Migrant trafficking convictions upheld; main defendant's offenses reclassified under more lenient Criminal Code with reduced sentence

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 183 din 07 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.I., aflat în Penitenciarul Ploiești, la pedeapsa de 5 ani închisoare și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. și respectiv la 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 320 alin. (7) C. proc. pen.

I. În baza art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe care o va contopi, în baza art. 36 C. pen., cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 187 din 1 august 2012, pronunțată de către Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 5185/90/2012, definitivă la data de 6 noiembrie 2012, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., cu executare în detenție, aplicându-se pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza disp. art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată în baza Sentinței penale nr. 187/2012, de la 5 iunie 2012 la zi, iar în temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. ia act că inculpatul este arestat în altă cauză.

Totodată, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 187/2012 și emiterea unui nou mandat conform celor de mai sus.

II. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata D.C.A. la pedepsele de câte 3 ani și 6 luni închisoare și câte 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. și după contopirea acestora s-a dispus executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii din 3 decembrie 2012.

În temeiul art. 861 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani calculat conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, odată pe lună, la data fixată, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Conform disp. art. 863 alin. (3) C. pen. inculpata a fost obligată să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. rap. la art. 83 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

III. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. și a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 86 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani calculat potrivit art. 862 C. pen.

În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, odată pe lună, la data fixată, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza disp. art. 863 alin. (3) C. pen. inculpatul a fost obligat să urmeze unul din programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.

Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În latură civilă, în baza art. 15, 346 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaților S.I., D.C.A. și C.C.A., în solidar, la plata sumelor de 2.300 euro către partea civilă C.M.A., și 1000 euro către partea civilă F.I., la curul BNR din data plății.

În baza art. 15, 346 C. proc. pen. s-au respins ca nefondate cererile de constituire de parte civilă formulate de către M.D.A., A.Ș.A., N.N., C.M., P.S.M., V.I.S., G.V., A.N.A.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. inculpații au fost obligați în solidar, la plata sumei de 11.650 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 10.000 RON reprezintă cheltuielile ocazionate cu desfășurarea urmăririi penale și 1.500 RON reprezintă contravaloarea onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu pentru părțile civile.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 75/D/P/2011 din 12 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., D.C.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., dispunându-se, totodată, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C.C.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că în perioada martie - mai 2011, inculpatul S.I., împreună cu inculpata D.C.A., sprijiniți de învinuiții C.C.A., M.M. și M.P., au indus în eroare un număr de 10 părți vătămate cu privire la asigurarea unor locuri de muncă în condiții avantajoase și cu remunerație atractivă în Spania.

Astfel, în primăvara anului 2011, prin intermediul părții vătămate F.I., inculpatul S.I. a recrutat mai multe persoane domiciliate în județele D. și P., pentru muncă în agricultură și pentru a-i determina să accepte să lucreze în Spania le-a transmis prin intermediul părții vătămate condiții avantajoase de plată, respectiv venituri de 35 euro pe ziua de muncă, precum și asigurarea transportului până în Spania și cazarea.

Inculpatul le-a precizat că pentru efortul de a li se asigura aceste condiții, muncitorii urmau să nu fie plătiți timp de 25 de zile, banii respectivi intrând în posesia sa.

Cu toate acestea, nu toate părțile vătămate au avut cunoștință despre aceste condiții înainte de a-și da acordul și de a pleca din țară, G.V. și V.I.S. declarând că au aflat de acest comision după ce au ajuns în Spania.

Întrucât părțile vătămate nu erau cunoscătoare de limbă spaniolă și nici nu dețineau sume de bani care să le permită reîntoarcerea în țară, odată ajunși în Spania au devenit dependenți de inculpați.

Transportul părților vătămate a fost plătit integral de inculpatul S.I., care a achitat biletele de autocar pentru toate părțile vătămate.

Inculpatul S.I. s-a ocupat atât personal de primirea muncitorilor în Spania, unde prima tranșă de persoane a ajuns în luna aprilie 2011, cât și printr-o altă persoană, pe care a trimis-o pentru a-i prelua de la autocar pe cei veniți în tranșa a II-a în luna mai 2011.

