Homicide vs. negligent homicide: Qualification limits in admission-of-guilt proceedings under the new Penal Code's more favorable law

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și incidpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 328/A din 13 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92 din 13 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 2049/113/2013 s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina iriralpatului D.V., din infracțiunile concurente de violare de domiciliu [prevăzută de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen.] și tâlhărie [prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. b) și lit. c) C.pen.], ambele cu aplicatei art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.V. la o pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de port nelegal de armă (toporișcă) (faptă din noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013). În baza art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat (faptă din noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013). În temeiul art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse, stabilindu-se că inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 3 luni, respectiv 7 ani și 3 luni închisoare. În baza art. 39 alin. (1) și alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 44 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2350 din 2 decembrie 2011 a Judecătoriei Brăila, și s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa rezultantă de 7 ani și 3 luni închisoare, aplicându-se spre executare inculpatului D.V. o pedeapsă finală de 7 ani și 4 luni închisoare.

Prin aceeași sentință penală s-a mai dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.I., din infracțiunile concurente de violare de domiciliu [prevăzută de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.] și tâlhărie [prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) Iit. b), alin. (21) lit. b) și lit. c) și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.], ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile concurente de furt calificat [prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen.] și omor calificat [prevăzută de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.], ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.I. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat (faptă din noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013). În baza art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 16 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat asupra victimei G.V. (faptă din noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013). În temeiul art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., în referire la art. 65 C. pen. și art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (respectiv, dreptul de a fi ales în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen., combinat cu art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 16 ani închisoare, sporită la 19 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea, pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat ambilor inculpați pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre ei durata reținerii și arestării preventive, cuprinsă între 3 ianuarie 2013 și 13 septembrie 2013,

Conform art. 7 în referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații D.V. și S.I., în vederea introducerii profilului genetic al acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 313 din Legea rrr. 95/2006 și art. 1349 C. civ., a fost obligat inculpatul S.I. la plata sumei de 10.000 RON către partea civilă G.A., cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli ocazionate cu decesul victimei), respectiv la plata sumei de 333,54 RON către Serviciul de Ambulanță Județean Brăila (servicii de asistență medicală de urgență și transport sanitar). Totodată, s-a lut act de faptul că L.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict (o toporișcă având coada din lemn de culoare maro), aflat în custodie la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Brăila.

În fine, în baza art. 189 și urm. C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de câte 2.300 RON, în cuantumul acestora fiind incluse și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, atât la instanța de fond, cât și în faza de urmărire penală, cu privire la care s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Brăila.

Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, înregistrat la Tribunalul Brăila la data de 27 iunie 2013 sub nr. 2049/113/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S.I. [pentru comiterea infracțiunilor concurente de violare de domiciliu și tâlhărie, prevăzute de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., respectiv de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și lit. c) și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.] și D.V. [pentru comiterea infracțiunilor concurente de violare de domiciliu, tâlhărie și port ilegal de armă albă, prevăzute de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen., de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. b) și lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.].

Potrivit actului de inculpare, faptele inculpaților au constat în aceea că, împreună, în noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013, având asupra lor o toporișcă, purtată pe drum de inculpatul D.V. și încredințată ulterior inculpatului S.I., au pătruns în locuința victimei G.V., prin escaladarea porții de acces în curte și spargerea ușii, căutându-l pe concubinul acesteia pentru a-l bate, deoarece anterior le dăduse cu spray lacrimogen în față. lnculpatul S.I. i-a aplicat victimei G.V., care dormea fiind învelită cu o plapumă, mai multe lovituri cu partea ascuțită a toporului și cu corpuri dure, provocându-i ruptura splinei și fracturi costale, leziuni care în maxim 30 de minute au dus la decesul acesteia. La plecare, inculpatul S.I. a sustras o haină de blană tip cojoc, iar inculpatul D.V. a sustras o geacă și o damigeana cu vin. Cojoacele au fost ulterior aruncate, iar vinul l-au consumat împreună cu alte persoane din anturajul lor.

Faptele au fost reținute în sarcina inculpaților în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesele-verbale de cercetare de la fața locului, procesele-verbale de recunoaștere după planșe foto, procesele-verbale de reconstituire, procesele-verbale de ridicare și examinare a toporului, procesul-verbal de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei, procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice, procesul-verbal de examinare a telefonului mobil al inculpatului S.I., procesul-verbal de depistare a inculpaților, raportul medico-legal de necropsie din 1 ianuarie 2013, procesul-verbal de examinare a victimei, declarațiile martorilor I.F., I.I., J.P., P.S.A., I.J.L., L.I., S.F., B.C.D., B.S.C., I.E., N.I., O.L.S., B.S., O.C.A., C.A.M., N.D., O.A., T.V., V.I.M., V.N.F., V.D. și V.R., declarațiile învinuiților L.S. și S.E., declarațiile inculpaților S.I. și D.V., prin care au recunoscut comiterea faptelor.

Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, instanța de fond a constatat ca fiind dovedită vinovăția inculpaților, reținând că, în fapt, inculpații S.I. și D.V. sunt rceidiviști, anterior fiind condamnați în mod repetat, ultimele liberări ale acestora fiind dispuse în cursul anului 2012.

În cursul anului 2012, inculpatei S.I. și învinuita S.E. au inițiat o relație de concubinaj și, ulterior, aceștia s-au și căsătorit, inculpatul locuind la domiciliul învinuitei din municipiul Brăila.

În ziua de 31 decembrie 2013, inculpații au convenit cu martorul I.F. să îl viziteze pentru a petrece de Revelion, locuința martorului aflându-se în unul dintre blocurile de pe Faleza Dunării, în municipiul Brăila.

În jurul orei 22:30, inculpații S.I. și D.V., învinuita S.E. și martora P.S.A. au mers la locuința martorului I.F., unde se mai aflau martorii I.I. și J.P.

La ora 24:00 inculpații, învinuita și martorii sus menționați au coborât în fața blocului, unde se mai aflau și alte persoane, printre care învinuitul L.S., fratele acestuia, L.I. și martora I.J.L.

Între inculpatul S.I. și frații L. a izbucnit un conflict, spontan, iar aceștia din urmă au părăsit zona în fugă.

Pentru a continua, conflictul, inculpatul S.I. a hotărât să îl caute pe învinuitul L.S. la domiciliul său, astfel încât i-a cerut învinuitei S.E. bani pentru taxi și s-a înarmat cu o toporișcă aflată în locuința martorului I.F., toporișca pe care probabil i-a dat-o martora I.I.

În continuare, ambii inculpați s-au deplasat în Piața T., s-au urcat în taxiul condus de martorul B.S.C. și s-au deplasat în zona intersecției șoselelor B. și C., pe strada C.C.

Inculpatul S.I. știa aproximativ unde locuiește învinuitul L.S. și, după ce au intrat pe stradă, i-a cerut taximetristalui să oprească în apropierea unui grup de copii, respectiv martorii O.L.S., B.S., O.C.A. și C.A.M.

Inculpatul S.I. i-a întrebat pe martori unde locuiește învinuitul și a fost condus de O.C.A., și C.A.M. până în fața porții.

În prezența celor doi copii, inculpatul D.V. i-a dat toporișca lui S.I., iar apoi ambii inculpați au pătruns în curtea, imobilului, prin escaladarea porții de acces.

După ce au ajuns în curtea imobilului, inculpații au pătruns prin efracție (spargerea ușilor) într-o magazie, apoi în spațiul de locuit.

În camera amenajată ca dormitor se afla victima G.V. (concubina învinuitului L.S.), care dormea, fiind învelită cu o plapumă, astfel încât nu putea fi observată.

În una dintre zilele anterioare victima a fost lovită de alte persoane în zona capului, fiind necesară o intervenție medicală pentru sutura unei plăgi a scalpului. Din acest motiv, pentru a nu fi din nou agresată, victima a rămas în locuință, iar ia plecare învinuitul a încuiat ușa de acces și poarta.

