Foster carer's sentence reduced to 14 years 10 months as appeals partly upheld; seizure on public authority lifted

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55 din data de 25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 6196/3/2012, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata G.F. din infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav în formă continuată, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. d) – art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o infracțiune de vătămare corporală gravă (față de partea civilă P.A.C.) prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și o tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. (față de partea civilă M.M.A.).

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet pentru inculpata G.F. din două infracțiuni de tentativă la omor calificat și deosebit de grav în formă continuată, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav în formă continuată, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata G.F. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, în formă continuată, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (partea civilă M.M.A.).

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata G.F. la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav în formă continuată (partea civilă P.A.C.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 306 C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorei (partea civilă P.A.C.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 306 C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului (partea civilă M.M.A.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 291 C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) și b) - 34 lit. b), 35 C. pen., inculpata G.F. urmează a executa, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă dispusă față de inculpata G.F.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și a arestării preventive de la 05 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet pentru inculpatul G.M. din două infracțiuni de complicitate la tentativă la omor calificat și deosebit de grav în formă continuată, prev. de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de complicitate la tentativă la omor calificat și deosebit de grav în formă continuată, prev. de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.M. pentru infracțiunea de complicitate la tentativă la omor calificat și deosebit de grav în formă continuată, prev. de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (partea civilă M.M.A.).

În baza art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la omor calificat și deosebit de grav în formă continuată (partea civilă P.A.C.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 raportat la art. 306 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni (doi ani și șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorei (partea civilă P.A.C.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 raportat la art. 306 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului (partea civilă M.M.A.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și b) - 34 lit. b), 35 C. pen., inculpatul G.M. urmează să execute, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) și e) C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 05 octombrie 2011 până la 10 ianuarie 2012.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost dispusă schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. pentru care inculpata M.A.D. a fost trimisă în judecată într-o infracțiune de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și o infracțiune de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpată constând în înlăturarea alin. (2) al art. 249 C. pen. privind neglijența în serviciu cu consecințe deosebit de grave pentru care a fost trimisă în judecată.

În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpata M.A.D. la pedeapsa de 1 an (un an) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an (un an) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 249 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpata M.A.D. urmează a executa, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind termen de încercare, în condițiile art. 82 C. pen. pe o perioadă de 4 ani, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada prevenției de la 06 octombrie 2011 la 04 ianuarie 2012.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din douăzeci de infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și zece infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. pentru care inculpata C.M. a fost trimisă în judecată într-o infracțiune de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și o infracțiune de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpată constând în înlăturarea alin. (2) al art. 249 C. pen. privind neglijența în serviciu cu consecințe deosebit de grave pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata C.M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni (doi ani și șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 249 alin. (2) C. pen., a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani (trei ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpata C.M. urmează a executa, ca urmare a contopirii pedepselor principale, pedeapsa cea mai grea, de 3 ani (trei ani) închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. a fost încredințată supravegherea inculpatei C.M., Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov și s-a pus în vedere acesteia, ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, o dată pe lună, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada prevenției de la 06 octombrie 2011 la 09 noiembrie 2011.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P.M. pentru infracțiunea de omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe aceeași inculpată pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

În baza art. 246 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata P.M. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei în formă calificată și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 246 C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni (un an și șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei.

În baza art. 289 C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa principală de 2 ani (doi ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), 35 C. pen., inculpata P.M. urmează a executa, ca urmare a contopirii pedepselor, pedeapsa principală cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii pe 24 de ore din data de 20 octombrie 2011.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata P.V. constând în înlăturarea alin. (2) al art. 249 C. pen. privind neglijența în serviciu cu consecințe deosebit de grave pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei P.V. pentru infracțiunea de omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1) C. pen.

În baza art. 249 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata P.V. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 249 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata P.V. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpata P.V. urmează a executa, ca urmare a contopirii pedepselor, pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. a încredințat supravegherea inculpatei P.V. Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și s-a pus în vedere acesteia, ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, o dată pe lună, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

S-a constatat că inculpata a fost cercetată în stare de libertate.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata M.A.C., pentru infracțiunea de fals intelectual (fapta din 29 octombrie 2008), prev. de art. 289 C. pen.

În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpata M.A.C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 RON.

S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 631 C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă exercitată din oficiu pentru părțile civile minore de către Ministerul Public.

Au fost obligați, în solidar, inculpații G.F., G.M., M.A.D., C.M., P.M., P.V. și M.A.C., la rândul lor inculpatele G.F., M.A.D., C.M., P.M., P.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov la plata către partea civilă P.A.C. a sumei de 80.000 euro, în echivalent RON la data efectuării plății și către partea civilă M.M.A. a sumei de 10.000 euro, în echivalent RON la data efectuării plății, cu titlu de daune morale.

A fost admisă acțiunea părții civile Spitalul de Urgență pentru Copii G.A.

Au fost obligați, în solidar, inculpații G.F., G.M., M.A.D., C.M., P.M., P.V. și M.A.C., la rândul lor inculpatele G.F., M.A.D., C.M., P.M., P.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov la plata către partea civilă Spitalul de Urgență pentru Copii G.A. a sumei de 29.400 RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare precum și a dobânzilor legale ce vor curge de la data pronunțării sentinței penale și până la data achitării debitului.

În baza art. 163 C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpaților G.F., G.M., M.A.D., C.M., P.M., P.V. și M.A.C., până la concurența sumelor la care aceștia au fost obligați.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu, ca și curator a părților civile minore, stabilit la cuantumul de 1000 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 4355/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București din 29 februarie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatei G.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 20 raportat art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit.

a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victimă P.A.C.), rele tratamente aplicate minorului, faptă prev. și ped. de art. 306 C. pen. (victimă P.A.C.); tentativă la omor calificat și deosebit de grav, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 20 raportat art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit.

a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victimă M.M.A.); rele tratamente aplicate minorului, faptă prev. și ped. de art. 306 C. pen. (victimă M.M.A.), uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.; a inculpatului G.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă la omor calificat și deosebit de grav, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 20 raportat art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit.

a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victimă P.A.C.); complicitate la rele tratamente aplicate minorului, faptă prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 306 C. pen. (victimă P.A.C.); complicitate la tentativă la omor calificat și deosebit de grav, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 20 raportat art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit.

a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victimă M.M.A.), complicitate la rele tratamente aplicate minorului, faptă prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 306 C. pen. (victimă M.M.A.) toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.; a inculpatei M.A.D., pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals intelectual, fapte prevăzute și pedepsite de art. 289 C. pen., a două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale, fapte prevăzute și pedepsite de art. 288 alin. (2) C. pen., și a unei infracțiuni de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen., toate în concurs real, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; a inculpatei C.M., pentru săvârșirea a douăzeci de infracțiuni de fals intelectual, a zece infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale și a unei infracțiuni de neglijență în serviciu, toate în concurs real, fapte prevăzute și pedepsite de art. 289 C. pen., art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 249 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; a inculpatei P.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., o infracțiune de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., o infracțiune de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. și o infracțiune de omisiunea sesizării organelor judiciare, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen., toate în concurs real, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; a inculpatei P.V., pentru săvârșirea a două infracțiuni de neglijență în serviciu, prevăzute de art. 249 alin. (2) C. pen. și omisiunea sesizării organelor judiciare, prevăzută de art. 263 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. și a inculpatei M.A.C., pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals intelectual, în concurs real, fapte prevăzute și pedepsite de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în perioada octombrie 2007-11 decembrie 2009, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpata G.F. a exercitat diferite acte de violență și cruzimi asupra părții vătămate P.A.C., născută în anul 2005 (a băgat-o cu capul în vasul de toaletă, trăgând apa, a lovit-o cu capul de diferite obiecte, a scufundat-o în cadă, ținându-i capul sub apă, a lovit-o pe tot corpul cu o bâtă de lemn, a expus-o noaptea la temperaturi scăzute, ținând-o dezbrăcată afară, a opărit-o, a tăiat-o la buzele superioare și inferioare și la brațul stâng, leziuni pe care le-a tratat într-un mod superficial, provocând infectarea acestora) cu intenția indirectă de a-i suprima viața. Totodată, prin actele de violență și cruzimi menționate, precum și prin alte acțiuni (nealimentarea corespunzătoare, obligarea fetiței să răspundă la un alt nume și să relateze aspecte nereale privind vătămările suferite), inculpata a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a părții vătămate.

