Decizia nr. 1933/2014 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 149 din 02 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 927/118/2009, s-a hotărât:

"În baza art. 334 C. proc. pen.:

Dispune schimbarea încadrării juridice a unor fapte reținute în sarcina inculpaților E.D.D. și A.C., din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de instigare la furt calificat prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.:

Achită pe inculpatul E.D.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr 241/2005.

În baza art. 323 C. pen.:

Condamnă pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Condamnă pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat.

În baza art. 290 C. pen.:

Condamnă pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 23 lit. b) din Legea nr 656/2002:

Condamnă pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul E.D.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani închisoare, inculpatul E.D.D. executând în total pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.:

Scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore din ziua de 30/31 ianuarie 2009.

În baza art. 350 C. proc. pen.:

Menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul E.D.D. prin Încheierea din 25 mai 2009 a Tribunalului Constanța.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.:

Achită pe inculpatul A.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr 241/2005.

În baza art 323 C. pen.:

Condamnă pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Condamnă pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat.

În baza art. 23 lit. b) din Legea nr 656/2002:

Condamnă pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a) - art 34 lit. b) C. pen.:

Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani închisoare, inculpatul A.C. executând în total pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art 88 C. pen.:

Scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore din ziua de 30/31 ianuarie 2009.

În baza art. 350 C. proc. pen.:

Menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul A.C. prin Încheierea din 25 mai 2009 a Tribunalului Constanța.

3. În baza art. 323 C. pen.:

Condamnă pe inculpatul Ț.C.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Condamnă pe inculpatul Ț.C.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopește pedepsele și dispune ca inculpatul Ț.C.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.:

Scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore din ziua de 30/31 ianuarie 2009.

În baza art. 350 C. proc. pen.:

Menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul Ț.C.N. prin Încheierea din 25 mai 2009 a Tribunalului Constanța.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.:

Achită pe inculpata R.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr 241/2005.

În baza art 323 C. pen.:

Condamnă pe inculpata R.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 291 C. pen.:

Condamnă pe inculpata R.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr 656/2002:

Condamnă pe inculpata R.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopește pedepsele și dispune ca inculpata R.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 - 862 C. pen.:

Dispune pentru inculpata R.C. suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a sentinței penale de condamnare.

În baza art. 863 C. pen.:

Dispune ca pe durata termenului de încercare inculpata R.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 864 alin. (2) C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. constată suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

5. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.:

Achită pe inculpatul C.G.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr 656/2002:

Condamnă pe inculpatul C.G.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălare de bani.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

6. În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul D.N.R. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

7. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul D.V. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

8. În baza art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul C.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 - 1000 alin. (3) și 1003 C. civ. 1864 :

Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC A.M. SA Galați împotriva inculpaților E.D.D., A.C., Ț.C.N., D.N.R., D.V. și C.L. și împotriva părților responsabile civilmente SC S.P. SRL și SC C.Ț.C. SRL.

Obligă pe inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., D.N.R., D.V. și C.L. și pe părțile responsabile civilmente SC S.P. SRL și SC C.Ț.C. SRL, în solidar, să plătească părții civile SC A.M. SA Galați suma de 159.695,90 RON reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 14 alin 3 lit. a) C. proc. pen.:

Constată ca fiind recuperate în natură cantitățile de 54.340 kg cocs metalurgic și 23.880 kg cocs metalurgic sustrase de inculpați din posesia SC C. SA Constanța.

În baza art. 109 alin 5 C. proc. pen.:

Dispune restituirea către SC A.M. SA Galați, la rămânerea definitivă a hotărârii, a cantităților de cocs ridicate ca mijloc de probă și rămase în custodia IPJ Constanța, conform dovezii seria AB nr 0028154 din 26 ianuarie 2009, după efectuarea rapoartelor de constatare tehnico-științifică nr. 756538 din 26 noiembrie 2008 și nr 756537 din 26 noiembrie 2008.

Dispune comunicarea unui extras al sentinței către IGPR - Serviciul Transporturi - Secția Regională de Poliție Transporturi Constanța.

Ia act că părțile vătămate Statul Român prin ANAF și SC C. SA Constanța nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 353 și 356 C. proc. pen.:

Menține măsura sechestrului asigurător, fără deposedare, până la concurența valorii de 159.695,90 RON, asupra următoarelor bunuri:

- imobilul apartament compus din suprafață utilă de 96,10 mp și teren în proprietate indiviză în suprafață de 17 mp, situat la adresa mun. Constanța, jud Constanța, deținut în proprietate de A.C. și R.R.C.

- imobilul casă în suprafață de 87,78 mp și teren intravilan aferent în suprafață de 1072 mp, situate în localitatea Castelu, comuna Castelu, jud. Constanța, având ca vecini la nord lot 9 SA, la sud SC A. SA, la est strada 1 Mai, la vest SC A. SA, deținute în proprietate de D.N.R. și D.M.S.

- autoturism M.B. cu seria motor 30506700, serie șasiu WDB2030061A310620 aflat în proprietatea SC C.Ț.C. SRL cu sediul în Strada G., localitatea Poarta Albă, jud Constanța.

- autotractor D. cu serie motor PI 9675, serie șasiu XLRTE47WSOE445508, aflat în proprietatea SC C.Ț.C. SRL cu sediul în Strada G. nr 1, localitatea Poarta Albă, jud Constanța.

Dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului apartament compus din suprafață utilă de 97,85 mp și teren în proprietate indiviză de 39,52 mp, situat în mun. Constanța, strada I.L.C., jud Constanța, deținut în proprietate de inculpata R.C.

În baza art 348 C. proc. pen.:

Dispune anularea următoarelor înscrisuri falsificate:

- factura seria FASS nr 000001 din 08 octombrie 2008 emisă de SC F.A. SRL către SC S.P. SRL.

- factura seria PINTI nr 00021 din 28 septembrie 2008 emisă de SC P.M. SRL către SC S.P. SRL.

- factura seria PINTI nr 00007 din 04 septembrie 2008 emisă de SC P.M. SRL către SC S.P. SRL.

- factura seria PINTI nr 00006 din 30 august 2008 emisă de SC P.M. SRL către SC S.P. SRL.

- contractul de vânzare-cumpărare nr. 23 din 25 iulie 2008 încheiat între SC P.M. SRL și SC S.P. SRL."

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R., C.L. și D.V.

În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța s-a criticat sentința pronunțată de către instanța de fond pentru următoarele aspecte:

1. Instanța nu s-a pronunțat pentru una din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.L., respectiv cea de abuz în serviciu. În măsura în care se va schimba încadrarea juridică din cele două infracțiuni în una singură de furt calificat, solicită a se avea în vedere că acest motiv de apel rămâne fără obiect.

2. Greșita achitare a inculpaților E.D.D., A.C. și R.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru care au fost trimiși în judecată. S-a apreciat, în cadrul motivelor de apel că motivarea primei instanțe nu poate fi primită, aceasta constând, în principiu, în aceea că inculpații au evidențiat vânzările, înregistrând astfel în contabilitate și un venit, plătind corespunzător impozite către stat. O asemenea susținere nu poate fi primită, întrucât cheltuielile cu proveniența acelei mărfi erau încărcate fictiv în contabilitate. În mod cert, prin înregistrarea acelor facturi în contabilitate, inculpații au înregistrat niște cheltuieli pe care nu le-au făcut, astfel că săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală reiese cu prisosință.

3. Greșita schimbare a încadrării juridice a unor fapte reținute în sarcina inculpaților E.D.D. și A.C. din infracțiunea de furt calificat în cea de instigare la furt calificat, arătându-se că din întreg ansamblul probator reies atât acte de instigare cât și cele de complicitate, astfel că în final se impune să se rețină că inculpații au săvârșit acte de autorat, așa cum se reține în rechizitoriu.

4. Greșita achitare a inculpatului C.G.A. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, fiind irelevant faptul că inculpatul cunoștea doar o parte din membrii asocierii, acesta fiind unul dintre membrii care au aderat mai târziu la asociere; s-a mai arătat că nu are o relevanță deosebită dacă inculpatul C. cunoștea sau nu proveniența cocsului, atâta timp cât a ascuns proveniența acestuia.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului E.D.D. s-a solicitat admiterea apelului inculpatului E.D.D. și achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și, ca o consecință, greșita obligare la despăgubiri civile; în subsidiar, s-a apreciat că s-a făcut greșit aplicarea disp. art. 34 alin. (1) lit.

b) C. pen., privind sporul care a fost aplicat; în acest sens, s-a solicitat a se constata că faptele care se rețin în sarcina inculpatului E.D.D. se fundamentează pe niște convorbiri telefonice, care însă s-au purtat la date care demonstrează că acesta nu ar fi putut să participe în vreun fel, ca autor sau alt participant, la săvârșirea infracțiunii de flirt; astfel, acesta la 06 septembrie 2007 se afla în Turcia, la 02 noiembrie 2007 era la Amsterdam, la 5 iulie 2008 discuția se referă la un comerț cu cereale cu o societate comercială cunoscută la acel moment pe piață, iar la 30 august 2008 se afla în Turcia; nici din rechizitoriu și nici din hotărârea instanței de fond nu se înțelege de ce și pentru care motiv anume se consideră că discuțiile despre cărbune nu ar fi chiar despre cărbune, ci despre cocs, care în accepțiunea specialiștilor este tot un cărbune, sau de ce termenul de "cartofi" folosit în discuție nu este folosit pentru cărbune, dar este folosit cu certitudine pentru cocs; s-a mai arătat că în cursul judecării apelului au fost primite la dosar adrese de la SC C.

SA din care rezultă două lucruri esențiale; în timpul operațiunilor de descărcare și expediere au apărut diferențe în minus sau în plus zero, încadrându-se în procentele maxime stabilite prin Hotărârea nr. 111 din 07 februarie 2002; de asemenea, din rapoartele de încărcare pentru barje și vapoare, care au fost depuse la dosar, rezultă aceleași lucruri iar conosamentele și D.V.I. - urile depuse la dosar sunt la fel de explicite și foarte importante, nefiind evidențiate lipsuri. S-a mai arătat că adresele depuse la dosar de către A.G.

SA sunt contradictorii: inițial au comunicat că nu există niciun prejudiciu, adresa fiind din 29 aprilie 2013, prin care se comunica instanței că pierderile totale au fost sub 1,5%, care se încadrează în prevederile Hotărârii nr. 111 din 07 februarie 2002. Au fost criticate și rapoartele de constatare tehnico-științifică prin care s-a ajuns la concluzia că din analizele chimice punctuale efectuate rezultă că probele de cocs conțin aceleași elemente chimice principale, dar în concentrații diferite, datorită neomogenității ridicate a acestora.

De fiecare dată rapoartele de constatare spun că nu pot ajunge la concluzii certe, pentru că nu dispun de aparatură specifică analizelor de cărbune (umiditate, cenușă, etc.) și atunci s-a procedat la determinarea componentelor elementelor celor 7 probe atât la exterior, cât și la interiorul acestora, dar nu se explică în ce mod. În funcție de calitate, de felul lor, cărbunii prezintă anume caracteristici care ar fi trebuit să fie luate în considerare pentru a se ajunge cu certitudine la concluzia că ceea ce s-a găsit într-un depozit este acel cărbune, acel cocs de la SC C.

SA, transportat eu anumite barje și destinat A.G. SA.

În aceste condiții, s-a solicitat a se constata că pentru infracțiunea de furt calificat, indiferent în ce manieră, coautor, instigator, pentru urmări deosebit de grave, sau nu, se impune achitarea inculpatului E.D.D., în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru că el nu a săvârșit această faptă, presupunând că s-ar putea dovedi vreodată că există o lipsă de cantitate de cocs din depozitele SC C., dincolo de normele tehnologice, care ar fi dispărut la un moment dat, lucru nedovedit, motiv pentru care ar trebui să conducă, în principal, la soluția de achitare, prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. De aici derivă și soluțiile pentru celelalte infracțiuni, respectiv achitarea pentru art. 290 C. pen., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., menținerea soluției de achitare pentru evaziune fiscală de la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, așa cum a fost pronunțată de către tribunal, ca instanță de fond, achitare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, pentru că s-a susținut că inculpatul E.D.D., împreună cu A. au folosit documente care atestă că ar fi cumpărat o cantitate de marfă, iar efectuarea de plăți către așa zișii furnizori, în opinia Parchetului, (în legătură cu aceasta solicită a se avea în vedere probele administrate în cursul cercetării judecătorești, în apel, respectiv martorul F. și societatea acestuia), s-ar fi realizat pentru mascarea originii infracționale a cocsului care ar proveni din furturi la comandă; din toate acestea rezultă că E.D.D. nu a participat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat nici ca autor, nici ca instigator, nici în altă formă de participație penală. Nu au fost întocmite documente false, iar operațiunile comerciale au fost reale și nu se poate concluziona în sensul că ar fi acționat pentru a masca originea infracțională a mărfii.

S-a mai solicitat achitarea inculpatului E.D.D. și pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., în condițiile în care, fără a se motiva, s-a considerat că toate persoanele care au fost implicate într-un fel sau altul în acele operațiuni comerciale s-ar fi pregătit și s-ar fi organizat mai dinainte ca să săvârșească astfel de infracțiuni. În acest sens, au fost precizate care au fost legăturile între E.D.D. și persoanele în legătură cu care se reține asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni. A.C. este asociatul lui E.D.D. la SC S.P. SRL, R.C. era administratorul societății S.P. S.R.L, P.M., de la SC P. SRL, reprezintă o societate comercială cu care S.P. SRL se afla în raporturi comerciale, Ț.C., ca și G.V., sunt transportatori, proprietari ai unor mijloace de transport auto, care au realizat servicii pentru S.P. SRL F.G. este cel care a pus la dispoziție marfa din luna octombrie 2008, în derularea unor raporturi comerciale și nu în vederea asocierii în vederea comiterii de infracțiuni. C. este persoana cu care E.D.D. a derulat raporturi comerciale cu cereale în alte raporturi comerciale decât acestea, ca și cu SC P. SRL, activități reale și corecte și nu în vederea asocierii pentru comiterea de infracțiuni. În legătură cu acest lucru solicită a se observa că, chiar în rechizitoriu, se descriu activități comerciale care s-au desfășurat într-o modalitate legală.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului A.C. s-a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de instigare la comiterea infracțiunii de furt, pentru care i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai mare de către instanța de fond, urmând a se constata că din punctul de vedere prin care este descrisă fapta în rechizitoriu, nu există autor. Astfel, se presupune că există un furt, în condițiile în care nicio parte vătămată nu reclamă un prejudiciu. Ulterior, prin actele de urmărire penală se demonstrează că nici măcar SC A.G. SA nu își însușește acea cantitate. Se discută despre o trimitere la produsul finit, sau produsul care se presupune că ar fi fost sustras, dar nu se regăsește o identitate între datele caracteristice prezentate de A.G. SA și cele care au fost prelevate ca și probă. Constatarea științifică din cauză este empirică și este greu de crezut că două probe de cocs ar prezenta aceleași caracteristici, chiar fiind vorba despre același produs, pentru că trebuia să se discute despre concentrația de carbon, dacă într-adevăr prezintă caracteristici, pentru că diferă de zona de unde este extras și este supus unui proces de îmbogățire cu carbon, aspect care nu rezultă de nicăieri. Astfel, se poate trage concluzia că acel cocs care se presupune că ar fi fost sustras, de fapt nu a fost niciodată sustras și nici măcar nu aparține din cocsul la care face referire A.G. SA atâta timp cât nu există o identitate a structurii și nici din punct de vedere al cantității care se presupune că a fost sustrasă, în condițiile în care aceasta a fost introdusă în fluxul tehnologic ca și pierdere, astfel că nu se poate discuta despre comiterea unei infracțiuni de furt.

Cu privire la cealaltă infracțiune, respectiv asociere în vederea comiterii de infracțiuni, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A.C., s-a arătat că este greu de crezut că o societate care se înființează, cu doi asociați, cu o structură administrativă, cel puțin logistică în ceea ce privește transportul, ar avea drept scop comiterea de infracțiuni, în contextul în care nici măcar nu se demonstrează că aceștia ar fi comis vreo infracțiune în acest sens. Modalitatea prin care instanța de judecată argumentează prin perspectiva convorbirilor purtate între inculpați, nu demonstrează o asociere, o ierarhizare în ceea ce privește comiterea de infracțiuni, ci o ierarhizare în ceea ce privește atribuțiile în cadrul organizatoric al societății, stabilite prin statutul societății comerciale. Pe cale de consecință, orice susținere contrară că între inculpatul A.C. și celălalt asociat, precum și aparatul administrativ, s-ar fi găsit o relație în ceea ce privește comiterea de infracțiuni este îndoielnică, având în vedere contextul convorbirilor telefonice. Este normal ca între asociați să se discute despre profit, să se dea indicații șoferului cu privire la marfa care intră în contabilitate, în condițiile în care în urma verificărilor de fond în contabilitatea societății nu s-au regăsit nereguli care să atragă suspiciuni în ce privește o eventuală infracțiune de spălare de bani; s-a mai solicitat a se constata că, în ceea ce îl privește pe inculpatul A.C., făcând abstracție de funcția pe care acesta o definea în cadrul societății, că nici din conduita acestuia și nici din probele administrate în cauză nu rezultă că acesta ar fi încercat să comită o infracțiune de natura celor descrise de Ministerul Public, cu atât mai mult cu cât instanța de judecată nu analizează în mod obiectiv, pe fiecare faptă și pe fiecare inculpat și face doar o trimitere sumară la o prezumție în ceea ce privește existența comiterii acestor infracțiuni.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului Ț.C.N. s-a solicitat, în baza art. 379 alin. (2) lit. a), raportat la disp. art. 11 alin. (2) lit. a), coroborat cu disp. art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului Ț.C.N., întrucât fapta nu există.

În acest sens, s-a arătat că deși a respins solicitarea apărării de a efectua o probă științifică ca nefiind utilă cauzei, în cadrul hotărârii de condamnare instanța reține ca motiv de condamnare concluziile celor 2 rapoarte de constatare efectuate în faza de urmărire penală, nefiind respectate dispozițiile art. 287 alin. (2) C. proc. pen.: "instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză, în mod nemijlocit"; pentru a se administra această probă științifică s-a formulat aceeași cerere și în fața instanței de apel, care prin Încheierea din 07 februarie 2013, s-a pronunțat la fel ca și instanța de fond, respingând proba ca nefiind utilă cauzei; având în vedere această situație, raportat la art. 64 alin. (2) din C. proc. pen., s-a solicitat excluderea, ca mijloace de probă, a celor două rapoarte de constatare efectuate în faza de urmărire penală de către parchet, nefiind respectate dispozițiile art. 112 C. proc. pen., prin care legiuitorul prevede o serie de condiții imperative, care trebuie îndeplinite de către o anumită situație de fapt, pentru a se putea efectua un raport de constatare: una din condițiile imperative este urgența cu care trebuie soluționată și determinată o situație de fapt, cea de a doua fiind pericolul că dacă nu se face un raport de constatare, există posibilitatea pierderii sau dispariției obiectului care ar face obiectul raportului de constatare, în cazul de față nefiind îndeplinită nici una din aceste condiții; s-a mai arătat că în cazul unui raport de constatare, inculpatul nu poate avea un expert parte, nu poate să formuleze întrebări, nu poate să supravegheze și să formuleze obiecțiuni cu privire la concluziile raportului de constatare și, mai mult decât atât, raportul de constatare se face de către un expert din cadrul parchetului sau poliției, care este subordonat procurorului de caz, astfel că nu se poate discuta despre o imparțialitate, așa cum se poate discuta cu privire la o expertiză.

A fost criticată și concludenta rapoartelor de constatare, arătându-se că în cadrul acestora, specialiștii din poliție au concluzionat că întrucât nu dispun de aparatura specifica analizelor de cărbune, există elemente identice sau nu, cu precizarea că pentru a se face o analiză pertinentă a probelor de cocs, trebuie omogenizată o cantitate mai mare de cocs; specialiștii din cadrul poliției au concluzionat în raportul de constatare că nu rețin instrumente de specialitate pentru omogenizarea unei cantități de cocs și pentru a afirma cu certitudine dacă probele de cocs coincid între ele sau nu. Specialiștii au analizat vizual și au spart cu un ciocan acele probe de cocs, acestea fiind constatate în cadrul rapoartelor de constatare.