Inculpații au crezut că învinuitul L.S. se ascundea sub acea plapumă, astfel încât au început să aplice victimei mai multe lovituri.

Inculpatul S.I. a lovit victima cu pumnii peste plapumă, de 4 ori, loviturile fiind orientate către zona toracică și abdominală.

După aplicarea loviturilor, inculpații au dezvelit victima, au constatat că nu este persoana căutată, iar inculpatul S.I. i-a mai aplicat câteva lovituri cu toporișca (cu coada ori cu partea metalică neascuțită) în zona șoldului stâng, creându-i leziuni cu marginile rectilinii și cu unghiuri drepte.

În continuare, inculpații au întrebat victima unde se află învinuitul L.S., l-au căutat pe acesta prin casă și curte, iar în același timp și-au însușit un cojoc bărbătesc de culoare închisă (negru sau bleumarin), o geacă de blugi și o damigeană de 5 litri din sticlă, cu dop, plină cu vin roșu. Geaca și damigeana au fost însușite de inculpatul D.V., iar cojocul de inculpatul S.I.

Loviturile aplicate victimei de inculpatul S.I. au avut o intensitate atât de mare încât au creat fracturi costale (coastele 7, 10 și 11 pe partea stângă), dar și o ruptură capsuloparenchimatoasă a splinei, care a condus la hemoragie internă masivă și, după maxim 30 minute, la decesul victimei G.V.

În intervalul de timp în care a supraviețuit agresiunii, victima și-a pierdut controlul asupra funcțiilor de bază, manifestând incontinență, așa cum rezultă din examinarea obiectelor de îmbrăcăminte găsite la local faptei.

În consecință, a reținut prima instanță că actele de agresiune comise de inculpatul S.I. asupra victimei i-au creat acesteia leziuni, care au condus la starea de agonie și lipsă de control asupra propriilor funcții fiziologice elementare, iar apoi la decesul foarte apropiat în timp, stare care poate fi caracterizată ca neputință a victimei de a se apăra.

În timpul agresiunii victima a strigat „Mă omoară!”, fiind auzită de martora I.E.

După săvârșirea faptelor inculpații au părăsit curtea tot prin escaladare, fiind observați de martora N.I. cu care au purtat și un scurt dialog.

În jurul orei 1:00, inculpații s-au întors la locuința martorului I.F., unde între timp au mai venit și martorii S.F. și B.C.D.

Toți martorii prezenți la petrecere au observat bunurile sustrase asupra inculpaților. Inculpații au relatat martorilor că au pătruns în locuința învinuitului pe care nu l-au găsit acasă și că au bătut o femeie. La scurt timp după aceea inculpații, învinuita S.E. și martorii P.S.A., S.F. și B.C.D. au plecat către locuința învinuitei, unde a rămas inculpatul D.V. Inculpatul S.I., învinuita S.E. și martorii S.F. și B.C.D. au mers la altă petrecere de Revelion, în locuința martorilor N.D. și O.A.

În cursul zilei de 1 ianuarie 2013, organele de poliție au fost sesizate cu privire la agresiunea comisă asupra victimei, fiind chemate la audieri persoanele care au participat la petrecerea din locuința martorului I.F. Din amploarea investigațiilor, inculpații au dedus că era vorba despre urmări grave ale agresiunii, astfel încât, cu mijlocirea învinuitei S.E., s-au cazat în imobilul situat în Brăila, imobil în care mai locuia un nepot al învinuitei, respectiv martorul T.A.C.

Pentru localizarea inculpaților, prin ordonanțele din 2 ianuarie 2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila a fost autorizată provizoriu interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice efectuate de inculpați, aceștia fiind astfel depistați la data de 3 ianuarie 2013. Prin încheierea de ședință din 4 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 67/113/2013 al Tribunalului Brăila, ordonanțele de autorizare provizorie a interceptării, înregistrării și localizării convorbirilor au fost confirmate.

În intervalul de timp în care a stat ascuns, inculpatul S.I. a purtat convorbiri telefonice cu mai multe persoane, printre care și învinuita S.E., căreia i-a dat indicații precise despre modul în care ar trebui să procedeze pentru a înlătura bunurile provenind din comiterea faptelor descrise anterior.

De asemenea, din conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul S.I. rezultă că acesta cunoștea stadiul cercetărilor efectuate în cauză, dar și urmarea faptelor săvârșite, respectiv decesul victimei pe care îl regreta („Îmi pare rău că nu am executat un dușman de al meu”).

Învinuita S.E. a asigurat cazarea inculpaților la locuința nepotului său, l-a instigat pe fiul său ca la întrebările lucrătorilor de poliție să susțină că inculpații se află la M., iar nu la Brăila, cum era real, pentru a nu fi depistați, i-a informat permanent în legătură cu situația anchetei, martorii audiați și declarațiile lor, i-a aprovizionat cu țigări, obiecte de îmbrăcăminte și alimente.

De asemenea, din conținutul convorbirilor rezultă că la locuința învinuitei S.E. au rămas obiectele de îmbrăcăminte sustrase din locuința victimei, respectiv un cojoc și o geacă, precum și damigeana cu vin, iar la indicațiile inculpatului S.I. martora a distrus aceste mijloace materiale de probă.

Pentru săvârșirea, acestor fapte, la data de 1 iunie 2013 cercetările au fost extinse cu privire la învinuita S.E. pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

Întrucât cercetările cu privire la aceasta învinuită nu au fost terminate, iar inculpații erau arestați preventiv din luna ianuarie 2013, cu privire la aceasta s-a dispus disjungerea cauzei.

A arătat prima instanță că, din declarațiile inculpatului D.V. a rezultat că în timp ce se afla în locuința victimei, l-a văzut pe inculpatul S.I. în timp ce întreținea un act sexual oral cu aceasta.

La examinarea criminalistică a obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei au fost găsite pete care au altă nuanță față de materialul, bluzei, culoare albicioasă și culoare galben albicioasă. Pentru a se stabili natura și proveniența acestor pete, a fost dispusă efectuarea unei expertize vizând stabilirea profilului ADN al petelor, comparativ cu profilele ADN ale inculpaților. Expertiza a fost efectuată, însă raportul de expertiză nu a fost înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, astfel încât cauza a fost disjunsă și cu privire la săvârșirea de către inculpații S.I. și D.V. a infracțiunii de viol.

Întrucât după începerea urmăririi penale împotriva învinuitului L.S. au fost stabilite împrejurările reale în care a survenit decesul victimei și ai fost identificați inculpații care au descris agresiunea, s-a reținut că acest învinuit nu a participat în nici un mod la agresiunea comisă asupra concubinei sale.

Din declarațiile inculpatului D.V., coroborate cu declarațiile martorilor O.L.S., B.S., O.C.A. și C.A.M., a rezultat că pe timpul, deplasărilor până la locuința victimei și retur toporișca s-a aflat în posesia acestui inculpat, care i-a dat-o lui S.I. atunci când escalada poarta.

În consecință, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului S.I. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.

Instanța de fond a reținut că inculpații au recunoscut comiterea faptelor, atât în faza de urmărire penală, cât și în instanță, solicitând personal aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., aceștia fiind de acord ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc.

