Human trafficking charges: validity of trafficking classification over pandering and survival of the more favorable pre-reform criminal law on concurrent offenses

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 285 din 27 iunie 2013, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpaților:

1. A.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de persoane, prevăzut de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 13 din același cod (prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice), art. 75 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 3 ani (parte vătămată B.A.I.);

- trafic de minori, prevăzut de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 13, art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2), art. 75 alin. (2), art. 80 alin. (2) din același cod (prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice), la pedeapsa principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), lit. e) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 3 ani (părți vătămate C.A. și A.A.M.).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite prin sentință, inculpata A.N. urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 9 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatei A.N., alături de pedeapsa principală a închisorii, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), lit. e) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 3 ani.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) din același cod.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, respectiv de la 22 aprilie 2010 la 10 septembrie 2010 și de la 21 martie 2013 la zi.

2. M.E.D., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzut de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 13, art. 74 alin. (2), art. 75 alin. (2), art. 80 alin. (2) din același cod (prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice), la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), lit. e) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 2 ani (parte vătămată C.A.).

În baza art. 83 C. pen. anterior, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 1739 din 12 iunie 2007 a Judecătoriei Iași, pronunțată în Dosarul nr. 25966/245/2006 al aceleiași instanțe, sentință penală rămasă definitivă prin neapelare la 3 iulie 2007 și s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentință, pentru fapta dedusă judecății, urmând ca inculpata să execute pedeapsa principală totală de 8 ani închisoare, la care se alătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, aplicată mai sus.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) din același cod.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, respectiv de la 22 aprilie 2010 la 18 iunie 2010 și de la 1 iunie 2013 la zi.

3. R.D.C., pentru comiterea infracțiunilor de:

- trafic de persoane, prevăzut de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior, art. 75 alin. (2) din același cod (prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice), la pedeapsa principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 2 ani (parte vătămată B.A.I.);

- trafic de minori, prevăzut de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată, cu aplicarea art. 13, art. 74 alin. (2), art. 75 alin. (2), art. 80 alin. (2) C. pen. anterior (prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice), la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 2 ani (parte vătămată A.A.M.).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele stabilite prin sentință, inculpatul R.D.C. urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului R.D.C. alături de pedeapsa principală a închisorii, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 2 ani.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) din același cod.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, respectiv de la 22 aprilie 2010 la 23 iulie 2010.

S-a constatat că, la data de 5 iunie 2012, a fost înlocuită de către Curtea de Apel Iași măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat cu măsura arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă din 5 iunie 2012.

4. D.C.R., pentru comiterea infracțiunilor de:

- trafic de persoane, prevăzut de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior (prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice), art. 74 alin. (2) din același cod, la pedeapsa principală de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 2 ani (parte vătămată B.A.I.);

- trafic de minori, prevăzut de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2), art. 80 alin. (2) C. pen. anterior (prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice), la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 2 ani (părți vătămate C.A. și A.A.M.).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele stabilite prin sentință, inculpatul D.C.R. urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului D.C.R., alături de pedeapsa principală a închisorii, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 2 ani.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) din același cod.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, respectiv de la 22 aprilie 2010 la 10 septembrie 2010.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpatul D.C.R. prin încheierea din data de 9 septembrie 2010 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la 10 septembrie 2010.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la fiecare inculpat, în condițiile art. 7 alin. (2) din același act normativ.

În baza art. 17, art. 348 C. proc. pen. anterior, au fost obligați inculpații M.E.D., A.N. și D.C.R., în solidar, să despăgubească partea civilă minoră C.A., cu suma de 5.000 RON, cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, art. 17, art. 346, art. 348 C. proc. pen. anterior, au fost obligați inculpații A.N., D.C.R. și R.D.C., în solidar, să despăgubească partea civilă minoră A.A.M., cu suma de 8.000 RON, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. a) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la:

- inculpații A.N., D.C.R. și R.D.C., câte 11.900 RON obținuți fiecare din traficarea părții vătămate B.A.I. (3 clienți/70 RON/170 zile);

- inculpații A.N. și D.C.R., câte 2.940 RON obținuți fiecare din traficarea părții vătămate minore A.A.M. (70 RON/4 clienți/21 zile) și inculpatul R.D.C., suma de 7.350 RON (5 clienți/70 RON/21 zile);

- inculpata M.E.D., suma de 280 RON.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale cu privire la bunurile care au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor, respectiv: telefon marca N1, ridicat de la inculpata A.N., telefon marca S1, ridicat de la inculpatul R.D.C., telefon marca N2, ridicat de la inculpatul R.D.C., bunuri indisponibilizate prin ordonanța din data de 9 iunie 2010 și depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Iași.

În baza art. 163 C. proc. pen. anterior, s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit, în vederea confiscării speciale și a reparării pagubei, prin ordonanța din 21 mai 2010, asupra sumelor de bani în RON, astfel: suma de 1.815,79 RON, aflată în contul curent cu numărul X1, deschis pe numele inculpatului R.D.C. la Banca R.D., și, respectiv, suma de 1.695,13 RON, aflată în contul curent cu numărul X2, deschis pe numele inculpatului D.C.R. la Banca R.D.

În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen. anterior, s-a dispus scutirea de la plata amenzii judiciare în cuantum de câte 1.500 RON aplicată fiecăruia dintre domnii avocați G.B. și G.R., prin încheierea de ședință din data de 10 iunie 2013.

În baza art. 189 C. proc. pen. anterior, s-a dispus că onorariile apărătorilor desemnați din oficiu:

- pentru inculpații A.N., D.C.R. și R.D.C., în sumă de câte 400 RON, în faza de urmărire penală, vor fi plătite către Baroul Iași din fondurile speciale ale Ministerului Public;

- pentru inculpații A.N., D.C.R. și R.D.C., în sumă de câte 400 RON, în faza de cercetare judecătorească inițială, vor fi plătite către Baroul Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției;

- pentru părțile vătămate, în sumă de câte 400 RON, în faza de cercetare judecătorească inițială, vor fi plătite către Baroul Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției;

- pentru inculpații A.N., D.C.R., M.E.D. și R.D.C., în sumă de câte 400 RON, în faza de cercetare judecătorească după desființare, vor fi plătite către Baroul Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției;

- pentru părțile vătămate, în sumă de câte 400 RON, în faza de cercetare judecătorească după desființare, vor fi plătite către Baroul Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. anterior, au fost obligați inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează:

- inculpații A.N., D.C.R. și R.D.C. câte 3.700 RON, în care au fost incluse și onorariile apărătorilor din oficiu;

- inculpata M.E.D. suma de 3.300 RON, în care au fost incluse și onorariile apărătorilor din oficiu.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Iași, dat în Dosarul nr. 156D/P/2009 la 16 noiembrie 2009, s-a dispus:

a) trimiterea în judecată a inculpaților:

1. A.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de persoane, prevăzut de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată;

- trafic de minori, prevăzut de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza I și a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) din același cod, reținându-se în sarcina acesteia că, împreună cu inculpații D.C.R. și R.D.C., din toamna anului 2009 și până la data de 21 aprilie 2010, a cazat-o pe partea vătămată B.A.I. într-un apartament situat în cartierul T. și în altul aflat în P.U. din Iași și, prin violențe, amenințări și constrângere psihică, a exploatat-o pe aceasta, obligând-o să practice prostituția, chiar în situația în care victima era însărcinată în luna a șaptea; de asemenea, împreună cu inculpații M.E.D., D.C.R. și R.D.C., la diferite intervale de timp, în luna martie 2010 și în perioada 19 aprilie-21 aprilie 2010, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, le-a cazat pe părțile vătămate minore A.A.M. (de 16 ani) și C.A. (17 ani) în apartamentul situat în P.U. din Iași și, prin violențe, constrângere psihică și lipsire de libertate, în ceea ce o privește pe victima C.A., le-a exploatat, obligându-le să practice prostituția;

2. M.E.D., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzut de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza I și a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, reținându-se în sarcina acesteia că, în data de 19 aprilie 2010, a recrutat-o pe minora C.A., în vârstă de 17 ani, în scopul exploatării și, în perioada 19 aprilie-21 aprilie 2010, împreună cu inculpații A.N. și D.C.R., a exercitat violențe, constrângere psihică și a lipsit-o de libertate pe victima minoră, obligând-o să practice prostituția;

3. R.D.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de persoane, prevăzut de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată;

- trafic de minori, prevăzut de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, reținându-se în sarcina acestuia că, împreună cu inculpații D.C.R. și A.N., a cazat-o pe partea vătămată B.A.I. într-un apartament situat în P.U. din Iași și, prin violențe, amenințări și constrângere psihică, din toamna anului 2009 până la data de 21 aprilie 2010, a exploatat-o pe aceasta, obligând-o să practice prostituția, chiar în situația în care victima era însărcinată în luna a șaptea; de asemenea, împreună cu inculpații D.C.R. și A.N., în luna martie 2010, au cazat-o pe partea vătămată A.A.M., în vârstă de 16 ani, într-un apartament situat în P.U. din Iași, iar apoi, în luna aprilie, până la data de 21, singur, a cazat-o pe aceeași victimă într-un alt apartament din zona gării, unde a exploata-o pe aceasta, obligând-o să practice prostituția;

4. D.C.R., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de persoane, prevăzut de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată;

- trafic de minori, prevăzut de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza I și a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, reținându-se în sarcina acestuia că, în toamna anului 2009, a recrutat-o pe partea vătămată B.A.I. prin înșelăciune, apoi, împreună cu inculpații R.D.C. și A.N., au cazat-o pe acesta într-un apartament situat în cartierul T. și apoi în P.U. din Iași, unde, prin violențe, amenințări și constrângere psihică, din toamna anului 2009 și până la data de 21 aprilie 2010, a exploatat-o, obligând-o să practice prostituția, chiar în situația în care victima era însărcinată în luna a șaptea; de asemenea, în primăvara anului 2010, a recrutat-o pe partea vătămată minoră A.A.M. și, împreună cu inculpații R.D.C. și A.N., a cazat-o într-un apartament situat în P.U. din Iași, unde a exploatat-o, iar în perioada 19 aprilie-21 aprilie 2010, împreună cu inculpatele A.N. și M.E.D., a cazat-o în aceeași locație și a lipsit-o de libertate pe victima minoră C.A., obligând-o să practice prostituția.

S-a precizat faptul că, prin sentința penală nr. 461 din 6 octombrie 2011 a Tribunalului Iași pronunțată în Dosarul nr. 5187/99/2010*, s-a hotărât în următorul sens:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, după cum urmează:

- în ceea ce o privește pe inculpata A.N., din infracțiunile reținute în sarcina sa, respectiv trafic de persoane prevăzut și pedepsit de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori prevăzut și pedepsit de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza I și teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) din același cod, în două infracțiuni de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și alin. (3) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) din același cod și o infracțiune de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) din același cod;

- pentru inculpata M.E.D., din infracțiunea de trafic de minori prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza I și teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și alin. (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod;

- pentru inculpatul R.D.C., din infracțiunile de trafic de persoane prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori prevăzut și pedepsit de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în două infracțiuni de proxenetism, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și alin. (2) C. pen. anterior, în ceea ce o privește pe partea vătămată B.A.I. și infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și alin. (3) C. pen. anterior, în ceea ce o privește pe partea vătămată A.A.M., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior;

- pentru inculpatul D.C.R., din infracțiunile de trafic de persoane prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori prevăzut și pedepsit de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza I și teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod, în două infracțiuni de proxenetism, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și alin. (2) C. pen. anterior, în ceea ce o privește pe partea vătămată B.A.I. și infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și alin. (3) C. pen. anterior, în ceea ce o privește pe partea vătămată A.A.M., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

A fost condamnată inculpata A.N., la următoarele pedepse:

- pedeapsa principală de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și alin. (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) din același cod (parte vătămată A.A.M.) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 1 an;

- pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și alin. (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) din același cod (parte vătămată C.A.) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 1 an;

- pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) din același cod (parte vătămată B.A.I.) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 1 an;

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele sus-arătate și s-a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă principală de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 1 an.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din același cod.

În temeiul art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, respectiv de la 22 aprilie 2010, la 10 septembrie 2010.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpata A.N. prin încheierea din data de 9 septembrie 2010 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la 10 septembrie 2010, până la rămânerea definitiva a sentinței penale.

A fost condamnată inculpata M.E.D. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și alin. (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 80 din același cod (parte vătămată C.A.) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 1 an.

S-a constatat ca fapta dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, mai exact în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 1739 din 12 iunie 2007 a Judecătoriei Iași, pronunțată în Dosarul nr. 25966/245/2006 al aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin neapelare la 3 iulie 2007.