În perioada octombrie 2007-11 decembrie 2009, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpata G.F. a exercitat diferite acte de violență și cruzimi asupra părții vătămate M.M.A. născut în anul 2001 (l-a băgat cu capul în vasul de toaletă, trăgând apa, l-a lovit cu capul de diferite obiecte, la scufundat în cadă, ținându-i capul sub apă, și l-a expus noaptea la temperaturi scăzute, ținându-l dezbrăcat afară) cu intenția indirectă de a-i suprima viața. Totodată, prin actele de violență și cruzimi menționate, precum și prin alte acțiuni (nealimentarea corespunzătoare, obligarea părții vătămate să răspundă la un alt nume și să relateze aspecte nereale privind vătămările suferite de el și de sora sa, neglijarea totală a activității școlare a părții vătămate, elev în clasa I), inculpata a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a părții vătămate.

În anul 2009, inculpata G.F. a depus la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (în continuare D.G.A.S.P.C. - Ilfov) un înscris oficial, respectiv adeverința care părea emisă de Grădinița cu program normal nr. x Bragadiru, cunoscând că acesta este fals, pentru a justifica neînscrierea părții vătămate P.A.C. la grădiniță.

Inculpatul G.M. a înlesnit exercitarea de către inculpata G.F. a diferitelor acte de violență și cruzimi asupra părților vătămate P.A.C. și M.M.A., cu intenția indirectă de a le suprima viața, precum și a altor acțiuni care au pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a părților vătămate, prin aceea că deși avea cunoștință de săvârșirea acestor acte și avea posibilitatea de a împiedica continuarea lor (prin sesizarea autorităților publice competente cu privire la starea de sănătate a minorilor sau prezentarea acestora la o unitate medicală), nu a efectuat nici un demers în acest sens, încurajând-o pe inculpată în punerea în executare a rezoluției infracționale prin această atitudine tolerantă.

Inculpata C.M., în calitate de asistent social în cadrul Consiliului Județean Ilfov - D.G.A.S.P.C. - Ilfov, a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în rapoartele de vizită ale părților vătămate P.A.C. și M.M.A. din datele de 14 februarie 2008, 27 ianuarie 2009, 17 februarie 2009, 27 martie 2009, 13 aprilie 2009, 12 mai 2009, 15 iunie 2009, 21 iulie 2009, 29 septembrie 2009, 6 octombrie 2009 și a contrafăcut semnătura asistentei maternale G.F. din rapoartele de vizită ale părților vătămate P.A.C. și M.M.A. din datele de 13 aprilie 2009, 15 iunie 2009, 21 iulie 2009, 29 septembrie 2009 și 06 octombrie 2009.

Inculpata M.A.D., în calitate de asistent social în cadrul D.G.A.S.P.C. - Ilfov, a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului și a contrafăcut semnătura asistentei maternale G.F. în rapoartele de vizită ale părților vătămate P.A.C. și M.M.A. din datele de 08 octombrie 2009 și 08 noiembrie 2009.

Inculpatele C.M. și M.A.D. nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu privind vizitarea și monitorizarea situației minorilor P.A.C. și M.M.A., cât timp aceștia au fost încredințați în plasament inculpatei G.F. (octombrie 2007-11 decembrie 2009) și a situației minorei P.A.C. în perioada internării la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii G.A. - București (11 decembrie 2009-08 aprilie 2010), cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la viață, integritate corporală și dezvoltare psihică armonioasă.

Inculpata P.M., în calitate de psiholog, în cadrul D.G.A.S.P.C.- Ilfov, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător, cu știință, în perioada decembrie 2008-11 decembrie 2009 atribuțiile de serviciu privind evaluarea psihologică a minorilor P.A.C. și M.M.A. și a asistentului maternal G.F., iar în perioada 11 decembrie 2009-08 aprilie 2010 pe cele privind consilierea psihologică a părții vătămate P.A.C., cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la viață, integritate corporală și dezvoltare psihică armonioasă.

La datele de 10 octombrie 2011 și 14 octombrie 2011, profitând de rolul său de psiholog, de tehnicile de manipulare pe care le cunoștea și de faptul că datorită atribuțiilor sale a intrat în contact cu părțile vătămate, inculpata P.M. a intimidat-o pe partea vătămată M.M.A. pentru ca aceasta să declare în fața sa, a asistentei maternale M.F. și a angajaților D.G.A.S.P.C.- Ilfov că inculpata G.F. nu i-a supus pe el și sora sa la acte de violență și cruzimi, oferind astfel un ajutor inculpatei G.F. prin îngreunarea exercitării urmăririi penale față de aceasta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav și rele tratamente aplicate minorului. Totodată, inculpata nu și-a îndeplinit în mod corespunzător la 10 octombrie 2011 atribuțiile de serviciu privind consilierea psihologică a părților vătămate P.A.C. și M.M.A., cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la dezvoltare psihică armonioasă, și a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în raportul cu privire la copilul M.M.A. din data de 17 octombrie 2011.

Inculpata P.M., deși a avut cunoștință din data de 09 iunie 2010 de săvârșirea infracțiunilor de rele tratamente de către inculpata G.F., asistent maternal, nu a sesizat procurorul sau organele de urmărire penală.

Inculpata P.V., în calitate de manager caz în cadrul D.G.A.S.P.C. - Ilfov, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător în anul 2008, respectiv 2009, atribuțiile de serviciu privind evaluarea situației psiho-sociale a minorilor P.A.C. și M.M.A. și evaluarea activității asistentului maternal G.F., iar în perioada 2008-2009, aceasta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător, atribuțiile de șef serviciu Asistență Maternală, cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la viață, integritate corporală și dezvoltare psihică armonioasă.

De asemenea, inculpata P.V., deși a avut cunoștință din data de 09 iunie 2010 de săvârșirea infracțiunilor de rele tratamente de către inculpata G.F., asistent maternal, nu a sesizat procurorul sau organele de urmărire penală.

Inculpata M.A.C., în calitate de medic de familie al minorei P.A.C., a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în scrisorile medicale din datele de 29 octombrie 2008 și 21 septembrie 2009, adresate D.G.A.S.P.C.- Ilfov și înregistrate la această instituție.

În urma unui amplu material probatoriu administrat și analizat, prima instanță a apreciat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, cu excepțiile următoare:

1) În ceea ce privește tentativa la infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav reținută în sarcina inculpatei G.F., cu referire la partea vătămată M.M.A., Tribunalul a constatat că probele administrate nu au demonstrat existența elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.

S-a demonstrat existența unor acte de violență fizică sau psihică asupra acestui minor, ce și-au găsit transpunerea în elementele constitutive ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, dar nu s-au identificat acțiuni care să trădeze intenția indirectă a inculpatei de a suprima viața minorului, așa cum s-au probat în cazul minorei P.A.C.

Pentru această faptă, Tribunalul a dispus achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

2) Corelativ, pentru aceleași considerente, Tribunalul a dispus achitarea și a inculpatului G.M. pentru complicitate la tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav în formă continuată cu referire la partea vătămată M.M.A.

3) Referitor la acuzația adusă inculpatei P.M. de omisiune a sesizării organelor judiciare pentru săvârșirea infracțiunilor de rele tratamente aplicate minorilor de către inculpata G.F., deși avea cunoștință de acestea încă din data de 9 iunie 2010, Tribunalul a constatat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

S-a constatat că faptei îi lipsește urmarea directă ce a constat în starea de pericol creată pentru desfășurarea normală a activității de înfăptuire a justiției întrucât Inspectoratul de Poliție Județean Ilfov - Serviciul de Investigații Criminale a fost sesizat de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov prin adresa din 18 decembrie 2009, sesizarea fiind înregistrată la data de 27 ianuarie 2010, când au și fost începute cercetările față de inculpata G.F.

Pentru această faptă prima instanță a dispus achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

4) Cu aceleași argumente, fiind vorba de o situație identică, s-a dispus și achitarea inculpatei P.V. pentru infracțiunea de omisiunea sesizării organelor judiciare pentru săvârșirea infracțiunilor de rele tratamente aplicate minorilor de către inculpata G.F.

