Fraud via forged tuition receipts; requalification under new Penal Code triggering statute of limitations

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 72 din 3 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 124 C. pen. și art. 13 C. pen. s-a încetat procesul penal față de inculpatul E.J.J.J., pentru infracțiunile prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. și prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. cu art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul E.J.J.J. la o pedeapsă de: 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani, calculată potrivit art. 53 alin. (2) lit. a) rap. la art. 66 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 cu art. 13 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata executată din 1 iulie 2011 până la data de 29 septembrie 2011 inclusiv.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 124 și art. 13 C. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul M.M.S., pentru infracțiunile prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 cu art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.S. la o pedeapsă de: 3 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani, calculată potrivit art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. rap la art. 66 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 cu art. 13 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: 3 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., cu aplic. art. 998 și art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații E.J.J.J. și M.M.S. la despăgubiri civile, după cum urmează: pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 5.924 DOLARI S.U.A. către partea civilă U.O.; pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 6.772 DOLARI S.U.A. către partea civilă E.S.A.M.; pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 8.382 DOLARI S.U.A. către partea civilă R.M.B.; pe inculpatul M.M.S. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 6.686 DOLARI S.U.A. către partea civilă A.R.A.A.; pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 3.300 DOLARI S.U.A. către partea civilă M.A.M.T.

și la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 3.386 DOLARI S.U.A. către partea civilă A.E.M.A.E.; pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 4.000 DOLARI S.U.A. către partea civilă A.S.A.A.G.; pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 7.998 DOLARI S.U.A. către partea civilă M.T.S.H.O.; pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 6.568 DOLARI S.U.A. către partea civilă S.H.H.O.; pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 2.326 DOLARI S.U.A. către partea civilă E.E.D.A.I.Z.; pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 900 DOLARI S.U.A. către partea civilă M.A.E.R.T.E.G.

și respinge în rest celelalte pretenții ale acestei părți civile ca nefondate, pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 3.120 DOLARI S.U.A. către partea civilă F.D.; pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 4.826 DOLARI S.U.A. către partea civilă A.Y.; pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 4.400 DOLARI S.U.A. către părțile civile N.N. și A.H.; pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 5.450 DOLARI S.U.A. către partea civilă A.B.K.J.; pe inculpatul M.M.S. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 6.520 DOLARI S.U.A. către partea civilă C.R.A.H.; pe inculpatul M.M.S. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 5.606 DOLARI S.U.A. către partea civilă M.A.R.H.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea: de la inculpatul E.J.J. a echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 4.466 DOLARI S.U.A., dobândită de la partea vătămată H.A. prin intermediul numitului A.E.M.A.E., parte vătămată care nu s-a constituit parte civilă în cauză; de la inculpatul M.M.S. a echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 3.300 DOLARI S.U.A. dobândită de la partea vătămată Z.A.B., care nu s-a constituit parte civilă în cauză; de la inculpatul E.J.J. a echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 2.366 DOLARI S.U.A., dobândită de la partea vătămată F.G., care nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri false: chitanța nr. a emisă cu data de 9 iulie 1999, chitanța nr. b emisă la data de 29 septembrie 1999 și chitanța nr. c emisă la data de 29 septembrie 1999, toate emise pe numele inculpatului E.J. J.J.; chitanța nr. d din 12 octombrie 1999 emisă pe numele p. civ. E.S.A.M.; chitanța nr. c din 11 octombrie 1999 emisă pe numele p. civ. R.M.B. și chitanța nr. e din 4 noiembrie 1999 emisă pe numele p. civ. R.M.B.; chitanța nr. f emisă pe numele p. civ. M.A.M.T. chitanța nr. g emisă pe numele p. civ. A.E.M.A.E.; chitanța falsă h din 14 octombrie 1999 emisă pe numele p. civ. A.R.A.A., chitanța nr. i din 4 noiembrie 1999 și chitanța falsă nr. j din 6 decembrie 2000 emise pe numele p. civ. A.S.A.A.G., chitanța nr. k din 26 noiembrie 1999, nr. l din 3 martie 2000, nr. m din 19 mai 2000, chitanța falsă nr. n din 14 decembrie 2000 emisă pe numele p. civ. M.T.S.H.O., chitanța nr. o din 26 noiembrie 1999 emisă pe numele p. civ. S.H.H.O. și chitanța nr. p din 24 octombrie 2000 emisă pe numele p. civ. S.H.H.O.; chitanța nr. r din 18 februarie 2000 emisă pe numele p. civ. E.E.D.A.Z.; chitanța falsă nr. s din 6 noiembrie 2000 emisă pe numele p. civ. M.A.E.R.T.E.G., chitanța falsă nr. ș din 12 iunie 2000 și chitanța falsă nr. t di 9 octombrie 2000 emise pe numele p. civ. F.D., chitanțele nr. ț din 4 noiembrie 1999 și nr. o din 9 noiembrie 1999 emise pe numele p. civ. H.A.; chitanța falsă nr. u din 3 martie 2000 și chitanțele valutare nr. v și nr. x, ambele datate 5 octombrie 2000 emise pe numele p. civ. A.Y., chitanțele valutare false nr. y, z și aa, toate datate în 7 decembrie 2000 emise pe numele p. civ. N.N. și A.H. chitanța nr. ab din 12 mai 2000 și chitanța falsă nr. ac din 23 .octombrie 2000 emise pe numele p. civ. A.B.K.J., chitanțele nr. ad din 28 ianuarie 2000, nr. ae din 16 mai 2000 și chitanța nr. af din 6 octombrie 2000 emise pe numele p. civ. C.R.A.H., chitanța nr. ag din 14 februarie 2000 și nr. ah din 12 octombrie 2000 emise pe numele p. civ. M.A.R.H., chitanța falsă nr. ai din 27 octombrie 2000 emisă pe numele părții vătămate Z.A.B., chitanța falsă nr. ș din 12 iunie 2000 emisă pe numele p. civ. F.G.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a sumei de 150 RON apărătorului din oficiu, av. C.I. (pentru inculpatul E.M.J.J.J., anterior rejudecării cauzei) conform delegației din 16 noiembrie 2006.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligat inculpații la plata a câte 4.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele :

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emis în data de 15 aprilie 2002 în Dosar nr. 119/PA/2001 au fost trimiși în judecată inculpații E.J.J.J., W.A.S.M. și M.M.S. pentru comiterea a câte două infracțiuni de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 13 C. pen. (în dauna U.O. și în dauna a 20 cetățeni străini), instigare la fals în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În condițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen. și inculpatele E.D.L., H.S.S. și S.S.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și două infracțiuni de complicitate la înșelăciune în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. în condițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Prin Sentința penală nr. 40/P din 10 februarie 2006 pronunțată în Dosar nr. 3328/2002 Tribunalul Bihor a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de înșelăciune respectiv complicitate la înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., respectiv art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., reținute în sarcina celor șase inculpați, în înșelăciune, respectiv complicitate la înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. Totodată s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Prin Sentința penală nr. 1165 din 5 iunie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 3957/2006 Judecătoria Oradea a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către Tribunalul Bihor fiind sesizată totodată Curtea de Apel Oradea pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Curtea de Apel Oradea prin Sentința penală nr. 59/P din 17 august 2006 pronunțată în Dosar nr. 2249/35/P/2006 a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul E.J.J.J. și alții în favoarea Tribunalului Bihor.

Inițial, Tribunalul Bihor ca instanță de fond, prin Sentința penală nr. 208/P din 3 iulie 2007 pronunțată în Dosar nr. 5542/111/2006, a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor reținute prin actul de sesizare, prin aceeași hotărâre fiind obligați inculpații la plata de despăgubiri în favoarea părților civile și dispunându-se anularea ca false a chitanțelor valutare ce au fost confiscate în favoarea statului.

La data de 15 iunie 2011 inculpatul M.M.S., iar la data de 13 iulie 2011 inculpatul E.J.J.J. au declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 208/P/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 3 iulie 2007 în Dosar nr. 5542/111/2006.

Prin Decizia penală nr. 56/A/2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. 5542/111/2006* s-au admis apelurile declarate de inculpații M.M.S. și E.J.J.J. împotriva Sentinței penale nr. 208/P/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, dispunându-se desființarea sentinței apelate cu privire la cei doi inculpați și rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, respectiv anularea mandatului de executare a pedepsei nr. a/2007 emis pe seama inculpatului M.M.S. și a mandatului de executare a pedepsei nr. b/2007 emis pe seama inculpatului E.J.J.J., având în vedere nelegala citare a celor doi inculpați.

Cauza s-a reînregistrat la data de 26 octombrie 2011 pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. 5542/111/2006*.

Cu ocazia rejudecării cauzei, s-a procedat la citarea inculpatului E.J.J.J. prin comisie rogatorie internațională de la adresa din Klarbăsgatan, Uppsala - Suedia și a inculpatului M.M.S. de la domiciliul procedural ales în Oradea, str. G.E., jud. Bihor - sediul profesional al apărătorului său ales avocat M.T.

La primul termen de judecată din 17 ianuarie 2012 s-a prezentat apărătorul ales avocat M.T. care a învederat instanței că inculpații E.J.J.J. și M.M.S. au cunoștință despre proces deoarece a luat personal legătura cu aceștia, astfel încât, conform art. 291 alin. (3) C. proc. pen. au primit termen în cunoștință.

În cursul judecății, apărătorul ales al inculpaților a învederat instanței că în urma discuțiilor purtate, inculpatul E.J.J.J. (aflat pe teritoriul statului suedez) nu dorește să facă uz de prevederile art. 3201 C. proc. pen. iar inculpatul M. i-a transmis că dorește aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a depus la dosar înscrisul transmis de acesta, întocmit de un notar public din Egipt, atât în limba arabă cât și tradus în limba română, intitulat procură generală oficială, care însă nu a îndeplinit condițiile prev de art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., după care, deși a fost îndrumat de apărător să se adreseze Ambasadei Române din Cairo - Egipt pentru a încheia declarația prin care solicită aplicarea art. 3201 C. proc. pen., inculpatul nu a mai întreprins niciun fel de demers în acest sens.

În cursul cercetării judecătorești - care i-a vizat pe ambii inculpați -, s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii internaționale la autoritatea judiciară competentă din Suedia având ca obiect audierea inculpatului E.J.J.J., au fost audiați martorii T.V. și O.M.A., inculpata-condamnată H.S.S., iar cu privire la inculpatele-condamnate S.S.I. și M.P. (fostă E.) D.L. a fost imposibilă audierea lor, având în vedere imposibilitatea asigurării prezenței acestora în fața instanței.

La termenul din 6 martie 2013, instanța a revenit asupra dispoziției de audiere a inculpatului E.J.J.J. prin comisie rogatorie internațională având în vedere durata de timp a procedurii și faptul că nu exista o perspectivă sigură cu privire la finalizarea acesteia în sensul urmărit.

De altfel, ulterior, în termenul de amânare a pronunțării, prin adresa primită de la autoritățile suedeze s-a arătat că deși s-au întreprins toate demersurile pentru înmânarea citației personal inculpatului E.J.J.J. la adresa din Uppsala pentru a se prezenta în vederea audierii la data de 25 ianuarie 2013, polițiștii însărcinați cu înmânarea citației au constatat că inculpatul s-a mutat de la adresa respectivă, dar având în vedere că în ziua respectivă inculpatul a revenit pentru a-și lua mobilierul, l-au așteptat, iar acesta aflându-se doar în trecere nu le-a putut da vreo altă adresă constatându-se că nu se mai află înscris în vreun registru.

Inculpații E.J.J.J. și M.M.S. nu s-au prezentat în fața instanței, judecata realizându-se în lipsa acestora, dar în prezența apărătorului lor ales.

În fapt, s-a reținut că la data de 1 februarie 2001, organele de cercetare ale poliției s-au sesizat din oficiu despre faptul că mai mulți cetățeni străini, studenți ai U.O. - F.M.F., au depus chitanțe bancare false de plată a taxelor de școlarizare, aferente anilor universitari 1999 - 2000 și 2000 - 2001.

În urma probatoriului administrat în cauză a rezultat ca inculpații E.J. și M.M.S. s-au folosit de chitanțe falsificate de încasare a taxelor de școlarizare pe numele mai multor studenți, chitanțe care au fost depuse la F.M.F. Oradea, de inculpați, de persoane interpuse sau chiar de părțile vătămate (fără ca acestea din urmă să cunoască faptul ca acestea sunt false), pentru a atesta plata taxelor de școlarizare.

În acest mod, inculpații E.J. și M.M.S. au indus în eroare atât U.O. - F.M.F., cu privire la realitatea plății acestor taxe, cât și pe studenții străini de la care inculpații au primit sumele necesare achitării acestor taxe, sume pe care inculpații și le-au însușit, folosind chitanțele valutare false pentru a atesta plata respectivelor taxe și pentru a convinge respectivii studenți de plata efectivă a taxelor lor de școlarizare.

Pentru aducerea la îndeplinire a scopului activității lor infracționale, inculpații E.J. și M.M.S. au cooptat pe numitele E.D.L. (soția de la acea vreme a inculpatului E.J.), S.S.I. (prietena la acea vreme a numitului A.E.M.A.E., aflat la rândul său în relații de prietenie cu inculpatul E.J.J.J. în perioada 1998 - 1999) și H.S.S. (angajată a F.M.F. Oradea, având atribuții de secretariat pe probleme cu străini, persoană care primea chitanțele valutare de la studenți sau de la persoanele care le depuneau în numele studenților, între care și inculpații E.J.J.J. și M.M.S.), pe le-au instigat să falsifice astfel de chitanțe.

Faptele reținute de instanță în sarcina inculpatului E.J.J.J.

1. Inculpatul E.J.J.J. a depus la U.O. - F.M.F. trei chitanțe valutare false care atestau plata propriilor taxe de școlarizare. O primă chitanță falsă de încasare a taxei de școlarizare este chitanța nr. a din 9 iulie 1999, emisă pe numele inculpatului E.J.J.J., falsificată prin scanarea imprimatului și completarea în scris olograf a datelor privind suma încasată. Pe numele aceluiași inculpat au mai fost falsificate două chitanțe cu același tip de imprimat, cu seriile b și c, ambele cu data de 29 septembrie 1999.

