ioniță a văzut cum auto taxi s-a deplasat înspre stânga, circulând în zigzag, după care s-a redresat și a circulat normal.

Atât inculpatul cât și martorul Ioniță au declarat că nicio persoană nu a mai aruncat înspre auto taxi cu vreo țeavă sau alt obiect.

Prin urmare, potrivit versiunii inculpatului, a aruncat cu țeava în auto taxi după ce aceasta își pierduse controlul, ca urmare a loviturii de țeavă aplicate de martorul Ioniță, această persoană fiind cea care poartă vinovăția pentru decesul victimei.

Potrivit art. 66 C. proc. pen. inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înțelesul legii, „a proba lipsa lor de temeinicie” este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță.

În speța de față apărarea inculpatului s-a rezumat doar la prezentarea unor ipoteze faptice lipsite de suport probator temeinic dar și de rezonabilitate, ipoteze aflate în evidentă contradicție cu probele administrate în acuzare.

Astfel, s-a constatat de instanță că, nici unul din martorii propuși de inculpat în apărare, și care, potrivit declarației acestuia cunosc că autorul infracțiunii este I.C. - anume martorii R.D., R.L., M.M., D.I., R.I., B.B., R.M., R.M. nu au confirmat situația de fapt prezentată de acesta. Toți acești martori au declarat că nu cunosc personal amănunte legate de lovirea autoturismului taxi, nu au văzut cum martorul Ioniță ar fi lovit în taxi cu o țeavă. Dimpotrivă, martorul R.M. a afirmat că l-a văzut pe inculpat venind dinspre locuința spre șosea, având în mână un „băț” de aproximativ 1 m și nu l-a auzit pe martorul Ioniță spunând „i-am dat una de a rămas în parbriz”, așa cum a susținut inculpatul (declarație martor aflată la fila 214).

Până la data 22 decembrie 2008, s-a remarcat o poziție de negare a faptelor de către inculpat, acesta declarând că nu cunoaște nimic despre evenimentul din noaptea de 2 decembrie 2008, întrucât s-a aflat în locuința unde a dormit.

Ulterior acestei date, inculpatul a început să-și nuanțeze declarațiile, având în vedere că, în urma unei verificări efectuate la domiciliul acestuia la data de 22 decembrie 2008, cu scopul elucidării cauzei, s-a găsit o țeavă metalică, cu lungimea totală de 72 cm, care este alcătuită din țeavă neagră cu diametrul de 3,5 cm, lungimea de 50 cm, în care este îmbinată altă țeavă galvanizată cu lungimea de 25 cm și diametrul de 3 cm, greutatea de 1,220 kg (potrivit procesului verbal încheiat de procuror la data de 22 decembrie 2008, fila 325, 326 dosar urmărire penală, vol. 2) despre care inculpatul a declarat la acel moment că este cea de-a doua țeavă pe care a avut-o în seara zilei de 2 decembrie 2008, prima fiind aruncată spre auto-taxi. În aceeași împrejurare, inculpatul a afirmat că a aruncat spre auto-taxi, cu câte o țeavă metalică, atât el cât și martorul I.C.

Ulterior, inculpatul a revenit asupra acestei afirmații arătând ba că este țeava cu care a aruncat în auto taxi (ultima declarație dată de inculpat în instanță, la solicitarea acestuia, la termenul de judecată din 6 septembrie 2011, fila 118, vol. 4) ba că este ce-a de-a doua țeavă, ce nu a fost folosită în noaptea de 02 decembrie 2008, această ultimă versiune fiind veridică, potrivit probatoriului.

Cu privire la poziția inculpatului față de fapta imputată s-a remarcat comportamentul oscilant pe care acesta l-a avut pe întreg parcursul procesului penal, de negare a vinovăției, pe care a atribuit-o martorului I.C. dar și o atitudine de recunoaștere de regretare a faptei în raport de care este cercetat materializată în două situații, și anume, în fața funcționarului de la Serviciul de Probațiune, așa cum a fost consemnată în referatul de evaluare, dar și de poziția acestuia dată la 11 ianuarie 2010, exprimată prin apărător, în fața Curții de Apel București, investită cu judecarea recursului inculpatului împotriva încheierii de menținere a stării sale de arest preventiv, potrivit căreia recunoaște și regretă fapta (practica decizie 45 din 11 ianuarie 2010). La aceeași dată, inculpatul, prin apărător ales, a susținut că a fost un accident, nu a urmărit rezultatul produs, respectiv decesul victimei, a acționat sub influența băuturilor alcoolice.

La stabilirea vinovăției inculpatului instanța a avut în vedere, pe lângă probatoriul evidențiat mai sus, și raportul de expertiză criminalistică nr. 214.693 din 31 octombrie 2011, care a concluzionat că răspunsurile numitului D.M. la întrebările relevante ale cauzei („în data de 02/03 decembrie 2008 tu l-ai lovit pe taximetrist în cap cu o țeavă”, „în data de 2/3 decembrie 2008 l-ai lovit pe taximetrist în zona capului” și „în data de 2/3 decembrie 2008 ai aruncat cu o țeavă în parbrizul taximetristului”) au provocat modificări care, cu probabilitate, au putut fi interpretate ca fiind specifice comportamentului simulat (fila 187, dosar instanță, volum 4).

