Cigarette smuggling and bribery convictions upheld but organized crime offense reclassified and resentenced under more favorable law.

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 222 din 21 decembrie 2011, Tribunalul Satu Mare a hotărât următoarele:

I. În baza art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpatul C.I.P., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

II. În baza art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul H.M. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a), raportat la dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 864 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 642 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 46/A din 27 martie 2008 a Curții de Apel Cluj și irevocabilă prin Decizia penală nr. 3.238 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispunând executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, prin privare de libertate.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv de la 23 mai 2007 la 13 iulie 2007 și de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

III. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.N., de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la dispozițiile art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul D.N. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui autoturism neînmatriculat sau cu numere false de înmatriculare, la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate, stabilind potrivit dispozițiilor art. 862 C. pen. 6 ani termen de încercare.

În baza art. 863 C. pen. a fost obligat inculpatul la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare potrivit programului de supraveghere stabilit; b. să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare sau al încălcării cu rea credință a obligațiilor impuse.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

IV. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.M. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la dispozițiile art. 37 lit. b) și art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

V. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul C.N. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsa complementară, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsa complementară, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsa complementară pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 20 august 2009 până la 15 decembrie 2009.

VI. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.C.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă calificată, prev. și ped. de art. 270 raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cauză intervenind decesul inculpatului.

VII. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.B.A. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate, stabilind potrivit dispozițiilor art. 862 C. pen. 4 ani termen de încercare.

În baza art. 863 C. pen. a fost obligat inculpatul la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș potrivit programului de supraveghere stabilit; b. să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare sau al încălcării cu rea credință a obligațiilor impuse.

În baza art 118 C. pen. raportat la dispozițiile art. din 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 13.050 euro consemnată la C.B. SA Sucursala Satu Mare pe numele inculpaților C.I.P. și H.M. În baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 raportat la dispozițiile art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 704.700 RON, reprezentând valoarea țigărilor introduse ilegal în țară.

În baza art. 168 C. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra părților sociale deținute de numita C.I.A. la SC C.N. SRL. A fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța procurorului din 21 august 2009 asupra bunurilor aparținând inculpaților.în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de 180.000 RON cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: câte 40.000 RON inculpații C.I.P., H.M. și C.N. și câte 20.000 RON inculpații D.N., D.M. și C.I.B.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Satu Mare a sumei de 400 RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu av. V.C., conform Delegației nr. 265/2011.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul Satu Mare emis în dosar nr. 45/P/2009 al acestei unități, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C.I.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prevăzute și pedepsite de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000; constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

H.M., pentru săvârșirea infracțiunilor dare de mită, prevăzute și pedepsite de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000; constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; D.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., punerea în circulație și conducerea unui autoturism neînmatriculat ori cu numere false de înmatriculare, prevăzută și pedepsită de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006; cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; D.M.pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni, grave, prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; C.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni, grave, prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă calificată, prevăzute și pedepsite de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; C.B.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni, grave, prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; M.C.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni, grave, prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003; contrabandă calificată, prevăzută și pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

Prin actul de sesizare al instanței s-au reținut următoarele:

În data de 01 iulie 2009, martorul S.I., ofițer în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Satu Mare cu gradul profesional de inspector principal și șef al Sectorului Poliției de Frontieră Târna Mare, jud. Satu Mare, a depus la Direcția Generală Anticorupție - Biroul Satu Mare, un denunț.

În conținutul actului de sesizare, se consemnează că, în data de 26 iunie 2009, inculpații C.I.P. și H.M. l-au abordat în mun. Satu Mare pe martor și i-au oferit o sumă de peste zece mii de euro pentru ca acesta, în calitatea sa de șef al S.P.F. Târna Mare din cadrul IJ.P.F. Satu Mare, să faciliteze unei rețele de contrabandiști ucraineni introducerea în țară de țigări de contrabandă, din Ucraina prin alte locuri decât cele destinate controlului vamal.

Existând indicii temeinice și concrete privind săvârșirea unei infracțiuni de corupție, precum și de existență a unui grup infracțional organizat transfrontalier, specializat, la Biroul Satu Mare din cadrul D.N.A. s-a înregistrat dosarul penal, fiind luate toate măsurile în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a participanților.

S-a arătat că este de notorietate faptul că, în Ucraina, costul țigărilor este mult mai mic al celor din România astfel că, pentru unele cercuri infracționale, inclusiv de crimă organizată, comercializarea pe piața Uniunii Europene a țigărilor de proveniență ucraineană a devenit o afacere foarte profitabilă. Foloasele obținute de către rețelele infracționale sunt cu atât mai mari cu cât introducerea țigărilor din Ucraina către România se face prin contrabandă, în acest mod mărfurile nefiind supuse controlului vamal, accizării sau altui tip de control fiscal, iar comercializarea lor se face exclusiv în interesul traficanților.

Pentru ca aceste activități infracționale să aibă șanse de reușită cât mai mari și să se evite pierderile datorate activității organelor judiciare, aceste rețele încearcă în mod constant să își asigure protecția unor ofițeri și agenți ai poliției și poliției de frontieră, cu atribuțiuni de combatere al acestui fenomen infracțional, oferindu-le importante sume de bani cu titlu de mită.

În prezenta cauză au fost administrate probe din care rezultă că, în cursul 2009, inculpații C.I.P. și H.M., ambii din Sighetu Marmației, jud.Maramureș, au inițiat și coordonat un grup infracțional organizat, care a acționat la frontiera de nord-vest a României cu Ucraina, constituit în scopul introducerii de țigări de contrabandă în spațiul vamal comun al U.E.

În vederea asigurării activității infracționale, cei doi inculpați au oferit și remis martorului S.I. șeful SPF Târna Mare, în perioada monitorizată, prin intermediar, suma de 13.050 euro, consemnată la C.B., conform recipiselor aflate la dosarul cauzei.

Prezenta grupare infracțională s-a constituit, de fapt, într-o extensie a unei rețele de contrabandă ucrainene, din care făceau parte cei doi inculpați, interesată în dezvoltarea activităților sale infracționale, după cum a rezultat din declarațiile denunțătorului S.I. referitoare la modalitatea în care a fost abordat de către mituitori și la referirile făcute de către aceștia, precum și din procesele-verbale de redare a convorbirilor ambientale ale inculpaților.

Astfel, în cursul lunii iulie - august 2009, componenta românească nou constituită a grupului infracțional a acționat cu precădere pe raza județului Satu Mare, în zona de frontieră cu Ucraina, pe raza localității Turț, între stâlpii de frontieră (S.F.) 161- 162, având ca scop săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu țigări provenite din Ucraina, pentru a obține în mod direct un beneficiu financiar. Pe lângă cei doi inițiatori și lideri, inculpații C.I.P. și H.M., care țineau legătura cu gruparea infracțională din Ucraina, comandau și plăteau cantitățile de țigări care urmau să fie livrate și coordonau activitatea de introducere ilegală în țară a mărfurilor, în grupul infracțional au mai fost cooptate și alte persoane.

Unul dintre ceilalți membri importanți ai grupării a fost inculpatul C.N., acesta având în responsabilitate atât asigurarea securității transporturilor de țigări de la frontieră și până la depozitul clandestin din Satu Mare, strada B. 35 - unde locuiau bunicii săi - administrat de el, sau în alte locuri, precum și distribuirea țigărilor către beneficiari. Tot el colecta sumele de bani rezultate din vânzarea țigărilor și le preda celor doi lideri, inculpații C.I.P. și H.M.

Inculpatul C.N. este cel care a racolat în cadrul grupului pe inculpații D.N. și D.M., veri cu el, precum și pe inculpatul M.C.D., nașul sau de cununie, pentru a ajuta la derularea activității.

Inculpatul D.N. a avut rolul de a prelua țigările de la linia de frontieră româno-ucraineană, în zona localității Turț, jud. Satu Mare, până unde erau aduse de către cetățeni ucraineni, și de a le încărca apoi în microbuzul cu care erau transportate, respectiv de a conduce microbuzul și depozita țigările în Satu Mare în vederea vânzării acestora fie în alte județe din țară, fie cu precădere în alte state U.E.

În cadrul grupării, inculpații D.M.,C.N. și învinuitul M.C.D. asigurau traseul de deplasare al microbuzului pe ruta Turț - Satu Mare cu două autoturisme, precedând și escortând transportul, în scopul descoperirii și semnalării eventualelor patrule ale poliției de frontieră care ar fi putut opri microbuzul și confisca marfa de contrabandă.

Rezumând, s-a constatat că țigările de contrabandă, după ce erau comandate de către inculpații H.M. și C.I.P., erau aduse la frontieră de către cetățeni ucraineni, preluate de către inculpatul D.N. și încărcate în microbuzul cu care erau apoi transportate până în Satu Mare, predate apoi inculpatului D.N. care le comercializa în aceeași zi pe piața neagră. În tot acest timp, inculpații H.M. și C.I.P. așteptau în apropiere livrarea țigărilor, fără a se implica personal în activitatea de încărcare și transportare, în scopul diminuării riscurilor de a fi prinși. După vânzarea țigărilor, inculpatul C.N. efectua plata către inculpații H.M. și C.I.P.

Un alt membru al grupării a fost învinuitul C.B.A., fiul inculpatului C.I.P., care a cunoscut încă de la început despre inițierea organizației, a participat la recunoașterea zonei de frontieră, precum și la actele de contrabandă, asigurând și supraveghind traseul de deplasare al microbuzului cu țigări în zona Turț, jud. Satu Mare.

Grupul infracțional a utilizat metode infracționale elaborate pentru protejarea împotriva detectării și capturării de către poliție, păzind și asigurând locul prin care se introduceau ilegal țigările în țară, cercetând cu antemergători auto traseele și comunicațiile rutiere pe care s-a deplasat mijlocul de transport încărcat cu țigări, utilizând și tehnici anti-filaj. Este de observat că membrii grupului sunt legați, prin legături de familie, acest lucru fiind important sub aspectul încrederii că activitatea infracțională nu va fi dezvăluită organelor judiciare.

De asemenea, membrii grupării au folosit pentru comunicare mai multe telefoane mobile, specializate în funcție de destinatarul apelului, au utilizat un vocabular aluziv pentru transmiterea mesajelor infracționale, în scopul îngreunării descoperirii lor prin interceptarea comunicațiilor, precum și mijloace de transport auto cu numere false de înmatriculare, în special pentru transportarea țigărilor de contrabandă. Astfel, s-a dovedit că inculpatul D.N. a condus, în datele de 6 august 2009 și 9 august 2009, microbuzul marca F.T., cu care a transportat țigările dinspre localitatea de frontieră Turț, înspre interiorul țării, autovehiculul având aplicate numere de înmatriculare provizorie aparținând altui autovehicul, în scopul îngreunării eventualei identificări. Inclusiv microbuzul marca F.D., pe care l-a condus în 15 august 2009, avea numărul de înmatriculare provizoriu expirat din 12 august 2009.

În perioada iulie - august 2009, în condițiile descrise mai sus, grupul infracțional coordonat de inculpații C.I.P. și H.M., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a organizat și introdus în țară, din Ucraina, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, peste 100.000 pachete de țigări marca C., valoarea acestora fiind de peste 150.000 de euro. Conform raportului de constatare din 17 august 2009, valoarea de piață a țigărilor de contrabandă introduse în țară până în 15 august 2009 este de 704.700 RON, echivalentul a 167.370 euro.

În cele ce urmează, activitatea infracțională a inculpaților și învinuiților a fost prezentată și analizată în mod amănunțit.

Așa cum s-a arătat, scopul grupului coordonat de inculpații C.I.P. și H.M. a fost de a introduce în țară mari cantități de țigări din Ucraina prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, pentru a obține importante beneficii financiare. Principalii beneficiari ai activităților de contrabandă au fost furnizorii ucraineni, dar și inculpații C.I.P. și H.M., respectiv C.N., ultimul fiind cel care, în funcție de participarea și rolul pe care îl aveau ceilalți membrii ai grupului sau cei care ofereau sprijin, îi răsplăteau pe aceștia cu sume de bani.

Pentru asigurarea protejării activității infracționale de intervenția poliției de frontieră, liderii grupului infracțional, inculpații C.I.P. și H.M., au apelat în data de 26 iunie 2009, la ofițerul de poliție de frontieră S.I., șeful Sectorului Poliției de Frontieră Târna, jud. Satu Mare, oferindu-i acestuia bani, pentru ca să-și încalce atribuțiile de serviciu și să permită, în virtutea funcției publice deținute, introducerea țigărilor de contrabandă prin dispozitivul de pază al frontierei constituit pe raza s-a de competență.Ofițerul de poliție de frontieră a anunțat imediat superiorii și organele judiciare despre oferta făcută, astfel că s-au inițiat demersurile legale de identificare a tuturor membrilor grupării infracționale și de prindere a acestora, inclusiv prin autorizarea unui investigator sub acoperire.

În continuare, în data de 08 iulie 2009, inculpatul C.I.P. l-a contactat din nou pe martorul S.I. și i-a solicitat o nouă întâlnire, de această dată în localitatea Turț, jud. Satu Mare, între orele 19 - 20.00.

Din cuprinsul discuțiile înregistrate ambiental, rezultă că în seara de 08 iulie 2009, martorul S.I. s-a întâlnit în loc.Turț, jud. Satu Mare, cu inculpații C.I.P. și H.M. Cu ocazia discuției, cei doi i-au cerut ofițerului S.I. ca să le permită introducerea în țară, prin sectorul de frontieră dintre SF 161 - SF 162 a unei cantități de 100 baxuri de țigări, pentru început, oferind ca mită câte cincizeci de euro pentru fiecare bax de țigări introdus. Ca urmare, existând indicii temeinice și concrete, în scopul strângerii tuturor datelor despre infracțiuni, identificării tuturor membrilor grupării infracționale și obținerii mijloacelor de probă, prin Ordonanța din data de 23 iulie 2009 a D.N.A. - Biroul Satu Mare, a fost autorizată folosirea în cauză a unui investigator sub acoperire, ofițerul de poliție judiciară G.C.

În data de 23 iulie 2009, investigatorul sub acoperire G.C. împreună cu denunțătorul S.I., s-a întâlnit cu inculpații C.I.P. și H.M. la complexul turistic situat pe raza localității Mujdeni, județul Satu Mare. În timpul discuțiilor purtate între aceștia, s-a stabilit că, din acel moment persoana de legătura între cei doi inculpați și denunțătorul S.I. va fi investigatorul sub acoperire G.C., care va avea rolul de supervizor la efectuarea operațiilor de contrabandă, constând în aceea că va număra baxurile cu țigări în momentul livrării de către cetățenii ucraineni la frontiera româno-ucraineană, în zona Stâlpului de Frontieră (S.F.) nr. 162, și va participa la transportul acestora cu un microbuz pus la dispoziție de către inculpați, urmând ca denunțătorul S.I. să primească sumele de bani promise prin intermediul investigatorului, în funcție de numărul de baxuri introduse la fiecare operațiune de contrabandă. La întâlnire, s-a stabilit ca, în data de 25 iulie 2009, inculpații H.M. și C.I.P. să se întâlnească cu investigatorul sub acoperire G.C. și împreună să efectueze operațiunea de recunoaștere a locului unde vor fi livrate țigările la frontieră de către contrabandiștii ucraineni și să se întâlnească acolo și cu cetățenii ucraineni care vor introduce țigările în România.

Astfel, conform celor stabilite, în 25 iulie 2009, investigatorul sub acoperire G.C. s-a întâlnit pe raza localității Călinești Oaș cu inculpații H.M. și C.I.P., la întâlnire venind și învinuitul C.B.A., fiul lui C.I.P., în vârstă de 18 ani. Cu această ocazie, toți s-au deplasat până în apropierea locului pe unde urmau să deruleze operațiunile de contrabandă, lângă frontieră, între SF 161 SF 162, însă la întâlnire nu au venit cetățenii ucraineni, motiv pentru care cei patru s-au întors în Turț, unde la scurt timp, în urma unor discuții telefonice pe care le-a avut H.M. s-a prezentat o persoană care cunoștea bine zona.

Această călăuză i-a condus pe cei patru la același loc de întâlnire unde și-au făcut apariția doi cetățeni ucraineni, cu care s-au purtat discuții în limbile maghiară și ucraineană, ocazie cu care s-a stabilit locul exact unde va fi parcat microbuzul pentru a fi încărcat cu baxuri de țigări. Această persoană a fost identificată inițial ca fiind învinuitul K.T.I. dar ulterior s-a constatat că bărbatul care a efectuat recunoașterea și a călăuzit grupul de contrabandiști nu a fost K.T.I. ci numitul G.L.C. din mun. Satu Mare, actualmente plecat din țară. Față de G.L.C. s-a dispus disjungerea cauzei, nefiind efectuate acte de urmărire până în prezent.

La data de 27 iulie 2009 a avut loc o altă întâlnire la benzinăria O. din mun. Satu Mare, la care au participat inculpații H.M. și C.I.P. precum și investigatorul sub acoperire G.C. Cei doi inculpați au relatat investigatorului că, în data de 26 iulie 2009, s-au deplasat în Ucraina, unde s-au întâlnit cu furnizorii țigărilor de contrabandă, care au comunicat că, din rațiuni de prudență, rețeaua ucraineană va livra aproximativ 30 baxuri la primele 2 - 3 transporturi, numărul baxurilor urmând să crească pe parcurs, în caz de reușită.

Totodată, s-a mai stabilit în mod concret cum va decurge primul act de contrabandă, precum și aportul fiecăruia, urmând ca data exactă a acestuia să-i fie adusă la cunoștință telefonic investigatorului sub acoperire. Tot cu această ocazie, inculpatul H.M. i-a arătat investigatorului sub acoperire un rucsac ce conținea o sumă mare de bani, în RON, precizând că suma provine din efectuarea altei tranzacții, cu țigări, iar C.I.P. i-a arătat alte 3 rucsacuri cu sume mari de bani în RON și euro. În cursul aceleași zile H.M. i-a comunicat telefonic investigatorului sub acoperire că primul transport de țigări se va desfășura în data de 02 august 2009.

Conform înțelegerii anterioare, în data de 02 august 2009, în jurul orei 04:30 investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul H.M., la benzinăria O. din mun. Satu Mare, ocazie cu care acesta i-a înmânat cheile microbuzului marca F.T. de culoare albă, care avea aplicate plăcuțe cu numere de înmatriculare provizorie. Investigatorul sub acoperire a urcat la volan și, împreună, s-au deplasat spre localitatea de frontieră Turț, pe traseul Satu Mare - Livada - Călinești - Oaș - Turț.

În localitatea Turț, inculpatul H.M. a coborât din microbuz iar investigatorul sub acoperire a continuat deplasarea până la locul stabilit pentru încărcarea țigărilor, situat lângă linia de frontieră, în apropierea stâlpului de frontieră (S.F.)162. Pe parcursul drumului spre locul de încărcare, investigatorul a ținut legătura telefonic cu inculpatul H.M., până în apropierea locului de destinație, unde, datorită lipsei semnalului la terminalele GSM, convorbirea s-a întrerupt. La locul de destinație și-au făcut apariția mai mulți contrabandiști ucraineni, venind din Ucraina, care transportau baxurile cu țigări cu ajutorul cailor. Aceștia au încărcat în microbuz treizeci de baxuri cu țigări marca C., fiecare bax conținând cinci sute de pachete de țigări. După încărcarea țigărilor în microbuz, pe traseul de întoarcere, conform instrucțiunilor telefonice primite de la inculpatul H.M., la ieșirea din localitatea Turț a urcat în microbuz învinuitul C.B.A.,care avusese misiunea de a supraveghea zona și de a semnala prezența polițiștilor. Pe tot parcursul drumului, inculpatul H.M. a comunicat telefonic cu investigatorul, confirmând că zona este liberă și microbuzul poate înainta în siguranță în centrul localității Călinești Oaș, inculpatul H.M. i-a așteptat împreună cu o persoană de sex masculin, neidentificată, care a preluat microbuzul și a urcat la volan în locul investigatorului, care a coborât.

În continuare, inculpații H.M., C.B. și investigatorul G.C. s-au deplasat înspre mun. Satu Mare cu autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare X, ca antemergător pentru microbuz, asigurând astfel traseul. Pe drum, inculpatul H.M. i-a înmânat investigatorului G.C. suma de 1.500 euro pentru a fi remisă denunțătorului S.I.,conform înțelegerii anterioare, respectiv cincizeci de euro pentru fiecare bax de țigări introduse în țară cu această ocazie. Ajunși în dreptul benzinăriei O. din mun. Satu Mare, investigatorul a coborât din autoturism, iar microbuzul s-a deplasat pe strada B., unde transportul a fost preluat de către inculpatul C.N.

La asigurarea siguranței acestui transport au mai participat inculpații C.N. și D.M., cu autoturismul marca K., precum și învinuitul M.C. cu autoturismul marca A., toți având rolul de a observa și anunța eventualele acțiuni ale organelor de poliție.

În data de 06 august 2009, în jurul orei 05:00, inculpații H.M. și C.I.P., împreuna cu investigatorul sub acoperire G.C., s-au deplasat cu autoturismul cu nr. Y. în localitatea Turț, județul Satu Mare, unde au fost așteptați de inculpatul D.N., care era la volanul aceluiași microbuz F.T. cu numărul folosit anterior la transportul țigărilor de contrabandă.