În primele zile de la sosirea în Spania muncitorii au fost cazați în casa în care S.I. locuia cu familia, în localitatea Pedrajas, ulterior, indicându-le o casă de închiriat și înmânându-le suma de 700 de euro necesară achitării garanției, dar și a chiriei pentru prima lună, locuință care era insalubră și nepotrivită numărului de ocupanți, care și-au găsit saltelele pe care au dormit la gunoi.

S-a reținut că pe parcursul perioadei cât au fost desfășurate activități lucrative părțile vătămate au suportat umilințe și suferințe ce au adus atingere demnității și sănătății, în condițiile în care nu numai că nu au beneficiat de instruire în materie de protecție și igienă, dar au avut și condiții de cazare și masă precare, părțile vătămate fiind nevoite să-și procure legume de pe câmpurile cultivate din apropiere.

Exploatarea părților vătămate s-a realizat și prin impunerea unor norme de muncă excesive, respectiv plantarea unor cantități mai mari de răsad de praz sau recoltarea unor cantități mai mari de cartofi.

Pentru a menține aparența respectării condițiilor promise inițial, inculpatul S.I. le-a dat bani unora dintre părțile vătămate, pentru ca aceștia să-i trimită acasă în preajma sărbătorilor de Paști.

Cu privire la structura grupului infracțional organizat s-a arătat că acesta a fost condus și coordonat de învinuiții M.P. zis "P.U." și M.M., potrivit declarațiilor inculpaților S. și D. și ale învinuiților C.A. și M.M.

S-a reținut că în scopul creării unei stări de subordonare, inculpatul S.I., împreună cu inculpata D.C.A., prezentată părților vătămate ca fiind "șefa lor", au exercitat un control strict asupra muncitorilor, restricționându-le libertatea de deplasare în localitățile unde se aflau, în timp ce S.I. a apelat și la amenințări verbale, dar și la afișarea ostentativă a unui pistol în discuțiile cu părțile vătămate și s-a înconjurat de persoane cu alură de gărzi de corp și chiar a amenințat cu o sabie muncitorii indisciplinați.

Inculpatul S.I. a trecut la materializarea amenințărilor în cazul părților vătămate C.M.A. și C.M.D., în momentul când muncitorii au fugit de la locui de cazare din Burghiilos, acesta mergând după ei, însoțit de fiul său C.C.A. și folosind violența fizică, i-a determinat să rămână în continuare la muncă.

De asemenea, a amenințat cu sabia pe părțile vătămate M.D.A. și C.M.D. în momentul când aceștia și-au arătat nemulțumirea cu privire la calitatea alimentelor oferite de el.

Starea de teamă a fost alimentată și de învinuitul C.C.A., care l-a prezentat pe tatăl său ca o persoană periculoasă, cu legături în lumea interlopă și în rândul autorităților spaniole, C. având rolul de a-i supraveghea pe muncitori și de a raporta tatălui său tot ceea ce făceau, în condițiile în care locuia în aceeași casă cu ei.

Supravegherea muncitorilor se realiza și de către învinuitul M.M., în perioada în care aceștia recoltau cartofi în localitatea Burghiilos din Sevilla.

Cu privire la inculpata D.C.A., s-a arătat că aceasta era concubina inculpatului S.I. și deținea firma prin intermediul căreia se obțineau contracte pentru muncitori, ea fiind cea care îi și supraveghea în timp ce se aflau la câmp și ținea evidența orelor și muncilor prestate de către părțile vătămate.

S-a mai reținut că inculpatul S. s-a ocupat cu aducerea de muncitori din țară, încă din anul 2009, prin intermediul unei firme proprii înființată în Spania, în care exploata un grup de muncitori din județul Vâlcea, motiv pentru care a și fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, în dosarul penal nr. 47/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea, cauză în care inițial s-a sustras de la urmărirea penală, fiind emis pe numele său un mandat european de arestare.