Cât privește ora la care s-a produs lovirea victimei, aceasta se situează între 22:04 și 22:29 (ora la care a fost anunțat serviciul de urgență 112, de către martorul D. și în care se reclama intervenție medicală în cazul unei tentative de omor), luând în calcul că, potrivit listingului numerelor apelate /de la care a fost apelată victima, ultima apelare s-a înregistrat la ora 22:04 a datei de 02 decembrie 2008, fiind dată victimei de martorul R.A.. Potrivit declarației date de acest martor, în ziua de 02 decembrie 2008, în jurul orei 19:00, fiind prieten cu victima s-a întâlnit cu aceasta la locuința martorului unde au consumat suc, după care victima a mers la lucru, pe taxi. La ora 22:04 a aceleiași zile l-a sunat pe N.G., iar aceasta i-a spus, pe un „ton liniștit, calm” că se află în cursă, nu poate să-i spună cu cine este și ca va suna el. Martorul a declarat că, în convorbirea purtată nu a sesizat nici un moment ca victima să fie amenințată, constrânsă ori agresată. Ulterior, după aproximativ o oră martorul l-a sunat din nou pe N.G. însă acesta nu i-a răspuns, motiv pentru care a apelat nr. de telefon din dotarea taxi-ului, răspunzându-i martorul B.I. și de la care a aflat că victima a fost lovită cu „o pietricică”, fiind la spital. Acest martor a mers apoi la spital luând cunoștință de starea gravă a victimei.

Prin urmare, nu rezultă că victima în jurul orei 22:04, deci cu puțin timp înainte de a fi lovită, ar fi fost amenințată, agresată de persoanele pe care le transporta cu auto taxi ori de martorul D. și ocupanții din autoturismul acestuia, așa cum s-a susținut de părțile civile.

Această apărare nu a fost susținută de nicio probă, martorii din cele două autoturisme au negat că ar fi agresat în vreun mod victima, martori Duminică, lucrători la Stația Peco nu au reclamat existența unei stări conflictuale de care să ia cunoștință la momentul în care aceste persoane au venit la Stația Peco (în jurul orei 21:30) și care să aibă legătură cu cauza, nu a rezultat că rana creată victimei s-a produs în urma tragerii cu o armă de foc, rapoartele de expertiză, inclusiv raportul de necropsie stabilesc că orificiul din parbrizul auto taxi a fost creat printr-o singură lovitură iar rana produsă victimei, celelalte leziuni la nivelul ochilor, echimozele constatate în raport de necropsie, multiplele lovituri craniene „au ca mecanism de producere lovirea activă, unică cu corp dur cu suprafața limitată și secțiune tip cilindru”. Și escoriația la nivelul cotului stâng al victimei a fost explicată de raportul medical de necropsie (completare nr. III din 20 decembrie 2010, fila 15, vol. IV, dosar instanță) în sensul că s-a putut produce prin lovire de corp dur, în același context traumatic. Același raport a concluzionat că în cauza de față este vorba de o singură lovitură în zona capului victimei și nu a mai multor lovituri.

Totodată, probatoriul (cu referire la raportul de expertiză criminalistică efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, fila 108, dosar instanță, vol. 4) a relevat că auto taxi a fost lovit în zona parbrizului, la o distanță de 20 cm de plafon cu o singură lovitură, de un corp tip cilindru.

Prin urmare, întreg probatoriul a condus la concluzia că lovirea auto taxi, s-a produs în circumstanțele arătate mai sus, de către inculpatul M.D. care a aruncat cu o țeavă din galvan, de la o distanță de 2-3 m înspre autoturism, în timp ce acesta rula cu o viteză de 50-60 km/h la ieșirea din comuna Smârdioasa spre Alexandria, pe DN 51, în speța de față o țeavă metalică ruginită, având lungimea de 50 cm, și care la unul din capete avea introdus prin îmbinare o altă țeavă din galvan, cu dimetrul de 3 cm și lungimea de 21 cm, în total 71 cm și o greutate de 1,550 kg, și care a lovit auto în parbriz producând un orificiu în locul de pătrundere de 7-8 cm, ușor înclinat spre dreapta, așa cum relevă procesul verbal de cercetare la fața locului - fila 1, dosar urmărire penală, vol. 1. Deși forma și dimensiunea acestui orificiu, astfel cum a fost evidențiată de organul de urmărire penală, a fost contestată pe parcursul procesului, atât de părțile civile cât și de unii martori - colegi ai victimei, în declarațiile pe care aceștia le-au dat pe parcursul procesului penal, martorii audiați au menționat că fotografiile aflate la dosar ce privesc orificiul în speță redă întrutotul imaginea pe care ei au perceput-o personal la momentul în care au observat autoturismul, respectiv forma și dimensiunea orificiului este aceeași (în acest sens, relevante sunt declarația martorului D.A., P.P.).

S-a evidențiat și aspectul că, în urma reconstituirii modalității de producere a orificiului din parbriz, prin introducerea corpului delict - țeavă în acesta, s-a constatat o corespondență dimensională dintre țeavă și orificiu (raport de expertiză criminalistică).