Inculpatul D.N., împreună cu investigatorul sub acoperire, s-au deplasat în zona de frontieră, în sectorul SF 161-162, pentru a prelua țigările de contrabandă, unde erau așteptați de un cetățean ucrainean, neidentificat. După un timp, în zonă și-a mai făcut apariția numitul G.L.C., însoțit de altă persoană de sex masculin, neidentificată și ea, care se cunoșteau atât cu inculpatul D.N., cât și cu cetățeanul ucrainean și care au afirmat că au rolul de observatori în zonă. Aceste persoane au părăsit zona înainte de a veni cărăușii ucrainieni cu țigările de contrabandă așteptate, existând indicii că în zonă a avut loc un alt act de contrabandă. La scurt timp după acest moment, la punctul de întâlnire au venit din Ucraina mai multe persoane care transportau, cu ajutorul cailor, câteva zeci de baxuri de țigări. După ce au ajuns la microbuz, cetățenii ucraineni au încărcat 61 baxuri cu țigări C., fiind ajutați de inculpatul D.N. și de către investigator.

După încărcare, investigatorul sub acoperire și inculpatul D.N. s-au deplasat cu microbuzul în localitatea Turț, unde erau așteptați de inculpații C.I.P. și H.M. Ca urmare a reușitei operațiunii, investigatorul a primit de la C.I.P. suma de 3.500 euro, pentru a-i înmâna denunțătorului S.I., iar la coborârea din autoturism, în mun. Satu Mare, i s-a comunicat de către cei doi inculpați că următorul transport va avea loc în data de 09 august 2009. S-a menționat faptul că la asigurarea acestui transport au participat și inculpații C.N. și D.M., cu autoturismul marca K., precum și învinuitul M.C., cu un autoturism marca A., fiecare îndeplinindu-și misiunea de a observa și anunța prezența pe traseul microbuzului a unor patrule sau eventualele acțiuni ale organelor de poliție.

În data de 09 august 2009, în jurul orelor 04:30, inculpații H.M. și C.I.P. s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire G.C., deplasându-se apoi toți trei, cu autoturismul W. cu numere de înmatriculare X, până în localitatea de frontieră Turț. Acolo erau așteptați de inculpatul C.N. și învinuitul M.C., aceștia fiind în autoturismul marca A., cu numere de înmatriculare X. aparținând tatălui învinuitului. Imediat a sosit și inculpatul D.N., la volanul microbuzului marca F.T., cu numere de înmatriculare provizorii. La indicația inculpatului C.I.P., investigatorul sub acoperire G.C. a urcat în microbuzul condus de inculpatul D.N. și s-au deplasat în zona de frontieră, în dreptul SF 161-162, pentru a prelua țigările de contrabandă, unde erau așteptați de mai mulți cetățeni ucraineni, neidentificați, care au încărcat în microbuz 70 baxuri cu țigări C. După parcurgerea aceluiași traseu, în localitatea Turț, investigatorul sub acoperire G.C. a coborât din microbuz, urcând în autoturismul în care se aflau inculpații C.I.P.H.M. Împreună, s-au deplasat înspre municipiul Satu Mare, fiind urmați de microbuzul condus de inculpatul D.N. și având ca antemergător autoturismul A. condus de învinuitul M.C., în care se afla și inculpatul C.N. Amândoi aveau rolul de a observa și anunța eventualele filtre ale organelor de poliție. Pe timpul deplasării, inculpatul C.I.P. i-a înmânat investigatorului sub acoperire suma de 3.050 euro pentru a-i remite denunțătorului S.I., menționând că astfel s-a reglat cuantumul sumelor de bani plătite, cea plătită anterior fiind mai mare cu 450 euro, stabilind totodată că vor ține legătura pentru stabilirea următorului transport. Data acestuia a fost stabilită ulterior pentru 15 august 2009.

Microbuzul cu țigări a fost condus de inculpatul D.N. până la depozitul clandestin situat în Satu Mare, unde a fost preluat de către inculpatul C.N.

În data de 15 august 2009, în jurul orei 04:30, inculpații C.I.P., H.M. și învinuitul C.B. s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire G.C. la benzinăria "P." situată la intrarea în orașul Livada, după care s-au deplasat împreună până în curtea unui imobil din localitate, de unde au luat un microbuz marca F.D., cu numere de înmatriculare X., care îi fusese prezentat investigatorului în ziua anterioară. Microbuzul respectiv era mai mare, având în vedere că se preconiza de această aducerea unei cantități mai mari de țigări de contrabandă decât de obicei. Investigatorul sub acoperire a condus microbuzul, însoțit de inculpatul H.M. până la ieșirea din Livada, unde acesta a urcat în autoturismul în care era așteptat de inculpatul C.I.P., în microbuz urcând acolo și învinuitul C.B., deplasându-se toți în localitatea Călinești Oaș, unde era stabilit locul de întâlnire cu celelalte persoane din grupare. La scurt timp și-au făcut apariția inculpații D.M., D.N. și C.N. care au sosit cu autoturismul marca K. condus de inculpatul D.M. Inculpatul D.N. a urcat apoi la volanul microbuzului și, însoțit de investigatorul sub acoperire G.C., s-a deplasat la locul de încărcare a țigărilor de lângă linia de frontieră (SF 161-162), unde și-au făcut apariția în scurt timp mai mulți cetățeni ucraineni, neidentificați, care au încărcat în microbuz 100 baxuri cu țigări C.

La întoarcere, în localitatea Turț, investigatorul sub acoperire G.C. a fost așteptat de inculpații C.I.P., H.M. și C.B., făcând în continuare deplasarea cu aceștia până în localitatea Livada. La asigurarea acestui transport au participat inculpații C.N., cu un autoturism marca V. de culoare neagră înmatriculat în Ungaria, D.M., cu autoturismul marca K., precum și M.C. cu autoturismul marca A., toți având rolul de a observa, anunța și contracara eventualele acțiuni ale organelor de poliție. Înainte de a se despărți, inculpatul C.I.P. i-a înmânat investigatorului sub acoperire G.C. suma de 5.000 euro pentru a-i remite denunțătorului S.I. Și de această data microbuzul cu țigări a fost condus de inculpatul D.N. până la imobilul cu nr. 35 din Mun. Satu Mare, unde a fost preluat de către inculpatul C.N.

Pe rolul Tribunalului Satu Mare cauza s-a înregistrat la data de 13 octombrie 2009, iar pentru termenul de judecată stabilit în cauza în vederea verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse față de inculpați, apărătorul inculpaților C.I.P. și H.M. a solicitat respingerea cererii de prelungire a stării de arest preventiv a inculpaților, invocând nulitatea absolută a urmăririi penale și nelegalitatea actului de sesizare al instanței, toate fiind întocmite de către un procuror necompetent material și funcțional.

Tot cu acea ocazie s-a mai invocat excepția de neconstituționalitate a Ordonanței 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, defalcând motivele pentru care au formulat excepțiile mai sus arătate în cuprinsul memoriilor aflate la dosar. În susținerea excepțiilor formulate au fost depuse la dosarul cauzei actele normative criticate, Decizia LIX din 24 septembrie 2007 pronunțată pe recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și articole apărute în lucrări de specialitate despre darea și luarea de mită.

Prin încheierea ședinței camerei de consiliu din 14 octombrie 2009, asupra excepției de neconstituționalitate invocate instanța a amânat pronunțarea pentru a o pune în discuție la un termen ulterior, dată fiind prematuritatea momentului la care i-a a fost pusă în discuție, acela al discutării pe dispozițiile art. 3001 C. proc. pen.

Pentru termenul de judecată din 9 noiembrie 2009, apărătorii inculpaților C.I.P. și H. au solicitat introducerea în cauză în calitate de parte civilă a Statului Român prin ANAF București, cerere însușită și de apărătorii celorlalți inculpați, solicitare pe care instanța a respins-o prin Încheierea din 23 noiembrie 2009, potrivit motivării care se regăsește în cuprinsul acesteia. Tot la acel termen de judecată, apărătorii inculpaților au depus un memoriu prin care solicită restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale de către procurorul competent, în subsidiar solicitarea fiind în sensul nerespectării dispozițiilor legale privitoare la sesizarea instanței, invocată fiind astfel excepția de nelegalitate a actului de sesizare. Expunerea și detalierea motivelor de găsesc în memoriul formulat, fiind susținute și oral în fața instanței, amânată fiind pronunțarea asupra lor pentru termenul din 7 decembrie 2009, când prin Sentința penală nr. 249 din aceeași dată s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, pentru motivele care apar în expozitivul acesteia.

Urmare a recursului formulat în cauză de către DNA Biroul Teritorial Satu Mare, Curtea de Apel Oradea prin Decizia penală nr. 34/R/2010 a dispus continuarea judecării cauzei de către instanța Tribunalului Satu Mare.

După revenirea cauzei la Tribunalul Satu Mare, apărătorii aleși ai inculpatului C.I.P. și H. au susținut din nou excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002 privind PNA în raport de prevederile art. 115 alin. (6) din Constituția României, precum și excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (1) și (31) și art. 4 alin. (1) din același act normativ în raport de prevederile art. 132 alin. (1) din Constituție.

S-a mai formulat de asemenea și o plângere împotriva măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului C.I.P., în vederea asigurării plății contravalorilor țigărilor ce au făcut obiectul infracțiunii și care nu au fost găsite, până la concurența sumei de 704.700 RON, motivat de faptul că bunurile cu privire la care s-a instituit măsura nu sunt în proporție de 100% ale inculpatului, ele aparținând și soției acestuia care nu are nicio calitate în prezenta cauză.

Solicitarea privind sesizarea Curții Constituționale a fost admisă de instanță ale cărei concluzii au fost în sensul admiterii excepției invocate, respingând însă cererea de suspendare a soluționării cauzei până la soluționarea excepției de către instituția îndreptățită.

Plângerea formulată împotriva măsurilor asigurătorii dispuse a fost respinsă pentru motivele care apar descrise în Încheierea din 20 septembrie 2010.

Cercetarea judecătorească a demarat în prezenta cauză prin audierea martorului denunțător, la data de 20 septembrie 2010.

În declarația dată de către acesta, instanța a reținut că și-a menținut în totalitate denunțul și declarațiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale, relatând totodată că în cursul anului 2009, prin luna iunie a fost contactat telefonic de către o persoană care i-a cerut o întâlnire pentru a discuta despre o afacere, și după ce a stabilit locul de întâlnire cu acea persoană și-a informat superiorii, în acest sens la întâlnire au participat și s-au aflat în preajma lui și doi dintre colegii săi de la serviciul operativ.

Martorul denunțător a făcut în continuare referire la locul de întâlnire, terasa Restaurantului L. din municipiu, unde a apărut inițial inculpatul C.I.P. și ulterior H.M., aceștia propunându-i inițial o afacere cu oțel și ulterior i-au propus să se implice în activitatea de contrabandă cu țigări din Ucraina, oferind să aloce pentru această activitate suma de 200.000 euro. Întrebându-i pe cei doi de unde au numărul lui de telefon, aceștia au arătat că l-au primit de la doi cetățeni ucrainieni, cărora le-a fost dat de o cunoștință comună a martorului, tot cetățean ucrainean.

Inculpații au oferit denunțătorului 50 euro pentru fiecare bax de țigări ce va fi introdus în țară, C. informându-l că profitul obținut pentru fiecare bax de țigări este de 100 euro. Tot cu prilejul acelei întâlniri inculpații au informat martorul despre activitatea pe care acesta trebuia să o întreprindă pentru a facilita introducerea țigărilor în țară, sens în care martorul avea obligația de a a-i informa despre punctele în care se află patrulele poliției de frontieră. Inculpații l-au mai informat de martor despre faptul că au desfășurat activități similare în zona Sighet, însă pentru că activitatea lor era cunoscută, au dorit să se mute în altă locație pentru a nu avea probleme.

Martorul s-a despărțit de inculpați, stabilind să se reîntâlnească după câteva zile, interval în care a formulat denunțul care se află la dosarul cauzei. Tot în cuprinsul declarației date, martorul a mai arătat că la un interval de cea 2 săptămâni s-a reîntâlnit cu cei doi inculpați, urmare a contactării lui de către inculpatul C., această a doua întâlnire a avut loc pe raza localității Turț, în cadrul acestei întâlniri martorul propunându-le celor doi inculpați să accepte introducerea unei alte persoane cu care inculpații să ia legătura în mod direct, sens în care, la cea de-a treia întâlnire, care a avut loc în localitatea Mujdeni a fost introdus în cauză investigatorul sub acoperire, acesta fiind momentul la care inculpații au furnizat detalii cu privire la modul în care organizau și supravegheau introducerea și transportul de țigări.

Tot în cadrul întâlnirii de la Mujdeni, martorul a convenit cu inculpații ca sumele de bani care i se cuveneau să-i fie remise prin intermediul investigatorului sub acoperire pe care l-a prezentat ca fiind prietenul lui. Martorul a mai făcut referire apoi la înregistrările discuțiilor pe care le-a purtat cu ocazia celei de-a doua și respectiv a treia întâlnire avută, iar despre prima întâlnire arată doar că aceasta nu a fost înregistrată fiind prezenți doar cei doi colegi de-ai lui care se aflau în preajmă și care urmau să intervină dacă era necesar.

În cadrul procedurii audierii martorului, apărătorii aleși ai inculpaților C.I.P. și H.M. au adresat întrebări legate de o jumătate de bancnotă de 5 grivini, pe care inculpații ar fi înmânat-o martorului, aceasta fiind dovada faptului că vin din partea unei persoane de încredere din Ucraina, cu care martorul se afla în bune relații, împrejurare nerecunoscută de către martor. Tot în acest context, martorul a mai făcut referire la faptul că a văzut un bilețel pe care se aflau notate numere de telefon, care nu-i aparțineau, dar nu cunoaște ce s-a întâmplat cu acesta.

A insistat martorul apoi pe discuțiile purtate cu cei doi inculpați, pe care i-a întrebat de unde au numărul lui de telefon, inculpații relatând că l-au primit de la doi cetățeni ucrainieni pe nume R. și V., persoane pe care martorul susține că nu-i cunoștea, singurul cetățean ucrainean pe care-l știa fiind comandantul postului de grăniceri din zonă, cu care a avut mai multe întâlniri oficiale, insă inculpații nu l-au indicat pe acesta ca fiind cel care le-ar fi comunicat numărul de telefon. Întrebat fiind de ce a acceptat să se întâlnească cu inculpații, martorul a arătat că printre atribuțiile sale de serviciu se află și demascarea fenomenelor infracționale din zona de frontieră, astfel încât era necesar să facă acest lucru.

Martorul denunțător a mai arătat apoi că nu îi cunoaște pe inculpații D., însă pe C. îl cunoștea dinainte, acesta mai efectuând acte de contrabandă și fiind în vizorul Poliției de frontieră în cadrul aceleași ședințe publice a fost audiat și inculpatul C.I.P., a cărui declarație se află la fila 102 din dosar, acesta relatând faptul că nu recunoaște și nu se simte vinovat de comiterea niciunei fapte penale. Cu toate că în cursul urmăririi penale nu a dorit să facă nicio declarație, înțelegând să uzeze de dreptul la tăcere, în cursul cercetării judecătorești a fost de acord să facă declarații, sens în care a arătat că începând cu anul 2007 a desfășurat activități productive în Ucraina, unde avea un mic atelier de confecții metalice, amenajat într-o localitate cu populație românească, respectiv în Dibrova.

Inculpatul H. era soțul unei angajate de-a lui, care a intrat în concediu de maternitate, astfel încât la lucru în locul soției s-a prezentat inculpatul, care, fiind și vorbitor de limbă ucraineană îl putea ajuta inclusiv cu traducerile discuțiilor purtate cu cetățenii care veneau pentru comenzi la atelier. În cursul anului 2009 au angajat o lucrare la doi cetățeni ucrainieni, prețul acesteia ajungând la suma de 8.000 euro, din care li s-a achitat un avans de 1.000 euro, iar la un interval de o lună după montarea lucrării, s-au întâlnit cu cei doi, aceștia relatând faptul că nu pot achita diferența rămasă, fiind încurcați cu niște țigări, iar după ce le vor vinde îi vor achita cei 7.000 euro.

Inculpatul arată că a avut două sau trei întâlniri cu cei doi ucrainieni, de fiecare dată fiind prezentă și o persoană pe nume A., despre care au aflat că este angajat la poliția de frontieră, acesta le-a spus că în România totul este rezolvat, că țigările sunt deja în Turț și trebuie doar transportate de acolo în altă parte. Tot din relatările acelui A., inculpatul a înțeles că aranjamentele pe România fuseseră făcute cu martorul denunțător, acesta făcând referire expresă la faptul că pe tot ce ține de frontiera cu Ucraina el colaborează numai cu S. Inculpatul a mai arătat că A. a fost cel care le-a dat numărul de telefon al martorului, notat pe un bilețel, precum și o jumătate de bancnotă de 5 grivini, relatând inculpatul că în acest fel martorul denunțător va ști despre ce este vorba.

Inculpatul a mai arătat de asemenea că recunoaște faptul că s-a întâlnit cu martorul denunțător pe terasa Restaurantului L. din municipiu, i-a dat acea bancnotă împreună cu biletul pe care era notat numărul de telefon, inculpatul chiar revoltându-se că i-a luat bilețelul, însă martorul l-a asigurat că în scurt timp va primi un alt număr de telefon de-al lui întrucât are mai multe numere de telefoane la care vorbește. Inculpatul neagă acuzația de a-i fi oferit o sumă de bani martorului denunțător, întrucât toată afacerea era pusă la punct de acel A., inculpatul fiind doar un intermediar care a acceptat să-l ajute pe ucrainean numai pentru a-și putea recupera diferența de 7.000 euro din lucrarea efectuată.

Cea de-a doua întâlnire a inculpatului cu martorul a avut loc pe raza localității Turț, inculpatul relatând că au pătruns într-o livadă și după parcurgerea câtorva kilometri s-au oprit din cauza terenului accidentat, martorul fiind cel care le-a indicat traseul ce urma a fi parcurs pe parcursul căruia se afla o barieră despre care martorul a arătat că doar el și pădurarul au cheia de la lacăt. Tot cu prilejul acelei întâlniri inculpatul arată că martorul denunțător l-a informat despre faptul că îl va introducere în afacere pe un nepot de-al său care cunoaște totul despre activitățile sale, nepot pe care la cea de-a treia întâlnire, cea de la Mujdeni, l-a și prezentat.

Inculpatul recunoaște că după cea de-a treia întâlnire cu martorul denunțător, discuțiile ulterioare le-a purtat cu nepotul acestuia, care în mai multe rânduri l-a contactat telefonic cerându-i să urgenteze tranzacțiile întrucât el trebuie să plece din țară.

Referitor la desfășurarea activității infracționale, inculpatul arată că împreună cu inculpatul H. și cu acest nepot al denunțătorului, s-au deplasat pe același traseu pe care fusese împreună cu S., însă au parcurs o distanță mult mai mare, au ajuns la locul de întâlnire cu cetățenii ucrainieni, au așteptat o bună perioadă de timp însă nu a apărut nimeni, și cum nu exista acoperire telefonică în acel loc, au revenit în localitate și i-au sunat pe cetățenii ucrainieni, H., cel care a discutat telefonic cu aceștia a și fost amenințat, însă din partea nepotului a venit îndată consolarea, acesta din urmă afirmând că toată treaba este asigurată de ei.

C. mai arată în declarația dată faptul că tot cu ocazia acelei primei vizite la locul de întâlnire, investigatorul i-a informat despre faptul că doar în zilele de duminică și sărbători legale vor fi introduse țigările în țară, evitându-se astfel riscul de a fi văzuți de alte persoane. La începutul lunii august 2009, inculpatul arată că a fost sunat în cursul dimineții de inculpatul H., care i-a relatat că a fost sunat de investigatorul sub acoperire, cerându-i să se îndrepte spre Satu Mare, întrucât cetățeanul ucrainean R. se află în drum spre Halmeu venind spre Satu Mare.

Inculpatul relatează că el nu a participat la primul transport, însă din relatările lui H. știe că a venit la Satu Mare de unde l-a luat pe investigatorul sub acoperire, era prezent și acel R., care dealtfel rezolvase dubița cu numere provizorii cu care s-a efectuat deplasarea la Turț. H. a plecat în aceeași dubiță cu investigatorul sub acoperire, iar R. s-a deplasat cu mașina cu care H. venise la Satu Mare, undeva la coada lacului Călinești Oaș H. a coborât din dubiță și a trecut în autoturism, dubița și-a continuat deplasarea, a luat țigările, însă despre cantitatea luată inculpatul nu cunoaște nimic.

La al doilea și al treilea transport a participat și inculpatul, el s-a deplasat de la Sighet la Satu Mare împreună cu H., la intersecția cu drumul spre Halmeu s-au întâlnit cu cetățeanul ucrainean R., care le-a înmânat suma de 3 mii cinci sute euro, care urmau a-i fi remiși lui S., bani care au fost lăsați într-unul din lăcașurile dintre scaunele din față ale mașinii, în benzinărie s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire, care a urcat în mașina lor, au pornit spre Turț, fiind antemergători pentru o dubiță pe care ulterior au aflat că o conducea D.N. și pe care o rezolvase tot R.

De la inculpatul H., C. a aflat că era vorba de același autoturism care a transportat și prima dată țigările. Ajunși în localitatea Turț, inculpatul relatează că investigatorul sub acoperire a coborât din mașina în care se aflau toți trei, a urcat în dubiță, după care a plecat, revenind după cca. 40 - 45 minute, când a coborât din dubiță, a revenit la mașina lor, dubița continuându-și deplasarea spre Satu Mare. Revenind de la Turț la Satu Mare, pe traseu investigatorul sub acoperire a numărat banii care se aflau în locașul indicat, s-a exprimat în sensul că suma este prea mare și a dorit să le dea și lor suma de 350 euro, însă cei doi au refuzat de frica ucrainienilor.