5) Tribunalul nu a reținut nici săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului în sarcina inculpatei P.M., apreciind că acțiunile acesteia reprezintă acte materiale de care inculpata s-a folosit în săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar sub aspectul laturii subiective, inculpata a încercat să-și asigure ei însăși o situație juridică favorabilă, nu să o favorizeze pe inculpata G.F.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații G.F., G.M., M.A.D., C.M., P.M., P.V., M.A.C. și partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov.

Parchetul a invocat următoarele motive:

1. Greșita achitare a inculpaților G.F. și G.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă, respectiv complicitate la tentativă la omor calificat și omor deosebit de grav cu referire la partea vătămată M.M.A.

2. Greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților G.F., G.M. și M.A.C.

3. Greșita achitare a inculpatelor P.M. și P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de omisiunea sesizării organelor judiciare și favorizare a infractorului.

Inculpata G.F. a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Inculpatul G.M. a arătat că nu este vinovat de complicitate la infracțiunile comise de inculpata G.F., neavând cunoștință de acțiunile acesteia.

Inculpata M.A.D. a solicitat reindividualizarea pedepsei.

Inculpata C.M. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. și reducerea pedepsei.

De asemenea, a solicitat achitarea pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

Inculpata P.M. a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând achitarea sa pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 raportat la art. 248 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen.

Inculpata P.V. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., argumentând că faptele nu au fost săvârșite de inculpată.

Inculpata M.A.C. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual referitor la scrisoarea medicală din 29 octombrie 2008 și în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni referitor la scrisoarea medicală din 21 septembrie 2009.

Partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov a arătat că este de acord cu plata în solidar, însă nu cu toate părțile implicate în acest dosar. Cu privire la suma solicitată a cerut stabilirea câtimii sau a sumei direct proporțională cu gradul de vinovăție ce revine fiecăruia, în vederea recuperării prejudiciului.

Reanalizând probatoriul administrat în cauză și criticile formulate de apelanți, Curtea de Apel București a reținut, în esență, următoarele:

Curtea a constatat că, în ceea ce o privește pe minora P.A.C., activitatea inculpatei G.F. a fost dovedită sub aspectul tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, însă și de rele tratamente aplicate minorului.

În ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de omor deosebit de grav în forma tentativei, instanța de apel a constatat că în cauză nu se impune reținerea formei continuate, apreciind că singurul act de violență și, totodată, de cruzime, apt a duce la decesul victimei, este tăierea, de mai multe ori, cu aceeași ocazie, cu cuțitul, a antebrațului și mâinii stângi.

Cu referire, însă, la tentativa la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, în formă continuată, în ceea ce privește pe partea vătămată M.M.A., Tribunalul a constatat corect, s-a apreciat de instanța de apel, că probele dosarului nu au demonstrat existența elementelor constitutive ale acestei infracțiuni în sarcina inculpatei G.F. și, corelativ, nici a complicității la această faptă a inculpatului G.M., soluțiile dispuse în cauză, de achitare a celor doi inculpați, fiind legale și temeinice.

Actele de violență fizică sau psihică exercitate asupra acestui minor se regăsesc în conținutul constitutiv al infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, nefiind identificate acțiuni care să demonstreze intenția de a suprima viața minorului.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G.M., s-a apreciat corectă soluția de condamnare cu referire la minora P.A.C., activitatea de complicitate a acestuia, deși nu a vizat acțiuni directe, a constat în adoptarea unei acțiuni pasive, pe care a avut-o vreme îndelungată, împrejurare prielnică pentru a-i crea coinculpatei o stare psihică favorabilă comiterii infracțiunilor.

Cu privire la inculpatele C.M. și M.A.D., instanța de apel a apreciat corectă soluția primei instanțe, atât sub aspectul schimbării încadrărilor juridice dispuse, dar și al individualizării pedepselor.

În ceea ce privește motivul de apel invocat de inculpata C.M. privind solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., s-a apreciat că nu este fondat.

S-a apreciat că, în varianta agravantă a infracțiunii, prin „perturbare deosebit de gravă a activității” cauzată, inclusiv, unei persoane fizice, expresie pe care legiuitorul nu o definește, se înțelege, în speță, vătămarea importantă adusă drepturilor minorilor la viață, integritate corporală și dezvoltare psihică armonioasă. A interpreta altfel ar însemna ca prevederile art. 145 C. pen. să nu-și găsească aplicabilitatea în cazul persoanelor fizice, deși acestea din urmă sunt enumerate în art. 145 C. pen.

De asemenea, s-a apreciat că și infracțiunea de fals intelectual a fost corect reținută în sarcina inculpatei C.M., care a efectuat mențiuni necorespunzătoare adevărului în rapoartele de vizită ale părților vătămate.

În ceea ce o privește pe inculpata P.M., s-a apreciat că solicitarea acesteia de achitare cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu în forma calificată este neîntemeiată.

S-a constatat că probele administrate au dovedit vinovăția acesteia, constând în aceea că, în calitate de psiholog la D.G.A.S.P.C. - Ilfov, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător, cu știință, atribuțiile de serviciu privind evaluarea psihologică a celor doi minori părți vătămate, cauzând o vătămare importantă a drepturilor minorilor la viață, integritate corporală și dezvoltare psihică armonioasă.

S-au apreciat ca probate și faptele acesteia din 10 octombrie 2014, 14 octombrie 2011 și 10 octombrie 2011, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În ceea ce privește infracțiunea de favorizare a infractorului, instanța de apel a reținut că soluția de achitare dispusă, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., de instanța de apel, este corectă, dat fiind că lipsește elementul intențional al laturii subiective.

Solicitările inculpatei de achitare pentru infracțiunea de fals intelectual s-au apreciat ca nefondate, probele dovedind că aceasta a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului, în raportul cu privire la partea vătămată M.M.A., întocmit la data de 17 octombrie 2011.

În ceea ce privește, însă, infracțiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare reținută în sarcina inculpatelor P.M. și P.V., instanța de apel a apreciat că soluția de achitare dispusă de instanța de fond în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. este netemeinică.

S-a reținut că inculpatele știau că organele de poliție fuseseră sesizate doar cu privire la prezentarea, cu întârziere, a victimei P.A.C. la spital, nu și cu privire la actele de violență exercitate asupra acesteia din urmă, dar și asupra părții vătămate M.M.A., aspect ce nu a făcut obiectul sesizării inițiale.

Curtea a constatat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, apreciind astfel critica Parchetului ca fiind fondată și dispunând condamnarea celor două inculpate și pentru această infracțiune.

În ceea ce o privește pe inculpata M.A.C., s-a constatat că soluția de achitare a inculpatei pentru presupusa faptă de fals intelectual din data de 29 octombrie 2008 este temeinică, iar temeiul de drept în baza căruia s-a dispus această soluție, art. 10 lit. d) C. proc. pen., este legal.

Cu privire la scrisoarea medicală din 21 septembrie 2009, în mod corect s-a reținut că fapta se circumscrie unei infracțiuni de fals intelectual.

Cu privire la individualizarea pedepselor, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă orientarea primei instanțe, atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, mărind doar termenul de încercare pentru inculpata P.M., pentru a face diferența între gravitatea faptelor comise de aceasta în raport cu coinculpatele C.M. și P.V.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat că, în mod nelegal, instanța de fond a dispus obligarea inculpatei M.A.C. la plata de despăgubiri către părțile civile, în solidar cu ceilalți inculpați și, totodată, instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor acestei inculpate, în condițiile în care inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În raport de prevederile art. 1373, 1357 și 1382 C. civ. în vigoare la data sesizării instanței, s-a apreciat că apelul părții responsabile civilmente este nefondat, la fel ca și cel al inculpatei M.A.D., întrucât există răspundere solidară pentru întreg prejudiciul între autorii unor infracțiuni diferite, dar care au produs părții vătămate un prejudiciu mic.

Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate minorilor s-a apreciat majorarea acestora, iar cu privire la despăgubirile civile acordate spitalului s-a constatat că în mod greșit s-au acordat dobânzi de la data pronunțării sentinței de condamnare și nu de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Totodată, s-a constatat și o aplicare greșită a prevederilor art. 191 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 344/A din 19 noiembrie 2013, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații G.F., G.M., P.M. și M.A.C. împotriva sentinței penale nr. 55 din data de 25 ianuarie 2013 a Tribunalului București, secția I penală.

A desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public pentru inculpații G.F. și G.M. din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. (partea vătămată M.M.A.).

A descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) și e) C. pen. aplicată inculpatei G.F. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei G.F. din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.A.C.).

În baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. a condamnat inculpata G.F. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav (partea vătămată P.A.C.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 10 ani închisoare, 6 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate prin sentința penală atacată, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 ani.

Inculpata G.F. urmează a executa, în final, pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c), d) și e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă dispusă față de inculpata G.F.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și a arestării preventive de la 05 octombrie 2011 la zi.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) și e) C. pen. aplicată inculpatului G.M. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului G.M. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 rap. la art. 174-175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. (partea vătămată P.A.C.).

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 rap. la art. 174-175 lit. d) - 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2), în ref. la art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la omor calificat și deosebit de grav (parte vătămată P.A.C.) și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) și e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală atacată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) și e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) și e) C. pen.

A înlăturat dispoziția de achitare a inculpatei P.M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de omisiunea sesizării organelor judiciare, prev. de art. 263 alin. (1) C. pen.

În baza art. 263 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpata P.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. aplicată inculpatei P.M. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare și de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală atacată, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. a încredințat supravegherea inculpatei P.M., Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și a pus în vedere acesteia ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență. Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

A înlăturat dispoziția de achitare a inculpatei P.V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de omisiunea sesizării organelor judiciare, prev. de art. 263 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei P.V. din infracțiunea prev. de art. 263 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 263 alin. (2) C. pen.

În baza art. 263 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpata P.V. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei P.V. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare și de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală atacată, urmând ca inculpata P.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

A menținut prevederile din sentința penală referitoare la suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei P.V., sub supraveghere.

A înlăturat obligarea inculpatei M.A.C. la plata de despăgubiri civile către părțile civile minore P.A.C. și M.M.A. și către partea civilă Spitalul de Urgență pentru Copii G.A.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. și art. 17 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu, pentru părțile civile minore P.A.C. și M.M.A., de către Ministerul Public.

A obligat, în solidar, inculpații G.F., G.M., M.A.D., C.M., P.M. și P.V., inculpatele G.F., M.A.D., C.M., P.M. și P.V. în solidar și cu partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov la plata, către partea civilă P.A.C., a sumei de 100.000 euro, în echivalent RON la data efectuării plății și, către partea civilă M.M.A., a sumei de 25.000 euro, în echivalent RON la data efectuării plății, cu titlu de daune morale.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 14 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul de Urgență pentru Copii G.A.

A obligat, în solidar, inculpații G.F., G.M., M.A.D., C.M., P.M. și P.V., inculpatele G.F., M.A.D., C.M., P.M. și P.V. în solidar și cu partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov la plata sumei de 29.400 RON, către partea civilă Spitalul de Urgență pentru Copii G.A., cu titlu de cheltuieli de spitalizare, precum și a dobânzii legale aferente începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

A înlăturat dispoziția de instituire a sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei M.A.C.

În baza art. 163 C. proc. pen. a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților G.F., G.M., M.A.D., C.M., P.M. și P.V. și părții responsabile civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov, până la concurența sumelor de 125.000 euro și de 29.400 RON.

În baza art. 191 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. a obligat inculpata M.A.C. la plata sumei de 500 ROn, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, inculpatul G.M. la plata sumei de 1200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatele G.F., M.A.D., C.M., P.M. și P.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov la plata sumei de câte 1200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele M.A.D., C.M. și P.V. și de partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov și îi obligă la câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu pentru apelantul inculpat G.M., în cuantum de 100 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu, ca și curator al părților civile minore, stabilit la cuantumul de 600 RON, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații G.F., G.M., M.A.D., P.M., P.V. și M.A.C. și partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov.

Inculpata G.F. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav în infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Cu referire la infracțiunile de rele tratamente aplicate minorilor a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., considerând că la dosar nu există probe din care să rezulte că minorii au fost abuzați sau maltratați.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, în raport și de prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Inculpatul G.M. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., apreciind că lipsește latura subiectivă a infracțiunilor pentru care a fost condamnat și, în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei, cu suspendarea acesteia sub supraveghere, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 172 și 14 C. proc. pen.

Inculpata P.M. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea sa pentru toate infracțiunile, considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora. Cu caracter subsidiar, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, pe care o consideră ca fiind legea nouă.

Inculpata P.V. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru infracțiunile reținute în sarcina sa în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., precum și aplicarea legii penale mai favorabile, pe care o apreciază ca fiind legea nouă.

Inculpata M.A.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. și a solicitat achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual - în ceea ce privește scrisoarea medicală din 21 septembrie 2009 întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.

Inculpata M.A.D. a învederat instanței că înțelege să-și retragă recursul formulat în cauză.

Partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov a criticat decizia pentru nelegalitate, respectiv pentru încălcarea prevederilor art. 163 C. pen. raportat la art. 145 C. pen. în sensul că nu pot fi sechestrate bunuri care aparțin unei unități publice.

În recurs au fost audiate inculpatele P.M. și P.V. și a fost administrată proba cu înscrisuri.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. (anterior), apreciază ca fiind fondate recursurile declarate de inculpata G.F. și partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov și ca nefondate celelalte recursuri, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată, în prealabil, că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București la data de 19 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prev. de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, dorindu-se, astfel cum rezultă și din expunerea de motive, pe lângă scopul principal de degrevare a instanțelor și o introducere anticipată a filozofiei noului C. proc. pen., aceea de impunere a unei singure căi de atac în materie penală, aspect ce se conformează atât cerințelor constituționale de acces la justiție, cât și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și de consolidare a caracterului de excepție a căilor extraordinare de atac.

În aceste condiții, prin Legea nr. 2/2013 au fost eliminate anumite motive de casare în recurs, avându-se în vedere că aceste motive sunt analizate în cadrul căii de atac a apelului.

Printre motivele de casare eliminate se află și cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., care se referea la ipoteza „când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică”, precum și cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 privind comiterea „unei grave erori de fapt”.

Recursul inculpatei G.F.

Din perspectiva expusă mai sus, Înalta Curte apreciază că primul motiv de recurs formulat de inculpată, prin care aceasta solicită schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la omor calificat și deosebit de grav, în vătămare corporală gravă, nu poate fi examinat, în cadrul niciunuia din cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., nici chiar în cel prevăzut la pct. 172 din art. menționat. De remarcat că inculpata nici nu a indicat vreun caz de casare pentru acest prim motiv de recurs.

Abrogarea expresă a pct. 17 al art. 3859 și lipsa oricăror alte dispoziții din Legea nr. 2/2013 nu permit interpretarea că s-a făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei și astfel, această critică, ar putea fi examinată în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Nici măcar din expunerea de motive nu rezultă intenția legiuitorului ca, prin abrogarea unor cazuri de casare, acestea să poată fi examinate în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Dimpotrivă, intenția legiuitorului, așa cum a fost explicată în expunerea de motive și cum transpare în dispozițiile Legii nr. 2/2013, a fost aceea de a impune o singură cale de atac integral devolutivă în materia penală, aceea a apelului, întrucât dreptul la un proces echitabil nu presupune obligativitatea parcurgerii în penal a unui număr de trei grade de jurisdicție.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, fiind abrogat expres pct. 17 al art. 3859 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei nu mai poate fi invocată în recurs, astfel că prima solicitare formulată de inculpată nu va putea fi examinată.

Cel de-al doilea motiv de recurs formulat de inculpată se referă la alte două infracțiuni reținute în sarcina sa, respectiv rele tratamente aplicate celor doi minori.

Deși inculpata a solicitat achitarea pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni (art. 16 lit. b) C. proc. pen., căruia îi corespunde art. 10 lit. d) din C. proc. pen. anterior), motiv ce, aparent, s-ar încadra în cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că inculpata contestă însăși existența faptelor, de vreme ce argumentează că nu a exercitat asupra celor doi minori acte de violență psihică sau fizică.