Chitanța cu seria c a fost falsificată de condamnata H.S.S., aspect care rezultă și din raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică, pentru primele două chitanțe nefiind identificată persoana care a completat conținutul chitanței.

Toate cele trei chitanțe se aflau în evidentele facultății, la momentul la care au început cercetările în prezenta cauză, fiind depuse la dosar chitanța nr. a emisă cu data de 9 iulie 1999 pentru o taxă de 3.400 DOLARI S.U.A., chitanța nr. b emisă la data de 29 septembrie 1999 pentru o taxă de 1.716 DOLARI S.U.A. și chitanța nr. c pentru o taxă de 808 DOLARI S.U.A. emisă la data de 29 septembrie 1999, toate emise pe numele inculpatului E.J.J.J.

Prin depunerea celor trei chitanțe false, de către inculpatul E.J.J.J., la U.O. - F.M.F., această unitate a fost indusă în eroare cu privire la realitatea respectivelor plăți și ca atare cu privire la realitatea achitării taxelor de școlarizare de către inculpat.

Prejudiciul cauzat U.O. în acest mod a fost de 5.924 DOLARI S.U.A., conform înscrisurilor și evidențelor depuse de universitate, aflate în dosar, prejudiciu nerecuperat, în condițiile în care după demararea cercetărilor în cauză, inculpatul a părăsit România.

În aceeași perioadă, inculpatul E.J.J.J., cunoscând faptul că studentul egiptean E.S.A.M. - conațional și cunoștință cu inculpatul - intenționa să promoveze 2 ani de studiu într-unul calendaristic, i-a spus acestuia să întocmească o cerere către decanatul facultății, deoarece va rezolva personal aprobarea cererii. în aceste împrejurări, inculpatul a primit inițial 4.000 DOLARI S.U.A., spunându-i părții vătămate că va plăti el taxa aferentă la bancă, iar ulterior i-a dat numitei H.S.S. un formulat de chitanță încasare valută, pe care aceasta a falsificat-o, înscriind o sumă de 6.772 DOLARI S.U.A.

Chitanța astfel falsificată a fost depusă la facultate de către inculpatul E.J.J.J. în numele studentului E.S.A.M., pentru a dovedi achitarea taxei de școlarizare de către acesta, spunând părții vătămate că a achitat întreaga sumă, diferența până la suma de 6.772 DOLARI S.U.A. constituind un împrumut acordat de inculpat pe care partea vătămată i i-a restituit ulterior.

Audiată fiind în cursul urmăririi penale, partea vătămată E.S.A.M. a arătat că fiind cunoștință de aceeași origine cu inculpatul E.J.J.J., acesta s-a oferit să-l ajute să facă 2 ani într-unul, urmând să discute cu decanul în acest sens, partea vătămată dându-i într-o primă fază 4.000 DOLARI S.U.A., inculpatul E.J.J.J. spunându-i că diferența până la 6.772 DOLARI S.U.A. o va pune de la el, ulterior partea vătămată dându-i și respectiva diferență. Când i-a dat prima tranșă, inculpatul i-a spus să facă o cerere către decanat. Ulterior, inculpatul i-a spus părții vătămate că poate să se ducă la secretară (H.S.S.) să verifice că s-a făcut plata și că are aprobarea de a efectua 2 ani într-un singur an, aspect confirmat de H.S.S. Având îndoieli, a întrebat-o și pe secretara șefă (martora T.V.) și ulterior și pe decan, ambii infirmând o astfel de aprobare, decanul comunicându-i că taxa era considerată plătită anticipat pentru anul V de studii. A mai arătat că de toate demersurile s-a ocupat inculpatul E.J.J.J., partea vătămată neintrând niciodată în posesia chitanței care atesta plata taxei de școlarizare aferentă celor doi ani.

Chitanța nr. d din 12 octombrie 1999 pentru o taxă de 6.772 DOLARI S.U.A. emisă pe numele p. civ. E.S.A.M., a fost depusă la dosar din evidențele facultății.

Prejudiciul cauzat părții vătămate E.S.A.M. este în sumă de 6.772 DOLARI S.U.A.

În aceeași perioadă, inculpatul E.J.J.J. i-a indus în eroare și pe studentul sudanez R.M.B., căruia i-a spus că-l poate ajuta cu achitarea taxei de școlarizare restante. Fiind de acord, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 1.646 DOLARI S.U.A.

Inculpatul E.J.J.J. și-a însușit respectiva sumă, după care i-a dat numitei H.S.S. un formular de chitanță falsă de încasare a taxei de școlarizare nr. c din 11 octombrie 1999, formular care purta ștampila falsă a băncii și semnătura falsificată a funcționarilor bancari, pe care aceasta a completat-o cu datele nereale dictate de inculpat, chitanță care a fost depusă la U.O. - F.M.F., pentru dovedirea achitării de către partea vătămată a taxei de școlarizare.

Folosind același mod de operare, inculpatul E.J.J.J. l-a mai înșelat pe studentul sudanez cu sumele de 3.350 DOLARI S.U.A. la 4 noiembrie 1999, înmânându-i, de această dată, părții vătămate, o chitanță completată în fals, prin scriere de mână de către soția sa, E.D.L., iar în luna decembrie 2000, cu suma de 3.386 DOLARI S.U.A., ocazie cu care i-a înmânat părții vătămate chitanța valutară falsă din 14 decembrie 2000, falsificată în totalitate prin scanare pe calculator, ambele chitanțe fiind depuse pentru dovedirea plății taxei de școlarizare de către partea vătămată, care nu a avut cunoștință de caracterul fals al acestora.

Audiată fiind în cursul urmăririi penale, partea vătămată R.M.B. a arătat că în anul 1999 a fost anunțată de către secretara F.M.F. Oradea că dacă nu achită taxa de școlarizare în întregime, va fi exmatriculat, partea vătămată achitând doar o parte din aceasta, rămânând o diferență de 1.646 DOLARI S.U.A. (pentru anul de studiu 1998 - 1999). Această sumă a fost achitată de inculpatul E.J.J.J., aspect confirmat de secretara facultății, după ce i-a verificat dosarul, chitanța fiind depusă în numele lui de inculpat, sumă pe care partea vătămată i-a achitat-o după câteva zile inculpatului. Ulterior, inculpatul i-a mai cerut părții vătămate 1.400 DOLARI S.U.A., spunându-i că-i achită el taxa de școlarizare. În luna noiembrie 1999, verificând la secretariat, părții vătămate i s-a confirmat existența chitanței de plată a taxei de școlarizare în cuantum de 3.350 DOLARI S.U.A. În același mod a procedat inculpatul și în decembrie 2000, când i-a dat părții vătămate chitanța reprezentând taxa de școlarizare în sumă de 3.386 DOLARI S.U.A., pe care partea vătămată a depus-o personal la facultate. Nu a cunoscut că inculpatul E.J.J.J. nu a plătit valuta la bancă și că respectivele chitanțe erau false, arătând că a fost somat să plătească până la 1 ianuarie 2002 întreaga sumă pentru a intra în licență.

Chitanțele nr. c din 11 octombrie 1999 pentru o taxă de 1.646 DOLARI S.U.A., nr. e din 4 noiembrie 1999 pentru o taxă de 3.350 DOLARI S.U.A. emise pe numele p. civ. R.M.B., au fost depuse la dosar din evidentele facultății.

Prejudiciul cauzat părții vătămate R.M.B. este în sumă de 8.382 DOLARI S.U.A., sume efectiv remise inculpatului pentru plata taxelor de școlarizare.

La începutul anului școlar 1999 - 2000, partea vătămată M.A.M.T. s-a transferat de la facultatea din Constanța la F.M. din Oradea, iar prin intermediul prietenului său, A.E.M.A.E., l-a cunoscut pe W.A.S.M.

Deoarece în cursul lunii octombrie 1999, partea vătămată se ocupa cu mutarea efectivă, ajutat de A.E.M.A.E., s-a înțeles cu W.A.S.M. să achite acesta din urmă taxa de școlarizare, atât pentru partea vătămată, cât și pentru prietenul său A.E.M.A.E.

În aceste împrejurări, W.A.S.M. a primit de la partea vătămată M.A.M.T. suma de 3.300 DOLARI S.U.A. și de la partea vătămată A.E.M.A.E. suma de 3.386 DOLARI S.U.A., după care, împreună cu inculpatul E.J.J.J., s-a deplasat la locuința părții vătămate A.E.M.A.E., unde cei doi au găsit-o pe concubina acestuia, în persoana inculpatei S.S.I., care a completat chitanțele valutare false nr. f și g pe numele celor două părți vătămate.

Aceste chitanțe false au fost depuse la universitate pentru dovedirea achitării de către cele două părți vătămate a taxelor de școlarizare.

Potrivit declarației părții vătămate M.A.M.T., fiind prieten bun cu A.E., în toamna anului 1999, s-a transferat de la F.M. din Constanta la cea din Oradea unde l-a cunoscut, prin intermediul aceluiași A.E., pe W.A.S.M. în cursul lunii octombrie 1999 a fost nevoit să se deplaseze la Constanța, astfel încât i-a predat suma de 3.300 DOLARI S.U.A. lui W.M. pentru ca acesta din urmă să îi achite taxa de școlarizare, dându-i pe o hârtie datele sale de pe pașaport. Când a revenit, a primit de la acesta chitanța valutară pe care a depus-o la facultate. Partea vătămată a mai arătat că a aflat ulterior, după descoperirea faptelor, că S.I., prietena lui A.E., a completat chitanța respectivă, la cererea inculpatului E.J.J.J. și a lui M.

Potrivit declarației părții vătămate A.E.M.A.E. a primit o ofertă din partea lui M.A.W. care i-a spus că are cunoștințe la bancă și că ar putea plăti suma fără comision, condiții în care i-a dat acestuia suma de 3.400 DOLARI S.U.A. pentru a-i achita taxa de școlarizare. De asemenea, în perioada 20 - 25 octombrie 1999, din câte își amintește i-a dat suma de 3.300 sau 3.400 DOLARI S.U.A. lui M. pentru ca acesta să plătească taxa școlară în numele lui M.A.T. Nu a cunoscut faptul că prietena sa, S.I., a completat chitanțele pe numele său și pe numele lui M.A.M.T. De față când i-a înmânat banii lui M.W. au mai fost inculpatul J.E.M. și partea vătămată M.A.T. În jurul datei de 28 octombrie 1999 a primit din Arabia Saudită suma de 3.400 DOLARI S.U.A. pe când se afla în Constanța. Suma de 3.000 DOLARI S.U.A. din acești bani a trimis-o la Oradea printr-un prieten pe nume B.I.M., iar M. i-a confirmat telefonic ca a primit banii și a "rezolvat" la facultate. A mai arătat că în timp ce era în Constanța, inculpatul E.J. l-a contactat telefonic cerându-i împrumut 700 DOLARI S.U.A., partea vătămată spunându-i să meargă la S.S., căreia între timp îi spusese să-i dea 700 DOLARI S.U.A. din banii lui. Cu acea ocazie, S.S. i-a spus că J.E.M. și M.A.W. au fost la ea să scrie cererea pentru viză și totul este rezolvat. Reîntors în Oradea, partea vătămată a arătat că nu a mai discutat cu S.S. despre plata taxelor de școlarizare, până când au început cercetările, context în care S.S. i-a spus că ea a completat chitanțele întrucât i s-a cerut de către J.E.M. și M.A.W. care i-au spus ce să scrie.

Chitanța nr. f pentru o taxă de 3.300 DOLARI S.U.A. emisă pe numele p. civ. M.A.M.T. și chitanța nr. g pentru o taxă de 3.386 emisă pe numele p. civ. A.E.M.A.E., au fost depuse la dosar din evidențele facultății.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 13 august 2001, scrisul de completare de pe chitanța valutară B.C.R. nr. f/1999 eliberată pe numele M.A.M. prin care se atesta plata sumei de 3.350 DOLARI S.U.A. către U.O., respectiv chitanța valutară B.C.R. nr. g/1999 eliberata pe numele A.E. prin care se atesta plata sumei de 3.437 DOLARI S.U.A. către U.O., a fost executat în întregime de către S.S.

Prejudiciul cauzat părții vătămate M.A.M.T. a fost de 3.300 DOLARI S.U.A., iar prejudiciul cauzat părții vătămate A.E.M.A.E. a fost de 3.386 DOLARI S.U.A.

În toamna anului 1999, inculpatul E.J.J.J. i-a promis părții vătămate A.S.A.A.G. că-i va rezolva obținerea unei semiburse.

Urmare a acestei promisiuni, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 2.000 DOLARI S.U.A. pentru plata taxelor de studiu, având reprezentarea că diferența o va suporta statul, iar după câteva zile inculpatul E.J.J.J. i-a dat chitanța valutară falsă nr. i/1999, pe care partea vătămată a depus-o la universitate, fără să cunoască împrejurarea că aceasta este falsă. Chitanța valutară nr. i/1999 a fost completată în fals de către E.D.L., la cererea inculpatului E.J.J.J.

Având reprezentarea falsă că beneficiază de semibursă, în cursul anului următor, partea vătămată A.S.A.A.G. i-a dat din nou aceluiași inculpat o altă sumă de 2.000 de DOLARI S.U.A., pentru a-i achita taxele școlare, ocazie cu care a primit de la inculpat chitanța valutară falsă din 6 decembrie 2000, falsificată prin scanare pe calculator și imprimantă, pe care ulterior partea vătămată a depus-o la universitate, fără să aibă cunoștință că este falsă.

Chitanța nr. i/1999 pentru o taxă de 3.330 DOLARI S.U.A. și chitanța din 6 decembrie 2000 pentru o taxă de 3.250 DOLARI S.U.A. emise pe numele p.civ. A.S.A.A.G., au fost depuse la dosar din evidentele facultății.