Al treilea transport a decurs similar celui de-al doilea, inculpatul arătând că nu s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire la Satu Mare ci la o benzinărie din Livada, iar după încărcarea țigărilor ei nu au revenit la Satu Mare ci s-au reîntors la Sighet. Inculpatul arată însă că la acest transport a participat și fiul său. Cel de-al patrulea transport nu a mai avut loc, întrucât în dimineața când urma să aibă loc operațiunea R. l-a sunat pe H. și l-a informat că urma să aibă loc flagrantul în acea dimineață, relatând că știe de flagrant de la S.

După acest eșec, a mai avut loc un singur transport de țigări, inculpatul relatând că a fost amenințat de ucrainieni că va avea probleme dacă nu-i sprijină în continuare, acesta fiind motivul pentru care a mai participat la încă un transport, după care altul nu a mai avut loc, S. fiind cel care a transmis ucrainienilor și de la aceștia a ajuns și la români știrea că pădurea este împânzită de mascați. Inculpatul mai relatează că nu a încasat nicio suma de bani de pe urma transporturilor cu țigări efectuate, iar pe C. și pe D., anterior arestării sale nu i-a cunoscut.

Din declarația inculpatului D.N., luată în ședința publică din 18 octombrie 2010 și aflată la dosar, instanța de fond a reținut că acesta recunoaște comiterea faptelor care i se impută, însă nu consideră că ceea ce a făcut îmbracă natura penalului. Inculpatul arată că în data de 5 august 2009, a fost contactat de numitul C.N., care l-a întrebat dacă nu dorește să transporte niște cutii din localitatea Turț în Satu Mare, iar urmare a acordului pe care și l-a dat, în ziua următoare a luat mașina aparținând fratelui său, un autoturism F., înmatriculat cu numere provizorii și a pornit spre localitatea de destinație.

Ajuns acolo, dintr-un autoturism W. a coborât o persoană de sex masculin, care a urcat în autoturismul condus de el, împreună cei doi continuându-și deplasarea. La un moment dat au intrat într-o pădure, acea persoană a deschis bariera, au înaintat în pădure un interval de 10 - 15 minute, au așteptat puțin și apoi au apărut un număr de 7 - 8 cetățeni ucrainieni, având asupra lor baxuri pe care le-au încărcat în autoturism, au revenit în localitate unde cel care a urcat în mașina lui a revenit la mașina personală, inculpatul continuându-și singur întoarcerea spre Satu Mare, unde a lăsat mașina cu marfă la domiciliul inculpatului C.

Pentru acest transport efectuat inculpatul a încasat suma de 500 RON, dându-și seama încă din momentul la care le-a încărcat în autoturism de conținutul lor. Inculpatul mai arată că a mai efectuat un transport de țigări în aceleași condiții și pe același traseu ca și prima dată, încasând aceeași suma de bani pentru aceasta. Întrebat fiind de cantitatea de baxuri de țigări încărcată, inculpatul apreciază că numărul acestora a fost în jur de 60 - 70, iar legat de coinculpații din dosar arată că îi cunoaște numai pe C., care este verișor cu el, pe ceilalți i-a văzut prima dată cu ocazia audierilor.

Cu referire la cele petrecute în data de 15 august, inculpatul relatează faptul că împreună cu fratele său și cu inculpatul C. s-au deplasat în localitatea Călinești Oaș, unde la recomandarea lui C. a urcat în autoturismul F.D., lângă el urcând investigatorul sub acoperire, acesta fiind aceeași persoană care a urcat în autoturismul lui și cu ocazia primelor două transporturi efectuate, împreună s-au deplasat în localitatea Turț, pe același traseu ca și în primele două ocazii, au încărcat țigările și apoi au revenit în localitate, investigatorul a coborât din mașină, inculpatul întorcându-se singur la Satu Mare, încasând și pentru acest transport suma de 500 RON.

La acest ultim transport inculpatul arată că a încărcat aproximativ 80 - 100 baxuri de țigări. Legat de valabilitatea numerelor provizorii de înmatriculare aflate pe mașina fratelui său, inculpatul arată că avea cunoștință de faptul că acestea expiră în data de 18 august, însă nu cunoștea valabilitatea numerele provizorii ale autoturismului F.D. Inculpatul mai arată că doar lipsa banilor l-a determinat să accepte efectuarea transporturilor, regretând sincer cele întâmplate. Inculpatul mai arată în cuprinsul declarației date faptul că nu își explică de ce în cursul urmăririi penale l-a indicat pe fratele său ca fiind cel care i-a solicitat efectuarea transporturilor și i-a achitat sumele de bani, când în realitate acest lucru l-a făcut inculpatul C.

Deplasarea de la Turț la Satu Mare inculpatul relatează că a realizat-o singur, fără antemergător sau persoane care să-l anunțe dacă există filtre ale poliției, însă recunoaște că ținea legătura telefonic cu inculpatul C., care însă se afla în Satu Mare și nu pe traseu. Pe raza localității Turț, când investigatorul sub acoperire urca în mașina sa, inculpatul relatează că acesta cobora de fiecare dată dintr-un autoturism având combinația numerelor de înmatriculare X, a văzut că în acea mașină mai erau și alte persoane, însă abia în cursul urmăririi penale de aflat de la d-nul procuror despre faptul că aceste persoane erau C.

și H. Pe traseul spre Satu Mare inculpatul arată că nu a văzut acel autoturism în fața lui și nici contact vizual cu acesta nu a avut pe parcursul acestor deplasări cu autoturismul respectiv. Inculpatul recunoaște faptul că a avut o discuție telefonică cu unul dintre inculpați, însă nu știe cu care, C. sau H., într-un din deplasările de la Turț la Satu Mare, discuție în care i s-a atras atenția asupra vitezei de deplasare, care era peste limita legală. De la inculpatul C. inculpatul a aflat că în stația de carburanți din localitatea Livada, într-un autoturism s-ar afla și inculpatul M., însă D.N. arată că el personal nu l-a văzut niciodată.

Fratele inculpatului D.N., inculpatul D.M., în declarația luată pe parcursul cercetării judecătorești a cauzei, arată că nu recunoaște comiterea infracțiunii de aderare la grup infracțional organizat și nici pe cale de contrabandă calificată, arătând că afară de inculpatul C. și de fratele său nu a cunoscut anterior pe niciunul dintre coinculpații din prezenta cauză.

Implicarea lui în comiterea acestor infracțiuni a pornit de la solicitarea inculpatului C., care nu avea permis de conducere, de a-l transporta în diferite locații.în data de 6 august 2009, inculpatul arată că împreună cu C., cu autoturismul marca K.S., s-au deplasat în localitatea Gherța, undeva lângă o scoală, au așteptat un interval de cea 2 ore, timp în care C. a mai vorbit la telefon, iar după o confirmare primită s-au reîntors la Satu Mare. Inculpatul arată că nu cerut detalii cu privire la convorbirile telefonice purtate, din punctul lui de vedere ele erau lipsite de interes.

Același inculpat mai arată că autoturismul marca F.T. cu care fratele lui a transportat țigările îi aparținea, însă mașina respectivă nu se afla la domiciliul său pentru că era folosită în construcții de către inculpatul C., ambii lucrând în domeniul respectiv, și nu cunoaște momentul la care fratele lui a plecat cu acea mașină la Turț. La primul transport la care a participat, cu cunoștea ce marfă urmează a fi încărcată în autoturism, însă la următorul știa că e vorba de țigări. Inculpatul a mai relatat faptul că revenind la Satu Mare el oprea mașina la restaurantul M., care se afla în imediata apropiere a locuinței lui C.

Se insistă apoi de către inculpat asupra faptului că a aflat de transportul țigărilor de contrabandă abia în 15 august, iar referirea în cuprinsul declarației date în cursul urmăririi penale la acest aspect se datorează faptului că a aflat de la procuror acest aspect, acesta fiind contextul în care a recunoscut că a dat mașina vărului său și nu pentru că știa de proveniența mărfii sau natura acesteia, însă arată că a avut o discuție cu inculpatul C. după deplasarea din 15 august, în care acesta l-a întrebat dacă nu cunoaște persoane interesate de achiziționarea țigărilor de contrabandă.

Inculpatul recunoaște că autoturismul marca F. avea numere provizorii de înmatriculare, însă nu cunoaște aspecte legate de înlocuirea acestora în data de 6 și 9 august cu altele. La dosar se află declarația inculpatului C.N., care recunoaște săvârșirea faptelor descrise în actul de sesizare, însă nu se simte vinovat de săvârșirea niciunei fapte penale. Inculpatul recunoaște că încă din perioada în care el efectua deplasări în Ucraina a cunoscut cele două persoane care apar indicate în prezentul dosar, respectiv R. și V.

Pe data de 1 august 2009 inculpatul recunoaște că a fost contactat telefonic de către R., care l-a întrebat dacă nu îl poate ajuta cu un autoturism pentru transport marfă, spunându-i că are nevoie pentru a transporta țigări de contrabandă, insistând asupra faptului că lucrează cu cea mai mare persoană din Târna Mare. Răspunsul lui C. a fost afirmativ, știind că exista dubița vărului său, astfel că acel R. i-a solicitat ca a doua zi dimineața în jurul orelor 4,35 să transporte mașina la stația de carburant de pe strada Botizului din municipiu și să o lase la pompă.

În ziua stabilită, la acea stație s-a întâlnit cu R., care a venit cu un autoturism A. înmatriculat în Cehia, din care a coborât și a discutat cu inculpatul H. și cu investigatorul sub acoperire. Inculpatul arată că până la acel moment nu l-a cunoscut pe H., nici atunci dealtfel nu au făcut cunoștință, însă la toate deplasările ulterioare el a fost prezent, inculpatul văzându-1 pe traseu. C. arată că el a urcat în mașina lui R. și s-au deplasat în localitatea Livada, unde a întâlnit un alt cetățean ucrainian cu care s-a întors în Satu Mare, acesta din urmă dorind să vadă casa în care urmau a fi depozitate țigările.

În acea dimineață, inculpatul a arătat că la volanul autoturismului marca F.T. a urcat investigatorul sub acoperire și s-a deplasat în localitatea Turț, împrejurare care i-a fost adusă la cunoștință de către R., care dealtfel i-a oferit și alte detalii cu privire la deplasarea efectuată. C. a mai arătat că R. a venit și el la Satu Mare când s-au întors el și cu celălalt cetățean ucrainean pe nume V., mașina acestuia din urmă rămânând la locuința de pe strada U., iar R. și cu V. s-au întors în Călinești Oaș la baraj, unde a urcat în mașina ce fusese încărcată cu țigări de contrabandă și transportată din Turț în Călinești de către investigatorul sub acoperire.

Inculpatul a arătat în continuarea declarației sale că acel ucrainean pe nume V. a fost cel care a adus mașina la domiciliul de pe strada U., discuțiile cu el inculpatul purtându-le în limba maghiară, aceasta fiind limba în care discuta și cu R. Cu acea ocazie R. i-a înmânat o cartelă ucraineană pentru a putea comunica mai ușor și tot cu acea ocazie i-a înmânat și suma de 150 euro.

La data de 5 august inculpatul a fost din nou contactat de R., care i-a cerut mașina împreună cu un șofer, astfel că inculpatul a apelat la vărul său, coinculpatul D.N., căruia i-a cerut să se deplaseze în localitatea Turț, unde în mașina lui urma să urce o altă persoană, conform instrucțiunilor date de R., localitate din care urmau să transporte la Satu Mare niște colete. Inculpatul arată că după plecarea lui D.N., la o jumătate de oră a pornit și el împreună cu D.M. spre localitatea Gherța, unde mai bine de o oră a discutat telefonic cu R., care i-a relatat de întârzierea apărută. După o așteptare de mai bine de o oră și jumătate, inculpatul s-a arătat îngrijorat de faptul că D.N. nu mai apare cu mașina, însă R. l-a liniștit spunându-i că nu sunt probleme. La îndemnul lui R., inculpatul împreună cu D.M. s-au reîntors la Satu Mare, inculpatul relatând că de fiecare dată, de pe strada B., R. era cel care pleca cu mașina cu țigări și revenea după cca. 3 ore. Inculpatul mai arată de asemenea că la primul transport în mașină se aflau în jur de 30 baxuri, acest prim transport realizându-se în 2 august, iar la cel de-al doilea, din 6 august în mașină au fost încărcate în jur de 60 - 70 baxuri de țigări. Pentru cel de-al doilea transport, inculpatul arată că el personal a primit de la R. suma de 8 milioane lei vechi, iar pentru frații D. câte 5 milioane. Tot urmare a discuțiilor purtate cu acel R., în data de 9 august 2009 inculpatul arată că s-a deplasat însoțit fiind de M., cu mașina acestuia, în localitatea Călinești, unde au așteptat cam 40 - 50 minute la localul de la barajul lacului, timp în care inculpatul D.N. s-a deplasat cu autoturismul F.T. în localitatea Turț, acesta din urmă primind instrucțiuni de la el, instrucțiuni care lui personal îi erau transmise de R.

Cu acea ocazie, R. a fost cel care i-a solicitat că se deplaseze în localitatea Livada, la stația de carburanți și să comunice eventuala prezență a poliției sau a altor organe cu atribuții de control pe traseu. Tot urmare a instrucțiunilor primite, la un moment dat a părăsit stația de carburant și s-a îndreptat spre Satu Mare, așteptând mașina cu marfă la locuința de pe str. B. De fiecare dată mașina era introdusă în curtea imobilului, se aștepta sosirea lui R., care apoi pleca cu marfa. Pentru transportul efectuat în 9 august, inculpatul a încasat suma de 1.000 RON, iar pentru D.N. și M. s-au remis câte 500 RON pentru fiecare. Inculpatul mai arată că în cursul zilei de 14 august 2009 a fost contactat de către R., care i-a cerut să pregătească transportul din 15 august, sens în care a luat legătura cu frații D. și împreună cu ei s-a deplasat în localitatea Călinești, iar în parcarea de la baraj D.N. urma să plece la volanul unui autoturism cu numere de Maramureș, mașină în care se găsea și investigatorul sub acoperire. De la baraj cei doi au plecat în Turț, iar după un interval de 10 - 15 minute, el împreună cu D.M. s-au întors la Satu Mare. După un timp a apărut D.N. cu marfa, a parcat mașina în curte și s-a așteptat sosirea lui R., de la care el personal a primit 1.500 RON, D.N. 500 RON iar D.M. contravaloarea unei revizii la autoturism.

În data de 17 august a fost din nou contactat de R. pentru transportul din 18 august, care însă a fost contramandat, asemenea celui din 19 august, iar în după amiaza zilei de 19 august R. a venit în România, informându-l că se va organiza un flagrant, astfel că s-a contramandat tot.

În dimineața de 20 august, inculpatul arată că a fost contactat telefonic de către R., care i-a spus că urmează să fie contactat de polițiștii de frontieră, cerându-i să declare că H. și C. au fost capii rețelei, amenințându-l totodată că el va fi arestat însă acasă rămân soția și copilul lui. Inculpatul mai arată că nu i-a cunoscut personal pe C. și H., însă a aflat încă de la începutul colaborării cu R. despre implicarea a doi maramureșeni în această rețea legat de inadvertențele care există între declarațiile date în cursul urmăririi penale și cele de pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul arată că aspectele pe care le-a relatat instanței de judecată sunt cele reale, iar dacă rămânea în continuare arestat ar fi declarat tot astfel cum a declarat și în cursul urmăririi penale, iar acest lucru se datorează faptului că înainte de arestarea lui, când acel R. l-a anunțat de flagrant, l-a atenționat despre ce să declare și cum să declare, în sensul de a nu-l indica pe el ca fiind capul rețelei, și fiindu-i teamă pentru integritatea soției și a copilului său a făcut declarațiile în sens diferit față de cum a declarat în instanță inculpatul mai arată că în cursul zilei de 17 august, de la un cetățean din județul Sălaj, pe nume D., a primit o pungă în care se afla suma de 37.500 euro, bani pe care în aceeași zi i-a înmânat lui R. la stația de carburanți din Livada.

În ședința publică din 29 noiembrie 2010, a fost audiat inculpatul H., inculpatul declarând că dorește să facă declarații în prezenta cauză, în ciuda faptului că în cursul urmăririi penale a uzat de dreptul la tăcere. Din cuprinsul declarației date, instanța de fond a reținut că la începutul verii anului 2009, inculpatul lucra împreună cu C.I.P. la un atelier de prelucrat inox, pe care acesta din urmă îl avea deschis în Ucraina. Au avut solicitări pentru o lucrare în valoare de 8.000 dolari SUA, din care au încasat un avans de 1.000, iar după montarea lucrării, beneficiarul acesteia le-a relatat că are banii blocați pe teritoriul României, solicitându-le sprijinul pentru valorificarea mărfii, în acest fel având posibilitatea să recupereze suma restantă, inculpatul arată că le-a fost precizat faptul că este vorba de țigări, au avut mai multe întâlniri cu acea persoană, care în prezența lor l-a contactat telefonic pe numitul S.I., și la un moment dat le-a înmânat o bancnotă ruptă ucraineană ce urma a fi prezentată la întâlnirea cu S., acesta fiind semnul de recunoaștere ca oameni de legătură.

H. și cu C. au revenit în țară iar acel ucrainean i-a contactat telefonic și i-a informat despre momentul la care să ia legătura cu S., iar după două discuții telefonice cu S., acesta le-a solicitat o întâlnire pe terasa Restaurantului L. din municipiu. Inculpatul arată că la prima parte a întâlnirii nu a participat decât inculpatul C., iar la partea a doua a venit și el, i-a fost înmânată lui S. bancnota, iar discuțiile purtat cu ocazia acelei întâlniri au fost doar despre armături și fier beton. După ce i-a fost înmânată bancnota, S. i-a informat pe cei doi că trebuie să facă anumite verificări, urmând să-i contacteze la finalizarea lor.

La un interval de două săptămâni după această întâlnire, H. arată că a fost contactat telefonic de către cetățeanul ucrainean pe nume R., care i-a anunțat că S. să se întâlnească cu ei și în acest sens să-l contacteze telefonic. H. l-a informat pe C. despre acest lucru, l-au sunat pe S., au stabilit locul de întâlnire, și în drum spre Satu Mare R. l-a sunat din nou pe H. și i-a relatat modul la care trebuia abordat S., respectiv le-a cerut celor doi să declare că s-au mai ocupat cu contrabanda, sunt vechi în acest domeniu, și asta doar pentru a câștiga încrederea lui S. Inculpatul mai arată că a doua întâlnire cu S. a avut loc în localitatea Turț, unde S. i-a condus spre o livadă unde au stat de vorbă, inculpatul declarând că prima întrebare pe care le-a adresat-o S. a fost "eu de ce stau de vorba cu voi? Pentru ce îmi risc meseria?" după care H. arată că l-a sunat pe R., care i-a spus să îi indice suma de 50 euro pentru fiecare bax de țigări, informația i-a fost transmisă lui S., care s-a arătat sceptic, anunțându-i că se va întâlni el personal cu R.

și va clarifica situația. H. a mai arătat că tot cu prilejul acelei întâlniri S. i-a informat că în cauză va intra un nepot de-al lui în care are încredere deplină, spunându-le că vor ține legătura cu nepotul lui, evitând astfel orice contact direct cu el. La scurt timp după această întâlnire, inculpatul arată că au fost din nou contactați de R., care le-a cerut să-l sune din nou pe S., i-a comunicat noul număr de telefon al acestuia, C. a vorbit cu S. și au stabilit locul de întâlnire în localitatea Mujdeni, unde S. a venit însoțit de o persoană pe care l-a prezentat ca fiind nepotul lui.

Și cu ocazia acelei întâlniri s-a insistat asupra faptului că în continuare legătura urma să fie ținută cu acel nepot, astfel S. va fi complet scos din ecuație, S. urmând să-i prezinte nepotului traseul ce urma a fi parcurs pentru întâlnirea cu cetățenii ucrainieni, pe care se găsește o barieră, doar el și pădurarul având cheia de la lacăt, informându-i pe cei doi că va înmâna această cheie nepotului său. H. arată că ulterior acestui moment, în mai multe rânduri l-a contactat telefonic pe acel nepot, s-au întâlnit de mai multe ori la Satu Mare la stația O., iar la una din aceste întâlniri au convenit să se deplaseze la Turț pentru a le arăta locul prin care urma a fi trecută marfa.

După ce le-a fost prezentat locul, pe care dealtfel cu greu l-au găsit, cei trei au revenit la Satu Mare, iar după câteva zile s-au reîntâlnit cu acel nepot la stația de carburanți P. și de acolo împreună s-au deplasat la barul I., loc în care inculpații au adus la cunoștința nepotului faptul că nu mai doresc să facă nimic, nu cunosc zona și nu este treaba lor, arătând că au acceptat ce li s-a propus doar pentru a-și recupera banii. În aceste condiții nepotul a arătat că se va ocupa el de tot. Ulterior acestui moment el împreună cu C. s-au deplasat în Ucraina, unde i-au relatat lui R. că nu se pot ocupa ei de treabă pentru că nu au microbuse, și nici nu cunosc zona, însă R. le-a spus că are el oameni în Satu Mare care se pot ocupa de tot, solicitându-le să se întâlnească a doua zi dimineața pe la orele 3, 4 la stația O. din Satu Mare, întâlnire despre care trebuia anunțat și acel nepot.

Întâlnirea a avut loc, R. indicându-le mașina în care să urce și care se afla lângă o pompă de alimentare având cheile în contact, inculpatul amintindu-și că era o dubiță albă, în care a urcat el și nepotul lui S. împreună s-au deplasat până la Livada, unde H. a coborât, a fost preluat de R. care a venit cu mașina lui și împreună și-au continuat deplasarea, el și R. rămânând în Călinești iar nepotul ajungând până la Turț, la locul unde urma să fie preluată marfa pe care a și încărcat-o, revenind cu ea la Călinești.