În stabilirea modului și cronologiei în care s-au derulat evenimentele ce au condus în final la decesul victimei sunt relevante și depozițiile membrilor echipajului de pe ambulanța sosită la fața locului, în urma apelului 112 primit la ora 22:29, format din P.L. (medic), M.E. (asistent medical) și S.S. (ambulanțier). Astfel, potrivit declarațiilor date de acești martori, în urma apelului primit (la ora 22:29) s-au deplasat spre com. Smîrdioasa cu ambulanța, la ieșirea din Alexandria înspre Poroschia au fost depășiți de o mașină de poliție (SPIR), ce s-a dovedit ulterior că era chemată pentru același eveniment și pe care au găsit-o la fața locului, unde au ajuns după circa 15 minute (mașina S.P.I.R. era venită cu 1-2 min. înaintea lor). Aici au observat mașina taxi, aflată în staționare aproape de axul drumului și orientată înspre Alexandria, avea farurile aprinse, toate portierele deschise, mai puțin cea unde se afla șoferul, acesta se afla pe scaunul stânga față, cu capul ușor înclinat spre dreapta, era în comă profundă iar în dreptul frunții prezenta o rană recentă, de unde se prelingea o substanță, posibil materie cenușie, avea sânge pe față, parbrizul „era spart, înflorit”. Asistenta M. și ambulanțierul S. au mers în partea față stânga a mașinii încercând scoaterea din autoturism a victimei, aflate în stare de inconștiență, prin degajarea picioarelor, în timp ce medicul P. a mers în partea dreaptă față, a pătruns în habitaclul mașinii, pentru a susține capul victimei. Potrivit declarației date de medicul Paraliov, victima prezenta o plagă frontală penetrantă, ce nu era în opinia sa produsă prin împușcare, aceasta se afla în comă profundă, tensiunea arterială a victimei la acel moment era bună, față de starea în care acesta se afla, prezenta la cap leziuni recente, hemoragie, iar la parbrizul mașinii, în dreptul scaunului de la șofer a observat un orificiu. Martorul a mai declarat că, în timpul operațiunii de scoatere a victimei din mașină, s-a deplasat ulterior în partea stângă unde se aflau ceilalți membrii ai echipajului, avea mult sânge pe mâini și este posibil ca, în acest context, să se fi atins de portierele din spate și, în acest fel, să lase urme de sânge.

Aceiași martori au declarat că în timp ce urmăreau să scoată victima din habitaclul autoturismului au observat că, la picioarele acesteia, între pedale și scaunul din față, se afla o țeavă metalică (ruginită, potrivit afirmațiilor asistentei medicale - declarație la fila 157, dosar) având lungimea de aproximativ 60 cm și diametrul de 3 cm. Martora M.E. (asistenta medicală, care purta, la fel ca și medicul P., mănuși medicale de examinare), a susținut că, pentru a degaja victima din autoturism, a luat respectiva țeavă din locul în care aceasta se afla și a așezat-o pe asfalt. Ulterior, acest obiect, ce constituie corpul delict, a fost ridicat cu mâna de martorul S. (care nu purta mănuși) și pus în interiorul mașinii, jos, în dreptul conducătorului auto.

Au arătat că nu au văzut pe respectiva țeavă sau în interiorul acesteia urme biologice (sânge, fire de păr, creier), motivând că această lipsă de observație se datorează faptului că erau atenți doar la starea victimei, căreia încercau să-i acorde grabnic primul ajutor.

Tot cu privire la aspectele imediat următoare producerii incidentului soldat cu lovirea victimei sunt relevante și depozițiile martorilor N.E., D.G. (fila 93, dosar urmărire penală, fila 209, vol.II, dosar instanță), care se deplasau în zonă cu autoturismele, în direcția Zimnicea. Astfel, potrivit declarațiilor date de martori, în seara zilei de 2 decembrie 2008, în jurul orei 22.25, în timp ce se deplasau cu un autoturism din direcția București - Zimnicea, la intrarea în com. Smîrdioasa au observat un autoturism în regim de taxi, ce „oprise în mod suspect”, aproape de axul drumului, „bloca deplasarea”, având portierele deschise, cu excepția celei din dreptul șoferului iar ștergătoarele în funcțiune. Martorii au declarat că s-au apropiat de autoturism la o distanță de 4-5 m, fără a coborî din propriul autoturism, au luminat cu o lanternă mică și au observat că pe scaunul șoferului era un bărbat, având capul înclinat spre dreapta, iar pe geamul de la portiera față stânga, în partea de jos exista sânge pe o porțiune de circa 10 cm. Nu au constatat prezența altor persoane în mașină sau în preajma acesteia. Acest fapt i-a determinat să anunțe Serviciul 112, serviciu care i-a încunoștințat că evenimentul a fost deja anunțat. Aceiași martori au susținut că, în aceeași împrejurare, au observat că parbrizul autoturismului era spart, „înflorit” prezentând o singură gaură „cam în fața șoferului”. Martorul D.G. a mai declarat că, în apropiere de locul unde se afla oprit auto taxi, și anume pe un câmp, a observat sau i s-a părut că vede alergând o persoană. Despre observarea unei persoane care alerga pe marginea șoselei, venind dinspre taxi, vorbește și martorul B.N.M., iar aceste aspecte reliefate de cei trei martori au susținut declarațiile martorilor ocupanți ai mașinii taxi dar și ai celei condusă de martorul D., care au afirmat că, de frică, unii dintre aceștia s-au deplasat pe câmp.