A arătat prima instanță că, potrivit art. 3201 C. proc. pen., instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Analizând probele aflate la dosar, susținerile părților, atât personal, cât și prin apărătorii desemnați din oficiu, cu privire la schimbarea încadrărilor juridice a faptelor comise de către cei doi inculpați, instanța de fond a constatat că aceștia se fac vinovați de comiterea următoarelor infracțiuni:

A. Pentru inculpatul D.V., fapta acestuia de a purta în noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013, în locuri publice, o toporișcă cu lungimea de 55,5 cm și lungimea lamei de 9 cm, pe care intenționa să o folosească și pe care a încredințat-o spre folosire celuilalt inculpat, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de port ilegal de armă albă, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, astfel cum aceasta a fost modificată la la data de 31 mai 2013, cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a pătrunde în noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013, în locuința victimei G.V., în vârstă de 48 ani, care dormea acoperită cu o plapumă, având o alcoolemie în sânge de 2 gr/l, suferind de ciroză hepatică, prin escaladarea porții de acces în curte și prin spargerea ușii, împreună cu celălalt inculpat, și profitând de neputința victimei de a se apăra, de a sustrage un cojoc și o damigeana de 5 litri vin, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de către inculpatul D.V., din două infracțiuni concurente de violare de domiciliu [prevăzută de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen.] și tâlhărie [prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen.], într-o singură infracțiune complexă de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen.

A arătat prima instanța că, efracția ușilor presupune o violență, care în mod firesc produce o oarecare degradare a acestora. O asemenea activitate, inclusiv rezultatul produs, este absorbită de infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 209 lit. g) C. pen., constituind tocmai elementul de agravare cerut de lege, așa încât nu poate fi sancționată ca o infracțiune distinctă, respectiv violare de domiciliu, în concurs cu infracțiunea de furt calificat. În acest sens, instanța de fond a făcut trimitere la mai multe decizii pronunțare de fostul Tribunal Suprem, secția penală (decizia penală nr. 2086/1971, decizia penală nr. 1105/1971, decizia penală nr. 2394/1970).

Întrucât cele două infracțiuni comise de către inculpatul D.V. sunt concurente, au fost reținute și dispozițiile art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen.

B. În privința inculpatului S.I., instanța de fond a reținut că fapta acestuia de a pătrunde în locuința victimei G.V., care dormea, aflată fiind în stare avansată de ebrietate și suferindă de ciroză hepatică, și de a-i aplica lovituri cu partea ascuțită a toporului și cu corpuri dure, provocânciu-i fracturi costale și raperea splinei, leziuni care au condus la decesul acesteia în circa 30 minute, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută ce art. 174 alin. (1) C. pen.-art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A apreciat prima instanță că, prin aplicarea de lovituri repetate și intense cu toporul și pumnii în zona toraco-abdominală, la o persoană cu ciroza hepatică, și căreia i-a cauzat hemoragie internă și ruperea splinei, se demonstrează că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului, moartea victimei, pe care, deși nu l-a urmărit, în orice caz l-a acceptat în mod conștient, ceea ce exclude caracterizarea faptei ca infracțiune de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte și impune concluzia că activitatea acestuia constituie infracțiune de omor calificat. Există această infracțiune și în situația în care loviturile vizează o altă persoană decât victima, deoarece inculpatul a urmărit și aplicarea loviturii cu toporul și pumnii într-o zonă vitală, iar din convorbile telefonice a rezultat că acesta s-a exprimat astfel: „Îmi pare rău că nu am executat un dușman de-al meu!”.

În art. 175 lit. d) C. pen. se incriminează omorul calificat datorită stării de neputință a victimei de a se apăra, determinată de cauze fizice sau psihice. O persoană aflată în stare de somn este în neputință de a se apăra împotriva agresiunii, atacul executându-se în momentul în care cel, atacat, neputându-l percepe, nu poate lua hotărârea de a se apăra, impusă de instinctul de conservare, demonstrează că starea de somn realizează circumstanța agravantă înscrisă în art. 175 lit. d) C. pen. (decizia fostului Tribunal Suprem, secția penală nr. 280/1974).

Prin art. 174 C. pen., care incriminează infracțiunea de omor, nu sunt indicate modalitățile de săvârșire a activității de ucidere, esențial fiind ca între acțiune și rezultat să existe raport de cauzalitate.

Pe de altă parte, sub aspectul laturii subiective, omorul se caracterizează prin intenția directă sau indirectă, aceasta din urmă implicând pe lângă prevedere, o atitudine de indiferență față de rezultat și acceptarea posibilității producerii lui. Or, tocmai intenția de a ucide sub forma intenției directe sau indirecte, dedusă, între altele, din folosirea de mijloace apte de a suprima viața victimei (în speță o toporișcă), de zona vitală (cap, corp), intensitatea loviturilor aplicate, este aceea care deosebește infracțiunea de ormor de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, în cazul celei dintâi rezultatul letal a fost prevăzut, iar inculpatul, cu toate că nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat în mod conștient, pe când în cazul celei de a doua moartea victimei s-a produs din culpă, făptuitorul neprevăzând acest rezultat. În speța de față, inculpatul, lovind victima cu toporișca, cu pumnii în cap și pe corp și nedându-i niciun ajutor, a acceptat moartea acesteia.

A apreciat prima instanță că, în consecință, apărarea inculpatului S.I. privind conținutul infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte nu este fondată și că acesta se face vinovat de comiterea unei infracțiuni de omor calificat, dar și de omiterea unei infracțiuni de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că a pătruns fără drept în locuința victimei G.V., prin escaladarea porții de acces și spargerea ușilor, împreună cu celălalt inculpat, iar la plecare, profitând de neputința victimei de a se apăra, a sustras un cojoc de damă.

A mai constatat prima instanță că inculpatul S.I. a depus la dosarul cauzei, la data de 10 septembrie 2013, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. pen., față de ambii inculpați, pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., deoarece examenul ADN a constatat că profilele genetice ale inculpaților nu corespund cu cele din litigiu.

Pentru aceste considerente, cu aceeași motivare în ceea ce privește reținerea infracțiunii de furt calificat ca și în cazul inculpatului D.V., în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de către inculpatul S.I., din două infracțiuni concurente de violare de domiciliu [prevăzută de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen.] și tâlhărie [prevăzută de art. 211 alin. (1). alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. b) și lit. c) și alin. (3) teza a II-a C. pen.], ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile concurente de furt calificat [prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen.] și omor calificat [prevăzută de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.], ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., care prevăd că Ia stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În contextul elementelor de individualizare expuse, prima instanță a constatat că, prin activitatea infracțională desfășurată, inculpații au adus atingere valorilor sociale contra patrimoniului persoanei, au încălcat normele de conviețuire socială, ordinea și liniștea publică, iar inculpatul S.I. și contra persoanei, respectiv a vieții, integrității corporale și sănătății acesteia.

Referitor la inculpatul D.V., a observat instanța de fond că din fișa de cazier a acestuia rezultă că, din minorat și până în prezent, acesta a fost internat și condamnat de 11 ori pentru infracțiunea de furt calificat, beneficiind de liberări condiționate. Ultima liberare condiționată i-a fost acordată din pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2350 din 2 decembrie 2012 a Judecătoriei Brăila, la data de 19 decembrie 2012, cu un rest rămas neexecutat de 44 zile închisoare, conform relațiilor primite de la Penitenciarul G. În raport cu această condamnare, inculpatul este recidivist, în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., iar față de o pedeapsă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2310 din 6 octombrie 2006 a Judecătoriei Brăila, este recidivist în condițiile art. 37 lit. b) C. pen.

În consecință, după contopirea pedepsei rezultate conform art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen., ținând cont de pericolul concret al faptelor comise, perseverența infracțională a inculpatului D.V., începând cu prima sentință penală din anul 1991, instanța de fond a apreciat că reeducarea acestuia se poate realiza prin privare de libertate, respectiv prin aplicarea unei pedepse care să-și atingă scopul educativ și preventiv, și cu aplicarea art. 3201 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (7) C. pen, în sensul reducerii cu ⅓ a limitelor de pedeapsă (pentm furt calificat limitele de pedeapsă se reduc de la 3-15 ani la 2-10 ani; pentru port ilegal de armă albă limitele de pedeapsă se reduc de la 3 luni-2 ani la 2 luni-1 an și 4 luni).