Nepotul a coborât de la volanul microbuzului în locul lui urcând R., care a plecat cu mașina nu știe în ce direcție, H. urmând să-l ducă pe nepot până la benzinăria unde acesta își lăsase mașina. Cu ocazia acelui transport inculpatul relatează că a văzut că R. a lăsat pe bancheta din spatele mașinii sale o pungă cu o sumă de bani a cărui cuantum nu îl cunoaște, banii fiind ridicați de nepot. Cea de-a doua tranzacție a avut loc tot la recomandarea lui R., care i-a sunat, le-a cerut să ia legătura cu nepotul și tot de la R. au aflat că zilele cele mai bune pentru efectuarea tranzacțiilor erau zilele de duminică și sărbătorile legale, pentru că atunci nu este nimeni în pădure.

H. își amintește că a venit împreună cu C. la Satu Mare la o benzinărie unde s-au întâlnit cu nepotul, l-au dus până la Turț unde îi aștepta un microbuz în care nepotul a urcat, au plecat la punctul de întâlnire cu ucrainienii, el și C. rămânând în localitate. Înainte de fiecare întâlnire cu nepotul, inculpatul împreună cu C. se întâlneau cu R., care le dădea sumele de bani care erau înmânate nepotului și de unde trebuiau să ajungă la S. La revenirea după cel de-al doilea transport în Turț, nepotul a urcat în mașina inculpaților, a luat banii și a fost adus de către cei doi la Satu Mare, unde își lăsase mașina.

La următoarele transporturi R. a precizat că ar fi util să mai aibă o dubiță, aspect asupra căruia a insistat și nepotul, arătând că S. a solicitat să se efectueze transportul cu două dubite întrucât pleacă în concediu și are nevoie de bani. În acest scop R. s-a deplasat la baia Mare de unde a achiziționat un autoturism marca F.D., cu care s-au efectuat al treilea și al patrulea transport. La cel de-al treilea transport, inculpatul își amintește că în Livada, la volanul mașinii a urcat o persoană de sex masculin despre care ulterior au aflat că este inculpatul D.N., acesta împreună cu nepotul deplasându-se după marfă, H. rămânând să-i aștepte și apoi să-l însoțească pe nepot la Satu Mare.

Inculpatul mai relatează că și al patrulea transport a decurs în mod similar, insistând asupra faptului că la toate transporturile efectuate, cetățeanul ucrainean R. a fost prezent pe teritoriul României. Cel de-al cincilea transport care urma să aibă loc a fost contramandat, iar pentru ultimul transport ce urma a fi efectuat undeva în jurul datei de 24 august, a fost sunat de R. care i-a anunțat că se pregătește flagrantul, aspect pe care îl cunoștea de la S., lucru care s-a și întâmplat, în dimineața aceleași zile fiind ridicați.

H. mai arată că nu îi cunoștea pe coinculpații D. și nici pe C., de acesta din urmă amintindu-și că l-a văzut cu ocazia primului transport într-o benzinărie din Satu Mare, unde se afla împreună cu M., însă pe ceilalți doi nu i-a văzut decât după arestarea lor. Inculpatul mai arată că în cursul anului 2007 s-a ocupat cu contrabanda de țigări, însă după ce a primit pedeapsa pentru fapta respectivă s-a potolit, ulterior angajându-se la firma lui C. Legat de implicarea inculpatului C.B. în activitățile de contrabandă, inculpatul arată că își amintește că într-o împrejurare a fost sunat de tatăl acestuia, inculpatul C.P., care i-a spus că fiul lui se află în Turț rugându-l să îl aducă la locul unde se afla el, l-a sunat pe nepot, împreună cu care se afla B., i-a cerut acestuia să-l ducă unde era el și de acolo inculpatul l-a dus pe fiul lui C. acasă.

La al doilea și al treilea transport care au fost efectuate inculpatul arată că a fost însoțit de C.P., însă la celelalte transporturi a fost singur. În aceeași ședință publică a fost audiat și inculpatul C.B., a cărui declarație se află dosar, din conținutul căreia instanța de fond a reținut că acesta nu se simte vinovat de comiterea niciunei fapte penale, arătând că prezența lui pe raza localității Turț s-a datorat vizitei pe care împreună cu un prieten de-al lui a făcut-o unei fete, la care a și rămas peste noapte. În dimineața zilei următoare și-a sunat tatăl rugându-l să vină după el, acesta i-a spus că H. este în Satu Mare și va veni după el, la scurt timp l-a și sunat H. care la înștiințat despre existența unei dubite cu numere provizorii la volanul căreia se află un bărbat brunet pe nume C., care îl va aduce la locul unde se află el în comuna învecinată.

Inculpatul relatează că la locul de întâlnire, C. a coborât din mașină, urcând împreună cu el în mașina inculpatului H., din care a coborât un bărbat despre care el nu știa nimic, care a urcat în microbus și a plecat. La momentul la care B. a urcat în acel microbus, la volanul lui era C., în mașină nu mai erau alte persoane, iar în mașina lui H. își amintește că a văzut o pungă între scaunele din față pe care C. a luat-o, însă nu cunoștea conținutul acesteia. Inculpatul a mai arătat că într-o dimineață, tatăl lui l-a luat cu el deplasându-se înspre localitatea Turț, traseu pe parcursul căruia tatăl lui i-a povestit că a avut mai multe întâlniri cu niște cetățeni ucrainieni, fiind amenințați de către aceștia, însă cu ocazia acelei deplasări nu s-au întâlnit cu nicio persoană și nici nu au transportat nimic. În cadrul cercetării judecătorești a cauzei a fost încuviințată audierea investigatorului sub acoperire precum și proba testimonială privind audierea unui martor propus de inculpatul C.I.P.

Din declarația acestui martor, instanța de fond a reținut că a fost angajat la firma inculpatului și în mai multe rânduri a efectuat a executat lucrări privind confecțiile metalice pentru diferiți cetățeni ucrainieni, printre aceștia aflându-se și o persoană pe nume R. Martorul își amintește că acesta dăduse o comandă pentru care s-a achitat un avans, lucrarea a fost executată și montată însă nu s-a achitat diferența de preț nici până în ziua de azi. Martorul a mai arătat că niciodată firma inculpatului nu a avut punct de lucru în Ucraina, comenzile fiind lansate la Sighet pe baza reclamelor făcute de cei cărora le fuseseră efectuate lucrări, mod la care s-a procedat și în privința acestui R., care în mai multe rânduri s-a prezentat la sediul firmei după efectuarea lucrării, iar martorul în calitate de șef de atelier l-a întrebat despre diferența neachitată, primind invariant răspunsul că nu are bani.

De mai multe ori R. a dorit să discute cu patronul firmei, inculpatul C.I.P., și într-o împrejurare inculpatul deși era prezent s-a ascuns, refuzând să discute cu el, iar R. pe un ton amenințător s-a adresat martorului cum că știe unde locuiește inculpatul. La data de 16 mai 2011 a fost audiat investigatorul sub acoperire, din declarația căruia instanța reține în fapt că acesta își menține în totalitate aspectele care apar consemnate în rapoartele întocmite urmare a executării atribuțiilor care i-au fost conferite în prezenta cauză.

Investigatorul sub acoperire arată că la sfârșitul lunii iulie 2009 a luat legătura cu inculpații, la întâlnire fiind prezent și martorul denunțător S.I., întâlnire la care s-a stabilit ca el să fie omul de legătură dintre S. și inculpații H. și C., respectiv să supervizeze în sensul numărării baxurilor de țigări ce urmau a fi introduse în țară pe fâșia verde de către cetățenii ucrainieni. După această primă întâlnire, cei doi inculpați l-au căutat la un interval de cca. 2 zile, informându-l că demarează activitățile respective.

Investigatorul arată că a fost prezent la întâlnirea care a avut lor între cei doi inculpați și doi cetățeni ucrainieni, arată că discuția s-a purtat în limba maghiară și ucraineană, H. fiind cel care asigura traducerea, ocazie cu care s-a stabilit că din ziua următoare vor începe livrările de țigări. Mai relatează investigatorul că întâlnirea sus-menționată și discuția dintre cei patru a avut loc undeva aproape de frontiera cu Ucraina, iar prima deplasare la frontieră a fost realizată cu inculpații, care știau unde trebuie să meargă, iar la cea de-a doua deplasare cu ei mai era și om persoană pe nume T., persoană care de asemenea era cunoscută de ucrainieni.

Cu ocazia celei de-a doua deplasări, când s-a și realizat întâlnirea cu ucrainienii, s-au discutat detaliile legate de pretențiile pe care le au aceștia privitor la încărcarea și transportul țigărilor, respectiv faptul că microbuzul în care urmau ele a fi încărcate trebuia să aibă ușile deschise pentru a se putea vedea dacă sunt sau nu polițiști în interior, iar după încărcare ele urmau a fi transportate la un anumit punct de unde urmau a fi preluate de către beneficiarul lor, însă numele acestuia investigatorul nu și-l amintește.

O altă condiție impusă de ucrainieni era legată de poziția mașinii care trebuia să fie în permanență aceeași, în caz contrar cei care transportau țigările peste fâșia verde nu mai apăreau. Despre locul pe unde urmau a fi introduse țigările în țară știa și S., investigatorul cunoscând acest aspect de la prima întâlnire pe care a avut-o cu H. și C. Investigatorul își exprimă în continuarea declarației date rezerve cu privire la discuțiile anterioare pe care le-ar fi avut S. cu partea ucraineană, în opinia lui inculpații fiind cei care au stabilit locul pe unde urmau a fi introduse țigările în țară cu partea ucraineană.

După această primă întâlnire cu ucrainienii, H. și C. l-au contactat la interval de câteva zile pe investigator, relatându-i că au făcut investigații în ceea ce privește identitatea lui, ocazie cu care s-a stabilit data primului transport și modul de deplasare, H. fiind cel care i-a comunicat locul și ora de întâlnire, respectiv într-o stație de carburanți din municipiul Satu Mare la ora 4:30. Investigatorul și cu H. s-au întâlnit în acea benzinărie și de acolo au plecat împreună la locul stabilit, H. a coborât din mașină în zona în care mai era semnal la telefonul mobil, iar investigatorul s-a deplasat la locul de întâlnire cu ucrainenii, s-au încărcat țigările în microbuz și apoi a revenit las locul unde îl lăsase pe H., revenind împreună în municipiul Satu Mare, unde microbuzul a fost preluat de o altă persoană.

Investigatorul arată că de la locul unde s-a despărțit de H. și până la locul de întâlnire cu ucrainienii a parcurs o distanță de 2 - 3 km pe drum forestier, accesul la acel drum fiind blocat de o barieră închisă cu lacăt, el primind cheile de la lacăt de la S. La primul transport investigatorul arată că s-au încărcat aproximativ 30 baxuri, mai puțin decât se stabilise inițial, acest lucru datorându-se neîncrederii pe care H. și C. o aveau în el și S., exprimându-se dealtfel că vor efectua câteva transporturi test.

După ce primul transport a fost preluat de o persoană a cărui nume nu și-1 amintește investigatorul, el împreună cu H. și cu C.B. s-au reîntors la stația de carburat unde se întâlniseră dimineața, iar mai apoi s-au despărțit. Investigatorul mai arată că B.C. a apărut la întoarcerea lor după preluarea țigărilor, nu cunoaște detalii cu privire la apariția acestuia, însă H. i-a relatat că traseul este supravegheat de mai multe persoane pentru a asigura securitatea acestuia. Potrivit înțelegerii avute cu H. și C., S. trebuia să primească suma de 50 euro pentru fiecare bax de țigări introdus în țară, astfel încât după primul transport investigatorul arată că a primit suma de 1.500 euro pentru a-i remite lui S., bani ce i-au fost înmânați în mașina lui H.

Referitor la transporturile ulterioare la care a participat, investigatorul sub acoperire declară că nu-și mai amintește exact cum s-a întâmplat, însă aspectele care apar consemnate în procesele-verbale atunci întocmite reflectă realitatea. Investigatorul sub acoperire își amintește că de fiecare dată era contactat telefonic de H., iar la întâlnirile stabilite era prezent și C.P., arătând că de fiecare dată când se efectuau aceste transporturi C.P. era în Ucraina iar H. comunica telefonic cu el din zonele cu semnal. Acest aspect îl cunoaște întrucât cu ocazia primei întâlniri avute, la care au participat C., H., S. și el se stabilise ca la transporturile care urmau a fi efectuate, C. să se afle în Ucraina. Martorul mai arată că după fiecare transport sumele de bani ce urmau a-i fi remise lui S. îi erau înmânate fie de C. fie de H., iar cantitatea de țigări ce urma a fi introdusă în țară îi era comunicată tot de cei doi în urma discuțiilor cu partea ucraineană, și a arătat faptul că știa că e vorba de țigări în coletele ce se aduceau întrucât unele din colete aveau folia ruptă. Martorul nu își amintește să fi cerut celor doi inculpați să majoreze cantitatea de țigări ce vor fi introduse în țară motivat de plecarea lui S. în concediu. Martorul mai arată că înainte de fiecare transport de urma să aibă loc el întocmea rapoarte, informându-și superiorii de mijlocul de transport ce urma a fi folosit și cantitatea de țigări ce urma a fi introdusă în țară, însă nu cunoaște aspecte legate de eventualele discuții pe care S. le-ar fi avut cu cetățeni ucrainieni.

Investigatorul mai arată că despre inculpații din prezenta cauză îi cunoaște pe frații D., unul dintre ei fiind cel care transporta țigările fiind șoferul de pe microbuz, iar celălalt i-a fost arătat pe traseu și prezentat ca fiind cel care asigură transportul. Întrebat fiind, investigatorul a arătat că de fiecare lui D. traseul îi era comunicat de el, și de asemenea bariera era de fiecare dată deschisă tot de el, iar implicarea lui D.N. în aceste transporturi s-a petrecut la recomandarea lui C., datorită periculozității drumului și datorită de a nu fi expus la alte pericole. Martorul mai arată că pe inculpatul D.M. nu l-a cunoscut personal, fiindu-i doar arătat din mașină, iar numele lui C.N. nu îi spune nimic.

După epuizarea întregului probatoriu în prezenta cauză, apărătorul ales al inculpaților C. și H. a formulat o cerere de înlăturare de probe, solicitând instanței să constate nelegalitatea tuturor probelor și a mijloacelor de probă obținute în cauză până la data de 17 august 2009, dată la care s-a început urmărirea penală față de ei, motivarea solicitării aflându-se detaliat în dosar, depunându-se și practică judiciară în acest sens, iar prin Încheierea din 12 septembrie 2011 solicitarea formulată a fost respinsă de instanță cu motivarea acolo reținută.

Analiza și coroborarea între ele a probelor administrate în cursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești a cauzei, a autodenunțului formulat, a proceselor-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, a declarațiilor date de inculpați în ambele stadii procesuale, precum și analiza transcrierii convorbirilor telefonice autorizate în cauză, au format convingerea instanței de fond cu privire la confirmarea stării de fapt reținută în actul de sesizare al instanței, mai puțin în ceea de privește constituirea, respectiv aderarea la grupul infracțional organizat de către inculpații D.N. și D.M.

Inculpații au recunoscut în mod constant faptul că au participat la transportul țigărilor din lipsă de bani, că au făcut acest lucru la sugestia lui C., că știau de conținutul coletelor, însă afară de C. pe ceilalți inculpați nici nu i-au cunoscut și nici nu au aflat de implicarea lor, susțineri întărite de coinculpați în declarațiile pe care le-au dat și confirmate și de transcrierea convorbirilor telefonice, niciuna dintre ele neevidențiind cu referire la această infracțiune implicarea inculpaților. Împrejurarea că au participat la efectuarea câtorva transporturi de țigări nu reprezintă argumente care să formeze convingerea instanței cu privire la faptul că inculpații cunoșteau de existența grupului infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni grave și că au aderat la această grupare și mai mult, că au constituit împreună cu ceilalți coinculpați grupul infracțional organizat. Chiar investigatorul sub acoperire arată în declarația sa că de fiecare când a participat împreună cu D.N. la transportul țigărilor, el era cel care comunica ruta pe care trebuiau să se deplaseze, el deschidea bariera, D. nefăcând altceva decât să conducă mașina. Ori de la activități de acest gen până la a susține că inculpatul cunoștea că efectuează transportul țigărilor pentru un grup infracțional organizat sau în interesul unui asemenea grup, mai sunt necesare alte activități care să evidențieze în afara oricărui dubiu împrejurarea că inculpatul cunoștea acestea aspecte.

Potrivit legislației în materie, doctrinei și jurisprudenței, grupul infracțional organizat este definit de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

De asemenea, nu constituie grup infracțional organizat, grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. Nu doar că în prezenta cauză nu suntem în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați D. în prezența grupului infracțional organizat, dar nu suntem nici măcar în prezenta unui grup constituit ocazional. A accepta efectuarea unor transporturi de țigări, chiar cunoscând că provin din contrabandă, și a face acest lucru doar în scopul suplimentării veniturilor, este departe de ceea ce în accepțiunea legiuitorului semnifică constituire de grup infracțional organizat, respectiv aderare la acesta.

Din considerentele mai sus enunțate, instanța de fond a dispus achitarea inculpaților D.N. și D.M. de sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv aderarea la un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, prev. și ped. de același act normativ, temeiul achitării fiind pentru ambii inculpați prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța de fond apreciind că sub aspectul laturii obiective cerința impusă de textul de lege nu este îndeplinită.

S-a arătat cu referire la ceilalți inculpați și la celelalte infracțiuni reținute în actul de sesizare al instanței, că faptele sunt pe deplin dovedite, iar vinovăția acestora este indubitabilă.

Analiza rapoartelor întocmite de investigatorul sub acoperire, a denunțului formulat în cauză de martorul denunțător, analiza transcrierilor convorbirilor telefonice purtate, precum și declarațiile constante ale inculpaților D.N., D.M., C. și M., se circumscriu în probe evidente legat de grupul infracțional organizat constituit cu participarea și implicarea directă a inculpaților H., C.P. și C.N., grup la care a aderat și inculpatul C.B. Grupul constituit astfel a fost coordonat și organizat, fiecare dintre membri grupului aveau atribuții și sarcini bine stabilite, precise, care erau executate întocmai, aspecte care sunt evidențiate în mod principal în procesele-verbale ale investigatorului sub acoperire și în convorbirile telefonice transcrise, astfel încât vinovăția inculpaților în comiterea faptelor care li se impută este evidentă. S-a arătat că susținerea inculpaților cu privire la implicarea lor în activități de genul celor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, referitor la recuperarea sumelor de bani nerestituiți din lucrările de confecții metalice efectuate nu este susținută decât de declarația martorului angajat la societatea lui C.P., a cărui depoziție instanța de fond a apreciat-o ca subiectivă, iar în condițiile în care alte probe nu susțin aceste afirmații, s-a arătat că această apărare nu va putea fi primită.

Exista posibilitatea pentru inculpatul C. să facă dovada susținerilor sale cu acte contabile sau alte asemenea mijloace, aspecte care însă nu s-au probat, astfel încât singura posibilitate legală este aceea a înlăturării apărării.

Raportat la aceste aspecte, instanța de fond a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpații mai sus arătați pentru comiterea infracțiunii de constituirea respectiv aderare la un grup infracțional organizat la pedepse cu închisoarea, diferențiate în funcție de inculpat și rolul deținut de acesta.

Astfel, inculpatul C.I.P., care a fost unul dintre liderii grupului, a fost condamnat pentru comiterea acestei infracțiuni, astfel cum este ea reglementată de art. 7 din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

Inculpatul H. a fost de asemenea lider de grup, astfel încât și în privința lui instanța de fond a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, reținând însă în privința acestuia incidența dispozițiilor de la recidivă, raportat la condamnarea anterioară dispusă prin Sentința penală nr. 642 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 46/A din 27 martie 2008 a Curții de Apel Cluj și irevocabilă prin Decizia penală numărul 3238 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care acestuia i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare, astfel încât în temeiul prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a dispus condamnarea lui la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

Și în privința inculpatului C.N., instanța de fond a reținut vinovăția sa cu privire la săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, evidentă fiind activitatea sa în cadrul grupului și implicarea în acțiunile acestuia și pe cale de consecință s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsa complementară, pe o durată de 5 ani.

Ca și modalitate de executare a acestei pedepse s-a dispus privarea de libertate, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

În procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire apare detaliată activitatea inculpatului C.B. în cadrul grupului, apărând mențiuni exprese cu privire la supravegherea zonei, sens în care și vinovăția acestui inculpat în activitatea de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave reglementată de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este dovedită, instanța de fond dispunând condamnarea lui la pedeapsa de 2 ani închisoare, modalitatea de executare fiind detaliată mai jos.

Cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat pentru infracțiunea care i s-a reținut în sarcină a determinat instanța de fond să nu facă aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 65 alin. (1) și 3 C. pen., respectiv s-a apreciat că nu este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor.

La aplicarea acestei pedepse au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, reprezentate de conduita bună anterior comiterii faptei, lipsa antecedentelor penale, toate contribuind la reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Referitor la activitatea de contrabandă calificată, reglementată de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, comisă în formă continuată ceea ce va atrage reținerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., s-a arătat că instanța de fond a reținut că și această faptă este dovedită.

Pornind de la reglementarea legală a infracțiunii în C. vamal, unde se reține că introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește. Instanța de fond a reținut prin coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, faptul că în țară au fost introduse cantități semnificative de țigări de proveniență ucraineană, pe lângă frontiera ucraineană între SF 161 și SF 162, implicați în această activitate fiind toți inculpații trimiși în judecată, astfel încât pentru această faptă s-a dispus condamnarea tuturor, la pedepsele care apar individualizate în dispozitivul sentinței.