S-a criticat și concludența altor probe care au stat la baza emiterii hotărârii contestate, respectiv înregistrările video și planșele foto de la dosar, instanța de fond reținând că în baza acestor mijloace de probă, înregistrări video și planșe foto, au fost dovedite 9 acte materiale care stau la baza pronunțării hotărârii; s-a arătat însă că instanța de fond a reținut o situație care excede probelor administrate în cauză, motivat de faptul că nici din înregistrări și nici din planșele foto nu rezultă 9 acte materiale. Din înregistrările video și planșele foto aflate în dosarul de urmărire penală, rezultă că a fost surprinsă mașina condusă de inculpatul D. intrând și ieșind din port doar în 4 seri, respectiv în seara de 26/27 septembrie 2008 (mașina este surprinsa intrând și ieșind din port încărcată, dar nu se poate distinge exact ce încărcătura are); în seara de 30 septembrie/01 octombrie 2008 (mașina este surprinsă ieșind din port descărcată - cu prelate trasă); în seara de 04/05 octombrie 2008 (mașina este surprinsa intrând și ieșind din port încărcată, dar nu se poate distinge exact ce încărcătura are, iar în seara de 08/09 octombrie 2008 (mașina este surprinsă ieșind din port - seara flagrantului). Inculpatul Ț. are o firmă de transport, are relații comerciale cu portul zilnic, astfel că și înainte de anul 2008, în timpul anului 2008 și după 2008, iar faptul că inculpatul D. în seara de 27 spre 28 septembrie 2008 a fost surprins ieșind din port cu mașina încărcată cu ceva anume, nu poate să ducă la concluzia că aceasta era încărcată cu cocs. În seara de 30 septembrie/01 octombrie 2008 mașina este surprinsă ieșind din pot, dar cu prelata trasă, astfel că nu se poate observa dacă este încărcată sau nu și eventual cu ce, neexistând niciun alt indiciu cu privire la ceea ce se transporta. În seara de 04/05 octombrie 2008 este văzută ieșind mașina, dar nu se poate ști cu ce încărcătură. Singura dată în care se poate ști cu certitudine că mașina a ieșit din port și avea o cantitate de cocs, fără a se putea ști de unde provenea acel cocs, inculpații declarând că acel cocs provenea din afara gardului C., este seara de 08/09 octombrie 2008, fiind și data flagrantului. Un singur act material este dovedit cu planșele foto și cu înregistrările.

Cu referire dosarul de urmărire penală, inculpatul D. a indicat o grămadă de cărbune distinctă, mai mică, ce nu provenea de la SC C. SA, ci provenea de la o groapă de gunoi, locul unde se aruncau toate reziduurile abandonate de cocs din portul Constanța, astfel că declarația acestuia a fost interpretată greșit.

Un alt motiv de susținere al motivelor de apel este reprezentat de convorbirile telefonice reținute în sarcina inculpatului Ț., reținându-se, ca dovadă a vinovăției sale, respectiv două convorbiri telefonice purtate intre acesta și E. din data de 25 august 2008 și din data de 30 august 2008, ale căror transcrieri nu au fost efectuate, ci doar listinguri care dovedesc că au fost purtate convorbiri. Astfel, după cum, chiar instanța a reținut, nu se poate discuta de nicio rezoluție infracțională, motivat de faptul ca primul așa zis act material este din data de 06/07 septembrie 2008.

Cu privire la constituirea ca parte civilă a SC A.G. SA s-a apreciat că se discută despre o simplă hârtie emisă de această societate, care nu este susținută în vederea certificării constituirii ca parte civilă, nu s-a depus niciun act contabil din care să reiasă că aceasta a înregistrat o pierdere de cocs în zilele în care au fost reținute cere 9 acte materiale de către instanța de fond.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea cu mult a pedepsei aplicate inculpatului Ț.C.N., raportat la faptul că s-ar putea discuta despre un singur act material și ar fi infractor primar, iar dacă ar fi reținută în sarcina inculpatului vreo faptă penală, aceasta nu ar reprezenta un pericol social atât de mare încât să atragă o pedeapsă de 7 ani de detenție.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatei R.C. s-a arătat că acestea vizează greșita condamnare a inculpatei pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, pentru infracțiunea de spălare de bani și pentru infracțiunea de uz de fals, precizând temeiul achitării pentru prima faptă, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, ca fiind art. 11 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., în referire la dispozițiile art. 10 lit. d) din C. proc. pen.

Referitor la prima faptă penală, s-a apreciat că în mod greșit prima instanță a reținut faptul că aceasta s-ar fi asociat cu vreunul dintre ceilalți inculpați în vederea săvârșirii de infracțiuni, nici una din condițiile faptice ale acestei infracțiuni, nici forma cadru, nici forma asocierii, nici forma aderării, forma inițierii, sau forma sprijinirii nefiind întrunite în cazul inculpatei R.C. S-a solicitat a se avea în vedere că aceasta purta discuții numai cu inculpatul E.D., motiv pentru care nu avea cunoștință că existau și alte persoane, legat de o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni; prima instanță a reținut faptul că singurul rol al inculpatei a fost acela de a ține evidența contabilă, fără a detalia alte aspecte legate de alte legături cu alți inculpați; simplul fapt că inculpata se cunoștea numai cu inculpatul E. și cu acesta purta discuții care nu sunt de natură a proba săvârșirea unei infracțiuni, nu poate reprezenta săvârșirea infracțiuni de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, chiar și în forma sprijinirii grupului infracțional.

Pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, s-a solicitat achitarea inculpatei R.C. în baza 11 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., în referire la dispozițiile art. 10 lit. d) din C. proc. pen., apreciindu-se că acestei infracțiuni îi lipsește latura subiectivă, în sensul că inculpata nu conștientă că respectiva cantitate de marfă sustrasă, dacă s-ar reține o asemenea situație, ar proveni dintr-o infracțiune; în consecință, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că din perspectiva intenției indirecte, care s-ar putea reține în sarcina inculpatei, nu există niciun element care să indice că aceasta ar fi cunoscut proveniența mărfii respective; din convorbirile telefonice purtate de inculpată cu E.D. rezultă că s-au purtat discuții cu privire la înregistrarea unor facturi, iar instanța de fond reține în mod corect că s-au înregistrat respectivele facturi din dispoziția inculpatului A., acesta era doar administrator în cadrul societății, iar R.C. nu a făcut altceva decât să efectueze niște operațiuni contabile corecte, fără niciun fel de element care să trădeze o rezoluție infracțională din partea acesteia.

Cu privire la infracțiunea de uz de fals, apreciază că se impune achitarea inculpatei R.C. în baza 11 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., în referire la dispozițiile art. 10 lit. d) din C. proc. pen., având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, din perspectiva lipsei laturii subiective în sensul că inculpata ar fi cunoscut proveniența ilicită, sau faptul că acele facturi ar fi evidențiat operațiuni nelegale.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C.G.A. s-a criticat greșita condamnare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 23 lit.

b) din Legea nr. 656/2002, arătându-se că a depus la dosar, la instanța de fond, o rezoluție a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița din 07 martie 2013, o rezoluție care pune într-o altă lumină contribuția inculpatului C.G.A., fie și minimală, în sensul de a obține acele acte pentru societatea P., care societate în eșafodajul Ministerului Public a avut un rol determinant în ascunderea provenienței bunurilor, respectiv acea cantitate de cocs care ar fi provenit dintr-o infracțiune de furt. S-a arătat că soluția dată, de scoatere de sub urmărire penală a lui C.G.A., dată în dosarul menționat anterior, vizează o cu totul altă infracțiune, de evaziune fiscală, în condițiile în care situația de fapt analizată este aceeași pe care instanța o are de analizat în cauza de față, respectiv existența sau inexistența în posesia lui C. a actelor și a ștampilei SC P., în baza cărora s-ar fi procedat, pe de o parte, la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (P.M. a fost condamnat pentru acea infracțiune, iar C. a fost scos de sub urmărirea penală).

Astfel, în rezoluția atașată la dosarul cauzei se susține clar că în dosarul de urmărire penală nr. 2640/P/2008 au fost înlăturate apărările numitului P.M. referitoare la faptul că documentele contabile și ștampila SC P. s-au aflat în posesia lui C., motivat de faptul că documentele de constituire a societății și ștampila societății au fost predate de P.M. administratorului judiciar al societății, iar P.M. a declarat el însuși că s-a aflat în posesia documentelor de evidență contabilă pentru o lungă perioadă de timp.

Această teză corectă, susținută de un material probator substanțial, vine în totală contradicție cu argumentele instanței de fond care îl condamnă pe C.G.A. la o pedeapsă de 3 ani cu executare, motivat de faptul că declarațiile martorului P.M. referitoare la participarea inculpatului C., potrivit căreia acesta controla, de fapt, întreaga activitate, el fiind cel care deținea facturierul și ștampila, sunt doar verosimile, și din perspectiva faptului că nu se întrevede motivul pentru care C. ar fi investit bani și timp personal pentru a îl ajuta dezinteresat pe P.M.

S-a solicitat a se avea în vedere că P.M. a avut controlul deplin al societății și al actelor, C., chiar dacă la un moment dat s-a aflat la tipografia C.L., de unde ar fi ridicat o serie de acte specifice contabilității unei societăți, nu sunt elemente necesare și suficiente pentru a pronunța o soluție de condamnare pentru o spălare de bani, în condițiile în care se pronunță o soluție corectă de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, iar instanța de fond face precizarea că inculpatul C. habar nu avea de proveniența ilicită a acelei cantități de cocs.

Față de aceste considerente, s-a solicitat să se constate că actul lui C. nu se regăsește sub incidența art. 19 lit. a) sau b), deci nu se poate discuta nici măcar de o intenție indirectă; dacă a dat o mână de ajutor, a făcut-o din varii considerente, inclusiv din acela care rezultă din dosar, că ar fi avut o sumă împrumutată de la inculpatul P.M. Or ajutorul dat nemijlocit care ar intra sub incidența art. 23 lit. b), nu transpare de nicăieri. Față de acestea, apreciază că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și din perspectiva acestei infracțiuni.

În subsidiar, s-a solicitat a se avea în vedere o cu totul altă modalitate de executare, respectiv aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, cu incidența art. 861 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului D.N.R. s-a solicitat a se constata că acesta a fost trimis în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu alte cuvinte alte persoane s-au asociat, se presupune, ca să comită infracțiuni, dar mai puțin autorul infracțiunii, care nu s-a asociat în vederea comiterii de infracțiuni; s-a solicitat a se avea în vedere poziția constantă din primul moment a acestui inculpat, încă de la momentul la care a fost oprit în trafic, așa zisul flagrant; acesta, ca șofer, a fost oprit în trafic și a spus organelor de poliție din prima clipă că a acționat din dispoziția patronului său, Ț., indicând proveniența mărfii, arătând că nu poate preciza destinația acesteia, întrucât urma să îi fie comunicată pe timpul transportului, lucru care se coroborează cu interceptările telefonice și cu cele precizate în chiar hotărârea atacată, cum că a fost instrucționat unde să meargă să încarce și ce traseu să urmeze, fiind supravegheat în permanență, așa cum chiar procurorul spune. Tot în acel moment, conducătorul auto, inculpatul, a indicat locul de unde a încărcat acea cantitate de cocs și s-au desfășurat acele activități și, tot acesta, de bună credință, a indicat organelor de poliție că a mai efectuat un transport similar cu o săptămână înainte și a indicat locul unde a descărcat acea cantitate e marfă; s-a mai solicitat a se avea în vedere că inculpatul D.N.R. nu s-a dus cu mașina să extragă vreun bun sau vreun produs din posesia sau din patrimoniul părții vătămate, ci doar a parcat, a așteptat să fie încărcat, fără să poarte niciun fel de discuție, pentru că șoferii nu cer explicații suplimentare de genul a cui e marfa, în ce condiții operează vânzarea-cumpărarea, prețul mărfii, condițiile de plată, etc. este nereală susținerea instanței de fond cum că transporturile s-au efectuat fără documente de transport, acest lucru fiind relevat în rechizitoriu, unde se arată că transporturile au fost efectuate în baza unor documente de însoțire a mărfii, documente care după predarea mărfii la beneficiar erau distruse prin ardere, dar nu de către șoferul D. Acesta preda marfa, documentul de transport și pleca. Nu se poate susține că a fost autor al furtului pentru că nu a avut documente de transport.

De asemenea, s-a criticat hotărârea instanței de fond raportat la împrejurarea că se reține că inculpatul D.N.R. a participat la cele 9 acte materiale, deși rechizitoriul nu precizează decât forma continuată, cu reținerea art. 41 alin. (2) C. pen.; materialul probator demonstrează că inculpatul D.N.R. a participat doar la 2 acte materiale, cel de la momentul la care a fost oprit în trafic și cel indicat personal de inculpat, cu o săptămână înainte. Acesta putea să spună organelor de poliție, cum a spus că a participat la un transport, că a participat la două sau mai multe transporturi, având în vedere că nu avea nimic de ascuns, indicând de unde le-a luat și unde le-a dus chiar la momentul depistării în trafic. Înregistrările nu demonstrează că inculpatul a condus tirul aparținând societății la care era angajat, sau că ar fi fost de muncă în zilele în care s-au efectuat acele transporturi, despre care acuzarea spune că reprezentau acte materiale ale infracțiunii de furt. Ca atare, din perspectiva încadrării juridice și din perspectiva soluționării acțiunii civile, s-a solicitat a se constata că inculpatul D.N.R. a participat în mod efectiv și este probată participarea la cele 2 acte materiale, în condițiile în care, pentru ambele transporturi, mărfurile au fost recuperate în totalitate; în aceste condiții, s-a solicitat respingerea acțiunii civile pentru infracțiunea de furt calificat în legătură cu acest inculpat și a se avea în vedere că pentru ambele transporturi marfa a fost recuperată în totalitate și predată părții civile din prezenta cauză, despre care, de altfel, acuzarea a arătat că a fost recuperată și nu a mai fost inclusă în cuprinsul prejudiciului.

În consecință, s-a solicitat achitarea inculpatului D.N.R. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că inculpatul nu se face vinovat pentru săvârșirea vreunei fapte penale cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în condițiile în care se rețin disp. art. 31 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul Ț., fiind evident din tot materialul probatoriu că în calitate de șofer, inculpatul D.N.R. nu a acționat cu intenție, cu scopul de a deposeda partea vătămată de acea cantitate de cocs și nu a avut niciun beneficiu în urma celor două transporturi efectuate. Acesta și-a încasat salariul și nimic mai mult. La momentul la care au început cercetările în prezenta cauză, imediat a încetat raporturile de muncă cu inculpatul Ț., relațiile cu acesta nefiind tensionate, dar în această direcție, nefiind normal ca inculpatul D.N.R. să răspundă penal sau civil, în condițiile în care, nu a avut niciun fel de participare la această faptă și niciun fel de beneficiu, și cu toate acestea este singurul care are casa sechestrată în prezent, măsură dispusă de instanța de fond.

În subsidiar, raportat la argumentele prezentate, la poziția procesuală a inculpatului D.N.R. și la actele depuse în circumstanțiere, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a hotărârii instanței de fond și, rejudecând, aplicarea unei pedepse cu suspendare simplă a executării, sau suspendare sub supraveghere.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C.L. s-a solicitat achitarea inculpatului pentru toate considerentele arătate de antevorbitorii săi.

În subsidiar, dacă se va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, s-a solicitat aplicarea unei pedepse îndreptate spre minim, cu suspendarea executării pedepsei, având în vedere persoana inculpatului, faptul că este căsătorit, are familie, are loc de muncă și nu a mai săvârșit alte fapte penale.

În ceea ce privește prejudiciul, apreciază că acesta este inexistent pentru societățile care sunt proprietare ale cocsului. Neexistând acest prejudiciu dovedit, inculpatul C.L. nu poate răspunde pentru vreun prejudiciu, pentru că în condițiile în care s-ar recuperat de la inculpat contravaloarea unui așa zis cocs sustras, ar însemna să fie îmbogățită societatea parte civilă fără just temei.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului D.V. s-a solicitat admiterea apelului declarat de inculpatul D.V., constatând că din materialul probator administrat în cauză, raportat la activitatea infracțională, acesta nu a săvârșit fapta, urmând a dispune achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, raportat la fapta săvârșită, la gradul de participare și la circumstanțele personale, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse mai puțin privative de libertate, în baza art. 861 C. pen.

Pe latură civilă au fost susținute aceleași aspecte invocate de către ceilalți inculpați.

În apel, s-a depus la dosar o caracterizare a inculpatului C.L., acte de stare civilă pentru inculpatul D.V., înscrisuri privind raporturile salariale ale inculpatei R.C., copia certificatului de naștere a fiicei inculpatei R.C.

La termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2013, inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., R.C., C.G.A., D.V. au declarat personal că nu doresc să dea declarație în fața instanței de apel.

În apel au fost audiați martorii F.G.I., inculpatul D.N.R.

Inculpatul C.L. nu s-a prezentat în fața instanței de apel, din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere reieșind că acesta este plecat în Italia și nu se cunoaște când se va întoarce în România; Curtea a mai reținut că inculpatul C.L. a depus la dosar un înscris prin care a solicitat judecarea în lipsă, precizând că pleacă în Italia la muncă, atașând și copia cărții de identitate și copia biletului de transport.

La dosar au mai fost depuse relații de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, SC C. SA care a atașat și un set de conosamente, de la lichidatorul judiciar al SC F.A. SRL, o precizare a A.M. Galați SA de menținere a constituirii de parte civilă.

La termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2013, Curtea a pus în discuția părților cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză:

- cererea solicitată de reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din 24 octombrie 2013, respectiv de completare a încadrării juridice a faptelor prin prisma reținerii alin. (4) al art. 209 C. pen., în raport de prejudiciul însemnat cauzat cu privire la inculpații E.D.D., Ț.C.N., D.N.R., D.V., C.L., și A.C.,

- cererea de schimbare a încadrării juridice invocate de instanță, din oficiu, așa cum s-a arătat în Încheierea din 24 octombrie 2013, în ceea ce-l privește pe inculpatul C.L., din două infracțiuni reținute în sarcina acestuia, respectiv art. 246 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune, aceea de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) C. pen. - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. și alin. (4), așa cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de către apărătorul inculpatului D.N.R. a faptei reținută în sarcina inculpatului Ț.C.N. cu referire la inculpatul D.N.R. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Părțile au pus concluzii cu privire la aceste cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor la termenul din data de 28 noiembrie 2013.

Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt fondate doar apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul C.L. (pentru acesta sub alt aspecte decât cel invocate), apelurile formulate de către inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R. și D.V. fiind nefondate, pentru următoarele:

I. Cu privire la apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța:

Curtea a constatat că primul motiv de apel a rămas fără obiect, raportat la faptul că s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului E.D.D. din infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., potrivit considerentelor ce urmează a fi expuse mai jos.

Curtea a constatat că nu este întemeiat cel de al doilea motiv de apel invocat prin care s-a criticat greșita achitare a inculpaților E.D.D., A.C. și R.C. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr 241/2005.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina lor că în calitate de asociați - primii doi - și administrator al societății comerciale SC S.P. SRL, au evidențiat în documentele contabile ale societății cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, respectiv că ar fi achiziționat cocs de la SC P.M. SRL Slobozia și de la SC F.A. SRL Deva, marfă ce a fost ulterior valorificată la SC M.M., SC L. SA Năvodari și SC Ț.B.

Curtea a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, "Constituie infracțiunea de evaziune fiscală următoarea faptă săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;".