În baza art. 39 alin. (1) și alin. (2) C. pen., prima instanță a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 44 zile închisoare, rămas neexecutat de pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 2350 din 2 decembrie 2011 a Judecătoriei Brăila și contopirea acestuia cu peaeapsa rezultantă aplicată pentru concursul infracțional dedus judecății în prezenta cauză, adăugând un spor la pedeapsa cea mai grea, având în vedere că inculpatul nu a înțeles beneficiul liberării condiționate, nu s-a încadrat în muncă, iar la cca. 12 zile de la liberarea sa condiționată a comis același gen de infracțiuni.

Cu privire la inculpatul S.I., a observat instanța de fond că din fișa de cazier a acestuia, aflată la dosarul de urmărire penala, rezultă că, începând cu anul 1989, acesta a fost condamnat de 14 ori și a mai avut patru cereri ulterioare de contopire a pedepselor. Majoritatea condamnărilor privesc comiterea infracțiunilor de furt calificai, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinei și liniștii publice și ultraj cu violență, pentru care a fost condamnat în baza sentinței penale nr. 617 din 5 decembrie 2006 a Judecătoriei Făurei, definitivă prin neapelare. A fost arestat la 8 iulie 2011 și eliberat condiționat la 10 aprilie 2012. Față de această pedeapsă, inculpatului îi sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C. pen., referitoare la recidiva postexecutorie.

La dozarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere numărul mare de condamnări date până în prezent inculpatului, cât și faptul că și în afara granițelor țării a fost condamnat la pedepse mari pentru comiterea de fapte penale, că, astfel cum a și declarat în cauza de față, acesta este o fire violentă, mai ales atunci când consumă băuturi alcoolice, și nu are loc de muncă. La dozarea pedepsei au mai fost avute în vedere și dispozițiile art. 3201 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (7) C. proc. pen., reducându-se limitele de pedeapsa cu ⅓ (pentru furt calificat, de la 3-15 ani închisoare la 2-10 ani închisoare; pentru omor calificat de la 15-25 ani închisoare și interzicerea unor drepturi la 10 ani-16 ani și 8 luni și interzicerea unor drepturi.

A apreciat instanța de fond că se impune a se aplica inculpatului S.I. câte o pedeapsă orientată către maximul prevăzut de lege, iar pentru infracțiunea de omor calificat și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioada, determinată de timp, iar potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale, cu adăugarea unui spor corespunzător la pedeapsa cea mai grea, stabilindu-se totodată ca pedeapsa complementară să fie executată alături de pedeapsa principală.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., având în vedere natura și gravitatea faptelor comise, ansamblul circumstanțelor personale privind pe aceștia, care duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, aceeași motivare fiind valabilă și cu privire la aplicarea pedepsei complementare pentru inculpatul S.I.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre ei durata rețineai și arestării preventive (3 ianuarie 2013-13 septembrie 2013).

În baza art. 7 în referire la art. 4 alin. (1) Iit. b) din Legea nr. 676/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la incvdpații D.V. și S.I., în vederea introducerii profilelor genetice ale acestora în Sistemul Național de Date Genetice Juridice.

Referitor la latura civilă a cauzei, a constatat prima instanță că inculpatul S.I. a fost de acord cu cererile formulate de către părțile civile Serviciul de Ambulanță Județean Brăila și G.A., motiv pentru care în temeiul art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 313 Legea nr. 95/2006 și art. 1349 C. civ., s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 333,54 RON, reprezentând servicii de asistență medicală de urgență și transport sanitar, către Serviciul de Ambulanță Județean Brăila și la plata sumei de 10.000 RON către partea civilă G.A., mama victimei, cu titlu de despăgubiri civile, respectiv cheltuieli ocazionate cu decesul victimei.

Pe de altă parte, s-a luat act totodată de faptul că L.S., fostul concubin al victimei, de meserie gropar, nu s-a constituit parte civilă în cauză. Așa cum a rezultat din cercetări, vinul a fost consumat de inculpați și alte persoane, iar hainele au fost distruse (arse), neprofitând în niciun mod inculpaților. Aceștia au sustras bunurile, deși erau îmbrăcați cu haine adecvate sezonului de iarnă, numai pentru faptul că persistau în comiterea acestui gen de infracțiuni încă din minorat. Pentru aceste considerente, a arătat prima instanță că nu se poate stabili nici valoarea lor, cu atât mai mult cu cât există premisa că ar fi bunuri primite de pomană de gropar și victimă, care se prostitua pe zona de centură a municipiului Brăila.

În fine, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict (toporișca) aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brăila. Celelalte două obiecte menționate de către parchet, respectiv un telefon mobil „N.”, acumulator telefon și cartela SIM și copiile discurilor conținând înregistrările convorbirilor telefonice au rămas atașate la dosarul de urmărire penală, constituind probe, astfel încât instanța a apreciat că nu se poate dispune confiscarea acestora.

Împotriva sentinței penale nr. 92 din 13 septembrie 2013 a Tribunalului Brăila, în termen legal, au declarat apel inculpații S.I. și D.V.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul S.I. a arătat că în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, săvârșită însă în concurs cu infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar nu cu infracțiunea de omor calificat. Pentru existența infracțiunii de omor calificat trebuie ca inculpatul să fi urmărit să suprime viața victimei ori să accepte că loviturile aplicate sunt de natură să producă acest, efect.

S-a mai arătat în motivarea apelului declarat că sentința penală pronunțată de Tribunalul Brăila nu se bazează pe probatoriul administrat în cauză și nici pe conținutul rechizitoriului. Deși inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor de la urmărire penală, fără a mai administra alte probe decât declarațiile inculpaților judecătorul fondului a ajuns la concluzia că loviturile au fost aplicate victimei de către inculpatul S.I. cu tăișul toporului. De asemenea, s-a arătat că instanța de fond s-a aflat în eroare și nici nu a dat eficiență probatoriului administrat, și pe cale de consecință nici rechizitoriului, atunci când a reținut că loviturile au fost repetate, intense și aplicate cu toporul, inclusiv în zona capului. Or, din concluziile raportului de necropsie se arată că loviturile din zona capului erau anterioare datei când a fost săvârșită fapta și nu au legătură cu decesul.

S-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond, schimbarea încadrării juridice în sensul celor rnai sus arătate, cu consecința reducerii către minimul special a pedepselor aplicate, având în vedere și faptul că inculpatul este căsătorit, are un copil și este caracterizat ca fiind un element pozitiv în mediul în care a trăit.

Inculpatul D.V. a solicitat instanței de apel admiterea apelului declarat și reducerea pedepselor aplicate, având în vedere participarea redusă a acestuia la săvârșirea infracțiunii, precum și valoarea modică a celor două bunuri sustrase, respectiv o damigeana de vin și o geacă.

Prin decizia penală nr. 328/A din 13 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori au fost admise apelurile declarate de inculpații S.I. și D.V.

A fost desființată în parte sentința penală nr. 92 din 15 septembrie 2013 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:

A fost înlăturat din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile privind condamnarea inculpatului S.I.

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.I. din două infracțiuni concurente, de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. b) și lit. c) și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în două infracțiuni concurente, de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și furt calificat, prevăzută de art. 203 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 Iit. b) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 65 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (faptă din 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013).

În baza art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013).

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen., raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând cu inculpatul S.I., să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului D.V. și a înlăturat sporurile de pedeapsă de 3 luni închisoare, respectiv o lună închisoare.

A redus, de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului D.V. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul D.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., a dispus revocarea liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 44 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința pedală nr. 2350 din 2 decembrie 2011 a Judecătoriei Brăila.

În baza art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 3 luni închisoare cu restul de pedeapsă, de 44 zile închisoare, urmând ca inculpatul D.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 3 luni închisoare, sporită la 4 ani și 4 luni închisoare.

