Sentences reduced for minor sex trafficking and rape convictions under more favorable criminal law.

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 282 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Iași s-au dispus următoarele:

I.1. În temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. a admis sesizarea din oficiu a instanței privind schimbarea încadrării juridice în privința inculpatului A.I.C. referitor la fapta de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

2. A admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice în privința inculpatului A.I.C. referitor la reținerea disp. art. 37 lit. a) C. pen., numai în raport cu infracțiunea de „act sexual cu un minor” și a disp. art. 37 lit. b) C. pen., în raport cu celelalte infracțiuni, și, în consecință:

A schimbat încadrarea juridică în privința inculpatului A.I.C. referitor la fapta de „viol” în formă continuată, dintr-o infracțiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în două infracțiuni, respectiv: o infracțiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. [fără reținerea agravantei legale prev. la alin. (2) lit. a) și cu reținerea stării de recidivă postexecutorie] și o infracțiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. [cu reținerea agravantei legale prev. la alin. (2) lit. a) și cu reținerea stării de recidivă postexecutorie], ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

A schimbat încadrarea juridică în privința inculpatului A.I.C. referitor la fapta de „trafic de minori” în formă continuată, din infracțiunea de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (cu reținerea stării de recidivă postexecutorie).

3. A respins, ce nefondată, cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice în privința ambilor inculpați, referitor la înlăturarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., în raport cu infracțiunea de „trafic de minori”.

II. A. A condamnat pe inculpatul A.I.C. (cunoscut cu antecedente penale - recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Iași), la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „act sexual cu un minor” în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1498 din 02 octombrie 2006 a Judecătoriei Pașcani, definitivă prin decizia penală nr. 788 din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului Iași, și a contopit pedeapsa stabilită anterior prin prezenta, respectiv de 4 ani închisoare, cu restul de pedeapsă de 555 zile închisoare, ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care a adăugat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani calculată conform disp. art. 66 C. pen.

A condamnat pe inculpatul A.I.C. (cu datele sus-menționate) la pedeapsa de 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A.I.C. (cu datele sus-menționate) la pedeapsa de 11 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A.I.C. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele stabilite anterior, inculpatul A.I.C. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare sporită cu 3 ani închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă finală de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pentru o perioadă de 7 ani calculată conform disp. art. 66 C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului A.I.C. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A.I.C.

În temeiul dispozițiilor art. 88 alin. (1) C. pen., din pedeapsa principală de executat, de 14 ani închisoare, aplicată inculpatului A.I.C., a dedus durata reținerii și arestării preventive a acestuia, de la 13 noiembrie 2012, la zi.

B. A condamnat pe inculpatul E.L.Ș. (necunoscut cu antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Iași) la pedeapsa 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul E.L.Ș. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele stabilite anterior, inculpatul E.L.Ș. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. pentru o perioadă de 6 ani calculată conform disp. art. 66 C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului E.L.Ș. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului E.L.Ș.

În temeiul dispozițiilor art. 88 alin. (1) C. pen., din pedeapsa principală de executat, de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului E.L.Ș., a dedus durata reținerii și arestării preventive a acestuia, de la 13 noiembrie 2012, la zi.

III. În baza disp. art. 14, 15, 17 și 348 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., a admis acțiunea civilă pornită și exercitată din oficiu și a obligat pe inculpatul A.I.C. să plătească părții civile B.M. (aflată în plasament la Centrul Maternal M. Iași), suma de 5.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral produs prin săvârșirea infracțiunii de „act sexual cu un minor”, în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și părții civile P.E.P., suma de 20.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, pentru prejudiciul moral produs prin săvârșirea infracțiunii de „viol” în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 14, 15, 17 și 348 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., a admis acțiunea civilă pornită și exercitată din oficiu și a obligat în solidar pe inculpații A.I.C. și E.L.Ș. la plata către partea civilă P.E.P., a sumei de 40.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, pentru prejudiciul moral produs prin săvârșirea infracțiunii de „viol” în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 14, 15, 17 și 348 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., a admis acțiunea civilă pornită și exercitată din oficiu și a obligat în solidar pe inculpații A.I.C. și E.L.Ș. la plata către partea civilă P.E.P. a sumei de 30.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, pentru prejudiciul moral produs prin săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori” în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul A.I.C. a briceagului cu lama de 6 cm, cu mâner metalic, înfășurat cu bandă de culoare neagră și a păturii de culoare roz cu dungi albe și maro, bunuri ridicate de organele judiciare, cu ocazia percheziției domiciliare din data de 13 noiembrie 2012, asupra cărora a fost aplicată măsura asigurătorie a sechestrului, prin ordonanța din data de 29 ianuarie 2013, bunuri folosite la săvârșirea infracțiunilor de „viol” în formă continuată.

În temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 și a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul A.I.C. suma de 15.000 RON, reprezentând banii obținuți prin exploatarea sexuală a victimei P.E.P., după scăderea sumei destinată despăgubirii acestei victime pentru prejudiciul moral produs prin săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A menținut măsura asiguratorie a sechestrului, luată prin ordonanța procurorului din data de 29 ianuarie 2013, asupra briceagului cu lama de 6 cm, cu mâner metalic, înfășurat cu bandă de culoare neagră și a păturii de culoare roz cu dungi albe și maro, bunuri ridicate de organele judiciare, cu ocazia percheziției domiciliare din data de 13 noiembrie 2012.

În baza art. 163 alin. (1), (2), (5) și (6) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 17 C. proc. pen. a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, a bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A.I.C. și E.L.Ș., până la concurența sumei de 75.000 RON, în privința celui dintâi inculpat, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiuni (plata, către părțile vătămate minore cu capacitate restrânsă de exercițiu, a sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale) și a confiscării speciale a sumei obținute de acesta prin exploatarea sexuală a victimei P.E.P., și până la concurența sumei de 35.000 RON, privința celui din urmă inculpat, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiuni (plata, către partea vătămată minoră cu capacitate restrânsă de exercițiu P.E.P., a sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale).

În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen., dispozițiile privind luarea măsurilor asiguratorii, din paragraful anterior al prezentei sentințe penale, sunt executorii.

A dispus luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor imobile sechestrate, sens în care a dispus a se face adresă la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași.

În baza art. 169 C. proc. pen. rap. la art. 357 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul A.I.C. a celorlalte bunuri ridicate de organele judiciare, cu ocazia percheziției domiciliare din data de 13 noiembrie 2012, respectiv: un telefon marca N., un telefon marca N, fără cartelă SIM, un telefon marca H., un cuțit cu mâner de culoare maro și lama de 14 cm, un cuțit cu mâner de culoare neagră, cu lama de 11 cm, un cuțit cu mâner de culoare neagră, cu lama de 12,5 cm, un cuter cu mânerul de culoare roșie și lama de 6 cm, cu obligația pentru acesta să le păstreze până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 169 C. proc. pen. rap. la art. 357 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul E.L.Ș. a telefonului marca N., cu obligația pentru acesta să le păstreze până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului luată prin ordonanța procurorului din data de 29 ianuarie 2013 în privința bunurilor menționate anterior, cu privire la care s-a dispus restituirea, potrivit paragrafelor precedente.

În baza disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații A.I.C. și E.L.Ș. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a adus la cunoștința inculpaților că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 349 C. proc. pen. rap. la art. 189 C. proc. pen., suma totală de 900 RON reprezentând onorarii pentru avocații din oficiu, în faza de judecată (300 RON - delegația din 06 februarie 2013, 300 RON - delegația din 06 februarie 2013 și 300 RON - câte 150 RON, pentru fiecare parte vătămată - delegația din 13 februarie 2013), va fi suportată inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza art. 349 C. proc. pen. rap. la art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., în raport cu măsura determinării acestora de către fiecare inculpat, a obligat pe inculpatul A.I.C., la plata sumei de 3.037,92 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal, din care suma de 300 RON - delegația din 06 februarie 2013, și suma de 225 RON (150 RON + 75 RON - 1/2 din onorariul pentru o parte vătămată - delegația din 13 februarie 2013), reprezintă onorariile pentru avocații din oficiu, în faza de judecată, iar pe inculpatul E.L.Ș. la plata sumei de 2.887,92 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal, din care suma de 300 RON - delegația din 06 februarie 2013, și suma de 75 RON - 1/2 din onorariul pentru o parte vătămată - delegația din 13 februarie 2013), reprezintă onorariile pentru avocații din oficiu, în faza de judecată, cheltuielile judiciare urmând a fi cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Public (câte 1.812,92 RON, pentru fiecare inculpat) și respectiv al Ministerului Justiției (1.225 RON, pentru inculpatul A.I.C. și 1.075 RON, pentru inculpatul E.L.Ș.).”

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 192D/P/20012 din data de 04 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Iași, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași sub numărul de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

- A.I.C., pentru comiterea infracțiunilor de:

- „trafic de minori”, prev. și ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- „viol”, prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- „act sexual cu un minor”, prev. și ped. de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.,

- E.L.Ș. pentru comiterea infracțiunilor de:

- „trafic de minori”, prev. și ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- „viol”, prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, prin același act de sesizare, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.Ș. pentru comiterea infracțiunilor de „trafic de minori”, prev. și ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și „viol”, prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și disjungerea cauzei în vederea identificării celui de-al treilea autor la comiterea infracțiunilor de „trafic de minori”, prev. și ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și „viol”, prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași a reținut, în esență, că din a doua jumătate a lunii iunie 2011 până la începutul lunii octombrie 2012, iar din vara anului 2011 până în vara anului 2012, împreună cu inculpatul E.L.Ș., și o a treia persoană neidentificată, inculpatul A.I.C., la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin constrângeri fizice, morale și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, au obligat-o pe minora P.E.P., în vârstă de 14 ani la data primei agresiuni, să suporte nenumărate acte sexuale normale, orale și anale, ce s-au petrecut în diferite locuri, situate în comuna B. ori în apropierea acestora.

Totodată, inculpații A.I.C. și E.L.Ș., precum și o a treia persoană neidentificată, în vara anului 2011, au recrutat victima P.E.P., în vârstă de 14 ani, iar din luna septembrie 2011 până în luna iulie 2012, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au transportat-o în parcarea situată pe partea dreaptă după comuna S. (pe sensul de mers Târgu Frumos - Roman), amenajată la DE 583, iar prin constrângere au exploatat-o, prin obligarea la practicarea prostituției în sensul prevederilor art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, inculpații încasând și sumele de bani realizate de aceasta.

În fine, inculpatul A.I.C., de la începutul anului 2010, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut relații sexuale normale cu minora B.M., care tocmai împlinise 14 ani.

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpaților, s-a precizat că în cursul urmăririi penale, inculpatul A.I.C. a adoptat o atitudine nesinceră, arătând că a întreținut raporturi sexuale cu minora P.E.P. datorită faptului că erau amanți, încercând să acrediteze ideea că data primului act sexual este circumscrisă lunii martie 2012, deci imediat după ce partea vătămată a împlinit vârsta de 15 ani. De asemenea, a precizat că în perioada mai - iunie 2012, ar fi aflat de la inculpatul E.L.Ș. că acesta a întreținut raporturi sexuale cu victima, o singură dată.

Același inculpat nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și nu a dorit să dea declarații cu privire la relația cu concubina sa B.M., care a început pe când minora avea vârsta de 14 ani și care era de notorietate.

În cursul urmăririi penale, nici inculpatul E.L.Ș. nu a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În faza cercetării judecătorești, inculpații au declarat că se prevalează de dreptul la tăcere, nedorind să dea declarații în cauză.

În privința probelor administrate în cursul procesului penal, trebuie precizate următoarele:

În cursul urmăririi penale, s-au administrat următoarele mijloace de probă:

- plângerea și declarația părții vătămate;

- proces - verbal de consemnare a actelor premergătoare;

- declarațiile părții vătămate și DVD-ul privind înregistrarea audio-video;

- planșe foto;

- certificat medico-legal;

- declarațiile martorilor;

- proces-verbal de recunoaștere în teren cu planșă foto;

- procese-verbale de investigații și verificări;

- raport de evaluare psihologică și scrisori medicale;

- proces-verbal de percheziție domiciliară;

- proces-verbal de consemnare a discuției purtate cu martorul P.I.;

- proces-verbal de consemnare a rezultatelor datelor obținute din listingul convorbirilor telefonice ale inculpaților și DVD;

- procese-verbale de efectuare a perchezițiilor informatice și DVD-uri;

- declarațiile învinuiților și inculpaților;

- procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice.

În cursul judecății a fost audiați:

- reprezentantul legal al părții vătămate B.M., numita B.E.;

- reprezentantul legal al părții vătămate B.M., numitul B.Ș.;

- martorul P.I.;

- martora P.M.;

- reprezentantul legal al părții vătămate P.E.P., numitul P.P.;

- martora M.A.I.;

- martora B.E.I.;

- martora M.A.;

- martora M.D.;

- partea vătămată B.M.;

- martora P.D.M.;

- reprezentantul legal al părții vătămate P.E.P., numita P.E.I.;

- martorul M.A.C.;

- martorul M.N.;

- martorul B.E.S.;

- martorul C.V.;

- martorul N.D.;

- martorul P.G.;

- martorul G.Ș.;

- martorul T.C.M.

De asemenea, a fost administrată și proba cu înscrisuri în circumstanțierea inculpatului A.I.C.