Prin urmare, în cazul acestei infracțiuni, latura subiectivă este calificată prin scop care constă în "sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale", nefiind astfel suficient a se evidenția cheltuielile care nu au la bază operațiuni reale, ci trebuie ca acest act material să fie săvârșit în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

În consecință, Curtea a constatat că prima instanță a reținut în mod întemeiat că fapta inculpatei R.C., la instigarea inculpaților E.D.D. și A.C., de a înregistra în evidențele contabile debite bănești aferente a 4 facturi emise de SC F.A. SRL și SC P.M. SRL (în baza cărora inculpata R.C. a efectuat după emiterea acestora un număr de 3 transferuri bancare, în sumă de 60.000 RON, 30.000 RON și 1630 RON) nu este de natură a produce un prejudiciu bugetului de stat, deoarece activitatea ilicită nu s-a limitat doar la înregistrarea acestui debit nereal, ci totodată inculpații au înregistrat și vânzarea cocsului către alte societăți comerciale, cu un preț superior celui pretins a fi fost practicat la cumpărare (și înregistrat ca debit în contabilitate), astfel că, pe ansamblu, SC S.P. SRL a înregistrat un profit pentru care urma a se calcula impozite de plată către stat, deși în realitate această societate nu ar fi trebui să aibă obligații fiscale către stat, din moment ce operațiunile legate de comercializarea cocsului nu sunt reale.

Față de aspectele expuse, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect că scopul inculpaților prin înregistrarea facturilor de la pretinșii furnizori nu a fost acela de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor de plată către stat ale SC S.P. SRL, ci a fost acela de a disimula faptele de furt și de săvârșire a infracțiunii de spălare de bani, nefiind astfel întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, sub aspectul laturii subiective a acestei infracțiuni, deoarece inculpații nu au urmărit sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat.

Curtea a constatat că nu este întemeiat nici cel de al treilea motiv de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța prin care s-a criticat greșita schimbare a încadrării juridice a unor fapte reținute în sarcina inculpaților E.D.D. și A.C. din infracțiunea de furt calificat în cea de instigare la furt calificat, arătându-se că din întreg ansamblul probator reies atât acte de instigare cât și cele de complicitate, astfel că se impunea să se rețină că inculpații au săvârșit acte de autorat, așa cum s-a reținut în rechizitoriu.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că inculpații E.D.D. și A.C. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, în calitate de autori, reținându-se în esență că aceștia, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ajutați fiind de inculpatul Ț.C., au sustras în mod repetat cantitatea totală de 240.620 kg de cocs de la SC C. SA Port Constanța.

Curtea a constatat, din probatoriul administrat în cauză, că inculpații E. și A.: - l-au determinat pe inculpatului Ț.C. să le pună la dispoziție un autotractor cu remorcă pentru a transporta cocsul, - l-au determinat indirect (prin intermediul inculpatului Ț.C.) pe inculpatul D.N.R. să se deplaseze în port cu mijlocul de transport, să încarce și să transporte cocsul la depozitul inculpaților situat în loc M., - l-au determinat pe inculpatul D.V. să efectueze operațiunile de încărcare a cocsului.

Curtea a mai constatat că instanța de fond a reținut în mod corect că în cazul infracțiunii de furt prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. actele materiale de autorat constau în acțiunile nemijlocite ale persoanei prin care aceasta scoate din sfera de dispoziție a posesorului sau detentorului, bunul mobil însă în prezenta cauză, prin probele dosarului nu s-a conturat că inculpații E.D.D. și A.C. au efectuat personal acte materiale de scoatere din incinta C. SA a unor cantități de cocs proprietatea SC A.M. SA.

Prin urmare, Curtea a constatat că inculpații E.D.D. și A.C. nu au realizat acte materiale de furt calificat, în calitate de autori.

S-a apreciat că nu este întemeiat motivul de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța prin care s-a susținut că deși inculpații E.D.D. și A.C. par a avea calitatea de instigatori sau complici anteriori, conform literaturii de specialitate instigatorii și complicii anteriori vor răspunde ca participanți la furt calificat săvârșit, prima instanță apreciind în mod corect că prin "participant" la o infracțiune nu se înțelege numai autorul/coautorii, ci în conformitate cu art. 23 C. pen., se înțelege a fi "persoanele care contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici", iar faptul că un instigator sau un complice a cunoscut o circumstanță agravantă - care astfel i se aplică - nu-l transformă în autor.

În consecință, Curtea a constatat că în mod întemeiat, în baza art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a unor fapte reținute în sarcina inculpaților E.D.D. și A.C., din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) -art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de instigare la furt calificat prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea a constatat că nu este întemeiat nici cel de al patrulea motiv de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța prin care s-a criticat greșita achitare a inculpatului C.G.A. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, fiind irelevant faptul că inculpatul cunoștea doar o parte din membrii asocierii, acesta fiind unul dintre membrii care au aderat mai târziu la asociere; s-a mai arătat că nu are o relevanță deosebită dacă inculpatul C. cunoștea sau nu proveniența cocsului, atâta timp cât a ascuns proveniența acestuia.

În acest sens, Curtea a constatat că instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că potrivit doctrinei și jurisprundenței, asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni este acel grup format din 3 sau mai multe persoane, în cadrul căruia membrii lui au ca scop comun săvârșirea pe viitor de infracțiuni prin colaborarea membrilor grupului, și în cadrul căruia atribuțiile fiecărei persoane sunt prestabilite, astfel încât acțiunile infracționale să aibă reușită.

Curtea a reținut că în sarcina inculpatului C.G.A. s-a reținut că acesta a procurat pentru inculpații E.D.D. și A.C. un număr de 3 facturi emise de SC P.M. SRL, care atestau vânzarea unor cantități de "Cocs proveniență România" către SC S.P. SRL iar pentru a realiza această faptă, inculpatul C.G.A. a luat legătura cu inculpații E.D.D. și A.C., rezultând că nu îi cunoaște pe ceilalți inculpați din cauză.

Curtea a mai constatat că instanța de fond a reținut în mod corect că nu rezultă din probe că inculpatul C.G.A. ar fi cunoscut proveniența reală a cocsului pentru care a procurat facturile respective, că faptele din cauză legate de sustragerea cocsului și de vânzarea acestuia au fost săvârșite cu ajutorul altor inculpați, respectiv Ț.C.N. și R.C., că există o asociere de persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni - cu toate atributele acestei asocieri, astfel cum au fost expuse anterior, astfel nefăcându-se dovada că inculpatul C.G.A. a aderat la o asociere constituită în vederea săvârșirii de infracțiuni, deoarece aderarea presupune existența intenției directe, însă nu poate exista o intenție de aderare la o entitate despre care inculpatul nu cunoaște că există.

Curtea a mai constatat că prima instanță a reținut în mod corect că probele dosarului nu confirmă faptul că inculpatul C.G.A. a convenit cu E. sau cu A. să continue împreună cu aceștia săvârșirea, pe viitor, unor alte infracțiuni nedeterminate, ci rezultă strict numai înțelegerea celor trei inculpați referitoare la procurarea celor trei facturi emise de SC P.M. SRL, o astfel de activitate punctuală referitoare la săvârșirea unei infracțiuni neputând fi reținută ca fiind o asociere/aderare în vederea săvârșirii de infracțiuni, ci constituie o participație la săvârșirea unei infracțiuni anume; o altă interpretare ar conduce la concluzia -contrazisă de întreaga practică judiciară - că orice infracțiune săvârșită cu participația penală a 3 sau mai multe persoane constituie în același timp și o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. În consecință, Curtea a constatat că în mod întemeiat instanța de fond a apreciat că faptei inculpatului C.G.A. îi lipsesc elemente constitutive - și anume intenția precum și actele materiale în sine de aderare pentru a fi calificată drept infracțiune de aderare la o asociere constituită în vederea săvârșirii de infracțiuni, impunându-se astfel achitarea. În baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpatului C.G.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Curtea a constatat că apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța este fondat sub un alt aspect decât cele invocate în scris, respectiv sub aspectul schimbării încadrării juridice solicitate de reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din 24 octombrie 2013, respectiv de completare a încadrării juridice a faptelor prin prisma reținerii alin. (4) al art. 209 C. pen., în raport de prejudiciul însemnat cauzat cu privire la inculpații E.D.D., Ț.C.N., D.N.R., D.V., C.L., și A.C., precum și sub aspectul schimbării încadrării juridice invocate de instanță, din oficiu în ceea ce-l privește pe inculpatul C.L., din două infracțiuni reținute în sarcina acestuia, respectiv art. 246 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune, aceea de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) C. pen. - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. și alin. (4).

În acest sens, Curtea a avut în vedere că deși instanța de fond a reținut că a fost sustrasă cantitatea de 240.620 kg cocs de la SC C. SA Port Constanța nu a reținut și faptul că prejudiciul astfel cauzat depășește valoarea de 200.000 RON prevăzută de art. 146 C. proc. pen. privind paguba materială care atrage reținerea agravantei constând în producerea prin infracțiunea comisă a unor consecințe deosebit de grave, respectiv a prev. alin. (4) a art. 209 C. pen.

Curtea a reținut că instanța de fond a avut în vedere la evaluarea valorii cocsului sustras, prețurile efective practicate de inculpați - prin intermediul SC S.P. SRL - la vânzarea cantității sustrase, astfel cum a rezultat din facturile aflate la dosar, constatând că valoarea bănească a cantității de 162.400 kg cocs este în sumă de 159.695,90 RON, rezultând deci un preț de 0,9833 RON/kg cocs.

Faptul că o parte din cantitatea de cocs sustrasă a fost recuperată ulterior nu înseamnă că acea cantitate de cocs recuperată, s-a reținut că nu trebuie calculată pentru a se stabili cuantumului pagubei cauzate inițial prin comiterea faptei de furt calificat, acest aspect fiind avut în vedere doar sub aspectul calcului despăgubirilor civile acordate părții civile, pentru cantitățile de cocs recuperate în natură partea civilă neputând pretinde și despăgubiri în echivalent.

În consecință, Curtea a constatat că valoarea cantității de 240.620 kg cocs sustrasă de la SC C. SA Port Constanța este de 236.613,47 RON, valoare mai mare de cuantumul de 200.000 RON prev. de art. 146 C. proc. pen., impunându-se astfel reținerea agravantei prev. de alin. (4) al art. 209 C. pen. privind furtul care a produs consecințe deosebit de grave, fiind astfel aplicabile prev. art. 334 C. proc. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.L., Curtea a constatat că instanța de fond a omis a se pronunța asupra unei infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia prin rechizitoriu, respectiv pentru infracțiunea de furt calificat în forma complicității prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea a constatat că este întemeiată însă schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.L. din infracțiunile prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că fapta de furt calificat absoarbe fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, intenția inculpatului C.L. fiind aceea de a ajuta la sustragerea cantității de cocs.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților E.D.D., A.C., Ț.C.N., D.N.R., D.V. și C.L. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în forma autoratului, instigării sau complicității după caz), Curtea a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 10 ani la 20 ani), urmările produse, modalitatea concretă de comitere a faptelor, gradul de contribuție și de implicare a fiecăruia dintre acești inculpați, orientându-se spre pedepse apropiate de minimul special de pedeapsă de 10 ani închisoare, având în vedere că, cantitatea de cocs sustrasă a fost într-o valoare (236.613,47 RON) apropiată de valoarea de 200.000 RON care a atras reținerea agravantei prev. de art. 209 alin. (4) C. pen. privind producerea de consecințe deosebit de grave.

II. Cu privire la apelul formulat de către inculpatul E.D.D.:

Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al inculpatului E.D.D. privind concludenta și pertinența convorbirilor telefonice, arătându-se că s-au purtat la date care demonstrează că acesta nu ar fi putut să participe în vreun fel, ca autor sau alt participant la săvârșirea infracțiunii de furt. În acest sens, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate susținerile referitoare la faptul că la 06 septembrie 2007 se afla în Turcia iar la 02 noiembrie 2007 era la Amsterdam, având în vedere că în sarcina acestui inculpat s-a reținut că activitatea infracțională a fost comisă în perioada iulie - octombrie 2008.

Referitor la convorbirile din 5 iulie 2008 discuția se referă la un comerț cu cereale cu o societate comercială cunoscută la acel moment pe piață, și din 30 august 2008 se afla în Turcia, Curtea a constatat că instanța de fond nu le-a avut în vedere la stabilirea stării de fapt, aceste critici ale apelantului inculpat E.D.D. nefiind astfel întemeiate.

S-a reținut că nu sunt întemeiate nici criticile apelantului inculpat E.D.D. privind aprecierea instanței de fond cu privire la faptul că discuțiile despre cărbune și termenul de "cartof" au fost folosite pentru cocs, Curtea reținând că aceste discuții se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză (înscrisuri, înregistrări video, declarațiile inculpaților, procese-verbale de cercetare la fața locului, rapoartele de constatare tehnico-științifice, interceptările ulterioare din care reiese că inculpații au încercat să acopere sustragerea cocsului din incinta SC C. SA Port Constanța prin operațiuni fictive de achiziție de cocs de la alte firme din România, întocmind în aceste sens în fals diferite documente) din care reiese că operațiunile de transport, de depozitare și de livrare vizau o anumită marfă, respectiv cocs.

Curtea a constatat că în mod întemeiat instanța de fond a reținut că în urma acestei activități infracționale desfășurate în lunile iulie - august 2008 a fost sustrasă în total o cantitate de 240.620 kg cocs din incinta SC C. SA Port Constanța, această cantitate fiind compusă din: 23.880 kg cocs găsită în remorca autovehicului condus de inculpatul D.N.R. la data depistării acestuia în trafic în 08/09.2008, 54.340 kg cocs găsită la data de 09 octombrie 2008 în depozitul din localitatea Valu lui Traian, 51.180 kg cocs vândută de către SC S.P. SRL către SC M.M. în luna septembrie 2008, 52.000 kg cocs vândută de către SC S.P. SRL către SC L. SA Năvodari în luna septembrie 2008, 31.000 kg cocs vândută de către SC S.P. SRL către SC Ț. SA Bali în luna octombrie 2008, 28.220 kg cocs vândută de către SC S.P. SRL către SC D.D. SRL în luna octombrie 2008, în condițiile în care, astfel cum se va arăta mai jos, actele și înscrisurile de aprovizionare a SC S.P. SRL cu aceeași cantitate de cocs nu sunt reale, toate acele operațiuni comerciale fiind fictive pentru a putea justifica cantitatea de cocs vândută ulterior.

Faptul că din adresele comunicate de către SC C. SA a reieșit că în timpul operațiunilor de descărcare și expediere au apărut diferențe în minus sau în plus zero, încadrându-se în procentele maxime stabilite prin Hotărârea nr. 111 din 07 februarie 2002 nu înseamnă implicit că nu există faptele de sustragere de cocs din incinta SC C. SA Port Constanța.

În acest sens, Curtea a reținut că potrivit art. 1 cu referire la pct. 1 din Anexa 1 din Hotărârea de Guvern nr. 111 din 7 februarie 2002 privind stabilirea procentelor maxime admise ca pierderi tehnologice în timpul manipulării și depozitării mărfurilor solide și lichide, în vrac, în porturile maritime și fluviale românești, în cazul cocsului pierderile tehnologice admise în urma manipulării și depozitării sunt de 3% în total.

Având în vedere că din adresa SC C. SA depusă la dosar și din conosamentele atașate a reieșit că în perioada 01 iulie 2008 - 30 august 2008 în terminalul C. Port Constanța au descărcat cocs metalurgic navele D.Ț., P. și C.D., cantitatea totală descărcată fiind de 79.152,66 tone cocs metalurgic, pierderile tehnologice admise de 3% fiind astfel de 2.374,5798 tone, deci 2.374.579,8 kg cocs metalurgic, deci cu mult peste cantitatea de 240.620 kg cocs reținută ca fiind sustrasă de la SC C. SA Port Constanța.

Prin urmare, faptul că nu s-a depășit procentul de 3% de pierderi tehnologice în timpul manipulării și depozitării cocsului metalurgic descărcat nu s-a reținut că însemnă implicit că nu au existat fapte de sustragere de cocs în perioada 01 iulie 2008 - 30 august 2008 (fapte de sustragere care reiese din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză) ci doar că pierderile tehnologice cauzate efective au fost mai mici de 3% iar la acestea s-a adăugat cantitatea de cocs sustrasă, în total pierderea încadrându-se într-o limită maximă de 3% prev. de Hotărârea de Guvern nr. 111 din 7 februarie 2002 privind stabilirea procentelor maxime admise ca pierderi tehnologice în timpul manipulării și depozitării mărfurilor solide și lichide, în vrac, în porturile maritime și fluviale românești. Aceleași argumente, s-a reținut că sunt valabile și cu privire la critica apelantului inculpat E.D.D. referitoare la adresa A.G. SA prin care s-a comunicat instanței de apel că pierderile totale au fost sub 1,5%, care se încadrează în prevederile Hotărârii nr. 111 din 07 februarie 2002, cu mențiunea că procentul de 1,5% reprezintă 1.187.289,9 kg cocs metalurgic, deci cu mult peste cantitatea de 240.620 kg cocs reținută ca fiind sustrasă de la SC C. SA Port Constanța.

Curtea a constatat că nu sunt întemeiate nici criticile privind rapoartele de constatare tehnico-științifică, prin care s-a ajuns la concluzia că din analizele chimice punctuale efectuate rezultă că probele de cocs conțin aceleași elemente chimice principale, dar în concentrații diferite, datorită neomogenității ridicate a acestora, însă de fiecare dată rapoartele de constatare spun că nu pot ajunge la concluzii certe, pentru că la capitolul 4, examinări - constatări, nu dispun de aparatură specifică analizelor de cărbune (umiditate, cenușă, etc.) și atunci s-a procedat la determinarea componentelor elementelor celor 7 probe atât la exterior, cât și la interiorul acestora, dar nu se explică în ce mod.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că organele de urmărire penală au prelevat probe de cocs descărcate de la toate cele trei nave, și de asemenea s-au prelevat probe de cocs din remorca X tractată de autotractorul Y, reținută de organele de poliție în noaptea de 08/09 octombrie 2008, din grămezile identificate în depozitul din localitatea M., din depozitul C. și din depozitul M. aflate în incinta portului, din grămezile aflate la SC L. SA Năvodari și SC M.M., iar în cauză s-a dispus efectuarea unor constatări tehnico-științifice fizico-chimice, materializate în rapoartele de constatare tehnico-științifică nr 756.537 din 26 noiembrie 2008 și nr 756.538 din 26 noiembrie 2008.

Potrivit concluziilor acestor rapoarte tehnico-științifice:

- bulgării de cărbune din probele ridicate din mijlocul auto, din depozitul de la M., prezintă duritate ridicată, ca și bulgării ridicați din depozitul C. și din depozitul M., despre aceștia din urmă fiind stabilit faptul că provin din descărcarea navei P. În schimb, s-a constatat că bulgării din probele ridicate din grămezile descărcate de navele S. și M.B. prezintă o cu totul altă caracteristică fizică, fiind friabili (sfărâmicioși),

- bulgării de cărbune proveniți din grămezile SC L. Năvodari și SC M.M. prezintă duritate ridicată, ca și cei proveniți de la nava P., ridicați din depozitele C. și M., fiind diferiți în raport cu bulgării proveniți de la navele S. și M.B., care sunt friabili. Cu privire la concluziile Raportului tehnic nr. 756.537, tribunalul constată că expertul a confundat proba nr. 5 (cocs metalurgic provenit din depozitul M.) cu proba nr. 7 (cocs petrol provenit din depozitul M.), aspect ce rezultă cu claritate din rezoluția de efectuare a raportului, care enumera coletele și originea lor, și indică faptul că ultimele două colete - nr. 6 și nr. 7 - conțin cocs petrol, ca și în cazul celuilalt raport tehnico-științific, - din punct de vedere chimic, s-a constatat că probele în litigiu - ridicate din mijlocul auto și din depozitul M., din depozitele SC L. și SC M. - conțin elemente chimice în proporții asemănătoare cu cele ale probelor ce provin de la nava P. (concentrațiile de aluminiu, Siliciu, Sulf, Fier); în schimb, la probele provenind de la navele S. și M.B. s.a constatat că este pus în evidență numai elementul chimic sulf, în concentrație de peste 3 ori mai mare decât cele găsite la celelalte probe, lipsind celelalte trei elemente chimice. S-a concluzionat cu certitudine că nu se pot face corelații de asemănare între probele de cocs metalurgic și cocs petrol, acestea din urmă având compoziție net diferită față de celelalte.