A modificat dispoziția privind aplicarea art. 7 în referire la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, în sensul că dispune prelevarea de probe biologice numai de la inculpatul S.I.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A menținut starea de arest a inculpaților S.I. și D.V. și deduce din pedepsele aplicate fiecăruia dintre ei durata reținerii și arestării preventive, de la 3 ianuarie 2013 la zi, respectiv 13 decembrie 2013.

A dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Galați, a sumei totale de 275 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în apel (avocat B.A., 200 RON; avocat B.R. 75 RON).

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Instanța de apel a considerat că apelurile declarate de inculpații S.I. și D.V. sunt fondate, pentru următoarele considerente:

1. Verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că hotărârea instanței de fond este nelegală cu privire la modalitatea, de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., referitoare la procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, în cazul inculpatului S.I.

Admițând cererea inculpatului de aplicare în cauză a dispozițiilor legale menționate și neprocedând la efectuarea cercetării judecătorești, conform dispozițiilor art. 321 și urm. C. proc. pen., instanța de fond ar fi trebuit să dispună condamnarea inculpatului pentru activitatea infracțională dedusă judecății, astfel cum aceasta a fost reținută prin actul de inculpare.

Or, din considerentele sentinței penale apelate rezultă că, deși nu a procedat decât la audierea celor doi inculpați, prima instanță, a reținut o situație de fapt diferită de cea stabilită prin rechizitoriu.

Astfel, ca și situație de fapt în privința inculpatului S.I., procurorul a reținut prin actul de inculpare că, după ce a intrat prin escaladare și efracție în camera în care dormea victima G.V., acoperită cu o plapumă, acesta a lovit victima cu pumnii peste plapumă, de patru ori, loviturile fiind orientate către zona toracică și abdominală. După aplicarea loviturilor, inculpații au dezvelit victima, au constatat că nu este persoana căutată, iar inculpatul S.I. i-a mai aplicat câteva lovituri cu toporișca (cu coada ori cu partea metalică neascuțită) în zona șoldului stâng, creându-i leziuni cu marginile rectilinii și cu unghiuri drepte.

S-a apreciat de către procuror că, în drept, faptele inculpatului S.I. care, în noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013, împreună cu altă persoană, a pătruns fără drept în locuința victimei G.V., căreia i-a aplicat lovituri cu partea neascuțită a toporului și cu corpuri dure, provocându-i ruptură a splinei și fracturi costale, leziuni care au condus la instalarea stării de neputință a victimei de a se apăra, iar în maxim 30 de minute la decesul acesteia, după care a sustras din acea locuință o haină de blană tip cojoc, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. b) și lit. c) și alin. (3) teza a II-a C. pen.

Pe de altă parte, a considerat procurorul că fapta inculpatului S.I. care, în aceeași noapte, împreună cu inculpatul D.V., a pătruns în locuința victimei G.V. prin escaladarea porții de acces în curte și prin spargerea ușii, cei doi inculpați având asupra lor o toporișcă cu lungimea cozii de 55,5 cm și lungimea lamei de 9 cm, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen.

Prin sentința penală apelată, judecătorul fondului a reținut că fapta inculpatului. S.I. de a pătrunde în locuința victimei și de a-i aplica lovituri cu partea ascuțită a toporului și cu corpuri dure, la o persoană aflată în stare avansată de ebrietate, care dormea, fiind suferindă de ciroză hepatică și căreia i-a provocat fracturi costale și ruperea splinei, ducând la decesul acesteia în circa 30 minute, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.-art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A apreciat prima instanță că, prin aplicarea de lovituri repetate și intense cu toporul și pumnii în zona toraco-abdominală, la o persoană cu ciroza hepatică, și căreia i-a cauzat hemoragie internă și ruperea splinei, se demonstrează că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului, moartea victimei, pe care, deși nu l-a urmărit, în orice caz l-a acceptat în mod conștient, ceea ce exclude caracterizarea faptei ca infracțiune de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte și impune concluzia că activitatea acestuia constituie infracțiune de omor calificat.

Totodată, a apreciat instanța de fond că inculpatul S.I. se face vinovat și de comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că a pătruns fără drept în locuința victimei G.V., prin escaladarea porții de acces și spargerea ușilor, împreună cu celălalt inculpat iar la plecare, profitând de neputința victimei de a se apăra, a sustras un cojoc de damă.

Din simpla parcurgere a expozitivului rechizitoriului, comparativ cu lecturarea considerentelor sentinței penale apelate, rezultă cu evidență diferențele dintre acestea în ceea ce privește situațiile de fapt reținute.

Ca urmare, în condițiile în care judecata s-a desfășurat după procedura simplificată, iar din probele administrate în cursul urmăririi penale rezulta că inculpatul S.I. a lovit victima cu pumnii peste plapumă, de patru ori, loviturile fiind orientate către zona toracică și abdominală, iar după ce victima a fost dezvelită, același inculpat i-a mai aplicat câteva lovituri cu toporișca (cu coada ori cu partea metalică neascuțită) în zona șoldului stâng, creându-i leziuni cu marginile rectilinii și cu unghiuri drepte, instanța de fond, admițând cererea formulată de inculpat, de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nu era în drept să rețină o situație de fapt diferită de aceea din rechizitoriu, în absența unei cercetări judecătorești ordinare, efectuate potrivit dispozițiilor art. 321 și urm. C. proc. pen.

În condițiile în care ar fi avut dubii cu privire la situația de fapt reținută în rechizitoriu, prima instanță ar fi trebuit să respingă cererea inculpatului S.I. de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., referitoare la procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției și să procedeze la judecarea cauzei potrivit procedurii comune.

Or, în apelul inculpatului S.I., în lipsa apelului procurorului, Curtea nu poate proceda la înlăturarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., întrucât astfel s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac.

În opinia Curții, astfel cum a fost reținută în actul de inculpare, activitatea infracțională a inculpatului S.I., constând în lovirea victimei cu pumnii peste plapumă, de patru ori, loviturile fiind orientate către zona toracică și abdominală, urmate de aplicarea de lovituri cu toporișca (cu coada ori cu partea metalică neascuțită) în zona șoldului stâng, cauzând astfel leziuni cu marginile rectilinii și cu unghiuri drepte, după ce victima a fost dezvelită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. În cursul urmăririi penale, în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte că inculpatul S.I. ar fi lovit-o pe victima G.V. în zone vitale cu toporișca, pentru a putea trage concluzia că acesta ar fi acționat cu intenția, chiar și indirectă, de a suprima viața victimei.

Până la momentul la care victima a fost dezvelită, inculpații au crezut că sub plapumă se afla numitul L.S., despre care cunoșteau faptul că este o persoană sănătoasă, întrucât îl văzuseră cu puțin timp înainte, astfel încât nu se poate trage concluzia că inculpatul S.I., aplicând mai multe lovituri cu pumnul prin plapumă, ar fi avut reprezentarea faptului că respectivele lovituri ar fi fost apte să conducă la decesul persoanei aflate sub plapumă. În raport de aceste împrejurări, concluzia certă pe care o poate trage instanța este aceea că inculpatul S.I. a acționat cu praeterintenție, formă de vinovăție specifică infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen. Contrar celor susținute de instanța de fond și de către procuror, Curtea observă că loviturile cu privire Ia care s-a putut stabili cu certitudine că au fost aplicate de inculpat cu coada ori cu partea metalică neascuțită a toporișcăi nu au vizat zone vitale și, prin urmare, nu au avut relevanță în producerea urmării socialmente periculoase.

În consecință, Curtea va reforma sentința penală apelată potrivit considerentelor mai sus expuse.