Sub aspectul infracțiunii de dare de mită, astfel cum este ea prevăzută și pedepsită de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, la analiza probelor în vederea stabilirii vinovăției sau nevinovăției inculpaților s-a pornit de la denunțul penal formulat în cauză de martorul denunțător, denunț ce a fost coroborat cu procesele-verbale ale investigatorului sub acoperire și apoi cu transcrierea înregistrării convorbirilor telefonice. Există astfel transcrierea convorbirii telefonice din data de 16 iulie 2009 în care inculpatul C. îl contactează pe martorul denunțător, transcriere aflată la dosarul de urmărire penală, unde stabilesc dată de întâlnire, de asemenea există declarația martorul denunțător cu privire la prima întâlnire care a avut lor pe terasa Restaurantului L. din municipiu și apoi declarația denunțătorului cu privire la modul de desfășurare a întâlnirii dintre el, investigatorul sub acoperire și inculpații H. și C., declarațiile celor doi reprezentanți ai autorității coroborându-se pe deplin între ele și convergând în sensul modului la care urmau să se desfășoare activitățile de contrabandă și sumele de bani ce urmau a fi remise în raport de cantitatea de țigări introdusă în țară.

Ulterior în procesele-verbale ale investigatorului sub acoperire se regăsesc sumele de bani înmânate de inculpații H. și C. pentru a fi remiși martorului denunțător, conform înțelegerii inițiale, fiind astfel remiși 13.050 euro, sumă care dealtfel a fost consemnată la CEC pe numele celor doi inculpați, încă din cursul urmăririi penale.

În raport de aceste aspecte, instanța de fond a reținut deplina vinovăție a inculpaților H. și C.I.P. în comiterea infracțiunii de dare de mită, dispunând condamnarea celor doi la pedepse cu închisoare, în cuantum de câte doi ani pentru fiecare dintre ei.

Pe cale de consecință, în raport de aspectele mai sus reținute, pronunțând soluții de condamnare pentru fiecare dintre faptele reținute în sarcina inculpatului C.I.P., cum faptele au fost săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni, dând eficiență prevederilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

Ca și modalitate de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat în raport de complexitatea și implicarea inculpatului în săvârșirea acestora, ca numai prin privare de libertate se poate realiza scopul pedepsei, sens în care în temeiul prevederilor art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. Cum de la punerea în mișcare a acțiunii penale și până după începerea cercetării judecătorești în prezenta cauză. Inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv, în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv.

S-a arătat că în privința inculpatului H., situația se prezintă similar din punctul de vedere al faptelor care îi sunt reținute în sarcină și din punctul de vedere al vinovăției dovedite în comiterea lor, numai în ceea ce privesc antecedentele penale ale acestuia situația se prezintă diferit. Astfel, inculpatul a comis prezentele fapte în termenul de încercare stabilit prin Sentința penală 642 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 46/A din 27 martie 2008 a Curții de Apel Cluj și irevocabilă prin Decizia penală numărul 3.238 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, fapt ce a atras incidența în cauză a prevederilor art. 37 lit. a) C. pen. în privința acestuia în consecință, după stabilirea pedepselor pentru fiecare dintre faptele deduse judecății, cum ele au fost comise în concurs, după aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni, reglementat de art. 33, 34 C. pen. instanța de fond a dispus executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

S-a arătat că starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului și comiterea faptelor înăuntrul termenului de încercare stabilit prin hotărârea penală mai sus arătată, a determinat aplicarea în cauză a prevederilor art. 864 C. pen. în sensul revocării beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată, dispunând executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, prin privare de libertate, fiind singura modalitate de executare raportat la circumstanțele personale ale inculpatului.

Dispunând executarea prin privare de libertate a pedepsei, instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 71 C. pen. în sensul interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei.

În temeiul prevederilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv de la 23 mai 2007 la 13 iulie 2007 și de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

În ceea ce-l privește pe inculpatul D.N., instanța de fond a reținut vinovăția sa în comiterea infracțiunii de contrabandă calificată, prev. și ped. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și raportat la disp. art. 74, 76 C. pen. a dispus condamnarea lui la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a arătat că prin rechizitoriul întocmit în cauză, în sarcina aceluiași inculpat se reține și infracțiunea de punere în circulație a unui autoturism neînmatriculat sau cu numere false de înmatriculare, reprezentată de numerele provizorii de pe autoturismului F.D., cu care a efectuat transportul de țigări, faptă prev. și ped. de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., astfel încât s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare.

S-a mai arătat că se impune precizarea că în privința acestui inculpat, instanța de fond a recunoscut în favoarea lui circumstanțe atenuante, reprezentante de conduita adecvată manifestată încă de la începutul urmăririi penale, atitudinea sinceră de recunoaștere pe care a manifestat-o și pe parcursul cercetării judecătorești, precum și trecutul penal a acestuia, care deși posedă antecedente penale nu este recidivist, toate acestea având drept urmare reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre ele, și nu în ultimul rând având influență și în ceea de privește stabilirea modalității de executare a acesteia.

Dând eficiență prevederilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

Dispunând condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 71 C. pen. în sensul interzicerii exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Ca și modalitate de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării acesteia este în măsură să asigure scopul educativ și coercitiv al pedepsei, întrunite fiind din acest punct de vedere și cerințele legale, astfel încât, în baza art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate, stabilind potrivit dispozițiilor art. 862 C. pen. 6 ani termen de încercare.

În baza art. 863 C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare potrivit programului de supraveghere stabilit; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare sau al încălcării cu rea credință a obligațiilor impuse. Cum și față de acest inculpat urmărirea penală și parte din cercetarea judecătorească s-a desfășurat cu el aflat în stare de arest preventiv, instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 88 C. pen., deducând din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

În privința inculpatului D.M., după ce s-a dispus achitarea acestuia de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, pentru motivele arătate în partea introductivă a expozitivului, instanța de fond găsindu-l vinovat de comiterea infracțiunii de contrabandă calificată, astfel cum este ea reglementată de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, comisă în formă continuată ceea ce atrage reținerea și a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., dată fiind împrejurarea comiterii faptei în stare de recidivă post executorie cu consecința raportării la prevederile art. 37 lit. b), a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare. Poziția manifestată încă de la începutul urmăririi penale și menținută și pe parcursul cercetării judecătorești, contribuția avută la stabilirea unei stări de fapt corecte și conforme celor întâmplate, au determinat instanța de fond să rețină și în favoarea acestui inculpat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen. sens în care pedeapsa aplicată a fost redusă sub minimul special prevăzut de lege.

Ca și modalitate de executare a pedepsei, s-a apreciat raportat la circumstanțele personale ale inculpatului că numai prin privare de libertate poate fi realizat scopul educativ al pedepsei, sens în care pedeapsa aplicată s-a dispus să fie executată în regim de detenție. Consecința modalității de executare mai sus indicate a determinat aplicarea în cauză a prevederilor art. 71 C. pen. în sensul interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. Și în privința acestui inculpat sunt incidente prevederile art. 88 C. pen. în sensul deducerii din pedeapsa aplicată a duratei reținerii și arestului preventiv de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

Cu referire la inculpatul C.N., după ce a reținut vinovăția sa și a dispus condamnarea pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, astfel cum s-a reținut mai sus, instanța de fond a dispus condamnarea lui și pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, astfel cum este ea prevăzută și pedepsită de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta fiind comisă în formă continuată, pedeapsa urmând a fi orientată la 5 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsa complementară, pe o durată de 5 ani.

Acest cuantum al pedepsei a fost apreciat ca fiind necesar și în considerarea activităților întreprinse de acest inculpat după punerea lui în libertate în prezenta cauză, când la data de 29 iulie 2011 a fost din nou arestat pentru fapte similare, ceea ce denotă, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție raportat la fapta pentru care s-a dispus din nou arestarea, că manifestările, acțiunile și conduita inculpatului nu sunt unele adecvate după o perioadă de 5 luni de arest preventiv.

Făcând în cauză aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., faptele comise fiind concurente, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca și pedeapsa complementară pe o durată de 5 ani. Chiar în condițiile în care inculpatul se află la primul contact cu legea penală, instanța de fond a apreciat raportat și la cuantumul pedepselor aplicate că numai prin privare de libertate se poate atinge scopul pedepsei, astfel încât s-a dispus executarea în regim de detenție a acesteia, sens în care în temeiul prevederilor art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei, ca și pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 20 august 2009 până la 15 decembrie 2009.

Prin rechizitoriul întocmit în cauză a fost trimis în judecată și inculpatul M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă calificată, prev. și ped. de art. 270 raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. însă urmarea faptului că a intervenit decesul inculpatului, instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și a dispus încetarea procesul-penal pornit împotriva lui.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.B., după condamnarea dispusă pentru infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, probele administrate și coroborarea acestora între ele au format convingerea instanței că acesta se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, prev. și ped. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care s-a dispus condamnarea lui la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Stabilirea acestui cuantum s-a făcut prin reținerea în favoarea lui a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen., circumstanțe reprezentate de faptul că este un element tânăr, că până la acest moment nu a mai avut niciun contact cu legea penală, precum și implicarea lui relativ scăzută în raport cu contribuțiile celorlalți inculpați, ceea ce a determinat coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Cum cele două fapte care i se rețin în sarcină au fost comise în condițiile concursului de infracțiuni, instanța de fond a dat eficiență textelor de lege care reglementează această instituție, respectiv prevederilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. Aplicând pedeapsa închisorii, potrivit prevederilor art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. Ca și modalitate de executare a pedepsei, raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpatului, la întrunirea cerințelor art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate, stabilind potrivit dispozițiilor art. 862 C. pen. 4 ani termen de încercare.

În baza art. 863 C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș potrivit programului de supraveghere stabilit; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare sau al încălcării cu rea credință a obligațiilor impuse.

Astfel cum s-a făcut referire mai sus, suma remisă investigatorului sub acoperire pe parcursul urmăririi penale a fost consemnată la C.B. S.A. Sucursala Satu Mare pe numele inculpaților C.I.P. și H.M., astfel că în temeiul prevederilor art. 118 C. pen. raportat la dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea acesteia, respectiv 13.050 euro. Cum probele administrate în cursul urmăririi penale și confirmate pe parcursul cercetării judecătorești au evidențiat întreaga cantitate de țigări introduse ilegal în țară, și cum rapoartele de constatare economico-financiară au stabilit valoarea de piață a acestora, potrivit prevederilor art. 277 din Legea nr. 86/2006 raportat la dispozițiile art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 704.700 RON, reprezentând valoarea țigărilor introduse ilegal.

În baza art. 168 C. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra părților sociale deținute de numita C.I.A. la SC C.N. SRL, actele depuse la dosarul cauzei în cursul cercetării judecătorești evidențiind faptul că în procent de 100% părțile sociale ale acestei societăți aparțin soției inculpatului C.I.P., și cum față de dumneaei nu s-a întreprins niciun act de urmărire penală, măsura ridicării sechestrului s-a impus a fi dispusă. Celelalte măsuri asigurătorii instituită prin ordonanța procurorului din 21 august 2009 asupra bunurilor aparținând inculpaților au fost menținute, constituind o garanție în vederea recuperării prejudiciului cauzat. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpaților la plata sumei de 180.000 RON cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: câte 40.000 RON inculpații C.I.P., H.M. și C.N. și câte 20.000 RON inculpații D.N., D.M. și C.I.B.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, inculpații C.I.P., H.M., D.N., D.M., C.N. și C.B.A. criticând-o ca nelegală și netemeinică.

D.N.A.- Serviciul Teritorial Oradea a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei achitări a inculpaților D.N. și D.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003; nelegala aplicare a dispozițiilor legale în ce privește confiscarea sumei de 704.700 RON de la inculpați; omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra pedepsei ce urma să i se aplice inculpatului H.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) din același cod; aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege inculpatului D.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006; omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi în cazul inculpaților D.N. și C.B.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006; reținerea greșită a stării de recidivă postexecutorie în cazul inculpatului D.M.; greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților D.N., D.M. și C.B.A.

Prin motivele formulate în scris și susținute oral s-a arătat că soluția de achitare a inculpaților D.N. și D.M. pentru săvârșirea săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este fundamentată pe o disconcordanță între conținutul real al probelor administrate în cauză și ceea ce a reținut instanța, cu ignorarea unor aspecte probatorii evidente, cu relevanță juridică în planul conturării infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpați. Astfel, s-a arătat că participarea activă și structurată în raport de sarcina deținută de fiecare inculpat în acea formulă de grup, atestată în cuprinsul declarației investigatorului sub acoperire, confirmă starea de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței, în sensul că inculpatul D.N. a avut rolul de a prelua de la linia de frontieră româno-ucraineană, în zona localității Turț, țigările aduse de cetățenii ucraineni și de a le încărca și transporta cu microbuzul, în vederea depozitării și vânzării ulterioare. Coinculpatul D.M. împreună cu inculpații C.N. și M.C.D. asigurau traseul de deplasare al microbuzului condus de D.N., escortând transportul în scopul identificării și semnalării eventualelor pericole generate de apariția în zonă a unor patrule ale poliției de frontieră. S-a mai arătat că declarația investigatorului sub acoperire este coroborată și cu procesele-verbale de redare a conținutului discuțiilor ambientale dintre acesta și inculpatul D.N. din care reiese fără dubiu că acestuia i se comunica de către coinculpații amintiți mai sus, faptul că drumul este liber și-și poate continua traseul, precum și cu procesele-verbale întocmite de instigatorul sub acoperire, o importanță aparte având procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire la data de 15 august 2009, astfel că soluția de achitare a celor doi inculpați este lipsită de fundament probatoriu.

S-a mai arătat că confiscarea specială este o măsură de siguranță și nu o obligație civilă, fiind exclusă incidența dispozițiilor din dreptul civil referitoare la solidaritate iar aplicarea măsurii de siguranță în ce-l privește pe inculpatul M.C.D. față de care s-a dispus încetarea procesului-penal ca urmare a decesului survenit pe parcursul procesului penal apare nelegală întrucât moartea făptuitorului stinge raportul de drept penal și implicit de drept procesual penal deoarece unul dintre făptuitori a încetat să mai existe, obiectul procesului penal purtând și asupra confiscării ca măsură de siguranță.

S-a criticat și faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe prin minută asupra pedepsei ce urma să i se aplice inculpatului H.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen. S-a arătat că în dispozitiv apare condamnarea pentru această infracțiune însă potrivit art. 309 alin. (1) C. proc. pen., rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului D.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006 s-a arătat că aceasta a fost aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege în absența unei cauze de reducere a limitelor legale de pedeapsă sau a reținerii de circumstanțe atenuante.

S-a mai criticat și faptul că instanța de fond a omis să aplice inculpaților D.N. și C.B.A. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 deși în cazul inculpatului D.N. cuantumul pedepsei este de 3 ani iar în cazul inculpatului C.B.A. cuantumul pedepsei închisorii este de 2 ani.

De asemenea s-a mai arătat și faptul că în mod nelegal inculpatului D.M. i s-a reținut starea de recidivă postexecutorie, nefiind îndeplinite condițiile primului termen al recidivei, condamnarea anterioară constând într-o pedeapsă de 6 luni.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților D.N., D.M. și C.B.A. s-a arătat că pedepsele aplicate acestora nu realizează funcțiile și scopul acesteia prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, s-a arătat că față de gravitatea faptelor și a ordinii de drept încălcate, persoana inculpaților și atitudinea procesuală a acestora se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora și aplicarea unor pedepse în regim privativ de libertate.

Inculpații D.N. și C.N. au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., diminuarea pedepsei și stabilirea unui regim neprivativ de libertate.

Inculpatul D.M., prin apărătorul său, ales a solicitat înlăturarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. A arătat că deși se vorbește de administrarea de probe din care ar rezulta că inculpatul ar fi acceptat aderarea și ar fi pus în aplicare planuri, acest lucru nu rezultă din dosar, niciun inculpat nesusținând că ar fi pus la cale săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul H.M., prin apărătorul ales, a solicitat în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în principal redozarea pedepsei în sensul micșorării cuantumului acesteia conform practicii judiciare depuse la dosar. În ce privește aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a arătat că hotărârea este anterioară intrării în vigoare a O.G., făcând trimitere la Deciziile Curții Constituționale nr. 1.470/2011 și 1.483/2011 precum și la practica judiciară în materie. A solicitat aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin reducerea pedepsei. A solicitat să se țină seama de participația inculpatului la săvârșirea infracțiunii și de persoana acestuia.

Inculpatul C.P., prin apărător ales, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și în urma rejudecării, achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) a raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. respectiv fapta nu există, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată în mod continuat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000.

În motivare s-a arătat că, deși se susține că activitatea de contrabandă s-a realizat în perioada iulie - august 2009, în realitate în rechizitoriu sunt descrise un număr de 4 acte de contrabandă, toate având loc în luna august 2009 și că nici organele de urmărire penală și nici instanța de judecată nu au stabilit în concret persoana sau persoanele care au introdus efectiv țigările pe teritoriul Statului Român, astfel încât este greu de susținut că inculpatul ar fi ajutat la săvârșirea infracțiunii de contrabandă o persoană care nu a fost nici măcar generic identificată.

S-a mai arătat că activitatea efectiv realizată de inculpatul C.P. nu este individualizată, fără a se arăta în ce a constat în concret activitatea fiecăruia, motiv pentru care s-a apreciat că instanța de fond a reținut o greșită stare de fapt ceea ce a condus la greșita condamnare a inculpatului. La dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul C.P. împreună cu H.M. ar fi comandat și plătit țigările care urmau să fie introduse în țară. Inculpatul C.P. nu cunoaște limba ucraineană astfel că este greu de crezut în lipsa unei probe care să dovedească contrariul că inculpatul C.P. ar fi luat legătura cu cetățenii ucrainieni, că ar fi comandat țigările și le-ar fi plătit.

Din declarațiile inculpaților rezultă faptul că activitatea de introducere a țigărilor pe teritoriul României a fost realizată de cetățeni ucrainieni, iar activitatea de transport și distribuție a țigărilor a fost realizată de inculpații C.N., D.N.J.D.M. cu sprijinul investigatorului sub acoperire și a inculpatului H.M., concluzie ce se desprinde și din celelalte probe administrate în cauză. În cauză nu există elemente care să conducă la concluzia că inculpatul a ajutat în mod conștient la săvârșirea infracțiunii de contrabandă, dubiu ce trebuie să profite inculpatului.

S-a susținut că în ceea ce-l privește pe inculpatul C.P. nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul elementului material al laturii obiective a complicității la infracțiunea de contrabandă. În practica judiciară s-a arătat că există complicitate la contrabandă atunci când activitatea de contrabandă a fost realizată în mod nemijlocit prin cooperarea și contribuția inculpaților. Sub aspect subiectiv pentru existența complicității este necesar ca între autorul infracțiunii și complice să se stabilească o legătură subiectivă or, din moment ce organele judiciare învestite cu soluționarea acestei cauze nu au stabilit cine este autorul infracțiunii este practic imposibil de stabilit dacă această legătură subiectivă s-a realizat.

S-a mai arătat că în ce privește activitatea de contrabandă nu au fost clarificate o serie de elemente și anume nu au fost identificate persoanele care au introdus efectiv țigările în țară, nu s-a lămurit ce s-a întâmplat cu țigările introduse ilegal în țară, tipul acestora și cine au fost destinatarii țigărilor de contrabandă. S-a susținut și faptul că hotărârea instanței de fond este nemotivată deoarece nu se face nicio referire cu privire la îndeplinirea condițiilor pentru existența infracțiunii continuate și care sunt probele care au fundamentat reținerea acestei forme de săvârșire a infracțiunii.

Inculpatul C.B., prin apărător ales, a solicitat în principal admiterea apelului, desființarea în întregime a sentinței penale atacate și restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare, iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă calificată.

În motivare, s-a arătat că sentința penală a instanței de fond este lovită de nulitate întrucât judecata în primă instanță s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor privind sesizarea instanței. Astfel, s-a arătat că față de inculpatul C.B. s-a început urmărirea penală pentru complicitate la contrabandă, iar procurorul fără a dispune schimbarea încadrării juridice a pus în mișcare acțiunea penală și a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru contrabandă calificată, condiții în care rechizitoriul este lovit de nulitate, fiind incidență dispoziția legală privind casarea hotărârii și trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 s-a arătat că soluția care se impune este aceea de achitare a inculpatului C.B., întrucât acesta și coinculpatul C.P. nu i-a cunoscut pe ceilalți inculpați, în dosar neexistând nicio probă din care să rezulte că inculpatul C.P. alături de inculpatul H.M. ar fi inițiat sau constituit acel grup infracțional.

S-a mai arătat că instanța de fond nu a analizat distinct activitatea fiecărui inculpat, ce anume a făcut fiecare, neputând fi identificate actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de contrabandă. Inculpatul C.B. nu a desfășurat nici în mod nemijlocit activitatea de introducere din Ucraina în România a țigărilor prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal și nici nu a ajutat sau înlesnit în vreun fel la săvârșirea infracțiunii de contrabandă. Inculpatul C.B. nu are nici calitatea de autor a infracțiunii de contrabandă și nici calitatea de complice, persoană care să fi contribuit la săvârșirea faptei, activitățile desfășurate de inculpat nerealizând elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la contrabandă.

Cu privire la procesele-verbale întocmite în cauză de către investigatorul sub acoperire se arată că acestea nu au nicio relevanță sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă calificată sau complicitate la contrabandă calificată, neoferind date care să confirme învinuirea. Faptul că inculpatul C.B. avea rolul de observator în zonă astfel cum se reține în procesul-verbal din 2 august 2009 nu reprezintă argumente care să formeze convingerea instanței de judecată că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă calificată și că inculpatul cunoștea de existența grupului infracțional organizat și că a aderat la această grupare.

Curtea, examinând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen., a constatat următoarele:

Referitor la critica inculpaților C.B.A. și C.I.P. referitoare la nemotivarea hotărârii de către instanța de fond, curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată.