În cursul judecății, în pofida demersurilor instanței în sensul audierii nemijlocite a victimei P.E.P., acest lucru nu a fost posibil datorită stării părții vătămate, astfel că, având în vedere procesul verbal încheiat de grefierul de ședință, precum și relațiile înaintate de Organizația „S.C.” din care rezultă starea de sănătate a părții vătămate, față și de incidentul din data de 05 martie 2013 care a fost perceput în mod nemijlocit de către instanță, pentru protecția victimei și pentru a se evita posibilul risc al revictimizării sale, prin posibila rememorare a aspectelor de fapt, în contextul chemării sale în fața organelor judiciare, în cadrul procedurii în curs, instanța a apreciat că nu se mai impune audierea acestei părți vătămate, constatând că din toate aspectele rezultă o situație de vulnerabilitate a părții vătămate.

În sensul protejării victimei împotriva riscului revictimizării sale în cadrul procedurilor penale și valorificării adecvate a principiului „interesului superior al copilului”, Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 05 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului, prevede la art. 15 alin. (3) lit. e) că statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cadrul cercetărilor și procedurilor penale pentru oricare dintre infracțiunile menționate la art. 2 și 3 (traficul de persoane, instigarea, complicitatea și tentativa), numărul audierilor este cât mai redus posibil, iar audierile au loc numai atunci când sunt strict necesare pentru derularea cercetărilor și procedurilor penale, pentru a proteja victimele de „victimizarea secundară și de orice noi traume în cursul procedurii penale”, potrivit pct. 20 din expunerea de motive a aceleiași directive.

Instanța, analizând în mod echitabil, imparțial, ansamblul materialului probator administrat în cauză, din perspectiva gândirii critice (interpretare, analizare, evaluare, explicare), a reținut următoarele:

În cursul lunii iunie 2009, ulterior liberării condiționate din executarea parțială a condamnării de 4 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, inculpatul A.I.C. s-a întors în comuna B., județul Iași, unde avea rude la care putea locui.

În perioada sfârșitul anului 2009 și începutul anului 2010, inculpatul A.I.C. a cunoscut-o pe minora B.M., în vârstă de 14 ani la acea dată, cu care a legat o relație de prietenie.

Începând cu luna ianuarie 2010, minora B.M. a inițiat întreținerea de raporturi sexuale normale cu inculpatul A.I.C., de care se îndrăgostise, la scurt timp, inculpatul mutându-se cu minora B.M., în casa mamei acesteia.

Pe parcursul anului 2010, dar și în continuare, minora a întreținut raporturi sexuale nenumărate cu inculpatul A.I.C., cu care are în prezent un copil.

În cursul anului 2011, concubina inculpatului A.I.C., minora B.M., colegă de școală cu victima P.E.P. a abandonat școala, în toamna 2011 rămânând însărcinată.

Până în luna octombrie 2011 și în perioada aprilie-octombrie 2012, inculpatul A.I.C. a locuit singur sau împreună cu minora B.M. în casa unchiului său M.V., în care se aflau și verii lui minori - M.A.C. și M.A.I.

În iarna 2011-2012, inculpatul A.I.C. a locuit împreună cu concubina minoră tot în comuna B., județul Iași, la un alt văr al său - M.I.

Partea vătămată minoră P.E.P. locuiește împreună cu părinții și cele două surori în comuna B., județul Iași, fiind fiica cea mare a familiei P.

Bunica maternă a minorei locuiește în același sat, iar bunica paternă se află în comuna B., unde victima mergea la școală până în vara anului 2012.

După ce partea vătămată P.E.P., a împlinit 14 ani în luna februarie 2011, inculpatul A.I.C., în vârstă de 31 de ani a început insistent să-i facă avansuri minorei și a încercat să o seducă însă fără succes, deoarece, în primul rând, victimei nu i-a plăcut inculpatul, iar, în al doilea rând, știa că între acesta și amica ei - minora B.M., exista o relație de concubinaj.

În jurul datei de 20 iunie 2011, după ce partea vătămată P.E.P. intrase în vacanța de vară, inculpatul A.I.C. a trimis-o pe verișoara sa, minora M.A. în vârstă de 12 ani la acel moment, să o scoată din casă pe victima P.E.P. și să o aducă inculpatului, care aștepta în parcul din sat sat, în jurul serii, minorele ajungând într-un parc, unde martora M.A. s-a retras și l-a lăsat pe inculpatul A.I.C. cu victima P.E.P.

Inculpatul A.I.C. a continuat să-i facă avansuri părții vătămate P.E.P., propunându-i chiar să întrețină raporturi sexuale cu acesta. Întrucât minora, în vârstă de 14 ani, l-a refuzat, inculpatul A.I.C. a scos din buzunar un briceag și a amenințat-o pe victimă cu moartea ei și a familiei în cazul în care nu i se va supune, apoi a tras-o pe minoră într-un loc mai ferit din pădure, unde pe jos era pregătită o pătură de culoare roz cu dungi maro.

În acest loc, inculpatul A.I.C. a obligat-o pe victima P.E.P. să se dezbrace, a așezat-o cu fața în sus, după care s-a dezbrăcat și el de pantaloni. Cu toate că partea vătămată plângea, inculpatul A.I.C. și-a pus prezervativul pe penis, s-a așezat peste victimă, și-a introdus penisul în vaginul acesteia și a continuat actul sexual.

La final, inculpatul a ejaculat, după care, întrucât victima a început să sângereze abundent, i-a dat acesteia niște șervețele, cu care era de asemenea pregătit, și a lăsat-o să se șteargă.

Între timp, inculpatul A.I.C. a aruncat primul prezervativ, și-a pus un alt prezervativ, iar apoi a forțat-o pe victimă să stea în genunchi, sprijinindu-se în mâini, cu spatele la el, a încercat să o penetreze anal, însă nu a reușit, astfel că și-a introdus din nou penisul în vaginul victimei.

La un moment dat, inculpatul s-a oprit, i-a spus minorei să se întoarcă spre el, dar să rămână în genunchi, și-a scos prezervativul, l-a aruncat, s-a ridicat în picioare și a obligat victima să suporte un act sexual oral, la finalul căruia inculpatul A.I.C. a ejaculat pe jos, cele trei acte sexuale cumulând aproape o oră.

Ulterior, inculpatul i-a spus victimei să se îmbrace, ceea ce a făcut și el, a strâns pătura, iar pe drumul parcurs împreună până la ieșirea din parc, inculpatul A.I.C. a amenințat-o pe victimă cu moartea ei și a familiei în cazul în care va relata ce s-a întâmplat.

Partea vătămată P.E.P. a plecat singură spre locuință, iar pe drum a întâlnit consăteni, însă nu a povestit nimănui despre ceea ce i se întâmplase, poziție menținută de victimă și după ce a ajuns acasă unde a avut grijă să-și spele hainele pătate în aceeași seară.

După aproximativ o săptămână de la această dată, inculpatul A.I.C. a trimis-o din nou pe verișoara sa, martora M.A., la domiciliul părții vătămate P.E.P., căreia i-a spus că o așteaptă, iar victima, de frică, a însoțit martora până în parc, unde, în același loc, inculpatul A.I.C. a obligat-o pe minoră să întrețină cu el relații sexuale normale, orale și anale.

Același lucru s-a întâmplat și în perioada iulie 2011 - august 2012, când folosindu-se de cele mai multe ori de ruda sa minoră pentru a scoate victima din casă, inculpatul A.I.C. a obligat-o pe aceasta, prin constrângeri, de circa două ori pe săptămână, fără a se putea stabili cu exactitate datele, să întrețină cu el raporturi sexuale normale, orale și anale.

La un moment dat, în vara anului 2011, inculpatul A.I.C. a chemat minora P.E.P., în vârstă de 14 ani, în același parc, iar când aceasta a ajuns a constatat că inculpatul era însoțit de alți doi prieteni - inculpatul E.L.Ș. și o altă persoană neidentificată până în prezent.

În acest context, inculpatul A.I.C. a fost primul care a întreținut raporturi sexuale cu victima P.E.P., oferind-o apoi inculpatului E.L.Ș. și persoanei neidentificate, astfel că și aceștia doi au întreținut relații sexuale cu minora.

Ulterior, în perioada următoare, în mod frecvent, inculpații A.I.C., E.L.Ș. și persoana neidentificată au obligat-o prin constrângeri pe partea vătămată minoră să întrețină raporturi sexuale normale, orale și anale cu aceștia.

În cursul lunii septembrie 2011, inculpații A.I.C., E.L.Ș. și persoana neidentificată au început să o transporte pe victima P.E.P. la DE 583, în parcarea auto, aflată pe partea dreaptă a sensului de mers Târgu Frumos - Roman, după comuna S., victima fiind pusă de către inculpați să acosteze clienții pentru a întreține raporturi sexuale contra cost, după ce în prealabil inculpatul A.I.C. îi punea la dispoziție îmbrăcăminte.

Pe perioada exploatării minorei, inculpații stăteau în parcarea neamenajată, situată vizavi de cea în care se afla victima P.E.P., la circa 150 de metri mai jos, de unde o supravegheau, negociau prețul cu clienții și încasau banii realizați din practicarea prostituției de către minoră. În general, partea vătămată era obligată să practice prostituția în intervalul orar 19.00-24.00, însă dacă victima era căutată de către mamă, inculpatul A.I.C. o aducea mai devreme în sat, de unde mergea singură către casă.

Partea vătămată minoră P.E.P. a fost obligată să practice prostituția în condițiile descrise, din toamna anului 2011 până în vara anului 2012, o dată pe săptămână, clienții fiind în număr de aproximativ cinci pe seară, în cea mai mare parte, șoferi de TIR. Actele sexuale contra cost aveau loc în interiorul autovehiculelor sau în pădurea din spatele parcării, într-un loc ferit, accesibil din parcare pe o alee îngustă.

În vara anului 2012, în a doua decadă a lunii iulie, partea vătămată P.E.P., aflându-se într-o după-amiază, la domiciliul său, împreună cu surorile ei, P.D.M. și P.R.V., care dormeau a fost vizitată de martora minoră M.A. care a intrat în casă și, ca de obicei, a anunțat-o pe victima P.E.P. că o așteaptă inculpatul A.I.C.

Cele două minore au plecat cu bicicleta martorei M.A. până în comuna B., județul Iași, unde s-au oprit la bunica părții vătămate, iar de aici au mers în continuare pe drumul situat la ieșirea din comuna B. pe partea dreaptă (DJ 207K), care leagă această localitate de comuna D., județul Neamț.

În livada situată la circa 2 km de comuna B., minorele erau așteptate de către inculpații A.I.C. și E.L.Ș. Primul i-a spus martorei să plece, iar partea vătămată P.E.P. a rămas cu cei doi, inculpatul A.I.C. fiind supărat deoarece aflase că victima P.E.P. urma să plece în Italia, motiv pentru care i-a aplicat o corecție, „i-a lăsat o amintire”, în sensul că a ars-o cu țigara în patru locuri pe antebrațul drept, iar pentru că minora nu a vrut să se supună, inculpatul E.L.Ș. a ținut-o de mână.

După aceasta, odată supusă victima unei stări de teroare, prin actele de violență fizică și psihică menționate, inculpații A.I.C. și E.L.Ș. au întreținut raporturi sexuale normale, orale și anale cu minora, pe care au amenințat-o cu același tip de violențe îndreptate asupra familiei, în caz de nesupunere.

Altădată, inculpatul E.L.Ș. s-a automutilat în prezența victimei, în sensul că s-a tăiat pe mână cu briceagul pus la dispoziție de inculpatul A.I.C., folosit de acesta în momentul primului viol și a amenințat-o pe victima minoră P.E.P. că la fel vor proceda cu ea și familia ei, în situația în care nu va produce bani pentru inculpați și nu va întreține raporturi sexuale cu cei doi.

La data de 16 august 2012, partea vătămată P.E.P. a plecat în Italia împreună cu bunica sa, martora P.M., cu sora sa, martora P.D.M. și cu unchiul său, martorul P.G., la un alt unchi al ei, martorul P.I., care este stabilit de mai mulți ani în această țară. Cu toate că minora intenționa să rămână timp îndelungat în Italia, datorită faptului că nu a găsit de muncă și simțea lipsa familiei, la începutul lunii octombrie 2012 s-a reîntors în România.

Odată reîntoarsă acasă, în cursul aceleiași luni, în timp ce se deplasa spre domiciliul bunicii sale, minora s-a întâlnit cu inculpatul A.I.C. care i-a solicitat să-l însoțească, însă partea vătămată s-a opus, inculpatul A.I.C. agresând-o și forțând-o să-l urmeze în parc, în locul în care a violat-o inițial, inculpatul, și de această dată, obligând victima să întrețină din nou raporturi sexuale cu el, după care a trimis-o acasă.

În aceeași lună octombrie 2012, unchiul minorei, martorul P.I., aflat în Italia, a fost contactat de către o persoană necunoscută, care l-a anunțat că minora P.E.P. ar avea probleme cu inculpatul A.I.C., în sensul că acesta ar fi „scos-o la produs”, astfel că la sfârșitul lunii octombrie 2012, martorul P.I. a venit în țară, iar victima P.E.P., pe fondul profundei suferințe psihice escaladate în urma ultimei agresiuni la care fusese supusă la revenirea acasă, i-a povestit acestuia tot ce i se întâmplase din vara anului 2011.