În ceea ce privește pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului S.I. pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte ce va fi reținută în sarcina acestuia, față de modalitatea în care a acționat acesta (a pătruns pe timp de noapte, prin escaladare și efracție, în locuința victimei, împreună cu o altă persoană și având asupra sa o toporișcă, cu scopul de a-l bate pe numitul L.S., cu care avusese cu puțin timp înainte un conflict), dar și de urmarea gravă produsă, constând în moartea victimei G.V., ținând seama și de împrejurările care circumstanțiază persoana inculpatului (acesta figurând în evidențe până în prezent cu nu mai puțin de 14 condamnări pentru diferite intracțiuni, dintre care unele săvârșite cu violențe, și fiind o persoană violentă, astfel cum el însuși s-a caracterizat), Curtea o va orienta înspre maximul special prevăzut de lege, maxim ce va fi determinat ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. (1) C. proc. pen.

Mai mult, Curtea apreciază că, raportat la natura și gravitatea infracțiunii comise, la modalitatea în care a acționat, dar și la circumstanțele personale, astfel cum acestea au fost mai sus relevate, se impune aplicarea față de inculpatul S.I., în baza art. 65 alin. (1) C. pen., și a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, deși dispozițiile art. 183 C. pen. nu prevăd în mod obligatoriu aceasta.

2. Pe de altă parte, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a observat faptul că între activitatea violentă a celor doi inculpați și sustragerea de către aceștia a mai multor bunuri din locuința victimei G.V. nu a fost realizată legătura specifică pentru existența infracțiunii complexe de tâlhărie. Inculpații s-au deplasat la domiciliul numitului L.S. pentru a-l agresa pe acesta, iar nu pentru a sustrage bunuri, această din urmă rezoluție infracțională survenind după exercitarea violențelor asupra victimei și fără vreo legătură cu acestea, Astfel fiind, în mod corect instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății în sarcina inculpaților, în sensul reținerii infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen.

3. Curtea consideră că pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate inculpaților S.I. și D.V. de instanța de fond pentru infracțiunea de furt calificat sunt nejustificat de mari, acestea nereflectând gravitatea concretă a acestei infracțiuni din perspectiva rezultatului socialmente periculos produs, inculpații sustrăgând bunuri, de o valoare modică.

Totuși, având în vedere și de această dată modalitatea în care s-a acționat de către inculpați, astfel, cum a fost mai sus relevată, dar și împrejurarea că ambii inculpați sunt recidiviști, săvârșind anterior numeroase infracțiuni de același gen, nu poate fi primită cererea acestora, de a li se aplica pedepse orientate înspre minimul special prevăzut de lege.

Curtea apreciază că aplicarea față de fiecare dintre inculpați a unor pedepse de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat este de natură a sancționa în mod corespunzător atât gravitatea concretă a acestei infracțiuni, cât și periculozitatea inculpaților.

4. Sub un alt aspect, Curtea observă că, procedându-se la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului D.V., din două infracțiuni concurente de violare de domiciliu și tâlhărie, într-o singură infracțiune de furt calificat, față de acesta nu mai sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, întrucât infracțiunea de furt calificat nu este menționată printre infracțiunile enumerate în anexa nr. 1 la această lege, pentru care pot fi prelevate probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

5. Deși nelegală, opțiunea instanței de fond de a nu dispune confiscarea de la inculpați a contravalorii bunurilor susuase și pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă nu mai poate fi cenzurată în apelurile inculpaților, întrucât s-ar aduce atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac. Totuși, Curtea observă că în speță erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune confiscarea de la inculpați a sumelor respective, întrucât bunurile sustrase au fost dobândite de aceștia în urma comiterii unei infracțiuni, în sensul art. 118 alin. (1) lit. e) și alin. (4) C. pen. Faptul că inculpații au ales să distrugă hainele sustrase în scopul de a șterge urmele infracțiunilor comise (aspect, de altfel, nedovedit) nu are nicio relevanță cu privire la dispoziția de confiscare a contravalorii acestora, legea neprevăzând ca și condiție pentru a se dispune confiscarea împrejurarea că de bunurile dobândite trebuie să profite inculpații, astfel cum se cere, de exemplu, în cazul infracțiunii de tăinuire. Pe de altă parte, în speță nu exista o imposibilitate de stabilire a contravalorii bunurilor sustrase (faptul distrugerii sau consumării acestora neîmpiedicând organele judiciare să procedeze la o estimare a acestei contravalori pe baza altor elemente probatorii), după cum nu avea relevanță modalitatea în care bunurile sustrase fuseseră dobândite de partea vătămată.

Împotriva deciziei penale nr. 328/A din 13 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul S.I.

Ministerului Public a criticat decizia conform cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, deoarece în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) C. pen. anterior și art. 208, art. 209 lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen. antetior.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, recursul Ministerului Public arată că legea nouă este mai favorabilă, și solicită condamnarea pentru art. 183 și art. 228 alin. (1) cu referire la art. 229 alin. (1) lit. b) și lit. c) C. pen. Solicită a fi reținut și art. 77 lit. e), pe lângă art. 229 lit. b) și lit. d), iar în ceea ce privește art. 229 alin. (2) lit. b) consideră că ar putea fi reținută circumstanța agravantă și alături de această încadrare juridică.

S.I. solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunile pentru care a fost inculpatul trimis în judecată prin rechizitoriu în cele două infracțiuni reglementate în prezent de C. pen., respectiv lovituri cauzatoare de moarte și furt calificat. Recurentul inculpat a menționat că legea penală mai favorabilă este noul C. pen., și solicită schimbarea încadrării juridice din art. 183 cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 208-art. 209 lit. a), lit. d), lit. g) cu aplicarea art. 37 C. pen. anterior în art. 19 și art. 228-art. 229 C. pen. în ceea ce privește art. 229 C. pen. susține că nu se poate reține alin. (2) lit. b) C. pen. respectiv prin violare de domiciliu sau sediu profesional, această circumstanță fiind absorbită de art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv prin efracție și escaladare.

Analizând recursurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 328/A din 13 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Criticile formulate în cauză de către Ministerul Public și inculpat se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 172 C. proc. pen. respectiv aplicarea greșită a legii, ambii recurenți invocând greșeli în ceea ce privește reținerea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat S.I. de către instanța de fond și cea de apel:

Ministerul Public solicită condamnarea pentru infracțiunile prevăzute de art. 188 și art. 228 alin. (1) cu referire la art. 229 alin. (1) lit. b) și lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen. (omor și furt calificat cu reținerea circumstanței agravante a săvârșirii infracțiunii profitând de starea de vădită invulnerabilitate a victimei, precum și a elementului circumstanțial al săvârșirii furtului prin violare de domiciliu);

- inculpatul solicită condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 195 și art. 228-art. 229 alin. (1) lit. b) și lit. d) C. pen. (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și furt calificat, fără elementul circumstanțial al violării de domiciliu și fără reținerea circumstanței agravante a săvârșirii infracțiunii profitând de starea de vădită invulnerabilitate a victimei).

Instanța de recurs constată că o primă problemă în prezenta cale de atac o constituie posibilitatea de a dispune modificări în obiectul judecății prin schimbarea încadrării juridice atunci când procedura la instanța de fond s-a desfășurat în conformitate cu recunoașterea vinovăției.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel au dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S.I.

- încadrarea juridică a faptelor cu care a fost sesizată instanța de fond:

- violare de domiciliu [prevăzută de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.] și tâlhărie urmată de moartea victimei [prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. b) și lit. c) și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.];

- schimbarea încadrări juridice din cadrul cercetării judecătorești la fond:

- infracțiunile concurente de furt calificat [prevăzuta de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen.] și omor calificat [prevăzută de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.], ambele cu aplicarea art. 37 Iit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.;

- schimbarea încadrării juridice în apel:

- două infracțiuni concurente, de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

I. Referitor la posibilitatea schimbării încadrării juridice, instanța constată că această operațiune respectă regulile procesului echitabil atunci când există o continuitate între elementele obiectului acuzării din rechizitoriu și elementele infracțiunii pentru care fost schimbată încadrarea juridică.

