Stamp duty exemption for liquidator’s filings in bank bankruptcy procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the nullity appeal filed by the Prosecutor General, quashed the decision of the Timiș Commercial Court that had dismissed the bank subsidiary’s appeal as untaxed, and remanded the case to the same tribunal for re-adjudication on the merits. The dispute concerned an opposition to the enforcement of a promissory note, where the lower courts had upheld a one-year prescription period for execution against the guarantor and ruled that the guarantor’s endorsement was absolutely null under specific banking legislation. The decisive legal basis was Article 201(3) of Law No. 83/1998, which exempts claims filed by liquidators in bank bankruptcy proceedings from stamp duty, thereby rendering the lower court’s dismissal of the appeal for non-payment of fees illegal; the Court further noted that the general prescription period for notes payable is three years under Article 106 of Law No. 58/1934, although the immediate operative decision focused on correcting the procedural error regarding the exemption from fees.
Legislator headnote
AI generatedart. 23 din Legea nr. 58/1998, art. 106 din Legea nr. 58/1934, art. 35 din Legea nr. 58/1934, art. 201 alin. (3) din Legea nr. 83/1998; Stamp duty exemption for liquidator’s filings in bank bankruptcy procedure: Astfel, s-a susținut că, potrivit art. 106 din Legea nr. 58/1934, dispozițiile referitoare la cambie sunt aplicabile și biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din 14 august 2001, SC B.R. SA a formulat opoziție la executarea somației nr. E 197 din 2 august 2001, solicitând ca, în contradictoriu cu SC B.I.R. SA, sucursala Timișoara, SC G.E.N. SRL și SC M.Ș.F. SRL, să constate prescripția executării silite a biletului la ordin emis la data de 27 septembrie 1999 și nulitatea absolută a avalizării făcută de contestatoare.
În motivarea cererii, s-a susținut că, prin încheierea nr. 13.887 din 26 octombrie 1999, Judecătoria Timișoara a dispus învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis de SC M.Ș.F. SRL, la data de 27 septembrie 1999, dar, executarea este prescrisă, întrucât nu a fost efectuată în termen de 1 an.
Cât privește avalizarea biletului la ordin, s-a susținut că este lovit de nulitate absolută, deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 23 din Legea nr. 58/1998.
Prin sentința civilă nr. 15.719 din 24 septembrie 2001, Judecătoria Timișoara a admis în parte contestația la executare, a constatat prescrisă executarea biletului la ordin și a respins, ca neîntemeiate, celelalte cereri.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că executarea biletului la ordin. contra girantului sau a altor debitori de regres, se poate face conform art. 320 lit. f) din Normele B.N.R. nr. 6/1994, în termen de 1 an de la data scadenței, or, de la 18 octombrie 1999, data scadenței, până la 2 august 2001, data începerii executării, a trecut mai mult de 1 an.
Recursul declarat de SC B.I.R. SA, sucursala Timișoara, prin lichidator SC R.V.A. SA București, a fost anulat, ca netimbrat, prin decizia civilă nr. 260/R din 18 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii.
Astfel, s-a susținut că, potrivit art. 106 din Legea nr. 58/1934, dispozițiile referitoare la cambie sunt aplicabile și biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.
Cum, în speță, SC B.R. SA are calitatea de avalist, fiind un delegat direct, conform art. 35 din Legea nr. 58/1934, avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat, ceea ce-i conferă aceeași poziție cu avalistul, cu toate drepturile și obligațiile acestuia.
Prin urmare, termenul de prescripție a executării silite a biletului la ordin împotriva emitentului și avalistului său, este de trei ani și curge de la scadență.
O altă critică se referă la încălcarea dispozițiilor art. 201 alin. (3) din Legea nr. 83/1998, privind procedura falimentului băncilor, potrivit cu care cererile introduse de lichidator sunt scutite la taxe de timbru.
Recursul în anulare este fondat.
Astfel, tribunalul, dispunând anularea recursului declarat de SC B.I.R. SA, sucursala Timișoara, prin lichidator SC R.V.A. SA, a încălcat dispozițiile art. 201 alin. (3) din Legea nr. 83/1998, privind procedura falimentului băncilor, conform cărora cererile introduse de lichidator sunt scutite de taxă de timbru.
Prin urmare și căile de atac, ce se exercită în astfel de cauze, sunt scutite de plata taxelor de timbru.
Rezultă, astfel, că măsura anulării recursului, ca netimbrat, este nelegală, ceea ce atrage admiterea recursului și casarea deciziei cu trimiterea cauzei aceluiași tribunal, pentru a se pronunța pe fond asupra recursului cu care a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 260/R din 14 decembrie 2001 a Tribunalului Timiș, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie 2003.