În baza art. 83 C. pen. anterior, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 1739 din 12 iunie 2007 a Judecătoriei Iași, pronunțată în Dosarul nr. 25966/245/2006 al aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin neapelare la 3 iulie 2007 și s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentință, pentru fapta dedusă judecății, urmând ca inculpata să execute pedeapsa principală totală rezultantă de 5 ani închisoare, la care se alătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 1 an.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din același cod.

În temeiul art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, respectiv de la 22 aprilie 2010, la 18 iunie 2010.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată față de inculpata M.E.D. prin încheierea din data de 15 iunie 2010 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 430 din 18 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.

A fost condamnat inculpatul R.D.C., la următoarele pedepse:

- pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și alin. (2) C. pen. anterior (parte vătămată B.A.I.) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 1 an;

- pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și alin. (3) C. pen. anterior (parte vătămată A.A.M.) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 1 an;

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele sus-arătate și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă principală de 5 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 1 an.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din același cod.

În temeiul art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, respectiv de la 22 aprilie 2010, la 23 iulie 2010.

A fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpatul R.D.C. prin încheierea din data de 15 iulie 2010 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penala nr. 528 din 23 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.

A fost condamnat inculpatul D.C.R., la următoarele pedepse:

- pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și alin. (2) C. pen. anterior (parte vătămată B.A.I.) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 1 an;

- pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și alin. (3) C. pen. anterior (parte vătămată A.A.M.) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 1 an;

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele sus-arătate și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă principală de 5 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 1 an.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din același cod.

În temeiul art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, respectiv de la 22 aprilie 2010, la 10 septembrie 2010.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpatul D.C.R. prin încheierea din data de 9 septembrie 2010 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la 10 septembrie 2010, până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. anterior, raportat la art. 998 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații A.N., R.D.C. și D.C.R. să-i plătească părții civile A.A.M. suma de 1.800 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat că părțile vătămate B.A.I. și C.A. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. anterior raportat la art. 111 alin. (2) din același cod, s-a luat față de inculpații A.N., R.D.C. și D.C.R. măsura de siguranță a confiscării speciale prevăzute de art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, cu privire la suma de 34.425 RON, dobândită prin săvârșirea faptelor, sumă nerestituită părții vătămate B.A.I. care nu s-a constituit parte civilă, sumă de bani care nu a servit la despăgubirea acesteia.

În baza art. 329 alin. (4) raportat la art. 111 alin. (2) C. pen. anterior, s-a luat față de inculpatele A.N. și M.E.D. măsura de siguranță a confiscării speciale prevăzute de art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, cu privire la suma de 300 RON, dobândită prin săvârșirea faptelor, sumă nerestituită părții vătămate C.A. care nu s-a constituit parte civilă, sumă de bani care nu a servit la despăgubirea acesteia.

În baza art. 329 alin. (4) raportat la art. 111 alin. (2) C. pen. anterior, s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale prevăzute de art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, cu privire la bunurile care au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor, astfel: telefon marca N1, ridicat de la inculpata A.N., telefon marca S1, ridicat de la inculpatul R.D.C., telefon marca N2, ridicat de la inculpatul R.D.C., bunuri indisponibilizate prin ordonanța din data de 9 iunie 2010 și depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Iași.

În baza art. 163 C. proc. pen. anterior, s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit, în vederea confiscării speciale și a reparării pagubei, prin ordonanța din 21 mai 2010, asupra sumelor de bani în RON, astfel: suma de 1.815,79 RON, aflată în contul curent cu numărul X1, deschis pe numele inculpatului R.D.C. la Banca R.D., și, respectiv, suma de 1.695,13 RON, aflată în contul curent cu numărul X2, deschis pe numele inculpatului D.C.R. la Banca R.D.

În baza art. 189 C. proc. pen. anterior, s-a dispus că onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A.N., D.C.R. și R.D.C. (avocat R.M. și avocat A.M.), precum și cele ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru părțile vătămate B.A.I., A.A.M. și C.A. (avocat S.M., avocat S.I. și avocat L.C.), în sumă totală de 2.400 RON, vor fi plătite către Baroul de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi incluse în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza art. 191 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat fiecare dintre inculpații A.N., D.C.R. și R.D.C. la plata sumei de câte 3.200 RON, iar inculpata M.E.D. la plata sumei de 2.800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în ambele faze ale procesului penal.

Prin decizia penală nr. 183 din 18 decembrie 2012 a Curții de Apel Iași, s-a dispus desființarea integrală a sentinței atacate de către Ministerul Public, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Iași și rejudecarea cauzei de către Tribunalul Iași. S-a considerat că instanța, prin schimbarea încadrării juridice, nu s-a pronunțat asupra întregii situații de fapt, respectiv asupra situației factuale din perspectiva infracțiunii de lipsire de libertate.

Analizând actele și lucrările dosarului, după desființare și rejudecare, tribunalul a reținut ca fiind dovedită următoarea situație de fapt:

I. La data de 21 aprilie 2010, organele de poliție s-au autosesizat în legătură cu un anunț dat în Cotidianul Y. din data de 21 aprilie 2010, din care reieșea că două tinere își ofereau serviciile sexuale domnilor generoși. Era dat inclusiv un număr de telefon pentru a stabili conexiuni ulterioare.

De asemenea, la data de 21 aprilie 2010, la sesizarea numitelor C.E. și C.A.A. (mama și, respectiv, sora părții vătămate minore C.A.), ofițeri din cadrul Poliției municipale Iași, secția a IlI-a Poliție, au făcut cercetări (prin analiza anunțurilor existente în cotidianul mai sus menționat) și au întreprins acțiuni pentru eliberarea minorei C.A., care se afla în apartamentul situat în P.U., unde se presupunea că ar fi obligată să practice prostituția. În noaptea de 20 din 21 aprilie 2010, C.A.A. a fost sunată de sora ei, partea vătămată C.A., în jurul orelor 24:00, vorbea în șoaptă, plângea și spunea că a fost dusă într-un apartament din zona P.U., unde a fost sechestrată și obligată să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați. Ulterior, s-a constatat că numărul de telefon de pe care minora sunase era indicat în anunțurile date în ziar (în acest sens fiind declarațiile martorelor C.E. și C.A.A. și extrasul cotidianului în care a fost dat anunțul).

Ca urmare a descinderii lucrătorilor Poliției municipiului Iași la adresa susmenționată, în momentul în care s-a deschis ușa apartamentului, minora C.A., de 17 ani, a fugit pe scări, iar în locație se aflau A.N., S.A.F., M.E.D., minora A.A.M. și B.A.I. (astfel cum rezultă din procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 21 aprilie 2010).

Încă de la acest prim contact cu organele de poliție, minora C.A. a precizat că a fost sechestrată în acel apartament și obligată să practice prostituția în folosul unor persoane. Chiar inculpata A.N., în momentele imediat următoare, a precizat acelorași organe de poliție că minora practica prostituția în acea locație (în acest sens fiind procesul-verbal de sesizare din oficiu).

S-a menționat și faptul că, la acel moment, în apartament (deținut cu titlu de chirie, contract încheiat cu numita H.G.) se mai aflau și părțile vătămate A.A.M. și B.A.I.

Însă, până la sosirea organelor de poliție, sesizate de către rudele părții vătămate minore C.A., din probele administrate în prezenta cauză s-au stabilit următoarele:

În data de 19 aprilie 2010, în jurul orei 14:30, minora C.A. (în vârstă de 17 ani), după ce a terminat cursurile la școala G.I.B. din Iași, unde este elevă, s-a urcat în tramvai, în stația „F.” din cartierul T. Pe traseu, s-au urcat în mijlocul de transport în comun și inculpata M.E.D., care era însoțită de numitul S.A.F.

Minora C.A. o cunoștea pe inculpată de mai mult timp, au intrat în vorbă, iar M.E.D. i-a cerut numărul de telefon. Minora i-a spus inculpatei că nu are, că se află într-o situație financiară precară și că are probleme de sănătate. Inculpata M.E.D. s-a oferit să o ajute pe minoră, spunându-i că are un apartament închiriat situat în P.U., unde mai sunt fete care practică prostituția, clienții fiind racolați prin anunțuri în ziarul „Y.”.

Profitând de faptul că victima nu avea telefonul la ea, inculpata M.E.D. i-a propus să meargă măcar pentru câteva ore la apartament și să câștige o sumă de bani prin practicarea prostituției.

Victima minoră a acceptat, s-a deplasat împreună cu inculpata și numitul S.A.F. la apartamentul din P.U., unde se mai aflau inculpata A.N., inculpatul D.C.R. și victima B.A.I. În orele următoare, inculpata A.N. și victima B.A.I. au avut câțiva clienți, banii fiind încasați de cea dintâi. Victima C.A. nu a întreținut în acea zi nici un contact sexual pentru că nu a fost aleasă de către nici unul dintre clienți, ci doar cele două femei mai sus menționate.

Până în jurul orei 23:30, minora a rugat-o de mai multe ori pe inculpata M.E.D. să plece, însă aceasta a anunțat-o că nu-i dă voie (spunându-i că va trebui să facă bani pentru a scoate un telefon de la amanet) și, în plus, că va pleca a doua zi direct la școală. De față era și inculpata A.N., căreia inculpata M.E.D. (care pleca din apartament în fiecare noapte în jurul orelor 00:30-01:00) i-a cerut să nu o lase să plece pe minora C.A. Mai mult, cu această ocazie, inculpata M.E.D. a lovit-o, reacție justificată ulterior prin faptul că surprinsese avansurile făcute de minoră prietenului ei, respectiv S.A.F.

În dimineața zilei de 20 aprilie 2010, inculpata A.N. nu a mai lăsat-o pe minora C.A. să plece la școală, iar după ora 9:00 au început să sune clienții pe cele două telefoane folosite special în acest scop și să vină la apartament, pentru a beneficia de servicii sexuale contra cost. Au venit trei bărbați, dintre aceștia doar unul a întreținut relații sexuale cu victima B.A.I., ceilalți doi plecând.

În jurul orei 12:00, a apărut pentru scurt timp și inculpata M.E.D., care nu i-a dat voie minorei să părăsească apartamentul, iar după plecarea acesteia, inculpata A.N. de asemenea nu a eliberat-o pe minoră, deși deținea cheia de la ușa de intrare. După ora 14:00, când a revenit la locație inculpata M.E.D., i-a spus minorei că are o datorie de 700 RON la ea și că va putea pleca doar după ce realizează această sumă, întreținând raporturi sexuale cu clienții.

În jurul orei 19:00, la apartament au fost trei clienți, cu doi dintre ei a fost trimisă minora C.A., iar cu al treilea, martorul T.F., victima B.A.I., suma totală de 280 RON fiind încasată de inculpata A.N., care i-a predat-o inculpatei M.E.D.

În noaptea de 20 din 21 aprilie 2010, după ora 24:00, victima minoră a apelat-o pe sora ei, numita C.A.A. și a anunțat-o că este ținută împotriva voinței sale într-un apartament din P.U., unde este obligată să practice prostituția. De altfel, a sunat-o de două ori, ultima oară pentru a o atenționa să nu sune la acel număr pentru că îi este frică să nu fie bătută dacă se află că și-a contactat familia. Ca atare, în aceeași noapte, C.A.A. și mama lor, C.E., s-au deplasat la Poliția municipiului Iași, unde au depus o plângere și li s-au luat declarații.

În dimineața zilei de 21 aprilie 2010, victimele B.A.I. și C.A. au avut fiecare câte un client, banii fiind încasați de inculpata A.N. În jurul prânzului, a venit la apartament și minora A.A.M., iar ulterior, un client care a întreținut raporturi sexuale cu victima B.A.I. Între timp, inculpata A.N. i-a spus minorei A.A.M. să descuie ușa de la intrare și să o lase pe victima C.A. să fugă, lucru care s-a întâmplat, chiar în momentul în care ofițerii din cadrul Poliției Municipiului Iași se aflau în fața apartamentului.

În declarația dată în fața organelor de urmărire penală, victima minoră C.A. a făcut referire și la victima B.A.I. (însărcinată în 7 luni la momentul la care minora a ajuns în apartament), declarând că inculpata A.N. se comporta foarte urât cu B.A.I., o lovea de multe ori, inclusiv cu picioarele în coaste, reproșându-i că nu mai lucrează ca înainte, în sensul că nu mai face bani la fel ca atunci când nu era însărcinată.

Din conținutul evaluării psihologice a minorei comunicate de către Direcția Generală de Asistentă Socială și Protecția Copilului Iași, Serviciul pentru Situații de Urgență au rezultat următoarele:

- tabloul clinic evidențiază multiple simptome de traumă psihică, tulburări de somn, episoade depresive, flashback-uri, sentimente de culpabilitate, repulsie față de propriul corp;

- minora prezintă simptome de stres posttraumatic ca urmare a unor experiențe de viață din trecut, accentuate de evenimentul traumatic din perioada 19-21 aprilie 2010.

De asemenea, în raport se face vorbire inclusiv de familia victimei minore, care creează iluzia siguranței, fără a sprijini în realitate copilul moral sau material, deficiențele afective și materiale fiind multiple.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, instanța declanșând din oficiu acțiunea civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 17 C. proc. pen. anterior.