Potrivit declarației părții vătămate A.S.A.A.G., fiind student, în cursul anului 1999 l-a cunoscut pe inculpatul E.J.J.J. care după ce inițial i-a promis că îl poate ajuta să devină bursier, contra unei sume de 5.000 DOLARI S.U.A. și după ce i-a spus că nu a reușit, i-a propus obținerea unei semiburse, în cadrul căreia partea vătămată urma să plătească 2.000 DOLARI S.U.A. pe an, diferența față de taxa de școlarizare urmând a fi suportată de stat. În condițiile în care a fost convins de inculpat de realitatea unei astfel de posibilități (o femei care îl însoțise pe inculpat confirmând o astfel de posibilitate), partea vătămată i-a înmânat inculpatului 2.000 DOLARI S.U.A. pentru plata taxei aferentă anului universitar 1999 - 2000, la 2 - 3 zile primind de la acesta o chitanță care atesta plata unei taxe de școlarizare de 3.330 DOLARI S.U.A., cu privire la care inculpatul l-a asigurat că poate fi depusă la facultate, ceea ce partea vătămată a și făcut, în cadrul facultății secretara acesteia, H.S. asigurând-o că este în regulă. Întrucât nu a avut niciun fel de probleme în anul universitar respectiv, a procedat la fel și în anul următor, remițându-i aceluiași inculpat o altă sumă de 2.000 DOLARI S.U.A., care în câteva zile i-a remis chitanța de plată pe care partea vătămată a depus-o la facultate. Când mai mulți colegi l-au întrebat cum a rezolvat, el le-a spus acestora că a obținut semibursă, discuții pentru care a fost certat de inculpat, ceartă determinată și de solicitarea părții vătămate care a cerut inculpatului să intervină la minister pentru obținerea unei semiburse și pentru N.N. (un amic de-al părții vătămate) și ulterior pentru soția acestuia, H.A.

Săvârșirea faptei de către inculpatul E.J.J.J. rezultă implicit și din răspunsurile inculpatului consemnate în procesul-verbal de confruntare cu partea vătămată A.S.A.A.G., răspunsuri prin care acesta recunoaște că a primit de la partea vătămată, în două rânduri, câte 2.000 DOLARI S.U.A., chiar dacă destinația acestor sume a fost diferită. Potrivit inculpatului prima dată suma ar fi ajuns la W.M. pentru ca acesta să-i obțină o bursă, a doua oară pentru ca fratele părții vătămate să-i rezolve taxa de școlarizare, recunoscând că i-a dat părții vătămate chitanța de plată a taxei, pe care însă ar fi primit-o și el într-un plic.

Inculpatul E.J.J.J. a mai dat o declarație olografă, la data de 13 februarie 2001, în cuprinsul căreia a arătat că W.M. a fost cel care i-a spus că beneficiază de o bursă, întrebându-l dacă nu știe pe cineva interesat de o astfel de bursă, inculpatul E.J.J.J. discutând cu partea vătămată A.S., care a fost de acord. A primit de la acesta 2.000 DOLARI S.U.A., sumă pe care a dat-o mai departe lui W.M., care însă nu i-a rezolvat bursa respectivă, cei doi înțelegându-se în schimb ca suma respectivă să fie folosită pentru plata taxei de școlarizare, astfel încât partea vătămată a primit de la W.M. o chitanță de plată a acesteia.

Partea vătămată a mai arătat că pentru a putea continua facultatea a trebuit să achite din nou taxele de școlarizare la bugetul universității suma de circa 6.800 DOLARI S.U.A., astfel încât s-a constituit parte civilă față de inculpat.

Prejudiciul efectiv cauzat părții vătămate A.S.A.A.G. este de 4.000 DOLARI S.U.A., sumă pe care aceasta a remis-o efectiv inculpatului în cele două rânduri.

În toamna anului 1999, inculpatul E.J.J.J., în discuțiile purtate cu partea vătămată M.T.S.H.O. - cetățean sudanez, a aflat că are probleme financiare, neavând suma necesară pentru plata taxelor de școlarizare pe anul anterior și, în aceste împrejurări, s-a angajat să-i achite el taxa de 1.226 DOLARI S.U.A., urmând ca partea vătămată să-i restituie această sumă.

În aceste împrejurări, inculpatul E.J.J.J. a obținut chitanța valutară falsă pe care a depus-o la universitate, după care a luat legătura cu partea vătămată, căreia i-a spus că a achitat taxa și a predat chitanța la universitate. Ulterior, partea vătămată i-a achitat această sumă inculpatului cu titlu de restituire datorie.

Partea vătămată a solicitat inculpatului un nou împrumut, necesar pentru taxa școlară aferenta anului în curs, iar în luna martie 2000, inculpatul E.J.J.J. i-a dat părții vătămate chitanța valutară falsă nr. l/2000, prin care se atesta în mod neadevărat plata unei suma de 2.160 DOLARI S.U.A., pe care partea vătămată a depus-o la universitate, fără să aibă cunoștință că este falsă. Ulterior i-a plătit inculpatului această sumă cu titlu de restituire împrumut.

Folosind același mod de operare, inculpatul a mai "achitat" de două ori taxe de studii pe numele aceleiași părți vătămate, căreia i-a dat chitanțele valutare false cu nr. m/2000 și nr. n/2000, prima completată în fals de soția inculpatului (E.D.L.), a doua falsificată prin scanare pe calculator, primind ulterior de la partea vătămată sumele în valută.

Chitanța nr. k/1999 pentru o taxă de 1.226 DOLARI S.U.A., nr. l/2000 pentru o taxă de 2.160 DOLARI S.U.A., nr. m/2000 pentru o taxă de 1.226 DOLARI S.U.A., chitanța nr. n/2000 pentru o taxă de 3.386 DOLARI S.U.A. emise pe numele p.civ. M.T.S.H.O. au fost depuse la dosar din evidențele facultății.

Din cuprinsul declarațiilor date de partea vătămată M.T.S.H.O. rezultă că în anul 1999 nu a avut bani pentru plata taxei de școlarizare, fiind amenințat cu exmatricularea, context în care s-a întâlnit în barul facultății cu inculpatul E.J.J.J., căruia i-a povestit situația sa, inculpatul oferindu-se să-i plătească el suma de 1.226 DOLARI S.U.A., pe care să o primească atunci când partea vătămată va primi bani de acasă, ceea ce a și făcut. După câteva zile, inculpatul l-a sunat și i-a spus că a achitat taxa, partea vătămată verificând la facultate, fiindu-i confirmat acest aspect, astfel încât, când a primit bani de acasă, i-a restituit inculpatului datoria. Întrucât a primit de acasă 1.800 DOLARI S.U.A. și trebuia să achite și următoarea taxă, i-a cerut inculpatului ajutorul. În aceste condiții, în luna martie 2000 i-a spus inculpatului că trebuie să mai plătească suma de 2.160 DOLARI S.U.A., acesta fiind de acord să-l împrumute în schimbul unei dobânzi de 100 DOLARI S.U.A. pe lună. La circa 3 zile, inculpatul i-a dat chitanța care consemna plata sumei de 2.160 DOLARI S.U.A., pe care partea vătămată a depus-o la facultate. Ulterior, a restituit inculpatului aceeași sumă fără a-i plăti dobândă. în luna mai 2000, inculpatul i-a dat părții vătămate chitanța de plată a sumei de 2.160 DOLARI S.U.A., pe care partea vătămată a depus-o la facultate, restituind datoria inculpatului după circa 3 luni. În același mod, întâlnindu-se cu inculpatul la data de 25 octombrie 2000, acesta s-a oferit să-i achite taxa de școlarizare, de 3.386 DOLARI S.U.A., urmând ca partea vătămată să-i achite datoria în rate. Fiind de acord, a primit de la inculpat chitanța valutară pe care partea vătămată a depus-o la facultate, ulterior plătind inculpatului datoria. Nu a cunoscut caracterul fals al celor patru chitanțe.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma totală de 8.000 DOLARI S.U.A., deși din cuprinsul declarației sale rezultă că a plătit în total inculpatului suma de 7.998 DOLARI S.U.A., sumă care rezultă și din înscrisurile de la dosar ca fiind cuantumul taxelor de școlarizare care trebuia plătite de partea vătămată.

Fiind în relații de prietenie cu partea vătămată S.H.H.O. și aflând că aceasta trebuie să se deplaseze urgent în Sudan, în toamna anului 1999, inculpatul E.J.J.J. și-a luat angajamentul că va achita taxa de școlarizare în numele acesteia.

Partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 3.338 DOLARI S.U.A. în acest scop. La rândul său, inculpatul i-a cerut soției sale, E.D.L., să completeze cu date false chitanța valutară falsificată anterior ca emanând de la B.C.R. cu nr. o/1999, pe care ulterior a predat-o la facultate, fără să o fi văzut partea vătămată.

Ulterior, în cursul anului 2000, partea vătămată i-a cerut din nou inculpatului E.J.J.J. să-i achite taxa de școlarizare, ocazie cu care i-a predat suma de 3.200 DOLARI S.U.A., sumă pe care, în realitate, inculpatul și-a însușit-o, iar pentru inducerea în eroare a părții vătămate, i-a predat acesteia chitanța valutară falsă cu nr. p/2000, pe care partea vătămată, de bună credință, a depus-o la facultate.

Chitanța nr. o/1999 pentru o taxă de 3.368 DOLARI S.U.A. și chitanța nr. p/2000 pentru o taxă de 3.200 DOLARI S.U.A. emise pe numele p. civ. S.H.H.O., au fost depuse la dosar din evidențele facultății.

Din cuprinsul declarației părții vătămate S.H.H.O. rezultă că după ce s-a transferat de la F.M. din Constanta la cea din Oradea în anul 1998, l-a cunoscut pe inculpatul E.J.J.J. În cursul lunii noiembrie 1999, pregătindu-se să plece în Sudan deoarece mama sa era bolnavă, partea vătămată i-a dat acestuia suma de 3.368 DOLARI S.U.A. pentru a-i plăti taxa de școlarizare. Când s-a întors, în cursul lunii februarie 2000, s-a interesat la facultate dacă taxa este plătită, fiindu-i confirmat acest aspect și că mai are un rest de plată de 20 DOLARI S.U.A., pe care partea vătămată i-a achitat. Ulterior, în octombrie 2000, l-a rugat din nou pe inculpat să-i achite taxa de școlarizare, remițându-i în acest scop suma de 3.200 DOLARI S.U.A., spunându-i că dacă va mai trebui să-i dea o diferență, o să-i dea inculpatului ulterior. De această dată, inculpatul i-a predat părții vătămate chitanța valutară pe care aceasta a depus-o la facultate, eliberându-i-se adeverință pentru a participa la examene. Ulterior, în anul 2001, după ce a aflat că la facultate este un afiș prin care era anunțat să se prezinte la decanat, s-a deplasat la decan, unde a aflat că cele două chitanțe sunt false și că trebuie să mai achite încă o dată taxele de școlarizare, ceea ce partea vătămată a și făcut. Menționează că cea de-a doua chitanță era realizată pe calculator și jos avea trecute cu pix seriile de dolari

Potrivit înscrisurilor aflate dosarul de urmărire penală, paguba cauzată inițial U.O., în sumă de 6.568 DOLARI S.U.A., a fost recuperată, prin plata sumei de către partea vătămată, plată necesară pentru continuarea studiilor, plată efectuată în patru tranșe, în perioada 29 ianuarie 2001 - 29 decembrie 2001.

Partea vătămată S.H.H.O. s-a constituit parte civilă cu suma de 6.737 DOLARI S.U.A., deși din cuprinsul declarației sale rezultă că a dat inculpatului suma totală de 6.568 DOLARI S.U.A., sumă care rezultă și din înscrisurile de la dosar ca fiind cuantumul taxelor de școlarizare care au fost în final plătite de partea vătămată.

În vara anului 1999, inculpatul E.J.J.J., fiind prieten și conațional (palestinieni) cu partea vătămată E.E.D.A.I.Z., i-a propus să-i plătească el taxa de școlarizare pentru anul universitar 1999 - 2000, în schimbul valutei familia părții vătămate din Palestina urmând să-i confecționeze mobilă.

Pentru a induce în eroare partea vătămată, în cursul lunii februarie 2000, inculpatul E.J.J.J. i-a dat soției sale, E.D.L., un formular fals de chitanță valutară, nr. r/2000, pe care inculpata l-a completat cu datele false dictate de inculpat, după care inculpatul a predat-o părții vătămate, care la rândul ei a depus-o la facultate, fără a cunoaște caracterul ei fals.

Chitanța nr. r/2000 pentru o taxă de 2.326 DOLARI S.U.A. emisă pe numele părții vătămate E.E.D.A.J.Z. a fost depusă la dosar din evidențele facultății.

Din cuprinsul declarației părții vătămate E.E.D.A.I.Z. rezultă că în anul 1999 s-a transferat de la F.M. din Iași la cea din Oradea, cunoscându-l și împrietenindu-se cu inculpatul E.J.J.J., care, după ce s-a căsătorit cu numita M.D., i-a spus că înainte de a pleca cu aceasta în Palestina ar dori să cumpere mobilă (aflând că tatăl părții vătămate fabrică și vinde mobilă în Palestina). În luna iunie au plecat împreună în Palestina, inculpatul negociind cu tatăl părții vătămate prețul mobilei, înțelegându-se ca în schimbul acesteia inculpatul să-i plătească taxa de școlarizare de 2.326 DOLARI S.U.A., restul până la 3.000 DOLARI S.U.A. urmând a-i da părții vătămate numerar. Ulterior, s-a întâlnit cu inculpatul care i-a dat chitanța de plată a taxei, în cuantum de 2.326 DOLARI S.U.A., chitanță care purta antetul B.C.R., ștampila B.C.R. și avea scrisă seria bancnotelor, pe care partea vătămată a depus-o la facultate, primind și o adeverință care atesta plata taxei, adeverință pe care trebuia să i-o remită tatălui său. în luna martie 2001 a aflat că figurează pe o listă cu studenții care nu au achitat taxa școlară. Arată că nu a cunoscut caracterul fals al respectivei chitanțe.

Potrivit înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală, partea vătămată a achitat în două tranșe, în perioada 23 mai 2001 - 5 octombrie 2001 către facultate taxa de studii, în cuantum de 2.300 DOLARI S.U.A., rămânând un rest de plată de 26 DOLARI S.U.A.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă față de inculpat cu suma de 2.350 DOLARI S.U.A., deși din cuprinsul declarației sale rezultă că a dat inculpatului suma totală de 2.326 DOLARI S.U.A., sumă care rezultă și din înscrisurile de la dosar ca fiind cuantumul taxelor de școlarizare, plătită parțial de partea vătămată ulterior.

