Bank liquidator's appeal exempt from stamp duty; dismissal for non-timbre unlawful under Law No. 83/1998
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the extraordinary appeal filed by the Public Prosecutor, annulled the appellate decision that had dismissed the initial appeal for lack of proper stamping, and remanded the case to the same tribunal for re-judgment on the merits, effectively prevailing for the bank in liquidation. The dispute concerned a commercial execution procedure based on a promissory note, where the first-instance court found the execution prescribed after one year and rejected claims of absolute nullity of the aval (guarantee), while the appellate court separately annulled the debtor’s appeal for non-payment of judicial fees. The decisive legal basis included Article 201(3) of Law No. 83/1998, which mandates that requests and appeals introduced by a bank liquidator are exempt from stamp duty, rendering the appellate court’s dismissal of the appeal for lack of timbre unlawful, alongside provisions of Law No. 58/1934 regarding the application of commercial bill rules to promissory notes and the rights of avals.
Legislator headnote
AI generatedart. 23 din Legea nr. 58/1998, art. 106 din Legea nr. 58/1934, art. 35 din Legea nr. 58/1934, art. 201 alin. (3) din Legea nr. 83/1998; Bank liquidator's appeal exempt from stamp duty; dismissal for non-timbre unlawful under Law No. 83/1998: Astfel, s-a susținut că, potrivit art. 106 din Legea nr. 58/1934, dispozițiile referitoare la cambie sunt aplicabile și biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din 14 august 2001, SC B.R. SA a formulat opoziție la executarea somației nr. E 196 din 2 august 2001, solicitând ca, în contradictoriu cu SC B.I.R. SA, sucursala Timișoara, SC G.E.N. SRL și SC M.Ș.F. SRL, să constate prescripția executării silite a biletului la ordin emis la data de 27 septembrie 1999, și nulitatea absolută a avalizării făcută de contestatoare.
În motivarea cererii, s-a susținut că, prin încheierea nr. 13.887 din 26 octombrie 1999, Judecătoria Timișoara a dispus învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis de SC M.Ș.F. SRL, la data de 27 septembrie 1999, dar, executarea este prescrisă, întrucât nu a fost efectuată în termen de 1 an.
Cât privește avalizarea biletului la ordin, s-a susținut că este lovit de nulitate absolută, deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 23 din Legea nr. 58/1998.
Prin sentința civilă nr. 15.717 din 24 septembrie 2001, Judecătoria Timișoara a admis în parte contestația la executare, a constatat prescrisă executarea biletului la ordin și a respins, ca neîntemeiate, celelalte cereri.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că executarea biletului la ordin, contra girantului sau a altor debitori de regres, se poate face, conform art. 320 lit. f) din Normele B.N.R. nr. 6/1994, în termen de 1 an de la data scadenței, or, de la 18 octombrie 1999, data scadenței, până la 2 august 2001, data începerii executării, a trecut mai mult de 1 an.
Recursul declarat de SC B.I.R. SA, sucursala Timișoara, prin lichidator SC R.V.A. SA București, a fost anulat, ca netimbrat, prin decizia civilă nr. 258 R din 18 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii.
Astfel, s-a susținut că, potrivit art. 106 din Legea nr. 58/1934, dispozițiile referitoare la cambie sunt aplicabile și biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.
Cum, în speță, SC B.R. SA are calitatea de avalist, fiind un delegat direct, conform art. 35 din Legea nr. 58/1934, avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat, ceea ce-i conferă aceeași poziție cu avalistul, cu toate drepturile și obligațiile acestuia.
Prin urmare, termenul de prescripție a executării silite a biletului la ordin, împotriva emitentului și avalistului său, este de trei ani și curge de la scadență.
O altă critică se referă la încălcarea dispozițiilor art. 201 alin. (3) din Legea nr. 83/1998, privind procedura falimentului băncilor, potrivit cu care, cererile introduse de lichidator sunt scutite la taxe de timbru.
Recursul în anulare este fondat.
Astfel, tribunalul, dispunând anularea recursului declarat de SC B.I.R. SA, sucursala Timișoara, prin lichidator SC R.V.A. SA, a încălcat dispozițiile art. 201 alin. (3) din Legea nr. 83/1998, privind procedura falimentului băncilor, conform cărora cererile introduse de lichidator sunt scutite de taxă de timbru.
Prin urmare, și căile de atac, ce se exercită în astfel de cauze, sunt scutite de plata taxelor de timbru.
Rezultă astfel, că măsura anulării recursului, ca netimbrat, este nelegală, ceea ce atrage admiterea recursului și casarea deciziei, cu trimiterea cauzei aceluiași tribunal, pentru a se pronunța pe fond asupra recursului cu care a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 258 R din 14 decembrie 2001 a Tribunalului Timiș, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie 2003.