Curtea a mai reținut că SC A.M. a comunicat caracteristicile fizico-chimice ale cocsului aprovizionat prin intermediul navei P. (Aluminiu, Siliciu, Sulf, în combinații cu alte elemente chimice), acestea fiind în corelație chimică cu cele identificate prin rapoartele de constatare tehnico-științifică.

În consecință, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut în mod întemeiat că se probează în mod cert faptul că: cocsul găsit în mijlocul auto aparținând SC C.Ț.C. SRL și condus de inculpatul D.N.R., este cocs metalurgic, iar în raport cu împrejurările surprinderii sale în flagrant și cu explicațiile date, nu putea proveni decât din incinta SC C. SA, cocsul fiind din cel descărcat de nava P., și fiind exclus să provină de la navele M.B. sau S.; cocsul găsit de organele de poliție în depozitul din M. folosit de SC S.P. SRL, precum și cocsul cumpărat de SC L. Năvodari și SC M. Medgidia de la SC S.P. SRL, este cocs metalurgic, și are caracteristici chimice asemănătoare cu cocsul descărcat de nava P.

În consecință, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului E.D.D. prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. sau art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a reținut că nu este întemeiat nici motivul de apel al acestui inculpat prin care a solicitat achitarea (în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.) pentru art. 290 C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, reținându-se în mod greșit că inculpatul E.D.D., împreună cu A. au folosit documente care atestă că ar fi cumpărat o cantitate de marfa pentru mascarea originii infracționale a cocsului care ar proveni din furturi la comandă; în realitate nefiind întocmite documente false, iar operațiunile comerciale au fost reale.

Raportat la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect că în realitate SC S.P. SRL nu a achiziționat nicio cantitate de cocs de la SC F.A. Deva și SC P.M. Slobozia.

Astfel, Curtea a reținut că factura provenită de la SC F.A. Deva a fost emisă în fals de către administratorul acelei firme, F.G., astfel cum rezultă din convorbirile telefonice interceptate.

Prima instanță a reținut în mod întemeiat că deși factura SC F.A. Deva a fost emisă la data de 08 octombrie 2008, în dimineața zilei de 09 octombrie 2008 inculpații E. și A. au vorbit între ei înțelegându-se să tergiverseze câteva zile momentul în care urmau să prezinte documentele justificative; ulterior, în aceeași zi, inculpații E. și A., pe rând, au purtat convorbiri cu F.G., din care rezultă că abia în acest moment s-a pus problema că F.I. să emită o factură către inculpați, rezultând și faptul că această factură nu are la bază o operațiune reală, ci este necesară datorită evenimentului din noaptea anterioară, dar rezultând și că inculpatul A. lua în calcul obținerea facturii și de la alte persoane-lucru ce nu era posibil dacă operațiunea comercială ar fi fost reală.

În acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele convorbiri interceptate: - la data de 09 octombrie 2008, orele 10:16, inculpatul A.C., poartă următoarea convorbire telefonică cu învinuitul F.G.I., solicitându-i acestuia din urmă emiterea unei facturi: "A.C. - Ascultă-mă două secunde. Eu am zis că suntem prieteni dar acuma când suntem încurcați tu ne ceri banii? Eu ți-am dat bani atâta timp, două luni. Ți-am zis ceva? .... F.G.I. - Eu mă gândesc și la faza aia că puteți să-mi faceți fel de fel, ziceți chestia asta la vrăjeală. .... F.G.I. - Au căzut Garda așa instantaneu măi C. .... A.C. - Măi nebunule, căzut Garda pe mașină și eu am ascuns depozitul! Da? Vrei să vorbesc o oră la telefon? Vrei să ne ajuți, bine. Nu, o s-o rezolvăm. Vrei să-l sun pe G. să-mi dea o factură? Dacă tu nu crezi atunci ce să mai zic? Atunci ce să te mai cred pe tine I.? Când ți-am dat banii nu mi-ai răspuns o lună la telefon. ... A.C. - Oricum o s-o rezolvăm I., că n-o să stau în loc dacă nu mă ajuți să rezolv. Ți-am zis, dacă vrei bine, dacă nu, clar, ce dracu? Dar eu n-am făcut din astea cu tine și nu te sunam I. ... Mă înțelegeam cu ăla să-l trimit să-mi dai facturi? - în aceiași zi, la orele 10:34 și 10:53 E.D.D. poartă convorbiri telefonice cu A.C. referitoare la acoperirea activității ilicite: "E.D.D - ... Așa că dacă ne trimite mortu ăla de I. o factură ieșim din rahat bine de tot." ... Băi, ne trebuie hârtia aia de la mortu ăla neapărat. Ai înțeles? ... Dacă ne dă hârtia, ne doare-n ... de ei. După aia eu le reglez toate cap coadă, nu avem nicio treabă. Ai înțeles?" - tot în aceiași zi, inculpatul A.C. îl contactează din nou pe învinuitul F.G.I., pentru a-i solicita urgentarea trimiterii facturii: "A.C. - Ai trimis aia? Zi? ..., hai, hai I. trimite-o" ... "F.G.I. - O trimit acum ... Mă să nu mă băgați la încurcături mai mari ... Și după aia beleaua să rămână pe capul meu." - îndată de 14 octombrie 2008, orele 10:54, între inculpatul A.C., F.G.I: "A.C. - Am făcut hârtie, vrăjeală, pe urmă o dai înapoi ..., o rezolvi într-o ... la depozit ..., vezi că am pus și factura de la tine, faci intrare".

Curtea a mai constatat că instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că în condițiile în care se susține că vânzarea-cumpărarea a avut loc la data de 08 octombrie 2008, inculpații ar fi avut interesul și posibilitatea de a face dovada realității transportului, a mijlocului de transport respectiv, a șoferului care a efectuat acel transport aferent facturii de cocs de la SC F.A., a locului unde a fost cântărită marfa, a persoanelor care au recepționat-o, etc., însă o astfel de apărare nu a fost invocată de inculpați nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel, rezultând că nu ar putea face proba operațiunilor fizice de transfer al mărfii.

S-a reținut că nu este întemeiată critica din fața instanței de apel în sensul că declarația martorului F.G. din fața instanței de apel dovedește realitatea acestor tranzacții.

Astfel, Curtea a reținut că este nesinceră declarația martorului F.G. din data de 07 februarie 2013 în sensul că a vândut firmei din Constanța o cantitate de aprox. 50 - 60 tone de cocs, discutând în acest sens cu inculpatul E.D.D., însă toate documentele contabile ale firmei sale SC F.A. SRL (care a intrat în insolvență) le-a predat firmei de insolvență.

Curtea a constatat că această susținere a martorului F.G. este infirmată prin adresa nr. 1896 din 24 iunie 2013 emisă de către Cabinetele Asociate de Practicieni în insolvență M.I. din care reiese că este lichidatorul judiciar al SC F.A. SRL însă nu sunt în posesia actelor contabile ale acestei firme întrucât administratorul social nu a dat curs cererii de predare a acestor documente, aspecte care au fost aduse la cunoștința judecătorului sindic prin rapoartele care au fost întocmite în dosarul de insolvență al debitoarei SC F.A. SRL.

În ce privește facturile provenite de la SC P.M. SRL, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect că din convorbirile telefonice interceptate rezultă că în ziua de 09 octombrie 2008 inculpatul A.C. s-a preocupat să se întâlnească cu C.G.A., la Slobozia (intrarea în oraș, complexul Universitar B.), după discuție au convenit să nu se afle că s-au întâlnit; de asemenea, inculpații E.D.D. și C.G.A. purtau discuții telefonice încă din luna august 2008, în legătură cu remiterea unor înscrisuri, rezultând că E.D.D. i-a dat lui C. o ciornă (o foiță) ce urma a fi transcrisă de un alt băiat pe actul ce urma a-i parveni lui E.D. Prin urmare, existau raporturi de încredere între cei doi, ce puteau permite lui C. să procure cele trei facturi de cocs. Se confirmă implicit și susținerile numitului P.M., acesta declarând că C.G.A. îi dicta ceea ce trebuie să completeze pe facturile emise de SC P.M. SRL.

În timpul cercetărilor efectuate a fost identificată factura fiscală seria PINTI nr. 00021 emisă la data de 28 septembrie 2008 de SC P.M. SRL către SC S.P. SRL, și pe care la rubrica "denumire produs" este menționat "Cocs Proveniență România" despre care P.M. a precizat că i-a fost dată de către inculpatul C.G.A., doar pentru a o completa la rubricile: "TVA, Număr factură, Date privind expediția, semnătura și ștampila vânzătorului", menționându-i că celelalte rubrici le va completa el în funcție de marfa și cantitatea pe care urma să o achiziționeze. Cu prilejul procesului-verbal de confruntare efectuat între cei doi, C.G.A. nu a recunoscut acest aspect, arătând că nu a făcut niciodată achiziții de cocs și nici nu i-ar fi cerut vreodată învinuitului P.M. să-i emită facturi completate parțial.

S-au reținut ca relevante declarațiile martorului P.M. referitoare la participația inculpatului C. la emiterea facturilor SC P.M., la faptul că acesta controla în fapt întreaga activitate a acestei firme, el fiind cel ce deținea facturierul, ștampila firmei, acest martor precizând că facturile și ștampila societății s-au aflat în posesia lui C.G.A., acesta din urmă fiind și cel care a comandat și ridicat de la Imprimeria C.L. documentele tipizate pe numele SC P.M. SRL Slobozia.

Curtea a constatat că declarațiile martorului P.M. se coroborează cu înregistrările surprinse de camerele video amplasate în incinta magazinului Imprimeriei C.L., din vizualizarea cărora s-a constatat că persoana ce s-a prezentat la data de 18 septembrie 2008 pentru ridicarea documentelor, este una și aceeași cu inculpatul C.G.A.

De asemenea, Curtea a mai constatat că sunt relevante în acest sens interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul E.D.D. cu C.G.A., din care rezultă că, acesta din urmă, desfășura activități în numele SC P.M. SRL. Astfel, la data de 14 octombrie 2008, orele 15:51, inculpatul E.D.D., apelează numărul de telefon 0765.xxx.xxx, recunoscut ca fiind utilizat la acea dată de C.G.A., cu care discută referitor la verificările efectuate de lucrătorii de poliție la Tipografia C.L., privind facturile și avizele de însoțire a mărfii eliberate către SC P.M. SRL: "C.G.A. - Auzi, cică a căutat și pe la C.L... M-a sunat aia de acolo că, domnule, a întrebat, a venit, poliția port și a întrebat de așa e gravă problema așa? ... E.D.D. - Nu măi, e o problemă de o săptămână. Acela trebuie să se dea lovit și el într-o săptămână. Fă acte pe registru ... dar tu mortului acela spune-i să nu se arate astăzi. Trimite-l pe la țară pe undeva ... ai luat facturi de acolo ? ... C.G.A. - Lasă că nu-l găsește pe om,. Nu le-am dat numele meu normal."

Cu ocazia acestei discuții, cei doi s-au înțeles că în cazul în care C.G.A. a fost surprins de camerele video, să declare că a ridicat documentele "ca asociat, ca prieten, ca colaborator", insistând totuși, ca P.M. să plece la țară "o săptămână, două".

Prima instanță a reținut în mod întemeiat că din probele dosarului rezultă că nici numitul P.M., nici C.G.A. nu confirmă faptul că ar fi vândut în realitate vreo cantitate de cocs către SC S.P. SRL, în condițiile în care, dacă vânzarea ar fi fost reală, nu exista motivul ascunderii operațiunii comerciale.

S-a apreciat că sunt incidente și aspectele expuse mai sus, în sensul că inculpații E. și A. aveau tot interesul să propună și să probeze că societatea lor a fost aprovizionată în mod real cu cocs provenind de la SC P.M., în acest sens putându-se identifica mașinile de transport care au efectuat cursele, șoferii, originea cocsului (locul de unde a fost încărcat) etc. însă aceste mijloace de probă nu au fost propuse în apărare, rezultând că nu există.

Curtea a mai reținut și declarațiile martorei H.M. din care rezultă că transporturile cu cocs soseau la depozitul de la M. numai noaptea, aspect ce dovedește în sine clandestinitatea lor, deoarece inculpații nu au justificat și nu au explicat în niciun mod care era motivul pentru care astfel de transporturi nu au fost semnalate decât noaptea, nu și ziua - martora fiind în permanență la depozitul respectiv.

S-a reținut că relevanță deosebită are și faptul că acest tip de marfă nu putea fi achiziționat de pe piața internă, aspect care rezultă din comunicările importatorilor SC L.C. SA, SC A.M. SA și SC H. SA care au precizat că sunt proprietarii cocs-ului operat de SC C. SA respectiv că nu au valorificat cantități din loturile importate, acestea fiind destinate exclusiv consumului propriu în procesele de producție.

Instanța de fond a apreciat în mod corect că faptul că cei doi asociați ai SC S.P. SRL au folosit diverse metode ilicite pentru a ascunde adevărata proveniență a mărfii și pentru a își asigura o apărare veridică în fața organului de urmărire penală, rezultă din convorbirea purtată între inculpații E.D.D. și A.C. la data de 10 octombrie 2008, orele 19:34: E.D.D. "- Dar luni când mă duc cu actele, procurorul o să aibă o surpriză. Am acte, e plătită prin bancă. Să aruncăm factura aia de la I. că nu ne folosește ... Și luăm alta de la ăia și tot așa o plătim luni, ne achităm toate datoriile și asta e."

În consecință, Curtea a constatat că prima instanță a reținut în mod corect că ansamblul probator administrat în cauză face dovada certă că întreaga cantitate de cocs vândută de inculpații E.D.D. și A.C. prin intermediul SC S.P. SRL, precum și cantitatea găsită la depozitul de la V.Ț., a fost sustrasă din incinta SC C. SA, cocsul făcând parte din lotul descărcat de nava P., cu destinația SC A.M. Galați.

S-a apreciat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului E.D.D. prin care s-a solicitat achitarea și pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., arătându-se că, chiar în rechizitoriu, se descriu activități comerciale care s-au desfășurat într-o modalitate legală.

Curtea a constatat că în rechizitoriu sunt descrise activități comerciale prin care SC S.P. SRL Constanța a vândut diferite cantități de cocs către SC M.M. SA și SC L. SA Năvodari.

S-a reținut că este adevărat că aceste operațiuni comerciale sunt reale însă prin acestea s-au valorificat cocsul sustras de la SC C. SA Constanța, pentru care însă a fost necesar a se întocmi documente false de achiziție de la SC P.M. SRL Slobozia și SC F.A. SRL Deva, astfel cum s-a arătat mai sus, pentru a se putea justifica o proveniență legală a acestor cantități de cocs.

Curtea a constatat că în mod întemeiat instanța de fond a reținut că inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N. și R.C. au desfășurat acte materiale coordonate între ele în perioada iulie -octombrie 2008 pentru săvârșirea următoarelor fapte: - sustragerea din depozitul C. aflat în incinta Portului Constanța, în mod repetat, a unor cantități de cocs metalurgic aflat în proprietatea SC A.M. SA Galați; în acest scop inculpații E. și A. au colaborat direct cu inculpatul Ț., pentru a stabili de fiecare dată punerea la dispoziție a mijlocului de transport, traseul urmat de acesta, punctele de trecere în incinta portului și persoanele care concură la accesul în/din port și în/din zona C., locul unde urmează a fi transportat cocsul sustras, utilajul și persoana care urmează a încărca mijlocul de transport pus la dispoziție de T ..., -identificarea de cumpărători ai cocsului, efectuarea demersurilor de vânzare a acestuia, inclusiv stabilirea modalității de plată, identificarea și închirierea mijloacelor de transport și încărcare în vederea vânzării a cocsului; în acest scop inculpații E.D.D. și A.C. și-au împărțit, de la caz la caz, responsabilitățile, - procurarea documentelor comerciale și fiscale prin care să se justifice proveniența cocsului vândut de SC S.P. SRL către alte societăți; de asemenea, aceste activități au constituit responsabilitatea inculpaților E.D.D. și A.C. ..., - ținerea evidenței cocsului vândut, înregistrarea în documentele contabile a facturilor de falsă achiziție a cocsului, emiterea documentelor de plată bancară pentru a demonstra realitatea cumpărării de cocs, această activitate fiind în sarcina inculpatei R.C., cu consultarea inculpatului E.D.D.

S-a reținut că prin aceste activități s-au săvârșit infracțiunile de furt calificat/complicitate la furt calificat în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, spălare de bani/complicitate la spălare de bani.

Curtea a reținut că prima instanță a constatat în mod corect că activitatea în timp a acestor inculpați a fost una elaborată, concepută în așa fel încât să se elimine riscul descoperirii ei și tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate, a presupus o înțelegere prealabilă între inculpați, fiecare inculpat având un anumit rol specific în această asociere, inculpatul E.D.D. fiind liderul care lua deciziile, acest aspect reieșind dintr-o multitudine de probe: - în convorbirile telefonice, R.C. solicită să vorbească fără martori cu E.D.D. pentru a pune la punct anumite inadvertențe între unele facturi sau documente comerciale și fiscale ale firmei;

într-o altă împrejurare, inculpata îi relatează chiar despre o dare de mită unei funcționare de la ITM (pe care a făcut-o inculpata în beneficiul SC S.P. SRL), aspect ce conturează raporturile de încredere între cei doi, precum și faptul că inculpatul E.D. era considerat șeful, - inculpatul E.D.D. lucra în cadrul unei firme din port (UTI Servicii Portuare) care se ocupa chiar cu supravegherea activității și cu preîntâmpinarea sustragerilor, astfel, acest inculpat era cel care avea acces la informațiile care să-i permită conceperea strategiei de sustragere și care avea posibilitatea de a racola persoanele din cadrul firmelor de pază care să colaboreze la sustragerea de mărfuri din port, sau care avea posibilitatea de a interveni la polițiștii ce efectuau serviciul în zona portului, pentru evitarea surprinderii și reținerii transporturilor cu astfel de mărfuri sustrase;

în acest relevantă este o convorbire telefonică interceptată prin care inculpatul E.D.D. se laudă că el vede înregistrările cu persoanele care desfășoară activități suspecte "direct din birou"; într-o altă convorbire telefonică, inculpatul conversează la un mod prietenesc intim cu un polițist ce efectua serviciul în zona portului, față de care s-au efectuat cercetări și s-a disjuns cauza în prezentul dosar (A.M.), - în relațiile cu A.C., conform convorbirilor telefonice interceptate, inculpatul E.D.D. este cel care decide și care dispune celuilalt ce anume trebuie să facă, cu cine să vorbească, ce trebuie să spună; spre exemplu, inculpatul E.D.D. este cel care a luat inițiativa de a ridica cocsul descoperit de organele de poliție în depozitul de la M., el este cel care a tergiversat prezentarea cu acte în fața organelor de poliție, tot el i-a indicat inculpatului A. să-l sune pe F.G.

și să-i reproșeze că nu vrea să-i ajute, de asemenea i-a solicitat lui A. să vorbească cu martorul B. pentru ca acesta să dea declarații în favoarea lor, sau i-a cerut inculpatului C. să-l trimită pe numitul P.M. într-o locație în care poliția să nu-l identifice câteva săptămâni (undeva la țară).

În consecință, Curtea a constatat că în mod întemeiat instanța de fond a reținut că în privința inculpaților E.D.D., A.C., Ț.C. și R.C. sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev de art. 323 C. pen., prin probatoriul administrat dovedindu-se existența grupului format din mai multe persoane, existența înțelegerii generale anterioare în scopul săvârșirii de infracțiuni, structura organizată a grupului respectiv, precum și faptul că au pus în aplicare rezoluția infracțională, prin săvârșirea infracțiunilor vizate de scopul asocierii, pe o perioadă relativ mare de timp.