Activitatea sa infracțională a continuat prin folosirea firmei înființată pe numele inculpatei D.C.A., exploatarea părților vătămate concretizându-se și prin aceea că în urma unei luni de muncă aceștia au primit de la inculpați sume foarte mici de bani în raport cu munca prestată. În unele cazuri doar de câteva zeci de euro, inculpații justificând reținerea banilor prin recuperarea datoriilor legate de aducerea lor la muncă: transport din România, transport zilnic la muncă, mâncare, cazare și țigări.

S-a menționat că prin faptele săvârșite inculpații au încălcat prevederile legislației spaniole în domeniu, respectiv statutul angajaților, Decretul-regal legislativ nr. 1 din 25 martie 1995, dar și Decretul-regal nr. 2.720 din 18 decembrie 1998 privind contractele de muncă, alături de prevederile legislației anuale privind salarizarea angajaților.

În ceea ce-i privește pe învinuiții M.P. și M.M., s-a reținut că aceștia aveau oameni la muncă, între care se numărau și părțile vătămate din cauză, dar și alte persoane; nu au făcut contracte de muncă acestora, deși le revenea o asemenea sarcină; ei erau cei care trebuiau să plătească părților vătămate suma cuvenită pentru munca prestată pe câmp; contractul între partea română și partea spaniolă era semnat și negociat de către M.P.; S.I. nu făcea nimic fără să-i ceară voie lui M.P.; acesta era cel care stabilea norma de muncă pentru muncitori în cursul unei zile și îi transmitea directive lui S.I., executate de către acesta din urmă; M.M. le supraveghea pe părțile vătămate la munca prestată la câmp; din banii obținuți din exploatarea părților vătămate M.P. și M.M. și-au achiziționat autoturisme de lux și imobile - case și terenuri.

S-a precizat că victimele infracțiunii de trafic de persoane sunt părțile vătămate M.A., P.S.M., C.M.A., F.I., G.V., V.I.S., N.N.M., A.Ș.A., C.M.D. și A.N.A., cu vârste cuprinse între 19 și 37 de ani și cu o situație materială modestă, fără pregătire profesională calificată și locuri de muncă stabile, fapt care i-a determinat să plece în Spania pentru a lucra în agricultură.

S-a apreciat că fapta inculpaților S.I. și D.C.A., care în cursul anului 2011 împreună cu inculpatul C.C.A. și învinuiții M.P. și M.M. s-au constituit într-un grup infracțional organizat, având ca scop traficarea în vederea exploatării prin muncă a părților vătămate menționate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, fapta inculpatului S.I. și D.C.A., care în cursul anului 2011 au executat împreună cu inculpatul C.C.A. și învinuiții M.P. și M.M. acte materiale de recrutare, transport, cazare și exploatare prin muncă, pe teritoriul Spaniei a părților vătămate, folosind în acest scop acte de înșelăciune sau de violență fizică ori verbală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În privința inculpatului C.C.A. s-a apreciat că fapta acestuia, care în cursul anului 2011, împreună cu inculpatul S.I. și cu învinuiții M.P. și M.M. s-au constituit într-un grup infracțional organizat având ca scop traficarea în vederea exploatării prin muncă a părților vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Totodată, s-a apreciat că faptele inculpatului C.C.A., care în cursul anului 2011 a executat împreună cu inculpatul S.I. și cu învinuiții M.P. și M.M., acte materiale de recrutare, transport, cazare și exploatare prin muncă pe teritoriul Spaniei a părților vătămate, folosind în acest scop acte de înșelăciune sau de violență fizică ori verbală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., urmând a se reține și prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

S-a apreciat totodată că se impune scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.M.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, întrucât din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat cu certitudine că acesta a fost implicat în activitățile infracționale desfășurate de ceilalți inculpați și învinuiți.

Față de învinuiții M.P. și M.M. s-a dispus disjungerea în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor anterior menționate.

În legătură cu părțile vătămate s-a reținut că aceștia au relatat modul cum au fost recrutați pentru a munci în agricultură în Spania, dar și desfășurarea faptelor din momentul în care au ajuns acolo.