În luna noiembrie 2000, partea vătămată M.A.E.R.T.E.G., neavând bani să-și achite taxa de școlarizare, prin intermediul lui R.B., a împrumutat de la inculpatul E.J.J.J. 900 DOLARI S.U.A., pentru ca împreună cu o altă sumă de 900 DOLARI S.U.A., de care partea vătămată dispunea, să achite jumătate din taxă, respectiv suma de 1.800 DOLARI S.U.A.

Inculpatul E.J.J.J. s-a oferit să-i împrumute această sumă și să plătească el personal taxa, astfel că partea vătămată i-a dat inculpatului 900 DOLARI S.U.A., pe care inculpatul și-a însușit-o, în ziua următoare înmânând părții vătămate chitanța valutară falsă cu nr. s/2000, realizată prin scanare pe calculator, prezentându-i în mod mincinos faptul că ar fi achitat întreaga sumă.

Chitanța falsă nr. s/2000 pentru o taxă de 1.800 DOLARI S.U.A. emisă pe numele p. civ. M.A.E.R.T.E.G. a fost depusă la dosar din evidențele facultății.

Martora O.M.A., administrator client la B.C.R. în perioada respectivă, a arătat, în legătură cu această chitanță, că nu a fost eliberată de B.C.R. Oradea, ștampila aplicată fiind diferită de cea a B.C.R., semnătură nu-i aparține, numărul chitanței nu este real, suma menționată nu a fost depusă la unitatea bancară, există unele greșeli (noiembrie în loc de noiembrie), la suma de 1.818 DOLARI S.U.A. lipsește indicarea ei în litere, iar cursul valutar înscris în chitanță nu corespunde cu cel care a fost valabil la data respectivă.

Din cuprinsul declarației părții vătămate M.A.E.R.T.E.G. rezultă că, fiind student la F.M. din Oradea și având nevoie de bani să-și plătească taxa școlară aferentă anului universitar 2000 - 2001 a aflat, în cursul lunii noiembrie 2000, de la un coleg de-al său, R.B., că inculpatul E.J.J.J. împrumută bani, solicitându-i acestuia 900 DOLARI S.U.A. Inculpatul a fost de acord, dar i-a spus să-i dea lui ceilalți 900 DOLARI S.U.A., pentru a achita el taxa de școlarizare, partea vătămată remițându-i inculpatului această sumă, de față fiind la discuții și R.B., care a văzut când i-a dat inculpatului cei 900 DOLARI S.U.A. În ziua următoare, a primit de la inculpat chitanța valutară, pe care partea vătămată a depus-o la secretariat, iar după circa 2 săptămâni a restituit inculpatului împrumutul.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă față de inculpat cu suma de 1.800 DOLARI S.U.A., cu toate că din cuprinsul declarației sale rezultă că prejudiciul efectiv ce i s-a cauzat este de 900 DOLARI S.U.A., sumă remisă efectiv inculpatului E.J.J.J. și însușită de acesta.

În vara anului 2000, partea vătămată F.D., aflând din anturajul studențesc că inculpatul E.J.J.J. poate să rezolve plata taxelor de studiu fără comision la B.C.R. și cunoscând faptul că A.E.M.A.E. este prieten cu inculpatul, i-a cerut să discute cu acesta din urmă ca să-l ajute, după care intermediarul le-a făcut cunoștință.

În aceste condiții, partea vătămată F.D. i-a dat inculpatului E.J.J.J., prin intermediul lui A.E.M.A.E., suma de 720 DOLARI S.U.A., ca să-i plătească o taxă restantă din anul anterior, iar după câteva zile inculpatul i-a înmânat părții vătămate chitanța valutară falsă nr. ș/2000, realizată prin scanare pe calculator. Partea vătămată, neavând cunoștință de conținutul fals al acesteia, a predat-o la universitate.

Folosind același mod de inducere în eroare, partea vătămată F.D. i-a dat inculpatului E.J.J.J., tot prin intermediul lui A.E.M.A.E., suma de 2.400 DOLARI S.U.A., ca parte din taxa de studii pentru anul universitar următor, de data aceasta inculpatul dându-i chitanța valutară falsă nr. t/2000, realizată tot prins scanare pe calculator. La fel, partea vătămată, neavând cunoștință de conținutul fals al acesteia, a predat-o la universitate.

Chitanțele nr. ș/2000 pentru o taxă de 720 DOLARI S.U.A. și nr. t/2000 pentru o taxă de 2.400 DOLARI S.U.A. emise pe numele p. civ. F.D., au fost depuse la dosar din evidențele facultății.

Din cuprinsul declarației părții vătămate F.D. rezultă că, fiind în relații de prietenie cu A.E.M.A.E., acesta i-a spus că are cunoștințe care rezolvă chitanța valutară pentru plata taxelor școlare fără comisionul băncii. Dorind și partea vătămată acest lucru, A.E. i-a spus că va discuta cu respectiva persoană. După câteva zile, A.E. i-a spus că respectiva persoană este de acord, condiții în care partea vătămată i-a înmânat acestuia 720 DOLARI S.U.A., cât mai avea de plată pentru anul 1999/2000, la câteva zile partea vătămată primind chitanța cu respectiva sumă, realizată pe calculator de inculpatul E.J.J.J., palestinian, student în anul VI, pe care tot partea vătămată a depus-o la facultate, unde i s-a spus că este în regulă. În toamna anului 2000 a procedat la fel, dându-i lui A.E. suma de 2.400 DOLARI S.U.A. și primind de la inculpatul E.J.J.J. chitanța valutară pe care a depus-o la facultate. Arată că deși nu a vorbit niciodată cu inculpatul să-i achite el taxele, din moment ce acesta i-a remis chitanțele, a înțeles că la acest inculpat au ajuns sumele pe care el le dăduse lui A.E. și că același inculpat era persoana care trebuia să-i rezolve plata.

Pentru a-și putea continua studiile, partea vătămată F.D. a achitat personal facultății taxele de studiu la data de 12 aprilie 2001, potrivit înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală.

Partea vătămată F.D. s-a constituit parte civilă față de inculpat cu suma de 3.120 DOLARI S.U.A., sumă care rezultă din declarația acesteia că a fost plătită efectiv inculpatului prin intermediul lui A.E., sumă care rezultă și din înscrisurile de la dosar ca fiind cuantumul taxelor de școlarizare, plătite ulterior de partea vătămată.

În toamna anului 1999, partea vătămată H.A., fiind ocupat cu transferul său de la Universitatea din București la Universitatea din Oradea, i-a dat lui A.E.M.A.E. suma de 4.466 DOLARI S.U.A., pentru ca acesta să-i achite taxa de școlarizare, precum și taxa pentru susținerea examenelor de diferență.

La rândul său, A.E. a apelat la inculpatul E.J.J.J. care a depus la facultate două chitanțe nr. ț/1999 și nr. o/1999, falsificate de condamnata E.D.L. (conform raportului de constatare tehnico-științifică grafică), la cererea soțului ei, inculpatul E.J.J.

Chitanțele nr. ț/1999 pentru o taxă de 3.300 DOLARI S.U.A. și nr. o/1999 pentru o taxă de 1.166 DOLARI S.U.A. emise pe numele p. civ. H.A., au fost depuse la dosar din evidențele facultății.

Din cuprinsul declarației părții vătămate H.A., rezultă că în anul 1998 - 1999 s-a transferat de la F.M. din București la cea din Oradea, ocazie cu care l-a cunoscut pe A.E., student și el în Oradea. Având unele probleme cu transferul, A.E. și-a oferit ajutorul, astfel încât i-a remis acestuia suma de 4.466 DOLARI S.U.A. pentru a-i fi achitate taxele școlare. În noiembrie 1999, s-a reîntâlnit cu A.E., care i-a spus că a rezolvat problema transferului și că poate să verifice dosarul la facultate, aspect confirmat la secretariatul facultății care i-a spus că e în ordine. Arată că cele două chitanțe în valoare totală de 4.466 DOLARI S.U.A. erau în dosarul său, însă nu știe cine le-a pus acolo, aflând abia ulterior că sunt false.

În cuprinsul procesului-verbal de confruntare dintre H.A. și A.E., acesta din urmă, deși a confirmat că se cunoaște cu partea vătămată, a negat că ar fi primit de la aceasta suma de 4.466 DOLARI S.U.A.

Partea vătămată H.A. a achitat ulterior taxele de școlarizare în cuantum de 4.466 DOLARI S.U.A., în patru tranșe, în perioada 7 februarie 2001 - 21 septembrie 2001, potrivit înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală, însă nu a mai putut fi audiată, astfel încât nu s-a constituit partea civilă în cauză, ceea ce impune confiscarea aceleiași sume de la inculpat.

În luna martie 2000, datorită faptului că se afla în relații de prietenie cu inculpatul E.J.J.J. și aflându-se la Constanța, partea vătămată A.Y. l-a rugat telefonic pe inculpat să-i plătească taxa de școlarizare, fapt acceptat de către acesta, cu condiția ca partea vătămată să-i plătească la suma împrumută dobândă de 10%.

La întoarcerea părții vătămate în Oradea, inculpatul i-a predat chitanța valutară falsă nr. u/2000 în cuantum de 2.160 DOLARI S.U.A., pe care partea vătămată a depus-o la facultate, fără să aibă cunoștință de caracterul fals al acesteia.

În toamna anului 2000, aceeași parte vătămată, neavând valuta necesară pentru plata taxelor de studiu, a convenit cu inculpatul E.J.J.J. să achite acesta taxa de studiu, urmând ca partea vătămată să-i restituie împrumutul cu o dobândă de 10%, condiții în care inculpatul E.J.J.J. a mai obținut alte două chitanțe valutare false, nr. v și x, ambele datate 5 octombrie 2000, în cuantum de 1.800 respectiv 866 DOLARI S.U.A., falsificate prin scanare pe calculator, pe care le-a depus la secretariatul facultății.

Având convingerea că inculpatul a achitat într-adevăr taxele de școlarizare, partea vătămată, de bună-credință, i-a plătit inculpatului E.J.J.J. întreaga datorie.

Chitanțele nr. u/2000 pentru o taxă de 2.160 DOLARI S.U.A., nr. v/2000 pentru o taxă de 1.800 DOLARI S.U.A. și nr. x/2000 pentru o taxă de 866 DOLARI S.U.A., emise pe numele p.civ. A.Y., au fost depuse la dosar din evidențele facultății.

Din cuprinsul declarației părții vătămate H.A., rezultă că la circa o lună de la data la care s-a transferat de la F.M. din Constanța la cea din Oradea, în anul 1998, l-a cunoscut pe inculpatul E.J.J.J., cu care s-a împrietenit, acesta din urmă fiind student și el la medicină generală. Din discuțiile purtate, inculpatul s-a oferit să-l împrumute cu banii necesari achitării taxelor de școlarizare, cu o dobândă de 10%. Ulterior, plecând în Constanța, i-a cerut inculpatului telefonic să-i achite taxa, inculpatul dându-i părții vătămate, la întoarcerea sa în Oradea, chitanța de plată în valoare de 2.160 DOLARI S.U.A., pe care partea vătămată a depus-o la universitate în martie 2000. În octombrie 2000, neavând bani pentru achitarea taxei de școlarizare aferentă anului universitar 2000/2001, inculpatul a fost de acord să-i împrumute sumele necesare, cu aceeași dobândă, fiind depuse de inculpat la facultate alte două chitanțe. A arătat că a apelat la inculpat, pentru că pleca foarte des la Constanța, partea vătămată intenționând să se transfere înapoi la facultatea din Constanța. Pentru prima chitanță a restituit inculpatului atât suma cât și dobânda cerută, primind de la inculpat în total trei chitanțe, de 2.160, 1.800 și 866 DOLARI S.U.A.

Partea vătămată A.Y. s-a constituit parte civilă cu suma de 4.826 DOLARI S.U.A., sumă care rezultă și din declarația sa ca fiind plătită efectiv inculpatului, partea vătămată achitând ulterior taxele de școlarizare în cuantum de 4.820 DOLARI S.U.A., în patru tranșe, în perioada 8 martie 2001 - 20 noiembrie 2001, potrivit înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală.

Prin intermediul lui A.S.A.A.G., partea vătămată N.N. l-a cunoscut pe inculpatul E.J.J.J., acesta din urmă obligându-se să-l ajute la obținerea unei semiburse pentru el și logodnica sa, A.H. În aceste condiții, N.N. i-a dat inculpatului suma de 4.400 DOLARI S.U.A., pentru a achita taxele școlare.

Inculpatul i-a indus în eroare și pe aceștia cu chitanțele valutare false nr. y, z și aa, toate datate 7 decembrie 2000.

Chitanțele valutare nr. y pentru o taxă de 3.350 DOLARI S.U.A., nr. z pentru o taxă de 3.300 DOLARI S.U.A. și nr. aa pentru o taxă de 866 DOLARI S.U.A., toate datate în 7 decembrie 2000, emise pe numele p. civ. N.N. și A.H., au fost depuse la dosar din evidențele facultății.

Din cuprinsul declarației părții vătămate A.H., rezultă că logodnicul ei, N.N., s-a ocupat de problema obținerii burselor, scop pentru care acesta i-a dat numitului A.S. suma totală de 4.400 DOLARI S.U.A. și după ce acesta s-a ocupat de respectiva problemă, cei doi au depus actele la facultate unde li s-a spus că este în regulă, A.S. asigurându-i pe cei doi de caracterul legal al demersului lor. Abia ulterior au aflat că respectivele acte sunt false.

La rândul său, partea vătămată N.N., a arătat că l-a cunoscut pe A.S. care i-a propus ca în schimbul sumei de 4.400 DOLARI S.U.A., să-i rezolve lui și logodnicei lui o semibursă pentru un an, spunându-i că și el beneficiază de o astfel de bursă, fără să-i ofere alte detalii, partea vătămată N.N. având încredere în el în condițiile în care A.S. era un bun amic cu un alt prieten de-al părții vătămate (M.I.). Partea vătămată N.N., fiind de acord, i-a dat lui A.S. la data de 7 decembrie 2000, 2.400 DOLARI S.U.A., iar a doua zi alte 2.000 DOLARI S.U.A., de față fiind și prietenul lor comun, M.I. În zilele următoare, A.S. i-a dat o chitanță în valoare de 3.300 DOLARI S.U.A. pe numele său, o alta de 866 DOLARI S.U.A. tot pe numele lui și o alta de 3.350 DOLARI S.U.A. pe numele prietenei sale, N.N. observând diferența dintre sumele date efectiv și cele trecute pe chitanțe, aspect în legătură cu care A.S. i-a dat asigurări că le poate duce la facultate, ceea ce N.N. a și făcut. De altfel, partea vătămată N.N. a arătat că a avut convingerea că acea diferență reprezintă tocmai semibursa obținută. Ulterior, în cursul lunii martie 2000, aflându-se la facultate, secretara le-a spus că cele trei chitanțe sunt false.