Cu privire la infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect că inculpații E.D.D. și A.C. au conceput o modalitate prin care să convertească valoarea mărfii sustrase - cocs - în sume de bani ce pot fi aparent justificate legal, acestea intrând apoi în circuitul activității societății lor comerciale, și în beneficiul - în principal - a acestor inculpați, această modalitate constând în următoarele etape:

- procurarea de facturi fiscale false care să ateste că SC S.P. SRL a cumpărat cocs de la alte societăți comerciale; astfel, se justifică înregistrarea în contabilitate a cantității de cocs sustras, și se justifica apoi vânzarea mărfii cu respectarea dispozițiilor legale; în final, se justifică încasarea sumelor de bani de la beneficiarii de cocs.

- efectuarea de plăți parțiale simulate către SC F.A. Deva și SC P.M. Slobozia, pentru a crea aparența de realitate a operațiunii comerciale, urmate de retragerea banilor din conturile bancare ale societăților vânzătoare, preluarea banilor de către inculpați și reintroducerea lor în propria societate comercială, cu titlul de aport al asociatului, este de precizat că o astfel de operațiune reprezintă o creditare a societății de către asociatul acesteia, urmată la un moment dat de restituirea către asociat a "creditului" acordat, prin urmare în final asociatul societății beneficiind de prețul simulat a fi plătit societăților fals vânzătoare de cocs.

- înregistrarea operațiunilor și documentelor în evidența contabilă, pentru a se justifica în acest fel legalitatea provenienței sumelor de bani de care a beneficiat în primă fază societatea comercială a inculpaților, și în ultimă fază inculpații personal.

Prima instanță a reținut în mod corect că pentru a se accentua aparența de legalitate a operațiunilor comerciale, inculpații E.D.D. și A.C. au dispus inculpatei R.C., efectuarea în corespondență cu facturile primite, de plăți prin transferuri bancare către societățile administrate de numiții F.G.I. și P.M., realizând în acest mod spălarea produsului infracțiunii.

Astfel numiții F.G.I. și P.M., acesta din urmă prin intermediul inculpatului C.G.A., au emis facturile seriile PINTI, nr. 00006 din 30 august 2008 în valoare de 21.979,77 RON, 00007 din 04 septembrie 2008 în valoare de 67.201,68 RON, 00021 din 28 septembrie 2008 în valoare de 32.153,8 RON și seria FASS 000001 din 08 octombrie 2008 în valoare de 21.063 RON, înscrisuri din care rezultă că aceste societăți au vândut cocs către SC S.P. SRL Constanța.

În baza celor patru facturi aferente așa ziselor "achiziții" de cocs, inculpata R.C., a efectuat după emiterea acestora un număr de 3 transferuri bancare după cum urmează:

- la data de 10 octombrie 2008 suma de 60.000 RON către SC P.M. SRL din care numitul P.M. a ridicat numerar suma de 59,250 RON în aceiași zi;

- la data de 13 octombrie 2008 suma de 30.000 RON către SC P.M. SRL numitul P.M. ridicând în aceiași zi toată suma disponibilă în cont, respectiv 142.600 RON;

- la data de 13 octombrie 2008 suma de 1.630 RON către SC F.A. SRL din care numitul F.G.I. a ridicat numerar suma de 1.050 RON în ziua următoare.

După retragerea în numerar a sumelor de bani de către numiții F.G.I. și P.M., în cursul aceleiași zile, se credita societatea al cărui asociat este cu sume apropiate celor pe care le virase către SC F.A. SRL și SC P.M. SRL, întrucât unitățile bancare rețineau comisioanele aferent operațiunilor de transfer și retragere numerar.

Prin înregistrarea în contabilitatea SC S.P. SRL a celor 4 facturi aferente "achizițiilor" de cocs, inculpații E.D.D., A.C. și inculpata R.C. au evidențiat cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale.

Potrivit art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, "Constituie infracțiunea de spălare de bani ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a circulației sau a proprietății bunurilor ... cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni".

În consecință, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că prin operațiunile expuse mai sus inculpații E. și A. au ascuns organelor publice cu responsabilități de verificare adevărata natură a provenienței cocsului, respectiv aceea că provine din furt, au ascuns că proprietatea asupra acestuia aparține SC A.M. SA Galați, toate acestea cunoscând că această marfă provine din săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

III. Cu privire la apelul formulat de către inculpatul A.C.

Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al inculpatului A.C. prin care s-a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de instigare la comiterea infracțiunii de furt, urmând a se constata că din punctul de vedere prin care este descrisă fapta în rechizitoriu nu există autor.

S-a reținut că nu sunt întemeiate nici susținerile acestui inculpat în sensul că nicio parte vătămată nu reclamă un prejudiciu iar SC A.G. SA nu își însușește acea cantitate.

În acest sens, Curtea a avut în vedere considerentele expuse în examinarea aceluiași motiv de apel al inculpatului E.D.D. prin care s-a reținut că faptul că nu s-a depășit procentul de 3% de pierderi tehnologice în timpul manipulării și depozitării cocsului metalurgic descărcat nu însemnă implicit că nu au existat fapte de sustragere de cocs în perioada 01 iulie 2008 - 30 august 2008 (fapte de sustragere care reiese din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză) ci doar că pierderile tehnologice cauzate efective au fost mai mici de 3% iar la acestea s-a adăugat cantitatea de cocs sustrasă, în total pierderea încadrându-se într-o limită maximă de 3% prev. de H.G. nr. 111 din 7 februarie 2002 privind stabilirea procentelor maxime admise ca pierderi tehnologice în timpul manipulării și depozitării mărfurilor solide și lichide, în vrac, în porturile maritime și fluviale românești.

Aceleași argumente s-a reținut că sunt valabile și cu privire la critica apelantului inculpat A.C. referitoare la adresa A.G. SA prin care s-a comunicat instanței de apel că pierderile totale au fost sub 1,5%, care se încadrează în prevederile Hotărârii nr. 111 din 07 februarie 2002, cu mențiunea că procentul de 1,5% reprezintă 1.187.289,9 kg cocs metalurgic, deci cu mult peste cantitatea de 240.620 kg cocs reținută ca fiind sustrasă de la SC C. SA Port Constanța.

S-a apreciat că nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la constatările științifice, aceleași critici fiind aduse și de către apelantul inculpat E.D.D. și au fost examinate de către Curte mai sus. De asemenea, s-a apreciat că nu sunt întemeiate nici aspectele invocate prin motivele de apel ale aceluiași inculpat prin care s-a criticat greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, față de starea de fapt reținută neputându-se susține că nu s-a dovedit că inculpatul A.C. nu a participat la comiterea infracțiunii de furt calificat cu privire la cantitatea de cocs sustrasă din incinta SC C. SA Port Constanța.

S-a apreciat că nu este întemeiată nici susținerea în sensul că inculpații A.C. și E.D.D., precum și aparatul administrativ, s-ar fi găsit o relație în ceea ce privește comiterea de infracțiuni este îndoielnică, având în vedere contextul convorbirilor telefonice, fiind incidente considerentele expuse mai sus de către Curtea la examinarea motivului de apel al inculpatului E.D.D. cu privire la reținerea comiterii infracțiunilor prev. de art. 323 C. pen. și de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.

IV. Cu privire la apelul formulat de către inculpatul Ț.C.N., Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului Ț.C.N. prin care s-a solicitat, în baza art. 379 alin. (2) lit. a), raportat la disp. art 11 alin. (2) lit. a), coroborat cu disp. art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului Ț.C.N., întrucât fapta nu există.

În ceea ce privește rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate în cursul urmării penale, Curtea constată că nu este întemeiată critica privind nerespectarea dispozițiile art. 287 alin. (2) C. proc. pen. care prevede că "instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauza", apărătorul inculpatului adăugând de la sine acestui text și mențiunea "în mod nemijlocit", fără ca art. 287 alin. (2) C. proc. pen. să conțină această mențiune.

Curtea a mai reținut că art. 87 alin. (2) C. proc. pen. consacră principiul liberei aprecieri a probelor: "probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului."

Instanța de fond și instanța de apel au respins solicitarea inculpaților de efectuare a unei expertize tehnice pentru stabilirea caracteristicilor cocsului avut în vedere la efectuarea celor 2 rapoarte de constatare tehnico-științifică din perspectiva neutilității administrării acestui mijloc de probă raportat la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză care au fost expuse mai sus, din perspectiva prev. art. 116 C. proc. pen. cu referire la art. 67 C. proc. pen. privind utilitatea și concludenta probei.

Curtea a constatat că apelatul inculpat Ț.C.N. a solicitat în mod neîntemeiat excluderea, ca mijloace de probă, a celor două rapoarte de constatare efectuate în faza de urmărire penală de către parchet, susținându-se că nu fost respectate dispozițiile art. 12 C. proc. pen.

Astfel, Curtea a constatat că efectuarea celor 2 rapoarte de constatare tehnico-științifică a respectat cerința prev. de art. 112 C. proc. pen. privind lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări având în vedere că se impunea stabilirea rapidă a existenței unor indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpații E.D.D., A.C. și Ț.C.N. a comiterii faptelor penale pentru care erau cercetați având în vedere măsura preventivă a reținerii care s-a luat față de aceștia la data de 30/31 ianuarie 2009 și față de prev. art. 143 alin. (1) C. proc. pen.

De asemenea, Curtea a constatat că a fost îndeplinită și cerința prev. de art. 112 alin. (1) C. proc. pen. privind existența unui pericol de schimbare a unei situații de fapt, având în vedere că unele proprietăți fizico-chimice ale cocsului se pot modifica prin trecerea timpului în urma unor condiții de mediu referitoare la umiditate, temperatura păstrării ș.a.

S-a apreciat că nu sunt întemeiate nici criticile aduse de către apelantul inculpat Ț.C.N. cu privire la concludenta rapoartelor de constatare, fiind incidente considerentele expuse de către Curte la analiza aceluiași motiv de apel invocat de către apelantul inculpat E.D.D.

Curtea a mai constatat că nu sunt întemeiate nici criticile inculpatului Ț.C.N. privind concludenta altor probe care au stat la baza emiterii hotărârii contestate, respectiv înregistrările video și planșele foto de la dosar.

În acest sens, Curtea a constatat că în mod întemeiat instanța de fond a reținut că din vizualizarea înregistrărilor camerelor video amplasate la porțile de acces nr. 5 și 6 ale Portului Constanța, puse la dispoziție de SC U.S.P. SRL cu adresa nr. 413 din 12 noiembrie 2008, s-a constatat că la datele de 26/27 septembrie 2008, 30 septembrie/01 octombrie 2008, 04/05 octombrie 2008 și 08/09 octombrie 2008, a intrat și ieșit încărcat, un autovehicul cu aceleași elemente de identificare, cu cel care a fost depistat în flagrant inculpatul D.N.R.; aceleași elemente de identificare ale mijlocului auto, respectiv marca "DAF" cu cabină de culoare galbenă având aplicate pe părțile laterale simbolul literei "S" și semiremorca de culoare roșie, se regăsesc și în planșa fotografică întocmită cu ocazia conducerii în teren de către inculpatul D.N.R., precum și în imaginile surprinse de camera video amplasată la poarta de acces în incinta SC C. SA.

Faptul că mijlocul auto sus-menționat a fost utilizat la comiterea faptelor rezultă și din interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul Ț.C.N. cu inculpatul E.D.D. când îi comunică acestuia din urmă, că autovehiculul este marca "D.", galben cu remorcă roșie, aspect ce a fost precizat anterior.

Aceste mijloace de probă s-au coroborat cu declarația martorei H.M. care a precizat frecvența transporturilor, respectiv câte două săptămânal, pe timp de noapte.

De asemenea, Curtea a constatat că imaginile video surprinse la porțile de acces se coroborează cu desfășurătoarelor convorbirilor telefonice purtate de inculpați, rezultând faptul că, aceștia au purtat discuții telefonice, atât la datele sus-menționate cât și anterior, numai pe timp de noapte, aproximativ în același interval orar, și cu aceleași persoane.

Astfel, din studiul desfășurătoarelor, a rezultat că atât înainte cât și după comiterea furturilor, se purtau convorbiri telefonice între inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N. și inculpatul D.N.R., acesta din urmă fiind verificat atât pe perioada încărcării cât și ulterior pe timpul transportului spre locul de depozitare; inculpatul Ț.C.N. îl contacta telefonic pe inculpatul D.V. care se ocupa de încărcare în incinta SC C. SA respectiv pe inculpatul C.L. pentru a asigura ieșirea mijlocului auto din Portul Constanța.

Totodată, s-a stabilit că în datele respective, la poarta de acces nr. 6 a Portului Constanța, și-a desfășurat activitatea inculpatul C.L. în calitate de agent pază iar în cadrul SC C. SA inculpatul D.V. conducător pe utilaj wolă.

Curtea a constatat că relevante sunt înregistrările video în care se poate observa atitudinea adoptată de inculpatul C.L., la momentul apariției la poarta nr. 6 a mijlocului auto sus-menționat, (poartă ce este destinată numai ieșirii autovehiculelor de transport marfă din Portul Constanța), în sensul că acesta, de fiecare dată când observa autovehiculul, se deplasa imediat spre a ridica bariera și a permite ieșirea, fără efectuarea controlului la care era obligat; se impune mențiunea că pe timp de noapte, bariera este permanent lăsată în poziția închisă, ridicarea acesteia putându-se efectua numai prin utilizarea unui cârd aflat asupra agentului de pază, ce trebuie poziționat la dispozitivul de citire a cârdului, amplasat pe axa căi de acces, din dreptul porții.

Din înregistrările video a reieșit că inculpatul C.L., a permis ieșirea mijlocului auto fără a-l opri deși anterior luase această măsură față de alte autovehicule care în fapt nu transportau mărfuri, ce se deplasau înaintea celui condus de inculpatul D.N.R.

Faptul că inculpatul C.L. favoriza ieșirea din port a autovehiculului încărcat cu cocs, rezultă din imaginile surprinse de camerele video amplasate la poarta nr. 6, la datele de 27 septembrie 2008 și 05 octombrie 2008, în care se observă cum acesta, permite ieșirea mijlocului auto deși era vizibilă încărcătura de cocs, aceasta depășind înălțimea obloanelor semiremorcii,

În consecință, Curtea a constatat că în mod întemeiat instanța de fond a reținut în temeiul acestor mijloace de probă coroborate (nu doar din înregistrările video astfel cum în mod eronat a susținut inculpatul Ț.C.N. prin motivele de apel invocate prin care a solicitat să se constate că a fost dovedit un singur act material, respectiv cel din seara de 08/09 octombrie 2008, data flagrantului) că în nopțile de 06/07 septembrie 2008, 10/11 septembrie 2008, 14/15 septembrie 2008, 18/19 septembrie 2008, 22/23 septembrie 2008, 26/27 septembrie 2008, 30.09/01 octombrie 2008, 04/05 octombrie 2008 și 08/09 octombrie 2008, (9 acte materiale) s-au desfășurat fapte de sustragere de cocs din incinta C.

SA, conform aceluiași procedeu demonstrat pentru fapta din 08/09 octombrie 2008, când inculpatul D.N.R. a fost reținut în flagrant, și când: - s-a constatat existența cocsului fără documente justificative în mijlocul auto condus de inculpat; - D.N.R. a indicat în prezența martorilor asistenți locul de unde a încărcat cocsul - observându-se în fotografiile judiciare depozitul de cocs înalt de mai mulți metri, și astfel nefiind susținută apărarea inculpaților potrivit căreia s-ar fi încărcat deșeuri de cocs abandonate într-o zonă folosită drept "groapă de gunoi". - D.N.R. a indicat organului de urmărire penală depozitul unde a transportat anterior și a descărcat cocs luat din incinta C., constatându-se că susținerile sale sunt reale, din moment ce în depozitul de la M. s-a identificat o cantitate de cea 50.000 kg cocs cu aceleași caracteristici ca cel din mijlocul auto și din depozitul C.

Este de precizat că, în raport cu cantitatea găsită în acest depozit și cu capacitățile de transport ale autovehiculelor - astfel cum rezultă din facturi și avize de expediție - ea nu putea fi aprovizionată într-o singură cursă, ci prin efectuarea a cel puțin două curse, - s-a constatat existența discuțiilor telefonice anterioare și ulterioare surprinderii în flagrant, între Ț.C. și E.D.D., D.V., C.L., precum și discuțiile telefonice interceptate imediat ulterior surprinderii în flagrant, dintre E.D.D. și A.C., din care rezultă că aceștia urmăreau îndeaproape traseul autotractorului condus de D.N.R., au observat direct că a fost oprit de Poliția Transportului, locul opririi, au trecut pe lângă el, au observat că mașina a fost condusă la Poarta 2 Port, deci aveau o legătură directă cu transportul respectiv.

Astfel, inculpatul E.D.D. a vorbit cu Ț.C. în noaptea de 08/09 octombrie 2008 de 10 ori pe un număr de telefon al acestuia și de 4 ori pe un alt număr de telefon; de asemenea, și în cursul zilei de 09 octombrie 2008, precum și ulterior, a purtat numeroase convorbiri telefonice cu Ț.C. și D.N.R.; de asemenea, inculpatul E.D.D. a purtat un număr de 18 convorbiri telefonice cu A.C. în seara/noaptea de 08/09 octombrie 2008, frecvența acestora fiind deosebită în perioada de după surprinderea în flagrant a inculpatului D.N.R.; inculpatul Ț.C. a purtat convorbiri în aceeași noapte cu inculpații D.V. și C.L., precum și cu inculpatul D.N.R., pe diferite numere de telefon.

Curtea a reținut ca relevante pentru demonstrarea modului de operare sunt convorbirile telefonice dintre: - E. - Ț. (25 august 2008 ora 21):

E. - "Ce faci?"

Ț. - "Uite, mă pregătesc."

E. - "Eu sunt pe acolo, mă plimb;"

Ț. - "Hai, că eu acum plec de la Poarta Albă și cu aia mare și cu aia mică ... să vedem cine e pe acolo de serviciu, că nu știu cine e"

E. - "O să mă duc eu acum să mă uit. Hai, când vii să-ți dau un alt telefon să vorbim pe alt telefon"; această convorbire relevă că la ora 21 cei doi inculpați urmau să se întâlnească, Ț. urma să vină cu ambele mașini de care dispunea - și aia mare și aia mică; de asemenea urma să se intereseze cine este de serviciu la punctele de acces în port, lucru pe care l-a promis că-l face E., rezultând că acesta era deja în zonă.

Ț. - E. (30 august 2008 ora 00,45):

"Ț. - Aia unde trebuie plimbată?

E. - Hai că-l luăm noi din drum. Tu mai stai pe aicea?

Ț. - Eu mă duc să aranjez ce trebuie și ies și eu.

E. - L-o descărca să mai venim o dată?

Ț. - Nu, nu, nu mai vrea ăsta, acum am vorbit cu el"; această convorbire relevă faptul că Ț. a încărcat mașina de transport (un D. galben cu remorcă roșie) și a întrebat unde trebuie să ajungă, s-a preocupat să aranjeze modalitatea de ieșire a acesteia din port fără a se sesiza sustragerea, a vorbit cu persoana de care depindea accesul/ieșirea din port dacă va permite și un al doilea transport în noaptea respectivă, dar respectivul i-a răspuns că nu acceptă; din convorbirea purtată 4 minute mai târziu, rezultă că D.-ul se îndrepta spre Valu lui Traian, adică în direcția depozitului unde s-a descoperit cocsul.

A. - T.D. (30 august 2008 ora 10:56):

"A. - Domnu T.? Sunt băiatu acela care îți aduceam cărbunele ... Am o mașină de cocs ..."; din convorbirile ulterioare dintre cei doi rezultă că inculpatul A.C. s-a preocupat pentru vânzarea mașinii de cocs, iar având în vedere că prima discuție a avut loc în dimineața de după efectuarea unui transport spre Valu cu D.-ul lui Ț., rezultă că cocsul ce urma a fi vândut lui T.D. (director M.M.) provenea din transportul efectuat în noaptea respectivă, adică din port.