S-a menționat că M.D.A. a precizat că a fost recrutat de către S.I. prin intermediul lui F.I. că transportul cu autocarul în Spania a fost achitat de inculpatul S., cazarea pe teritoriul Spaniei s-a făcut într-un imobil din localitatea Petrajas și ulterior în localitatea Burghiilos, la indicațiile și sub controlul lui S.I., că a muncit la recoltare cartofi și la plantat de praz 27 de zile, fără a primi vreun ban pentru aceste prestații, a fost amenințat cu pistolul și sabia de S.I., dar și de inculpatul C.C.A., până când nemulțumit de condițiile de muncă a fugit de la locuința din Burghiilos, dar și că la plantat de praz a fost supravegheat de inculpații S. și D., aceasta din urmă ocupându-se și de întocmirea pontajelor, dar și de inculpatul C.C.A., iar în timp ce se afla la recoltat de cartofi a fost supravegheat de către M.M. și, uneori, de către M.P.

Acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând daune materiale și morale.

Partea vătămată P.S.M. a relatat și ea că a fost recrutată de către inculpatul S.I. prin intermediul lui F.I. și S.M., că inculpatul S.I. a fost cel care a achitat costul transportului cu autocarul către Spania, că la indicațiile acestuia a fost cazat într-un imobil din localitatea Petrajas și ulterior în localitatea Burghillos, tot acest inculpat achitând și avansul pentru chirie și garanție, că a lucrat 27 de zile la recoltat de cartofi și la plantat de praz fără a primi vreun ban pentru aceste prestații, a fost amenințat cu pistolul și sabia de către inculpatul S.I. până când nemulțumit de condițiile de muncă a fugit de la locuința din Burghillos, fiind și el supravegheat, în aceleași condiții ca și M.D.A., constituindu-se parte civilă cu suma de 10.000 euro, reprezentând daune morale și materiale.

De asemenea, părțile vătămate C.M.A. și F.I. au arătat că au fost recrutați de către inculpatul S.I., primul prin intermediul lui F.I., transportați în Spania cu autocarul achitat de către inculpatul S.I., cazați de către acesta, muncind la plantat de praz, primul circa o lună de zile fără a primi niciun ban, rămânând chiar dator la inculpatul S.I., iar cel de-al doilea muncind 38 de zile, pentru care a primit suma de 354 euro, ambii fiind amenințați de către inculpatul S.I., care i-a și supravegheat alături de inculpata D.C.A. - care se ocupa și de întocmirea pontajelor, dar și de inculpatul C.C.A.

Partea vătămată C.M.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.200 euro, reprezentând daune materiale și 2.300 euro reprezentând daune morale, în timp ce partea vătămată F.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro, reprezentând daune materiale.

De asemenea, părțile vătămate G.V. și V.I.S. au arătat că au fost recrutați de către inculpatul S.I. prin intermediul lui G.G., transportați cu autocarul pe banii inculpatului S.I. și cazați de acesta, inițial în localitatea Petrajas și ulterior, în Burghillos, acesta fiind și cel care a plătit avansul pentru chirie și garanție, au muncit aproximativ o lună la recoltat de cartofi și plantat de praz fără a primi nici un ban, au fost intimidați de către inculpatul S.I. care se afișa deseori înarmat și însoțit de gărzi de corp, acesta fiind și cel care îi supraveghea în timpul în care plantau praz, alături de inculpații C.C.A. și D.C.A., aceasta ocupându-se și de întocmirea pontajelor, iar la recoltat de cartofi au fost supravegheați de către S.I., M.M. și, uneori, de către M.P.

Ambele părți vătămate s-au constituit parte civilă cu suma de 1.200 euro reprezentând daune materiale și 2.000 euro reprezentând daune morale.