În prezenta cauză, judecătorul fondului a exprimat toate argumentele care au stat la baza deciziei sale - procedând la o analiză efectivă a acestora -, precum și răspunsul său la toate apărările inculpaților, motiv pentru care curtea a constatat că au fost respectate garanțiile consfințite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu ocazia soluționării cauzei.

La termenul de judecată din 28 februarie 2013, apărătorul ales al inculpaților C.I.P. și C.B.A. a invocat excepția nulității proceselor-verbale de efectuare a percheziției domiciliare, a perchezițiilor asupra autoturismelor și a proceselor-verbale privind citirea conținutului apelurilor telefonice din telefoanele mobile pe motiv că au fost întocmite de organe necompetente material solicitând înlăturarea acestora. S-a invocat și nulitatea proceselor-verbale de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate pe motiv că au fost efectuate de organe de cercetare penală necompetente material fiind lovite de nulitate absolută. S-a arătat că aceste acte au fost efectuate de ofițeri de poliție fără să existe o delegare expresă din partea procurorului titular al cauzei, lipsa delegării echivalând cu nulitatea absolută a tuturor actelor de cercetare penală efectuate. S-a mai arătat că la dosarul cauzei există ordonanța de delegare nr. 45/P/2009 din 8 iulie 2009, însă prin această ordonanță s-a realizat o delegare generică a ofițerilor de poliție judiciară din cadrul D.G.A.- Serviciul Județean Anticorupție. Aceste excepții au fost unite cu fondul cauzei. Referitor la prima excepție invocată, Curtea a constatat următoarele:

Art. 209 alin. (3) C. proc. pen. prevede că urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 255 C. pen.

În cauză urmărirea penală a fost efectuată de un procuror al Direcției Naționale Anticorupție, dar potrivit art. 217 alin. 4 cu referire la art. 1 din O.U.G. nr. 120/2005, este dreptul procurorului care efectuează urmărirea penală să dispună prin ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției judiciare. Textul de lege menționat mai sus permite delegarea parțială și temporară a obligațiilor procurorului în sarcina organelor de cercetare penală, scopul fiind efectuarea de urgență a anumitor acte procesuale care ar duce la întârzierea soluționării cauzei. Dispozițiile procedurale au fost respectate în cauză, procurorul delegând prin Ordonanța din 8 iulie 2009 efectuarea de acte premergătoare de către ofițerii din cadrul Direcției Generale Anticorupție, Serviciul Județean Anticorupție Satu Mare constând în identificarea de persoane, redarea de convorbiri telefonice și ambientale autorizate și orice acte premergătoare necesare și utile cauzei, iar prin rezoluțiile de delegare din 12 august 2009 și cele din 17 august 2009, procurorul titular al cauzei a indicat nominal persoanele delegate arătând și ce acte trebuiau efectuate de către acestea.

Curtea a constatat că în cauză, procurorul s-a implicat în efectuarea actelor de bază ale urmăririi penale, au fost respectate dispozițiile art. 217 alin. 4 C. proc. pen. privind instituția delegării, care are ca scop, printre altele desfășurarea cu celeritate a urmăririi penale, iar textul legal invocat nu supune nicio restricție sub aspectul numărului sau actelor de urmărire ce pot fi delegate organelor de poliție. S-a arătat că Ordonanța din 8 iulie 2009 nu se referă la o delegare cu caracter general, obiectul delegării este determinat, respectiv arătate actele de cercetare penală care au fost delegate a fi efectuate, fiind menționate și care organe ale poliției sunt delegate. Prin urmare, excepția invocată s-a reținut că este neîntemeiată, probele administrate astfel nefiind nule.

Referitor la excepția invocată de inculpatul C.B.A. prin apărător ales vizând nelegala sesizare a instanței fapt ce atrage restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare pe motiv că față de inculpat s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă și s-a dispus trimiterea acestuia în judecată pentru infracțiunea de contrabandă, curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată. În cauză, față de inculpatul C.B.A. prin Rezoluția din 17 august 2009 s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 raportat la art. 270 - 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că, în cursul anului 2009, făptuitorii C.I.P. și H.M. au inițiat și coordonat un grup infracțional organizat, care a acționat pe raza județului Satu Mare, cu precădere în zona de frontieră cu Ucraina, pe raza localității Turț, având ca scop săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu țigări provenite din Ucraina, pentru a obține în mod direct un beneficiu financiar. Din grup fac parte făptuitorii D.N., C.B.A., D.M., K.T.I. și M.C. D.N. are rolul de a prelua țigările la linia de frontieră română-ucraineană, până unde sunt aduse de cetățeni ucrainieni, și de a le încărca în microbuzul cu care sunt transportate, respectiv de a le transporta și depozita în diverse locuri de pe raza județului Satu Mare în vederea vânzării acestora fie în alte județe din țară, fie cu precădere în alte state U.E. C.B.A.,D.M.,K.T.I. și M.C.D. asigură traseul de deplasare al microbuzului cu autoturismele proprietate personală, escortând transportul și efectuând contrafilaj.

Prin procesul-verbal de aducere la cunoștința învinuirii din 20 august 2009, în prezența avocatului ales i s-a adus la cunoștință învinuirea și anume infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și infracțiunea prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se aceeași stare de fapt ca și în rezoluția de începere a urmăririi penale. Declarația inculpatului a fost luată raportat la această stare de fapt în prezența apărătorului ales al acestuia.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatului în prezența apărătorului ales i s-a adus la cunoștință încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost cercetat, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit la 6 octombrie 2009.

Prin actul de inculpare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sub aspectul stării de fapt reținându-se cele consemnate în rezoluția de începere a urmăririi penale, procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și declarația inculpatului.

S-a reținut că punerea sub învinuire se face nu numai prin indicarea încadrării juridice a faptei ci și prin descrierea învinuirii. Ceea ce se discută este fapta și nu încadrarea juridică. De asemenea, s-a reținut că inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea înainte de a i se lua prima declarație fiind încunoștiințat că este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și ca atare în raport de aceasta și-a putut exercita dreptul la apărare (i s-a adus la cunoștință atât fapta cât și încadrarea juridică a acesteia), trimiterea sa în judecată realizându-se pentru fapta pentru care a fost învinuit și ascultat. Urmărirea penală instituie anumite garanții ale dreptului la apărare în cauză aceste garanții operând și față de inculpatul C.B.A. Pentru fapta descrisă în rezoluția de începere a urmăririi penale s-a realizat și trimiterea în judecată a inculpatului. Așadar, s-a apreciat că excepția invocată de inculpat nu poate determina restituirea cauzei la procuror, inculpatului neproducându-i-se nicio vătămare concretă. De altfel, nici nu a făcut dovada în ce anume constă vătămarea produsă. Acesta în faza de urmărire penală a fost asistat de apărător ales care deși avea posibilitatea, nu a invocat neregularități privind începerea urmăririi penale. Așa fiind, solicitarea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare s-a reținut că apare nefondată.

Cu privire la solicitarea inculpaților H.M., D.N., D.M. și C.N. de aplicare a procedurii simplificate de judecător, curtea a constatat că acestora nu li se poate aplica beneficiul recunoașterii vinovăției reglementat de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., întrucât așa cum s-a observat din actele dosarului, inculpații audiați în fața primei instanțe au recunoscut parțial faptele descrise în actul de inculpare motivând că nu se consideră vinovați de săvârșirea lor.

În fața instanței de apel, inculpații au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. arătând că își mențin declarațiile date anterior, declarații în care așa cum s-a arătat nu a avut loc o recunoaștere totală a faptelor de către inculpați. Totodată, trecându-se la administrarea probatoriului încuviințat în apel, ceea ce a făcut ca judecarea cauzei în apel să se întârzie, inculpații, prin apărător ales, și-au însușit probațiunea solicitată de inculpații C.B. și C.P. în apărare, stăruind în administrarea acesteia. Așadar se observă o inconsecvență a inculpaților care nu au recunoscut în primă instanță faptele așa cum sunt descrise în rechizitoriu, inclusiv actele de participare ale lor și ale coinculpaților, nu se consideră vinovați de săvârșirea lor, invocă în apel prevederile art. 3201 C. proc. pen., însă își însușesc probatoriul propus în apărare de coinculpații C.B. și C.P. care și-au susținut nevinovăția în mod constant.

Așadar, având în vedere și obiectivul procedurii simplificate de accelerare a soluționării cauzei, respectiv de reducere a timpului de desfășurare a procesului și văzând și conduita inculpaților asistați de apărători aleși, care au susținut declanșarea probatoriului, susținând și unele excepții de nelegalitate, curtea a apreciat că inculpații nu sunt în situația să poată beneficia de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. Declarația de recunoaștere trebuie să vizeze situația de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței. Faptul că își însușesc un probatoriu pe situația de fapt reținută în cauză propus în apărare de coinculpații din cauză care nu doresc aplicarea art. 3201 C. proc. pen. duce la concluzia că manifestarea de voință a inculpaților este formală pentru a putea beneficia de efectele aplicării art. 3201 C. proc. pen. sub aspectul individualizării pedepsei. Schimbarea poziției procesuale a inculpaților nu determină automat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. De altfel, inculpatul D.M. prin apărătorul său ales cu ocazia formulării concluziilor pe fondul apelului a negat săvârșirea faptelor.

Prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 a Curții Constituționale s-a apreciat că textul art. 3201 C. proc. pen. nu contravine principiului egalitar în drepturi, fiind operant pentru toți inculpații aflați în aceeași situație juridică, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențial, ceea ce raportat la speța de față presupune ca inculpații să fi recunoscut încă de la fond fapta așa cum a fost descrisă în actul de inculpare. Inculpaților chiar dacă nu li s-au aplicat dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. pedepsele aplicate acestora în urma reținerii de circumstanțe atenuante se încadrează între limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator reduse cu o treime așa cum prevăd dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

Din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și cu ocazia cercetării judecătorești s-a reținut că rezultă fără putință de tăgadă că inculpații C.P. și H.M. au constituit un grup infracțional organizat cu cetățeni ucrainieni rămași neidentificați în scopul efectuării acțiunii de contrabandă cu țigări de pe teritoriul ucrainian. Astfel, în lunile iulie - august 2009, grupul infracțional a organizat și introdus în țară din Ucraina, prin alte locuri decât cele stabilite, pentru controlul vamal, peste 100.000 pachete de țigări marca C., valoarea acestora fiind de peste 150.000 euro. Activitatea inculpaților a fost stopată cu ocazia prinderii în flagrant de către organele de poliție.

În activitatea infracțională a celor doi inculpați au fost atrase și alte persoane respectiv inculpații C.N., D.M., D.N., C.B.A. și M.D.C.

În cadrul acestui grup infracțional organizat rolul fiecărui inculpat era bine stabilit. Astfel, inculpații C.I.P. și H.M. țineau legătura cu cetățenii ucrainieni, comandau și plăteau cantitățile de țigări care urmau să fie livrate și coordonau activitatea de introducere ilegală în țară a mărfurilor.

Inculpatul C.N. avea ca responsabilitate atât asigurarea securității transporturilor de țigări de la frontieră până la depozitul clandestin din Satu Mare, str. B. nr. 35 - unde locuiau bunicii săi - administrat de el sau în alte locuri precum și distribuirea țigărilor către beneficiari. Tot el este cel care colecta sumele de bani rezultate din vânzarea țigărilor și le preda celor doi lideri, respectiv inculpaților C.I.P. și H.M.

Inculpatul D.N. a avut rolul de a prelua țigările de la linia de frontieră română-ucraineană până unde erau aduse de cetățeni ucrainieni și de a le încărca apoi în microbuzul cu care erau transportate, respectiv de a conduce microbuzul și depozita țigările în Satu Mare în vederea vânzării acestora, fie în alte județe din țară, fie cu precădere în alte state U.E.

Inculpații D.M., C.N. și M.C.D. asigurau traseul de deplasare al microbuzului pe ruta Turț - Satu Mare cu două autoturisme, precedând și escortând transportul în scopul descoperirii și semnalării eventualelor patrule ale poliției de frontieră care ar fi putut opri microbuzul pentru verificări.

Inculpații C.I.P. și H.M. în tot acest timp așteptau în apropiere livrarea țigărilor fără să se implice personal în activitatea de încărcare și transport pentru a nu fi prinși. După vânzarea țigărilor, inculpatul C.N. efectua plata către inculpații H.M. și C.I.P.

Inculpatul C.B.A., fiul inculpatului C.I.P., care a cunoscut de la început despre inițierea organizației, a participat la recunoașterea zonei de frontieră, precum și la actele de contrabandă, asigurând și supraveghind traseul de deplasare al microbuzului cu țigări din zona Turț.

S-a precizat că, membrii grupului infracțional au utilizat metode infracționale elaborate pentru protejarea împotriva detectării și capturării de către poliție, păzind și asigurând locul prin care introduceau ilegal țigările în țară, cercetând cu antemergători auto traseele și comunicațiile rutiere pe care s-a deplasat mijlocul de transport încărcat cu țigări utilizând și tehnici auto filaj. Au folosit pentru comunicații mai multe telefoane mobile specializate în funcție de destinatarul apelului, au utilizat un vocabular aluziv pentru transmiterea mesajelor infracționale precum și mijloace de transport cu numere false de înmatriculare în special pentru transportarea țigărilor în scopul îngreunării descoperirii lor.

Scopul grupului coordonat de inculpații C.I.P. și H.M. a fost de a introduce în țară mari cantități de țigări din Ucraina prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal pentru a obține beneficii materiale însemnate.

Pentru asigurarea protejării activității infracționale de intervenția poliției de frontieră, inculpații C.I.P. și H.M. au apelat și la ofițerul de poliție de frontieră S.I., șeful sectorului Poliției de Frontieră Târna, oferindu-i acestuia bani pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu și să permită, în virtutea funcției deținută, introducerea țigărilor de contrabandă prin dispozitivul de pază al frontierei constituit pe raza sa de competență. Astfel, au oferit martorului denunțător ca mită pentru a le permite introducerea în țară a unei cantități de 100 baxuri de țigări, câte 50 euro pe fiecare bax de țigări introdus.

În cauză a fost autorizată și folosirea unui investigator sub acoperire, ofițerul de poliție judiciară G.C. care a participat la întâlnirile și discuțiile inculpaților cu privire la efectuarea operațiunilor de contrabandă. Aceasta era persoana de legătură dintre inculpații C.P. și H.M. și denunțătorul S.I., având și rolul de supervizor la operațiunile de contrabandă în momentul livrării baxurilor de țigări de către ucrainieni la frontiera română-ucraineană. De asemenea, a participat și la transportul țigărilor cu un microbuz pus la dispoziție de inculpați, prin intermediul său, denunțătorul S.I. urmând să primească sumele de bani promise.

Astfel, s-au organizat și întâlniri ale acestuia cu inculpații C.I.P. și H.M. pentru a efectua împreună operațiunea de recunoaștere a locului unde vor fi livrate țigările la frontieră de către contrabandiștii ucrainieni, urmând să se întâlnească acolo și cu cetățenii ucrainieni care urmau să introducă țigările. O astfel de întâlnire a avut loc în data de 25 iulie 2009 la care a participat și inculpatul C.B.A., cu toții deplasându-se până în apropierea locului pe unde urmau să se deruleze operațiunile de contrabandă.

În data de 27 iulie 2009 a avut loc o altă întâlnire la benzinăria O. situată pe str. B. din Satu Mare la care au participat inculpații C.I.P., H.M. și investigatorul sub acoperire G.C. Cei doi inculpați i-au spus cu acea ocazie că s-au deplasat în Ucraina unde s-au întâlnit cu furnizorii ucrainieni și s-a stabilit cum va decurge primul act de contrabandă și aportul fiecăruia. Cu acea ocazie inculpații au arătat rucsacuri cu sume de bani în euro și RON, inculpatul H.M. precizând că sumele de bani provin din efectuarea altor tranzacții cu țigări.

Astfel, începând cu data de 2 august 2009 au avut loc mai multe acte de contrabandă cu țigări, rolul fiecărui inculpat în cadrul acestora fiind cel descris mai sus. Inculpații C.I.P. și H.M. se asigurau de deplasarea celorlalți inculpați și a investigatorului sub acoperire în zona de frontieră pentru ca aceștia să preia țigările de contrabandă, după care îi aștepta la întoarcere în localitatea Turț asigurându-se că operațiunea a reușit. Au fost dăți când inculpatul C.I.P. atunci când se efectuau transporturile se afla în Ucraina potrivit înțelegerii stabilite. Pentru operațiunea din 9 august 2009, inculpatul C.I.P. a înmânat investigatorului sub acoperire suma de 3.500 euro pentru a-i înmâna denunțătorului S.I.

Potrivit declarațiilor investigatorului sub acoperire, acesta era contactat de fiecare dată de H.M., la întâlnirile stabilite era prezent și inculpatul C.I.P., acesta fiind cel care îi înmâna sumele de bani după fiecare transport pentru a fi remise lui S.I., cantitatea de țigări ce urma să fie introdusă în țară fiindu-i comunicată de cei doi inculpați.

Această stare de fapt s-a reținut că reiese neîndoielnic din autodenunțul formulat în cauză de martorul S.I., din procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale cu transcrierile convorbirilor telefonice autorizare, procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor înregistrate în mediul ambiental, raportul de constatare economic financiar întocmit de specialistul DNA și în parte cu declarațiile inculpaților.

În raport de starea de fapt anterior expusă, Curtea a apreciat că încadrările juridice date faptelor reținute în sarcina inculpaților prin actul de trimitere în judecată este legală.

Existența unui grup infracțional organizat așa cum cer prevederile art. 2 din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunilor de contrabandă și dare de mită a reieșit din întreaga probațiune administrată în cauză.

Din modul de operare s-a constatat că inculpații împreună cu alte persoane, cetățeni ucrainieni, erau constituiți într-un grup bine organizat, cu un program de acțiune prestabilit, fiecărui inculpat trasându-i-se sarcini bine definite de către liderii de grup, acestea uneori prin intermediul altor inculpați, membrii ai grupului, și în final fiecare primindu-și recompensa pentru munca prestată.

Curtea a reținut că vinovăția inculpaților C.I.P. și C.B.A. rezultă fără niciun dubiu din probațiunea administrată, astfel că solicitarea acestora de achitare astfel cum a fost formulată nu a putut fi primită.

S-a reținut că activitatea inculpaților a fost organizată într-un grup bine coordonat, cu roluri prestabilite care a acționat o perioadă de timp, (activitatea fiind întreruptă prin depistarea organelor de poliție) și evident în scopul de a obține foloase materiale concretizate în sume mari de bani care urmau să le parvină din activitatea de contrabandă.

Referitor la critica parchetului vizând greșita achitare a inculpaților D.N. și D.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată întrucât deși inculpații nu au avut inițiativa constituirii grupului infracțional organizat, au aderat și acționat în cadrul grupului infracțional organizat, având roluri și sarcini bine stabilite în vederea desfășurării activității de contrabandă cu țigări.

Prin acțiunea de aderare la o asociere constituită în scop infracțional se înțelegere dobândirea calității de membru în această asociere.

Așa cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, declarația și procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de redare a conținutului discuțiilor ambientale dintre investigator și D.N. coroborate cu declarațiile inculpaților D.N. și D.M. și a celorlalți inculpați din cauză sarcinile ce le reveneau acestora în cadrul grupului erau cele menționate mai sus, inculpatul D.N. prelua de la linia de frontieră țigările și le transporta, fiind șoferul de microbuz, în vederea depozitării și vânzării ulterioare iar inculpatul D.M. era cel care împreună cu coinculpații C.N., M.C.D. și C.B.A. asigurau traseul de deplasare al microbuzului condus de D.N., escortând transportul în scopul identificării și semnalării eventualelor pericole generate de apariția în zonă a unor patrule ale poliției de frontieră.

În declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul D.N. a arătat următoarele:" Fratele meu m-a întrebat atunci dacă vreau să câștig niște bani, iar eu i-am răspuns că da, sigur că vreau, după care el a spus în ce consta oferta sa de lucru. Mi-a relatat că eu ar trebui să conduc microbuzul lui, marca F.T., încărcat cu țigări de contrabandă de la granița cu Ucraina, din zona Turț, jud. Satu Mare, până în Satu Mare, că nu vor fi niciun fel de probleme pe traseu și că voi primi de la el pentru fiecare drum suma de 500 RON.

Am acceptat această ofertă și îmi aduc aminte că am efectuat curse cu țigări de contrabandă în datele 6, 9 și 15 august 2009, dimineața. În primele două dați am condus microbuzul F.T., aparținând fratelui meu, iar în data de 15 august am condus un alt microbuz, mai mare. Prima cursă am făcut-o câteva zile de la întâlnirea cu fratele meu în 6 august 2009 și îmi aduc aminte că M., fratele meu, mi-a dat microbuzul lui marca F., cu numere roșii, ca să îl conduc. Nu am verificat numerele și actele mașini înainte de a pleca în cursă pe drumurile publice, deși știam că trebuie să fac asta.

M. îmi spusese cu o zi înainte de a face cursa de unde să iau microbuzul, astfel că în dimineața zilei de 6 august 2009, la ora 04:00, am luat microbuzul din apropierea blocului unde locuiește M., din fața unui bar de pe B-dul Muncii din Satu-Mare. M. îmi spusese că trebuie să plec la ora 4 dimineața, să ajung la Călinești, jud. Satu Mare, după care să merg până în Turț, aproape de frontiera cu Ucraina, de unde trebuia să iau în mașină un bărbat care mă va aștepta acolo. M-am conformat instructajului făcut de fratele meu, D.M., astfel că am plecat cu microbuzul și l-am luat pe acel bărbat, despre care îmi amintesc faptul că avea cam 30 de ani și care a vorbit destul de puțin cu mine.