Așa cum deja s-a arătat, în recurs nu mai poate fi pusă în discuție situația de fapt reținută de instanțe, întrucât pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen. a fost expres abrogat prin Legea nr. 2/2013, astfel că nici această critică nu va putea fi examinată.

Înalta Curte apreciază, însă, ca fiind întemeiată solicitarea formulată de inculpată privind aplicarea unor pedepse mai mici din perspectiva art. 5 C. pen. ce prevede că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Inculpata a săvârșit faptele sub imperiul C. pen. din 1968, iar la 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind noul C. pen.

În procesul de determinare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte urmează a stabili care dintre cele două legi penale succesive conduce la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, în raport de toate cauzele și circumstanțele atenuante sau agravante ce sunt incidente potrivit fiecăreia dintre legile penale succesive în concret, având în vedere decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea legilor penale succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Așadar, Înalta Curte urmează a compara pedepsele concrete ce ar putea fi aplicate inculpatei ca urmare a noilor dispoziții, comparație ce se poate realiza prin respectarea proporționalității pedepselor aplicate inculpatei în procesul individualizării, întrucât, prin abrogarea parțială a cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2014, în recurs nu mai este posibilă examinarea temeiniciei pedepsei.

În concret, inculpata a fost condamnată pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. d) și art. 176 lit. a) C. pen. anterior la o pedeapsă de 12 ani închisoare, în condițiile în care limitele de pedeapsă se situau între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani și 6 luni închisoare.

În noua reglementare, acestei încadrări îi corespunde tentativa la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 188-189 lit. h) C. pen., cu reținerea agravantei prev. de art. 77 lit. e) C. pen. (corespondența agravantei de la lit. d) a art. 175 C. pen.), faptă ce se pedepsește cu închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, la care se poate adăuga un spor, conform art. 78 C. pen.

Neputând adăuga sporul în propria cale de atac, pentru această infracțiune Înalta Curte constată că limitele de pedeapsă nu s-au modificat, astfel că și pe noua lege se va menține pedeapsa de 12 ani închisoare pentru această faptă.

Inculpata a mai fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de rele tratamente aplicate minorei P.A.C., prevăzută în art. 306 C. pen. anterior, în condițiile în care limitele de pedeapsă se situau între 3 ani închisoare și 15 ani închisoare.

În noua reglementare, acestei încadrări îi corespunde infracțiunea prev. de art. 197 C. pen., ce se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani.

Limitele de pedeapsă sunt substanțial reduse în noua lege, ceea ce face ca, respectând proporția, inculpatei să i se poată aplica o pedeapsă principală mai mică pentru această infracțiune, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare (adică o pedeapsă situată peste jumătatea cuantumului maxim prevăzut de lege, la fel cum a procedat și prima instanță).

Pentru aceeași infracțiune săvârșită împotriva părții vătămate M.M.A., inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare, ceea ce reprezintă o orientare sub jumătatea maximului, astfel că, respectând proporția, inculpatei i se poate aplica pentru această infracțiune pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare.

Infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. anterior îi corespunde în noul C. pen. infracțiunea prev. de art. 323, iar cum limitele de pedeapsă nu au cunoscut modificări, pedeapsa pentru această infracțiune, de 1 an închisoare, va fi menținută.

Desigur, pentru acele pedepse principale unde legea nouă o prevede, se vor aplica și pedepsele complementare, ce au drept corespondent în noul C. pen. art. 66 lit. a), b), e), f) și g).

Conform principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, se va urma regimul sancționator al concursului de infracțiuni din noua lege, respectiv art. 39 lit. b), aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 2 ani și 10 luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa principală de 14 ani și 10 luni închisoare.

Cum în speță inculpatei i s-a aplicat în apel un spor de 3 ani închisoare, stabilindu-se ca aceasta să execute pedeapsa de 15 ani închisoare, Înalta Curte constată că, în aplicarea art. 5 C. pen., legea mai favorabilă inculpatei este legea nouă, sens în care recursul acesteia va fi admis.

Recursul inculpatului G.M.

Inculpatul a invocat, în motivul principal de recurs, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat, iar ceea ce lipsește este elementul intențional al laturii subiective, sens în care solicită achitarea sa în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen. (art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior).

Critica nu este fondată.

Pornind de la situația de fapt stabilită în cauză și care nu mai poate fi contestată în recurs, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că inculpatul se face vinovat de complicitate morală la infracțiunile săvârșite de soția sa, G.F., mai puțin infracțiunea de uz de fals.

Pentru existența complicității nu este necesar ca cel care ajută sau înlesnește comiterea faptei să dorească să coopereze la săvârșirea acesteia, fiind suficient să accepte că, prin activitatea sa, fie ea și pasivă, contribuie la comiterea infracțiunii.

În acest sens, instanțele de fond și apel au avut în vedere declarațiile celor două părți vătămate, coroborate cu raportul de evaluare psihologică întocmit de fundația „Salvați Copiii” care a stabilit că depozițiile minorilor sunt veridice. Or, din declarațiile părților vătămate a rezultat că inculpatul G.M. cunoștea despre violențele exercitate de către soția sa asupra celor doi copii, situație de fapt ce nu mai poate fi schimbată în recurs.

Activitatea de complicitate a inculpatului nu a vizat acțiuni directe, nemijlocite, ale sale, ci adoptarea unei atitudini pasive, pe care a avut-o pe o perioadă îndelungată, împrejurare prielnică pentru a-i crea coinculpatei, în calitate de autor al faptelor, o stare psihică favorabilă comiterii infracțiunilor.

Astfel, deși inculpatul avea cunoștință de săvârșirea actelor de violență asupra celor doi minori și avea posibilitatea de a împiedica continuarea lor, prin sesizarea autorităților publice competente, nu a efectuat niciun demers în acest sens, inacțiunea sa încurajând-o pe inculpată în punerea în executare a rezoluției infracționale, tocmai prin această atitudine tolerantă.

Atitudinea procesuală a inculpatului corect a fost înlăturată de instanțe, raportat la susținerea acestuia în sensul că nu a văzut ca soția sa să fi lovit minorii și că nu a observat nici actele de violență pe corpul acestora. Astfel, apărarea inculpatului este total necredibilă, în condițiile în care, probele administrate în cauză au demonstrat, fără putință de îndoială, faptul că minorii erau abuzați aproape zilnic, iar potrivit actelor medicale de la momentul internării minorei P.A.C., în luna decembrie a anului 2009, leziunile acesteia erau atât de grave și starea sa de sănătate atât de deteriorată încât era absolut imposibil ca o persoană care locuia cu minora în acel apartament să nu observe aceste suferințe, chiar în ciuda timpului scurt petrecut de către inculpat în familie.

Așadar, prin raportare la violența leziunilor constatate pe corpul minorei, este imposibil ca inculpatul G.M. să nu fi cunoscut că fetița este, practic, maltratată. Mai mult, anterior internării minorei, timp de 3 - 4 săptămâni, potrivit concluziilor medicilor, minora a purtat un bandaj la mâna tăiată cu cuțitul de către coinculpată, bandaj încropit din cârpe și șervețele. Este imposibil, în aceste condiții, ca inculpatul G.M. să nu fi observat acel bandaj și o schimbare în comportamentul copilului, care, la un moment dat, nu mai mânca și nu se mai ridica din pat.

Față de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că, în mod temeinic, instanța de fond și apel au apreciat că inculpatul G.M. răspunde penal, sub forma complicității, pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnată coinculpata G.F., cu excepția infracțiunii de uz de fals.

Într-un motiv subsidiar de recurs, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile și schimbarea modalității de executare, prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

În aplicarea globală a legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, compusă din: pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru complicitate la tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de rele tratamente aplicate minorei P.A.C. și pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului M.M.A., pentru toate reținându-se circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

Aceste circumstanțe nu se regăsesc în noul C. pen., astfel încât, comparând limita minimă a pedepselor din noua lege, redate mai sus, în analiza recursului formulat de inculpata G.F., cu pedepsele coborâte sub minim din vechea lege penală, se poate constata că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea penală anterioară, având în vedere că legea nouă ar conduce la o pedeapsă rezultantă mai mare decât cea aplicată inculpatului în cauză.