Susținerile părții vătămate C.A. au rezultat, pe lângă materialul probator la care s-a făcut deja trimitere, și din: declarațiile acesteia date pe întreg parcursul procesului penal; recunoașterile după planșele fotografice puse la dispoziție; declarațiile martorelor C.A.A. (sora victimei) și C.E. (mama victimei), sora victimei precizează că a fost sunată de C.A. în noaptea de 20 din 21 aprilie 2010, că vorbea în șoaptă, plângea, era speriată; mama victimei; același număr de telefon era folosit și pentru racolarea clienților, astfel cum rezultă din extrasul din cotidian; procesul-verbal întocmit în data de 12 mai 2010 din care rezultă faptul că, de pe numărul de telefon utilizat de către inculpați în activitatea infracțională, a fost apelat numărul de telefon aparținând martorei C.A.A., de trei ori, dar doar în două rânduri s-au purtat convorbiri, în data de 21 aprilie 2010, respectiv la orele 00:08, 00:10; declarațiile victimei A.A.M. care, în ziua de 21 aprilie 2010, sosise în vizită la apartamentul închiriat de către inculpata A.N. și, la solicitarea celei din urmă, a descuiat ușa apartamentului pentru a-i crea condiții lui C.A. să fugă, împrejurare care s-a și produs chiar la momentul la care organele de poliție urmau să acționeze, astfel cum rezultă din procesul-verbal existent la dosar și la care s-a făcut deja referire mai sus; declarațiile victimei B.A.I., aceasta precizează că banii primiți de minora C.A. pentru raporturile sexuale întreținute au fost luați în totalitate de către inculpații A.N. și D.C.R. și împărțiți cu inculpata M.E.D. și concubinul ei, S.A.F., că cea dintâi a fost cea care a adus-o pe victimă în apartament.

Legat de împrejurarea că victima C.A., la momentul întâlnirii cu inculpații, era minoră, s-a precizat că aceștia din urmă aveau cunoștință despre acest aspect. Le-a adus la cunoștință că trebuie să plece la școală, că era elevă și, în plus, relația dintre victimă și inculpata M.E.D. era stabilită de mai multă vreme.

II. La începutul anului 2010, victima minoră A.A.M. (16 ani) a acceptat propunerea lui A.O., pe care îl cunoștea ca fiind proxenet [în sensul că „avea fete la stradă, în Iași, pe care le punea să se prostitueze, iar din banii obținuți de acestea îi reveneau 50%, (...) oferindu-le în schimb protecție, le găsea clienți și le închiria apartamente unde aveau loc raporturile sexuale”] de a se prostitua sub supravegherea acestuia.

A.O. este cel care i-a făcut cunoștință victimei cu inculpații R.D.C. și D.C.R. În luna martie 2010, minora s-a deplasat cu numitul A.O. în Iași, în P.U., de unde inculpatul D.C.R. a preluat-o și a dus-o în apartamentul din P.U., unde se mai aflau inculpata A.N. și victima B.A.I., care era însărcinată.

După câteva ore, a apărut în acea locație și inculpatul R.D.C., care i-a oferit cazare și i-a propus victimei minore A.A.M. să aibă o relație de concubinaj, dar să și practice prostituția în apartamentul în care se aflau, iar jumătate din banii obținuți să-i dea inculpaților D.C.R. și A.N. Minora a acceptat, deoarece era fugită de la domiciliu și dorea să scape și de numitul A.O.

Minora A.A.M. a rămas timp de trei săptămâni în apartamentul închiriat de către inculpați și a întreținut raporturi sexuale, în medie, cu patru bărbați pe zi, iar un raport sexual era de 70 RON. Jumătate din banii câștigați erau predați de minoră inculpaților D.C.R. sau A.N., iar alte sume erau date inculpatului R.D.C. pentru a-i depune pe card-ul ce-l avea deschis pe numele său (al inculpatului). Cu toate acestea, cei care se ocupau de necesarul zilnic (de hrană și tot ce mai era nevoie) erau inculpații A.N. și D.C.R. De la această împrejurare au apărut certuri între inculpați și victimă, aceasta din urmă primind mâncare cu porția, deși „puneam bani împreună”.

Clienții erau racolați prin intermediul anunțurilor date în cotidianul Y., de către inculpați.

După o perioadă de trei săptămâni, inculpatul R.D.C. a închiriat, pe numele tatălui său, R.P., un alt apartament, în regim hotelier, situat în Iași, șos. A., în care s-a mutat împreună cu minora A.A.M. Martorul D.S.M. a declarat că, la momentul la care s-a încheiat contractul de închiriere, R.P. a venit însoțit de către fiul acestuia, R.D.C.

În această locație, minora a practicat prostituția alte trei săptămâni, având, în medie, 5 clienți pe zi, raportul sexual fiind plătit cu 70 RON. Banii îi dădea inculpatului R.D.C., care a convins-o că, depozitându-i pe card-ul deschis pe numele lui, nu îi va mai cheltui și vor putea să închirieze un apartament mai ieftin. Victima minoră nu a scos niciodată bani de pe card-ul inculpatului, care oricum nu i-a pus la dispoziție codul PIN.

Legat de latura civilă a cauzei, s-a menționat că minora A.A.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu banii câștigați și predați inculpatului R.D.C.

Din conținutul evaluării psihologice cu privire la minora A.A.M. a rezultat că aceasta a fost marcată, din mica copilărie, de atitudinea agresivă a tatălui, înțelegând că soluționarea oricărei probleme se rezolvă doar prin violență. Astfel, minora și-a făcut prieteni care aveau același mod de acțiune (ca al tatălui) în relațiile cu ea, înțelegând că aceasta este normalitatea. Atunci când a întâlnit persoane care au reușit să o manipuleze, fără să utilizeze agresivitatea, a considerat că pentru acele persoane trebuie și poate să facă orice (inclusiv să practice prostituția contra cost). S-a concluzionat că tabloul clinic evidențiază sentimente de rușine, stare de anxietate, episoade depresive de intensitate medie; copilul dezvoltă relații de dependență prin subjugarea emoțiilor, auto-sacrificiu și căutarea aprobării și recunoașterii; stima de sine oscilează în funcție de reacțiile celorlalți; minora prezintă o stare de suferință psihică sub formă de stres acut ca urmare a unui cumul de factori (predominant fiind istoricul familial) pe o perioadă lungă de timp.

De asemenea, pe parcursul procesului penal, aceasta s-a căsătorit cu inculpatul R.D.C., astfel cum rezultă din copia certificatului de căsătorie din data de 3 februarie 2012 și din precizările făcute direct în fața instanței de către mama victimei. De altfel, pe parcursul judecății, partea vătămată a depus copia unei declarații olografe date în 21 ianuarie 2011, din proprie inițiativă, prin care aducea la cunoștința instanței faptul că locuiește cu inculpatul R.D.C. din luna septembrie 2010, deși acestuia i s-a interzis să ia legătura cu A.A.M. Mai mult, interpelat de către instanță cu privire la acest aspect în data de 24 martie 2011, inculpatul R.D.C. a negat că ar fi locuit împreună cu aceasta din septembrie 2010, ci doar s-au văzut în ziua de 12 ianaurie 2011.

Susținerile victimei minore au rezultat, pe lângă declarațiile date pe întreg parcursul procesului penal, și din planșele fotografice ale cardului deschis pe numele inculpatului R.D.C., ale apartamentului din șos. A. De asemenea, martorul P.C. a precizat că, pe lângă partea vătămată B.A.I., a întreținut relații sexuale și cu A.A.M., pe care a recunoscut-o din planșele fotografice prezentate de către organele judiciare. Și în acest caz, suma a plătit-o inculpatei A.N. (fiind vorba de 100 RON pentru fiecare raport). Declarațiile martorului sunt susținute de procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere și de planșele fotografice anexă. De asemenea, inculpatul R.D.C. a recunoscut că știa că A.A.M. este minoră.

Pe parcursul cercetării judecătorești a fost prezentă la termenul din data de 2 decembrie 2010, când a negat împrejurarea că a văzut că inculpații A.N. și D.C.R. se comportau urât cu partea vătămată B.A.I. De asemenea, a precizat că minora C.A. era calmă când a cerut să plece, dar nu își poate explica de ce nu avea libertate de mișcare, convingerea ei fiind că minora C.A. trebuia să facă bani pentru inculpata M.E.D. A afirmat că minora nu putea intra în bucătărie decât însoțită de M.E.D, dacă aceasta din urmă se afla în apartament.

III. În toamna anului 2009, partea vătămată B.A.I. a părăsit domiciliul său din C.M., pe fondul conflictelor repetate cu părinții și, ajunsă în Iași, în zona gării, l-a cunoscut pe inculpatul D.C.R. Victima era lipsită de mijloace financiare, astfel că inculpatul s-a oferit să o ajute și a dus-o la domiciliul lui, tot în zona gării. Cu aceeași ocazie, inculpatul D.C.R. i-a propus părții vătămate să întrețină raporturi sexuale cu un client în apartament, fapt acceptat de B.A.I., banii fiind încasați de aceasta.

După câteva săptămâni, partea vătămată deja plecase din Iași și a fost contactată de inculpatul D.C.R., care i-a propus să se întoarcă la el, pentru a locui împreună. Victima a acceptat și, revenită în Iași, a fost condusă de inculpat la un apartament închiriat de acesta în zona T. La scurt timp, inculpatul D.C.R. a convins-o pe partea vătămată, ce se afla într-o situație materială precară, să practice prostituția, iar banii să-i împartă.

La un moment dat, inculpatul D.C.R. a venit la apartamentul situat în cartierul T., împreună cu inculpatul R.D.C., iar cei doi i-au solicitat părții vătămate B.A.I. să întrețină raporturi sexuale cu ei, pentru a o verifica. La scurt timp, a apărut în apartament și inculpata A.N., care a lovit-o și umilit-o pe victimă, reproșându-i relația cu concubinul ei, inculpatul D.C.R.

Din acel moment, respectiv de la 1 noiembrie 2009, victima a fost obligată să practice prostituția, sub directa supraveghere a inculpatei A.N., care încasa în totalitate banii proveniți de la clienții racolați cu ajutorul anunțurilor plătite la matrimoniale, în ziarul Y. de către inculpații.

Victima a rămas împreună cu inculpații A.N., D.C.R. și R.D.C. în apartamentul cu o cameră din cartierul T. până la începutul lunii decembrie 2009, timp în care victima a avut trei clienți pe zi, primind doar mâncare și, rareori, lenjerie intimă. Victima era supravegheată în permanență de inculpați. Potrivit declarațiilor victimei, inculpata A.N. accepta doar solicitările de sex normal, cele de sex oral sau anal erau date lui B.A.I. De asemenea, „banii erau încasați de către A.N. și D.C.R., mie nu-mi dădeau nici un ban, ci doar îmi cumpărau din când în când haine”.

La data de 7 decembrie 2009, inculpații D.C.R. și R.D.C. au închiriat un alt apartament în Iași, în P.U., Martora F.Z. a fost cea care a încheiat, în numele fetei ei, contractul de închiriere pentru o perioadă de 6 luni, cu începere de la data de 7 decembrie 2009 și până la data de 30 mai 2010. De altfel, copia contractului de închiriere se află la dosarul de urmărire penală.

Deși era însărcinată, victima era obligată să întrețină în continuare relații sexuale contra cost, banii fiind preluați de către inculpați. Mai mult, partea vătămată era și lovită în cazul în care nu aducea suficienți bani.

În luna martie 2010, a fost adusă în apartament minora A.A.M., iar pe data de 19 aprilie 2010 minora C.A., deoarece inculpații erau nemulțumiți de prestația victimei B.A.I., care era însărcinată în luna a șaptea. Deși se afla în această situație și, în plus, avea o boală de piele, victima nu a fost lăsată de inculpații A.N., D.C.R. și R.D.C. să beneficieze de îngrijire medicală și o obligau în continuare să întrețină raporturi sexuale cu clienții. De altfel, minorei nu i s-a permis să facă vreun control ginecologic, deși solicitase în mai multe rânduri acest lucru.

Odată cu descinderea din data de 21 aprilie 2010 a fost eliberată și partea vătămată B.A.I.

Susținerile lui B.A.I. au rezultat, pe lângă declarațiile date pe întreg parcursul procesului penal, și din declarațiile martorului P.C., care precizează că a sunat la telefonul precizat în anunțurile date, a mers la apartamentul din P.U., unde a fost întâmpinat de către inculpata A.N., care i-a precizat că are o fată blondă cu care poate întreține relații sexuale; martorul a acceptat, i-a dat inculpatei A.N. suma de 100 RON și a întreținut un raport sexual cu victima B.A.I., pe care a recunoscut-o din planșele fotografice; în acest mod, martorul a procedat de fiecare dată când a apelat la numărul de telefon indicat în anunț.