S-a mai reținut de instanță că, potrivit declarației martorului B.N.M. (fila 210, vol. II, instanță), în seara zilei de 2 decembrie 2008, în jurul orei 22:00-23:00, în timp ce se deplasa spre Smîrdioasa, i-a atras atenția o mașină care staționa pe mijlocul drumului, ușor înclinată și care avea farurile aprinse precum și ușile deschise. Martorul a afirmat că a staționat aproape de taxi, la o distanță de aproximativ un metru, timp de circa 10 secunde, fără să observe nimic în interiorul acestuia. A adăugat că nu avea vizibilitate bună întrucât era noapte și ceață iar pe de altă parte era obosit, fiind plecat de acasă de 2 zile. A considerat totuși că s-a „întâmplat ceva”, motiv pentru care a anunțat Serviciul de urgență 112, care i-a confirmat că se știe de eveniment.

Din probatoriu a rezultat că autoturismul taxi se afla în treapta IV de viteză la momentul opririi sale.

Văzând numai și aceste depoziții, apărarea părților civile, în sensul că cel care ar fi condus auto taxi până la locul în care acesta a fost găsit a fost chiar victima, nu se justifică, întrucât dacă victima ar fi condus auto taxi iar nu martorul N., care nu poseda permis de conducere, autoturismul în cauză (în lipsa unei lupte sau a unei agresiuni exercitate asupra conducătorului auto) ar fi fost oprit firesc, normal (iar nu aproape de axul drumului, înclinat, blocând deplasarea celorlalte autovehicule), având în vedere calificarea victimei, de șofer profesionist.

În ansamblul probator ce conduce la constatarea vinovăției inculpatului M.D. s-a reținut și depoziția martorului P.S., șef la I.P.J. la acea vreme, care a declarat că, prin prisma funcției ocupate și luând cunoștință despre faptul că în comuna Smîrdioasa are loc un incident în care s-a folosit un pistol și care a tulburat grav ordinea și liniștea publică, s-a ocupat personal ca lucrurile să nu degenereze într-un conflict de amploare. Astfel, martorul a declarat că s-a deplasat personal în seara zilei de 2 decembrie 2008 la locul unde mașina taxi se afla oprită, unde a observat că aceasta se afla staționată pe mijlocul șoselei, în apropierea unei benzinării, în partea centrală a parbrizului de la autoturism se afla un orificiu de aproximativ 5 cm, iar pe scaunul victimei, preluată de salvare la momentul la care martorul a ajuns la fața locului, se afla mult sânge.

În aceeași împrejurare martorul a luat cunoștință despre faptul că în auto taxi s-a găsit o țeavă ale cărei dimensiuni nu le-a putut preciza cu exactitate. Cu privire la modul în care martorul Neagu a afirmat că a condus autoturismul s-a apreciat că orice persoană care are o experiență oarecare poate conduce autoturismul într-o asemenea manieră.

Cu ocazia cercetării la fața locului, în auto taxi, pe podeaua stânga față s-au mai găsit, pe lângă țeava - corp delict și o ramă casetofon, un telefon mobil marca Samsung (restituite către tatăl victimei), care nu era în stare de funcționare, o șapcă din material textil, de culoare portocalie, ruptă în partea frontală, deasupra cozorocului și care prezenta pe interior, în dreptul rupturii, urme de sânge, creier, fire de păr.

De asemenea, în partea stângă spate, pe preș, s-a găsit o bâtă tip basse-ball, având 70 cm și diametrul 5 cm, ce s-a dovedit a fi a martorului M.Ș.

Auto taxi aparținea SC Ș.F.Y. SRL (care nu a avut pretenții civile în cauză) a fost transportat în noaptea de 2-3 decembrie 2008 la I.P.J. Teleorman, într-un garaj acoperit iar cheia autoturismului a fost preluată de procurorul criminalist.

În cauză s-a efectuat și o expertiză medico-legală (examen A.D.N.) la data de 09 iunie 2009 de către I.N.M. M.M. (fila 273, dosar urmărire penală, vol.1), care a concluzionat în urma examinării țevii metalice, ce constituie corpul delict, că analiza prin teste de identificare rapidă a microurmelor biologice a pus în evidență prezența sângelui de natură umană la nivelul eșantioanelor prelevate de la capătul gros și din zona centrală 1 a barei metalice, rezultatul fiind nespecific pentru urmele de pe folia de parbriz și negativ pentru zona centrală 2 a barei metalice. Analiza genetică a urmelor de sânge de la capătul gros al barei metalice a pus în evidență un profil genetic unic, iar între caracterele genetice autozomale și cromozomiale Y din profilul de referință al victimei N.G. și cele evidențiate de probă există o corespondență perfectă. Analiza genetică a urmelor de sânge din zona centrală a barei metalice au pus în evidență un material genetic mixt incomplet, ce provine din amestecul de material genetic de la 2 persoane, dintre care cel puțin una este de sex masculin. Și aici însă caracterele genetice autozomale și cromozomiale Y din profilul de referință al victimei N.G. se regăsesc în totalitate între caracterele genetice analizate, alături de cele ale unei persoane necunoscute.

Aceeași expertiză a stabilit că analiza genetică a urmelor de pe folia de parbriz nu a pus în evidență nici un profil A.D.N. datorită cantității insuficiente de material genetic dar și faptul că, caracterele genetice din profilele A.D.N. de referință ale suspecților M.D. și I.C. nu se regăsesc între caracterele genetice evidențiate de probele examinate.