Cât privește solicitarea inculpatului de schimbare a modalității de executare a pedepsei, aceasta nu poate fi primită, abrogarea parțială a art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. nemaipermițând instanței de recurs să cenzureze temeinicia pedepsei, inclusiv sub aspectul modalității de executare, ci doar legalitatea limitelor acesteia.

Recursul inculpatei P.M.

Inculpata a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru toate infracțiunile întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora. Cu caracter subsidiar, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen., considerând că legea penală mai favorabilă este legea nouă.

1. În sarcina inculpatei s-a reținut infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 rap. la art. 2481 C. pen., constând în aceea că, în perioada decembrie 2008 - 11 decembrie 2009, inculpata P.M. („L.”), în calitate de psiholog în cadrul D.G.A.S.P.C. - Ilfov, nu și-a îndeplinit, în mod corespunzător, cu știință, atribuțiile de serviciu privind evaluarea psihologică a minorilor P.A.C. și M.M.A. și a asistentului maternal G.F., iar în perioada 11 decembrie 2009 - 08 aprilie 2010, nu și-a îndeplinit, în mod corespunzător, cu știință, atribuțiile de serviciu privind consilierea psihologică a părții vătămate P.A.C., cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la viață, integritate corporală și dezvoltare psihică armonioasă.

În motivarea scrisă a recursului, dar și în susținerea orală a acestuia, inculpata a arătat că nu a comis această infracțiune întrucât probele administrate nu confirmă că minorul M.M.A. i-a adus la cunoștință faptul că asistenta maternală le aplica acte de violență atât lui, cât și minorei P.A.C., solicitând sa-i ia din familie.

Se susține că minorul a făcut aceste afirmații după 2 ani și 9 luni de la vizita efectuată de inculpată la domiciliul asistentei maternale, că inculpata a intrat în conflict cu cele două martore, M.F. și Ț.G., care au dat declarații neconforme adevărului cu intenția vădită de a o disculpa pe M.F., că declarațiile altor martori audiați nu confirmă depoziția minorului, că, practic, întreaga acuzare se bazează doar pe afirmația unui minor care nu poate fi descris decât în termeni nefavorabili, având în vedere că întreg dosarul abundă de caracterizări negative la adresa acestui minor.

Față de toate aceste argumente, Înalta Curte constată că, deși, în mod formal, se invocă motivul de recurs prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., în realitate ceea ce se contestă este chiar existența faptei, dat fiind că se face analiza probelor care, în opinia apărării, nu puteau conduce la situația de fapt reținută de ambele instanțe.

Așa cum deja Înalta Curte a prezentat mai sus, o analiză a probatoriilor și reținerea altei situații de fapt nu mai este posibilă în recurs, câtă vreme singurul caz de casare care făcea posibilă această reexaminare, cel prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. (grava eroare de fapt) a fost expres abrogat prin Legea nr. 2/2013.

Față de probele administrate și situația de fapt reținută în cauză în baza acestor probe, Înalta Curte constată că fapta inculpatei, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, inculpata P.M. săvârșind fapta cu intenție indirectă, atâta timp cât s-a demonstrat că minorul M.M. i-a adus la cunoștință faptul că asistenta maternală le aplică acte de violență, atât lui, cât și minorei P.A.C., solicitând să-i ia din familie iar inculpata, deși nu a urmărit, prin atitudinea pasivă pe care a avut-o, a acceptat producerea unor consecințe ulterioare.

Pe de altă parte, s-a probat, prin constatarea psihologică întocmită în cauză și prin raportul medico-legal psihiatric al minorilor, că evaluarea psihologică făcută de inculpată părților vătămate nu corespunde situației reale, fiind evident că inculpata și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu într-o manieră necorespunzătoare, în condițiile în care, nu a sesizat semne ale abuzului fizic și moral, deși trebuia și putea să o facă.

2. Cea de-a doua infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art. 246 C. pen. constă în aceea că, la datele de 10 octombrie 2011 și de 14 octombrie 2011, imediat după aducerea la cunoștință a învinuirii în prezentul dosar, profitând de rolul său de psiholog, de tehnicile de manipulare pe care le cunoștea și de faptul că, datorită atribuțiilor sale, a intrat în contact cu părțile vătămate, inculpata P.M. l-a intimidat pe partea vătămată M.M.A. pentru ca aceasta să declare în fața sa, a asistentei maternale M.F. și a angajaților D.G.A.S.P.C. - Ilfov că inculpata G.F. nu i-a supus pe el și pe sora sa la acte de violență și cruzimi.

Totodată, la data de 10 octombrie 2011, inculpata P.M. nu și-a îndeplinit, în mod corespunzător, atribuțiile de serviciu privind consilierea psihologică a părților vătămate P.A.C. și M.M.A., cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la dezvoltare psihică armonioasă și a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în raportul cu privire la copilul M.M.A. din data de 17 octombrie 2011.

Și pentru această faptă apărarea inculpatei face o analiză a probatoriului administrat, apreciind că acuzația potrivit căreia inculpata „l-ar fi intimidat” pe minorul M.M.A. nu este susținută de nicio probă, astfel că și în acest caz Înalta Curte constată că aceste critici nu pot fi analizate, întrucât vizează cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18, abrogat, și nu cel de la pct. 12, indicat formal de inculpată.

Se mai invocă împrejurarea că inculpata nu avea ca atribuție de serviciu obligația de a-i însoți pe minori la o unitate spitalicească, dar se observă că inclusiv inculpata indică faptul că a însoțit minorii din dispoziția șefului de serviciu, și, pe de altă parte, nu încălcarea acestei atribuții de serviciu i se reproșează inculpatei.

Se reține că inculpata P.M. a încălcat obligațiile transmise de martora Ț.G. și aduse la cunoștință și de martora M.F. și s-a deplasat cu cei doi minori la I.M.L. doar în prezența asistentului maternal, deși i s-a spus să aștepte un reprezentant al poliției, situație care i-a creat premisele unei discuții mult mai lejere cu cei doi copii minori pe o chestiune a unor acuzații în legătură cu care și ea era cercetată.

Inculpata a profitat de poziția pe care o avea - de psiholog - și a creat o aparență de consiliere a minorilor, deși, în realitate, a adresat o serie de întrebări legate strict de violențele la care copiii fuseseră supuși, sub forma unui test. Or, inculpata avea un interes direct în cauză ca declarațiile minorilor să nu evidențieze fapte de abuz fizic sau psihic al asistentei maternale, semne de abuz pe care, potrivit fișei postului și profesiei pe care o exercita inculpata, dacă și-ar fi desfășurat atribuțiile de serviciu, în mod corect, ar fi trebuit să le identifice și, mai mult, să le elimine prin consilierea de specialitate.

În consecință, în acord cu instanțele de fond și apel, Înalta Curte constată că, în drept, fapta inculpatei P.M. care, în calitate de psiholog în cadrul D.G.A.S.P.C. - Ilfov, nu și-a îndeplinit, în mod corespunzător, la data de 10 octombrie 2011, atribuțiile de serviciu privind consilierea psihologică a părților vătămate P.A.C. și M.M.A., cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la dezvoltare psihică armonioasă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

3. În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, inculpata a solicitat achitarea sa pentru că nu au fost consemnate aspecte nereale în acest raport.

În cauză, s-a reținut că recurenta inculpată P.M., în calitate de psiholog în cadrul D.G.A.S.P.C. Ilfov, a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în raportul cu privire la partea vătămată M.M.A., întocmit la data de 17 octombrie 2011.

Coroborând conținutul raportului în cauză cu nota informativă întocmită de martora Ț.G., cu depozițiile martorului R.I., dar și cu dispoziția și fișa postului din care au reieșit atribuțiile inculpatei, instanțele de fond și apel au reținut următoarele aspecte nereale care au fost consemnate de către inculpata P.M.:

Inculpata avea cunoștință despre evenimentele de la școală în urma sesizării învățătoarei minorului, iar partea vătămată M.M.A. nu a fost întrebată dacă acceptă testul.