În cuprinsul procesului-verbal de confruntare dintre N.N. și A.S., acesta din urmă confirmă în parte situația de fapt expusă de N.N., însă precizează că nu i-a promis că el personal va rezolva semibursa, ci că și el e beneficiarul unei astfel de semiburse rezolvată de o altă persoană, respectiv inculpatul E.J.J.J., cu care a și vorbit ulterior în acest sens, inculpatul fiind cel care a promis că le rezolvă la minister semibursa celor doi. A mai arătat că i-a și dus pe cei doi la locuința inculpatului E.J.J.J., pentru a-i pune în legătură (de față a fost atunci și R.M.), ulterior inculpatul rezolvându-le semibursa, fiind depuse chitanțele la facultate.

Situația de fapt expusă de A.S. este confirmată și de martorul M.I. (prietenul comun al celor doi, N.N. și A.S.), acesta arătând că, în anul 2000 din câte reține, se afla la M.N. cu N.N., R. și A.S., acesta din urmă spunându-le că o cunoștință i-a rezolvat o semibursa, astfel încât a plătit numai jumătate din taxa de școlarizare. Fiind interesat, N.N. i-a cerut lui A.S. să vorbească și pentru el și logodnica lui pentru o astfel de semibursa. La câteva zile, martorul M.I. a arătat că a asistat la discuția în cadrul căreia A.S. i-a spus lui N.N. că a vorbit cu acea persoană care este de acord, dar și la momentul la care N.N. i-a dat lui A.S. 2.400 DOLARI S.U.A. în acest scop. Ulterior a aflat că partea vătămată a depus la facultate chitanța de plată a taxei de școlarizare, dar martorul nu știe de la cine a primit-o, din câte a înțeles, cineva de la bancă rezolva plata taxelor fără comision, arătând însă că nu l-a cunoscut pe inculpatul E.J.J.J.

Părțile vătămate N.N. și A.H. s-au constituit părți civile cu suma de 4.400 DOLARI S.U.A., sumă remisă efectiv inculpatului prin intermediul lui A.S., potrivit declarațiilor părților vătămate care se coroborează cu cele ale lui A.S. și M.I. De altfel partea vătămată A.H. a achitat integral universității taxele de școlarizare, iar partea vătămată N.N. suma de 3.532 DOLARI S.U.A., în perioada aprilie - mai 2001, potrivit înscrisurilor și evidențelor universității aflate în dosarul de urmărire penală.

Folosind același mod de operare, inculpatul E.J.J. a mai depus la facultate pentru studentul F.G. chitanța falsă nr. ș/2000 pentru suma de 2.366 DOLARI S.U.A., sumă pe care în realitate și-a însușit-o, această parte vătămată nemaifinalizându-și studiile.

Chitanța a fost falsificată de E.J.J., având același număr fals, cu cel de pe chitanța părții vătămate F.D., căruia inculpatul E.J.J.J. i-a înmânat două astfel de chitanțe valutare false, ambele realizate prin scanare pe calculator, depuse de F.D. la universitate, fără să aibă cunoștință de conținutul fals al acestora.

Chitanța falsă nr. ș/2000 pentru o taxă de 2.366 DOLARI S.U.A. emisă pe numele F.G., a fost ridicată din dosarul studentului grec în luna iunie 2000, cu ocazia cercetărilor efectuate, fiind depusă la dosarul cauzei.

Întrucât partea vătămată F.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză în legătură cu suma de 2.366 DOLARI S.U.A., se impune confiscarea de la inculpatul E.J.J. a echivalentului în RON (la data plății) a acestei sume.

În legătură cu faptele expuse anterior, inculpatul E.J.J.J. a dat o declarație olografă, la data de 13 februarie 2001, după care, la circa o săptămână de la data la care a dat această declarație, a părăsit România prin P.C.T.A.O.B., ulterior, nemaiputând fi audiat în cauză, deși în rejudecare, instanța a dispus efectuarea unei comisii rogatorii internaționale de către autoritățile judiciare suedeze competente având un astfel de obiect, comisie rogatorie care nu a mai putut fi dusă la îndeplinire întrucât inculpatul E.J.J.J. și-a schimbat adresa cunoscută din Suedia, mutându-se cu familia la o adresă necunoscută.

Faptele reținute de instanță în sarcina inculpatului M.M.S.:

1. Folosind un mod de operare identic cu cel al inculpatului E.J.J.J., în cursul lunii octombrie 1999, inculpatul M.M.S. i-a indus în eroare pe partea vătămată A.R.A.A. - cetățean egiptean, spunându-i că are cunoștințe printre funcționarii B.C.R. și poate rezolva plata taxelor de studii fără perceperea unui comision bancar, obligându-se să-l ajute. Partea vătămată, fiind de acord, i-a dat inculpatului suma de 3.300 DOLARI S.U.A., inculpatul obligându-se să depună el personal chitanța la universitate.

Inculpatul M.M.S. a apelat la H.S.S. care a completat în fals chitanța falsă din 14 octombrie 1999, cu datele dictate de către inculpat, care ulterior a depus-o la universitate, după care a anunțat partea vătămată că totul este în regulă și, în consecință, partea poate să solicite eliberarea adeverinței pentru viză de ședere.

Chitanța falsă din 14 octombrie 1999 pentru o taxă de 3.386 DOLARI S.U.A. emisă pe numele p. civ. A.R.A.A., a fost depusă la dosarul cauzei din evidențele facultății.

Procedând în același mod, inculpatul M.M.S. a mai indus în eroare aceeași partea vătămată A.R.A.A. în cursul lunii octombrie 2000, când a primit de la aceasta o sumă de 3.300 DOLARI S.U.A., pe care și-a însușit-o, după ce i-a dat părții vătămate o chitanță falsificată prin scanare pe calculator, pe care partea vătămată a prezentat-o la universitate, fără să aibă cunoștință de caracterul fals al înscrisului.

În legătură cu aceste două fapte, partea vătămată A.R.A.A., audiată în cursul urmăririi penale, a arătat că după ce în anul 1998 s-a transferat de la Craiova la Oradea, inculpatul M.M.S. i-a spus că are pe cineva la B.C.R. Oradea, care ar putea să-l ajute să nu mai plătească acel comision pentru taxele școlare, adică în loc de 3.386 DOLARI S.U.A., 3.300 DOLARI S.U.A. Fiind de acord, i-a dat acestuia inițial 3.300 DOLARI S.U.A. și pașaportul, inculpatul spunându-i că a predat personal chitanța la facultate, aspect confirmat și de personalul facultății (H.S.S.), care i-a spus că totul este în regulă. Ulterior, în anul 2000, i-a mai dat inculpatului M.M.S. alți 3.300 DOLARI S.U.A., inculpatul aducându-i chitanța de achitare a taxelor și pașaportul. Fără să fi constatat vreo neregulă, partea vătămată a depus la facultate respectiva chitanță pe care le-a depus partea vătămată la facultate.

Partea vătămată A.R.A.A. a achitat integral taxele de școlarizare, în cuantum de 6.686 DOLARI S.U.A., în trei tranșe, în perioada 29 martie 2001 - 24 octombrie 2001, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse în dosarul de urmărire penală. În cursul urmăririi penale, partea vătămată s-a constituit parte civilă.

În cursul lunii ianuarie 2000, inculpatul M.M.S. i-a spus părții vătămate C.R.A.H. că are cunoștințe la B.C.R., care încasează taxe de școlarizare de la studenții străini fără comision bancar și că o să-l ajute și pe el să beneficieze de această facilitate.

În aceste împrejurări, partea vătămată i-a dat acestui inculpat suma de 2.026 DOLARI S.U.A., pe care inculpatul și-a însușit-o, dându-i părții vătămate chitanța valutară falsă nr. ad/2000.

Folosind același mod de operare, inculpatul M.M.S., în cursul lunii mai 2000, a indus din nou în eroare aceeași parte vătămată, primind de la aceasta suma de 1.226 DOLARI S.U.A., pe care și-a însușit-o, dându-i acesteia chitanța valutară falsă nr. ae/2000.

Ambele chitanțe au fost completate de către inculpata E.L.D.

În baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul M.M.S., în cursul lunii octombrie 2000, a mai primit de la partea vătămată suma de 3.250 DOLARI S.U.A., în schimbul căreia i-a dat acestuia chitanța valutară falsă prin scanare pe calculator cu nr. af/2000, chitanță identică cu cele folosite de inculpatul E.J.J.J. la inducerea în eroare a celorlalte părți vătămate.

Chitanțele nr. ad/2000 pentru o taxă de 2.026 DOLARI S.U.A., nr. ae/2000 pentru o taxă de 1.226 DOLARI S.U.A. și chitanța nr. af/2000 pentru o taxă de 3.250 DOLARI S.U.A. emise pe numele p. civ. C.R.A.H., au fost depuse la doar din evidentele facultății.

Din cuprinsul declarației părții vătămate C.R.A.H., rezultă că a ajuns să se împrietenească cu inculpatul M.M.S., ambii fiind studenți la medicină. Inculpatul i-a spus la un moment dat că vrea să îl ajute să nu mai plătească acel comision bancar la B.C.R. pentru plata taxei de școlarizare, insistând în acest sens și spunându-i că știe o persoană cu funcție importantă în cadrul băncii. în aceste condiții, la sfârșitul anului 1999 i-a dat inculpatului M.M.S. circa 1.500 DOLARI S.U.A. din totalul taxei anuale de 3.300 DOLARI S.U.A., inculpatul angajându-se să se ocupe de tot, ceea ce a și făcut, partea vătămată verificând la facultate achitarea taxei, fiindu-i confirmat acest aspect, el însuși văzând respectiva chitanță și fiindu-i eliberată adeverința de la facultate. A doua tranșă, de 800 DOLARI S.U.A., a plătit-o partea vătămată singur, apreciind că este prea mic acel comision, inculpatul M.M.S. spunându-i că ar fi trebuit să apeleze la el ca să-l ajute. A treia tranșă aferentă anului universitar 1999 - 2000 a plătit-o tot prin intermediul inculpatului M.M.S., căruia i-a dat circa 2.000 DOLARI S.U.A., inculpatul ocupându-se de tot. Partea vătămată a spus că nu a bănuit nimic în neregulă, cu atât mai mult cu cât inculpatul i-a cerut să nu mai spună la nimeni, ca să nu-i ceară și alți studenți ajutorul. A plătit în trei rânduri taxa de școlarizare prin intermediul lui M.M.S. și de fiecare dată acesta i spunea că a plătit și că a depus chitanța la facultate. Abia ulterior, în cursul anului 2001 a văzut la facultate o listă cu 20 studenți de la care nu erau intrați banii în cont și după o discuție cu decanul facultății, a înțeles că acele chitanțe depuse în numele lui erau false și că alți doi studenți se aflau în aceeași situație, fiind înșelați de inculpatul M.M.S.

Aceeași situație de fapt a fost expusă de partea vătămată C.R.A.H. și în procesul-verbal de confruntare cu inculpatul M.M.S., confruntare în cadrul căreia deși inculpatul a recunoscut relația de prietenie dintre ei, a negat că ar fi primit în cele trei rânduri sume de bani pentru achitarea taxelor de școlarizare pentru partea vătămată și că ar fi depus la facultate chitanțele de plată a acestor taxe.

Conform înscrisurilor depuse în dosarul de urmărire penală, rezultă că partea vătămată a achitat integral taxele de școlarizare, în cuantum de 6.502, la data de 25 septembrie 2001.

Partea vătămată C.R.A.H. a arătat însă că în total a dat inculpatului 6.520 DOLARI S.U.A. pentru plata taxelor de școlarizare, astfel încât se constituie parte civilă.

În luna februarie 2000, folosind același mod de operare, inculpatul M.M.S. a indus în eroare pe partea vătămată M.A.R.H. care i-a remis inculpatului în două rânduri (februarie și octombrie 2000) sumele de bani necesare achitării taxelor de școlarizare, în cuantum total de 5.606 DOLARI S.U.A., fără reținerea comisionului bancar. Astfel, după încasarea primei sume de bani, inculpatul a predat direct la facultate chitanța valutară falsă nr. ag/2000 cu suma de 2.306 DOLARI S.U.A., completată de E.D.L.

În luna octombrie 2000, în cel de-al doilea rând, inculpatul M.M.S. după ce a primit de la aceeași parte vătămată sumele de bani necesare achitării taxelor de studiu pentru anul universitar 2000 - 2001, a depus direct la facultate chitanța valutară nr. ah/2000 în valoare de 3.300 DOLARI S.U.A., falsificată prin scanare pe calculator și imprimantă.

Chitanța nr. ag/2000 pentru o taxă de 2.306 DOLARI S.U.A. și nr. ah/2000 pentru o taxă de 3.300 DOLARI S.U.A. emise pe numele p. civ. M.A.R.H., au fost depuse la dosar din evidențele facultății.

Din cuprinsul declarației părții vătămate M.A.R.H., rezultă că, fiind student la medicină în Oradea, la începutul anului 2000 l-a cunoscut pe inculpatul M.M.S. Acesta i-a propus în cursul lunii februarie 2000 să-i plătească taxa școlară aferentă semestrelor 2 și 3, spunându-i că are cunoștințe la bancă și astfel nu va plăti comisionul bancar, la insistențele inculpatului și ținând cont că partea vătămată trebuia să plece la București, a fost de acord și i-a dat inculpatului 2.450 DOLARI S.U.A. (în completarea din data de 18 octombrie 2001 arătând că este vorba de 2.330 DOLARI S.U.A.) și legitimația sa. Când a revenit din București, a verificat personal la registratura facultății dacă inculpatul i-a achitat taxa, fiindu-i confirmat acest lucru și primind adeverința necesară prelungirii vizei de ședere. În același mod a procedat și în octombrie 2000 când i-a dat inculpatului suma de 3.350 DOLARI S.U.A. (în completarea din data de 18 octombrie 2001 arătând că este vorba de 3.333 DOLARI S.U.A.) pentru a-i achita în întregime taxa de școlarizare.