În aceleași condiții au fost recrutați, însă prin intermediul lui F.I. și S.M., potrivit propriilor declarații și părțile vătămate N.N.M., A.Ș.A., C.M.D. și A.N.A., transportați și ei în Spania cu autocarul pe cheltuiala inculpatului S.I., care le-a asigurat și cazarea într-un imobil din localitatea Petrajas, fiind și cel care a plătit avansul pentru chirie și garanție, au muncit la recoltat de cartofi și plantat de praz, cu excepția lui N.N.M., care a fost numai la plantat de praz, au lucrat circa 27 de zile, A.N.A. lucrând circa două luni, acesta din urmă neprimind în totalitate banii pentru munca prestată, N.N.M. primind în jur de 200 de euro, iar celelalte două părți vătămate A.Ș.A. și C.M.D. neprimind niciun ban, au fost amenințați cu pistolul și sabia de către inculpatul S.I. până când nemulțumiți de condițiile de muncă au fugit de la locuința din Burghillos, iar N.N.M. a fost și el amenințat când și-a exprimat nemulțumirea cu privire la salariul primit, la plantat de praz fiind supravegheați de către inculpații S.I., C.C.A. și D.C.A., care se ocupa și de întocmirea pontajelor, iar la recoltat de cartofi au fost supravegheați de S.I., M.M. și M.P.

N.N.M., A.M.A. și C.M.D. s-au constituit părți civile cu suma de 10.000 de euro reprezentând daune materiale și morale, numai A.N.A. neconstituindu-se parte civilă.

Situația de fapt a fost probată prin declarațiile părților vătămate, ale învinuiților și inculpaților, procesul-verbal de sesizare, procesele-verbale de recunoaștere după fotografie și procesele verbale de constatare a unor situații de fapt.

S-a mai reținut de organele de urmărire penală că inculpatul S.I. a fost cercetat în stare de detenție, în executarea unei pedepse privative de libertate pentru fapte similare, dar și că față de inculpata D.C.A., a fost luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, prin Ordonanța din 3 decembrie 2012.

La termenul din data de 12 februarie 2013, în ședință publică după ce li s-au adus la cunoștință prevederile art. 3201 C. proc. pen., inculpații au arătat că înțeleg să beneficieze de aceste prevederi și au declarat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, așa cum sunt ele menționate în actul de sesizare al instanței, cunosc probele administrate pe parcursul urmăririi penale și le însușesc, dorind ca judecata să aibă loc numai în baza acestora și nu solicită administrarea altor probe pe situația de fapt, nedorind să mai adauge și altceva.

Instanța de fond a admis solicitarea inculpaților privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției și față de prevederile art. 15 C. proc. pen și cererile de constituirile de părți civile făcute pe parcursul urmăririi penale a procedat la ascultarea acestora din urmă.

Astfel, partea vătămată C.M.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.300 euro, reprezentând contravaloarea zilelor de muncă, contravaloarea transportului pentru revenirea în țară, sumă care include și daunele morale, urmare suferințelor îndurate prin faptul că două nopți a stat ascuns de frica inculpatului S.I., care îl suna și îi cerea să se întoarcă.

Partea civilă a precizat că 1.200 euro reprezintă despăgubirile materiale, în condițiile în care a lucrat efectiv timp de 30 de zile, el trebuind să primească pentru o lună de muncă 700 sau 800 de euro, așa cum a aflat în momentul în care a ajuns în Spania, iar 150 de euro l-a costat transportul către casă. De asemenea, în cei 1.200 euro sunt incluși și banii pentru două zile de cazare la amici, dar și banii, mâncarea și țigările pentru două zile.

A precizat totodată că a aflat de la F.I. că pentru cele 30 de zile de muncă trebuia să primească 700 sau 800 de euro, tot de la el, care a plecat înaintea sa, aflând că locuia într-o casă împreună cu mai multe persoane într-o altă localitate, fără a-i cere alte amănunte, pe care le-a dorit numai la destinație. În Spania a aflat că trebuie să plătească transportul, cazarea și masa, costuri cu care a fost de acord.

A susținut că a primit de la S.I. circa 200 de euro la circa trei săptămâni după ce a ajuns în Spania, dar după ce acesta le-a explicat atât lui, cât și celorlalți aflați la muncă împreună cu el, că trebuie să plătească transportul în Spania, mâncarea și cazarea, i-a cerut înapoi toți banii dați, deși nu se impunea, în condițiile în care pe biletul de transport dăduse circa 80 de euro, după aprecierea sa, neputându-și explica de ce pe el l-a costat ulterior 150 de euro.

Partea civilă a arătat că nu era fumător, că mâncarea consta în pulpe de pui și pâine, fără a putea preciza cât anume costau acestea, menționând și că în cei 200 de euro opriți de inculpatul S.I. a intrat și transportul zilnic de la domiciliu la locul de muncă.