Inculpatei nu i s-a solicitat să rămână la discuția cu copilul și nu i s-a spus de ce partea vătămată fusese chemată, dorindu-se, din partea conducerii instituției, să se lămurească tocmai de ce părții vătămate îi este frică de psiholog.

Partea vătămată nu s-a relaxat deloc în prezența inculpatei.

Aceasta din urmă nu a realizat o consiliere sau o evaluare pentru a emite concluzii, participase doar la o discuție, iar concluziile expuse nu au fost susținute de niciun element.

Prin urmare, raportul întocmit de către inculpată - funcționar aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu - cuprinde elemente nereale, ce nu și-au avut sorgintea în discuția purtată cu minorul M.M.A., la data de 17 octombrie 2011, având în conținutul său aspecte pe care inculpata le-a inserat în dorința sa de a-și minimaliza propria participație penală, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual.

4. Infracțiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare

Referitor la această infracțiune inculpata a criticat condamnarea dispusă în apel, solicitând să se mențină soluția de achitare dispusă de prima instanță, corect argumentată de aceasta în sensul că îi lipsește unul din elementele constitutive.

În cauză s-a reținut că D.G.A.S.P.C. - Ilfov a sesizat, la data de 11 ianuarie 2010, I.P.J Ilfov, cu privire la faptul că inculpata G.F. a internat-o, la data de 11 decembrie 2009, pe partea vătămată P.A.C. la Spitalul G.A. pentru traumatisme suferite în urma unui accident, care s-au agravat întrucât nu a fost prezentată la timp la spital.

Adresa prin care s-a făcut sesizarea a fost depusă la dosarul părții vătămate aflat la D.G.A.S.P.C. - Ilfov, așa încât, inculpatele P.M. și P.V. știau că organele de poliție fuseseră sesizate doar cu privire la prezentarea, cu întârziere, a victimei P.A.C. la spital, nu și cu privire la actele de violență exercitate asupra acesteia din urmă, dar și asupra părții vătămate M.M.A. Prin urmare, acest din urmă aspect nu a făcut, în niciun mod, obiectul sesizării inițiale.

Se reține că martora D.L.G. a preluat atribuțiile de asistent social al copilului P.A.C. în anul 2010 și, mergând în vizita lunară la martora B.M., asistenta maternală a copilului, a aflat de la aceasta din urmă că părțile vătămate au povestit că inculpata G.F. îi agresa, detaliind o parte din traumatismele suferite.

D.L.G. i-a cerut martorei B.M. să dea o declarație în fața ei și să consemneze aceste aspecte, dându-și seama că ceea ce a aflat de la martoră este diferit de faptele cu care au fost sesizate anterior organele de poliție.

Ulterior, martora D.L.G. a prezentat inculpatelor P.V. și P.M. declarația martorei B.M. și, împreună, au redactat o notă informativă care conținea aspectele relatate de martoră.

Inculpatele P.V. și P.M., care aveau calitatea de funcționar public în înțelesul art. 147 alin. (1) C. pen., nu au informat organele de cercetare penală, deși aflaseră de săvârșirea unor infracțiuni, de către inculpata G.F., în legătură cu serviciul, distincte de cele sesizate inițial.

Prin urmare, corect a apreciat instanța de apel că, indiferent de faptul că inculpatele nu aveau cunoștințe juridice și nu puteau să își dea seama de încadrarea juridică a faptelor, acestea au realizat, în mod cert, faptul că inculpata G.F. săvârșise acte de agresiune fizică, care nu fuseseră sesizate anterior, dar și faptul că aceste acte de violență fuseseră exercitate și față de partea vătămată M.M.A., care nu făcea obiectul sesizării inițiale.

Potrivit dispozițiilor art. 263 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare este fapta funcționarului public care, luând cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală, potrivit legii de procedură penală.

Or, pentru existența infracțiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare, este necesar ca funcționarul căruia i se impută nesesizarea, de îndată, a procurorului sau a organului de urmărire penală despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, să aibă cunoștințe certe cu privire la comiterea acelei infracțiuni. Numai în lipsa unei asemenea reprezentări, instanța de fond putea dispune achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În consecință, Curtea de Apel a constatat că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare, respectiv, urmarea directă ce a constat în stare de pericol creată pentru desfășurarea normală a activității de înfăptuire a justiției.

O astfel de cerință nu este prevăzută de textul de incriminare ca și element constitutiv al infracțiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare și anume, ca organele de urmărire penală să nu fi fost sesizate cu privire la o infracțiune conexă. Textul incriminator nu presupune ca sesizarea făcută de funcționar să fie singurul mod în care organele de poliție să poată lua cunoștință de săvârșirea faptei, știut fiind că există posibilitatea sesizării din oficiu, în toate cazurile.

Cu aceste argumente, Înalta Curte constată că soluția instanței de apel este legală și temeinică, apreciindu-se, corect, că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., respectând principiul aplicării globale a legii statuat prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, la care s-a făcut deja referire mai sus, obligatorie pentru instanțe, Înalta Curte apreciază că pentru inculpată legea penală mai favorabilă este legea veche.

Se observă că pentru infracțiunea prev. de art. 246-2481 C. pen., chiar dacă în legea nouă limitele de pedeapsă sunt mai reduse, în favoarea inculpatei s-au reținut circumstanțe atenuante prevăzute de legea anterioară și care în legea nouă nu se mai regăsesc, făcând posibilă aplicarea unei pedepse sub minimul textului incriminator din legea anterioară, dar în limitele prevăzute de art. 297 din legea nouă.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. limitele de pedeapsă din legea penală nouă (art. 297 C. pen.) sunt mai mari, la fel și pentru infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior (art. 321 C. pen.).

Pentru infracțiunea prev. de art. 263 C. pen. doar limita maximă este mai mare în legea veche, în timp ce limita minimă, spre care s-a și orientat instanța, este aceeași pentru infracțiunea prev. de art. 267 din noul C. pen.

În același timp, regimul sancționator al concursului de infracțiuni este net mai favorabil în legea penală anterioară, căci legea nouă prevede un spor de pedeapsă obligatoriu și, foarte important, față de inculpată s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 861 C. pen. anterior, iar echivalentul acestei instituții în legea nouă este mai puțin favorabil, dispozițiile art. 91-93 din noul C. pen. incluzând printre obligațiile ce revin condamnatului prestarea unei munci în folosul comunității, măsură evident mai severă față de obligațiile dispuse de instanță în aplicarea art. 863 C. pen. anterior.

Recursul inculpatei P.V.

Și această inculpată a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru toate infracțiunile întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, deși a indicat drept temei al achitării dispozițiile art. 16 lit. a) din noul C. proc. pen. (fapta nu există). Cu caracter subsidiar, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen., considerând că legea penală mai favorabilă este legea nouă.

1. În sarcina inculpatei s-au reținut două infracțiuni de neglijență în serviciu în forma calificată, constând în aceea că, în calitate de asistent social responsabil de caz în cadrul D.G.A.S.P.C. - Ilfov, precum și în calitate de Șef Serviciu Asistenți Maternali Profesioniști, inculpata P.V. nu și-a îndeplinit, în mod corespunzător, în anul 2008, atribuțiile de serviciu privind evaluarea situației psiho - sociale a minorilor P.A.C. și M.M.A., precum și evaluarea activității asistentului maternal G.F., iar în perioada anilor 2008-2009 nu și-a îndeplinit, în mod corespunzător, atribuțiile de serviciu privind controlarea și coordonarea activităților efectuate de angajații serviciului cu privire la părțile vătămate P.A.C. și M.M.A. și cu privire la asistentul maternal G.F., cauzând o vătămare importantă drepturilor minorilor la viață, integritate corporală și dezvoltare psihică armonioasă.

În susținerea recursului, inculpata a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni întrucât nu a avut niciodată calitatea de manager de caz.

Instanțele au reținut, în baza probelor dosarului, că inculpata a avut, în anul 2008, atât calitatea de asistent social responsabil de caz, cât și calitatea de Șef Serviciu Asistenți Maternali Profesioniști, semnând actele în ambele calități. Ulterior, inculpata a avut, în anul 2009, doar calitatea de Șef Serviciu Asistenți Maternali Profesioniști.