Aceeași situație de fapt a fost expusă de partea vătămată și în procesul-verbal de confruntare cu inculpatul M.M.S., confruntare în cadrul căreia deși inculpatul a recunoscut relația de amiciție dintre ei, a negat că ar fi primit bani pentru achitarea taxelor de școlarizare pentru partea vătămată și că ar fi depus la facultate chitanțele de plată a acestor taxe.

Din cuprinsul probelor administrate în cauză nu rezultă ca inculpatul E.J.J.J. să fi fost implicat în săvârșirea acestora acte materiale privitoare la partea vătămată M.A.R.H.

Partea vătămată a fost nevoită să achite încă o dată taxele de școlarizare, în cuantum de 5.606 DOLARI S.U.A., ceea ce a și făcut, la data de 2 octombrie 2001, potrivit dispoziției de transfer și înscrisurilor existente în dosarul de urmărire penală.

În aceste condiții, partea vătămată M.A.R.H. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 5.663 DOLARI S.U.A. Cu toate acestea, coroborând declarațiile succesive ale părții vătămate, în care indică sume diferite, cu celelalte înscrisuri existente la dosar din care rezultă că taxa de școlarizare achitată ulterior este în cuantum de 5.606 DOLARI S.U.A., rezultă că prejudiciul efectiv cauzat acesteia este de 5.606 DOLARI S.U.A.

Procedând în același mod, în cursul lunii octombrie 2000, inculpatul M.M.S. a indus în eroare și pe partea vătămată Z.A.B. cu suma de 3.300 DOLARI S.U.A., chitanța valutară cu nr. ai/2000, fiind falsificată prin scanare pe calculator și imprimantă și depusă la facultate de inculpat.

Chitanța nr. ai/2000 pentru o taxă de 3.300 DOLARI S.U.A. emisă pe numele părții vătămate Z.A.B., a fost depusă la dosarul cauzei din evidențele facultății.

Din cuprinsul declarației părții vătămate Z.A.B., rezultă că fiind student la medicină, l-a cunoscut pe inculpatul M.M.S. În octombrie 2000, când intenționa să achite prin B.C.R. taxa de școlarizare, inculpatul i-a spus că îl poate ajuta să achite acea taxă fără a mai plăti comisionul bancar, spunându-i că are cunoștințe la bancă. Partea vătămată a fost de acord și i-a dat inculpatului 3.400 DOLARI S.U.A. A doua zi inculpatul i-a spus că a achitat taxa de studiu așa cum s-au înțeles. Partea vătămată a verificat personal la facultate acest lucru, acolo spunându-i-se că mai are de plătit o diferență de 100 DOLARI S.U.A. Nu a știut că acea chitanță depusă de inculpatul M.M.S. este falsă.

Și-a asumat obligația de a plăti taxa de școlarizare la universitate, ceea ce a și făcut ulterior, potrivit adresei F.M.F. acesta susținând examenul de licență în septembrie 2001, pe care l-a promovat, nemaifiind în evidențele facultății. Plata, la data de 19 aprilie 2001, a taxei de școlarizare în cuantum de 3.300 DOLARI S.U.A., este confirmată și de înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală.

După finalizarea studiilor, partea vătămată a părăsit România, nemaiputând fi audiată, astfel încât nici nu s-a mai constituit parte civilă în cauză, ceea ce impune confiscarea sumei de 3.300 DOLARI S.U.A. de la inculpatul M.M.S.

Inculpatul M.M.S. a declarat în cursul urmăririi penale că nu recunoaște acuzațiile și nu înțelege de ce părțile vătămate au arătat că el le-ar fi plătit taxele de școlarizare și că tot el le-ar fi depus chitanțele false la universitate. A auzit în schimb de la un prieten despre acele chitanțe false în care se scria că s-au plătit taxe de școlarizare și că un anume J. falsifica acele chitanțe și le vindea studenților. L-a cunoscut pe acest J. dar nu a avut nicio legătură cu acele chitanțe false.

Ulterior acestor declarații, inculpatul M.M.S. a părăsit teritoriul țări cu destinația Cairo-Egipt.

Nici acest inculpat nu a mai putut fi audiat în cauză. În rejudecare, apărătorul său ales a învederat instanței că inculpatul ar fi dorit să beneficieze de prev. art. 3201 C. proc. pen., depunând o procură generală întocmită de un notar din Egipt, cerere căreia instanța nu i-a dat curs atât datorită caracterului inform al acesteia față de prev. art 3201 alin. (1) C. proc. pen., cât și datorită faptului că acesta nu a înțeles să se prezinte în fața instanței pentru a fi audiat conform art. 3201 alin. (2) C. proc. pen., procura generală depusă neputând fi asimilată nici cu o cerere autentificată de aplicare a procedurii recunoașterii vinovăției [în sensul art. 3201 alin. (1) C. proc. pen.], nici cu o audiere în fața instanței [conform art. 3201 alin. (2) C. proc. pen].

Situația de fapt reținută de instanță rezultă atât din declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de confruntare, rapoartele de constatare tehnico-științifică, chitanțele valutare false (depuse la dosar în original sau în copie), din celelalte înscrisuri la care s-a făcut referire anterior, cât și din declarațiile martorilor și ale coinculpaților (între timp condamnați definitiv în cauză).

Astfel, coinculpatele S.S., E.D. și H.S. (trimise și ele în judecată, alături de cei doi inculpați și inculpatul W.M., prin același rechizitoriu), au recunoscut că au completat, prin scriere de mână, mai multe chitanțe, la cererea inculpatului E.J.J.J.

Inculpata S.S.I. (prietena la acea vreme a numitului A.E.M.A.E., aflat la rândul său în relații de prietenie cu inculpatul E.J.J.J. în perioada 1998 - 1999), condamnată între timp în aceeași cauză, a recunoscut că s-a uitat pe acte și a observat că aveau antetul băncii, erau semnate și ștampilate, dar chitanțele erau în alb, inculpatul E.J.J.J. spunându-i că are pe cineva la bancă, o doamnă care lucrează acolo și i-a dat chitanțele ștampilate și semnate, dar fiind multă lume, a spus să completeze el celelalte date.

La rândul ei, inculpata E.D. (soția, la acea vreme a inculpatului E.J.J.J.), și ea condamnată între timp în aceeași cauză, a recunoscut că în nenumărate rânduri, a completat cereri și tot felul de acte pentru prietenii fostului ei soț, care nu știau deloc limba română, astfel încât ea le completa mecanic, fără să se gândească ce scrie acolo, arătând că fostul ei soț i-a spus că el va da acele chitanțe studenților respectivi, pentru ca aceștia să-și achite taxele la facultate.

Inculpata H. (actualmente T.) S.S. (angajată a F.M.F. Oradea, având atribuții de secretariat pe probleme cu străini, persoană care primea chitanțele valutare de la studenți sau de la persoanele care le depuneau în numele studenților, între care și inculpații E.J.J.J. și M.M.S.), și ea condamnată între timp în aceeași cauză, angajată a F.M.F. Oradea în perioada 1 noiembrie 1998 - 1 decembrie 1999, a arătat că în calitatea avută a avut atribuții legate de evidența studenților străini, de evidența plății taxelor de școlarizare de către aceștia, astfel încât a preluat chitanțe valutare de la acești studenți, care, după ce ajungeau la registratură, erau puse de ea în dosarele acelorași studenți. A recunoscut că este posibil să fi completat astfel de chitanțe, dar că le-a completat la cererea șefilor, arătând că ea, ca angajată a universității, nu avea cum să elibereze astfel de chitanțe, ea neavând niciun drept de semnătură și nicio atribuție de serviciu în acest sens.

Reaudiată în fața instanței, după trimiterea cauzei spre rejudecare, aceasta și-a menținut declarațiile date anterior, arătând că este adevărat că în acea perioadă ea elibera la F.M.F. adeverințele în baza cărora studenții străini se deplasau la B.C.R. pentru plata taxelor de școlarizare și că ulterior studenții trebuiau să se prezinte la registratură cu chitanța care atesta plata taxei de școlarizare, iar după înregistrarea acesteia la registratura facultății, fie studentul personal, fie persoana de la registratură îi remitea respectivele chitanțe, pe care ea le introducea în dosarele personale ale studenților, iar la sfârșit de an întocmea o situație pe baza acestora pe care o transmitea B.C.R. A arătat că e posibil să fi falsificat ea cele patru chitanțe despre care a făcut vorbire în declarațiile date anterior. A mai arătat că nu era obligatoriu ca studentul beneficiar al taxei să se prezinte personal cu chitanța în vederea atașării acesteia la dosarul personal de aceea era posibil ca inculpatul E.J. sau alți studenți să-i fi remis chitanțe pentru alți colegi.

Martora T.V. a fost audiată și ea în cauză, arătând că personal a constatat unele neclarități în ceea ce privește actele emise de B.C.R. și de aceea a procedat la verificarea chitanțelor originale în raport de actele băncii și a menționat pe fiecare chitanță data verificării și numele persoanei cu care a discutat.

Reaudiată în fața instanței, după trimiterea cauzei spre rejudecare, aceasta și-a menținut declarațiile date anterior, arătând că studentul străin trebuia să achite taxa de școlarizare la una dintre sucursalele B.C.R. de unde i se elibera o chitanță în original, chitanță care trebuia depusă de student la registratura F.M.F., de la registratură chitanțele respective fiind preluate pe bază de semnătură de secretarele de specializare. Aceste chitanțe preluate de secretarele de specializare erau centralizate lunar într-un tabel și trimise Serviciului Financiar Contabil din cadrul U.O., care avea rolul de a verifica dacă respectivele chitanțe depuse au corespondent în situația trimisă de B.C.R. După toate aceste verificări era obligatorie efectuarea de verificări suplimentare cu privire la datele rezultate în urma verificărilor Compartimentului Financiar Contabil cu cele predate de facultăți.

Întrucât în acea perioadă plata taxelor de școlarizare se putea efectua și on line, B.C.R. trimitea Compartimentului Financiar Contabil situația datelor referitoare la plata chitanțelor, situație care cuprindea datele beneficiarului, suma plătită, ce reprezintă anul de studiu, specializarea, date care presupun că erau comunicate deoarece ne parveneau la facultăți.

Nu era de competența secretarelor facultăților să verifice realitatea chitanțelor prin efectuarea unor adrese de confirmare la B.C.R. Din punct de vedere procedural era posibil ca plata taxei de școlarizare la B.C.R. să se facă de către alte persoane decât beneficiarul taxei, iar la depunerea chitanței în original la registratura facultății nu era obligatorie prezența și depunerea acesteia personal de către studentul beneficiar al taxei, care de altfel nu era interpelat pentru a confirma plata taxei. Înainte de începerea sesiunilor de examene la nivelul facultății se afișa un tabel cu situația studenților străini care au achitat taxele și cei care nu au achitat taxele de școlarizare, situație care se întocmea la nivel de facultate exclusiv pe baza chitanțelor depuse, deoarece niciodată Serviciul Financiar Contabil nu a comunicat rezultatul verificărilor efectuate chiar dacă și martora personal a cerut să le trimită astfel de rezultate, fiind însă tratați cu ignoranță și spunându-li-se că nu se stabilească la nivel de facultate procedurile.

Martora a mai arătat că personal nu a văzut vreo chitanță falsificată deoarece a plecat în anul 1999, însă a avut suspiciunea că studenții străini depun la facultate chitanțe falsificate întrucât la un moment dat a avut o discuție cu un fost student la medicină care a întrebat-o dacă o taxă plătită pe jumătate poate fi considerată achitată integral, lucru pe care ea l-a infirmat atrăgându-i atenția asupra respectării procedurii. Nu își dă seama cum s-au obținut formularele chitanțelor depuse în fals, lucru care ar fi putut să se realizeze fie cu ajutorul funcționarului bancar, fie prin scanarea unei chitanțe și completarea ei ulterior.

A mai arătat că îi cunoaște pe inculpații E.J. și M.M., pe primul deoarece în perioada respectivă era reprezentant al studenților străini, mergând des la decanul facultății de atunci. A cunoscut-o pe numita H.S.S. pentru că în anii 1998 - 1999 a ajuns la F.M.F. fiind promovată în funcția de secretar de specializare cu studenții străini din lipsă de personal, fără a avea bacalaureatul promovat. în aceeași perioadă a fost studentă și soția inculpatului J. Nu l-a văzut și nu știa ca inculpatul E.J. sau M.M. să depună chitanțe în numele unor alți studenți la registratura facultății, însă aceștia se fereau de martoră, cunoscându-i exigențele în respectarea procedurilor.

Inclusiv în perioada în care martora a lucrat la F.M.F., au fost situații în care secretarii de specializare preluau direct de la studenții străini chitanțele de plată a taxelor, aspect pe care ea sesizându-l îl prelucra în ședințele pe care le organiza cu personalul facultății.

Martora O.M., angajata B.C.R., a arătat că a lucrat la B.C.R. Bihor - în calitate de administrator client în perioada faptelor. În cursul urmăririi penale, fiindu-i prezentate mai multe chitanțe valutare ei și colegelor ei, a constatat că acestea erau falsificate într-un mod grosolan, atât în ceea ce privește ștampila, cât și semnătura și scrisul, neexistând niciun caz în care banca să fi eliberat formulare de chitanțe, pe care să le completeze studentul și apoi să vină la bancă spre verificare.