Față de aspectele expuse mai sus, Curtea a constatat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului Ț.C.N. prin care s-a susținut că nu au fost efectuate transcrierile convorbirilor dintre inculpații Ț.C.N. și E.D.D. din datele de 25 august 2008 și 30 august 2008.

Curtea a constatat că nu este întemeiată cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de către apărătorul inculpatului D.N.R. a faptei reținută în sarcina inculpatului Ț.C.N. cu referire la inculpatul D.N.R. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de fond reținând în mod întemeiat că inculpatul D.N.R. a perceput faptul că transportul era efectuat numai noaptea, transportul era însoțit de avize de însoțire a mărfii care însă ulterior erau distruse, nefiind înregistrate, nu era controlat la intrarea și ieșirea din port, astfel cum ar fi fost normal, nu a solicitat bon de intrare, nu a fost înregistrat autotractorul condus de el ca fiind intrat în port, nu era cântărită cantitatea de cocs încărcat, se întâlnea ulterior pe traseu cu inculpații, care îl dirijau spre locul de descărcare.

În același sens, Curtea a avut în vedere și convorbirile telefonice din momentele respective, prin care era dirijat să efectueze activitățile ce duceau la încărcarea mașinii și apoi la ieșirea din port și la transportul către destinația stabilită; instanța de fond a apreciat în mod corect că toate aceste activități evident clandestine și cu încălcarea procedurilor normale de transport - pe care acest inculpat le cunoștea cu claritate, fiind conducător auto și efectuând o multitudine de curse "normale" - nu puteau scăpa atenției inculpatului, și astfel acesta nu putea să-și formeze percepția că activitățile desfășurate noaptea se încadrează în limitele legale.

În consecință, Curtea a constatat că inculpatul D.N.R. a cunoscut faptul că participă la acte de sustragere de cocs din incinta C., neputându-se reține doar faptul că doar a executat niște ordine ale șefului său, inculpatul Ț.C., iar inculpatul D.N.R. ar fi comis faptele de sustragere de cocs fără vinovăție.

S-a apreciat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului Ț.C.N. cu referire la dosarul de urmărire penală, prin care s-a susținut că inculpatul D. a indicat o grămadă de cărbune distinctă, mai mică, ce nu provenea de la SC C. SA, ci provenea de la o groapă de gunoi, locul unde se aruncau toate reziduurile abandonate de cocs din portul Constanța.

Curtea a constatat că nu este întemeiată susținerea apelantului inculpat Ț.C.N. că declarația inculpatul D.N.R. a fost interpretată în mod greșit, având în vedere că inculpatul D.N.R. a indicat organului de urmărire penală depozitul unde a transportat anterior și a descărcat cocs luat din incinta C., iar din poze reiese în mod cert că inculpatul D. nu a indicat o groapă de gunoi cu reziduuri abandonate de cocs ci o grămadă mare de cocs din spatele său.

În ceea ce privește critica apelatului inculpat Ț. cu privire la paguba cauzată părții civile SC A.G. SA pentru care s-a constituit parte civilă, Curtea a constatat că sunt incidente aceleași considerente expuse de către Curte la examinarea motivului de apel al inculpatului E.D.D. cu privire la inexistența unei pagube.

Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel invocat de către inculpatul Ț.C.N. prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub cuantumul de 7 ani închisoare, față de starea de fapt reținută, că acesta a participat la mai multe acte materiale nu doar la unul astfel cum s-a susținut, precum și față de faptul că urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune pentru care minimul special al pedepsei este de 10 ani închisoare.

Raportat la modalitatea concretă de comitere a faptelor, la gradul de contribuție important al inculpatului Ț.C.N., Curtea a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea acestuia a unor circumstanțe atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen., aspectul că inculpatul este infractor primar fiind avut în vedere la aplicarea unei pedepse constând în minimul special al închisorii prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen.

V. Cu privire la apelul formulat de către inculpata R.C., Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al inculpatei R.C. prin care s-a solicitat achitarea acesteia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen.

S-a apreciat că nu este întemeiată susținerea inculpatei R.C. în sensul că aceasta ar fi purtat discuții doar cu inculpatul E.D.D. și nu ar fi cunoscut că existau și alte persoane, legat de o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În acest sens, Curtea a constatat că sunt incidente considerentele expuse de către Curtea cu privire la examinarea motivelor de apel invocate de către inculpatul E.D.D. referitor la aceeași infracțiuni cu următoarele mențiuni pentru inculpata R.C.: - ținerea evidenței cocsului vândut, înregistrarea în documentele contabile a facturilor de falsă achiziție a cocsului, emiterea documentelor de plată bancară pentru a demonstra realitatea cumpărării de cocs, această activitate fiind în sarcina inculpatei R.C., cu consultarea inculpatului E.D.D.; - procurarea documentelor comerciale și fiscale prin care să se justifice proveniența cocsului vândut de SC S.P. SRL către alte societăți, aceste activități constituind responsabilitatea inculpaților E.D.D. și A.C., aspect despre care inculpata R.C. avea cunoștință.

În urma acestor activități, Curtea a reținut că s-au săvârșit infracțiunile de furt calificat/complicitate la furt calificat în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, spălare de bani/complicitate la spălare de bani, activitatea în timp a acestor inculpați fiind una elaborată, concepută în așa fel încât să se elimine riscul descoperirii ei și tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate, a presupus o înțelegere prealabilă între inculpați, deoarece în caz contrar opoziția oricăruia dintre ei ar fi condus la sistarea activității infracționale, ori necoordonarea ar fi condus la descoperirea faptelor.

În consecință, Curtea a constatat că prin înregistrarea în documentele contabile a facturilor de falsă achiziție a cocsului, emiterea documentelor de plată bancară pentru a demonstra realitatea cumpărării de cocs inculpata R.C. a aderat și sprijinit activitatea acestui grup infracțional.

Față de aspectele expuse mai sus, Curtea a reținut că inculpata avea cunoștință că respectivele cantități de cocs proveneau din comiterea unor fapte de fort, astfel că nu este întemeiat motivul de apel al inculpatei R.C. prin care s-a solicitat achitarea inculpatei R.C. în baza 11 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., în referire la dispozițiile art. 10 lit. d) din C. proc. pen. pentru comiterea infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, acestei infracțiuni nelipsindu-i astfel latura subiectivă.

În acest sens, Curtea a avut în vedere convorbirile telefonice purtate de inculpata R.C. cu E.D.: - E.R. (13 octombrie 2008 ora 19:35, ulterior ora 19:38, 14 octombrie 2008 ora 08:58): Când e prima factură de la P.? Am făcut contractul cu P. R - La P., prima factură de cocs este de pe 3 august. E - Nu, nu de cocs. De cereale mă interesează. L-am făcut și de cereale și de . ... R - Pe 30 a șaptea. E - Pe 30, și eu o fac cu 25 a șaptea. R - da, poți să o faci cu 25 a șaptea. E - În adresa aia trece și actu de vânzare cumpărare dintre S. și P. Contracta este numărul 23 mi se pare, din 25 iulie 2008. R - Și ordinul l-am făcut, dar îl duc eu la bancă când plec.".

Curtea a constatat că instanța de fond a reținut în mod întemeiat că din aceste convorbiri a reieșit în mod direct faptul că inculpata R.C. cunoștea faptul că contractul încheiat între SC S.P. SRL și SC P.M. SRL, referitor la cocs, nu a fost încheiat la data de 25 iulie 2008, ci la data de 13 octombrie 2008, după ce s-au sesizat organele de urmărire penală și înainte de a se comunica către acestea documentele solicitate. De asemenea, rezultă că tot cu această ocazie inculpata a emis ordin de plată prin bancă pentru a crea aparența că a achitat facturile de cocs pretins achiziționat de la SC P.M. SRL.

Pentru aspectele expuse mai sus, Curtea a constatat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatei R.C. prin care s-a solicitat achitarea inculpatei R.C. în baza 11 pct 2 lit. a) din C. proc. pen. cu referire la dispozițiile art. 10 lit. d) din C. proc. pen. cu privire la infracțiunea de uz de fals, susținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, din perspectiva lipsei laturii subiective în sensul că inculpata nu ar fi cunoscut proveniența ilicită, sau faptul că acele facturi ar fi evidențiat operațiuni nelegale.

VI. Cu privire la apelul formulat de către inculpatul C.G.A., Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al acestui inculpat prin care s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, invocându-se în acest sens rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița din 07 martie 2012 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și referatul IPJ Ialomița - Serviciul de Investigare a Fraudelor cu propunerea de neîncepere a urmării penale față de C.G.A. sub aspectul săvârșirii celor 2 infracțiuni menționate mai sus prin care s-ar fi constatat că documentele contabile și ștampila SC P.M. SRL nu s-ar fi aflat în posesia lui C.G.A. ci în posesia numitului P.M.

În acest sens, Curtea a constatat că un aspect avut în vedere la întocmirea unui referat cu propunere de a nu se începe urmărirea penală și într-o rezoluție dată de un procuror într-un alt dosar, fără ca acel dosar să ajungă în fața unei instanțe de judecată care să administreze mijloacele de probă în condiții de contradictorialitate nu poate avea caracterul unei chestiuni prealabile care să aibă autoritate de lucru judecat în fața instanței penale în prezentul dosar, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 44 C. proc. pen. atâta timp cât asupra acelei chestiuni prealabile nu s-a pronunțat o instanță de judecată.

Curtea a constatat că mijloacele de probă administrate în prezenta cauză dovedesc fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului C.G.A. cu privire la comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.

În acest sens, Curtea a reținut că în mod corect instanța de fond a reținut că în ce privește facturile provenite de la SC P.M. SRL, din convorbirile telefonice interceptate rezultă că în ziua de 09 octombrie 2008 inculpatul A.C. s-a preocupat să se întâlnească cu C.G.A., la Slobozia (intrarea în oraș, complexul Universitar B.) iar după discuție au convenit să nu se afle că s-au întâlnit.

De asemenea, inculpații E.D.D. și C.G.A. purtau discuții telefonice încă din luna august 2008, în legătură cu remiterea unor înscrisuri, rezultând că E.D.D. i-a dat lui C. o ciornă (o foiță) ce urma a fi transcrisă de un alt băiat pe actul ce urma a-i parveni lui E.D. Prin urmare, existau raporturi de încredere între cei doi, ce puteau permite lui C. să procure cele trei facturi de cocs. Se confirmă implicit astfel și susținerile numitului P.M., acesta declarând că C.G.A. îi dicta ceea ce trebuie să completeze pe facturile emise de SC P.M. SRL.

În timpul cercetărilor efectuate a fost identificată factura fiscală seria PINTI nr. 00021 emisă la data de 28 septembrie 2008 de SC P.M. SRL către SC S.P. S.R.L, și pe care la rubrica "denumire produs" este menționat "Cocs proveniență România" despre care P.M. a precizat că i-a fost dată de către inculpatul C.G.A., doar pentru a o completa la rubricile: "TVA, Număr factură, Date privind expediția, semnătura și ștampila vânzătorului", menționându-i că celelalte rubrici le va completa el în funcție de marfa și cantitatea pe care urma să o achiziționeze.

Cu prilejul procesului-verbal de confruntare efectuat între cei doi, C.G.A. nu a recunoscut acest aspect, arătând că nu a făcut niciodată achiziții de cocs și nici nu i-ar fi cerut vreodată învinuitului P.M. să-i emită facturi completate parțial.

În declarațiile sale, P.M., a precizat că facturile și ștampila societății s-au aflat în posesia lui C.G.A., acesta din urmă fiind cel care a comandat și ridicat de la Imprimeria C.L. documentele tipizate pe numele SC P.M. SRL Slobozia.

Curtea a constatat că declarațiile numitului P.M. au fost confirmate de înregistrările surprinse de camerele video amplasate în incinta magazinului Imprimeriei C.L., din vizualizarea cărora s-a constatat că persoana ce s-a prezentat la data de 18 septembrie 2008 pentru ridicarea documentelor, este una și aceeași cu inculpatul C.G.A.

De asemenea, Curtea a constatat că sunt relevante în acest sens, și interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul E.D. cu C.G.A., din care rezultă că, acesta din urmă, desfășura activități în numele SC P.M. SRL.

Astfel, la data de la data de 14 octombrie 2008, orele 15:51, inculpatul E.D.D., apelează numărul de telefon 0765.xxx.xxx, recunoscut ca fiind utilizat la acea dată de C.G.A., cu care discută referitor la verificările efectuate de lucrătorii de poliție la Tipografia C.L., privind facturile și avizele de însoțire a mărfii eliberate către SC P.M. S.R.L: "C.G.A. - Auzi, cică a căutat și pe la C.L. ... M-a sunat aia de acolo că, domnule, a întrebat, a venit, poliția port și a întrebat de așa e gravă problema așa? ... E.D.D. - Nu măi, e o problemă de o săptămână. Acela trebuie să se dea lovit și el într-o săptămână. Fă acte pe registru ... dar lu mortu acela spune-i să nu se arate astăzi ... Trimite-l pe la țară pe undeva ... ai luat facturi de acolo? ... C.G.A. - Lasă că nu-l găsește pe om ... Nu le-am dat numele meu normal.". Cu ocazia acestei discuții, cei doi s-au înțeles că în cazul în care C.G.A. a fost surprins de camerele video, să declare că a ridicat documentele "ca asociat, ca prieten, ca colaborator", insistând totuși, ca P.M. să plece la țară "o săptămână, două".

Declarațiile martorului P.M. referitoare la participația inculpatului C. la emiterea facturilor SC P.M., la faptul că acesta controla în fapt întreaga activitate, el fiind cel ce deținea facturierul, ștampila, sunt verosimile și din perspectiva faptului că nu se întrevede motivul pentru care C. ar fi investit bani și timp personal pentru a-l ajuta dezinteresat pe P.M. în înființarea și funcționarea unei societăți comerciale.

Curtea a constatat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului C.G.A. prin care a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată, prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, cu incidența art. 861 C. proc. pen.

În acest sens, Curtea a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise care reiese din modalitatea concretă de comitere a faptei, demersurile multiple efectuate în acest sens de către inculpatul C., urmările produse, caracterul nesincer al inculpatului, astfel că nu se poate aprecia că scopul educativ preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins fără executarea efectivă a pedepsei, în condițiile neasumării de către acest inculpat a consecințelor faptei comise.

VII. Cu privire la apelul formulat de către inculpatul D.N.R., Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel invocat de către acest inculpat prin care s-a solicitat a se constata că acesta a fost trimis în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu alte cuvinte alte persoane s-au asociat, se presupune, ca să comită infracțiuni, dar mai puțin autorul infracțiunii, care nu s-a asociat în vederea comiterii de infracțiuni.

În acest sens, Curtea a constatat că din materialul probator administrat în cauză nu se poate reține fără putință de tăgadă că inculpatul D.N.R. a avut reprezentarea existenței unui grup infracțional organizat constituit în vederea comiterii unei infracțiuni, atâta timp cât acest inculpat discuta doar cu inculpatul Ț.C.N., fiind astfel incidente aceleași considerente expuse de către Curte la examinarea motivului de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța privind greșita achitare a inculpatului C.G.A. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

S-a apreciat că nu este întemeiat motivul de apel al inculpatului D.N.R. în sensul că nu se poate susține că a fost autor al furtului pentru că nu a avut documente de transport, acesta așteptând doar să fie încărcat, fără să poarte niciun fel de discuție.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că inculpatul D.N.R. a perceput faptul că: transportul era efectuat numai noaptea, transportul era însoțit de avize de însoțire a mărfii care însă ulterior erau distruse, nefiind înregistrate, nu era controlat la intrarea și ieșirea din port, astfel cum ar fi fost normal, nu a solicitat bon de intrare, nu a fost înregistrat autotractorul condus de el ca fiind intrat în port, nu era cântărită cantitatea de cocs încărcat, se întâlnea ulterior pe traseu cu inculpații, care îl dirijau spre locul de descărcare.

În același sens, Curtea a avut în vedere și convorbirile telefonice din momentele respective, prin care era dirijat să efectueze activitățile ce duceau la încărcarea mașinii și apoi la ieșirea din port și la transportul către destinația stabilită; instanța de fond a apreciat în mod corect că toate aceste activități evident clandestine și cu încălcarea procedurilor normale de transport - pe care acest inculpat le cunoștea cu claritate, fiind conducător auto și efectuând o multitudine de curse "normale" - nu puteau scăpa atenției inculpatului, și astfel acesta nu putea să-și formeze percepția că activitățile desfășurate noaptea se încadrează în limitele legale.

Prin urmare, Curtea a constatat că inculpatul D.N.R. a cunoscut faptul că participă la acte de sustragere de cocs din incinta C., neputându-se reține doar faptul că doar a executat niște ordine ale șefului său, inculpatul Ț.C., iar inculpatul D.N.R. ar fi comis faptele de sustragere de cocs fără vinovăție, nefiind astfel întemeiată cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de către apărătorul inculpatului D.N.R. a faptei reținută în sarcina inculpatului Ț.C.N. cu referire la inculpatul D.N.R. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea a constatat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului D.N.R. prin care s-a solicitat să se constate că acesta a participat doar la 2 acte materiale de transport de cocs (respectiv la cel când a fost oprit în trafic și cel indicat de inculpat cu o săptămână înainte) și nu la 9 acte materiale.

Cu privire la acest motiv de apel, Curtea constată că sunt incidente considerentele expuse mai sus la examinarea motivului de apel al inculpatului Ț.C.R. prin care s-a criticat același aspect, respectiv numărul de transporturi de cocs.

În consecință, s-a reținut că inculpatul D.N.R. a participat la 9 acte materiale și nu doar la 2, Curtea constată că nu este întemeiat nici motivul de apel al acestui inculpat prin care s-a solicitat să nu fie obligat la plata despăgubirilor civile; în acest sens, Curtea are în vedere că marfa a fost recuperată doar pentru 2 transporturi nu în totalitate.

Prin urmare, inculpatul D.N.R. fiind autorul infracțiunii de furt calificat, în mod întemeiat instanța de fond l-a obligat (în solidar cu ceilalți participanți la comiterea acestei faptei) la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC A.M. SA Galați, neavând relevanță susținerea acestuia că nu a avut niciun beneficiu în urma transporturilor efectuate, în condițiile în care sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției inculpatului D.N.R. în cauzarea prejudiciului sub forma intenției, astfel cum s-a arătat mai sus.

S-a apreciat că, în mod întemeiat, prima instanță a dispus și instituirea unui sechestru asigurător asupra imobilului inculpatului D.N.R., alături de alte bunuri ale altor inculpați, în vederea recuperării pagubei cauzate, fiind îndeplinite cerințele art. 163 alin. (1), (2) C. proc. pen., impunându-se și menținerea acestei măsuri asigurătorii prin sentința apelată.

Curtea a constatat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului D.N.R. prin care a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendare simplă a executării, sau suspendare sub supraveghere, raportat la considerentele expuse mai sus cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina acestui inculpat din infracțiunea prev. art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune pentru care minimul special este de 10 ani închisoare.

Raportat la modalitatea concretă de comitere a faptelor, la rolul important al acestui inculpat în cauzarea pagubei, s-a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea acestuia a vreunei circumstanțe atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen., pedeapsa ce se va aplica acestui inculpat constând în minimul special al pedepsei de 10 ani închisoare (dându-se eficiență faptului că acesta este infractor primar și că paguba cauzată a fost apropiată de valoarea de 200.000 RON care a impus reținerea alin. (4) al art. 209 C. pen., astfel cum s-a arătat mai sus).

În consecință, Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al acestui inculpat prin care s-a solicitat să se dispună suspendarea condiționată sau sub supraveghere a pedepsei, nefiind îndeplinită cerința privind cuantumul pedepsei prev. de art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen. (pedeapsă de cel mult 3 ani închisoare) sau de art. 86 alin. (1) lit. a) C. pen. (pedeapsă de cel mult 4 ani închisoare).

VIII. Cu privire la apelul formulat de către inculpatul C.L., Curtea a constatat că inculpatul C.L. a invocat aceleași motive de apel ca și ceilalți inculpați, s-a apreciat că acestea nu sunt întemeiate pentru aceleași considerente expuse mai sus în examinarea motivelor de apel ale celorlalți inculpați.