Ulterior, victima minoră P.E.P. a relatat în detaliu, pe rând, membrilor de familie modul în care a fost violată și exploatată, timp de un an și jumătate, de către inculpații A.I.C., E.L.Ș. și un prieten al acestora, persoană rămasă încă neidentificată.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de proba administrate în cauză, expuse în cele ce preced, respectiv: declarațiile victimelor, care au fost înregistrate audio-video, fișa de examinare psihologică a minorei P.E.P. din care rezultă că prezintă o simptomatologie caracteristică sindromului de stres posttraumatic, și anume „anxietate peste medie, stare de agitație interioară, teamă de bărbați, de întuneric, de a sta singură, de a nu se repeta abuzul, sentimente de depreciere și negare a corporalității”, fișa de internare la Spitalul Clinic de Psihiatrie Iași unde a fost diagnosticată cu sindrom de stres posttraumatic, ca urmare a abuzurilor suferite, declarațiile martorilor, procesele-verbale de recunoaștere după planșe fotografice, procesul-verbal de conducere în teren cu planșe foto, procesul-verbal de identificare a bunurilor folosite de către inculpați pentru a o constrânge pe minoră, procesele-verbale ce conțin rezultatele datelor transmise de operatorii de telefonie mobilă, privind comunicările efectuate de către inculpați, procesele-verbale de percheziție domiciliară și ale perchezițiilor sistemelor informatice, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, declarațiile inculpaților.

Părțile vătămate, și în special P.E.P., au descris detalii esențiale și credibile, iar martorii ascultați în cauză au confirmat aspectele pe care se fundamentează baza factuală reținută de instanță în cele ce preced.

S-a mai precizat că probațiunea în astfel de cauze (infracțiunile desfășurându-se, de regulă, în intimitate, la adăpostul clandestinității), cunoaște anumite particularități date de limitarea în mod obiectiv a capacității organelor judiciare de a strânge dovezi cu sursă directă, sarcina aflării adevărului și lămuririi tuturor aspectelor cauzei fiind și mai dificilă în condițiile în care victimele sunt minore.

În cursul urmăririi penale, audierea victimei P.E.P., în vârstă de 15 ani, a fost realizată cu dificultate, deși a avut loc în prezența psihologului de la D.G.A.S.P.C. și a inspectorului A.N.I.T.P. Iași, datorită faptului că minora a fost marcată de cele întâmplate pe parcursul unei perioade lungi de timp și la o vârstă fragedă.

Astfel cum rezultă din conținutul actelor procesuale din cursul urmăririi penale, precum și din înregistrarea video a audierii victimei P.E.P., în mod repetat audierea a fost întreruptă, pe fondul stării fizice depreciate a minorei, în momentul rememorării unora dintre actele materiale la care a fost supusă ori la vizualizarea planșelor fotografice.

În cursul urmăririi penale inculpații A.I.C. și E.L.Ș. au avut o conduită procesuală nesinceră, în încercarea de a obține exonerarea de răspundere pentru faptele grave imputate. Apărările inculpaților (A.I.C. a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu victima P.E.P., dar numai cu consimțământul acesteia, orice act de violență fiind exclus, în contextul unei relații de afecțiune iar inculpatul E.L.Ș. a precizat că nu a întreținut raporturi sexuale cu P.E.P. și că nu a traficat-o pe aceasta) au fost contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum se va arăta în cele ce urmează.

Astfel, încă de la prima declarație dată de partea vătămată P.E.P., aceasta a descris prima agresiune sexuală la care a fost supusă, prin folosirea, pentru a o constrânge, de către inculpatul A.I.C. a unui briceag, cu ajutorul căruia, acesta a amenințat-o și a dus-o într-un loc împădurit, unde inculpatul pregătise o pătură.

Descriind relația cu inculpatul A.I.C., victima P.E.P. a arătat că la un moment dat, inculpatul i-a zis că o place și că dorește să facă sex cu ea, însă l-a refuzat, moment în care acesta a început să o amenințe cu moartea sa și a familiei sale, scoțând din buzunar un briceag (cuțit mic) pe care i l-a pus la gât și i-a spus să merg cu el.

În ciuda vârstei fragede și redusei experiențe de viață sau sexuale, victima, potrivit propriilor declarații, „și-a dat seama că acesta avea intenții serioase”, astfel că s-a împotrivit, s-a smucit din mâna lui însă acesta fiind mai puternic, a ținut-o strâns și a fost nevoită să se supună și să îl însoțească.

Victima a relatat că nu era nici o persoană în zonă pentru a-i cere ajutorul, a început să plângă și l-a însoțit pe inculpatul A.I.C. care o ținea cu o mână de umeri, iar cu cealaltă îi ținea cuțitul la gât.

Conform declarațiilor victimei, aceasta a fost dusă într-un loc ferit de la marginea parcului unde a fost obligată să se dezbrace în pielea goală, în acel loc inculpatul A.I.C. întinzând pe sol o pătură de culoare închisă, fără ca victima să rețină dacă pătura avea model, arătând că inculpatul își pregătise din timp locul unde vroia să o abuzeze sexual deoarece pătura a fost găsită de victimă în acel loc și nu a fost cărată de inculpat când a dus-o pe victimă acolo.

Într-adevăr, la percheziția domiciliară efectuată în locuința inculpatului A.I.C., printre alte cuțite, s-a găsit briceagul descris de minoră, ca fiind cel cu care o agresase inculpatul în momentul primului act material, dar și cel cu care la un moment dat, inculpatul E.L.Ș. se automutilase.

Astfel, potrivit declarațiilor aceleiași victime: „Ș. era tatuat pe brațe, acesta avea și tăieturi, odată a luat briceagul lui A.I.C. cu care s-a scrijelit pe brațul stâng și m-a amenințat că dacă nu sunt cuminte mă va tăia la fel și pe mine, de frică i-am spus să nu îmi facă rău mie sau familiei”.

La aceeași percheziție domiciliară, la inculpatul A.I.C. au fost găsite și ridicate patru pături, dintre care victima minoră a recunoscut-o pe cea folosită în debutul activității infracționale, în a doua jumătate a lunii iunie 2011: „Aseară polițiștii mi-au prezentat fotografii cu mai multe bunuri. Această planșă foto mi s-a prezentat din nou și azi, iar din păturile fotografiate am recunoscut pătura pe care inculpatul A. a întins-o pe jos în parc, în momentul în care m-a violat prima dată”.

Deosebit de relevant a fost apreciat și faptul că în toate declarațiile sale, victima P.E.P. l-a descris pe inculptul E.L.Ș., neidentificat la acea dată, ca fiind o persoană cu mai multe tatuaje pe corp și semne de automutilare, iar pe inculpatul A.I.C., într-o manieră similară.

S-a mai precizat și că în contextul audierii din data de 14 noiembrie 2012, părții vătămate P.E.P. i s-au prezentat mai multe fotografii ale unor tatuaje și cicatrici, situate în diferite zone ale corpului, fără a i se arăta și fețele inculpaților, iar minora a recunoscut fără ezitare semnele distinctive ale inculpatului A.I.C. și separat pe cele ale inculpatului E.L.Ș. (operațiunea de identificare a celor doi a fost înregistrată audio-video): „Mi s-a prezentat totodată o planșă foto cu tatuaje și tăieturi, despre care apreciez că sunt ale inculpatului A. Despre ultima fotografie, în care apar cicatrici ale unor tăieturi, pe un braț, arăt că eu cred că brațul este al lui A.C.I. (la vederea fotografiei inculpatului A. partea vătămată minoră a intrat în stare de panică și a început să plângă, motiv pentru care recunoașterea s-a oprit, iar discuția a continuat cu psihologul).

Mi s-a mai prezentat o planșă foto cu tatuaje în diferite părți ale corpului cuiva. Am recunoscut tatuajul și cicatricile care aparțin persoanei despre care am spus că se numește Ș., cel care s-a tăiat cu briceagul de față cu mine și A.C.I. Acesta este și cel despre care am povestit anterior că m-a violat. Mi s-a prezentat fotografia acestuia și am înțeles că persoana se numește E.L.Ș. (datorită stării de tulburare în care a intrat partea vătămată din nou, s-a întrerupt această activitate)”.

Toate aceste aspecte au conferit veridicitate declarațiilor amănunțite ale părții vătămate P.E.P., care a descris în același mod și cu foarte mici inadvertențe (de altfel, inerente prin prisma profilului psiho-social), cele petrecute între ea și abuzatori, din luna iunie 2011 până în luna octombrie 2012.

Spre exemplu, victima și-a amintit mereu și în detaliu momentul dezvirginării, arătând că în cursul lunii iunie 2011, după ce terminase școala, aceasta se afla la domiciliu cu surorile sale R. și D., când a venit martora M.A. care a chemat-o deoparte și i-a spus să meargă cu ea prin sat, victima însoțind-o, iar pe drum, martora i-a zis că a fost trimisă de inculpatul A.I.C. care vroia să se întâlnească cu ea în parc.

Potrivit victimei, aceasta a mers cu martora în parc unde era așteptată de inculpatul A.I.C. și unde nu mai erau alte persoane, afară fiind seară, în jur de ora 19.30, fără a fi încă întuneric.

În acest loc, potrivit susținerilor victimei, după ce s-au întâlnit cu inculpatul, martora M.A. a plecat cu bicicleta lăsându-i singuri, de fapt, fiind trimisă de inculpat pentru a-i lăsa singuri.

Aici, conform declarațiilor constante ale victimei, inculpatul A.I.C. a început să-i facă avansuri și complimente, a luat-o în brațe, vrând să o sărute, victima spunându-i „să stea cuminte că are prietenă cu copil și să fie serios”.

În contextul acestor evenimente, potrivit victimei, la un moment dat, inculpatul i-a zis că îi place de ea și că dorește să facă sex cu ea, victima refuzând însă inculpatul a început să o amenințe cu moartea sa și a familiei sale, scoțând din buzunar un briceag (cuțit mic) pe care i l-a pus la gât și i-a spus să meargă cu el, chiar dacă victima începuse să plângă inculpatul A.I.C. ținând-o cu o mână de umeri iar cu cealaltă îi ținea cuțitul la gât.

Victima a relatat că inculpatul a dus-o într-un loc ferit de la marginea parcului unde a obligat-o să se dezbrace în pielea goală, în acel loc întinzând anterior, pe sol, o pătură de culoare închisă, a întins-o pe victimă pe pătură cu fața în sus apoi și-a dat jos pantalonii până în zona genunchilor, după care s-a urcat pe victimă și și-a introdus cu mâna penisul în vaginul victimei, violând-o în vagin timp de câteva minute, victima observând că inculpatul avea prezervativ pe penis.

Ulterior consumării primului act de abuz sexual, potrivit aceleiași victime, întrucât acesteia îi curgea sânge din vagin, inculpatul i-a dat niște șervețele umede să se șteargă, spunându-i să nu mai plângă.

Victima a relatat că apoi am văzut când inculpatul și-a dat prezervativul jos de pe penis și și-a pus altul, după care i-a zis să stea în genunchi și în mâini cu spatele la el și a început să o penetreze în anus și în vagin, precizând că nu crede că inculpatul a reușit să-și introducă penisul în anusul victimei deoarece pe victimă o durea și se ferea ca inculpatul să facă acest lucru.

În continuare, victima a relatat că după un timp, inculpatul i-a spus să se întoarcă cu fața la el, s-a ridicat în picioare, iar pe victimă a pus-o să stea în genunchi în fața lui obligând-o să-i facă sex oral, de această dată, când i-a făcut sex oral, acesta dându-și jos prezervativul de pe penis și aruncându-l pe jos, în pozițiile descrise mai sus, victima susținând că inculpatul A.I.C. a violat-o timp de aproximativ o oră”.

Apoi, victima a rememorat în fiecare declarație episodul traumatizant al agresiunii sexuale din luna iulie 2012, în livada situată la marginea drumului dintre comunele B. și D., arătând că la data de 16 august 2012 a plecat în Italia, sperând că nu se va mai întoarce acasă pentru a fi abuzată de inculpatul A.I.C. și de prietenii săi, însă înainte de plecare, martora M.A. a venit acasă la ea și i-a spus să meargă cu ea. Însoțind-o, au mers pe aceeași bicicletă amândouă până în comuna B., iar de acolo spre D., iar când au ajuns în dreptul livezii s-au întâlnit cu inculpații, cel dintâi spunându-i martorei M.A. să se întoarcă, victima rămânând cu cei doi, potrivit victimei, în locul indicat, în livadă, fiind violată de cei doi, A.C.I. tot întrebând-o referitor la plecarea sa în Italia și la data întoarcerii.

Victima a mai relatat că a fost lovită cu palma de către A.C.I. pe motiv că nu voia să beau dintr-o sticlă pe care o avea el, însă, de frică, a luat o gură și a sesizat că avea un gust diferit, după care a avut amețeli.

A mai relatat victima că a fost arsă cu țigara de către A.C.I. care „râdea că îi va lăsa semne să nu-l uite”, iar „Ș.”, văzând că victimei îi este foarte frică și nu stătea, o ținea, iar A.C.I. o ardea cu țigara pe antebrațul drept.