Reaudiată și aceasta în fața instanței, după trimiterea cauzei spre rejudecare, martora O.M. și-a menținut declarațiile date anterior în cauză arătând în plus că era posibil ca orice alt student să plătească acea chitanță care atesta plata taxelor de școlarizare în locul titularului. În ceea ce privește verificarea corespondenței datele existente în evidențele B.C.R. cu cele existente în evidențele U.O. referitoare la plata taxelor de școlarizare de către student a arătat că zilnic sau cel târziu la două zile B.C.R. înmâna unor delegați ai U.O. extrase de cont din care rezulta plata efectivă a taxelor de școlarizare. Niciodată reprezentanții U.O. nu le-au comunicat existența vreunei necorelări între aceste evidențe. De asemenea, U.O. nu a comunicat B.C.R. propriile lor evidențe ale studenților care au achitat taxele de școlarizare deoarece nu intra în atribuțiile B.C.R. verificarea unei astfel de corespondențe de date. Aceste corelări ar fi trebuit să se realizeze între F.M. și U.O. Acele chitanțe care se completau de mână nu aveau un regim special completându-se strict de către angajații băncii iar chitanțele scanate erau emise de către sistemul informatic al băncii însă nu era posibilă obținerea nici unei astfel de chitanțe (scanate ori completate de mână în alb). Datele privitoare la student ce se regăseau în extrasele de cont se întocmeau pe baza adeverințelor emise de F.M., date ce vizau numele studentului, anul de studiu, cuantumul taxei ori materia la care respectivul student figura ca restanțier. Nu era posibilă completarea chitanțelor B.C.R. de către personalul F.M. astfel încât ar fi trebuit ca de îndată ce personalul facultății primea în vederea completării unor astfel de chitanțe în alb să ia legătura telefonic cu reprezentanții B.C.R., care le-ar fi comunicat că acest lucru nu este posibil.

Caracterul fals al chitanțelor valutare ce au făcut obiectul cauzei și implicarea inculpaților în falsificarea acestora rezultă și din cuprinsul Rapoartelor de constatare tehnico-științifică ale I.P.J. Bihor efectuate în cursul urmăririi penale, care atestă caracterul fals al chitanțelor expertizate, impresiunile de ștampilă depuse pe aceste chitanțe nefiind executate cu ștampila B.C.R., scrisul de completare de pe acestea fiind realizat fie de H.S.S., fie de E.D.L. (soția, la acea dată a inculpatului E.J.J.J.), de S.S.I., dar și de alte persoane.

Caracterul fictiv al plăților efectuate cu aceste chitanțe valutare este confirmat și de "Situația privind chitanțele care nu se regăsesc în extrasele de cont" și "Situația studenților străini a căror chitanțe nu se regăsesc în extrasele de cont ale universității" din 11 septembrie 2001.

Instanța mai retine că numitele S.S.I., E.M.D.L. și H. (actualmente T.) S.S., în legătură cu contribuțiile lor la săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși și inculpații E.J.J.J. și M.M.S., au fost condamnate definitiv prin Sentința penală nr. 208/P din 3 iulie 2007 a Tribunalului Bihor, inculpata E.M.D.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune (două fapte) și fals material în înscrisuri oficiale, toate în formă continuată, iar inculpatele H.S.S. și S.S.I. pentru săvârșirea a câte două infracțiuni de complicitate la înșelăciune în formă continuată.

Prin aceeași Sentința penală nr. 208/P din 3 iulie 2007 a Tribunalului Bihor a fost condamnat inițial și W.A.S.M., însă acesta a declarat apel la data de 14 septembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 17/A din 30 martie 2010 pronunțată în Dosar nr. 200/35/2010 admițând apelul declarat, desființând Sentința penală nr. 208 din 3 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în ceea ce-l privește și dispunând rejudecarea cauzei de către aceeași instanță. în rejudecare, prin Sentința penală nr. 238 din 2 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă, W.A.S.M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată în dauna U.O., fiind achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna cetățenilor străini și fiind încetat procesul penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., sub aspectul comiterii infracțiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, ambele în formă continuată.

În drept, faptele inculpaților E.J.J.J. (descrise la lit. A pct. 1 - 14) și M.M.S. (descrise la lit. B pct. 1 - 4), prin care aceștia au indus în eroare persoanele fizice-studenți străini ai F.M.F. din cadrul U.O., în legătură cu plata taxelor lor de școlarizare, promițându-le fie plata acestora fără plata comisionului bancar, fie obținerea unor semiburse, fie împrumutarea cu diferite sume de bani, amăgindu-le în acest mod să le remită diferite sume de bani, pe care și le-au însușit, după care au determinat diferite persoane să completeze cu mențiuni false formulare de chitanțe valutare contrafăcute, care au fost depuse (fie personal de către inculpați, fie de alte persoane, fie remise părților vătămate pentru a fi depuse, fără a li se aduce la cunoștință caracterul fals al acestora) la U.O. - F.M.F. drept dovadă a plății taxelor de școlarizare pentru aceste persoane fizice-părți vătămate, U.O. fiind indusă de asemenea în eroare în legătură cu realitatea plății sumelor prevăzute în aceste chitanțe valutare cu titlu de taxe de școlarizare (inducere în eroare la care au contribuit și funcționari ai universității), inducere în eroare care s-a realizat de inculpatul E.J.J.J. inclusiv în legătură cu propriile taxe de școlarizare, persoane fizice-părți vătămate menținute în eroare prin asigurări din partea acestor inculpați legate de veridicitatea plății sumelor remise de persoanele fizice și legate de autenticitatea acestor chitanțe valutare, inclusiv prin confirmarea acelorași aspecte de funcționara facultății responsabilă de situația studenților străini, întrunesc pentru fiecare inculpat elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. cu art. 13 C. pen. (în dauna persoanelor fizice-studenți străini), instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., uz de fals prev de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și înșelăciune (în dauna U.O.) prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. cu art. 13 C. pen.

În legătură cu încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor de înșelăciune reținute în sarcina inculpaților, prin Sentința penală nr. 40/P din 10 februarie 2006 pronunțată în Dosar nr. 3328/2002 Tribunalul Bihor s-a dispus schimbarea încadrării juridice data acestor infracțiuni, în sensul înlăturării alin. (5), fiind reținute de asemenea prev. art. 13 C. pen., reținându-se că de la data trimiterii în judecată, datorită fluctuației cursului valutar pe parcursul cercetării judecătorești, cuantumul prejudiciului nu se mai încadrează în prev art. 146 C. pen., cu privire la consecințele deosebit de grave.

Întrucât, în urma acestei schimbări de încadrări juridice, au avut loc declinări reciproce de competență între Judecătoria Oradea și Tribunalul Bihor, conflictul negativ de competență a fost soluționat de Curtea de Apel Oradea prin Sentința penală nr. 59/P din 17 august 2006 pronunțată în Dosar nr. 2249/35/P/2006, fiind stabilită competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul E.J.J.J. și alții în favoarea Tribunalului Bihor. S-a reținut în esență că deși se impune schimbarea încadrării juridice datorită fluctuației cursului valutar, în sensul înlăturării agravantei prev. la alin. (5) al art. 215 C. pen., nu se impune declinarea competenței în favoarea instanței inferioare, întrucât în cauză sunt incidente prev art. 41 alin. (1) C. proc. pen. care reglementează prorogarea legală de competență în sensul că instanța superioară rămâne competentă să judece o cauză care ar fi de competența instanței inferioare atunci când schimbarea competenței este consecința schimbării încadrării juridice ca urmare a apariției unor elemente noi în cursul cercetării judecătorești.

Instanța mai reține că de la data epuizării activităților infracționale - octombrie 2000 în cazul inculpatului M.M.S. și decembrie 2000 în cazul inculpatului E.J.J.J. - până la data judecării cauzei, durata termenului prescripției speciale a răspunderii penale, de 7 ani și 6 luni, pentru infracțiunile prev de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. și prev de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. s-a împlinit pe parcursul judecării cauzei, anterior intrării în vigoare a art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012.

Instanța a reținut și prev. art. 13 C. pen. în ceea ce privește durata termenului prescripției speciale a răspunderii penale, considerând mai favorabile prev art. 124 C. pen. anterioare modificării aduse prin Legea nr. 63/2012, lege care a modificat art. 124 C. pen. în sensul că "Prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 este depășit cu încă o dată".

Astfel, în raport de momentul la care s-au epuizat infracțiunile prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. și prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. săvârșite de cei doi inculpați, se impune încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 124 C. pen., cu aplic. art. 13 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

La stabilirea și individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, instanța va avea în vedere caracterul prestabilit și organizat al activităților infracționale, caracterul elaborat al acestora, complexitatea activităților desfășurate pentru asigurarea mecanismului infracțional, întinderea în timp a acestora, prejudiciile cauzate universității și persoanelor fizice-studenți străini, faptul că aceste prejudicii nu au fost recuperate nici în prezent și dezinteresul total manifestat în aceste condiții de inculpați față de rezultatul faptelor lor, atitudinea inculpaților pe parcursul procesului penal (au părăsit teritoriul țării la scurt timp de la data la care au demarat cercetările, cu toate că știau despre existența acestora, fiind audiați sau confruntați cu alte persoane în cauză; ulterior s-au sustras de la urmărire penală și de la judecată; au declarat apel împotriva hotărârii inițiale la circa 4 ani de la data pronunțării acesteia, apel în termen, iar în rejudecarea cauzei s-au sustras din nou de la judecată, deși inculpatul E.J.J.J. a fost prezent la judecarea apelului de către Curtea de Apel Oradea, părăsind din nou teritoriul țării; mai mult, deși au fost efectuate demersuri pentru audierea inculpatului E.J.J.J. prin comisie rogatorie internațională de către autoritățile judiciare suedeze și deși acesta a cunoscut aceasta, a refuzat să dea curs citației, cu toate că din cuprinsul înscrisului depus la dosar de autoritățile suedeze, acesta a primit personal citația pe data de 25 ianuarie 2013, refuzând să se prezinte în fata autorităților suedeze, mutându-se de la adresa cunoscută din Suedia la o locație necunoscută).

Atitudinea inculpatului E.J.J.J. față de faptele sale și urmările acestora, dar și atitudinea sa de evident dispreț față de autoritățile judiciare române rezultă și din cuprinsul declarației dată în fața autorităților suedeze cu ocazia executării mandatului european de arestare emis inițial în cauză, în care a arătat că "Sentința penală este rezultatul corupției din sistemul juridic din România. Un judecător poate fi cumpărat cu 100 - 200 DOLARI S.U.A. Judecătorul s-a răzbunat pe el pentru că nu a vrut să-și spioneze conaționalii .. nu are de gând să fugă din țară dacă este eliberat ..".

În raport de toate aceste circumstanțe, instanța apreciază că nu există în cauză circumstanțe reale sau personale care să impună reținerea vreunei circumstanțe atenuante pentru vreunul dintre aceștia.

La stabilirea și individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților instanța va avea în vedere, nu în ultimul rând, și principiul neagravării situației în propria cale de atac a inculpaților, urmând a fi avute în vedere în acest sens limitele de pedeapsă stabilite față de cei doi inculpați prin Sentința penală nr. 208/P/03 iulie 2007 pronunțată inițial în cauză, în Dosar nr. 5542/111/2006 Tribunalul Bihor.

Împotriva hotărârii penale mai sus arătate au formulat apeluri inculpații E.J. și M.M.S. solicitând admiterea apelurilor, desființarea hotărârii apelate și reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzută de lege, schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 81 din C. pen.

Prin Decizia penală nr. 154/A din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de inculpații M.M.S. și E.J.J., împotriva Sentinței penale nr. 72 din 3 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Apelanții au fost obligați să plătească în favoarea statului suma de câte 400 RON, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a reținut în mod corect stare de fapt și a făcut o corectă încadrare în dispozițiile legale. Astfel starea de fapt a rezultat din probele administrate în cursul procesului penal și anume declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de confruntare, rapoartele de constatare tehnico-științifică, chitanțele valutare false (depuse la dosar în original sau în copie), din celelalte înscrisuri la care s-a făcut referire anterior, cât și din declarațiile martorilor și ale coinculpaților (între timp condamnați definitiv în cauză).

Astfel, coinculpatele S.S., E.D. și H.S. (trimise și ele în judecată, alături de cei doi inculpați și inculpatul W.M., prin același rechizitoriu), au recunoscut că au completat, prin scriere de mână, mai multe chitanțe, la cererea inculpatului E.J.J.J.

Inculpata S.S.I. (prietena la acea vreme a numitului A.E.M.A.E., aflat la rândul său în relații de prietenie cu inculpatul E.J.J.J. în perioada 1998 - 1999), condamnată între timp în aceeași cauză, a recunoscut că s-a uitat pe acte și a observat că aveau antetul băncii, erau semnate și ștampilate, dar chitanțele erau în alb, inculpatul E.J.J.J. spunându-i că are pe cineva la bancă, o doamnă care lucrează acolo și i-a data chitanțele ștampilate și semnate, dar fiind multă lume, a spus să completeze el celelalte date.

La rândul ei, inculpata E.D. (soția, la acea vreme a inculpatului E.J.J.J.), și ea condamnată între timp în aceeași cauză, a recunoscut că în nenumărate rânduri, a completat cereri și tot felul de acte pentru prietenii fostului ei soț, care nu știau deloc limba română, astfel încât ea le completa mecanic, fără să se gândească ce scrie acolo, arătând că fostul ei soț i-a spus că el va da acele chitanțe studenților respectivi, pentru ca aceștia să-și achite taxele la facultate.

Inculpata H. (actualmente T.) S.S. (angajată a F.M.F. Oradea, având atribuții de secretariat pe probleme cu străini, persoană care primea chitanțele valutare de la studenți sau de la persoanele care le depuneau în numele studenților, între care și inculpații E.J.J.J. și M.M.S.), și ea condamnată între timp în aceeași cauză, angajată a F.M.F. Oradea în perioada 1 noiembrie 1998 - 1 decembrie 1999, a arătat că în calitatea avută a avut atribuții legate de evidența studenților străini, de evidența plății taxelor de școlarizare de către aceștia, astfel încât a preluat chitanțe valutare de la acești studenți, care, după ce ajungeau la registratură, erau puse de ea în dosarele acelorași studenți. A recunoscut că este posibil să fi completat astfel de chitanțe, dar că le-a completat la cererea șefilor, arătând că ea, ca angajată a universității, nu avea cum să elibereze astfel de chitanțe, ea neavând niciun drept de semnătură și nicio atribuție de serviciu în acest sens.