Inculpata a aflat de la coinculpatele C.M. și M.A.D. că acestea nu o mai găsesc, de mult timp, pe inculpata G.F. la domiciliu și nu au mai văzut copiii, dar nu a luat nicio măsură în acest sens.

Totodată, deși a avut atribuții privind dosarele inculpatei și ale părților vătămate pe toată perioada cât acestea s-au aflat în plasament la inculpata G.F. (atribuții de serviciu constând, printre altele, în monitorizarea asistentului maternal și, implicit, a relațiilor pe care acesta din urmă le avea cu minorii luați în plasament), apelanta P.V. nu a sesizat că rapoartele de vizită întocmite de inculpata C.M. prezentau multiple deficiențe, că aceasta din urmă nu a făcut verificări cu privire la înscrierea fetiței la grădiniță, și că nu a vizitat copiii lunar, probleme sesizate de A.N.P.F.D.C. doar în urma unui control al actelor, ceea ce era, exact, atribuția inculpatei P.V.

Relevantă, în acest sens, este, în principal, nota de control întocmită de A.N.P.F.D.C. din 19 aprilie 2010 și care a stabilit, fără putință de tăgadă, încălcarea, de către funcționari, a standardelor minime obligatorii în asistența maternală.

Pe de altă parte, chiar inculpata P.V. a declarat că își fundamenta evaluările situației psiho - socială a copiilor și deciziile luate cu privire la plasament pe baza rapoartelor întocmite de către inculpatele C.M. și M.A.D., rapoarte ce nu au corespuns atribuțiilor și criteriilor pe care ar fi trebuit să le îndeplinească.

Inculpata P.V. a acceptat că rapoartele au o serie de carențe și, mai ales, a acceptat ideea inexistenței unui control efectiv pe care persoanele abilitate nu l-au făcut.

Față de situația de fapt reținută, în mod corect instanțele de fond și apel au constatat că, în cauză, nu există niciun dubiu că inculpata nu a făcut o monitorizare corectă și efectivă a asistentului maternal ci a procedat la încheierea unor acte formale, ce nu au conținut elemente esențiale și reale ale situației grave constatate ulterior.

În virtutea funcțiilor deținute, inculpată P.V. a acționat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, într-un mod defectuos, neglijența sa fiind provocatoare de consecințe grave.

2. Cu privire la infracțiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare, Înalta Curte, pentru argumentele deja evocate în analiza recursului inculpatei P.V., reține că soluția pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, fapta săvârșită de inculpată întrunind elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., respectând principiul aplicării globale a legii statuat prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, Înalta Curte apreciază că pentru inculpată legea penală mai favorabilă este legea veche.

Chiar dacă pentru infracțiunea de neglijență în serviciu limitele de pedeapsă din noua lege (art. 298 C. pen.) sunt considerabil mai mici, esențial în aprecierea legii penale mai favorabile o constituie împrejurarea că pentru inculpată s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 861 C. pen. anterior, iar echivalentul acestei instituții în legea nouă este mai puțin favorabil, dispozițiile art. 91-93 din noul C. pen. incluzând printre obligațiile ce revin condamnatului prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, măsură evident mai severă față de obligațiile dispuse de instanță în aplicarea art. 863 C. pen. anterior.

Recursul inculpatei M.A.C.

Inculpata a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. și a solicitat achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. anterior în ceea ce privește scrisoarea medicală din data de 21 septembrie 2009 întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.

Critica nu este fondată.

În cauză, s-a probat faptul că medicul de familie a eliberat scrisoarea medicală fără să consulte minora, însă a atestat lipsa semnelor de rele tratamente pe corpul acesteia din urmă.

În condițiile în care inculpata M.A.C. ar fi consultat-o pe partea vătămată, ar fi constatat, cu ușurință, existența multiplelor semne de rele tratamente aplicate minorei, contrar celor atestate de către inculpată, în calitate de medic de familie, în cuprinsul acelei scrisori medicale.

Față de considerentele expuse anterior, Curtea constată că, în drept, fapta inculpatei M.A.C. care, în calitate de medic de familie al minorei P.A.C., a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în scrisoarea medicală din data de 21 septembrie 2009, adresată D.G.A.S.P.C. - Ilfov și înregistrată la această instituție, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen.

În ceea ce privește aplicarea art. 5 C. pen., Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă inculpatei este legea veche, în baza căreia, prin reținerea unor circumstanțe atenuante care în legea nouă nu se mai regăsesc, instanțele au aplicat acesteia o amendă penală.

Inculpata M.A.D. a învederat instanței că înțelege să-și retragă recursul formulat.

Recursul declarat de partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov este întemeiat.

Conform art. 163 C. pen. anterior, ale cărui dispoziții se regăsesc, cu același conținut, în art. 249 alin. (8) din noul C. pen., nu pot fi sechestrate bunuri ce aparțin unei autorități publice.

D.G.A.S.P.C. Ilfov este înființată în temeiul art. 2 din H.G. nr. 1434/2004 ca fiind o instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea consiliului județean, astfel că bunurile acesteia au fost nelegal sechestrate, dispoziția instanței de apel fiind contrară legii, critică ce face obiectul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpata G.F. și partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov, casând, în parte, decizia penală recurată și sentința primei instanțe.

Rejudecând, se va face aplicarea art. 5 C. pen. cu privire la inculpata G.F., descontopind pedeapsa de 15 ani aplicată acesteia în pedepsele componente și sporul de 3 ani.

În baza art. 386 se va schimba încadrarea juridică dată faptelor în C. pen. anterior, reținându-se încadrarea juridică a acestora din noul C. pen., în sensul menționat mai sus, dispunându-se condamnarea acesteia pentru fiecare infracțiune la pedepse proporționale cu pedepsele aplicate inculpatei, așa cum au fost menționate în analiza recursului inculpatei, cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) și (2), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) C. pen.

Se va face aplicarea art. 65 C. pen.

Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive la zi.

Se va înlătura instituirea sechestrului asigurător aplicat asupra bunurilor aparținând părții responsabile civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.M., P.M., P.V. și M.A.C.

Se va lua act de retragerea recursului declarat de inculpata M.A.D., conform art. 3854 alin. (2) rap. la art. 369 C. proc. pen. (anterior).

Onorariul apărătorului din oficiu desemnat până la prezentarea apărătorului ales pentru inculpata G.F. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Recurenții inculpați G.M., P.M., P.V. și M.A.C. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând atât onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu desemnați pentru aceștia, cât și onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru părțile vătămate, onorarii ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Inculpata M.A.D., de asemenea, va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru aceasta urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat pentru intimata inculpată C.M. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de inculpata G.F. și de partea responsabilă civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov, împotriva deciziei penale nr. 344/A din 19 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 55 din 25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și rejudecând:

Face aplicarea art. 5 C. pen. și, în consecință:

Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente aplicate inculpatei G.F. și sporul de 3 ani.

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatei din tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 174, art. 175 lit. d) și art. 176 lit. a) C. pen. anterior în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 - art. 189 lit. h) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. e) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpată la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f) și g) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea prev. de art. 306 C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 197 C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpată la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și g) C. pen. (parte vătămată P.A.C.).

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea prev. de art. 306 C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 197 C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și g) C. pen. (parte vătămată M.M.A.).

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) și (2), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) C. pen. contopește aceste pedepse, urmând ca inculpata G.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare la care se adaugă sporul de 2 ani și 10 luni închisoare, în final inculpata urmând să execute pedeapsa de 14 ani și 10 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f) și g) C. pen.

Deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatei perioada reținerii și arestării preventive de la 5 octombrie 2011 la 11 iunie 2014.

Înlătură instituirea sechestrului asigurător aplicat asupra bunurilor mobile și imobile aparținând părții responsabile civilmente Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.M., P.M., P.V. și M.A.C. împotriva aceleiași decizi.

Ia act de retragerea recursului formulat de inculpata M.A.D. împotriva aceleiași decizii.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată G.F., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați G.M., P.M., P.V. și M.A.C. la câte 525 RON cheltuieli judiciare către stat din care câte 125 RON reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat și câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile civile P.A.C. și M.M.A. se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta inculpată M.A.D. la plata sumei de 225 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 125 RON reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C.M., în sumă de 125 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 11 iunie 2014.