Încercarea de a se susține că victima ar fi fost împușcată de martorul D., este fără temei probator. În cauză a rezultat că pistolul, calibru 9 mm, pe care acest martor l-a avut asupra sa în seara zile de 02 decembrie 2008 face parte din categoria armelor neletale, confecționate special pentru a împrăștia gaze nocive, iritante sau de neutralizare (potrivit raportului de expertiză balistică din 05 decembrie 2008 efectuat de Parchetul Zimnicea care a cercetat la aceea vreme cazul de port fără drept a unui pistol de către martorul D.M.A. - fila 72, dosar instanță vol. 3) iar actele medicale aflate la dosar exclud ca leziunile victimei să fie produse prin împușcare.

Raportul medico-legal de necropsie întocmit în cauză de I.N.M.L. „M.M.” (fila 204, dosar urmărire penală) a concluzionat că moartea numitului N.G. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei meningeale, contuziei și dilacerării cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană iradiată la baza craniului. Același raport concluzionează că „având în vedere morfologia și topologia leziunilor traumatice cranio-cerebrale s-a apreciat că acestea au putut fi produse prin lovire cu corp dur cu suprafața limitată de formă circulară” (secțiune tip cilindru).

Așa fiind, având în vedere întreg materialul probator strâns în cauza de față privitor la circumstanțele speței și apreciat pe baza tuturor faptelor relevante, tribunalul a constatat că în seara zilei de 2 decembrie 2008, între orele 22:04 - 22:29, inculpatul M.D., fiind sub influența băuturilor alcoolice, a aruncat cu o țeavă metalică având lungimea de 71 cm și diametrul de 3,2 cm, cântărind 1,550 kg, având plafoniera cu inscripția Taxi în funcțiune, țeavă care a pătruns integral în interiorul autoturismului, lovind conducătorul auto, victima N.G. în zona capului și cauzându-i leziuni grave care i-au provocat decesul. Fapta acestuia, așa cum a fost prezentată mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă mai sus, constituie infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte iar nu o variantă a omuciderii întrucât valoarea vizată de inculpat a fost integritatea corporală ori sănătatea victimei, iar nu valoarea care în cele din urmă a fost lezată, respectiv viața conducătorului auto.

Vinovăția cerută de lege în cazul acestei infracțiuni este praeterintenția, în cauza de față existând o intenție directă în privința faptei de lovire și alte violențe și există o culpă, în modalitatea prevăzută de art. 19 pct. 2 lit. a) C. pen., cu privire la rezultatul mai grav, respectiv decesul victimei, dată la care infracțiunea a fost consumată.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța, având în vedere criteriile generale înscrise la art. 72 C. pen., văzând gradul de pericol social concret, deosebit de ridicat al faptei comise de inculpat și care rezultă din gravitatea sporită a consecințelor faptei, împrejurarea în care aceasta s-a produs, de mijloacele și modalitatea de comitere, prin folosirea unui obiect contondent periculos, respectiv o țeavă din galvan având lungimea de 71 cm și greutatea de 1,550 kg, de urmările produse și anume decesul victimei, persoană tânără, căsătorită, având doi copii minori, de datele ce caracterizează persoana inculpatului, minor în vârstă de 17 ani (în prezent major), neșcolarizat, care a avut atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, încercând inducerea în eroare a organelor judiciare prin prezentarea unor variante diferite cu privire la faptă și autor, de limitele speciale de pedeapsă, reduse în cauză la jumătate (de la 2,6 ani - la 7,6 ani), ca efect a aplicării prevederilor referitoare la minoritatea infractorului, înscrise la art. 99 și urm. C. pen., a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea orientată deasupra minimului special prevăzut de lege, respectiv la pedeapsa închisorii de 5 ani.

Cu referire la latura civilă, tribunalul a constatat că în cauză, prin declarațiile formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 15 C. proc. pen. s-au constituit părți civile:

1. N.M., tatăl victimei, care a solicitat despăgubiri civile, respectiv daune morale pentru prejudiciul suferit prin decesul fiului său, în cuantum de 500.000 lei;

2. N.A., mama victimei, care a solicitat despăgubiri civile, și anume daune morale pentru prejudiciul suferit prin decesul fiului său, în sumă de 500.000 lei;

3. N.P.A., soția victimei, care a solicitat despăgubiri, atât în nume propriu, în cuantum de 500.000 lei, cu titlu de daune morale și 30.000 lei cu titlu de daune materiale, incluzând aici cheltuieli ocazionate de înmormântarea soțului și pomenirile ulterioare, dar și în calitate de reprezentantă legală a minorilor N.R.A. și N.C.M., gemeni, născuți la data de 24 iulie 2007, pentru care a solicitat câte 1.000.000 lei cu titlu de daune morale precum și câte 800 lei, cu titlu de pensie de întreținere;

4. Serviciul de Ambulanță Teleorman, cu suma de 1.198,13 lei, potrivit adresei aflate la fila 130, dosar urmărire penală, reprezentând cheltuieli determinate de transportul victimei ;

5. Spitalul de Urgență B.A. București, cu suma de 2.938,97 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare și îngrijire medicală, potrivit adresei aflate la fila 140, dosar urmărire penală.

În raport de probatoriul administrat, inclusiv declarațiile martorilor propuși de apărarea părților civile (S.M. - fila 20, declarație martor G.N. - fila 21, dosar instanță) se justifică admiterea doar în parte a acțiunilor civile formulate de părinți și soția victimei.