Reaudiată în fața instanței, după trimiterea cauzei spre rejudecare, aceasta și-a menținut declarațiile date anterior, arătând că este adevărat că în acea perioadă ea elibera la F.M.F. adeverințele în baza cărora studenții străini se deplasau la B.C.R. pentru plata taxelor de școlarizare și că ulterior studenții trebuiau să se prezinte la registratură cu chitanța care atesta plata taxei de școlarizare, iar după înregistrarea acesteia la registratura facultății, fie studentul personal, fie persoana de la registratură îi remitea respectivele chitanțe, pe care ea le introducea în dosarele personale ale studenților, iar la sfârșit de an întocmea o situație pe baza acestora pe care o transmitea B.C.R. A arătat că e posibil să fi falsificat ea cele patru chitanțe despre care a făcut vorbire în declarațiile date anterior. A mai arătat că nu era obligatoriu ca studentul beneficiar al taxei să se prezinte personal cu chitanța în vederea atașării acesteia la dosarul personal de aceea era posibil ca inculpatul E.J. sau alți studenți să-i fi remis chitanțe pentru alți colegi.

Martora T.V. a fost audiată și ea în cauză, arătând că personal a constatat unele neclarități în ceea ce privește actele emise de B.C.R. și de aceea a procedat la verificarea chitanțelor originale în raport de actele băncii și a menționat pe fiecare chitanță data verificării și numele persoanei cu care a discutat.

Reaudiată în fața instanței, după trimiterea cauzei spre rejudecare, aceasta și-a menținut declarațiile date anterior, arătând că studentul străin trebuia să achite taxa de școlarizare la una dintre sucursalele B.C.R. de unde i se elibera o chitanță în original, chitanță care trebuia depusă de student la registratura F.M.F., de la registratură chitanțele respective fiind preluate pe bază de semnătură de secretarele de specializare. Aceste chitanțe preluate de secretarele de specializare erau centralizate lunar într-un tabel și trimise Serviciului Financiar Contabil din cadrul U.O., care avea rolul de a verifica dacă respectivele chitanțe depuse au corespondent în situația trimisă de B.C.R.

După toate aceste verificări era obligatorie efectuarea de verificări suplimentare cu privire la datele rezultate în urma verificărilor Compartimentului Financiar Contabil cu cele predate de facultăți. întrucât în acea perioadă plata taxelor de școlarizare se putea efectua și on line, B.C.R. trimitea Compartimentului Financiar Contabil situația datelor referitoare la plata chitanțelor, situație care cuprindea datele beneficiarului, suma plătită, ce reprezintă anul de studiu, specializarea, date care presupun că erau comunicate deoarece ne parveneau la facultăți.

Nu era de competența secretarelor facultăților să verifice realitatea chitanțelor prin efectuarea unor adrese de confirmare la B.C.R. Din punct de vedere procedural era posibil ca plata taxei de școlarizare la B.C.R. să se facă de către alte persoane decât beneficiarul taxei, iar la depunerea chitanței în original la registratura facultății nu era obligatorie prezența și depunerea acesteia personal de către studentul beneficiar al taxei, care de altfel nu era interpelat pentru a confirma plata taxei. Înainte de începerea sesiunilor de examene la nivelul facultății se afișa un tabel cu situația studenților străini care au achitat taxele și cei care nu au achitat taxele de școlarizare, situație care se întocmea la nivel de facultate exclusiv pe baza chitanțelor depuse, deoarece niciodată Serviciul Financiar Contabil nu a comunicat rezultatul verificărilor efectuate chiar dacă și martora personal a cerut să le trimită astfel de rezultate, fiind însă tratați cu ignoranță și spunându-li-se că nu se stabilească la nivel de facultate procedurile.

Martora a mai arătat că personal nu a văzut vreo chitanță falsificată deoarece a plecat în anul 1999, însă a avut suspiciunea că studenții străini depun la facultate chitanțe falsificate întrucât la un moment dat a avut o discuție cu un fost student la medicină care a întrebat-o dacă o taxă plătită pe jumătate poate fi considerată achitată integral, lucru pe care ea l-a infirmat atrăgându-i atenția asupra respectării procedurii. Nu își dă seama cum s-au obținut formularele chitanțelor depuse în fals, lucru care ar fi putut să se realizeze fie cu ajutorul funcționarului bancar, fie prin scanarea unei chitanțe și completarea ei ulterior.

A mai arătat că îi cunoaște pe inculpații E.J. și M.M., pe primul deoarece în perioada respectivă era reprezentant al studenților străini, mergând des la decanul facultății de atunci. A cunoscut-o pe numita H.S.S. pentru că în anii 1998 - 1999 a ajuns la F.M.F. fiind promovată în funcția de secretar de specializare cu studenții străini din lipsă de personal, fără a avea bacalaureatul promovat. În aceeași perioadă a fost studentă și soția inculpatului J. Nu l-a văzut și nu știa că inculpatul E.J. sau M.M. să depună chitanțe în numele unor alți studenți la registratura facultății, însă aceștia se fereau de martoră, cunoscându-i exigențele în respectarea procedurilor.

Inclusiv în perioada în care martora a lucrat la F.M.F., au fost situații în care secretarii de specializare preluau direct de la studenții străini chitanțele de plată a taxelor, aspect pe care ea sesizându-l îl prelucra în ședințele pe care le organiza cu personalul facultății.

Martora O.M., angajata B.C.R., a arătat că a lucrat la B.C.R. Bihor - în calitate de administrator client în perioada faptelor. în cursul urmăririi penale, fiindu-i prezentate mai multe chitanțe valutare ei și colegelor ei, a constatat că acestea erau falsificate într-un mod grosolan, atât în ceea ce privește ștampila, cât și semnătura și scrisul, neexistând niciun caz în care banca să fi eliberat formulare de chitanțe, pe care să le completeze studentul și apoi să vină la bancă spre verificare.

Reaudiată și aceasta în fața instanței, după trimiterea cauzei spre rejudecare, martora O.M. și-a menținut declarațiile date anterior în cauză arătând în plus că era posibil ca orice alt student să plătească acea chitanță care atesta plata taxelor de școlarizare în locul titularului. În ceea ce privește verificarea corespondenței datele existente în evidențele B.C.R. cu cele existente în evidențele U.O. referitoare la plata taxelor de școlarizare de către student a arătat că zilnic sau cel târziu la două zile B.C.R. înmâna unor delegați ai U.O. extrase de cont din care rezulta plata efectivă a taxelor de școlarizare. Niciodată reprezentanții U.O. nu le-au comunicat existența vreunei necorelări între aceste evidențe. De asemenea, U.O. nu a comunicat B.C.R. propriile lor evidențe ale studenților care au achitat taxele de școlarizare deoarece nu intra în atribuțiile B.C.R. verificarea unei astfel de corespondențe de date. Aceste corelări ar fi trebuit să se realizeze între F.M. și U.O. Acele chitanțe care se completau de mână nu aveau un regim special completându-se strict de către angajații băncii iar chitanțele scanate erau emise de către sistemul informatic al băncii însă nu era posibilă obținerea nici unei astfel de chitanțe (scanate ori completate de mână în alb). Datele privitoare la student ce se regăseau în extrasele de cont se întocmeau pe baza adeverințelor emise de F.M., date ce vizau numele studentului, anul de studiu, cuantumul taxei ori materia la care respectivul student figura ca restanțier. Nu era posibilă completarea chitanțelor B.C.R. de către personalul F.M. astfel încât ar fi trebuit ca de îndată ce personalul facultății primea în vederea completării unor astfel de chitanțe în alb să ia legătura telefonic cu reprezentanții B.C.R., care le-ar fi comunicat că acest lucru nu este posibil.

Caracterul fals al chitanțelor valutare ce au făcut obiectul cauzei și implicarea inculpaților în falsificarea acestora rezultă și din cuprinsul Rapoartelor de constatare tehnico-științifică ale I.P.J. Bihor efectuate în cursul urmăririi penale, care atestă caracterul fals al chitanțelor expertizate, impresiunile de ștampilă depuse pe aceste chitanțe nefiind executate cu ștampila B.C.R., scrisul de completare de pe acestea fiind realizat fie de H.S.S., fie de E.D.L. (soția, la acea dată a inculpatului E.J.J.J.), de S.S.I., dar și de alte persoane.

Caracterul fictiv al plăților efectuate cu aceste chitanțe valutare este confirmat și de "Situația privind chitanțele care nu se regăsesc în extrasele de cont" și "Situația studenților străini a căror chitanțe nu se regăsesc în extrasele de cont ale universității" din 11 septembrie 2001

Instanța mai retine că numitele S.S.I., E.M.D.L. și H. (actualmente T.) S.S., în legătură cu contribuțiile lor la săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși și inculpații E.J.J.J. și M.M.S., au fost condamnate definitiv prin Sentința penală nr. 208/P din 3 iulie 2007 a Tribunalului Bihor, inculpata E.M.D.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune (două fapte) și fals material în înscrisuri oficiale, toate în formă continuată, iar inculpatele H.S.S. și S.S.I. pentru săvârșirea a câte două infracțiuni de complicitate la înșelăciune în formă continuată.

Încadrarea juridică a faptelor a fost stabilită în mod corect de instanța de fond care a arătat că faptele inculpaților E.J.J.J. (descrise la lit. A pct. 1 - 14) și M.M.S. (descrise la lit. B pct. 1 - 4), întrunesc pentru fiecare inculpat elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. cu art. 13 C. pen. (în dauna persoanelor fizice - studenți străini), instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și înșelăciune (în dauna U.O.) prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. cu art. 13 C. pen.

Astfel instanța de fond a avut în vedere caracterul prestabilit și organizat al activităților infracționale, caracterul elaborat al acestora, complexitatea activităților desfășurate pentru asigurarea mecanismului infracțional, întinderea în timp a acestora, prejudiciile cauzate universității și persoanelor fizice - studenți străini, faptul că aceste prejudicii nu au fost recuperate nici în prezent și dezinteresul total manifestat în aceste condiții de inculpați față de rezultatul faptelor lor, atitudinea inculpaților pe parcursul procesului penal (au părăsit teritoriul țării la scurt timp de la data la care au demarat cercetările, cu toate că știau despre existența acestora, fiind audiați sau confruntați cu alte persoane în cauză; ulterior s-au sustras de la urmărire penală și de la judecată; au declarat apel împotriva hotărârii inițiale la circa 4 ani de la data pronunțării acesteia, apel în termen, iar în rejudecarea cauzei s-au sustras din nou de la judecată, deși inculpatul E.J.J.J. a fost prezent la judecarea apelului de către Curtea de Apel Oradea, părăsind din nou teritoriul țării; mai mult, deși au fost efectuate demersuri pentru audierea inculpatului E.J.J.J. prin comisie rogatorie internațională de către autoritățile judiciare suedeze și deși acesta a cunoscut aceasta, a refuzat să dea curs citației, cu toate că din cuprinsul înscrisului depus la dosar de autoritățile suedeze, acesta a primit personal citația pe data de 25 ianuarie 2013, refuzând să se prezinte în fața autorităților suedeze, mutându-se de la adresa cunoscută din Suedia la o locație necunoscută).

Împotriva sus-arătatei decizii, în termen legal au formulat recurs inculpații E.J.J. și M.M.S.

Apărătorul din oficiu al recurenții inculpați E.J.J. și M.M.S., a solicitat admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare prin aplicarea art. 5 C. pen. să se procedeze la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 244 alin. (2) C. pen. iar apoi și să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Preliminar, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, la 12 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care s-a operat o limitare semnificativă a devoluției recursului - reglementat ca a doua cale de atac ordinară - în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate iar altele au fost substanțial modificate sau au fost incluse în aria de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (din 1969) care este legea procesul penală aplicabilă recursurilor de față, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei, căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).

Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (pen. și de proc. pen.), instanța verifică dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

Din acesta perspectivă Înalta Curte reține că ambii inculpați au fost trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune; în vechiul C. pen./1969, infracțiunea de înșelăciune era încriminată de art. 215, care prevedea că:

1. Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

2. Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

În noul C. pen. infracțiunea de înșelăciune este încriminată de art. 244, care prevede că:

1. Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

2. Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

3. Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Analizându-se actele și lucrările din dosar se constată că infracțiunile săvârșite de inculpații E.J.J. și M.M.S. își au corespondent în prevederile art. 244 alin. (2) C. pen., motiv pentru care se vor admite recursurile declarate de acești inculpații E.J.J. și M.M.S. împotriva Deciziei penale nr. 154 din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Vor fi casate decizia penală recurată și, în parte, Sentința penală nr. 72 din 3 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor și, în rejudecare:

Se va face aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul E.J.J. din infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată, prev. art. 215 alin. (1), (2), (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. anterior, în 16 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (2) C. pen.

Se va face aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., și se va schimba încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul E.J.J., din infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată, prev. art. 215 alin. (1), (2), (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. anterior, în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (parte vătămată U.O.).

Se va face aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., se va schimba, încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul M.M.S. din infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată, prev. art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. anterior, în 4 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (2) C. pen.

Se va face aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul M.M. din. infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată, prev. art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. anterior, în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (parte vătămată U.O.).

Totodată, Înalta Curte va constata că, potrivit art. 153 alin. (1), art. 154 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 155 alin. (4) C. pen. .termenul de prescripție a răspunderii penale, care, în speța de față, în raport cu infracțiunile reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați, este de 10 ani, s-a împlinit (la 9 noiembrie 2009, respectiv, la 12 iunie 2010).

Așa fiind, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpaților E.J.J. și M.M.S. pentru toate infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina acestora, constatându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în sumă de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații E.J.J. și M.M.S. împotriva Deciziei penale nr. 154 din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală recurată și, în parte, Sentința penală nr. 72 din 3 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor și, rejudecând:

Face aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul E.J.J. dintr-o infracțiune de înșelăciune în formă continuată prev. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. anterior în 16 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (2) C. pen.

Face aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul E.J.J. din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. anterior în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (parte vătămată U.O.).

Face aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul M.M.S. dintr-o infracțiune de înșelăciune în formă continuată prev. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 Cod anterior în 4 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (2) C. pen.

Face aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul M.M.S. din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. anterior în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (parte vătămată U.O.).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpaților E.J.J. și M.M.S. pentru toate infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina acestora, constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în sumă de câte 200 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2014.

Procesat de GGC - AS