Am continuat drumul sus în munte, până când bărbatul în cauză mi-a spus să opresc mașina. Doresc să menționez că în poiană, în timpul în care așteptam să apară ucrainenii cu țigări, au apărut doi bărbați, unul dintre ei fiind un anume I., poreclit S., cu care am discutat. I. mi-a spus că ar urma să fie introduse și o altă cantitate de țigări, prin apropiere, dar apoi ei au plecat și nu știu ce s-a mai întâmplat. La scurt timp după asta au apărut vreo 10 bărbați care transportau baxuri cu țigări, cred că persoanele respective erau ucraineni, iar eu și bărbatul cu care eram în mașină am trecut în spatele mașinii, am încărcat baxurile de țigări și am aranjat încărcătura de țigări ca să fie stabilă și echilibrată.

În total, cred că au fost încărcate cam 60 - 70 de baxuri, nu îmi aduc bine aminte numărul. Apoi, eu am trecut la volan și am condus microbuzul către Turț, unde bărbatul, cu care nu am vorbit nimic și care nu știu cum se numește, a coborât în același loc în care urcase în mașină. Eu am continuat drumul către Satu Mare, singur în mașină, și am ajuns într-un final în Satu Mare, pe strada B., nr. 35, unde am parcat mașina în curte, cu cheile în contact. Arăt că M. îmi spusese unde trebuie să transport țigările în Satu Mare și că N.C. m-a așteptat în curte.

A doua zi, m-am întâlnit cu fratele meu M. și el mi-a dat cele 500 RON promise. În data de 9 august 2009, am efectuat un alt transport de țigări, în aceleași condiții ca și prima dată, cu excepția faptului că am preluat microbuzul de la C.N. în seara zilei de 08 august 2009 și l-am dus la mine acasă în sat, la Culciu Mic, com. Culciu. În dimineața zilei următoare am plecat spre Călinești, m-am întâlnit acolo cu același bărbat ca și în data trecută, l-am luat în microbuz și ne-am deplasat apoi spre frontieră. Am continuat drumul sus în munte, până când am ajuns în același loc în care încărcasem țigările data trecută.

Eu și bărbatul cu care eram în mașină am încărcat baxurile de țigări, am aranjat încărcătura de țigări ca să fie stabilă și echilibrată și cred că au fost încărcate 70 de baxuri. Am condus apoi microbuzul către Turț, unde bărbatul respectiv a coborât în același loc în care urcase în mașină, după care am continuat drumul către Satu Mare, singur în mașină, și am ajuns într-un final în Satu Mare, pe strada B., nr. 35, unde am parcat mașina în curtea casei, cu cheile în contact. C.N. era acolo și mă aștepta.

Am lăsat acolo microbuzul și am plecat apoi acasă.

Am mai făcut un alt transport de țigări, în condiții asemănătoare ca și primele două, în data de 15 august 2009, sâmbăta. Vinerea, în 14 august 2009, C.N. m-a chemat în Satu Mare, să discutăm, și ne-am întâlnit în micro 16, la barul unde ne întâlneam de obicei. La discuție a participat și fratele meu D.M. Ei mi-au spus că a doua zi vom merge cu un alt microbuz, mai mare, și că până în Călinești vom merge toți trei cu autoturismul de teren al fratelui meu. Conform planului, a doua zi dimineața ne-am deplasat toți trei cu autoturismul fratelui meu, D.M., la Călinești, unde ne-am întâlnit cu C.I.P., cu H.M. și cu bărbatul cu care mai fusesem în mașină în celelalte două dați, care erau în parcare. Cheile de la microbuzul cel nou, marca F.D., mi le-a dat C.I.P., după care am continuat traseul spre frontieră. Deplasarea înspre frontieră și locul în care ucrainenii au venit cu țigările a fost același, dar am încărcat de această dată mai multe țigări ca de obicei, cred că au fost 100 de baxuri. Tânărul a coborât din mașină tot în Turț, iar eu am condus microbuzul spre Satu Mare, fără incidente, până pe strada B., nr. 35, unde m-a așteptat C.

De fiecare dată, când reveneam de pe munte cu microbuzul încărcat cu țigări, eram așteptat în Turț de un autoturism P. cu numere de SM, cu combinația X, care se deplasa înaintea mea, la o distanță de vedere și despre care cunoșteam că face asigurarea traseului. Știam că în autoturism se aflau C.P. și H.M., acesta era autoturismul cu care ei circulau de obicei și acolo urca tânărul care venea cu mine sus pe munte și asista la încărcarea țigărilor. Arăt că eu cunosc faptul că și M.C. făcea asigurarea traseului, cu o altă mașină, el se afla în fața autoturismului P. și el era cel care anunța despre prezența pe traseu a autoturismelor de poliție sau a unor echipaje fixe. M. aștepta cu mașina în Livada, și cred că pleca de acolo când era anunțat de C. În caz de pericol, el îl anunța pe C., acesta fiind de obicei în mașină cu fratele meu M.C. îl anunța apoi telefonic pe C. sau H., iar ei mă sunau pe mine. Eu am fost sunat de către C. de două ori, care îmi spunea să merg mai încet, să mențin distanța de autoturismul lor.".

Tot astfel, inculpatul D.M. a arătat că: "Menționez că îl cunosc pe C.N., deoarece este verișor primar cu mine. Fiind rude, păstrăm legătura și ne vizităm des, astfel că, la începutul lunii august 2009, acesta mi-a spus că, întrucât are permisul de conducere suspendat, are nevoie de serviciile mele ca șofer, urmând ca să mă plătească pentru asta. Am fost de acord ca să îl ajut, după care mi-a spus că în data de 6 august 2009 este posibil ca să mergem la Turț Băi, aproape de frontiera de stat româno-ucraineană, după un transport de țigări de contrabandă.

În același context, C. a mai afirmat că are nevoie și de duba mea - marca F.T. cu nr. X - pentru transportul țigărilor urmând ca eu să particip la operațiune cu autoturismul marca K., de leasing, în care urma să se afle și el. Am fost de acord și cu aceste pretenții ale vărului meu, fără ca să realizez gravitatea celor planificate de vărul meu, astfel că în dimineața zilei de 06 august 2009, în jurul orei 05:00, am pornit către zona Călinești - Turț, cu autoturismul meu K., în care se afla și C.N. Microbuzul meu F. fusese luat de către fratele meu, D.N., în aceeași zi, dimineața, de pe B-dul M., din apropierea blocului unde locuiesc, urmând să se deplaseze în aceeași direcție, pentru a se întâlni cu două persoane din Maramureș, despre care C.

îmi spusese anterior că sunt persoanele de legătură cu gruparea din Ucraina, specializată pe contrabanda cu țigări. Menționez că vărul meu C.N., îmi mai spusese că "afacerea" cu țigări în care se implicase viza participarea a două persoane din Maramureș, din zona Sighet, a căror numere de telefon îi fuseseră comunicate de către unul dintre membrii grupării din Ucraina. Ca urmare a acestor informații primite din Ucraina, știu de la C. despre împrejurarea că el s-a întâlnit cu cele două persoane din Maramureș - pe care astăzi știu că le cheamă H.M.

și C.I.P. - convenind asupra modului în care urma să se desfășoare activitatea de contrabandă. Menționez că eu nu am participat la această primă întâlnire cu cei doi, dar din câte cunosc, C. a fost la întâlnire cu un autoturism condus de M.C. Cu privire la data de 06 august 2009, așa cum am arătat mai sus, eu m-am deplasat împreună cu C. cu autoturismul meu marca K. până la Gherța, lângă școală, unde am parcat pe marginea drumului și am așteptat până la ora 07:45 ca să coboare de la frontieră microbuzul F. condus de către fratele meu, D.N. Microbuzul urcase mai devreme către frontieră, condus de către fratele meu, împreună cu el în microbuz fiind și un bărbat pe care eu nu l-am văzut.

În jurul orei 07:45, C.N. a primit confirmarea faptului că microbuzul a fost încărcat cu țigări, astfel că mi-a spus să pornesc către Satu Mare. M-am conformat și, pe traseu, nu am constatat nimic deosebit. Știu că pe traseu, înaintea noastră, se afla B. - porecla lui M.C. - cu autoturismul lui, marca A., care avea ca misiune verificarea traseului. În cazul în care ar fi întâlnit autoturisme de poliție sau patrule fixe, el trebuia să îl anunțe imediat pe C.N., iar N. urma să ia măsurile potrivite, în funcție de situație.

Am ajuns în fața restaurantului "M.", unde deja se afla M.C., și, împreună cu acesta și cu C.N., am stat și am așteptat sosirea dubei cu țigări. La scurt timp a sosit microbuzul cu țigări, dar acest nu a oprit, intrând pe strada A. C.N., împreună cu M.C., au pornit în urma acesteia, iar eu am plecat din zonă înspre oraș cu autoturismul meu. Menționez că am aflat de la C.N. că, în cursul aceleiași dimineți, urma să preia prin alte două persoane - P. și I., poreclit S. -, de la aceiași furnizori ucraineni, o altă cantitate de țigări, de transportul acestora urmând a se ocupa altcineva.

Tot de la el am aflat că acest transport de țigări a fost efectuat de către contrabandiștii ucraineni, recepționat de către cei doi, dar țigările au fost confiscate de către poliția de frontieră în zona de frontieră. În seara aceleiași zile, în jurul orelor 20:00, m-am întâlnit cu C.N. la barul situat pe B-dul M., ocazie cu care C.N. mi-a înmânat suma de 1.200 RON, respectiv 600 RON pentru faptul că îi dădusem microbuzul F. și 600 RON pentru că îl dusesem cu autoturismul meu. În data de 8 august 2009, am fost sunat de C.N., care mi-a cerut dreptul de a utiliza microbuzul în 09 august, dată la care intenționa să mai efectueze un transport de țigări, în aceleași condiții, lucru acceptat de mine, C.N. intrând în posesia cheilor microbuzului.

Într-una din zilele următoare zilei de 9 august, fără să pot preciza data exactă, m-am întâlnit cu C.N., ocazie cu care acesta mi-a dat suma de 6.000 RON, reprezentând contravaloarea "închirierii" microbuzului. Precizez încă o dată că, în după amiaza zilei de 14 august 2009, în contextul unei discuții purtate cu C.N. și fratele meu, D.N., când am discutat despre introducerea în țară a unui nou transport de țigări de contrabandă, am înțeles că ar exista posibilitatea ca, pentru a doua zi, să fie utilizat un alt mijloc de transport de capacitate mai mare, lucru care urma să-l stabilească C.N. cu cei doi maramureșeni.

În cursul serii am fost sunat de către C.N., care mi-a comunicat că a doua zi, la orele 05:00 - 05:30, urma să plecăm înspre Călinești împreună cu el și fratele meu D.N., doar cu autoturismul marca K., întrucât mijlocul de transport al țigărilor urma să fie asigurat de către maramureșeni, iar ulterior, preluat de către fratele meu D.N. Conform celor stabilite, în data de 15 august 2009, dimineața, am pornit împreună cu C.N., iar de la benzinăria P. de pe str. B., l-am luat pe fratele meu D.N., călătorind toți trei înspre Călinești Oaș.

Ajunși la Barajul Călinești, în parcare, am fost solicitat de C.N. să mă opresc, după care am oprit, am coborât toți din autoturism, iar fratele meu a preluat un microbuz alb, marca F., cu care a pornit înspre localitatea Turț. Precizez că în parcare se aflau mai multe persoane pe care nu le-am văzut din cauza întunericului, persoane care au plecat deodată cu fratele meu, într-un alt autoturism. Eu și C.N. am mai rămas aproximativ 15 minute, după care am pornit înspre Satu Mare. Precizez că am făcut două opriri până la comunicația Negrești Oaș - Livada, moment în care lui C.N. i s-a comunicat telefonic că microbuzul cu țigări se afla undeva în urma noastră, fapt pentru care am pornit înspre Satu Mare.

Cunosc faptul că M.C. se afla în benzinăria P. de la marginea localității Livada, cu rolul de a observa și comunica eventualele apariții ale poliției. C.N. i-a cerut acestuia, telefonic, să pornească înspre Satu Mare, noi circulând la distanță în urma lor. Ajungând în Satu Mare, lângă benzinăria P., situată pe str. B., C.N. mi-a cerut să opresc, a coborât și a urcat la volanul unui autoturism marca V., înmatriculat în Ungaria, iar eu mi-am continuat călătoria până la restaurantul "M." din Satu Mare. Aici se afla M.C., iar la scurt timp și-a făcut apariția C.N. După aproximativ 20 de minute a apărut și microbuzul condus de fratele meu D.N., care însă nu a oprit, intrând pe strada A.

C.N. și M.C. au pornit imediat în urma microbuzului, până pe strada B., iar eu am plecat înspre casă. În cursul aceleiași zile, C.N. m-a sunat și ne-am întâlnit la barul de pe b-dul M. din Satu Mare, la întâlnire participând și M.C., precum și fratele meu D.N. Cu această ocazie nu am primit niciun ban de la C.N., care avea unele dificultăți în vânzarea țigărilor, urmând să-mi dea banii ulterior.".

În același sens este și declarația inculpatului C.N., care a arătat că: "La ora 06:30, am preluat microbuzul, respectiv am circulat înaintea lui pe traseul de deplasare către Satu Mare, având rolul de a-i comunica telefonic lui D.N., care conducea microbuzul dacă apare vreo mașină a poliției. Precizez că cel care m-a rugat să asigur traseul de deplasare a microbuzului cu țigări de contrabandă, de proveniență ucraineană, este H.M.

Îmi amintesc că am mai participat la un transport cu țigări de contrabandă aproximativ în data de 09 august 2009. Și cu această ocazie am fost contactat de H.M., cu care m-am întâlnit în PECO O. de pe strada B. Satu Mare, care mi-a propus să asigur ca antemergător microbuzul cu țigări de contrabandă pe același traseu și în același mod ca și cel descris mai sus.

De fiecare dată când asiguram traseul microbuzului, primeam pentru acest serviciu sume de bani, cuprinse între 1.500 și 2.000 RON. De la mine, respectiv de la casa bunicilor, unde erau depozitate țigările, veneau clienți din țară, respectiv din județele Bihor și Arad, iar eu le vindeam țigări de proveniență ucraineană în cantități mari, aproximativ 20 - 30 de baxuri de fiecare client. Când mi se aduceau țigările de H.M. în modul descris mai sus, eu sunam pe clienții din județele menționate și îi invitam să vină după marfă. Prețul țigărilor era stabilit de H.M., iar peste acest preț, îmi adăugam și eu un comision de 20, 30 de bani pe cartuș, ca să îmi acopăr cheltuielile, Menționez că șeful grupului nostru era H.M. și din grupare mai făceau parte D.N., care avea rolul de șofer al microbuzului, D.M., care asigura, ca și mine, traseul microbuzelor cu țigări de contrabandă, M.C.D., care, împreună cu mine, asigura traseul microbuzelor cu țigări, cu autoturismul său A., fiind posibil ca să mai facă parte și alte persoane, pe care eu însă nu le-am cunoscut.".

Astfel, din cele de mai sus s-a reținut că rezultă cu certitudine că inculpații au avut roluri prestabilite în cadrul unui grup infracțional organizat, grup constituit de alte persoane care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003, astfel că fapta acestora realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sub forma aderării la un grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni grave neavând relevanță împrejurarea că nu toți membrii grupului se cunoșteau între ei, această strategie putând fi pusă la cale tocmai ca în situația prinderii unuia dintre ei, ceilalți să nu fie identificați.

Din probele administrate în cauză, s-a arătat că se poate observa că grupul infracțional organizat la care au aderat și inculpații D.M. și D.N. nu a avut caracter ocazional, ci o continuitate în timp, membrii acestuia având roluri prestabilite și reguli specifice unei unități structurate, însă activitatea acestuia a fost întreruptă de organele de poliție, altfel s-ar fi derulat în continuare.

Inculpații D.N. și D.M. au cunoscut faptul că fac parte dintr-o grupare creată pentru comiterea infracțiunii de contrabandă cu țigări precum și rolul și atribuția pe care o aveau în cadrul acestui grup.

Prin urmare, curtea a constatat că soluția de achitare dispusă de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este vădit nelegală și netemeinică, neavând un fundament probator, astfel că a fost înlăturată și dispusă condamnarea inculpaților D.N. și D.M. pentru săvârșirea acestei infracțiuni. La individualizarea pedepselor principale și complementare aplicate inculpaților, curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al infracțiunii, circumstanțele reale în care au fost comise faptele și circumstanțele personale ale inculpaților, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv conduita bună a inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunii. Referitor la participația penală, prin actul de inculpare, s-a reținut că toți inculpații au fost trimiți în judecată în calitate de autor, Curtea a menținut încadrarea juridică a faptei de contrabandă apreciind că incidența art. 24 C. pen. este atrasă de contribuția nemijlocită și indispensabilă a fiecărui inculpat la săvârșirea elementului material al infracțiunii de contrabandă.

Cu privire la critica formulată de parchet vizând greșita aplicare a dispozițiilor privind confiscarea specială în cel privește pe inculpatul M.C.D. decedat pe parcursul procesului-penal, curtea a constatat următoarele: Decesul făptuitorului înlătură răspunderea penală și executarea pedepsei, dat fiind caracterul lor personal și imposibilitatea realizării scopului preventiv special al pedepsei.

Confiscarea specială prevăzută de art. 118 C. pen. este o măsură de siguranță, măsurile de siguranță fiind alături de pedepse și de măsuri educative sancțiuni de drept penal, iar art. 111 alin. (1) prevede că măsurile de siguranță se iau față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.

Decesul făptuitorului în cursul unul proces duce la încetarea procesului penal, acest caz având efect și asupra măsurilor de siguranță care nu se mai pot aplica.

În ce privește critica formulată de parchet privind maniera de aplicare a dispozițiilor privind confiscarea, curtea a apreciat-o întemeiată întrucât s-a dispus confiscarea în solidar de la toți inculpații a sumei de 704.700 RON în mod greșit, aceasta trebuind să se dispună pe cote părți de la fiecare inculpat.

Confiscarea specială nu operează în solidar, fiind o măsură de siguranță se dispune față de fiecare inculpat în parte, fiind inaplicabile dispozițiile legii civile privind solidaritatea.

S-a apreciat că este întemeiată și critica referitoare la reținerea stării de recidivă postexecutorie în cazul inculpatului D.M. întrucât pedeapsa pentru care s-a reținut această stare de recidivă nu îndeplinește condițiile primului termen al recidivei. S-a apreciat că primul termen al recidivei îl constituie o pedeapsă de 6 luni închisoare, (pedeapsa de 2 luni aplicată prin Sentința penală nr. 529/2007 a Judecătoriei Satu Mare definitivă prin Decizia penală nr. 272/R/2008 a Curții de Apel Oradea la care s-a adăugat ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 83 C. pen. o pedeapsă de 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2.081/2005 a Judecătoriei Satu Mare definitivă prin Decizia penală nr. 3/a/2006 a Tribunalului Satu Mare), contrar dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Cu privire la critica formulată de Parchet privind omisiunea instanței de fond de a dispune condamnarea inculpatului H.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin minuta sentinței penale atacate, mențiunea de condamnare regăsindu-se în dispozitiv, curtea a reținut că partea din hotărâre care se execută este dispozitivul acesteia. Într-adevăr minuta trebuie să se regăsească în dispozitivul hotărârii, însă curtea a apreciat că sancțiunea aplicabilă nu este nulitatea, câtă vreme soluția instanței de fond a fost refăcută în apel, prin reținerea vinovăției inculpatului și aplicarea unei pedepse mai reduse, ca urmare a aplicării prevederilor art. 74 lit. c) C. pen. Parchetul a criticat hotărârea atacată și pentru nelegalitate în sensul că aplicând inculpatului D.N. o pedeapsă de 8 luni fără reținerea de circumstanțe atenuante pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006, instanța de fond a aplicat o pedeapsă nelegală, sub limita minimă prevăzută de lege.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006, Curtea a constatat că în urma republicării O.U.G. nr. 195/2002 modificată prin Legea nr. 49/2006 art. 77 a devenit art. 85.

Având în vedere că O.U.G. nr. 195/2002 a fost modificată prin Legea nr. 46/2006 dându-se articolelor o nouă numerotare (fără afectarea conținutului pe fond a acestora și a regimului sancționator) s-a constatat că art. 77 din acest act normativ a devenit art. 85.

Curtea a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și cu privire la această infracțiune menținând cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță. Această circumstanță reținută în sarcina inculpatului se răsfrânge asupra tuturor infracțiunilor reținute în sarcina sa, neputându-se reține doar în raport de una așa cum a reținut instanța de fond.

S-a criticat și faptul că inculpaților D.N. și C.B.A. nu li s-au aplicat pedepse complementare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, pedeapsa fiind nelegală și sub acest aspect.

Conform art. 270 raportat la art. 274 C. pen. pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar conform art. 7 din Legea nr. 39/2003 pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la 5 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

Conform art. 65 C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

Cu toate acestea, instanța de fond dispunând condamnarea inculpaților D.N., D.M. și C.B.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 271 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedepse de câte 3 ani închisoare respectiv 2 ani închisoare, a omis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. De asemenea, instanța de fond a omis a face aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în cazul inculpatului C.B.A. Astfel, curtea a aplicat inculpaților D.N. și D.M. câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară, iar inculpatului C.B.A. câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a litera b C. pen. ca pedeapsă complementară, apreciind că aceasta este suficientă pentru realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei.

În ce privesc apelurile inculpaților și ale parchetului referitor la critica vizând individualizarea pedepsei, acestea au fost analizate împreună față de împrejurarea că s-au criticat aceleași aspecte privind modul de individualizare judiciară a pedepselor.