De asemenea, cu ocazia interviului dat consilierului de probațiune, inculpata M.E.D a precizat că victima B.A.I. nu avea acces afară, iar inculpata A.N. devenea agresivă când se punea problema unor controale ginecologice sau dermatologice pentru B.A.I.

Partea vătămată B.A.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a precizat că acesta se află în evidența Spitalului de Psihiatrie C.M. cu diagnosticul de schizofrenie hebefrenică. La data de 22 iulie 2010, a fost încadrată într-un grad de handicap accentuat, fiind diagnosticată cu schizofrenie în evoluție. Prima evidență este din 1 iulie 2008, când a fost diagnosticată cu tulburare de conduită, ulterior, în decembrie 2008, boala agravându-se în tulburare schizo-afectivă, iar după evenimentele ce formează obiectul prezentului dosar cu schizofrenie în evoluție.

Situația de fapt generală, astfel cum a fost prezentată, a fost dovedită pe deplin, pe lângă probele la care instanța a făcut trimitere pe parcursul întregii expuneri, și de următoarele:

- listingul apelurilor telefonice efectuate/primite de la postul telefonic cu numărul de apelare Z, fiind vorba de aproximativ 140 apeluri de către potențiali clienți;

- anunțurile date la redacția ziarului Y., de către unii dintre inculpați;

- procesele-verbale întocmite de organele speciale de poliție din care rezultă numerele de telefon utilizate de inculpați și multitudinea lor;

- procesele-verbale încheiate în data de 22 aprilie 2010 din care rezultă faptul că partea vătămată A.A.M. a predat organelor judiciare două telefoane ce i-au fost date de către inculpatul R.D.C. pentru a fi sunată de către clienți; aceste procese-verbale sunt însoțite de către planșele fotografice înfățișând aparatele și cartelele telefonice utilizate;

- procesul-verbal de ridicare de la inculpata A.N. a două telefoane mobile folosite în activitatea infracțională, respectiv pentru a fi contactate de mai multe persoane în scopul întreținerii de relații sexuale contra cost; procesul-verbal este însoțit de planșele fotografice anexă înfățișând aceste aparate și cartelele utilizate;

- procesul-verbal de ridicare de la inculpatul R.D.C. a unui telefon mobil folosit în activitatea infracțională; procesul-verbal este însoțit de planșele fotografice anexă înfățișând acest aparat și cartelele utilizate;

- adresa Băncii R.D. din 22 aprilie 2010, vizând conturile deschise de către inculpații D.C.R. și R.D.C. împreună cu extrasele conturilor curente de la deschidere și până la data de 22 aprilie 2010;

- adresa Primăriei comunei M. din 3 iunie 2010, din care rezultă că inculpații A.N. și D.C.R. nu figurează cu bunuri mobile sau imobile;

- adresa Administrației Finanțelor Publice Iași din 28 mai 2010, din care rezultă că inculpații M.E.D. și R.D.C. nu figurează pentru anul 2009 cu venituri declarate din cedarea folosinței bunurilor, venituri din activități independente, venituri din activități agricole;

- declarația martorului A.C.N.; acesta a urmărit să beneficieze, împreună cu martorul T.F., de serviciile sexuale anunțate prin intermediul cotidianului Y., sens în care s-au deplasat la apartamentul din P.U.; martorul A.C.N. nu a mai întreținut relații sexuale, chiar la intrarea în apartament fiind sunat de către soție și renunțând, părăsind imobilul;

- declarațiile martorilor E.P.F. (care a beneficiat de relații sexuale cu minora C.A., dar banii au fost predați inculpatei A.N.), P.D.I. (care a mers la locația din T., unde se aflau inculpata A.N. și partea vătămată B.A.I., dar martorul a renunțat, neplăcându-i locația), T.F. (care, pe lângă faptul că susține declarația martorului A.C.N., precizează în plus că a negociat cu femeia care era țigancă, respectiv cu A.N. și a întreținut un raport sexual cu fata mai blondă, cu B.A.I.);

- raportul de constatare tehnico-științifică din 31 mai 2010 din care rezultă clar că anumite anunțuri din ziarul Y., din documentele intitulate bonuri de comandă au fost scrise de către inculpatul R.D.C.;

- raportul de constatare tehnico-științifică din 31 mai 2010 din care rezultă clar că anumite anunțuri din ziarul Y., din documentele intitulate bonuri de comandă (altele decât cele menționate mai sus) au fost scrise de către inculpatul D.C.R.;

- bonurile de comandă originale puse la dispoziție în vederea expertizării.

S-a mai menționat faptul că, urmare a ordonanței de aplicare a sechestrului asigurător din 21 mai 2010, Banca R.D. a indisponibilizat conturile inculpaților R.D.C. (respectiv, suma de 1.815,81 RON) și D.C.R. (1.692,68 RON). De asemenea, prin ordonanța de aplicare a sechestrului din 9 iunie 2010, s-a procedat la indisponibilizarea aparatelor telefonice și a cartelelor aferente, ridicate de la inculpata A.N. și de la inculpatul R.D.C.

Inculpatul D.C.R. a precizat că nu știe nimic despre activitatea de prostituție practicată de partea vătămată B.A.I., că nu a vrut decât să o ajute, inculpata A.N. găsind-o simpatică și asigurându-i cazare până la momentul în care va avea unde să stea. De asemenea, a precizat că A.A.M. a stat câteva zile la el în apartament, dar nu a întreținut relații sexuale cu nimeni, apoi s-a mutat cu inculpatul R.D.C. A susținut că nu a primit nicio sumă de bani de la nici una dintre fete, cu excepția lui A.A.M., care contribuia la chirie și la cheltuieli ocazionate de mâncare.

Pe parcursul primei judecăți s-a prevalat de dispozițiile art. 70 C. proc. pen. anterior.

Din referatul de evaluare întocmit a rezultat că inculpatul, ca și R.D.C., M.E.D., a frecventat centrele de plasament, tatăl lui fiind condamnat pentru o infracțiune de omor, victimă fiind chiar mama sa. Inculpatul nu aderă la alternative prosociale de câștig, justificând că acestea nu-i permit să-și asigure strictul necesar pentru traiul zilnic. El nu manifestă empatie față de victime, considerând că a fost o chestie de alegere personală.

Inculpatul R.D.C. a avut tot o poziție procesuală necorespunzătoare atât în ceea ce privește faptele pentru care era cercetat, cât și în ceea ce privește precizările referitoare la ceilalți inculpați. Astfel, a precizat că inculpații D.C.R. și A.N. au găzduit-o pe B.A.I. doar pentru a o ajuta, că nu a avut nicio contribuție și niciun beneficiu din practicarea prostituției de către A.A.M., minora desfășurând aceste activități doar pentru a se întreține pe sine.

Pe parcursul primei judecăți s-a prevalat de dispozițiile art. 70 C. proc. pen. anterior.

Din referatul de evaluare depus la dosar a rezultat că inculpatul R.D.C. provine dintr-o familie dominată de abuzuri fizice, verbale, afective, prezintă dificultăți în integrarea sa socială; nu conștientizează consecințele faptelor sale, plasând cauzele situației în care se află în factori externi.

Inculpata A.N. a precizat în cursul urmăririi penale faptul că a cunoscut-o pe partea vătămată B.A.I. când aceasta era vizibil însărcinată, în 5-6 luni. Poziția procesuală a inculpatei a fost din start necorespunzătoare, nerecunoscând perioada din toamna anului 2009 în care a locuit împreună cu victima B.A.I. și dovedită pe deplin de materialul probator administrat. Dacă ar fi fost însărcinată în 5-6 luni în octombrie-noiembrie 2009, la data intervenției organelor de poliție partea vătămată trebuia să fi născut demult. De asemenea, împrejurarea că inculpata A.N. practica, la rândul ei, prostituția nu este în măsură a neutraliza activitatea de exploatare la care o supunea pe victimă. Nici cu privire la A.A.M. nu a recunoscut, precizând că nu ar avea cunoștință despre faptul că aceasta ar practica prostituția. Cât o privește pe minora C.A., inculpata A.N. a precizat că nu a primit niciun ban pentru relațiile sexuale derulate de victimă (deși martorii precizați mai sus au indicat-o pe A.N. ca fiind cea care negocia și primea banii pentru toate fetele din apartament) și, mai mult, i-a spus părții vătămate că o va ajuta cu bani după ce își va amaneta telefoanele.

Pe parcursul primei judecăți s-a prevalat de dispozițiile art. 70 C. proc. pen. anterior.

Din referatul de evaluare psiho-socială a rezultat că inculpata a trăit într-un context familial promiscuu, a fost victima unor evenimente traumatice în copilărie. Însă, inculpata nu își asumă responsabilitatea comiterii vreunei fapte, nu conștientizează gravitatea acestora, nu ia în calcul alternative pozitive de reintegrare în societate și refuză adoptarea unui stil de viață prosocial, justificând alegerile făcute printr-o atitudine de autovictimizare raportată la trecutul său, nu manifestă empatie față de victime.

Inculpata M.E.D. a precizat că întreaga activitate desfășurată de către partea vătămată C.A. a fost benevolă, că nu i-a interzis niciun moment să plece din locuința lui A.N., că a avut libertate de mișcare, iar palma pe care i-a dat -o a fost reacția ei la avansurile făcute de minoră concubinului, respectiv lui S.A.F.

Pe parcursul primei judecăți, inițial, s-a prevalat de dispozițiile art. 70 C. proc. pen. anterior. La termenul din 22 septembrie 2011, inculpata a solicitat instanței să fie audiată. Cu această ocazie, nu a adus nimic nou, reluând declarația dată în faza de urmărire penală. Astfel, a făcut din nou trimitere la faptul că minora C.A. a făcut totul singură, nu a împiedicat-o să plece din apartament, nu a luat niciun ban de la aceasta, nu a știu că este minoră (deși a precizat că au fost prietene și au practicat prostituția împreună anterior întâlnirii din luna aprilie 2010).

Din referatul de evaluare psiho-socială întocmit, a rezultat că inculpata provine dintr-o familie destrămată, la vârsta de 9 ani, după divorțul părinților, fiind încredințată unui centru de plasament. A urmat un stil de viață parazitar, vagabonda pe străzi, consuma aurolac. De la vârsta de 16 ani a practicat prostituția, sub supravegherea unor proxeneți. Din relațiile cu aceștia au rezultat doi copii, unul fiind dat în plasament, celălalt în grija mamei acesteia. Deși deține abilități de comunicare și relaționare dezvoltate, acestea au fost folosite de inculpată în scop negativ.

În drept, s-a stabilit că:

1. Faptele inculpaților A.N., R.D.C. și D.C.R., care, din toamna anului 2009 și până la data de 21 aprilie 2010, au cazat-o pe partea vătămată B.A.I. într-un apartament situat în cartierul T. și în altul aflat în P.U. din Iași și, prin violențe, amenințări și constrângere psihică, au exploatat-o pe aceasta, obligând-o să practice prostituția, chiar în situația în care victima era însărcinată în luna a șaptea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată.

Având în vedere că de la momentul comiterii faptelor, respectiv anul 2009 și până în aprilie 2010, art. 12 din Legea nr. 678/2001 a suferit mai multe modificări, instanța a reținut varianta mai favorabilă inculpaților, drept pentru care s-au reținut dispozițiile art. 13 C. pen. anterior.

În sarcina fiecăruia din cei trei inculpați nu a putut fi reținută infracțiunea de proxenetism, activitățile desfășurate de fiecare dintre aceștia circumscriindu-se elementului material (într-o variantă sau alta) ce caracterizează infracțiunea de trafic de persoane; cererea de schimbare a încadrării juridice, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. anterior, a fost respinsă.

Din întreg materialul probator administrat a rezultat faptul că inculpații A.N., R.D.C., D.C.R. au avut foloase de pe urma întreținerii de relații sexuale de către partea vătămată B.A.I., au găzduit-o, i-au găsit clienți prin anunțurile pe care le-au dat la ziar. În plus, partea vătămată B.A.I. nu avea libertate de mișcare, nu putea ieși din locuință, nu avea acces la servicii medicale, deși starea ei de sănătate și de graviditate o impuneau. Mai mult, victima B.A.I. era agresată verbal (de toți inculpații, din referatele de evaluare reieșind lipsa lor de empatie față de ea, faptul că o considerau limitată și afirmau că trebuia să-i spui de mai multe ori pentru a înțelege un lucru) și fizic (în special de către inculpata A.N., deși victima prezenta o sarcină avansată și susținea de mai multe ori că nu se simte bine, împrejurare percepută direct de către celelalte victime și de către inculpata M.E.D.).