După acest incident, potrivit victimei P.E.P., inculpații au condus-o la un izvor de unde A.C.I. i-a arătat o bicicletă pe care o avea ascunsă și i-a spus să i-o ducă numitului Z.I., care îi este verișor victimei, aceasta plecând din acel loc cu acea bicicletă pe care i-a dat-o numitului I., care i-a confirmat că a împrumutat-o lui A.C.I.

Episodul expus în cele ce preced, detaliat prezentat de către partea vătămată, este susținut și de concluziile certificatului medico-legal, care pe lângă concluzia „deflorării complete ce este mai veche de 5-7 zile”, a constatat și „4 cicatrici circulare, post-arsură ce ar fi putut fi produse prin contact cu un corp incandescent”.

Relevantă a fost considerată și împrejurarea că, în ciuda redusei experiențe de viață, partea vătămată P.E.P. a plasat cu exactitate în spațiu, locul în care a fost exploatată în tot acest răstimp de către inculpații A.I.C. și E.L.Ș., precizând că de la un timp, când se întâlnea cu inculpatul A.I.C. și cu cei doi băieți, aceștia spuneau că trebuie să meargă cu ei la șoseaua europeană DE 583, în parcarea TIRurilor, deoarece „trebuie să facă bani pentru ei”. În acest sens, potrivit declarațiilor victimei, inculpatul A.I.C. i-a dat o fustă scurtă de culoare neagră, pe care o îmbrăca în niște boscheți din apropierea drumului european apoi o punea să stea la stradă singură „pentru ca eventualii clienți să oprească și să fac sex pe bani”.

În ceea ce privește amplitudinea cantitativă a acțiunilor de traficare, victima a relatat că „de multe ori a făcut acest lucru”, fără a putea preciza exact de câte ori a întreținut raporturi sexuale contra cost, arătând însă că acest lucru l-a practicat din vara anului 2011 până când a plecat cu bunica sa și cu unchiul său G. în Italia, la un frate de-al acestuia, în vizită, ocazie cu care inculpatul A.I.C. a aflat de la victimă că trebuia să meargă în Italia și „nu mai poate să iasă la stradă”.

A mai arătat victima că inculpații o duceau să se prostitueze de câteva ori pe săptămână (cam de trei-patru ori) și acest lucru se întâmpla seara, cam între orele 19.00-24.00, iar într-o zi la stradă opreau cam aproximativ cinci mașini, când termina „programul” trebuia să se dezbrace de fustă și să le-o dea înapoi inculpaților, îmbrăcându-se cu pantalonii săi, apoi aceștia o conduceau până în sat la victimă.

Întrebată fiind în ce condiții a prestat aceste activități, victima P.E.P. a arătat că a făcut acest lucru deoarece îi era frică de inculpați.

Victima a relatat și aspecte particulare ale acțiunilor concrete circumscrise activității de traficare, precizând că în câteva rânduri când se afla la „program”, inculpatul A.I.C. primea telefon de la o persoană pe care victima nu o cunoștea, care îi spunea că este căutată de mama sa prin sat și atunci inculpatul A.I.C. cu ceilalți băieți o aduceau și o trimiteau acasă, victima mințind-o pe mama sa că fusese prin sat cu fetele.

În ceea ce privește banii obținuți din traficare sa, victima a arătat că a văzut că „după ce termina treaba cu clientul”, „Ș. și celălalt băiat primeau bani de la clienți”, victima neprimind bani sau alte bunuri de la aceștia.

Concret, potrivit propriilor susțineri ale victimei, de regulă clienții erau cei care conduceau TIRuri însă aceasta era pusă să oprească și alți șoferi care conduceau mașini mici, de fiecare dată inculpatul A.I.C. rămânând în boscheți, iar „Ș.” și celălalt băiat mergeau la TIRuri să negocieze prețul, victima urmând să întrețină raporturi sexuale cu clienții în mașinile acestora.

Instanța a reținut că susținerile victimei se coroborează cu procesul-verbal de conducere în teren, la care au fost atașate planșe foto cu privire la locurile în care a fost exploatată și violată partea vătămată.

Mai mult, parcarea indicată de către minora P.E.P. ca fiind cea în care acosta clienții, parcarea în care era supravegheată de inculpați, cu o vizibilitate foarte bună spre cel dintâi loc, dar și aleea din pădure unde a întreținut relații sexuale cu unii dintre clienți, s-a apreciat că nu pot reprezenta rezultatul imaginației, ci sunt locurile cunoscute de victimă prin propriile simțuri și în care victima a fost dusă și exploatată.

Pe de altă parte, atunci când a relatat momentele în care a fost traficată, victima P.E.P. a folosit termenii: „m-au scos la produs” sau „la stradă”, „odată când eram la program”, s-a dovedit faptul că minora era familiarizată cu termenii folosiți de proxeneți, limbaj pe care nu-l putea afla decât de la aceștia, în contextul activităților abominabile ale inculpaților, cărora partea vătămată le-a căzut victimă.

În același sens al exploatării victimei de către inculpați, prin obligarea la practicarea prostituției, deosebit de relevantă a fost considerată intervenția unchiului acesteia, martorul P.I., care, așa cum au arătat victima și martorii P.M. și P.G., a fost contactat de către o persoană, a cărei identitate nu a devoalat-o, și care i-a spus că „a văzut-o pe P.E.P. la stradă”.

De fapt, acesta a fost și motivul pentru care martorul P.I., după o absență de câțiva ani și după ce primise vizita părții vătămate cu mai puțin de o lună înainte, a venit în țară și a reușit să afle de la minoră tragedia pe care o trăia de mai bine de un an.

Pe de altă parte, din primul moment și de la prima persoană căreia i-a povestit ce a pățit, continuând cu declarațiile date în prezenta cauză, minora P.E.P. a arătat că fusese scoasă la DE 583 de către inculpații care o transportau 8 km până în parcarea indicată, programul stabilit de aceștia (între orele 19.00-23.00) și sumele încasate, care erau în jur de 50 RON de client.

Declarațiile părții vătămate P.E.P., analizate în contextul dispozițiilor art. 75 C. proc. pen. au servit în totalitate la aflarea adevărului întrucât s-au coroborat pe deplin cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel cum s-a arătat în cele ce preced, în cursul urmăririi penale, partea vătămată minoră a descris faptele a cărei victimă a fost, astfel cum au fost reținute mai sus.

Detaliile prezentate, privind locul, timpul, împrejurările de fapt, circumstanțele în care s-au petrecut evenimentele, relatarea cuvintelor pe care inculpații le-au folosit în timpul comiterii acestora, precizate coerent și în același mod în toate declarațiile, au atestat sinceritatea părții vătămate, de fapt un copil cu o inocență specifică vârstei, fără un vocabular licențios, fără educație sexuală, context în care nu ar fi putut inventa astfel de fapte.

Instanța a reținut că și declarațiile părții vătămate se coroborează pe deplin cu aspectele consemnate în fișa de examinare psihologică întocmită de D.G.A.P.C. Iași din care rezultă că minora „prezintă o simptomatologie caracteristică sindromului de stres posttraumatic” (fișă de examinare psihologică).

Din toate rapoartele de evaluare psihologică întocmite de specialiștii din cadrul D.G.A.P.C. Iași, precum și din declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, în pofida dezvoltării cognitive și a intelectului liminar, nu a rezultat nicio dată sau indiciu care să pună la îndoială starea psihică a victimei care s-a exprimat destul de coerent, logic și cursiv, descriind traumele produse prin actele repetate de viol și trafic. Profilul său psihologic o recomandă ca o victimă cu serioase traume.

Declarațiile părții vătămate se coroborează și cu declarațiile reprezentanților săi legali, precum și cu alte martorilor audiați în cauză.

Analizând probele de mai sus, instanța le-a apreciat, potrivit principiilor generale în materia administrării probelor, reținând că probele nu au valoare mai înainte stabilită și că aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului (art. 62 C. proc. pen.).

Instanța a reținut că declarațiile date de persoanele sus-menționate în cursul urmării penale sau în cursul judecății se coroborează între ele, precum și cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, motiv pentru care a dat eficiență acestora, neexistând nicio explicație logică pentru modificarea lor în cursul cercetării judecătorești, singura excepție făcând martora M.A., astfel cum se va arăta în cele ce succed.

Martorii P.E.I., P.M., P.G. și P.P. au precizat în declarații despre momentul în care au aflat că, pe lângă abuzurile sexuale repetate, inculpații A.I.C. și E.L.Ș. au exploatat copilul, prin obligarea la practicarea prostituției.

Martorul P.I. a fost contactat de organele de urmărire penală, însă nu s-a putut prezenta la audieri în perioada dată, acesta fiind însă audiat nemijlocit în fața instanței, ocazie cu care a confirmat că a sesizat că nepoata sa, în vizita din Italia, „avea un comportament mai dubios, în sensul că avea nevoie de protecție, de afecțiune”, de multe ori „sărea din somn”.

Mai mult, același martor a arătat că odată revenit în țară, în toamna anului 2012, un copil din i-a spus martorului că un anume „C.”, „a sărutat-o cu forța” pe nepoata sa, și având aceste bănuieli, martorul, după ce l-a identificat pe „C.” în persoana inculpatului A.I.C., l-a interpelat pe acesta „ce a făcut cu nepoata sa”, inculpatul răspunzând: „nu este numai vina mea”, „sunt conștient că am greșit, dar acum ce să mai fac?”.

Deosebit de relevantă a fost apreciată și reacția aceleiași victime la contactul cu inculpatul A.I.C., martorul P.I. arătând că în momentul în care acesta i-a pus de față pe cei doi, victima a început să plângă și a apucat să zică „acum mă omoară”.

Potrivit declarațiilor aceluiași martor, abia după acest moment, în condițiile în care martorul „a luat-o separat” pe nepoata sa, aceasta i-a relatat că prima dată inculpatul A.I.C. i-a spus că dacă nu se culcă cu el îi va spune mamei sale că s-a culcat cu prietenul său, B., mai înainte, apoi, sub amenințări și forță, victima s-a culcat cu inculpatul. Din spusele victimei, martorul a aflat că, într-adevăr, primul băiat cu care victima a avut primul contact sexual era acest B., însă inculpații au șantajat-o cu acest lucru, ca să nu le spună părinților victimei.

Martorul a relatat că tot din spusele nepoatei sale a aflat că ulterior, inculpatul A.I.C. a mai adus și pe alți băieți și au dus-o și la alte persoane, la un iaz, unde, sub amenințarea cuțitului, au dezbrăcat-o și violat-o, apoi inculpații o duceau unde apucau, la stradă, îi dădeau să bea ceva și nu mai știa nimic de ea, se trezea în camioane, în mașini unde întreținea relații sexuale cu diferite persoane, după care era din nou luată de către inculpați, bătută și violată.

Mai mult, martorul a precizat neîndoielnic faptul că victima i-a relatat că a fost violată atât de către inculpatul A.I.C., cât și de către inculpatul E.L.Ș., dar și de un băiat cu o mașină cu geamuri fumurii, „anal, vaginal, oral”.

Același martor a confirmat modalitatea în care inculpații ajungeau în contact cu victima, arătând că nepoata sa i-a relatat că inculpații trimiteau o altă fată să o cheme de acasă, și după ce ieșea, era luată de aceștia.

Elocvente au fost apreciate și referirile martorului la starea psihică a victimei la momentul relatării acestor evenimente, martorul arătând că în momentul în care nepoata sa povestea toate aceste lucruri plângea și stăteau cu capul în jos, martorului însuși făcându-i-se rău când a auzit aceste lucruri, context în care a decis să meargă la Târgu Frumos, la poliție, să depună plângere.

De asemenea, martora P.M., bunica victimei, a relatat aceleași împrejurări, respectiv că fiul său, martorul P.I. i-a spus ce se întâmplase cu victima, după ce însăși victima i-a povestit acestuia cele petrecute.

Și această martoră a confirmat trăirile emoționale ale victimei care se afla de față în momentul în care martorul P.I. relata aceste lucruri, respectiv aceasta „a început să urle, și s-a trântit la pământ, la fel și mama sa”, victima chiar povestind martorei „cu de-amănuntul”, prin ce a trecut, respectiv că la locuința din localitatea M. venea martora M.A., prietenă cu victima, care era trimisă de inculpați, o chema acasă la martoră unde era așteptată de inculpați care o duceau într-o pădure, la un iaz și „își băteau joc de ea în toate felurile, adică o violau”, o duceau pe la S. „și a fost dată și la alți bărbați”.

Din declarațiile martorei rezultă că victima i-a mai relatat și că inculpații erau tatuați și o amenințau că dacă va spune ceva o vor tăia cu un cuțit pe care i-l arătau mereu.

Martora a confirmat, la rândul său, că victima a dormit cu ea cca două săptămâni și a observat că „tresărea de mai multe ori” și îi spunea că „visa urât”, respectiv „cum A.C.I. venea cu cuțitul și cu toporul să o omoare”.

La rândul său, martorul P.P., tatăl victimei a relatat că fata i-a spus că inculpații au amenințat-o cu cuțitul pentru a întreține relații sexuale, o amenințau că îi va bate pe cei din familie, pentru a o obliga să întrețină relații sexuale cu ei, o obligau să dea un lichid și o duceau în pădure sau la iaz, după care victima se trezea în prezența celor doi inculpați, o duceau la stația din localitatea M., la stradă, unde opreau diferite mașini și o luau pe fiica sa pentru a întreține relații sexuale.