Astfel, s-a constatat că, dacă în privința despăgubirilor materiale, reprezentând cheltuieli legate de înmormântare și pomeniri există probe, respectiv martori care au confirmat că aceste cheltuieli efectuate de soția victimei se ridica la 30.000 lei (martor S.M. - declarație aflată la fila 20, vol. II), în privința despăgubirilor morale cerute de aceasta în nume propriu dar și de părinții victimei, sumele pretinse cu acest titlu sunt exagerate.

Potrivit art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. (în forma prevăzută de lege la data comiterii infracțiunii), orice faptă a omului, săvârșită cu intenție sau prin neglijență ori imprudență, care a cauzat un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

Prin urmare, obligația răspunderii civile delictuale nu este condiționată de alte împrejurări în afara producerii unui prejudiciu.

În speță, se prezumă dar s-a și dovedit prin martori ascultați că atât părinții victimei cât și soția și copii acestuia au suferit în urma morții celui ce a avut grijă de ei, cu toții locuind în aceeași imobil, iar victima era, alături de tatăl său, cel care contribuia financiar și nu numai în gospodărie dar și la întreținerea propriei familii (compusă din soție, ce nu aducea venituri și 2 copii minori, în vârstă de câte 1 an).

S-a avut de-a face astfel cu un prejudiciu nepatrimonial afectiv, ce consta în suferințele psihice cauzate în urma lezării sentimentelor de afecțiune psihică de netăgăduit produsă familiei victimei prin decesul acestuia, în mod special copiilor, care au în mod absolut și necondiționat nevoie de sprijinul și de ocrotirea pe care părintele i le acorda. Prin decesul tatălui lor copiii au fost lipsiți de aceste atribute, ceea ce face ca suferința lor să fie profundă și să dăinuie în timp.

La toate acestea s-au adăugat și circumstanțele în care s-a produs lovirea urmată de decesul victimei, și anume, în mod brutal, extrem de violent, în timp ce acesta își desfășura activitatea de taximetrist, fără a avea vreo implicare în conflictul generat de persoanele pe care le transporta și pe care, de altfel, nici nu le cunoștea.

Așa fiind, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998-999, art. 1000 alin. (2), art. 1003 C. civ. (în forma redactată la data comiterii infracțiunii) au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile și, în consecință, obligat inculpatul minor la data comiterii infracțiunii în solidar cu partea responsabilă civilmente Mihai Ilie (tatăl acestuia) la plata către părțile civile a următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:

- 25.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N.A.(mama victimei);

- 25.000 lei către partea civilă N.M. (tatăl victimei), reprezentând daune morale;

- 50.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N.P.A. ( soția victimei);

- 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N.P.A., în calitate de reprezentantă legală a minorului N.R.A., (fiul victimei);

- 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N.P.A., în calitate de reprezentantă legală a minorei N.C.M., (fiica victimei);

- 30.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă N.P.A.

De asemenea, constatând că minorii N.C.M. și N.R.A. au suferit o pagubă prin decesul tatălui lor, pagubă care consta în contravaloarea contribuției acestuia la întreținerea lor, în raport de dispozițiile legale enunțate mai sus, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata unei prestații periodice lunare de câte 100 lei pentru fiecare minor, către partea civilă N.P., începând cu data de 02 decembrie 2008 și până la majoratul minorilor, când aceștia vor dobândi capacitate deplină de exercițiu.

La stabilirea prestației periodice s-a avut în vedere venitul minim pe economie, în lipsa altor dovezi care să stabilească venitul lunar (ca medie) obținut de victimă din activitatea de taximetrie. Din cartea de muncă depusă în xerocopie la dosar (fila 21, vol. 5 dosar instanță) a rezultat că victima era angajatul SC Ș.F.Y. SRL Alexandria, cu o normă de 4h/zi și cu un salariu de bază de 324 lei.

Totodată, constatând întemeiate pretențiile civile formulate de unitățile spitalicești, respectiv Spitalul de Urgență B.A. și Serviciul de Ambulanță, în raport de înscrisurile doveditoare ale prejudiciului, s-a dispus, în baza acelorași temeiuri legale, obligarea inculpatului, în solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de 2.938,97 lei, respectiv 1198,13 lei cu titlu de despăgubiri civile, la care s-au adăugat penalitățile corespunzătoare calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la stingerea obligației.

Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, inculpatul M.D. și părțile civile N.A., N.M., N.P.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul nelegalității pedepsei complementare prevăzută de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului, minor la data comiterii faptei.

Părțile civile au solicitat achitarea inculpatului, considerând că probatoriul administrat nu a confirmat vinovăția acestuia.

Inculpatul, de asemenea, a solicitat achitarea, motivând că altcineva este autorul faptei.

Curtea de Apel a apreciat că sunt fondate apelurile declarate de parchet și inculpat, dar numai sub aspectul nelegalității aplicării pedepsei complementare față de inculpatul minor.

S-a apreciat, totodată, că solicitarea de achitare formulată atât de părțile civile, cât și de inculpat, pe considerentul că altcineva ar fi autorul infracțiunii, nu este susținută de probele administrate în cauză.