2. Faptele inculpaților A.N. și D.C.R., care, împreună, în luna martie 2010, timp de trei săptămâni, au cazat-o pe partea vătămată A.A.M., în vârstă de 16 ani, cunoscând că este minoră, într-un apartament situat în P.U. din Iași, unde, prin înșelăciune (respectiv, prin porționarea mâncării și prin solicitarea de bani peste ceea ce ar fi reprezentat suportarea cotei părți din chirii și cheltuieli zilnice), au exploatat-o pe aceasta, în scopul obținerii de bani din practicarea prostituției, iar în perioada 19-21 aprilie 2010, au cazat-o pe partea vătămată C.A., minoră la acel moment (împrejurare cunoscută) și i-au luat sumele de bani obținute din prostituție pentru a fi date mai departe, inculpatei M.E.D., au împiedicat-o să plece, răspunzând solicitării inculpatei M.E.D., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată.

Având în vedere că, de la momentul comiterii faptelor, respectiv anul 2008 și până în prezent, art. 13 din Legea nr. 678/2001 a suferit mai multe modificări, instanța a reținut varianta mai favorabilă inculpatei, drept pentru care s-au reținut dispozițiile art. 13 C. pen. anterior.

Având în vedere perioada de timp în care inculpații au acționat cu privire la fiecare dintre cele două victime minore, tribunalul a constatat că toate aceste acte materiale, care prezintă fiecare în parte conținutul aceleași infracțiuni de trafic de minori, au fost săvârșite în baza aceleași rezoluții infracționale, fiind aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, referitoare la infracțiunea continuată.

3. Faptele inculpatului R.D.C., care, în luna aprilie 2010, pe parcursul a trei săptămâni, a cazat-o pe partea vătămată A.A.M., în vârstă de 16 ani (împrejurare cunoscută de către acesta), într-un apartament situat în zona gării, pe șos. A., unde a exploatat-o, în scopul obținerii de bani, prin înșelăciune, respectiv prin crearea iluziei că îi strânge banii pe cardul deschis pe numele lui, codul PIN nefiind cunoscut de către victimă și neexistând vreo dovadă a faptului că aceasta ar fi ținut vreo evidență a sumelor câștigate și predate inculpatului R.D.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată.

Având în vedere că, de la momentul comiterii faptelor, respectiv anul 2008 și până în prezent, art. 13 din Legea nr. 678/2001 a suferit mai multe modificări, instanța a reținut varianta mai favorabilă inculpatei, drept pentru care s-au reținut dispozițiile art. 13 C. pen. anterior.

4. Fapta inculpatei M.E.D., care, în data de 19 aprilie 2010, a recrutat-o prin înșelăciune (profitând de vulnerabilitatea materială a acesteia, asigurând-o că va obține facil bani din prostituție, în realitate, astfel cum s-a dovedit, urmărind să o folosească în mod exclusiv) pe minora C.A., în vârstă de 17 ani (împrejurare cunoscută de către aceasta), în scopul exploatării și, în perioada 19 aprilie-21 aprilie 2010, împreună cu inculpații A.N. și D.C.R., a exercitat constrângere psihică asupra ei și a lipsit-o de libertate pe victima minoră, obținând suma de 280 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, modificată și completată.

Având în vedere că, de la momentul comiterii faptelor, respectiv anul 2008 și până în prezent, art. 13 din Legea nr. 678/2001 a suferit mai multe modificări, instanța a reținut varianta mai favorabilă inculpatei, drept pentru care s-au reținut dispozițiile art. 13 C. pen. anterior.

S-a reținut că activitatea infracțională a inculpaților A.N., R.D.C. și D.C.R. se caracterizează printr-o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În ceea ce privește infracțiunile de trafic de persoane și de minori, s-a mai precizat faptul că din întreg materialul probator administrat în cauză, ce a fost expus pe larg mai sus, rezultă că inculpații au profitat de vulnerabilitatea tinerelor, datorată în primul rând gradului ridicat de sugestibilitate și posibilităților reduse de a se apăra. Nu lipsit de relevanță a fost și faptul că au ales și recrutat, în general, doar tinere ușor de manipulat, ce proveneau din familii fără posibilități materiale, destrămate și cu un mediu familial violent.

Totodată, inculpații menționați au profitat de faptul că victimele erau plecate de acasă, fiind fugite din cadrul familiei, cunoșteau că acestea aveau o situație conflictuală cu părinții, iar oferta de găzduire, dublată de iluzia obținerii unor bani din practicarea prostituției s-au constituit ca mijloace de determinare frauduloase.

Totodată, inculpații foloseau tehnici de manipulare subtile, demonstrând abilitatea de a relaționa cu victimele, ce erau, parte dintre ele, la vârsta adolescenței, prin întâmpinarea nevoilor acestora din urmă, prin aceasta asigurându-și atingerea scopului final, recrutarea, după care controlul psihic asupra acestora (a se vedea în acest sens împrejurarea că le obțineau mai întâi acordul de a practica prostituția, apoi le creau o dependență a traiului zilnic sau le lipseau de libertatea de mișcare).

Din alt punct de vedere, s-a reținut că este cert și faptul că respectivele victime minore, chiar dacă au acceptat să se prostitueze, au fost supuse unor anumite presiuni și abuzuri. Ele au fost izolate (au fost scoase din mediul social și familial și duse într-un mediu străin, cu persoane agresive care, astfel, își impuneau autoritatea), supravegheate, o parte au fost abuzate fizic (partea vătămată B.A.I.), au fost exploatate din punct de vedere sexual, acestora revenindu-le o sumă modică de bani pentru a se putea întreține și s-a profitat, așa cum s-a arătat mai sus, de vulnerabilitatea lor, toate aceste mecanisme de constrângere având drept consecință alterarea consimțământului inițial exprimat de victimă.

În sarcina fiecăruia dintre inculpați nu a putut fi reținută infracțiunea de proxenetism, activitățile desfășurate de fiecare dintre ei circumscriindu-se elementului material (într-o variantă sau alta) ce caracterizează infracțiunea de trafic de persoane sau/și trafic de minori, cererile acestora, în acest sens, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. anterior, fiind respinse.

Inculpații au fost condamnați în baza acestor texte de lege.

La individualizarea judiciară a pedepselor, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, gradul concret de pericol social, ce este unul ridicat, fiind conturat de modalitățile și împrejurările comiterii faptelor ce au fost expuse pe larg mai sus, de vârsta tinerelor racolate și/sau exploatate prin obligarea la practicarea prostituției, de natura importantă a relațiilor sociale încălcate și, nu în cele din urmă, de urmarea deosebită produsă (persoanele traficate au fost reduse la condiția de „marfă”, au fost supuse unui fenomen de dezumanizare, le-au fost lezate sentimentele cele mai profunde, trauma fizică, dar, în special, cea psihică fiind de natură a le marca întreagă viață, având în vedere vârsta acestora, victima B.A.I. fiind deja însărcinată), precum și persoanele inculpaților.

Cât privește gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, s-au subliniat următoarele:

- infracțiunile comise nu prezintă doar un pericol social generic ridicat, dar și un pericol social concret foarte ridicat, ce este conturat, după cum s-a arătat mai sus, în principal, de modalitatea și împrejurările comiterii acestor fapte, astfel cum au fost reținute în prezentarea situației de fapt, numărul actelor materiale, dar și numărul părților vătămate, caracterul continuat al faptelor, câștigurile ilicite obținute, într-un cuantum mare; de menționat sunt consecințele asupra părților vătămate minore, dar și asupra victimei B.A.I., ce a fost privată de controale medicale, deși suferea boli dermatologice și, în plus, era însărcinată;

- la stabilirea în concret a pedepsei și a modalității de executare, instanța a avut în vedere și rolul și contribuția avută de fiecare dintre inculpați, numărul actelor materiale, concluziile referatelor de evaluare, care au stabilit, pentru fiecare dintre inculpați, lipsa acestora de empatie față de victime, lipsa asumării responsabilității comiterii vreunei fapte; de asemenea, s-a reținut că aceștia nu conștientizează gravitatea faptelor, nu iau în calcul alternative pozitive de reintegrare în societate și refuză adoptarea unui stil de viață prosocial, justificând alegerile făcute printr-o atitudine de autovictimizare raportată la trecutul lor.

1. Astfel, inculpata A.N. are un nivel de pregătire intelectuală scăzut, a avut o poziție procesuală necorespunzătoare, nerecunoscând în niciun moment comiterea vreunei fapte sau vreunui act material, deși la dosar existau probe de netăgăduit privind vinovăția sa.

Totodată, tribunalul a avut în vedere la individualizarea judiciară a fiecărei pedepse și contribuția acestei inculpate la comiterea fiecărei infracțiuni, foloasele materiale obținute de pe urma acestor activități.

Nu lipsit de relevanță a fost și faptul că inculpata a comis infracțiunile după ce a suferit o serie de condamnări anterioare definitive, tribunalul reținând în ceea ce privește infracțiunile comise de către aceasta prevederile art. 37 lit. b) C. pen. anterior, referitoare la recidiva postexecutorie.

De asemenea, în ceea ce o privește pe partea vătămată B.A.I., împrejurarea că inculpata A.N. a agresat-o fizic, deși era însărcinată într-o lună avansată și a refuzat să-i permită accesul la un medic de specialitate, inclusiv pentru tratarea unei boli de piele pe care o avea, a fost reținută ca circumstanță agravantă, prevăzută de art. 75 alin. (2) C. pen. anterior.

Pe de altă parte, nu s-a omis nici împrejurarea că inculpata A.N. a fost cea care i-a creat condițiile, în data de 21 aprilie 2010, părții vătămate minore C.A., de a fugi din apartament, deși inculpata M.E.D. nu dorea acest lucru, împrejurare care a fost integrată în dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. anterior. Prin urmare, au fost eficientizate dispozițiile art. 80 alin. (2) din același cod, privind concursul între circumstanțe agravante și atenuante.

S-a mai amintit că inculpata a încălcat obligațiile stabilite de organele judiciare la momentul înlocuirii măsurii arestării preventive, fiind emis ulterior un mandat european de arestare și rearestată.

Împrejurarea că inculpata ar avea un copil minor bolnav nu a fost de natură a minimaliza periculozitatea la care instanța deja a făcut trimitere, cu atât mai mult cu cât, la momentul comiterii infracțiunilor, inculpata nu se ocupa efectiv de copil, iar din raportul de evaluare rezultă că minorul ar fi dat în plasament familial.

2. Inculpata M.E.D. a avut o poziție procesuală necorespunzătoare, are un nivel de pregătire intelectuală scăzut. S-a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei și contribuția sa decisivă la comiterea infracțiunii, descrisă în detaliu în prezentarea situației de fapt.

Inculpata, astfel cum rezultă din referatul de evaluare, a fost singura care a manifestat empatie față de partea vătămată B.A.I. și a insistat pe lângă inculpata A.N. să o ducă la medic, împrejurare care a fost considerată ca și circumstanță atenuantă, prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

Pe de altă parte, astfel cum a rezultat din raportul de evaluare psihologică a părții vătămate minore C.A., aceasta, potrivit declarației mamei, a avut nevoie de controale medicale de specialitate, acuzând dureri în zona organelor genitale și sângerări abundente, împrejurare care a fost reținută în contextul art. 75 alin. (2) C. pen. anterior. S-a dat astfel eficiență dispozițiilor art. 80 alin. (2) din același cod.

S-a mai reținut că inculpata este cunoscută cu antecedente penale, infracțiunea dedusă judecății fiind comisă în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1739 din 12 iunie 2007 a Judecătoriei Iași, pronunțată în Dosarul nr. 25966/245/2006 al aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin neapelare la 3 iulie 2007, prin care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare, fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

Inculpata a încălcat obligațiile stabilite de organele judiciare la momentul înlocuirii măsurii arestării preventive, fiind emis ulterior un mandat european de arestare și rearestată.

Deși inculpata a dat naștere la doi copii minori, dintre care unul dat în plasament familial, iar celălalt aflat în grija bunicii paterne, s-a reținut că această împrejurare exista și la momentul comiterii infracțiunilor, iar din actele de la dosar nu rezultă că s-ar fi ocupat efectiv de copil.

3. Inculpatul R.D.C. nu are antecedente penale, a avut o poziție procesuală necorespunzătoare, are un trecut familial care și-a pus amprenta asupra dezvoltării lui ulterioare (în acest sens fiind referatul de evaluare psiho-socială).

Din materialul probator administrat a rezultat că a întreținut relații sexuale cu victima B.A.I., a folosit la adresa acestei un limbaj agresiv, a consfințit la lipsirea acesteia de control medical de specialitate [împrejurare care se circumscrie circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen. anterior], a manifestat o lipsă totală de empatie și de interes pentru adoptarea unor valori sociale și morale conforme.

A încheiat o căsătorie cu partea vătămată A.A.M., aspect care a fost reținut ca și circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

Mai mult, a încălcat obligațiile stabilite de organele judiciare, fiind emis pe numele acestuia un mandat european de arestare, s-a sustras de la judecată, împrejurare care se circumscrie dispozițiilor art. 75 alin. (2) C. pen. anterior.