Mama victimei, martora P.E.I., a arătat că în vara anului 2011 - toamna anului 2012 pleca dimineața la ora 07.00 și se întorcea după-amiază la orele 17.00, atât dimineața, cât și după-amiaza fiica sa fiind acasă, recunoscând însă ca aceasta „mai ieșea seara la poartă” cu fetele și „stătea până la orele 22.00, fără a o supraveghea efectiv.

Martora a arătat că, la un moment dat, surorile victimei i-au spus că martora M.A. a luat-o pe victimă și a plecat, dar nu i-au spus unde, confirmând totodată că „P. petrecea mult timp în compania numitei M.A.”.

Din declarațiile martorei a rezultat că la data de 02 noiembrie 2012 când a trimis-o pe victimă să cumpere pâine, aceasta a început să plângă și să tremure, spunând că nu dorește să se ducă, iar la întrebarea martorei de ce plânge, victima i-a spus să nu se ducă nici ea, pentru că o s-o omoare și pe ea, victima răspunzând că „C. și Ș.” o să-i omoare pe toți, ocazie și context în care victima i-a relatat mamei sale că cei doi au luat-o, au dus-o la iaz, au amenințat-o, i-au făcut injecții, „a trăit cu ei de mai multe ori”, au ars-o cu țigara, deși victima „nu vroia să trăiască cu ei”, au amenințat-o că o s-o omoare, au chemat pe cineva cu o mașină neagră cu geamuri fumurii, la șosea, în comuna S. și „cei doi au dat-o să trăiască cu ea de mai multe ori, pentru care luau bani”.

Și mama victimei a confirmat că aceleași aspecte au fost relatate de victimă atât bunicii, cât și celorlalți membri ai familiei și că starea sa s-a schimbat după ce le-a povestit cele petrecute, făcând două crize de leșin, victima spunându-i tot timpul că nu dorește să-i mai vadă pe cei doi, „C. și Ș.”.

Aceeași martoră a precizat că fiica sa i-a povestit că inculpatul E.Ș.L. se tăia în fața ei, arătându-i cum urmează să-i omoare pe membrii săi de familie. Mai mult, martora a explicat că prin expresia „a trăi cu ei” înțelege că „ei au violat-o”.

Deosebit de relevantă a fost apreciată și declarația martorului P.G., unchiul victimei, căruia aceasta i-a relatat, în esență, că patru băieți, printre care și numitul „C.” au drogat-o, au forțat-o să facă sex în comuna S., în stradă, și au ars-o cu țigara.

Mai multe detalii despre cele întâmplate a aflat martorul de la fratele său, martorul P.I. care i-a relatat ceea ce el însuși auzise de la victimă, respectiv că în decursul anilor 2011-2012, în mod repetat a fost violată de numitul „C.”, a fost scoasă la stradă unde a fost obligată să se prostitueze cu șoferii de TIR care tranzitau comuna S.

Și acest martor a confirmat recunoașterea implicită făcută de inculpatul A.I.C. cu ocazia vizitei pe care frații P. i-au facut-o după ce au luat cunoștință de cele întâmplate, acesta afirmând, potrivit declarațiilor martorului, că „este mai puțin vinovat, că ceilalți doi indivizi sunt vinovați”.

Martora P.D.M., sora victimei, a confirmat că martora M.A. venea la locuința victimei pe care o chema și amândoi plecau apoi.

În ceea ce privește pe inculpatul A.I.C., martora a relatat că îl cunoaște pe acesta, locuind în localitatea M. și că acesta și numitul „Ș.” „s-au luat de ea, au violat-o și i-au făcut injecții” și că numitul „C.” a bătut-o și a amenințat-o pe sora sa, respectiv „i-a dat o palmă atunci când a violat-o”.

Aceeași martora a asistat în cadrul familial la momentele în care sora sa, victima P.E.P. a relatat celorlalți membri ai familiei că inculpații au bătut-o, au violat-o și i-au făcut injecții, momente în care martora a constatat că victima plângea.

Martora P.D.M. a confirmat faptul că atât pe parcursul anului 2011, cât și în anul 2012, sora ei - partea vătămată P.E.P. pleca de acasă în jurul orei 19.00 sub pretextul că ar sta prin sat cu fetele, însă mama lor verificând-o a prins-o cu minciuna.

Și declarația martorei M.A. a fost considerată importantă prin prisma faptului că pe parcursul anilor 2011 și 2012, l-a văzut pe inculpatul A.I.C., în mod repetat, împreună cu partea vătămată P.E.P., în parc și auzise că cei doi ar fi „amanți”.

În fața instanței, martora a reiterat aceleași împrejurări, precizând, în plus, că a auzit prin sat că partea vătămată P.E.P. ar fi stat la șosea și făcea prostituție, dar martora nu a văzut nimic personal, în acest sens.

Martora a arătat însă că deseori i-a văzut pe victima și pe inculpatul A., ținându-se de mână, prin sat și ca „la nivel de bârfă, din auzite”, știe că aceștia întrețineau relații sexuale, „erau un fel de amanți”, și că victima îl căuta pe inculpat.

Din declarațiile martorei M.D. a rezultat prezența inculpatului E.Ș.L. în compania victimei P.E.P., pe care martora i-a surprins, într-o ocazie împreună, acasă la mătușa martorei, numita M.A.M., ocazie cu care victima îi cerea țigări inculpatului E., aceeași victimă fiind surprinsă e martoră vorbind la telefon cu inculpatul E. și ținându-se de mână cu inculpatul A.I.C.

Prezența inculpatului E.Ș.L. în localitatea M. a fost semnalată și de martora B.E.I. care a arătat că l-a văzut pe inculpat discutând cu victima P.E.P., într-o ocazie, la prânz, în jurul orelor 12.00.

În mod nereal, inculpatul E.L.Ș. a precizat însă că nu a avut nicio legătură cu victima minoră, pe care o cunoaște și că a fost în localitatea M. doar în anul 2012, de sărbătorile pascale.

Această apărare a fost apreciată ca fiind neveridică și în totală contradicție cu probele administrate în cauză.

Astfel, însăși martora M.A.I. l-a plasat pe inculpatul E.L.Ș. în anii 2011 și 2012 în comuna M., arătând că acesta a întreținut raporturi sexuale cu minora.

Chiar și inculpatul A.I.C. a precizat că în luna mai 2012 inculpatul E.L.Ș. a întreținut relații sexuale cu partea vătămată P.E.P.

Inculpații E.L.Ș. și A.I.C. au încercat să acrediteze ideea că nu au o relație apropiată și că nu au mai ținut legătura, însă din analiza listingului comunicărilor telefonice rezultă că inculpatul E.L.Ș. l-a contactat pe inculpatul A.I.C. la data de 07 noiembrie 2012, ora 14:43:47 și au discutat 325 de secunde.

Data de 07 noiembrie 2012 este cea la care plângerea depusă de minoră a fost preluată de I.P.J. Iași, iar inculpatului A.I.C. i se ceruse să se prezinte la Postul de poliție al comunei B., context în care se poate concluziona că inculpații E.L.Ș. și A.I.C. au stabilit o strategie comună de apărare.

În cursul urmăririi penale, martora M.A.I. a arătat că aproape în fiecare seară, vărul său, inculpatul A.I.C. o trimitea să „o scoată din casă pe partea vătămată P.E.P. pentru a se întâlni cu ea”, ceea ce martora și făcea, mergea la victimă acasă, o striga de la poartă și îi spunea că a chemat-o „C.” la magazin, la fratele său, sau în drum, stătea puțin timp cu ei, după care îi lăsa singuri.

Martora a precizat că la cca. 2 luni după ce „C.” s-a întâlnit prima dată cu P.E.P., inculpatul i-a spus că s-a culcat cu victima, aspect pe care, din motive lesne de înțeles, victima a refuzat să-l recunoască.

Prezența inculpatului E. în aceeași localitate a fost confirmată de aceeași martoră care a precizat că acesta a venit și a stat la locuința martorei, rămânând acolo câte 2-3 nopți, apoi pleca la domiciliul mamei sale din comuna D., inculpatul E. stând cca. 2 săptămâni în acea zonă și „umbla” cu „C.”, în aceeași perioadă martora confirmând că într-o zi a mers în parc cu D. (sora mai mică a victimei), cu victima și cu inculpatul A.I.C., martora și numita D. plecând acasă, nu înainte ca inculpatul A. să le spună să-i transmită inculpatului E.Ș.L. să vină și el în parc, la întoarcere, martora observând că P.E.P. avea frunze în păr”, ulterior, și inculpatul E.Ș.L. spunându-i martorei că s-a culcat cu P.E.P.

Martora a confirmat, de asemenea, absența de la domiciliu a inculpatului A., în fiecare seară începând cu ora 21.00, acesta spunând că merge „la pește”.

În fața instanței, fără nicio explicație plauzibilă, în afara faptului că a fost dată „pro causa”, în încercarea de exonerare de răspundere penală a inculpatului, martora și-a schimbat declarația anterioară, susținând, fără temei real, că atunci când a fost audiată i-a fost frică.

Martora a negat că inculpatul A.I.C. o trimitea să o scoată din casă pe victimă, dar a admis că o scotea la magazin unde, de multe ori, se afla și inculpatul.

Însăși victima B.M., concubina inculpatului A.I.C. a confirmat că P.P.E. „umbla cu concubinul” său, posibil la magazin se întâlneau cei doi.

Martorul M.A.C., vărul inculpatului A.I.C., a arătat că o cunoaște pe victima P.E.P. care nu ar fi o fată cuminte, „umblă cu mai mulți bărbați și se ducea la ea cine vrea”, martorul văzând-o pe aceasta de mai multe ori cu inculpatul A.I.C.

S-a apreciat că declarațiile martorilor M.N., B.E.S. și C.V. nu conțin elemente relevante asupra relației dintre inculpați și dintre aceștia și victima P.E.P., depozițiile ultimilor doi martori tinzând mai mult să contureze profilul moral al victimei, despre care s-ar fi spus că ar fi „o fată ușuratică”.

Astfel, martorul B.E.S. a confirmat că victima P. mai venea pe la magazinul din localitate să cumpere diverse bunuri, dar nu a observat să vină împreună cu inculpatul A., infirmând astfel susținerile anterioare ale altor martori, analizate în cele ce preced, că cei doi ar fi avut o notorie relație.

Martorul C.V. a confirmat că inculpatul A. mai venea pe la el să-l ajute la construcția unui coteț și că ar fi fost sunat de cineva, despre care inculpatul afirma că este victima P., fără însă ca martorul să confirme existența unei relații între cei doi.

Declarația martorului N.D. a conturat prioritar sugerarea unui anume profil moral al inculpatului E.Ș.L., și mai puțin aspecte pertinente pentru fondul acuzațiilor aduse acestuia. Mai mult, în încercarea de a-i asigura inculpatului un alibi bazat pe prezența cvasipermanentă a acestuia la stâna pe care martorul o avea în județul Constanța, martorul a făcut susțineri care sunt infirmate de declarațiile unor martori, analizate anterior, arătând că în toată perioada de 9 ani cât a stat la stână, inculpatul E.Ș.L. nu a venit singur prin zona Iașiului sau la locuința lui din județul Neamț, ci martorul îl aducea acasă și îl ducea înapoi la stână.

Martorul G.Ș. a precizat că nu cunoaște nimic despre această cauză și că îl cunoaște doar pe inculpatul E.Ș.L., cu care este consătean și pe care l-a văzut prin comună, acesta fiind în trecere.

Martorul T.C.M., în legătură cu care inculpații au solicitat să fie audiat nemjlocit de către instanță, a fost audiat în cursul urmăririi penale, în cursul judecății instanța constatând imposibilitatea audierii sale, urmând a face aplicabilitatea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Acesta a arătat că îl cunoaște doar pe inculpatul A.I.C. de mai mulți ani, nu este prieten cu acesta, auzind prin sat că ar avea o relație cu minora P.E.P., însă, personal, martorul nu i-a văzut pe aceștia împreună.

Susținerile constante ale părții vătămate P.E.P. au fost considerate a fi în concordanță cu depozițiile martorilor audiați, persoane care i-au văzut pe inculpați în împrejurări cheie, dar și reacțiile psiho-emoționale ale victimei la relatarea evenimentelor petrecute, cu concluziile raportului de constatare medico-legală, ce atestă faptul că minora prezenta la data examinării mai multe leziuni cu constatările fișei de examinare psihologică a părții vătămate întocmite de D.G.A.S.P.C. lași - Serviciul pentru Situații de Urgență, potrivit cărora minora prezenta la data examinării o simptomatologie posttraumatică, și anume „anxietate peste medie, stare de agitație interioară, teamă de bărbați, de întuneric, de a sta singură, de a nu se repeta abuzul, sentimente de depreciere și negare a corporalității”. De asemenea, specialiștii au constatat „traumă de tip cumulativ, datorită formei continuate de abuz sexual, precum și cu făptuitori diferiți”.

Ca atare, în raport de situația de fapt relevată de probele expuse mai sus, instanța a apreciat că declarația din faza judecății dată de martora M.A.I. nu poate fi reținută ca fiind reală, fiind dată pro causa, în încercarea de exonerare de răspundere penală a inculpatului A.I.C., vărul său, de altfel, contravenind astfel conduitei constante avută de partea vătămată pe tot parcursul cercetărilor și celorlalte probe administrate în cauză.