S-a considerat că expertiza întocmită de expertul tehnic C.S.A. - expert judiciar în cadrul Biroului de Expertize de pe lângă Tribunalul București (numit de instanță în cauza de față în urma încuviințării cererii formulate de părțile civile) - cu privire la posibilitatea și modul de pătrundere a corpului delict (țeava de galvan), urmările produse de aceasta asupra autoturismului dar și asupra conducătorului auto, oferă explicații care nu au fost combătute de o altă probă științifică administrată în cauza de față și totodată acestea se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, respectiv: raportul criminalistic, raport de expertiză auto efectuat în cursul urmăririi penale, declarațiile martorilor, proces verbal de cercetare la fața locului iar toate aceste mijloace de probă, privite prin coroborare unele cu celelalte, conduc la concluzia că auto taxi a fost lovit de țeava metalică în cauză, aruncată de inculpat, de la 2-3 m, în timp ce auto se deplasa cu o viteză de 55-60 km/h, a pătruns în interiorul mașinii prin parbriz și a lovit conducătorul auto, cauzându-i leziuni grave ce au determinat decesul.

Potrivit constatărilor preliminare eliberate de I.N.M.L. „M.M.” la 10 decembrie 2008, și conform raportului de necropsie eliberat la 18 februarie 2009, rezultă că „moartea numitului N.G.I. a fost violentă. S-a datorat hemoragiei meningeale, contuziei și dilacerării cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă iradiată la baza craniului. Având în vedere morfologia și topografia leziunilor traumatice cranio-cerebrale, apreciem că acestea au putut fi produse prin lovire cu corp dur cu suprafața limitată și de formă circulară (secțiune tip cilindru). Între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată. Echimoza de la nivelul cotului stâng s-a putut produce prin lovire de corp dur în același context traumatic fără legătură de cauzalitate în tanatogeneză. Leziunile traumatice pot data din 02 decembrie 2008. Sângele recoltat este de grup sanguin 0. Buletinul de analiză toxicologică din 12 februarie 2008, consemnează material primit: sânge, alcoolemie 0. Decesul datează din 03 decembrie 2008.” (vol. I d.u.p., filele 202-206 și planșă foto, filele 157 - 201).

În urma examinării la stereomicroscop (efectuate în cursul urmăririi penale) a rezultat că țeava respectivă a pătruns prin parbriz și i-a cauzat leziuni frontale victimei în timp ce se afla la volan și purta șapca pe cap (numai în acest mod justificându-se faptul că pe interiorul obiectului de îmbrăcăminte respectiv s-au evidențiat particule de cioburi), iar caracteristicile obiectului corp delict (lungimea totală de circa 71 cm. și greutatea de circa 1,5 kg.), precum și intensitatea cu care au fost cauzate leziunile, nu permiteau vreunei persoane (cu atât mai mult cu cât se aflau peste capacitate în autovehicul) să acționeze din interior asupra victimei și să-i cauzeze leziuni atât de grave.

Vinovăția inculpatului D.M., minor la data săvârșirii faptei, a rezultat fără echivoc din materialul probator amplu administrat pe întreg parcursul procesului penal și analizat prin coroborare, nu numai prin prisma probei testimoniale dar și a expertizelor științifice cu valoare de netăgăduit (testul poligraf, A.D.N.-ul persoanelor vizate, necropsia victimei pentru stabilirea leziunilor și cauzelor decesului) și a experimentul judiciar efectuat în cauză, încât susținerile inculpatului în această fază procesuală cât și a intimatelor părți civile, în sensul că altă persoană ar fi autorul crimei și spre aceasta trebuie îndreptate cercetările, apare ca fiind lipsită de un solid fundament juridic.

Fiecare mijloc de probă a fost trecut minuțios prin filtrul instanței, s-a apreciat, prin coroborare, cu celelalte probe de ce s-a dat relevanță unora dintre probe și au fost înlăturate altele, astfel că nu se impune o trimitere a cauzei la procuror pentru cercetări sau o reluare a administrării probatoriului în apel astfel cum s-a solicitat.

S-a avut în vedere și poziția inculpatului care a adoptat inițial un comportament oscilant, negând vinovăția sa pe care a atribuit-o martorului I.C. pentru ca ulterior să revină, în fața funcționarului de la Serviciul de probațiune, poziție consemnată în referatul întocmit la 11 ianuarie 2010 și ulterior, la Curtea de Apel București, în recursul la măsura menținerii arestării preventive când a recunoscut și regretat fapta comisă (Decizia penală nr. 45 din 11 ianuarie 2010), arătând că a fost un accident, nu a urmărit rezultatul produs, respectiv decesul victimei, a acționat sub influența băuturilor alcoolice.

În consecință, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 368/A din 29 noiembrie 2012, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatul M.D., a desființat în parte, sentința primei instanțe și, rejudecând, a înlăturat pedeapsa complementară aplicată inculpatului, de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile N.M., N.A. și N.P.A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv că s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

În susținerea recursului, părțile civile au arătat că modalitatea în care victima a fost omorâtă, astfel cum s-a reținut în cauză, prin aruncarea unei țevi de către inculpatul M.D., care se afla pe marginea șoselei, țeavă care, după ce ar fi pătruns prin parbriz, s-ar fi înfipt în fruntea șoferului și l-ar fi omorât, este contrazisă de declarațiile celor șase martori care se aflau în autoturismul condus de victimă. În ce privește experimentul judiciar dispus și efectuat de parchet, acesta nu poate fi încadrat în niciunul dintre mijloacele de probă prevăzute de lege și nici nu este elocvent, neputând să redea cu fidelitate ce s-a întâmplat în autoturismul condus de victimă.