4. Inculpatul D.C.R. este infractor primar, are un nivel intelectual mediu, nu este căsătorit.

A avut o poziție procesuală necorespunzătoare, încercând să denatureze cursul procesului, prin declarații olografe date în cursul urmăririi penale, negând orice implicare în activitățile infracționale ce formează obiectul prezentului dosar.

Având în vedere, însă, împrejurarea că inculpatul s-a prezentat la termenele stabilite de instanță și a respectat obligațiile impuse, tribunalul a reținut în favoarea acestui inculpat dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

În funcție de aceste criterii, cât și de dispozițiile părții generale ale C. pen. anterior, precum și de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpaților, instanța le-a stabilit acestora câte o pedeapsă principală cu închisoarea.

Alăturat de pedepsele principale, instanța, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, a stabilit fiecăruia dintre inculpați și câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) din același cod.

La individualizarea, în această modalitate, a pedepselor complementare, instanța a avut în vedere tocmai perseverența comportamentului ilicit al inculpaților, aria infracțională, atitudinea lor în relațiile sociale, relevată de probele menționate mai sus, lipsa de alternative pozitive de reintegrare în societate și faptul că refuză adoptarea unui stil de viață prosocial, justificând alegerile făcute printr-o atitudine de autovictimizare raportată la trecutul lor, lipsa de empatie față de victime, apreciind că aceștia sunt incompatibili cu calitatea de tutore sau curator.

Ulterior, în baza art. 33 lit. a) cu referire la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, inculpaților A.N., D.C.R. și R.D.C. li s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a aplicat fiecăruia dintre inculpații A.N., D.C.R. și R.D.C., alături de pedeapsa principală, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) din același cod, pe perioada cea mai mare stabilită.

În ceea ce o privește pe inculpata M.E.D., în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 1739 din 12 iunie 2007 a Judecătoriei Iași, pronunțată în Dosarul nr. 25966/245/2006 al aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin neapelare la 3 iulie 2007 și s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei principale, aplicată prin prezenta sentință, pentru fapta dedusă judecății, urmând ca inculpata să execute pedeapsa principală totală, la care s-a alăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. anterior, pe durata stabilită.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) din același cod, existând identitate de rațiune în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii acelorași drepturi, astfel că motivele care au determinat și au impus aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. anterior sunt aceleași cu cele care reclamă incidența art. 71 din același cod.

Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării și, ulterior, menținerii stării de arest preventiv a inculpatelor A.N. și M.E.D. nu s-au modificat, ci, din contră, s-au consolidat, mai ales că s-a dispus condamnarea acestora, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, instanța a menținut această măsură preventivă.

S-a reținut că, față de acestea, au fost emise mandate europene de arestare, urmare a încălcării obligaților stabilite și a părăsirii teritoriului României.

A fost menținută, de asemenea, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpatul D.C.R. prin încheierea din data de 9 septembrie 2010 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la 10 septembrie 2010, temeiurile inițiale avute în vedere consolidându-se prin condamnarea acestuia.

Totodată, în ceea ce-l privește pe inculpatul R.D.C., s-a constatat că, la data de 5 iunie 2012, a fost înlocuită, de către Curtea de apel Iași, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat, cu măsura arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă din 5 iunie 2012.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și a arestării preventive, respectiv de la 22 aprilie 2010 la 10 septembrie 2010 și de la 21 martie 2013 la zi, în cazul inculpatei A.N.; de la 22 aprilie 2010 la 18 iunie 2010 și de la 1 iunie 2013 la zi, în cazul inculpatei M.E.D.; de la 22 aprilie 2010 la 23 iulie 2010, în cazul inculpatului R.D.C.; de la 22 aprilie 2010 la 10 septembrie 2010, în cazul inculpatului D.C.R.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la fiecare inculpat, în condițiile art. 7 alin. (2) din același act normativ.

Banii obținuți din săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori au fost supuși, în condițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. a) C. pen. anterior, confiscării speciale în folosul statului, după cum urmează:

- de la inculpații A.N., D.C.R. și R.D.C., câte 11.900 RON obținuți fiecare din traficarea părții vătămate B.A.I. (3 clienți/70 RON/170 zile, respectiv de la 1 noiembrie 2009 la 21 aprilie 2010);

- de la inculpații A.N. și D.C.R., câte 2.940 RON obținuți fiecare din traficarea părții vătămate minore A.A.M. (70 RON/4 clienți/21 zile) și de la inculpatul R.D.C., suma de 7.350 RON (5 clienți/70 RON/21 zile) ;

- de la inculpata M.E.D., suma de 280 RON (primită de către inculpata A.N. pentru serviciile sexuale prestate de partea vătămată C.A. și predată ulterior inculpatei M.E.D.).

La stabilirea acestor sume tribunalul a avut în vedere declarațiile părților vătămate, care se coroborează unele cu altele, declarațiile clienților care fac trimitere la sumele plătite pentru serviciile sexuale.

La momentul prezentării situației de fapt, au fost subliniate sumele câștigate și care urmau a fi confiscate, aceste sume reprezentând, de fapt, singurele surse de existență a acestor inculpați.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (1) C. proc. pen. anterior, din oficiu, a pornit și a exercitat acțiunea civilă pentru partea vătămată minoră C.A. și partea vătămată minoră A.A.M., chiar dacă, ulterior, aceasta din urmă s-a constituit parte civilă în cauză.

În ceea ce privește prejudiciul moral, s-a reținut că acesta este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial și, deși s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparații, neputându-se stabili niciun fel de echivalență între durerea morală și o anumită sumă de bani, totuși, prezența acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu și-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.

S-a mai reținut că despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală și nu se stabilesc în raport cu posibilitățile materiale ale inculpatului sau ale victimei, esențială fiind stabilirea concordanței dintre întinderea prejudiciului moral și cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nicio diferență în plus și nicio diferență în minus.

A fost avut în vedere că, în cazul lezării relațiilor sociale referitoare la libertate, la inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfășurarea vieții sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale, la conviețuirea socială, în cazul integrității psihice și fizice a unui minor și nu numai, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de părțile civile, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrul moral, dificultățile sociale de adaptare.

Astfel, s-a reținut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de fiecare dintre părțile civile în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială și socială a fiecăreia dintre părțile civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.

În cauză, instanța a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acțiunile exercitate de către fiecare dintre inculpați, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral efectiv produs părților civile, majore și minore.

Au fost evidente consecințele negative suferite de părțile civile minore în plan psihic, traumele psihice suferite (puse în evidență de constrângerea morală și de impactul acțiunilor agresive, de insuficiența hranei, de programul lung în care trebuiau să întrețină relații sexuale), sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea oricăreia dintre cele menționate la viata socială și la care instanța a făcut referire în cuprinsul hotărârii.

Față de cele arătate, instanța de fond a apreciat că, alături de pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpați pentru faptele comise, este necesară și obligarea acestora la plata de daune morale către părțile civile minore, stabilite în mod diferențiat, în funcție de contribuția lor, de consecințele și împrejurările evidențiate pe parcursul prezentei.

În consecință, în baza art. 17, art. 348 C. proc. pen. anterior, au fost obligați inculpații M.E.D., A.N. și D.C.R., în solidar, să despăgubească partea civilă minoră C.A. cu suma de 5.000 RON, cu titlu de daune morale, iar în baza art. 14, art. 17, art. 346, art. 348 din același cod au fost obligați inculpații A.N., D.C.R. și R.D.C., în solidar, să despăgubească partea civilă minoră A.A.M. cu suma de 8.000 RON, cu titlu de daune morale.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale cu privire la bunurile care au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor, respectiv: telefon marca N1, ridicat de la inculpate A.N., telefon marca S1, ridicat de la inculpatul R.D.C., telefon marca N2, ridicat de la inculpatul R.D.C., bunuri indisponibilizate prin ordonanța din data de 9 iunie 2010 și depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Iași.

În baza art. 163 C. proc. pen. anterior, s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit, în vederea confiscării speciale și a reparării pagubei, prin ordonanța din 21 mai 2010, asupra sumelor de bani în RON, astfel: suma de 1.815,79 RON, aflată în contul curent cu numărul X1, deschis pe numele inculpatului R.D.C. la Banca R.D., și respectiv suma de 1.695,13 RON, aflată în contul curent cu numărul X2, deschis pe numele inculpatului D.C.R. la Banca R.D.

În termenul legal, prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. anterior, hotărârea primei instanțe a fost apelată de partea vătămată A.A.M. și de inculpații A.N., M.E.D., D.C.R. și R.D.C.

Prin apelul promovat, partea vătămată A.A.M. a criticat soluția primei instanțe, invocând nerespectarea dispozițiilor legale, generată de soluționarea greșită a laturii civile.

A susținut apelanta că, deși nu a formulat pretenții civile față de inculpați, prima instanță i-a acordat în mod greșit despăgubiri civile și a dispus confiscarea unor sume de bani, în condițiile în care nu a fost obligată să practice prostituția și nu a fost constrânsă sau sechestrată.

Totodată, nu s-a ținut seama de faptul că inculpatul R.D.C. este soțul său, că este însărcinată și vor avea un copil, împrejurări ce justifică aplicarea unei pedepse mai mici, cu suspendarea condiționată a executării.

Inculpata A.N. a formulat următoarele critici:

- greșita încadrare juridică dată faptelor, considerând că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, în infracțiunea de proxenetism, întrucât nu a exercitat violențe psihice sau fizice asupra victimelor;

- în raport de poziția sa procesuală, de recunoaștere a faptelor, adoptată în fața instanței de apel, a solicitat a i se aplica prevederile art. 3201 C. proc. pen. anterior și a se da eficiență circumstanțelor personale, situația familială dificilă, singurul întreținător al unui copil minor, prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a)-art. 76 C. pen. anterior, cu consecința redozării pedepselor și suspendarea executării.

Motivându-și apelul promovat, inculpata M.E.D. a criticat încadrarea juridică dată faptei de către prima instanță și a susținut că, în speță, nu s-a făcut dovada exercitării de violențe sau constrângeri asupra victimei ce și-a exprimat în mod liber consimțământul, nu i-a fost limitată în niciun mod libertatea de voință și scopul faptei nu a fost cel de a o exploata în sensul art. 2 din Legea nr. 678/2001, condiții în care, activitatea sa se circumscrie infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și alin. (2) C. pen. anterior, astfel cum s-a statuat și prin decizia nr. 16 din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite.

Sub aspectul tratamentului sancționator, a considerat că prima instanță ar fi trebuit să-i aplice o pedeapsă orientată sub minimul special, în raport de elementele ce caracterizează persoana sa, fiind o persoană integrată social, mamă a doi copii minori, supusă influențelor unei familii dezorganizate și lipsite de posibilități materiale, cu o conduită procesuală sinceră.

Prin apelul promovat, inculpatul D.C.R. a solicitat a se constata că probele administrate nu au dovedit implicarea sa în comiterea faptelor, întrucât a închiriat apartamentul, dar nu a știut ce se întâmpla acolo în lipsa sa.

De asemenea, a criticat încadrarea juridică a faptelor, considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, iar la stabilirea tratamentului sancționator, prima instanță trebuia să dea eficiență datelor personale, prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Critici sub aspectul încadrării juridice a faptei au fost formulate și de inculpatul R.D.C., ce a susținut că, în cauză, nu s-a făcut dovada exercitării de violențe și de constrângeri asupra părților vătămate, astfel că nu poate fi reținută în sarcina sa comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori.

A arătat că prima instanță a ignorat în procesul de individualizare a pedepsei faptul că este la primul conflict cu legea penală, că în prezent este căsătorit cu partea vătămată A.A.M. și vor avea un copil, împrejurări ce justifică aplicarea unor pedepse mai mici și acordarea beneficiului suspendării condiționate ori sub supraveghere a executării pedepsei.

Apelantul a criticat și dispoziția primei instanțe de confiscare a banilor ce nu provin din prostituție, fiind primiți de la mama sa și a bunurilor, solicitând restituirea lor, precum și modul de soluționare a laturii civile, prin acordarea nelegală de despăgubiri civile ce nu au fost solicitate de partea vătămată A.A.M.

Prin decizia penală nr. 173 din 17 octombrie 2013, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul D.C.R. împotriva sentinței penale nr. 285 din 27 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care a desființat-o, în parte, în latura penală, numai cu privire la acest inculpat.

Rejudecând cauza:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. anterior, în pedepsele componente.

A redus cuantumul pedepsei principale stabilite pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplicarea art. 13 și art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, de la 7 ani închisoare, la 4 și 6 luni închisoare, conform art. 76 lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta decizie cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința apelată, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală a închisorii, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. anterior, pentru o durată de 2 ani.

A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare deciziei.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă A.A.M. și de inculpații A.N., M.E.D. și R.D.C. împotriva aceleiași sentințe.

A menținut măsura arestării preventive a inculpatelor A.N. și M.E.D. și a dedus din pedepsele aplicate durata arestării preventive după data de 27 iunie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a obligat apelanții A.A.M., A.N., M.E.D. și R.D.C. să plătească statului câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-au inclus și onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, în cuantum de câte 400 RON, sume ce au fost avansate inițial din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de inculpatul D.C.R. au rămas în sarcina statului, inclusiv onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.