În ceea ce privește legătura dintre inculpatul A.I.C. și minora B.M., s-a considerat că este de notorietate faptul că după ce s-a liberat și s-a mutat în localitatea M., la începutul anului 2010, inculpatul a debutat cu o relație de concubinaj cu B.M., în vârstă de 14 ani la acea dată, fapt ce rezultă din declarația minorei, dar și din cele ale celorlalți martori.

Minora B.M. a recunoscut că „a trăit cu inculpatul A.I.C. din cursul anului 2010 până la momentul arestării acestuia”, având cu acesta și un copil, inculpatul știind că este minoră, dar nu l-a deranjat acest lucru.

Toți ceilalți martori, inclusiv mama minorei, numita B.E. au confirmat că fiica sa trăiește de la 14-15 ani cu inculpatul A.I.C., de la acea vârstă aceștia conviețuind împreună, cei doi având un copil împreună, inculpatul A.I.C. cunoscând că fiica sa este minoră.

În ceea ce privește efectele traumelor suferite de victima P.E.P., s-a precizat și că în perioada 14 decembrie - 19 decembrie 2012, minora a fost internată la Spitalul Clinic de Psihiatrie Iași și diagnosticată cu sindrom de stres posttraumatic, ca urmare a abuzurilor suferite.

Instanța a subliniat că suferința psihică a minorei P.E.P. a fost aprofundată de faptul că mai întâi inculpatul A.I.C., apoi acesta împreună cu inculpatul E.Ș.L., o violau mereu în același loc din parc, iar în momentul în care și-a adus prima dată prietenii pentru a o oferi spre a fi violată, și anume inculpatul E.L.Ș. și persoana neidentificată, inculpatul A.I.C. a chemat-o în același loc în care o dezvirginase.

Totodată, la întoarcerea victimei din Italia, în luna octombrie 2012, ultimul act material din cadrul infracțiunii continuate de viol s-a epuizat tot în parc.

Așadar, analiza calitativă și concluzivă a susținerilor părții vătămate a înlăturat orice dubiu că faptele descrise de minora P.E.P. s-au petrecut în realitate și a stabilit că nu reprezintă rezultatul unor mecanisme fanteziste.

Victima a redat cu propriile cuvinte și uneori într-o manieră naivă, specifică vârstei, agresiunile repetate la care a fost supusă și umilința de a fi abuzată sexual și exploatată, iar unele dintre descrieri au pus în evidență carențe de educație sexuală și lipsa experienței sexuale.

Regretabilă a fost apreciată atitudinea familiei față de suferința minorei, pe care n-au descoperit-o timp de mai bine de un an, iar în cazul tatălui, după ce a aflat, indignarea a fost dominată de sentimentul de frică, iar compasiunea față de fiica sa estompată de rușinea că a aflat satul.

Chiar bunica minorei, martora P.M. a relatat că pe parcursul anului 2012, când minora dormea la ea striga și plângea prin somn, deci avea coșmaruri, însă nu a insistat să afle ce se întâmpla cu aceasta.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța a constatat că se impune a fi schimbată în sensul: reținerii, în privința inculpatului A.I.C. a disp. art. 37 lit. a) C. pen., numai în raport cu infracțiunea de „act sexual cu un minor” și a disp. art. 37 lit. b) C. pen., în raport cu celelalte infracțiuni, dat fiind ca numai cea dintâi infracțiune a fost săvârșită în perioada restului de 555 zile închisoare, ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1498 din 02 octombrie 2006 a Judecătoriei Pașcani, definitivă prin decizia penală nr. 788 din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului Iași, celelalte infracțiuni fiind săvârșite în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește activitatea infracțională imputată inculpatului A.I.C., circumscrisă formei continuate a infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., s-a impus a se observa că circumstanțele concrete ale faptei și configurația juridică particulară în care s-a materializat exteriorizarea manifestării de voință a acestuia a pledat pentru reținerea, pentru acuratețe a două infracțiuni de viol: respectiv o infracțiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. [fără reținerea agravantei legale prev. la alin. (2) lit. a) și cu reținerea stării de recidivă postexecutorie], fapta fiind săvârșită de inculpatul A.I.C., singur, și o infracțiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. [cu reținerea agravantei legale prev. la alin. (2) lit. a) și cu reținerea stării de recidivă postexecutorie], fapta fiind săvârșită de inculpatul A.I.C. împreună cu inculpatul E.Ș.L.

De asemenea, Tribunalul a reținut că potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. „infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni”.

Ca atare, condițiile de existentă a infracțiunii continuate reies din definiția acesteia, ele fiind următoarele: unitatea subiectului activ; unicitatea rezoluției infracționale; pluralitatea de acțiuni (inacțiuni) săvârșite la diferite intervale de timp, care să realizeze conținutul aceleiași infracțiuni.

Unitatea rezoluției infracționale este condiția care privește latura subiectivă și în același timp cea esențială pentru existența infracțiunii continuate, în lipsa ei, actele infracționale identice având semnificația unui concurs real omogen. Ea trebuie să îndeplinească două cerințe esențiale: să fie prealabilă începerii activității infracționale și să dureze tot timpul cât se desfășoară acest gen de activitate.

Pluralitatea de acțiuni (inacțiuni) săvârșite la diferite intervale de timp și care să realizeze fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, este o condiție care privește latura obiectivă a infracțiunii, cerința pluralității de acțiuni sau inacțiuni fiind realizată începând cu ipoteza când sunt cel puțin două.

S-a apreciat că nu este necesar să existe o omogenitate faptică a acțiunilor componente, trebuie doar ca deosebirile de ordin material dintre diversele acțiuni să nu afecteze omogenitatea juridică a acestora, iar deosebirile să fie compatibile cu unitatea de rezoluție.

Acțiunile (inacțiunile) trebuie să fie săvârșite la intervale de timp care să nu fie prea mari, pentru că aceasta ar însemna că nu mai există rezoluție unică, ci o pluralitate de rezoluții, cu consecința unei pluralități sub forma unui concurs.

Or, în lumina celor arătate, instanța a considerat că configurația concretă a acțiunilor de traficare a părții vătămate P.E.P. impune reținerea formei continuate a infracțiunii de trafic de minori.

Pe cale de consecință:

I. În temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.:

1. A admis sesizarea din oficiu a instanței privind schimbarea încadrării juridice în privința inculpatului A.I.C. referitor la fapta de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

2. A admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice în privința inculpatului A.I.C. referitor la reținerea disp. art. 37 lit. a) C. pen., numai în raport cu infracțiunea de „act sexual cu un minor” și a disp. art. 37 lit. b) C. pen., în raport cu celelalte infracțiuni, și, în consecință:

A schimbat încadrarea juridică în privința inculpatului A.I.C. referitor la fapta de „viol” în formă continuată, dintr-o infracțiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în două infracțiuni, respectiv: o infracțiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. [fără reținerea agravantei legale prev. la alin. (2) lit. a) și cu reținerea stării de recidivă postexecutorie] și o infracțiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. [cu reținerea agravantei legale prev. la alin. (2) lit. a) și cu reținerea stării de recidivă postexecutorie], ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

A schimbat încadrarea juridică în privința inculpatului A.I.C. referitor la fapta de „trafic de minori” în formă continuată, din infracțiunea de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (cu reținerea stării de recidivă postexecutorie).

3. A respins, ca nefondată, cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice în privința ambilor inculpați, referitor la înlăturarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., în raport cu infracțiunea de „trafic de minori”.

Concluzionând, instanța a apreciat că vastul probatoriu administrat în cauză, oferă elemente de detaliu credibile și coroborate care formează un ansamblu probator ce dovedește pe deplin vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, în încadrarea juridică reținută în final de către instanță.

În drept:

S-a considerat că faptele inculpatului A.I.C., care, din a doua jumătate a lunii iunie 2011 până la începutul lunii octombrie 2012, singur, iar din vara anului 2011 până în vara anului 2012, împreună cu inculpatul E.L.Ș. și o a treia persoană neidentificată, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin constrângeri fizice, morale și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, au obligat-o pe minora P.E.P., în vârstă de 14 ani la data primei agresiuni, să suporte nenumărate acte sexuale normale, orale și anale, ce s-au petrecut în diferite locuri, situate în comuna B. ori în apropierea acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (în cazul inculpatului A.I.C.) și respectiv „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în cazul inculpatului E.L.Ș.), fiind vorba despre acte materiale nenumărate în cazul fiecăruia dintre inculpați.

Faptele inculpaților A.I.C. și E.L.Ș., precum și o a treia persoană neidentificată, care, în vara anului 2011, au recrutat victima P.E.P., în vârstă de 14 ani, iar din luna septembrie 2011 până în luna iulie 2012, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au transportat-o în parcarea situată pe partea dreaptă după comuna S. (pe sensul de mers Târgu Frumos - Roman), amenajată la DE 583, iar prin constrângere au exploatat-o, prin obligarea la practicarea prostituției în sensul prevederilor art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, inculpatul A.I.C. încasând și sumele de bani realizate de aceasta, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (în cazul inculpatului A.I.C.) și „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în cazul inculpatului E.L.Ș.), fiind vorba despre acte materiale nenumărate în cazul fiecăruia dintre inculpați.

Faptele inculpatului A.I.C., care, de la începutul anului 2010, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut relații sexuale normale cu minora B.M., care tocmai împlinise 14 ani, s-a considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „act sexual cu un minor” în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., fiind vorba despre acte materiale nenumărate.

Atât în cazul inculpatului A.I.C., cât și în cazul inculpatului E.L.Ș. s-a reținut comiterea celor patru, respectiv două infracțiuni, în concurs real, astfel că s-au aplicat dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la infracțiunea de viol reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpați s-au avut în vedere considerentele cuprinse în decizia nr. 3 din 23 mai 2005, pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care din punct de vedere juridic detaliază și identifică actele sexuale de orice natură, care constituie latura obiectivă a infracțiunii de viol și intră sub incidența art. 197 C. pen.

Totodată, s-a apreciat că inculpații au realizat actele sexuale asupra victimei prin constrângere fizică și morală, dar și profitând de neputința ei de a se apăra.

S-a avut în vedere faptul că la momentul primei agresiuni sexuale, inculpatul A.I.C. a folosit forța fizică și amenințările, dublate de șocul provocat de acțiunea surprinzătoare asupra copilului. Față de împrejurările comiterii primului act material, devenit temelia constrângerilor ulterioare sau a acceptării tacite a implacabilului situației, victima și-a dat seama că orice împotrivire este zadarnică, deoarece avea de-a face cu un bărbat de 31 de ani, despre care știa că executase o pedeapsă privativă de libertate. Astfel, aptitudinea forței fizice ori psihice de a lua forma constrângerii trebuie apreciată ca fiind într-atât de puternică încât a produs rezultatul scontat, cerința legii referindu-se la existența constrângerii și nu la împotrivirea victimei.

Prin consumarea primului viol, dar și a celor care au urmat până la apariția celor doi prieteni, poziția inculpatului A.I.C. s-a consolidat, iar ideea de a-l deconspira pe acesta a fost treptat înlocuită în psihicul fragil al părții vătămate P.E.P., de necesitatea de a accepta agresiunile sexuale, din nevoia de a-și proteja familia, și mai ales pe sora mijlocie, astfel cum rezultă ca urmare a evaluării că este profilul psihic al victimei. Odată cu apariția celorlalți doi prieteni - E.L.Ș. și persoana neidentificată, minora a înțeles că supunerea totală este singura soluție, în situația în care inculpatul E.L.Ș. s-a automutilat și a amenințat minora cu același tratament pentru ea și familie, iar în vara anului 2012, în timp ce inculpatul E.L.Ș. o ținea inculpatul A.I.C. a ars-o cu țigara în patru locuri pe antebrațul drept.

Pentru justificarea încadrării juridice a faptelor descrise în agravanta prevăzută de dispozițiile alin. (3) teza I ale art. 197 C. pen., s-au avut în vedere decizia nr. 17 din 10 martie 2008, pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și decizia nr. 219 din 05 iulie 2004, pronunțată de completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, se poate aprecia post factum că activitatea infracțională a inculpaților A.I.C. și E.L.Ș. a fost rodul unei rezoluții infracționale unice, în sensul că actele sexuale au fost săvârșite în realizarea aceluiași scop, prin constrângere și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, atât înainte, cât și după ce victima P.E.P. a împlinit 15 ani. Se concluzionează că unitatea rezoluției infracționale duce la încadrarea multiplelor acte de execuție realizate după ce partea vătămată a împlinit 15 ani în condițiile de agravare impuse de art. 197 alin. (3) teza I C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori, recrutarea și constrângerea părții vătămate P.E.P. erau deja realizate ca urmare a violului repetat, astfel că inculpații au trecut la exploatarea minorei, fără a se pune problema obținerii consimțământului ei, deoarece aceasta devenise deja un obiect.

Nenumăratele amenințări, constrângeri fizice, dar și psihice la care a fost supusă minora din partea inculpaților, au reușit înfrângerea libertății de voință, mișcare și conștiință a victimei, dar și vicierea poziției subiectului pasiv.