Procedura recunoașterii vinovăției a avut loc în ședința publică de la termenul din 6 septembrie 2013. La acest termen de judecată, conform celor menționate în practicaua încheierii de ședință Ministerul Public a solicitat schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea de omor calificat, profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra și furt calificat. La același termen de judecată, inculpatul, în prezența avocatului ales, a fost de acord cu schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea de furt calificat, dar a solicitat ca infracțiunea contra vieții să primească încadrarea juridică de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte. În apel apărarea a reiterat cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat și lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte. Atât tribunalul cât și curtea de apel au considerat incidentă în cauză procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. și au pronunțat hotărâri de condamnare a inculpatului.

Recursul inculpatului pune în discuție limitele schimbării de încadrare juridică în cadrul procedurii recunoașterii vinovăției. Faptele descrise în rechizitoriu și recunoscute de inculpat au următorul conținut:

„Inculpatul S.I. a lovit victima cu pumnii peste plapumă, de patru ori, loviturile fiind, orientate către zona toracică și abdominală.

După aplicarea loviturilor au dezvelit victima, au constatat că nu este persoana căutată, iar inculpatul S.I. i-a mai aplicat câteva lovituri cu toporișca (cu coada ori cu partea metalică neascuțită) în zona șoldului stâng creându-i leziuni cu marginile rectilinii și cu unghiuri drepte.

În continuare inculpații au întrebat victima unde se află L.S. l-ai căutat pe acest prin casă și curte, iar în același timp și-au însușit un cojoc bărbătesc de culoare închisă, o geacă de blugi și o damigeana de cinci litri cu vin roșu.

(...) Loviturile aplicate victimei de către inculpatul S.I. au avut o intensitate atât de mare încât au creat fracturi costale (coastele 7, 10 și 11 pe partea stângă), dar și o ruptură capsuloparemchimatoasă a splinei care a condus la hemoragie internă masivă și, după 30 de minute, la deces.

În intervalul în care a supraviețuit, victima și-a pierdut controlul funcțiilor de bază (...).”

După cum se observă faptele recunoscute de inculpat au constat în lovirea violentă a victimei cu pumnii, dar și va partea neascuțită sau coada unui topor (cu care inculpații veniseră în casa victimei). Lovirea a fost urmată la 30 de minute de decesul victimei care în acest interval și-a pierdut și controlul funcțiilor de bază. Sustragerea bunurilor din casa victimei a intervenit ulterior aplicării loviturilor și fără legătură cu intenția inițială a inculpaților care fusese răzbui area pe L.S., cel cu care avuseseră anterior un conflic.

Posibilitatea ca odată cu judecarea cauzei potrivit art. 3201 C. proc. pen. o instanță să dispună schimbarea de încadrare juridică, astfel încât aceasta să cuprindă o altă formă de vinovăție față de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, de exemplu din tâlhărie urmată de moartea victimei (faptă care presupune ca formă de vinovăție praeterintenția) în omor (faptă care presupune ca formă de vinovăție intenția) sau invers. Problema de drept adusă în discuția are în vedere clarificarea posibilității ca recunoașterea săvârșirii faptelor descrise în actul de sesizare să presupună doar recunoașterea faptei ca act de conduită (elementul material al laturii obiective) sau să aibă în vedere recunoașterea faptei ca act de conduită care a produs anumite consecințe imputabile din punct de vedere obiectiv și reproșabile din punct de vedere subiectiv inculpatului, pentru care acesta își recunoaște vinovăția.

Schimbarea încadrării juridice dată faptelor recunoscute de inculpat, în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. nu poate conduce la reținerea unei alte forme de vinovăție, având în vedere modul în care este concepută instituția vinovăției în C. pen. actual (cu referire la fapta comisă), precum și specificul procedurii, aplicate în speță, care presupune recunoașterea vinovăției, astfel că forma de vinovăție nu poate fi exclusă dintre elementele recunoscute de inculpat.

C. pen. definește formele vinovăției prin raportare la prevederea rezultatului faptei. În consecință elementele care separă formele și modalitățile de vinovăție se raportează la faptă: prevederea rezultatului faptei, urmărirea producerii rezultatului faptei, acceptarea posibilității producerii rezultatului, sau dimpotrivă aprecierea că rezultatul faptei nu se va produce, lipsa prevederii unui asemenea rezultat al faptei.

Transpunând criteriile menționate anterior în cauza de față, conform instanței de fond inculpatul a recunoscut că a urmărit să se răzbune pe L.S., că a fost înarmat cu o toporișca, că a lovit victima, pe care a confundat-o cu L.S., producându-i pierderea controlului funcțiilor de baza și la scurt timp decesul. Totodată inculpatul a sustras mai multe bunuri aparținând lui L.S. și aflate în casa victimei. Conform instanței de apel, loviturile, cu privire Ia care s-a putut stabili cu certitudine că au fost aplicate de inculpat cu coada ori cu partea metalică neascuțită a toporiștii nu au vizat zone vitale și, prin urmare nu au avut relevanță în producerea urmării socialmente periculoase. După cum se observă este vorba despre două situații de fapt diferite, care produc consecințe diferite în plan subiectiv. Schimbata de încadrare juridică în prezenta cauză este limitată de procedura recunoașterii vinovăției. Procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. permite schimbarea de încadrarea juridică doar în limitele descrise de art. 320 alin. (1) C. proc. pen., respectiv în limitele faptelor reținute în actul de sesizare, a căror vinovăție a fost recunoscută de inculpat. În actul de sesizare faptele sunt descrise în toate împrejurările de timp, loc, mijloace, mod, scop care au determinat trimiterea în judecată.

Chiar dacă s-ar accepta ca procedura recunoașterii sa aibă în vedere doar actul de conduită, nu ar fi posibil ca atunci când inculpatul a recunoscut că a ucis și ulterior a furat, fără ca între furt și omor să existe o legătură de cauzalitate, și fie condamnat pentru tâlhărie și violare de domiciliu (astfel cum a fost formulată trimiterea în judecată) sau să fie condamnat pentru lovituri cauzatoare de moarte și furt (astfel cum a decis instanța de apel).

Instanța de recurs apreciază că procedând la schimbarea încadrării juridice instanța de apel a schimbat însuși actul de conduită recunoscut, dintr-o acțiune de a ucide într-o acțiune de a lovi.

În vederea delimitării infracțiunii de omor în general, de infracțiunile de lovituri cauzatoare de moarte trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de intensitatea cu care au fost aplicate loviturile și de regiunea corpului în care s-au aplicat loviturile, inculpatul a intrat în casa victimei înarmat cu o toporișcă cu coada căreia a lovit-o producându-i pierderea controlului funcțiilor de bază și în 30 de minute decesul. Date fiind caracteristicile corpului, respectiv topor, și intensitatea loviturilor care au determinat decesul în scurt timp, fapta a fost aptă să producă decesul victimei.

Hotărâtoare în efectuarea distincției dintre infracțiunea de omor în general și infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte este forma vinovăției cu care a fost săvârșită fapta.

Infracțiunea de omor poate fi comisă atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă în raport de obiectele vulnerante folosite, aplicarea loviturilor cu aceste obiecte apte de a produce moartea, zona vitală a corpului unde au fost aplicate, multitudinea loviturilor aplicate părții vătămate, de intensitatea loviturii aplicate, de urmările produse, de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, rezultă în mod cert că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, cu intenția indirectă de a ucide. În apel s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de omor calificat, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, deoarece s-a apreciat că din examinarea materialului probator rezultă nu se poate susține că infracțiunea a fost săvârșită cu praeterintenție.

La infracțiunea de omor, procesul cauzal este liniar, în sensul unei legături imediate de la cauza primară și unică la efect, pe când la infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte acest proces ia forma unui traseu sinuos sau a unor trasee multiple și intersectate; rezultatul mai grav survine condiționat și nu cauzat de leziunile inițiale.