Curtea a constatat că instanța de fond a reținut în mod întemeiat că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.L. sunt dovedite prin următoarele mijloace de probă administrate în cauză: - înregistrările video ale activității sale în timpul serviciului, prin care se face dovada că a permis autovehiculului încărcat cu cocs, condus de D.N.R., să treacă de bariera de acces controlată de el, fără a-l opri și fără a-l verifica - conexiunea convorbirilor telefonice cu Ț.C.N. în nopțile în care acesta vorbea și cu ceilalți inculpați; - sarcinile de serviciu ale inculpatului C.L., expuse în fișa postului, care cuprindeau, între altele, obligația de a controla autovehiculele ce tranzitau bariera, sarcini cunoscute și aplicate de inculpat în cazul altor mașini de transport.

Totodată, s-a stabilit că în datele respective, la poarta de acces nr. 6 a Portului Constanța, și-a desfășurat activitatea inculpatul C.L. în calitate de agent pază iar în cadrul SC C. SA inculpatul D.V. conducător pe utilaj wolă.

Contribuția la comiterea faptei a inculpatului C.L., reținut că rezultă nu numai din desfășurătoarele convorbirilor telefonice ci și din înregistrările video ale camerelor amplasate la poarta de acces nr. 6 a Portului Constanța, din care rezultă că mijlocul auto condus de inculpatul D.N.R. nu a fost niciodată oprit pentru control conform atribuțiilor sale de serviciu din fișa postului.

S-a reținut că elocvente sunt înregistrările video în care se poate observa atitudinea adoptată de inculpatul C.L., la momentul apariției la poarta nr. 6 a mijlocului auto sus-menționat, (poartă ce este destinată numai ieșirii autovehiculelor de transport marfă din Portul Constanța), în sensul că acesta, de fiecare dată când observa autovehiculul, se deplasa imediat spre a ridica bariera și a permite ieșirea, fără efectuarea controlului la care era obligat.

S-a precizat faptul că, pe timp de noapte, bariera este permanent lăsată în poziția închisă, ridicarea acesteia putându-se efectua numai prin utilizarea unui card aflat asupra agentului de pază, ce trebuie poziționat la dispozitivul de citire a cardului, amplasat pe axa căii de acces, din dreptul porții.

Din înregistrările video, a rezultat că inculpatul C.L., a permis ieșirea mijlocului auto fără a-l opri deși anterior luase această măsură față de alte autovehicule care în fapt nu transportau mărfuri, ce se deplasau înaintea celui condus de inculpatul D.N.R.

S-a reținut că faptul că inculpatul C.L. favoriza ieșirea din port a autovehiculului încărcat cu cocs, rezultă din imaginile surprinse de camerele video amplasate la poarta nr. 6, la datele de 27 septembrie 2008 și 05 octombrie 2008, în care se observă cum acesta, permite ieșirea mijlocului auto deși era vizibilă încărcătura de cocs, aceasta depășind înălțimea obloanelor semiremorcii.

Examinând apelul formulat de către acest inculpat sub toate aspectele (nu doar al motivelor de apel invocate), potrivit efectului devolutiv al apelului prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul formulat de către acest inculpat este întemeiat sub următorul aspect:

Astfel cum s-a arătat mai sus, Curtea a constatat că instanța de fond a omis a se pronunța asupra unei infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia prin rechizitoriu, respectiv pentru infracțiunea de furt calificat în forma complicității prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea a constatat că este întemeiată însă schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.L. din infracțiunile prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că fapta de furt calificat absoarbe fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, intenția inculpatului C.L. fiind aceea de a ajuta la sustragerea cantității de cocs.

În consecință, chiar dacă s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni sancționate mai aspru, Curtea a constatat că prin nereținerea unui concurs real de infracțiuni, respectiv a comiterii și a infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. alături de infracțiunea de furt calificat, apelul inculpatului C.L., s-a apreciat că este fondat sub acest aspect.

Raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei, la rolul important al acestui inculpat în cauzarea pagubei, s-a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea acestuia a vreunei circumstanțe atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen., pedeapsa ce se va aplica acestui inculpat constând în minimul special al pedepsei de 10 ani închisoare (dându-se eficiență faptului că acesta este infractor primar și că paguba cauzată a fost apropiată de valoarea de 200.000 RON care a impus reținerea alin. (4) al art. 209 C. pen., astfel cum s-a arătat mai sus).

În consecință, Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al acestui inculpat prin care s-a solicitat să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, nefiind îndeplinită cerința privind cuantumul pedepsei prev. de art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen. (pedeapsă de cel mult 3 ani închisoare).

S-a apreciat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului C.L. prin care s-a susținut că nu există prejudiciu, fiind incidente aceleași considerente expuse mai sus cu privire la examinarea aceluiași motiv de apel invocat de către inculpatul E.D.D.

Cu privire la apelul formulat de către inculpatul D.V., Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel a inculpatului D.V. prin care s-a solicitat să se dispună achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

În acest sens, Curtea a constatat că în mod întemeiat instanța de fond a reținut că participația inculpatului D.V. la săvârșirea faptelor de furt în forma complicității rezultă din corelarea convorbirilor telefonice identificate cu graficul serviciilor, din care reiese că: acest inculpat a fost întotdeauna de serviciu atunci când a fost sunat de inculpatul Ț.C., că a fost sunat de acest inculpat la ore târzii, neputând justifica acele convorbiri telefonice la astfel de ore, că a fost de serviciu concomitent cu inculpatul C.L. (agent de pază la poartă) care de asemenea era sunat în același interval orar de către Ț.C., iar în unele din cele nouă cazuri de sustragere inculpatul C.L. este înregistrat pe camerele de supraveghere cum permite autotractorului DAF cu remorcă condus de D.N.R. să iasă din incinta portului fără a-l controla asupra mărfii transportate.

S-a reținut că se demonstrează astfel legătura dintre inculpatul D.V., inculpatul C.L. și inculpatul D.N.R., și se demonstrează, pe ansamblu, legătura acestui inculpat cu activitățile de sustragere desfășurate de inculpații E.D.D., A.C. și Ț.C.

Curtea a mai reținut că inculpatul D.V. era mecanic de utilaj de încărcare, iar cocsul nu putea fi sustras fără participarea unui astfel de utilaj, prin urmare participația inculpatului D.V. fiind probată și sub aspectul necesității existenței unei astfel de persoane - mecanic de wolă.

Raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei, la rolul important al acestui inculpat în cauzarea pagubei, s-a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea acestuia a vreunei circumstanțe atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen., pedeapsa ce se va aplica acestui inculpat constând în minimul special al pedepsei de 10 ani închisoare (dându-se eficiență faptului că acesta este infractor primar și că paguba cauzată a fost apropiată de valoarea de 200.000 RON care a impus reținerea alin. (4) al art. 209 C. pen., astfel cum s-a arătat mai sus).

În consecință, Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al acestui inculpat prin care s-a solicitat să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, nefiind îndeplinită cerința privind cuantumul pedepsei prev. de art. 861 alin. (1) lit. a) C. pen. (pedeapsă de cel mult 4 ani închisoare).

S-a apreciat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului D.V. prin care s-a susținut că nu există prejudiciu, fiind incidente aceleași considerente expuse mai sus cu privire la examinarea aceluiași motiv de apel invocat de către inculpatul E.D.D.

Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R. și D.V.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul C.L., a desființat în parte sentința apelată și, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpaților:

- E.D.D. din infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- A.C. din infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- Ț.C.N. din art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- D.N.R. din infracțiunea prev. art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- D.V. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- C.L. din infracțiunile prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la inculpatul E.D.D.:

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul E.D.D. a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat.

S-au menținut dispozițiile de condamnare a inculpatului E.D.D. pentru restul infracțiunilor reținute în sarcina acestuia de către instanța de fond.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului E.D.D., acesta executând pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului E.D.D., pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen.

Pentru buna desfășurarea a procesului penal, Curtea a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul E.D.D. prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2009 a Tribunalului Constanța.

1. Cu privire la inculpatul A.C.:

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul A.C. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat.

S-au menținut dispozițiile de condamnare a inculpatului A.C. pentru restul infracțiunilor reținute în sarcina acestuia de către instanța de fond.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A.C., acesta executând pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului A.C., pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen.

Pentru buna desfășurarea a procesului penal, Curtea a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul A.C. prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2009 a Tribunalului Constanța.

2. Cu privire la inculpatul Ț.C.N.:

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul Ț.C.N. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

S-au menținut dispozițiile de condamnare a inculpatului Ț.C.N. pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. reținută în sarcina acestuia de către instanța de fond.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului Ț.C.N., acesta executând pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului Ț.C.N., pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen.

Pentru buna desfășurarea a procesului penal, Curtea s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul Ț.C.N. prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2009 a Tribunalului Constanța.

3. Cu privire la inculpatul D.N.R.:

În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul D.N.R. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului D.N.R., pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpații, E.D.D., A.C., Ț.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R. și D.V.

Inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R. și D.V. au criticat decizia recurată după cum urmează:

Inculpatul E.D.D., a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. cu privire la infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. anterior, întrucât această infracțiune a fost dezincriminată și prin urmare a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior, infracțiunea nefiind reținută ca atare în C. pen. actual.

În situația în care se va respinge acest motiv de recurs și instanța va considera că infracțiunea s-a menținut s-a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. și s-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă - intenția directă calificată prin scop - de suspiciune. Cu privire la infracțiunea de spălare de bani, a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior deoarece faptei îi lipsește atât latura obiectivă cât și cea subiectivă. S-a invocat, de asemenea, cazul de casare prev. de art. 172 C. proc. pen. anterior, în sensul că s-a făcut o greșită aplicare a legii prin condamnarea inculpatului pentru art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. Prin urmare, s-a solicitat în principal achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior pentru inexistența faptei.

În subsidiar, s-a solicitat invocat cazul de casare prev. de art. 172 C. proc. pen. anterior și s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, deoarece condamnarea inculpatului E. pentru instigare la furt calificat se sprijină pe convorbiri telefonice care au avut loc într-o perioadă în care acesta nu putea participa în niciun fel de calitate, nici ca autor, nici ca instigator, nici complice, deoarece nu se afla în țară, așa cum a făcut dovada cu pașaportul depus la dosar. Ca atare, dacă ar exista infracțiune, autorul nu ar fi în niciun caz inculpatul E.

Cu privire la identificarea legii penale mai favorabile, s-a menționat că în situația în care instanța va reține disp. art. 323 C. pen. anterior ca fiind reluate în art. 367 C. pen., prevederile legii noi, respectiv art. 367 C. pen., sunt mai favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă. Din punctul de vedere al infracțiunii de instigare la furt calificat, s-a arătat că agravanta prev. de alin. (4) nu se mai regăsește în C. pen. în vigoare, iar varianta săvârșirii furtului în timpul nopții a fost preluată în art. 229 lit. b) C. pen. S-a apreciat, totodată, că legea nouă este mult mai favorabilă sub aspectul cuantumului pedepsei și al înlăturării agravantelor, așa încât a solicitat aplicarea legii noi ca lege penală mai favorabilă. Cu privire la infracțiunea de spălare de bani, față de modificarea intervenită prin art. 11 din Legea de punere în aplicare a Codului penal actual, limita maximă a pedepsei a fost redusă la 10 ani, de unde rezultă că legea nouă este mai favorabilă din acest punct de vedere. În privința tratamentului concursului de infracțiuni, s-a apreciat că legea anterioară este mai favorabilă, sporul fiind facultativ.

Aceleași motive au fost invocate și pentru recurentul inculpat A.C.

Recurenta inculpat Ț.C.N. a invocat cazurile de casare prev de art. 3859 pct. 13 și pct. 172 C. proc. pen. anterior.

Cu privire la primul caz de casare referitor la art. 323 C. pen. anterior ce nu se mai regăsește în C. pen. în vigoare, iar pe de altă parte în art. 126 alin. (3) din Legea nr. 187/2012 se arată că trimiterile la art. 7 din Legea nr. 39/2003, vor fi considerate ca fiind făcute la art. 367 C. pen., apreciind că art. 323 C. pen. anterior a fost dezincriminat. Pe cale de consecință, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru această infracțiune în baza art. 10 lit. b) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior.

Cu privire la cazul de casare prev. de pct. 172 C. proc. pen. anterior, s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) rap. la art. 1 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior pentru infracțiunea de furt calificat.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, s-a arătat că prevederile noului C. pen. în ceea ce privește furtul calificat sunt mai favorabile. în consecință, s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică din art. 208 - art 209 lit. a) și g) C. pen. anterior în art. 228 rap. la art. 229 lit. b) C. pen. în vigoare, cu consecința reducerii pedepsei.

În subsidiar, s-a invocat și pct. 14 raportat strict la aceste noi limite de pedeapsă, în situația în care instanța de recurs va aprecia că legea mai favorabilă este legea nouă.

Recurenta inculpată R.C. a invocat cazurile de casare prev de art. 3859 pct. 13 și pct. 172 C. proc. pen. anterior.

A învederat că, din perspectiva legii penale mai favorabile, se impune schimbarea încadrării juridice din art. 323 C. pen. anterior în art. 367 alin. (1) C. pen.

De asemenea, din perspectiva faptului că asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni a fost dezincriminată, s-a solicitat achitarea inculpatei în baza art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. anterior.

În subsidiar, dacă instanța va reține art. 367 C. pen., s-a solicitat a se avea în vedere lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii din perspectiva art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior. În acest sens s-a solicitat achitarea inculpatei pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii din perspectiva laturii subiective.

În legătură cu infracțiunea de spălare de bani, s-a solicitat în baza art. 5 C. pen. schimbarea de încadrare juridică din art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 în art. 29 din noua lege a spălării banilor, ale cărei limite sunt până la 10 ani. De asemenea, din perspectiva art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, s-a solicitat achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, apreciindu-se că nu există o intenție a inculpatei privind respectiva faptă, în condițiile în care nu reiese din niciun probatoriu că inculpata ar fi fost conștientă de existența unor presupuse fapte de furt. De asemenea, s-a solicitat achitarea inculpatei R.C. pentru infracțiunea de uz de fals în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior din perspectiva lipsei elementului intențional, lipsa vinovăției.

Apărătorul ales al inculpatului C.G.A. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior și a solicitat achitarea inculpatului, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din perspectiva laturii subiective. S-a arătat că infracțiunea de spălare de bani a fost reținută în forma complicității, premisa fiind că se pleacă de la săvârșirea unei infracțiuni, în baza căreia se obțin anumite sume de bani, care ulterior - sub denumirea generică de spălare de bani - se reintroduc în circuitul comercial, însă s-a considerat că dacă inculpatul C. nu are legătură cu infracțiunea principală, respectiv infracțiunea de furt, nu putea fi complice, având în vedere că instanța de fond a reținut că nu a avut de-a face cu celelalte persoane, iar ajutorul pe care l-a dat se pune sub un mare semn de întrebare.

A solicitat a fi avută în vedere rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița din 7 martie 2012 în dosarul 12/P/2013. În acest context, apărarea a solicitat instanței de recurs să dea valență principiului in dubio pro reo, principiu expres consacrat în art. 4 alin. (2) C. proc. pen., arătându-se totodată că prin rezoluția menționată anterior se analizează relația cu societatea SC P. SRL, societate care apare ca emitentă a celor două facturi care "albeau" sumele de bani provenite dintr-o infracțiune de furt și din această perspectivă soluția care se impune este achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior.

Inculpatul D.N.R. a invocat cazurile de casare prev de art. 3859 pct. 12 și pct 172 C. proc. pen. anterior și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței și în principal achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior și în subsidiar aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei principale la pedeapsa prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și a reducerii pedepsei complementare în limitele noului C. pen.

Inculpatul D.V. a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, respectiv greșita aplicare a legii din perspectiva pronunțării unei greșite condamnări a inculpatului și s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în rejudecare achitarea inculpatului în temeiul art. I pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv elementul subiectiv al vinovăției sub forma intenției. În subsidiar, s-a solicitat ca prin aplicarea legii penale mai favorabile în baza art. 5 C. pen., să fie schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina acestui inculpat din art 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. în art. 46 rap. la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă mai favorabile din noua lege, respectiv închisoarea de la 1 la 5 ani față de 10 - 20 ani potrivit vechii reglementări. De asemenea, s-a solicitat să i se aplice în concret inculpatului D.V. o pedeapsă în cuantum de 1 an închisoare, egală cu limita minimă prevăzută de lege, astfel cum a procedat și Curtea de Apel Constanța, care i-a aplicat o pedeapsă de 10 ani închisoare, respectiv limita minimă prevăzută de vechea lege penală. S-a solicitat, de asemenea, suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 81 și urm. C. pen. anterior, invocându-se vârsta de 55 ani a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că are doi copii, dintre care unul minor și în întreținere efectivă.

Analizând calea de atac declarată în cauză instanța reține următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12. C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337;

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 13. C. proc. pen., când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În ceea ce privește criticile referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților se constată că aceste critici sunt nefondate, întrucât, astfel cum s-a arătat în mod detaliat anterior, din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N. și R.C. au desfășurat acte materiale coordonate între ele în perioada iulie - octombrie 2008 pentru săvârșirea următoarelor fapte: - sustragerea din depozitul C. aflat în incinta Portului Constanța, în mod repetat, a unor cantități de cocs metalurgic aflat în proprietatea SC A.M. SA Galați; în acest scop inculpații E. și A. au colaborat direct cu inculpatul Ț., pentru a stabili de fiecare dată punerea la dispoziție a mijlocului de transport, traseul urmat de acesta, punctele de trecere în incinta portului și persoanele care concură la accesul în/din port și în/din zona C., locul unde urmează a fi transportat cocsul sustras, utilajul și persoana care urmează a încărca mijlocul de transport pus la dispoziție de Ț.; - identificarea de cumpărători ai cocsului, efectuarea demersurilor de vânzare a acestuia, inclusiv stabilirea modalității de plată, identificarea și închirierea mijloacelor de transport și încărcare în vederea vânzării a cocsului; în acest scop inculpații E.D.D. și A.C. și-au împărțit, de la caz la caz, responsabilitățile; - procurarea documentelor comerciale și fiscale prin care să se justifice proveniența cocsului vândut de SC S.P. SRL către alte societăți; de asemenea, aceste activități au constituit responsabilitatea inculpaților E.D.D. și A.C.; - ținerea evidenței cocsului vândut, înregistrarea în documentele contabile a facturilor de falsă achiziție a cocsului, emiterea documentelor de plată bancară pentru a demonstra realitatea cumpărării de cocs, această activitate fiind în sarcina inculpatei R.C., cu consultarea inculpatului E.D.D.

S-a reținut că prin aceste activități s-au săvârșit infracțiunile de furt calificat/complicitate la furt calificat în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, spălare de bani/complicitate la spălare de bani.

Astfel, inculpații au avut roluri prestabilite în cadrul unui grup infracțional organizat, grup constituit și de alte persoane care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003, astfel că fapta acestora realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sub forma constituirii unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni grave neavând relevanță împrejurarea că nu toți membrii grupului se cunoșteau între ei, această strategie putând fi pusă la cale tocmai ca în situația prinderii unuia dintre ei, ceilalți să nu fie identificați. Se constată că, din activitatea infracțională a inculpaților, grupul infracțional organizat nu a avut caracter ocazional ci o continuitate în timp, membrii acestuia având roluri prestabilite și reguli specifice unei unități structurate, însă activitatea acestuia a fost întreruptă de organele de poliție, altfel s-ar fi derulat în continuare.