Pe de altă parte, o influență decisivă în păstrarea secretului și în supunerea totală față de inculpați a avut-o și incidentul din primăvara anului 2012, în urma căruia după o noapte petrecută de către tatăl minorei împreună cu inculpatul A.I.C., cel dintâi a fost recuperat de către membrii familiei, care au constatat că suferise multiple leziuni. Deși nu au fost stabiliți autorii agresiunii, inculpatul A.I.C. i-a dat de înțeles minorei că el îi aplicase corecția tatălui, astfel că partea vătămată P.E.P. a constatat că nici martorul P.P. nu ar putea-o ajuta pentru a ieși din situația dată.

Așadar, elementul material al laturii obiective al infracțiunii de trafic de minori a fost realizat odată cu înfrângerea libertății victimei de alegere a elementelor esențiale, strict legate de dezvoltarea și manifestarea personalității umane, la care a fost supusă victima. Valorile sociale încălcate prin activitățile desfășurate de inculpați au fost cele referitoare la libertatea de voință și acțiune, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 678/2001.

Circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor de către inculpați, gradul de participație a acestora au conturat fără echivoc elementele constitutive ale infracțiunilor menționate.

Fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpaților, instanța a antrenat răspunderea penală a acestora, dispunând condamnarea lor.

La individualizarea judiciară a pedepselor au fost stabilite și aplicate, și a modului lor de executare, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea speciala, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana fiecărui infractor, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpați s-a apreciat că este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise și, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea esenței drepturilor fundamentale ale victimei, a libertății sexuale, a integrității corporale și a libertății de mișcare a victimei, a bazelor morale care trebuie să lumineze viața unor persoane tinere, atingerea adusă dezvoltării fizice și psihice a victimelor minore.

Prin raportare mai ales la vârsta părții vătămate P.E.P., s-a subliniat faptul că se poate afirma ca aceasta experiență și-a pus amprenta asupra dezvoltării psihice a acesteia, asupra echilibrului socio-afectiv al acestora.

Impactul evenimentelor asupra sistemului de valori ale victimelor, asupra sentimentului de securitate ce ar trebui să însoțească orice persoană la această vârstă, a fost unul extrem de puternic; astfel, la acel moment, într-un mod mai mult decât brutal, victimele au aflat rezonanța unor acte cu conotație sexuală, minora P.E.P. trăind semnificația reală a raporturilor sexuale săvârșite de clienți, suferințele fizice și psihice pricinuite victimelor, urmare a raporturilor sexuale la care au fost supuse și exploatării sexuale căreia victima P. îi era prizonieră.

Toate aceste împrejurări au determinat o scădere dramatică a stimei de sine, victima încercând sentimentul rușinii, chiar în ciuda promiscuității morale și materiale care conturează contextul vieții lor cotidiene.

Împrejurarea că inculpatul E.L.Ș. nu are antecedente penale nu a justificat prin ea însăși, considerarea ei ca circumstanță atenuantă, și în consecință, atragerea aplicării unei pedepse reduse, întrucât în procesul de apreciere, elementele invocate trebuie raportate la gradul de pericol social al faptelor, la ansamblul condițiilor concrete în care acestea au fost săvârșite, precum și la orice alte elemente ce privesc persoana făptuitorului.

Datele privind conduita procesuală a inculpaților, astfel cum rezultă din cele arătate anterior, nu au fost de natură să antameze reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în contextul caracterului abominabil al faptelor acestora.

Așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa, recunoașterea unor date și împrejurări ale realității, ca circumstanțe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșita în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Aceste condiții au fost apreciate de instanță ca nefiind îndeplinite în cauză față de inculpați.

În plus, în privința inculpatului A.I.C., instanța a reținut și împrejurarea unei contribuții sau participări infracționale de mai mare amploare, a unui rol principal, de fapt „capul” activităților de viol și trafic de minori, acesta probând o contribuție activă, fiind principalul autor al faptelor, și în privința căruia probatoriul nu a antamat nici măcar un indiciu al atenuării răspunderii penale.

Valorificând toate elementele decurgând din limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, dispozițiile părții generale a C. pen. și regimul de sancționare a infracțiunilor săvârșite, gradul de pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracțiunile comise, vârsta părților vătămate la momentul activității infracționale, urmările produse asupra fizicului, dar, mai ales, asupra psihicului acestora, ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpaților, instanța a stabilit inculpaților câte o pedeapsă principală cu închisoarea la nivelul care să îndreptățească aprecierea ca aceasta este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen.

În consecință, instanța a dispus condamnarea inculpatului A.I.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „act sexual cu un minor” în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1498 din 02 octombrie 2006 a Judecătoriei Pașcani, definitivă prin decizia penală nr. 788 din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului Iași, și contopește pedeapsa stabilită anterior prin prezenta, respectiv de 4 ani închisoare, cu restul de pedeapsă de 555 zile închisoare, ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care se adaugă și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani calculată conform disp. art. 66 C. pen.

A condamnat pe inculpatul A.I.C. (cu datele sus-menționate) la pedeapsa de 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A.I.C. (cu datele sus-menționate) la pedeapsa de 11 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiune de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A.I.C. (cu datele sus-menționate) la pedeapsa de 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare sporită cu 3 ani închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă finală de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pentru o perioadă de 7 ani calculată conform disp. art. 66 C. pen.

De asemenea, a condamnat pe inculpatul E.L.Ș. la pedeapsa 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „viol” în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul E.L.Ș. (cu datele sus-menționate) la pedeapsa de 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele stabilite anterior, inculpatul E.L.Ș. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. pentru o perioadă de 6 ani calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În ceea ce privește individualizarea regimului de executare, instanța a reținut că față de ansamblul activităților infracționale comise, gravitatea faptelor și consecințele sociale profund negative ale acestora, impactul asupra valorilor sociale lezate și necesitatea constrângerii și reeducării inculpaților, instanța a apreciat că numai executarea pedepselor în regim de detenție răspunde în mod adecvat funcțiilor și scopului pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea ulterioară a stării de arest.

În temeiul dispozițiilor art. 88 alin. (1) C. pen., din pedeapsa principală de executat, de 14 ani închisoare, aplicată inculpatului A.I.C., respectiv de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului E.L.Ș., a dedus durata reținerii și arestării preventive a fiecărui inculpat, de la 13 noiembrie 2012, la zi.

Astfel cum s-a arătat și anterior, în baza dispozițiilor imperative ale art. 197, 198 C. pen. și art. 13 din Legea nr. 678/2001 și art. 65 alin. (2) C. pen., alăturat de pedeapsa principală, instanța a stabilit inculpaților și o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. La individualizarea, în această modalitate, a pedepsei complementare, instanța a avut în vedere comportamentul ilicit al inculpaților, atitudinea lor în relațiile cu victimele, relevată de probele menționate mai sus, apreciind că aceștia sunt incompatibili cu exercitarea drepturilor interzise.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, instanța a reținut că prin decizia nr. 74 din 05 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. Deciziile date către instanța supremă în soluționarea recursurilor în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești în temeiul art. 4142 alin. (3) C. proc. pen.

De asemenea, instanța a ținut seama și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Marii Britanii, cauza Sabou și Pârcălab c. României, Cumpănă și Mazăre c. României), direct aplicabilă în dreptul intern o dată cu ratificarea de către România a Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție.

Analizând aplicabilitatea pedepselor accesorii în cauză, în raport cu natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, cu ansamblul circumstanțelor personale ale tuturor inculpaților, instanța a apreciat că aceștia sunt nedemni în exercitarea drepturilor interzise.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile, instanța a reținut că victimele minore, în privința căreia, înainte de începerea cercetării judecătorești, s-a constatat de către instanța că acțiunea civilă, în prezenta cauza, se exercită din oficiu, conform art. 17 C. proc. pen., având în vedere că vizează persoane cu capacitate restrânsă de exercițiu, au trăit semnificative suferințe ca urmare a faptelor inculpaților. Umilința nejustificată produsa prin abuzurile și exploatarea sexuală la care a fost supusă victima P. i-a creat o traumă psihică cu efecte incalculabile, prejudiciul nepatrimonial pretinzând reparație, fiind unul evident.

Mijloacele de probă anterior menționate au probat consecințele negative suferite de minoră în plan psihic și, totodată, și sechelele posttraumatice care au afectat și continuă să afecteze participarea părții civile la viața socială și de familie.

De asemenea, din aceleași mijloace de probă a rezultat că minora a fost marginalizată de colegii de școală pe fondul faptelor a căror victimă a fost.

Pentru a realiza o justă compensare, instanța a ținut seama de o serie de elemente pe baza cărora a determinat întinderea sumelor acordate cu titlu de daune morale, și anume: natura abuzurilor la care a fost supusă partea civilă P.E.P. (abuzuri prin care s-a adus atingere libertății și inviolabilității sexuale a părții vătămate), vârsta fragedă pe care o avea aceasta, dar și partea vătămată B.M., la momentul la care au avut loc primele abuzuri sexuale, respectiv primele acte sexuale, perioada mare de timp în care cea dintâi victimă a fost abuzată din punct de vedere sexual, de împrejurarea că starea de teamă și stres acut, cu vise urâte, coșmaruri și flashback-uri trăite de aceasta și stima de sine scăzută persistă și în prezent.

Instanța a reținut consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, traumele psihice (puse în evidență nu numai de constrângerea morală - în cazul părții vătămate P. - și de impactul acțiunilor agresive, dar și vârsta victimelor) și fizice suferite, sechelele posttraumatice, care afectează negativ participarea acestora la viața socială și la care instanța a făcut referire în cuprinsul prezentei hotărâri.

Față de cele arătate instanța a apreciat că este justificată acordarea de daune morale și, statuând în echitate, în baza disp. art. 14, 15, 17 și 348 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., va admite acțiunea civilă pornită și exercitată din oficiu și va obliga inculpatul A.I.C. să plătească părții civile B.M. (aflată în plasament la Centrul Maternal M. Iași), suma de 5.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral produs prin săvârșirea infracțiunii de „act sexual cu un minor”, în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și părții civile P.E.P., suma de 20.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, pentru prejudiciul moral produs prin săvârșirea infracțiunii de „viol” în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 14, 15, 17 și 348 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., a admis acțiunea civilă pornită și exercitată din oficiu și va obliga în solidar inculpații A.I.C. și E.L.Ș. la plata către partea civilă P.E.P. a sumei de 40.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, pentru prejudiciul moral produs prin săvârșirea infracțiunii de „viol” în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 14, 15, 17 și 348 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., a admis acțiunea civilă pornită și exercitată din oficiu și va obliga în solidar inculpații A.I.C. și E.L.Ș. la plata către partea civilă P.E.P. a sumei de 30.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, pentru prejudiciul moral produs prin săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori” în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul A.I.C. a briceagului cu lama de 6 cm, cu mâner metalic, înfășurat cu bandă de culoare neagră și a păturii de culoare roz cu dungi albe și maro, bunuri ridicate de organele judiciare, cu ocazia percheziției domiciliare din data de 13 noiembrie 2012, asupra cărora a fost aplicată măsura asigurătorie a sechestrului, prin ordonanța din data de 29 ianuarie 2013, bunuri folosite la săvârșirea infracțiunilor de „viol” în formă continuată.

Veniturile bănești obținute din practicarea prostituției au fost apreciate ca fiind determinabile, pornind de la declarațiile părții vătămate P.E.P.

Astfel, din declarațiile acesteia rezulta atât media clienților pe zi, cât și costul prestației minime și a câștigului mediu zilnic, multiplicat cu numărul de zile care rezulta din probatoriul administrat (câte 50 RON de la fiecare client, 5 clienți/seară, de 3 ori pe săptămână, timp de 10 luni), determinându-se astfel valoarea câștigurilor ilicite, sume de bani obținute în totalitate de inculpatul A.I.C. din traficul de minori, sume supuse confiscării, măsura care va opera de la persoana care a beneficiat de pe urma exploatării sexuale a victimei (inculpatul A.I.C.) chiar daca banii ajungeau la această persoană indirect, prin intermediul unuia dintre ceilalți traficanți.

La confiscarea sumelor, instanța a făcut aplicarea principiilor jurisprudențiale statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, (a se vedea decizia nr. 391 din 19 ianuarie 2005 și decizia nr. 4457 din 21 iulie 2005), potrivit cărora banii dobândiți de participanți prin săvârșirea infracțiunii se confiscă, dispunându-se obligarea persoanei la plata sumei de care a beneficiat, măsurile de siguranță constituind sancțiuni și, ca atare, au caracter personal.

Făcând aplicarea normelor imperative ale art. 19 din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârșirea acestor infracțiuni, precum și celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condițiile stabilite de acel articol.

În temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 și a art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul A.I.C. suma de 15.000 RON, reprezentând banii obținuți prin exploatarea sexuală a victimei P.E.P., după scăderea sumei destinată despăgubirii acestei victime pentru prejudiciul moral produs prin săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori” în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În acest sens, a fost menționată și decizia penală nr. 3045 din 12 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, care a statuat ca potrivit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile, inclusiv sumele de bani, dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Prin urmare, sumele de bani dobândite prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală care servesc la despăgubirea persoanei vătămate nu sunt supuse confiscării, indiferent dacă despăgubirile sunt acordate pentru acoperirea prejudiciului material sau a celui moral.