Întrucât instanța de fond nu a indicat ce circumstanțe atenuante se impun a fi reținute în favoarea inculpaților, față de împrejurarea că inculpații D.N., D.M., C.N. și C.B.A. au avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei, fiind la primul contact cu legea penală, curtea a apreciat că se justifică aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., circumstanță care a fost reținută în raport de toate infracțiunile reținute în sarcina acestora.

În raport de această împrejurare, critica parchetului privind greșita reținere a circumstanțelor atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege s-a apreciat că este neîntemeiată.

În ce-l privește pe inculpatul H.M., în raport de atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea în fața autorităților, de contribuția avută la stabilirea stării de fapt, curtea a reținut în favoarea acestuia aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.

Prin urmare, față de aceste împrejurări cărora li s-a recunoscut un caracter atenuant, dar având în vedere și gradul de pericol social al infracțiunilor comise desprins din modul cum a acționat, curtea a redus pedepsele principale și complementare aplicate pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia, apreciind că o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare poate constitui un avertisment serios pentru inculpat pentru a nu mai comite și alte infracțiuni, având în vedere că acestei pedepse i se adaugă și o alta de 3 ani aplicată pentru o condamnare anterioară.

În ce-i privește pe inculpații D.N., D.M. și C.N., Curtea a apreciat că nu se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei, aplicarea unor sancțiuni de câte 3 ani închisoare în regim privativ de libertate s-a reținut că apare ca justificată prin prisma tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind suficientă și necesară pentru realizarea scopului preventiv, educativ și coercitiv prevăzut de art. 52 C. pen., dispozițiile art. 861 C. pen. și reducerea pedepsei s-a reținut că nu sunt în măsură să asigure reeducarea și îndreptarea inculpaților.

În ce-l privește pe inculpatul C.B.A. s-a apreciat că raportat la conduita procesuală a inculpatului și la circumstanțele reale în care s-au comis infracțiunile, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție în temeiul art. 861 C. pen. însă pe durata unui termen de încercare de 6 ani închisoare, astfel încât să se asigure realizarea funcției educative a acestuia.

În ce-l privește pe inculpatul C.I.P., Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat și prin aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, însă cu păstrarea modalității de executare stabilită de prima instanță. Raportat la conduita procesuală a inculpatului și la participația reală la comiterea faptelor, inculpatul având calitatea de lider și susținător al grupului, Curtea a apreciat că aplicând o pedeapsă egală cu minimul special al pedepsei prevăzute pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsa este adecvată situației de fapt și în măsură să asigure realizarea cerințelor art. 52 C. pen.

S-a arătat că nu poate fi primită critica formulată de parchet vizând majorarea pedepselor aplicate acestui inculpat, datele de la dosar relevând că scopul pedepsei poate fi atins prin cuantumul pedepselor astfel cum au fost stabilite în primă instanță sau modificate în apel, respectându-se totodată principiul proporționalității într-o sancțiunea aplicată și scopul urmărit de legea penală.

Pentru toate considerentele arătate mai sus, Curtea în baza art. 379 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea și inculpații C.I.P., H.M., D.N., D.M., C.N. și C.B.A. împotriva Sentinței penale nr. 222 din 21 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care a desființat-o în sensul că: A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani aplicată inculpatului C.I.P. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor și anume: 2 pedepse a câte 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000. A redus pedeapsa principală stabilită pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la câte 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 5 ani la câte 5 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 5 ani. Conform art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 34 lit.

b) C. pen. a contopit pedepsele astfel modificate cu pedeapsa de 2 ani și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani. A făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit.

a) teza a II-a lit.

b) C. pen. pe durata executării pedepsei. A descompus pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului H.M. în pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată urmare revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 642 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureș rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3.238 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza II-a lit.

b) C. pen. ca și pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor și anume: 2 pedepse a câte 6 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., respectiv cea prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit.

a) C. pen. și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. A reținut în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit.

c) C. pen. și art. 76 C. pen. pentru cele trei infracțiuni reținute în sarcina acestuia. A redus pedeapsa principală și pedeapsa complementară stabilită pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv cea prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art 37 lit.

a) C. pen. și art. 74 lit.

c) C. pen. și art. 76 lit.

b) C. pen. de la câte 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. la câte 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., ca pedeapsă complementară. A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. și art. 74 lit.

c) C. pen. și art. 76 lit.

e) C. pen. de la 2 ani închisoare la 5 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen. a contopit pedepsele astfel modificate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 4 ani.

A menținut dispoziția instanței de fond privind revocarea beneficiului suspendări sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 642 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureș rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3.238 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe care a alăturat-o pedepsei rezultante aplicate în cauză, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 4 ani.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

A constatat că în urma republicării O.U.G. nr. 195/2002 modificată prin Legea nr. 49/2006, art. 77 a devenit art. 85 din același act normativ.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.N. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor și anume: 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 C. pen. și 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006.

A înlăturat dispozițiile art. 861 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 862 C. pen., art. 863 C. pen., art. 359 C. proc. pen. și art. 864 C. pen.

A înlăturat dispoziția de achitare a inculpatului D.N. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

A reținut în favoarea inculpatului D.N. prevederile art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen., pentru cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.N. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

A înlăturat dispoziția de achitare a inculpatului D.M. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

A înlăturat prevederile art. 37 lit. b) C. pen. reținute la încadrarea juridică a faptei prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A reținut în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. de la 1 an și 3 luni închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani aplicată inculpatului C.N. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor și anume: două pedepse a câte 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A reținut în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.

A redus pedeapsa principală și complementară stabilită pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv prevăzută art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., de la câte 5 ani închisoare și câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. la câte 4 ani închisoare și câte 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsa complementară.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele astfel reduse și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

A reținut în favoarea inculpatului C.B.A. prevederile art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C.B.A. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor și anume: 2 pedepse a câte 2 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata a câte 2 ani închisoare pentru cele două infracțiuni prev. de art. 7 din Legea nr. 7/2003, respectiv art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, ambele cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) din C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani, după considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate în condițiile art. 861 C. pen.

A menținut dispozițiile instanței de fond privind aplicarea dispozițiilor executării pedepsei sub supraveghere și majorează termenul de încercare de la 4 ani la 6 ani închisoare.

A înlăturat măsura de siguranță a confiscării speciale dispusă cu privire la inculpatul M.C.D.

A reformat dispoziția instanței de fond privind confiscarea în baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. în sensul că va dispune confiscarea de la inculpații C.I.P., H.M., D.N., D.M., C.N. și C.B.A. a sumei de câte de 117.450 RON fiecare, reprezentând valoarea țigărilor introduse în țară.

A respins cererea de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. formulată de inculpații H.M., D.N.,D.M. și C.N.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Conform art. 196 C. proc. pen., suma de 109,21 RON reprezentând cheltuieli de transport efectuate de interpretul de limbă ucrainiană B.I. s-a avansat din Fondurile Ministerului Justiției.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații C.I.P., H.M., D.N., D.M., C.N. și C.B.A.

Prin Încheierea din data de 07 mai 2014, pronunțată de această instanță s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpații D.M. și C.N.

Inculpații C.I.P., H.M., D.N. și C.B.A. au criticat decizia recurată după cum urmează:

Apărătorul ales al inculpaților C.P. și C.B.A. a susținut motivele de recurs astfel cum au fost depuse în scris la dosarul cauzei.

- Inculpatul C.I.P. a solicitat în principal achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată în formă continuată prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În subsidiar, a solicitat achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată în formă continuată în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, în sensul că lipsesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

De asemenea, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000.

În subsidiar, s-a solicitat ca în cazul admiterii recursului, al desființării hotărârilor atacate și al rejudecării pe fondul cauzei, să se rețină în favoarea inculpatului C.P. largi circumstanțe atenuante în baza disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior pentru infracțiunile de contrabandă, dare de mită și constituire de grup infracțional organizat.

Inculpații C.P. și C.B.A., au invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 și 172 C. proc. pen. anterior.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, referitor la infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, apărătorul inculpaților a arătat că limitele de pedeapsă pentru această infracțiune nu au fost modificate și a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche.

Referitor la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a solicitat a se avea în vedere că infracțiunea prev. de art. 367 alin. (2) C. pen. este o reglementare penală mai favorabilă în raport cu limitele de pedeapsă, impunându-se astfel schimbarea de încadrării juridice din art. 7 din Legea nr. 39/2003 în art. 367 alin. (2) C. pen.

Referitor la infracțiunea de dare de mită, apărătorul s-a apreciat că încadrarea juridică prev. de art. 255 C. pen. anterior este mai favorabilă.

Raportat la cererea subsidiară invocată anterior în sensul reținerii largilor circumstanțe atenuante, respectiv a disp. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 C. pen. anterior, s-a apreciat că, C. pen. anterior este legea penală mai favorabilă.

S-a mai solicitat ca, în măsura în care instanța de recurs va aprecia că se impune condamnarea inculpatului C.P., să se facă aplicarea disp. art. 861 C. pen. anterior și să se rețină largi circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii sub limita minimă a pedepselor prevăzute de legea care reprezintă legea penală mai favorabilă.

Cu privire la ambii inculpați s-a solicitat achitarea acestora în baza disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior.

Inculpatul H.M. invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior a solicitat, aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior și aplicarea unor pedepse cu închisoarea sub limitele prevăzute de lege reduse conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, făcând aplicarea disp. art. 76 C. pen. anterior.

S-a mai susținut că hotărârea instanței de apel este contrară legii și în raport de încadrarea juridică reținută de instanță cu privire la infracțiunea de contrabandă. A solicitat a se avea în vedere că inculpatul a realizat acte specifice complicității la infracțiunea de contrabandă în condițiile art. 26 C. pen. anterior, iar nu de autorat la această infracțiune, iar instanța de apel a invocat din oficiu acest element la termenul din 26 septembrie 2013.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, s-a învederat că, pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, legea mai favorabilă o constituie dispozițiile art. 367 alin. (2) C. pen., iar pentru infracțiunea de dare de mită, legea mai favorabilă este art. 255 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul D.N. a arătat că se raliază motivelor invocate de apărătorul inculpaților C., cu mențiunea că pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 solicită a fi avute în vedere motivele care au fost reținute de instanța de fond în sensul achitării inculpatului, urmând să dezvolte acest aspect în concluziile scrise.

De asemenea, a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior pentru infracțiunea prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006. S-a mai solicitat cu referire la infracțiunea de conducere fără carnet, menținerea hotărârii instanței de fond și să se rețină că sunt întrunite toate condițiile cu privire la executarea în condițiile art. 861 C. pen. anterior.

Analizând calea de atac declarată în cauză instanța reține următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12. C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337;

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În ceea ce privește criticile referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților se constată că aceste critici sunt nefondate, întrucât, astfel cum s-a arătat în mod detaliat anterior, din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că inculpații au avut roluri prestabilite în cadrul unui grup infracțional organizat, grup constituit de alte persoane care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003, astfel că fapta acestora realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sub forma aderării la un grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni grave neavând relevanță împrejurarea că nu toți membrii grupului se cunoșteau între ei, această strategie putând fi pusă la cale tocmai ca în situația prinderii unuia dintre ei, ceilalți să nu fie identificați.

Ca atare, s-a apreciat în mod corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Astfel, din activitatea infracțională a inculpaților, se constatată că grupul infracțional organizat nu a avut caracter ocazionalei o continuitate în timp, membrii acestuia având roluri prestabilite și reguli specifice unei unități structurate, însă activitatea acestuia a fost întreruptă de organele de poliție, altfel s-ar fi derulat în continuare.

Inculpații au cunoscut faptul că fac parte dintr-o grupare creată pentru comiterea infracțiunii de contrabandă cu țigări precum și rolul și atribuția pe care o aveau în cadrul acestui grup.

Referitor la participația penală, prin actul de inculpare, s-a reținut că toți inculpații au fost trimiți în judecată în calitate de autor, în mod corect s-a reținut că încadrarea juridică a faptei de contrabandă, respective incidența art. 24 C. pen. fiind atrasă de contribuția nemijlocită și indispensabilă a fiecărui inculpat la săvârșirea elementului material al infracțiunii de contrabandă.

În ceea ce privește critica referitoare la greșita neaplicare a disp. art. 320 C. proc. pen. anterior art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în vigoare, se reține că decizia instanței de apel este legală și sub acest aspect. Inculpații, care au solicitat aplicarea acestor dispoziții legale formal, au arătat că recunosc faptele că solicită aplicarea procedurii simplificate, dar în concret și-au însușit probatoriile propuse de către coinculpații din cauză care nu au recunoscut comiterea faptelor, au dat declarații prin care și-au nuanțat poziția, ceea ce nu echivalează cu o recunoaștere completă și integrală a faptelor, a încadrării juridice și o însușire a probelor administrate în cursul urmăririi penale. Instanța de apel a cenzurat foarte exact aceste aspecte și în considerente a expus pe larg de ce această procedură simplificată nu poate fi aplicată.

În speța de față, instanța de control judiciar, apreciază însă, că aceste critici formulate de recurenții inculpați nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 12 și pct. 172 C. proc. pen., întrucât, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii, astfel că, reaprecierea probatoriului și reanalizarea situației de fapt, nu este posibilă în recurs, iar solicitarea de achitare a inculpaților, nu poate fi primită cu atât mai mult cu cât, aceștia chiar dacă nu și-au recunoscut vinovăția, probatoriile administrate în cauză și expuse detaliat anterior, au demonstrat fără dubii participația și vinovăția inculpaților cu privire la faptele pentru care au fost condamnați.

De altfel, se constată că toate aceste critici au mai fost invocate și în fața instanței de apel, instanță care le-a analizat în detaliu și care a complinit lipsurile constatate în motivarea sentinței pronunțată de către instanța de fond.

În ceea ce privește criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanța constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. În același sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii. În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 pct. 14 C. proc. pen anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii atât cu privire la cuantum, cât și cu privire la modalitatea de executare, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă.

Cu referire la legea penală mai favorabilă, se reține că în situația inculpaților H.M., D.N. și C.B.A. legea penală mai favorabilă este legea veche, întrucât pentru infracțiunea de contrabandă limitele de pedeapsă nu au fost modificate ca urmare a intrării în vigoare a noului C. pen.; pentru celelalte infracțiuni sunt modificări, însă pedepsele aplicate în concret acestora astfel cum au fost evocate anterior, se situează în limitele speciale prevăzute de legea nouă, astfel că față de aceștia, nu se justifică aplicarea disp. art. 5 C. pen. Mai mult decât atât inculpaților H.M., C.B. și D.N. le-au fost reținute de către instanța de apel circumstanțe atenuante, cu consecința aplicării unor pedepse sub limitele speciale prevăzute de legea veche. Or, circumstanțele agravante și circumstanțele atenuante se aplică după legea care a fost considerată mai favorabilă și însoțesc pedeapsa principală. Astfel că, nu se poate reține ca lege favorabilă legea nouă și dispozițiile privind circumstanțele atenuante din legea veche. În acest context, se reține că legea nouă are dispoziții mult mai restrictive în privința reținerii circumstanțelor atenuante: în conținutul art. 75 C. pen. nu se regăsește niciuna din situațiile reținute de către instanța de apel ca fiind circumstanțe atenuante. În consecință, se apreciază că referitor la acești inculpați legea mai favorabilă este legea veche, având în vedere că pedepsele se situează în limitele prevăzute de lege și nu există temei pentru modificarea acestora.

În ceea ce privește dezincriminarea art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanța a reținut faptul că infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu a fost dezincriminată decât în măsura în care aceasta nu se regăsește în conținutul art. 367 C. pen., având un înțeles mai larg decât cel prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanța apreciind că dispozițiile art. 367 C. pen. au incidență în cauză.

În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit la data de 26 martie 2014, iar recursul a fost soluționat la data de 05 iunie 2014.

În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 10 octombrie 2013 și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează constituirea unui grup infracțional organizat, a fost dezincriminat art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs urmează să analizeze:

a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați inculpații.

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul C.P., având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei față de acesta.

Art. 7 din Legea nr. 39/2003:

"Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

Art. 367 Constituirea unui grup infracțional organizat

(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2), dacă denunță autorităților grupul infracțional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit și să se fi început săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile care intră în scopul grupului.

(5) Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1) - (3) înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data dezincriminării normelor de la art. 7 din Legea nr. 39/2003 a intrat în vigoare art. 367 C. pen., care cuprinde cu toate celelalte elemente din acuzația pentru care au fost trimiși în judecată. În ceea ce îl privește pe C.I.P., acuzația față de care a fost condamnat a constat în aceea că inculpații C.I.P. și H.M. au constituit un grup infracțional organizat cu cetățeni ucrainieni rămași neidentificați în scopul efectuării acțiunii de contrabandă cu țigări de pe teritoriul ucrainian. Astfel, în lunile iulie - august 2009, grupul infracțional a organizat și introdus în țară din Ucraina, prin alte locuri decât cele stabilite, pentru controlul vamal, peste 100.000 pachete de țigări marca C., valoarea acestora fiind de peste 150.000 euro. Activitatea inculpaților a fost stopată cu ocazia prinderii în flagrant de către organele de poliție.

Elementul material al laturii obiective în ceea ce îi privește pe inculpați, respectiv, au constituit un grup infracțional organizat nu prezintă diferențe între art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 367 C. pen. Legea nouă, devine astfel mai favorabilă, deoarece limitele de pedeapsă sunt mai reduse.

Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Față de cele ce preced, instanța va compara efectele acuzației din legea veche (art. 7 din Legea nr. 39/2003) și efectele acuzației în legea nouă (art. 367 alin. (1) și alin. (2) C. pen.). Legea veche prevedea o sancțiune de la 5 la 20 de ani, iar legea nouă prevede o sancțiune de la 3 la 10 ani. Sancțiunea individualizată de instanța de apel a fost la minimul prevăzut de lege pentru inculpatul C.I.P., iar pentru ceilalți inculpați așa cum s-a relatat anterior sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante. Legea nouă, prevede un minimum de 3 ani și este mai favorabilă inculpatului C.I.P. față de legea veche care prevede un minimum de 5 ani, astfel că legea nouă va retroactiva, însă doar cu privire la acest inculpat pentru care pedepsele nu au fost aplicate sub minimul prevăzut în legea nouă nefiind reținute circumstanțe atenuante, dat fiind faptul că circumstanțele atenuante reținute față de ceilalți inculpați nu se mai regăsesc în noul C. pen. și având în vedere că circumstanțele atenuante nu reprezintă o instituție autonomă.

Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidență în cazul unor instituții diferite de incriminare și sancțiune este impusă de lege, jurisprudența Curții Constituționale:

- instituții autonome definite atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de infracțiuni (art. 10), suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17). Voința legiuitorului este clară și neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte;

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituțiile care funcționează autonom a fost discutată în doctrină și practică încă din anul 1936. V.D. în C. pen. adnotat din 1936 arăta că "aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituțiunile cari funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului". Aceeași idee este regăsită și în C. pen. comentat și adnotat - 1969, T.V., D.P., etc. și este dezvoltată de doctrină - G.A., C.B. în Practica judiciară penală, vol. I, pag. 32 - 41, Constantin Mitrache în Explicații preliminare ale noului C. pen., pag. 76 parag. 1, pag. 77 ).

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).

Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravențională, după caz.

În aplicarea acestui principiu, în raport de Legea nr. 187/2012 care stabilește modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituții autonome este incident în speță cu privire la efectele concursului de infracțiuni.

Referitor la existența concursului de infracțiuni, instanța constă că legea veche este mai favorabilă inculpaților întrucât aplicarea sporului de pedeapsă are caracter facultativ, în timp ce legea nouă are caracter obligatoriu și având în vedere că inculpații au fost condamnați la pedepse situate sub și la minimul prevăzut de lege și prin neaplicarea sporului de pedeapsă, dispozițiile legii noi nu sunt mai favorabile și nu pot retroactiva.

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în conținutul și condițiile prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se va reduce proporțional cu noile limite prevăzute de legea nouă mai favorabilă cu privire la inculpatul C.I.P.

Se va constată că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b), C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile art. 68 C. pen. cu referire la infracțiunea prev. de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Față de cele ce preced va admite recursul declarat de inculpatul C.I.P., împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 10 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa în parte atât Sentința penală nr. 222 din 21 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, cât și decizia recurată numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile privind pe acest inculpat și rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, aplicate inculpatului C.I.P. în pedepsele componente de: - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzute de art. 255 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000; - 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003; - 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată.

Va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prevăzută art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Se vor menține pedepsele aplicate față de inculpatul C.I.P., după cum urmează:

- 2 ani închisoare - în baza art. 255 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită;

- 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior ca și pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani - în baza art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

Va menține pedeapsa accesorie în conținutul prevăzut de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate care nu contravin prezentei decizii.

VII. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații H.M., D.N. și C.B.A., împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 10 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurenții inculpați H.M., D.N. și C.B.A. la plata sumelor de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului inculpatului C.I.P. vor rămâne în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acest inculpat în cuantum de 200 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul declarat de inculpatul C.I.P., împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 10 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte atât Sentința penală nr. 222 din 21 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, cât și decizia recurată numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile privind pe acest inculpat și rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, aplicate inculpatului C.I.P. în pedepsele componente de:

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzute de art. 255 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000;

- 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată.

Schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prevăzută art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Menține pedepsele aplicate față de inculpatul C.I.P., după cum urmează:

- 2 ani închisoare - în baza art. 255 C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită;

- 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior ca și pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani - în baza art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

Menține pedeapsa accesorie în conținutul prevăzut de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate care nu contravin prezentei decizii.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații H.M., D.N. și C.B.A., împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 10 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați H.M., D.N. și C.B.A. la plata sumelor de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. .

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului inculpatului C.I.P. rămân în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acest inculpat în cuantum de 200 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2014.

Procesat de GGC - AM