De asemenea, în mod corect s-a reținut că activitatea în timp a acestor inculpați a fost una elaborată, concepută în așa fel încât să se elimine riscul descoperirii ei și tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate, a presupus o înțelegere prealabilă între inculpați, fiecare inculpat având un anumit rol specific în această asociere, inculpatul E.D.D. fiind liderul care lua deciziile, acest aspect reieșind dintr-o multitudine de probe; - în convorbirile telefonice, R.C. solicită să vorbească fără martori cu E.D.D. pentru a pune la punct anumite inadvertențe între unele facturi sau documente comerciale și fiscale ale firmei;

într-o altă împrejurare, inculpata îi relatează chiar despre o dare de mită unei funcționare de la ITM (pe care a făcut-o inculpata în beneficiul SC S.P. SRL), aspect ce conturează raporturile de încredere între cei doi, precum și faptul că inculpatul E.D. era considerat șeful; - inculpatul E.D.D. lucra în cadrul unei firme din port (UTI Servicii Portuare) care se ocupa chiar cu supravegherea activității și cu preîntâmpinarea sustragerilor; astfel, acest inculpat era cel care avea acces la informațiile care să-i permită conceperea strategiei de sustragere și care avea posibilitatea de a racola persoanele din cadrul firmelor de pază care să colaboreze la sustragerea de mărfuri din port, sau care avea posibilitatea de a interveni la polițiștii ce efectuau serviciul în zona portului, pentru evitarea surprinderii și reținerii transporturilor cu astfel de mărfuri sustrase;

în acest sens relevantă este o convorbire telefonică interceptată prin care inculpatul E.D.D. se laudă că el vede înregistrările cu persoanele care desfășoară activități suspecte "direct din birou"; într-o altă convorbire telefonică, inculpatul conversează la un mod prietenesc intim cu un polițist ce efectua serviciul în zona portului, față de care s-au efectuat cercetări și s-a disjuns cauza în prezentul dosar (A.M.); - în relațiile cu A.C., conform convorbirilor telefonice interceptate, inculpatul E.D.D. este cel care decide și care dispune celuilalt ce anume trebuie să facă, cu cine să vorbească, ce trebuie să spună; spre exemplu, inculpatul E.D.D. este cel care a luat inițiativa de a ridica cocsul descoperit de organele de poliție în depozitul de la M., el este cel care a tergiversat prezentarea cu acte în fața organelor de poliție, tot el i-a indicat inculpatului A. să-l sune pe F.G.

și să-i reproșeze că nu vrea să-i ajute, de asemenea i-a solicitat lui A. să vorbească cu martorul B. pentru ca acesta să dea declarații în favoarea lor, sau i-a cerut inculpatului C. să-l trimită pe numitul P.M. într-o locație în care poliția să nu-l identifice câteva săptămâni (undeva la țară).

În consecință, corect s-a reținut că în privința inculpaților E.D.D., A.C., Ț.C. și R.C. sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev de art 323 C. pen., prin probatoriul administrat dovedindu-se existența grupului format din mai multe persoane, existența înțelegerii generale anterioare în scopul săvârșirii de infracțiuni, structura organizată a grupului respectiv, precum și faptul că au pus în aplicare rezoluția infracțională, prin săvârșirea infracțiunilor vizate de scopul asocierii, pe o perioadă relativ mare de timp.

Cu privire la infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, se reține că inculpații E.D.D. și A.C. au conceput o modalitate prin care să convertească valoarea mărfii sustrase - cocs - în sume de bani ce pot fi aparent justificate legal, acestea intrând apoi în circuitul activității societății lor comerciale, și în beneficiul - în principal - a acestor inculpați, această modalitate constând în următoarele etape: - procurarea de facturi fiscale false care să ateste că SC S.P. SRL a cumpărat cocs de la alte societăți comerciale; astfel, se justifică înregistrarea în contabilitate a cantității de cocs sustras, și se justifica apoi vânzarea mărfii cu respectarea dispozițiilor legale; în final, se justifică încasarea sumelor de bani de la beneficiarii de cocs; - efectuarea de plăți parțiale simulate către SC F.A. Deva și SC P.M. Slobozia, pentru a crea aparența de realitate a operațiunii comerciale, urmate de retragerea banilor din conturile bancare ale societăților vânzătoare, preluarea banilor de către inculpați și reintroducerea lor în propria societate comercială, cu titlul de aport al asociatului, este de precizat că o astfel de operațiune reprezintă o creditare a societății de către asociatul acesteia, urmată la un moment dat de restituirea către asociat a "creditului" acordat, prin urmare în final asociatul societății beneficiind de prețul simulat a fi plătit societăților fals vânzătoare de cocs; - înregistrarea operațiunilor și documentelor în evidența contabilă, pentru a se justifica în acest fel legalitatea provenienței sumelor de bani de care a beneficiat în primă fază societatea comercială a inculpaților, și în ultimă fază inculpații personal.

În speța de față, instanța de control judiciar apreciază însă, că aceste critici formulate de recurenții inculpați nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 12, pct. 13 și pct. 172 C. proc. pen., întrucât, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii, astfel că, reaprecierea probatoriului și reanalizarea situației de fapt, nu este posibilă în recurs, iar solicitarea de achitare a inculpaților, nu poate fi primită cu atât mai mult cu cât, aceștia chiar dacă nu și-au recunoscut vinovăția, probatoriile administrate în cauză și expuse detaliat anterior, au demonstrat fără dubii participația și vinovăția inculpaților cu privire la faptele pentru care au fost condamnați.

De altfel, se constată că toate aceste critici au mai fost invocate și în fața instanței de apel, instanță care le-a analizat în detaliu și care a complinit eventualele lipsuri constatate în motivarea sentinței pronunțată de către instanța de fond.

În ceea ce privește criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanța constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. În același sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii. În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii atât cu privire la cuantum, cât și cu privire la modalitatea de executare, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă.

Înalta Curte, constată că în toate cazurile în care s-a solicitat achitarea inculpaților, apărarea a omis faptul că instanța de recurs nu mai poate schimba situația de fapt, astfel încât o reapreciere a probelor administrate în cauză nu mai poate fi făcută ca urmare a faptului că motivul de casare prevăzut de pct. 18 a fost abrogat. Prin urmare, invocarea formală a pct. 12 nu acoperă detalierea motivelor de recurs în sensul arătat .Astfel, dacă se invocă pct. 12 trebuie ca pe situația de fapt reținută, respectiv că acea cantitate de cocs a fost sustrasă, să se demonstreze că fapta nu a fost comisă cu intenție sau că a fost din eroare, dar aceste aspecte trebuie să rezulte pur și simplu din fapta respectivă. Cum acest lucru nu se poate face fără o re-apreciere a probelor, criticile formulate nu pot fi circumscrise acestui caz de casare.

În ceea ce privește dezincriminarea art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanța reține faptul că infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu a fost dezincriminată decât în măsura în care aceasta nu se regăsește în conținutul art. 367 C. pen., având un înțeles mai larg decât cel prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanța de recurs, apreciind că dispozițiile art. 367 C. pen. au incidență în cauză.

in cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit la data de 26 martie 2014, iar recursul a fost soluționat la data de 05 iunie 2014.

În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 20 decembrie 2013 și până la data soluționării recursurilor au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează constituirea unui grup infracțional organizat a fost dezincriminat art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurenți instanța de recurs urmează să analizeze:

a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați inculpații.

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați recurenții inculpați, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurenți conduce la dezincriminarea faptei față de aceștia.

Art. 7 din Legea nr. 39/2003 "Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

Art. 208 C. pen.

"Furtul

Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la unu la 12 ani.

Se consideră bunuri mobile și orice energie care are o valoare economică, precum și înscrisurile.

Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau deținerea legitimă a altei persoane.

De asemenea, constituie furt luarea în condițiile alin. (1) a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept."

Art. 209 C. penal

"Furtul calificat

(1) Furtul săvârșit în următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) de o persoana având asupra sa o armă sau o substanță narcotică;

c) de către o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-și exprima voința sau de a se apară;

e) într-un loc public;

f) într-un mijloc de transport în comun;

g) în timpul nopții;

h) în timpul unei calamități;

i) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și furtul privind:

a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) un act care servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.

(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:

a) țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

b) componente ale sistemelor de irigații;

c) componente ale rețelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situații de urgență publică;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;

f) instalații de siguranța și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian și componente ale acestora, precum și componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) bunuri prin însușirea cărora se pune în pericol siguranța traficului și a persoanelor pe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații, precum și componente de comunicații se pedepsește cu închisoare de la 4 la 18 ani.

(4) Furtul care a produs consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

(5) În cazul prevăzut la alin. (3) lit. a), sunt considerate tentativă și efectuarea de săpături pe terenul aflat în zona de protecție a conductei de transport al țițeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum și deținerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisterna, a ștuțurilor, instalațiilor sau oricăror altor dispozitive deprindere ori perforare."

Art. 367 C. pen.

"Constituirea unui grup infracțional organizat

(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2), dacă denunță autorităților grupul infracțional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit și să se fi început săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile care intră în scopul grupului.

(5) Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1) - (3) înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Art. 228 C. pen.

"Furtul

(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Fapta constituie furt și dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau detenția legitimă a altei persoane.

(3) Se consideră bunuri mobile și înscrisurile, energia electrică, precum și orice altfel de energie care are valoare economică."

Art. 229 C. pen.

"Furtul calificat

(1) Furtul săvârșit în următoarele împrejurări:

a) într-un mijloc de transport în comun;

b) în timpul nopții;

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;

e) prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Dacă furtul a fost săvârșit în următoarele împrejurări:

a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;

c) de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri;

a) țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

b) componente ale sistemelor de irigații;

c) componente ale rețelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situații de urgență publică;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;

j) instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian și componente ale acestora, precum și componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) bunuri prin însușirea cărora se pune în pericol siguranța traficului și a persoanelor pe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații, precum și componente de comunicații, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani."

În ceea ce privește aplicarea legii de dezincriminare pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. anterior, se reține că dispozițiile art. 367 alin. (5) C. pen., care definesc grupul organizat, în noua reglementare, aceste dispoziții sunt mai largi decât cele prevăzute de vechiul C. pen., astfel încât această asociere poate fi încadrată în disp. art. 367 alin. (1) C. pen. și nu se poate vorbi de o dezincriminare in concreto a faptei. Pe de altă parte, instanța consideră că asocierea realizată de inculpați constituie infracțiune fiind vorba de un grup în sensul art. 367 alin. (5) C. pen., față de împrejurarea că art. 323 C. pen. anterior incrimina de fapt actele premergătoare făcute în vederea săvârșirii unor infracțiuni. Astfel că se constată că acele infracțiuni au fost comise, iar acestea intră în conținutul acestor infracțiuni. De asemenea se constată că agravanta de la lit. a) din art. 208 - 209 C. pen. anterior, se circumscrie agravantei prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen., având în vedere modalitatea de săvârșirea a infracțiunilor de furt calificat, astfel că aceste dispoziții legale vor fi reținute pe lângă infracțiunea de furt calificat prevăzută de noua reglementare.

Elementul material al laturii obiective în ceea ce îi privește pe inculpați, respectiv, au constituit un grup infracțional organizat nu prezintă diferențe între art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 367 alin. (1) C. pen. Legea nouă, devine astfel mai favorabilă, deoarece limitele de pedeapsă sunt mai reduse.

În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, cu privire la inculpații cărora li s-a reținut această infracțiune, respectiv, E., A., Ț., D. și D., se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) cu aplic. art. 35 alin. (1) și art. 77 lit. a) C. pen., cu reținerea formelor de participație corespunzătoare respectiv: instigarea prevăzută de art. 47 C. pen. pentru inculpații E., A., Ț. și complicitatea prevăzută de art. 46 C. pen. pentru inculpatul D.V., inculpatul D. urmând să răspundă în calitate de autor pentru această infracțiune.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. anterior, reținută în sarcina inculpatului E., se apreciază că legea veche este mai favorabilă, întrucât limitele de pedeapsă sunt mai mici.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior, reținută în sarcina inculpatei R.C., se reține că noile dispoziții prevăd aceleași limite de pedeapsă: 3 luni - 2 ani (infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.), astfel încât nu se poate analiza aplicarea legii penale mai favorabile.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, dispozițiile art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, sancționează fapta cu închisoare de la 3 la 10 ani. Astfel, minimul este neschimbat urmând a se face o aplicare in concreto a legii penale mai favorabile în măsura în care pedepsele aplicate sunt orientate spre mediu sau maxim. Din această perspectivă, cum inculpaților R. și C. li s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare, minimul care este valabil pentru ambele legi, față de aceștia se va menține același cuantum al pedepselor dispunându-se doar schimbarea încadrării juridice. În schimb, pentru inculpații E. și A. instanța va dispune schimbarea de încadrare juridică sub aspectul acestei infracțiuni și va reduce proporțional pedepsele aplicate.

Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidență în cazul unor instituții diferite de incriminare și sancțiune este impusă de lege, jurisprudența Curții Constituționale:

- instituții autonome definite atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de infracțiuni (art. 10), suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17). Voința legiuitorului este clară și neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte;

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituțiile care funcționează autonom a fost discutată în doctrină și practică încă din anul 1936. V.D. în C. pen. adnotat din 1936 arăta că "aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituțiunile cari funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului". Aceeași idee este regăsită și în C. pen. comentat și adnotat - 1969, Ț.V., D.P., etc. și este dezvoltată de doctrină - G.A., C.B. în Practica judiciară penală, vol. I, pag. 32 - 41, Constantin Mitrache în Explicații preliminare ale noului Cod penal, pag. 76 parag. 1, pag. 77 ).

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).

Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravențională, după caz.

În aplicarea acestui principiu, în raport de Legea nr. 187/2012 care stabilește modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituții autonome este incident în speță cu privire la efectele concursului de infracțiuni.

Referitor la existența concursului de infracțiuni, instanța constă că legea veche este mai favorabilă inculpaților întrucât aplicarea sporului de pedeapsă are caracter facultativ, în timp ce legea nouă are caracter obligatoriu și având în vedere că inculpații au fost condamnați la pedepse situate sub și la minimul prevăzut de lege și prin neaplicarea sporului de pedeapsă, dispozițiile legii noi nu sunt mai favorabile și nu pot retroactiva.

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în conținutul și condițiile prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se va reduce proporțional cu noile limite prevăzute de legea nouă mai favorabilă cu privire la inculpata C.I.P.

Se va constată că pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, aplicată inculpaților E.D.D., A.C. și Ț.C.N. are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 65 C. pen.

Față de cele ce preced va admite recursurile declarate de inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R. și D.V. împotriva Deciziei penale nr. 167/P din 20 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța - Secția Penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1134/36/2012.

Va casa în parte atât decizia recurată cât și Sentința penală nr. 149 din 02 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 927/118/2009, numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile privind pe acești inculpați și rejudecând în aceste limite: va descontopi pedepsele rezultante de:

I.1. 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, aplicate inculpatului E.D.D., în pedepsele componente de câte:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen. anterior;

- 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat, prev. de art. 25 C. pen. anterior, rap. la art. 208 alin. (1)- art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior;

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002;

I.2. 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, aplicate inculpatului A.C., în pedepsele componente de câte:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen. anterior;

- 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002;

I. 3. 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, aplicate inculpatului Ț.C.N., în pedepsele componente de câte:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 C. pen. anterior;

- 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

I.4. 3 ani închisoare aplicate inculpatei R.C., în pedepsele componente de câte:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen. anterior;

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. anterior;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002;

II. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului E.D.D., din infr. prev. de art. 323 C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina aceluiași inculpat din infr. prev. de art. 25 C. pen. anterior, rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 77 lit. a) și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina aceluiași inculpat din infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infr. de spălare de bani prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, texte de lege în baza cărora va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Va menține pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului E.D.D., acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

III. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului A.C., din infr. prev. de art. 323 C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior va schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina aceluiași inculpat din infr. prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 77 lit. a) și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina aceluiași inculpat din infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infr. de spălare de bani prev. de art. 29 lit. b din Legea nr. 656/2002, texte de lege în baza cărora va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului A.C., acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

IV. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului Ț.C.N., din infr. prev. de art. 323 C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina aceluiași inculpat din infr. prev. de art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 77 lit. a) și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare;

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului Ț.C.N., acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpaților E.D.D., A.C. și Ț.C.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

V. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatei R.C., din infr. prev. de art. 323 C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina aceleiași inculpate din infracțiunea de complicitate la spălare de bani prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infr. de complicitate la spălare de bani prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, texte de lege în baza cărora va condamna pe aceiași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Se va menține pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată aceleiași inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatei R.C., aceasta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

VI. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului C.G.A., din infracțiunea de complicitate la spălare de bani prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 în complicitate la infr. de spălare de bani prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, texte de lege în baza cărora va condamna pe acest inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

VII. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului D.N.R. din infr. prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 77 lit. a) și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

VIII. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului D.V. din infr. prev. de art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 77 lit. a) și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe acest inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Va înlătura aplicarea pedepselor accesorii în conținutul prev. de art. 64 lit. a) - teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii, inclusiv dispozițiile privind modalitatea de executare.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor declarate de inculpați vor rămâne în sarcina statului; iar, sumele de câte 400 RON reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații E.D.D. A.C., Ț.C.N. și D.V. și sumele de câte 200 RON reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații R.C., C.G.A. și D.N.R. până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R. și D.V. împotriva Deciziei penale nr,167/P din 20 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1134/36/2012.

Casează în parte atât decizia recurată cât și Sentința penală nr. 149 din 02 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 927/118/2009, numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile privind pe acești inculpați și rejudecând în aceste limite:

I. Descontopește pedepsele rezultante de:

I.1. 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, aplicate inculpatului E.D.D., în pedepsele componente de câte:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 C. pen. anterior;

- 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat, prev. de art. 25 C. pen. anterior, rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior;

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002;

I.2. 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, aplicate inculpatului A.C., în pedepsele componente de câte:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 C. pen. anterior;

- 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat, prev. de art. 25 C. pen. anterior, rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002;

I.3. 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, aplicate inculpatului Ț.C.N., în pedepsele componente de câte:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 C. pen. anterior;

- 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

I.4. 3 ani închisoare, aplicate inculpatei R.C., în pedepsele componente de câte:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 C. pen. anterior;

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. anterior;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002;

II.1. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului E.D.D., din infr. prev. de art. 323 C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina aceluiași inculpat din infr. prev. de art 25 C. pen. anterior, rap. la art. 208 alin. (1)- art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 77 lit. a) și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina aceluiași inculpat din infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infr. de spălare de bani prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, texte de lege în baza cărora condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Menține pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului E.D.D., acesta executând pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

II.2. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului A.C., din infr. prev. de art. 323 C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina aceluiași inculpat din infr. prev. de art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 208 alin. (1) -art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 77 lit. a) și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina aceluiași inculpat din infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infr. de spălare de bani prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, texte de lege în baza cărora condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului A.C., acesta executând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

II.3. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului Ț.C.N., din infr. prev. de art. 323 C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina aceluiași inculpat din infr. prev. de art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 208 alin. (1) -art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 77 lit. a) și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare;

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului Ț.C.N, acesta executând pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpaților E.D.D., A.C. și Ț.C.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

III.1. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatei R.C., din infr. prev. de art. 323 C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina aceleiași inculpate din infracțiunea de complicitate la spălare de bani prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infr. de complicitate la spălare de bani prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, texte de lege în baza cărora condamnă pe aceiași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Menține pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată aceleiași inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate inculpatei R.C., aceasta executând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

III.2. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului C.G.A., din infracțiunea de complicitate la spălare de bani prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 în complicitate la infr. de spălare de bani prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr 656/2002, texte de lege în baza cărora condamnă pe acest inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

III.3. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului D.N.R. din infr. prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 77 lit. a) și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

III.4. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului D.V. din infr. prev. de art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infr. prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 77 lit. a) și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe acest inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Înlătura aplicarea pedepselor accesorii în conținutul prev. de art. 64 lit. a) - teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii, inclusiv dispozițiile privind modalitatea de executare.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor declarate de inculpați rămân în sarcina statului, iar sumele de câte 400 RON reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații E.D.D., A.C., Ț.C.N. și D.V. și sumele de câte 200 RON reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații R.C., C.G.A. și D.N.R. până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2014.

Procesat de AM