În lipsa unui probatoriu cert, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., fapta nefiind săvârșită de acesta.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma cazului de casare invocat de recurenți, cât și conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele următoare:

Recurentele părți civile au invocat, drept unic motiv de recurs, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., soluție ce ar conduce, implicit, pe latură civilă, la respingerea pretențiilor civile formulate și acordate în cauză.

Un asemenea mod de rezolvare a recursului - prin agravarea situației celui care l-a declarat - este, însă, interzis de lege. Cu alte cuvinte, pe baza recursului, ca de altfel și a oricărei căi de atac, hotărârea atacată poate fi modificată numai în favoarea (in melius), nu și în defavoarea (in pejus) celui care a exercitat-o.

C. proc. pen. consacră această regulă (non reformatio in pejus) atât pentru calea de atac a apelului (art. 372), cât și pentru calea de atac a recursului (art. 3858), în care se arată că: „instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recurs”.

Rațiunea acestui principiu constă în aceea că, dacă s-ar îngădui instanței sesizate cu calea de atac să agraveze situația celui care a exercitat-o, s-ar ajunge la o îngrădire a voinței părților de a ataca hotărâri socotite nedrepte, care se vor simți stânjenite în folosirea căilor de atac din cauza temerii de a nu-și îngreuna situația.

Scopul urmărit de legiuitor prin interzicerea agravării situației celor care au exercitat o cale de atac a fost să garanteze libertatea folosirii căilor de atac, principiul non reformatio in pejus fiind însă, în același timp, și o condiție a înfăptuirii justiției precum și o întărire a autorității hotărârilor judecătorești.

Desigur, se poate discuta dacă este posibil ca partea care a exercitat calea de atac să renunțe la beneficiul principiului non reformatio in pejus și să ceară adoptarea unei soluții care i-ar îngreuna situația. Este și cazul în speță, când partea civilă ce a obținut despăgubiri solicită achitarea inculpatului pe motiv că nu acesta ar fi adevăratul autor al infracțiunii, soluție ce ar conduce, implicit, la respingerea cererii sale de despăgubiri.

Înalta Curte apreciază că o atare soluție nu este posibilă deoarece dispoziția legală din art. 3858 C. proc. pen. se adresează, în mod imperativ, peste voința părții, instanței care judecă recursul, interzicându-i să creeze celui care l-a exercitat o situație mai grea.

Chiar dacă în speță interesul părții de a se afla adevărul poate și este pe deplin justificat, legiuitorul nu putea să facă loc unor asemenea cazuri, anormale și excepționale, în cadrul reglementării generale a căilor de atac.

Regula neagravării situației în propria cale de atac se aplică tuturor titularilor dreptului de recurs și, mai mult, conform art. 3858 alin. (2) C. proc. pen., inclusiv în recursul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de recurs nu poate agrava situația acesteia.

Desigur, prevederile art. 3858 C. proc. pen. operează numai atunci când recursul este singular, adică atunci când decizia instanței de apel a fost atacată de o singură parte sau de părți între care nu există interese contrare. Dacă însă există mai multe recursuri declarate de persoane care acționează în promovarea unor interese contrare, neagravarea pe care ar impune-o recursul uneia din părți este contracarată de agravarea la care conduce recursul părții adverse.

Înalta Curte constată însă că, paradoxal, în speță nu ne aflam într-o asemenea situație, respectiv, deși părțile civile susțin că inculpatul nu este autorul infracțiunii, acesta nu a declarat recurs. Faptul că în ultimul cuvânt inculpatul a declarat că nu se consideră vinovat nu poate conduce la reformarea hotărârii în favoarea inculpatului și în defavoarea părților civile câtă vreme inculpatul nu a formulat recurs și nici parchetul nu a formulat recurs în cauză în favoarea vreuneia dintre părți.

Conform art. 3852 raportat la art. 362 C. proc. pen., partea civilă poate face recurs în ce privește latura penală și latura civilă, iar partea vătămată poate face recurs în ceea ce privește latura penală.

Înalta Curte apreciază că dacă partea vătămată nu s-ar fi constituit parte civilă, un recurs al acesteia prin care solicita achitarea inculpatului pe motiv că nu este autorul infracțiunii nu ar fi putut fi privit ca o încălcare a principiului non reformatio in pejus pentru că în soluționarea acțiunii penale instanța nu urmărește satisfacerea unor interese personale ale părții vătămate ci realizarea scopului procesului penal, acela ca o persoană care a săvârșit o faptă penală să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și ca nici o persoană nevinovată să nu fie supusă vreunei sancțiuni penale.

Cum în speță partea vătămată s-a constituit parte civilă, instanța de recurs nu poate ca, în recursul acesteia, să pronunțe o soluție de achitare a inculpatului care ar conduce la respingerea cererii de despăgubiri, ori conform art. 346 alin. (3) C. proc. pen., nu pot fi acordate despăgubiri în cazul când achitarea s-a pronunțat pentru că fapta imputată nu există sau nu a fost săvârșită de inculpat.

Apreciind că prin admiterea acestui recurs în sensul solicitat de recurenți s-ar aduce atingere principiului non reformatio in pejus, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va dispune respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de părțile civile.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părți civile vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile N.M., N.A. și N.P.A. împotriva Deciziei penale nr. 368/A din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul M.D.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 75 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 67 lei fiecare, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.D., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 iunie 2013.