Examinând hotărârea apelată, actele și lucrările dosarului de fond, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanța de apel a constatat că, procedând la soluționarea cauzei, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.

De asemenea, a verificat probatoriul administrat, prin prisma apărărilor formulate de inculpați, argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat opinia, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare pronunțată.

Din examinarea considerentelor sentinței, instanța de apel a reținut că instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt, cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a format convingerea cu privire la cauza dedusă judecății, precum și a probelor care au fundamentat-o, respectând dispozițiile art. 356 C. proc. pen. anterior.

Instanța de fond a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpați, cât și a mijloacelor de probă administrate atât în cursul urrnăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței și care au confirmat pe deplin situația de fapt expusă în considerentele rechizitoriului.

S-a constatat că, pe baza analizei probelor administrate în cursul urrnăririi penale, dar și a celor administrate în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpaților A.N., M.E.D., D.C.R. și R.D.C., în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen. anterior.

S-au avut astfel în vedere: declarațiile date de părțile vătămate B.A.I., C.A. și A.A.M., recunoașterile după planșele fotografice, declarațiile martorelor C.A.A. și C.E., rapoartele de evaluare psihologică cu privire la părțile vătămate minore C.A. și A.A.M., declarațiile martorilor P.C., A.C.N., T.F., E.P.F. și P.D.I., listingul apelurilor telefonice, anunțurile date la redacția ziarului Y., de către unii dintre inculpați, procesele-verbale întocmite de organele speciale de poliție din care rezultă numerele de telefon utilizate de inculpați, procesele-verbale încheiate de către organele de poliție ce atestă ca partea vătămată A.A.M. a predat două telefoane ce i-au fost date de către inculpatul R.D.C. pentru a fi sunată de către clienți, procesul-verbal de ridicare de la inculpata A.N. a două telefoane mobile și de la inculpatul R.D.C. a unui telefon mobil, telefoane folosite în activitatea infracțională, datele furnizate de unitatea bancară privind conturile deschise de către inculpații D.C.R. și R.D.C., relațiile înaintate de Primăria comunei M. și Administrația Finanțelor Publice Iași vizând situația financiară a inculpaților, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză, ce atestă că anumite anunțuri din ziarul Y. au fost scrise de către inculpații R.D.C. și D.C.R., referatele de evaluare psiho-socială a inculpaților și declarațiile date de inculpații D.C.R., R.D.C. și A.N. în faza urmăririi penale și declarația inculpatei M.E.D., din ambele faze procesuale.

S-a reținut că, din examinarea acestor mijloace de probă, a rezultat cu certitudine că inculpata A.N., împreună cu inculpații R.D.C. și D.C.R., din toamna anului 2009 și până la 21 aprilie 2010, au cazat-o pe partea vătămată B.A.I. într-un apartament situat în cartierul T. și în altul aflat în P.U. din Iași și, prin violențe, amenințări și constrângere psihică, au exploatat-o pe aceasta, obligând-o să practice prostituția, chiar în situația în care victima era însărcinată în luna a șaptea, iar în luna martie 2010, timp de trei săptămâni, inculpații A.N. și D.C.R., au cazat-o pe partea vătămată A.A.M., în vârstă de 16 ani, cunoscând că este minoră, într-un apartament situat în P.U. din Iași, unde, prin înșelăciune, respectiv prin porționarea mâncării și prin solicitarea de bani peste ceea ce ar fi reprezentat suportarea cotei părți din chirii și cheltuieli zilnice, au exploatat-o pe aceasta, în scopul obținerii de bani din practicarea prostituției, iar în perioada 19-21 aprilie 2010, au cazat-o pe partea vătămată C.A., minoră la acel moment, împrejurare cunoscută, și i-au luat sumele de bani obținute din prostituție pentru a fi date mai departe, inculpatei M.E.D., au împiedicat-o să plece, răspunzând solicitării inculpatei M.E.D.

Totodată, s-a reținut că probatoriul administrat a relevat și fapta inculpaților R.D.C. și M.E.D., comisă față de partea vătămată A.A.M., respectiv față de partea vătămată C.A.:

- primul inculpat, în luna aprilie 2010, pe parcursul a trei săptămâni, a cazat-o pe partea vătămată A.A.M., în vârstă de 16 ani (împrejurare cunoscută de acesta), într-un apartament situat în zona gării, unde a exploatat-o, în scopul obținerii de bani, prin înșelăciune, respectiv prin crearea iluziei că îi strânge banii pe cardul deschis pe numele lui, codul PIN nefiind cunoscut de către victimă și neexistând vreo dovadă a faptului că aceasta ar fi ținut vreo evidență a sumelor câștigate și predate inculpatului R.D.C.

- inculpata M.E.D., la data de 19 aprilie 2010, a recrutat-o prin înșelăciune, profitând de vulnerabilitatea materială a acesteia, asigurând-o că va obține facil bani din prostituție, în realitate, astfel cum s-a dovedit, urmărind să o folosească în mod exclusiv, pe minora C.A., în vârstă de 17 ani (împrejurare cunoscută de către aceasta), în scopul exploatării și, în perioada 19 aprilie-21 aprilie 2010, împreună cu inculpații A.N. și D.C.R., a exercitat constrângere psihică asupra ei și a lipsit-o de libertate pe victima minoră, obținând suma de 280 RON.

Prin apelurile promovate, inculpații au criticat soluția primei instanțe, invocând fie lipsa probelor care să dovedească existența faptelor reținute în sarcină și vinovăția în comiterea lor, fie încadrarea juridică greșită, considerând că în lipsa exercitării vreunor acte de constrângere fizică sau psihică asupra victimelor, faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, nefiind îndeplinite cerințele legii speciale.

Aceste apărări au fost formulate de inculpați și în fața primei instanțe, ce le-a analizat și le-a înlăturat în mod corect, întrucât contrazic în mod nesusținut probatoriul administrat ce confirmă situația de fapt reținută și soluția de condamnare dispusă față de inculpați.

S-a constatat că declarațiile părților vătămate ce au prezentat în detaliu și în mod constant condițiile în care s-a derulat activitatea infracțională desfășurată de inculpați, se coroborează atât între ele, cât și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, cu procesele-verbale încheiate de organele de poliție cu ocazia recunoașterilor efectuate după planșele fotografice prezentate și a predării telefoanelor folosite în activitatea infracțională, cu listingul apelurilor telefonice, cu rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză și relațiile privind situația conturilor inculpaților D.C.R. și R.D.C.

Referitor la acțiunile întreprinse de inculpați și mijloacele folosite de aceștia în realizarea traficului de persoane, respectiv de minori, s-a reținut că există atât declarațiile date de părțile vătămate, care se completează reciproc, descriind fiecare în parte contribuția inculpaților în acțiunile de traficare la care au fost supuse, cât și celelalte probe expuse anterior.

Fără a relua probele pe care instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pronunțată, instanța de apel a constatat că probatoriul administrat în cauză este suficient de concludent sub aspectul activității de trafic de persoane și de minori, prin acțiunile specifice întreprinse de către inculpați.

Astfel, inculpații A.N., R.D.C. și D.C.R. au recrutat-o, au găzduit-o și au obligat-o pe partea vătămată B.A.I. la practicarea prostituției, profitând de situația familială dificilă și starea materială precară.

Victima a fost supravegheată și agresată fizic de către inculpați, nu avea libertate de mișcare, fiindu-i interzisă orice îngrijire medicală, deși era însărcinată și suferea de o boală de piele, banii obținuți în urma întreținerii de relații sexuale fiind luați de către inculpați.

Acțiuni de traficare au fost comise de către inculpații A.N., R.D.C. și D.C.R. și față de părțile vătămate minore A.A.M. și C.A., precum și de inculpata M.E.D. față de minora C.A.

Inculpații le-au captat încrederea prin promisiunile făcute, vulnerabilitatea lor datorată vârstei, situației familiale dificile și stării materiale precare, fiind exploatate de către inculpați, chiar dacă victimele au știut ce activitate vor presta.

Părții vătămate A.A.M. i-au porționat mâncarea și i-au solicitat bani pentru ceea ce ar fi reprezentat suportarea cotei părți din cheltuielile efectuate, iar inculpatul R.D.C. i-a prezentat în mod mincinos faptul că îi strânge banii obținuți pe un card deschis pe numele lui; partea vătămată C.A. a fost lipsită de libertate și împiedicată să plece, banii rezultați din practicarea prostituției de către cele două părți vătămate fiind luați și împărțiți între inculpați.

Pentru considerentele expuse, instanța de prim control judiciar a constatat că probatoriul administrat a fost corect și complet evaluat, iar încadrarea juridică este cea legală și corespunzătoare activității desfășurate de inculpații A.N., M.E.D., R.D.C. și D.C.R.

S-a reținut că elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 se realizează printr-una sau mai multe dintre acțiunile prevăzute ca modalități alternative în norma de încriminare, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, acțiuni ce trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei.

A fost avut în vedere că, pentru existența infracțiunii de trafic de persoane, este necesar ca modalitățile normative prevăzute de lege să fie realizate printr-o multitudine de mijloace cu caracter alternativ, și anume prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.

Or, în speță, potrivit celor expuse anterior, din probatoriul administrat a rezultat că părțile vătămate au fost recrutate, cazate și exploatate sexual, prin inducerea în eroare a acestora, inculpații profitând de dificultățile materiale în care se aflau, de starea de minoritate a părților vătămate C.A. și A.A.M. și situația familială dificilă a părților vătămate.

Pentru a-și atinge scopul urmărit, exploatarea sexuală, inculpații le-au limitat libertatea de acțiune și voința prin supravegherea acestora, obligarea la racolarea clienților, exercitând asupra lor amenințări, chiar violență fizică, în cazul părții vătămate B.A.I., interdicția de a beneficia de îngrijiri medicale necesare în situația părții vătămate C.A., cele trei părți vătămate fiind puse într-o stare de dependență și obligate să urmeze conduita ce le-a fost impusă de către inculpați.

S-a reținut că tocmai valorile sociale diferite protejate de legiuitor prin normele de încriminare, apărarea dreptului la libertate de voință și acțiune în cazul infracțiunilor la Legea nr. 678/2001 și apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență în cazul infracțiunii de proxenetism, ce nu implică vicierea poziției subiective a victimelor, constituie distincția dintre cele două categorii de infracțiuni.

Prin urmare s-a constatat că a fost probată activitatea de constrângere desfășurată de inculpați asupra victimelor.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpații, prin acțiunile convergente săvârșite, au urmărit exploatarea sexuală a părților vătămate, în scopul obținerii de venituri ilicite din practicarea prostituției. Aceștia au avut reprezentarea caracterului ilicit al faptelor, în realizarea cărora s-au implicat în mod conștient și au prevăzut consecințele lor, urmărind totodată producerea acestora, scopul fiind acela de a determina părțile vătămate să practice prostituția.

În consecință, s-a constatat că prima instanță a făcut o corectă evaluare juridică a faptelor comise de inculpații A.N., M.E.D., R.D.C. și D.C.R., a căror activitate infracțională se circumscrie art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior, respectiv art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior, pentru inculpații A.N. și D.C.R., pentru aceștia și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, și inculpatul R.D.C., iar pentru inculpata M.E.D., dispozițiile art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior.

În consecință, s-a apreciat că sunt lipsite de fundament susținerile apelanților, prin motivele de apel, privind inexistența faptelor și a vinovăției ori lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute, cu schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism, neavând corespondent în probatoriul administrat, ce confirmă cu certitudine vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, respectiv trafic de minori.

Verificând soluția pronunțată și sub aspectul individualizării pedepselor, criticat prin apelurile declarate, instanța de apel a constatat următoarele:

Conform art. 72 C. pen. anterior, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. anterior prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând la cauză aceste dispoziții legale, instanța de apel a constatat că, pentru inculpații A.N., M.E.D. și R.D.C., față de gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise prevăzute de legi speciale, aducând atingere normelor legale care vizează libertatea de acțiune și de a dispune de viața proprie conform dreptului persoanei, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, caracterul continuat în cazul infracțiunii de trafic de minori comisă de inculpata A.N., numărul părților vătămate traficate de inculpații A.N. și R.D.C., contribuția fiecăruia, urmările produse, dar și de elementele ce caracterizează persoana fiecăruia dintre cei trei inculpați, conduita agresivă a inculpatei A.N. asupra părții vătămate B.A.I., căreia i-a interzis accesul la medic, conduită susținută și de inculpatul R.D.C., atitudinea inculpatei M.E.D., de a insista să i se permită acestei părți vătămate să beneficieze de control medical, statutul de recidiviste al inculpatelor A.N. și M.E.D., încălcarea de către inculpați a obligațiilor stabilite de organele judiciare și părăsirea teritoriului țării, ce a determinat emiterea de mandate europene de arestare și rearestarea inculpatelor A.N. și M.E.D., inculpatul R.D.C. sustrăgându-se de la procedurile penale derulate împotriva sa, lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului R.D.C., situația familială a inculpaților, împrejurarea că inculpata A.N. are un copil minor bolnav, inculpata M.E.D. are doi copii minori, iar inculpatul R.D.C. s-a căsătorit cu partea vătămată A.A.M., poziția procesuală adoptată, scopul pedepsei nu poate fi atins prin coborârea pedepselor sub limitele stabilite de prima instanță, ce a reținut în favoarea lor circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, însă a dat eficiență în mod corect dispozițiilor art. 80 alin. (2) din același cod, privind concursul între circumstanțele agravante și atenuante.