În cazul unui astfel de raport de cauzalitate (direct) incult atul nu se poate prevala de preexistența sau apariția unor elemente pe care nu le-a prevăzut, de exemplu, identitatea victimei, pentru simplul fapt că identitatea victimei nu îndeplinește un rol de cauză sau condiție.

Problema stabilirii formei de vinovăție este esențială pentru a delimita omorul de alte infracțiuni contra sănătății și integrității persoanei, cum ar fi aceea, de loviri sau vătămări cauzatore de moarte. Intenția ca element al laturii subiective se deduce din latura obiectivă, deoarece se prezumă că fiecare inculpat a acționat în conformitate cu elementul său subiectiv, iar atitudinea făptuitorului trebuie raportată la rezultatul real produs. Intenția de a ucide se deduce nu numai rezultatul faptei confirmat de actul medico-legal, dar și din următoarele împrejurări de fapt: folosirea unui instrument apt să producă decesul, ținând seama de natura instrumentului, dimensiuni, greutate etc; locul sau regiunea corporală în care s-au aplicat loviturile, asupra căreia s-a acționat sau care a fost vizată de inculpat; numărul și intensitatea loviturilor; alte împrejurări preexistente, concomitente sau subsecvente.

Oricare dintre cele două modalități ale intenției, intenția directă și intenția indirectă, pot intra în elementul subiectiv al infracțiunii de omor. Elementul subiectiv se deduce din întreaga conduită a persoanelor acuzate, făcându-se o apreciere globală a ruturor circumstanțelor de comitere a faptei. Caracteristic intenției, directă sau indirectă, este prevederea de către făptuitor a rezultatului faptei, reprezentarea mentală a rezultatului faptei. Făptuitorul acționează cu intenție nu numai atunci când producerea rezultatului constituie însuși scopul acțiunii sale, dar și atunci când producerea rezultatului este privită ca un mijloc necesar sau însoțitor al rezultatului urmărit. Referitor la intenția indirectă existența sa presupune săvârșirea unei fapte susceptibile să producă cel puțin două rezultate, dintre care unul este urmărit și altul este doar acceptat. În consecință, intenția indirectă există atunci când făptuitorul, care prevede rezultatul socialmente periculos al faptei sale, deși nu urmărește producerea acelui rezultat, săvârșește fapta acceptând eventualitatea producerii lui.

În speța de față instaața apreciază că intenția inculpatului a fost aceea de a ucide victima, iar intenția sustragerii bunurilor a intervenit ulterior, astfel că urmează a fi reținute o infracțiune contra vieții de omor și o infracțiune contra patrimoniului de furt calificat

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând recursul demarat în cauză instanța reține următoarele:

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs urmează să analizeze influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțele agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia, se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă instanța urmează să examineze dispozițiile legale incidente în C. pen. în vigoare la data săvârșirii faptelor respectiv la data judecării recursului.

C. pen. în vigoare la data săvârșirii faptelor

Art. 174

Omorul

Uciderea unei persoane se pedepsește ca închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepsește.

Art. 175

Omorul calificat

Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări:

(...) d) profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra;

(...) se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseșe.

Art. 208

Furtul

Luarea unui bun mobil din posesia, sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la unu la 12 ani.

(...) Art. 209

Furtul calificat

(1) Furtul săvârșit în următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

(...) d) asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-și exprima voința sau de a se apăra;

(...) g) în timpul nopții:

(...) i) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase,

se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani.

C. pen. în vigoare la data judecării, recursului

Art. 77

Circumstanțe agravante

Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante:

(...)

e) săvârșirea infracțiunii profitând de soarea de vădită vulnerabilitate a ppersoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze;

Art. 188

Omorul

(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitări unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepsește.

Art. 218

Furtul

(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

(...) Art. 229

Furtul calificat

(1) Furtul săvârșit în următoarele împrejurări:

(...) b) în timpul nopții;

(...) d) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;

(...) se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Intrarea în vigoare a unui nou C. pen. în cursul judecării recursului pune în discuție și legea penală mai favorabilă. Ambii recurenți au susținut că legea nouă este mai favorabilă în ceea ce privește încadrarea juridică și concursul de infracțiuni.

După cum se observă elementul circumstanțial din conținutul infracțiunii de furt calificat și omor calificat din legea veche se regăsește în legea nouă ca circumstanță agravante, astfel încât există o continuitate a semnificație penale a împrejurării că fapta a fost comisă profitând de vulnerabilitatea victimei.

În consecință, instanța va dispune aplicarea legii noi care este mai favorabilă în ceea ce privește cuantumul sancțiunii după cum rezultă din compararea textelor de lege citate anterior.

Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.I. din furt calificat [prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen. anterior] și omor calificat [prevăzută de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior], ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 33 lit. a) C. pen. anterior în furt calificat, art. 228-art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., și omor art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 38 C. pen. și art. 5 C. pen.

În ceea ce privește citirile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanța constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la problema de drept. În același sens Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii. În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă.

Față de cele ce preced în baza art. 228-art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 3201 alin. (1), ain. (2), alin. (3) și alin. (7) C. proc. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. va condamna inculpatul S.I. la o pedeapsă de 1 an și șase luni pentru comiterea infracțiunii de furt calificat (faptă din noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013).

În baza art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 3201 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (7) C. proc. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. va condamna același inculpat la o pedeapsă de 13 ani închisoare psntru comiterea infracțiunii de omor calificat asupra victimsi G.V. (faptă din noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013).

În temeiul art. 67 C. pen., art.66 lit. a) și b) C. pen. va aplica pedeapsa complementară pe o perioadă de 2 ani și șase luni după executarea pedepsei principale.

Conform art. 65 C. pen. va interzice ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 38 C. pen. și art. 39 lit. b) C. pen. va aplica pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare la care adaugă un spor de 6 luni dispunând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 13 ani și șase luni închisoare.

Conform art. 45 C. pen. va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani și șase luni după exercitarea pedepsei principale.

Conform art. 45 alin. (5) C. pen. va interzice ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei recurate.

Va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 3 ianuarie 2013 și 13 mai 2013.

În recurs, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe largă Curtea de Apel Galați și inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 328/A din 3 decembrie 2013 pronunțată de Curtea ae Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, casează în parte decizia penală recurată și sentința penală nr. 92 din 13 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Brăila și rejudecând.

Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.I. din furt calificat [prevăzută de art. 208 alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. g) și lit. i) C. pen. anterior] și omor calificat [prevăzută de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior], ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 33 lit. a) C. pen. anterior în furt calificat, art. 228-art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., și omor, art. 188 C. pen. cu aplicarea art: 77 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 38 C. pen., și art. 5 C. pen.

În baza art. 228-art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d) C pen. cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 3201 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (7) C. proc. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. condamna inculpatul S.I. la o pedeapsă de 1 an și șase luni pentru comiterea infracțiunii de furt calificat (faptă din noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013).

În baza art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 3201 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (7) C. proc. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă același inculpat la o pedeapsă de 13 mi închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat asupra victimei G.V. (faptă din noaptea de 31 decembrie 2012 din 1 ianuarie 2013).

În temeiul art. 67 C. pen., art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. aplică pedeapsa complementară pe o perioadă de 2 ani și șase luni după executarea pedepsei principale.

Conform art. 65 C. pen. interzice ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 38 C. pen. și art. 39 lit. b) C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare la care adaugă un spor de 6 luni dispunând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 13 ani și șase luni închisoare.

Conform art. 45 Cpen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani și șase luni după executarea pedepsei principale.

Conform art. 45 alin. (5) C. pen. interzice ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzut de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei recurate.

Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 3 ianuarie 2013 și 13 mai 2013.

În recurs, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în suma de câte 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2014.