Instanța a menținut măsura asigurătorie a sechestrului, luată prin ordonanța procurorului din data de 29 ianuarie 2013, asupra briceagului cu lama de 6 cm, cu mâner metalic, înfășurat cu bandă de culoare neagră și a păturii de culoare roz cu dungi albe și maro, bunuri ridicate de organele judiciare, cu ocazia percheziției domiciliare din data de 13 noiembrie 2012.

În baza art. 163 alin. (1), (2), (5) și (6) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 17 C. proc. pen. a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, a bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A.I.C. și E.L.Ș., până la concurența sumei de 75.000 RON, în privința celui dintâi inculpat, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiuni (plata, către părțile vătămate minore cu capacitate restrânsă de exercițiu, a sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale) și a confiscării speciale a sumei obținute de acesta prin exploatarea sexuală a victimei P.E.P., și până la concurența sumei de 35.000 RON, privința celui din urmă inculpat, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiuni (plata, către partea vătămată minoră cu capacitate restrânsă de exercițiu P.E.P., a sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale).

În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen., dispozițiile privind luarea măsurilor asiguratorii, din paragraful anterior al prezentei sentințe penale, sunt executorii.

S-a dispus luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor imobile sechestrate, sens în care se dispune a se face adresă la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași.

În baza art. 169 C. proc. pen. rap. la art. 357 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul A.I.C. a celorlalte bunuri ridicate de organele judiciare, cu ocazia percheziției domiciliare din data de 13 noiembrie 2012, respectiv: un telefon marca N., un telefon marca N. fără cartelă SIM, un telefon marca H., un cuțit cu mâner de culoare maro și lama de 14 cm, un cuțit cu mâner de culoare neagră, cu lama de 11 cm, un cuțit cu mâner de culoare neagră, cu lama de 12,5 cm, un cuter cu mânerul de culoare roșie și lama de 6 cm, cu obligația pentru acesta să le păstreze până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 169 C. proc. pen. rap. la art. 357 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul E.L.Ș. a telefonului marca N., cu obligația pentru acesta să le păstreze până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului luată prin ordonanța procurorului din data de 29 ianuarie 2013 în privința bunurilor menționate anterior, cu privire la care s-a dispus restituirea, potrivit paragrafelor precedente.

În baza disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații A.I.C. și E.L.Ș. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a adus la cunoștința inculpaților că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 349 C. proc. pen. rap. la art. 189 C. proc. pen., suma totală de 900 RON reprezentând onorarii pentru avocații din oficiu, în faza de judecată (300 RON - delegația din 06 februarie 2013, 300 RON - delegația din 06 februarie 2013, și 300 RON - câte 150 RON, pentru fiecare parte vătămată - delegația din 13 februarie 2013), va fi suportată inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat, având în vedere soluția asupra cauzei și principiul potrivit căruia plata cheltuielilor judiciare avansate de stat revine celui în sarcina căruia a fost reținută culpa infracțională sau culpa procesuală, instanța a reținut o proporție diferită în provocarea cheltuielilor, în baza art. 349 C. proc. pen. rap. la art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., în raport cu măsura determinării acestora de către fiecare inculpat, a obligat pe inculpatul A.I.C., la plata sumei de 3.037,92 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal, din care suma de 300 RON - delegația din 06 februarie 2013, și suma de 225 RON - 150 RON+75 RON - 1/2 din onorariul pentru o parte vătămată - delegația din 13 februarie 2013, reprezintă onorariile pentru avocații din oficiu, în faza de judecată, iar pe inculpatul E.L.Ș. la plata sumei de 2.887,92 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal, din care suma de 300 RON - delegația din 06 februarie 2013, și suma de 75 RON - 1/2 din onorariul pentru o parte vătămată - delegația din 13 februarie 2013, reprezintă onorariile pentru avocații din oficiu, în faza de judecată, cheltuielile judiciare urmând a fi cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Public (câte 1.812,92 RON, pentru fiecare inculpat) și respectiv al Ministerului Justiției (1.225 RON, pentru inculpatul A.I.C. și 1.075 RON, pentru inculpatul E.L.Ș.).

În termen legal, împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații A.I.C. și E.L.Ș., care au invocat nelegalitatea și netemeinicia ei, arătând că nu sunt vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, sens în care au solicitat să se dispună achitarea lor pentru infracțiunile de viol și trafic de persoane. Inculpatul A.I.C. a solicitat reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, solicitare formulată de ambii apelanți în subsidiar și cu privire la infracțiunile de viol și trafic de persoane.

Prin decizia penală nr. 199 din 26 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații A.I.C. și E.L.Ș. împotriva sentinței penale nr. 282 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care a menținut-o.

A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus durata arestului preventiv de la 25 iunie 2013, la zi, pentru fiecare inculpat.

A obligat inculpații-apelanți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care au fost incluse onorariile avocaților din oficiu pentru părțile vătămate și pentru inculpatul E.L.Ș.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a constatat că instanța de fond a reținut o situație faptică fundamentată pe o amănunțită analiză a probatoriului administrat, expunând în detaliu elementele care au determinat reținerea vinovăției inculpatului pentru comiterea infracțiunii pentru care s-a și dispus condamnarea.

Instanța a constatat că motivele de apel ale inculpaților care susțin nevinovăția lor în comiterea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată sunt nefondate, probațiunea administrată în cauză a dus la concluzia existenței faptelor și a vinovăției acestora.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate de instanța fondului s-a apreciat s-a apreciat că s-a făcut în mod corespunzător, raportat la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a considerat că raportat la gradul de pericol social al faptelor, la ansamblul condițiile concrete în care au fost săvârșite, raportat și la atitudinea inculpaților, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații A.I.C. și E.L.Ș., solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior (caz de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.), iar în subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate și aplicarea art. 5 C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la cazurile de casare invocate și la limitele instanței de recurs, în examinarea acestora, menționează următoarele:

Prin invocarea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., ca urmare a adoptării Legii nr. 2/2013, dar și a expunerii de motive a adoptării acesteia, nu se poate ajunge la repunerea în discuție a existenței faptelor în materialitatea lor, adică - în sinteză - la constatarea inexistenței faptelor în materialitatea lor sau a reținerii altor fapte în locul celor deja reținute de instanțele anterioare deoarece, conform voinței legiuitorului (exprimată prin abrogarea expresă a cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.), instanța de recurs - ulterior judecării apelului de către instanța de prim control judiciar - nu mai este îndrituită să reexamineze probatoriul administrat și să modifice situația de fapt în cauza penală, controlul judiciar în recurs - după adoptarea Legii nr. 2/2013 - vizând exclusiv corecta aplicare a legii la faptele reținute de instanțele anterioare.

Or, din această perspectivă, Înalta Curte apreciază, așa cum legal și temeinic a stabilit și instanța de apel, că faptele inculpaților, practic necontestate în materialitatea lor, au fost săvârșite de către inculpați cu vinovăție sub forma intenției, ca element constitutiv al infracțiunilor menționate, nefiind necesară reluarea ori completarea argumentelor deja expuse în decizia atacată.

Inculpații au criticat hotărârea cu privire la individualizarea sancțiunii în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., cât și modalitatea de executare a pedepsei, subsumând critica lor cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior. Conform modificărilor aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelurilor, se exclude posibilitatea analizei criticii formulate.

Astfel, după 15 februarie 2013, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispozițiilor referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. anterior decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept.

În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.

Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minim, mediu sau maximul special), în raport cu limitele prevăzute de legea nouă (către minim, mediu sau maximul special).

Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minim special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu e posibilă nici situația inversă.

Instanța constată fondate recursurile inculpaților numai în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile.

În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 26 noiembrie 2013, și până la data soluționării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurenți, instanța de recurs urmează să analizeze:

a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care sunt acuzați. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este încriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu, instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei;

c) Instituțiile autonome în raport cu încriminarea și sancțiunea.

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat:

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezîncriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care încriminează fapta. Unitatea dintre încriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina încriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuante, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește încriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din încriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Astfel, noua calificare juridică pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior (pedeapsă 3-10 ani închisoare) este reglementată în art. 220 alin. (1) C. pen. și e sancționată cu pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare.

Infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. anterior, sancționa cu pedeapsa de la 10 la 25 ani închisoare, își găsește corespondent în art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen., faptă sancționată cu pedeapsă de la 5 ani la 12 ani închisoare.

Infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, sancționată cu pedeapsa de la 10 la 20 ani închisoare, are corespondent în noul C. pen. în art. 211 alin. (1) și (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) și prevede pedeapsa de la 5 la 12 ani.

Instanța va compara efectele acuzației din legea veche și efectele acuzației în legea nouă, apreciind care lege este mai favorabilă, iar ca urmare a stabilirii legii mai favorabile, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Instituții autonome în raport cu încriminarea și sancțiunea decurgând din încriminare, în speță, sunt art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituții diferite de încriminare și sancțiune este impusă de lege, de jurisprudența Curții Constituționale:

- instituții autonome definite ca atare în lege: Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport cu încadrarea juridică și sancțiunea în cazul recidivei (art. 9), al pluralității de infracțiuni (art. 10), al suspendării condiționate a executării pedepsei (art. 15, art. 22), al măsurilor educative (art. 17). Voința legiuitorului este clară neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte;

- instituții autonome definite în jurisprudența: art. 3201 C. proc. pen. anterior (Decizia Curții Constituționale nr. 1483/2011, publicată în M. Of. nr. 853/2011, conform căreia în această materie principiul aplicării imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile).

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport cu instituțiile care funcționează autonom a fost discutată în doctrină și practică încă din anul 1936. Vintilă Dongoroz, în Codul penal adnotat din 1936, arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este de asemenea îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia), ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituțiunile care funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului”. Aceeași idee este regăsită și în Codul penal comentat și adnotat - 1969, T. Vasiliu, D. Pavel etc. și este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală, vol. I, pag. 32-41, Constantin Mitrache în Explicații preliminare ale noului C. pen., pag. 76 parag. 1, pag. 77.

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).

Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu, legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport cu situația persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravențională, după caz.

În aplicarea acestui principiu, în raport cu Legea nr. 187/2012 care stabilește modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituții autonome este incident în speță.

Infracțiunea continuată reprezintă o stare de agravare a pedepsei, alături de concursul de infracțiuni, recidivă și pluralitatea intermediară având o reglementare de sine stătătoare, privind condițiile de existență, cât și tratamentul penal, aplicându-se independent de dispozițiile privind infracțiunea, fiind o instituție autonomă. Astfel, dacă una dintre legi este mai favorabilă cu privire la infracțiune (limite de pedeapsă mai ușoare), cealaltă lege poate să fie mai favorabilă cu privire la infracțiunea continuată (condiții de existență și tratament penal). În speță, instanța constată că dispozițiile art. 35 C. pen. sunt mai favorabile în raport de dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Concursul de infracțiuni, recidiva postcondamnatorie și postexecutorie reprezintă la rândul lor instituții autonome față de instituția pedepsei, motiv pentru care instanța constată că dispozițiile art. 37 lit. a) și b) C. pen. anterior, cât și art. 33 C. pen. anterior sunt mai favorabile decât dispozițiile art. 39 C. pen. și art. 41 C. pen.

Față de cele reținute, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpații, va casa, în parte, decizia atacată și sentința penală, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste limite:

I. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A.I.C. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, precum și în sporul de 3 ani închisoare.

Va reduce pedeapsa la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

Va menține dispoziția de revocare a liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1498 din 02 octombrie 2006 a Judecătoriei Pașcani, definitivă prin decizia penală nr. 788 din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului Iași, și va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare, redusă potrivit prezentei decizii, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 555 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

Va reduce pedeapsa la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

Va reduce pedeapsa la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

Va reduce pedeapsa la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1) și (2) rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

În temeiul art. 33-35 C. pen. anterior va contopi pedepsele stabilite și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, la care va adăuga sporul de 3 ani închisoare, aplicat de instanțele anterioare, în final inculpatul A.I.C. urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 13 noiembrie 2012 la 12 mai 2014.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului E.L.Ș. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen.

Va reduce pedeapsa la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen.

În temeiul art. 33-35 C. pen. anterior va contopi pedepsele stabilite și va aplica inculpatului E.L.Ș. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 13 noiembrie 2012 la 12 mai 2014.

III. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Cheltuitele judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații A.I.C. și E.L.Ș. împotriva deciziei penale nr. 199 din 26 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 282 din data de 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste limite:

I. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A.I.C. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, precum și în sporul de 3 ani închisoare.

Reduce pedeapsa la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

Menține dispoziția de revocare a liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1498 din 02 octombrie 2006 a Judecătoriei Pașcani, definitivă prin decizia penală nr. 788 din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului Iași, și contopește pedeapsa de 2 ani închisoare, redusă potrivit prezentei decizii, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 555 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

Reduce pedeapsa la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

Reduce pedeapsa la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

Reduce pedeapsa la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1) și (2) rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

În temeiul art. 33-35 C. pen., anterior contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, la care adaugă sporul de 3 ani închisoare, aplicat de instanțele anterioare, în final inculpatul A.I.C. urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 13 noiembrie 2012 la 12 mai 2014.

II. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului E.L.Ș. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen.

Reduce pedeapsa la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen.

În temeiul art. 33-35 C. pen. anterior contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului E.L.Ș. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 13 noiembrie 2012 la 12 mai 2014.

III. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Cheltuitele judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 300 RON se plătesc din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 mai 2014.