S-a reținut că circumstanțele atenuante invocate de inculpații A.N., M.E.D. și R.D.C., prin apelurile declarate, situația familială dificilă a inculpatelor A.N. și M.E.D., lipsa antecedentelor penale și căsătoria cu partea vătămată A.A.M., în cazul inculpatului R.D.C., au fost avute în vedere de prima instanță în procesul de individualizare a pedepsei, însă acestea trebuie raportate la gradul ridicat de pericol social concret al faptelor comise, la importanța valorilor sociale lezate, la urmările produse asupra părților vătămate, reliefate prin rapoartele de evaluare psihologică întocmite în cauză, la perseverența infracțională manifestată de inculpatele A.N. și M.E.D., precum și la conduita procesuală a inculpaților, ce au încălcat obligațiile stabilite în cadrul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, dispunându-se rearestarea în cazul inculpatelor și sustragerea de la judecată a inculpatului R.D.C., împotriva căruia s-a emis un mandat european de arestare, urmare înlocuirii măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive, elemente ce conduc la concluzia că nu se impune reducerea pedepselor sub limitele stabilite de prima instanță ori reconsiderarea modalității de executare a pedepsei, prin aplicarea art. 81 sau art. 86 C. pen. anterior, astfel cum au susținut inculpații apelanți.

De altfel, s-a reținut că, în raport de condamnările anterioare ale inculpatelor A.N. și M.E.D., executarea în regim privativ de libertate este singura modalitate de executare a pedepsei prevăzută de lege.

În ceea ce privește solicitarea inculpatei apelante A.N., care în fața instanței de apel a înțeles să dea declarație prin care a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare, de a beneficia de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. anterior, instanța de apel a respins-o, ca nefondată, întrucât inculpata a avut posibilitatea legală de a solicita și de a beneficia de dispozițiile legale amintite încă din fața primei instanțe, însă nu a înțeles să profite de acest lucru, ci s-a prevalat de dispozițiile art. 70 C. proc. pen. anterior.

Nu s-a putut reține, la acest moment procesual, că prin simpla schimbare a poziției procesuale adoptată până acum, în sensul recunoașterii faptelor în fața instanței de apel, devine obligatorie aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior, ca lege penală mai favorabilă.

De asemenea, a fost avut în vedere că atitudinea de recunoaștere adoptată de inculpată nu impune atenuarea răspunderii penale potrivit art. 74 și art. 76 C. pen. anterior, ținând seama de datele referitoare la faptele săvârșite de inculpată, descrise anterior, precum și de conduita inculpatei de a persista în sfidarea legii, fiind recidivistă postexecutoriu.

Pentru inculpatul D.C.R., instanța de apel a constatat că pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori este just individualizată, corespunzând criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv gradului de pericol social al faptei și împrejurărilor în care a fost comisă, urmărilor produse și circumstanțelor personale, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală caracterizată prin nerecunoașterea faptelor și prezentarea în fața organelor judiciare.

S-a reținut că, din complexul de elemente ce trebuie avute în vedere la reținerea circumstanțelor atenuante, prima instanță a invocat conduita inculpatului de a se prezenta la termenele stabilite și de a respecta obligațiile impuse și a reținut-o cu titlu de circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a mai reținut că, dacă la individualizarea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minore, prima instanță în mod corect, având în vedere concursul între cauzele de agravare, respectiv dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, privind caracterul continuat al infracțiunii, și circumstanța atenuantă reținută, nu a dat eficiență acesteia și nu a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane pedeapsa aplicată este nelegală, fiind obligatorie coborârea ei sub rninirnul special prevăzut de textul sancționator, urmare reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, ce nu vin în concurs cu nicio cauză de agravare.

În aceste condiții, instanța de apel a reformat sentința sub aspectul nelegalitătii constatate și a dozat pedeapsa principală aplicată inculpatului D.C.R. într-un cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege, adecvat periculozității faptelor comise și persoanei sale.

Pentru considerentele arătate, au fost apreciate ca nefondate criticile apelanților vizând greșita individualizare a pedepselor, pentru inculpatul D.C.R. fiind înlăturată nelegalitatea constatată din oficiu de către instanța de apel.

S-a reținut, de asemenea, că în soluționarea laturii penale a cauzei, prima instanță a luat măsura de siguranță a confiscării speciale, măsură ce este legală și temeinică, sumele de bani rezultate din exploatarea victimelor fiind precizate de către acestea în declarațiile date, precum și în declarațiile clienților ce au beneficiat de serviciile sexuale, astfel că prima instanță a reținut corect că inculpații au beneficiat de pe urma activității infracționale comise, dispunând confiscarea sumelor de bani în temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. a) C. pen. anterior, precum și menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit asupra sumelor de bani aflate în conturile inculpaților R.D.C. și D.C.R.

În același timp, s-a reținut că prima instanță a dat eficiență în mod corect prevederilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, ce prevăd că bunurile care au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor sunt supuse confiscării speciale, în speță fiind astfel confiscate telefoanele și cartelele telefonice folosite de inculpați.

În raport de cele expuse, s-a constatat că nu pot fi primite criticile invocate de inculpatul R.D.C. sub acest aspect.

Relativ la latura civilă, ținând cont că în virtutea regulilor generale privind responsabilitatea civilă, persoana care a suferit un prejudiciu are dreptul la recuperarea lui integrală, instanța de apel, dată fiind și poziția instanței de a porni și exercita din oficiu acțiunile civile pentru părțile vătămate minore C.A. și A.A.M., grevată pe dispozițiile art. 17 alin. (3) C. proc. pen. anterior, luând în calcul și opiniile psihologilor expuse în înscrisurile de la dosar, relative la repercusiunile experienței traficului asupra minorelor, a apreciat că modalitatea de rezolvare a acțiunilor civile demarate în cauză este corectă, daunele morale constituind un substitut pentru prețul suferințelor îndurate, compensând astfel traumele psihice cauzate.

S-a reținut că, potrivit art. 17 alin. (1) C. proc. pen. anterior, acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

Având în vedere starea de minoritate a părților vătămate C.A. și A.A.M., s-a constatat că prima instanță a procedat corect, cu respectarea dispozițiilor legale menționate.

Așa fiind, s-a constatat că hotărârea atacată este justă și conformă legii și sub aspectul laturii civile, neputând fi primite criticile apelanților A.A.M. și R.D.C. în sens contrar.

Pentru considerentele prezentate mai sus, legalitatea și temeinicia sentinței apelate fiind verificate și neexistând un alt temei de desființare decât cel vizând nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului D.C.R., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, instanța de apel, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, a admis apelul declarat de inculpatul D.C.R. împotriva sentinței penale nr. 285 din 27 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre ce a fost desființată în parte, în latura penală, numai cu privire la acest inculpat și, în rejudecare, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. anterior, în pedepsele componente.

A fost redus cuantumul pedepsei principale stabilite pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplicarea art. 13 și art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, de la 7 ani închisoare la 4 și 6 luni închisoare, conform art. 76 lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a fost contopită pedeapsa stabilită prin prezenta decizie cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința apelată, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală a închisorii, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. anterior, pentru o durată de 2 ani.

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare deciziei.

Constatând neîntemeiate criticile formulate de partea civilă A.A.M. și de inculpații A.N., M.E.D. și R.D.C., în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de aceștia împotriva aceleiași sentințe.

Ținând cont că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatelor A.N. și M.E.D. subzistă, instanța de apel a apreciat că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol pentru ordinea publică, sens în care a adăugat la durata prevenției și timpul scurs de la data pronunțării soluției pe fond la zi, menținând în continuare arestarea lor preventivă.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs partea vătămată A.A.M. și inculpații D.C.R. și R.D.C.

Recurentul inculpat R.D.C. a criticat hotărârile pronunțate în cauză, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 și pct. 12 C. proc. pen. anterior.

Sub primul aspect, recurentul inculpat a solicitat încetarea procesului penal, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. anterior, ca urmare a căsătoriei cu victima A.A.M., care nu a formulat plângere împotriva sa.

Sub cel de-al doilea aspect, a solicitat achitarea sa întrucât lipsește elementul material al laturii obiective, în condițiile în care a existat acordul victimelor pentru practicarea prostituției.

Pe de altă parte, s-a arătat că nu au fost identificate nici mijloacele de transport și nici locul unde au fost transportate părțile vătămate.

De asemenea, recurentul inculpat R.D.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de proxenetism, în infracțiunea de prostituție.

Sub aspectul legii penale mai favorabile, s-a susținut că limitele de pedeapsă sunt mai reduse în actuala reglementare și, ca atare, legea nouă este mai favorabilă.

Recurentul inculpat D.C.R. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. civ. și a solicitat reducerea pedepsei, apreciind totodată ca fiind mai favorabilă legea nouă.

Recurenta parte vătămată A.A.M., în cuprinsul motivelor scrise de recurs, a formulat critici sub aspectul laturii penale a cauzei, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de proxenetism, în aceea de prostituție.

Înalta Curte, examinând recursurile prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate, pentru considerentele care urmează.

Inculpații D.C.R. și R.D.C. au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță, hotărârea instanței de fond fiind menținută de instanța de apel, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori prevăzut de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, în ceea ce-l privește pe inculpatul D.C.R. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând în aceea că, împreună cu alte persoane, au recrutat-o și cazat-o pe victima B.A.I. într-un apartament situat în P.U. din Iași și prin violență, amenințare, constrângere psihică, au exploatat-o sexual în perioada 2009-21 aprilie 2010, obligând-o să practice prostituția, chiar și atunci când aceasta era însărcinată în luna a șaptea.

De asemenea, în lunile martie-aprilie 2010, inculpații D.C.R. și R.D.C., împreună cu alte persoane, au cazat victima minoră A.A.M., într-un apartament din municipiul Iași, obligând-o să practice prostituția.

În legătură cu prima critică invocată de recurentul inculpat R.D.C., cu privire la încetarea procesului penal întrucât s-a căsătorit cu una dintre părțile vătămate și aceasta din urmă nu a depus plângere, Înalta Curte reține că, pentru infracțiunile prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, în reglementarea anterioară, constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Din analiza normei de incriminare rezultă că fapta poate fi săvârșită în modalități alternative, în speță reținându-se recrutarea și cazarea celor două victime.

Probatoriul administrat în cauză confirmă că victimele au fost obligate să practice prostituția, astfel că nici această critică nu poate fi însușită.

În fine, în ceea ce privește solicitarea formulată de recurentul inculpat R.D.C., comună, de altfel, cu cea a recurentei părți vătămate A.A.M., de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de proxenetism, în infracțiunea de prostituție, Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, împrejurarea că, prin Legea nr. 2/2013, a fost abrogat cazul de casare prin prisma căruia putea fi analizată o astfel de critică, iar pe de altă parte, în sarcina inculpatului nici nu a fost reținută infracțiunea de proxenetism.

Recursul inculpatului D.C.R. a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, însă acesta a criticat cuantumul pedepsei, element care nu constituie o greșită aplicare a legii și, ca atare, nu poate fi examinat de către instanța de recurs.

În fine, în ceea ce privește legea penală mai favorabilă, în acest sens fiind invocate critici de către ambii recurenți inculpați, Înalta Curte apreciază că legea penală mai favorabilă este legea veche, în condițiile în care inculpații au săvârșit două infracțiuni în concurs real.

În ceea ce-l privește pe recurentul inculpat D.C.R., acesta a comis faptele în concurs real, dar și în formă continuată, ambele cauze de agravare fiind sancționate mai aspru în legea nouă.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen. anterior, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.D.C. durata reținerii și a arestării preventive de la 22 aprilie 2010 la 15 iulie 2010 și de la 20 martie 2014 la 12 mai 2014.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte vătămată și recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea vătămată A.A.M. și de inculpații D.C.R. și R.D.C. împotriva deciziei penale nr. 173 din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.D.C. durata reținerii și a arestării preventive de la 22 aprilie 2010 la 15 iulie 2010 și de la 20 martie 2014 la 12 mai 2014.

Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate C.A. și B.A.I., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat D.C.R. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu și suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate C.A. și B.A.I., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat R.D.C. la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu și suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate C.A. și B.A.I., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2014.