A apreciat că inculpatul ar fi trebuit să-i dea întreaga sumă de 800 de euro reprezentând contravaloarea celor 30 zile de muncă, fără să plătească transportul, masa și cazarea, întrucât nu au convenit când să plătească aceste sume de bani și nici nu i s-a spus că trebuie să plătească vreun comision pentru că este ajutat să meargă în Spania. A arătat că în momentul în care a ajuns în Spania au fost adunați de către inculpații S.I., D.C. și C.C., inculpatul S.I. prezentându-i pe ceilalți doi ca fiind șefii lor și cu acea ocazie li s-a spus că trebuie să lucreze pentru el timp de 24 de zile fără a fi plătiți, dar nu li s-a spus ce sumă de bani reprezenta contravaloarea acelor zile, rămânând deci la aprecierea inculpatului S.I. să stabilească cuantumul ei.

A susținut de asemenea că a participat la plantat de praz, alături de o echipă formată în total din 8 persoane din care făceau parte F.I. și alții pe care nu îi poate nominaliza, fiind păziți în fiecare zi de inculpații C.C. și D.C. care nu făceau nimic, ci erau doar șefi de echipă.

Totodată, a precizat că nu plecau de la câmp până nu terminau de plantat norma din ziua respectivă și nu aveau contact cu alte persoane, decât cu șoferul camionului care aducea răsadurile, dar care era spaniol, iar ei nu cunoșteau limba spaniolă. Întrucât aveau bani de buzunar de acasă, iar în satul unde locuiau erau câteva magazine, puteau merge la cumpărături și își puteau suna familia, existând telefoane, iar actul de identitate a rămas la el.

A menționat că a stat în locuința asigurată de inculpatul S.I. timp de 30 de zile, în lunile aprilie sau mai 2010 iar când nu i-au mai convenit condițiile i-a comunicat inculpatului acest lucru, fără a-i preciza însă ce anume nu-i place.

Deși inculpatul S.I. îi spusese că a plătit chiria, proprietarul casei venea uneori chiar și de două ori pe zi și le spunea că îi evacuează, întrucât chiria nu este plătită. Stăteau într-o casă cu trei camere circa 17 persoane, într-o cameră locuind fiul lui S. cu soția, iar în altă cameră, alți muncitori. Dormeau pe saltele, într-o cameră cu dimensiunea de 4/4 metri, ocupată de 4 persoane, astfel încât, condițiile în care locuiau nu erau bune.

Nu a avut cunoștință care era suma care trebuia plătită pentru chirie și nici nu s-a discutat ca o parte din bani să ajungă la F.I.

A precizat că în țară nu a semnat niciun contract cu inculpatul S.I. sau cu un alt inculpat, ci doar în Spania li s-au adus documente și au fost puși să le semneze, dar întrucât erau în limba spaniolă nu au știut ce au semnat, lor spunându-li-se că era un contract de muncă. Cu toate că li s-a spus că vor primi un exemplar, acest lucru nu s-a întâmplat și nici nu au cerut explicații în legătură cu modul de derulare al contractului.

Partea vătămată F.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro, reprezentând contravaloarea a două luni de muncă prestate în Spania, în perioada aprilie - mai 2011.

Acesta a precizat că transportul din România în Spania a fost plătit de inculpatul S.I., care îi spusese că o să muncească la cules de cartofi și că va fi plătit în funcție de numărul de camioane încărcate, un camion însemnând circa 400 de euro. Inițial îi spusese că puteau face 3 - 4 camioane pe zi, fără a-i menționa câți oameni urmau să facă parte dintr-o echipă, dar a constatat că nu puteau încărca decât maximum două camioane într-o zi.

Inculpatul S.I. le comunicase că întrucât îi ajută să meargă în Spania le cere un comision care constă în contravaloarea a 25 zile de muncă, în care intră și drumul până în acolo, cazarea pentru o lună și mâncarea, iar pentru fumători va fi asigurat o jumătate de pachet de țigări de persoană pe zi, urmând ca fiecare să achite și transportul de la domiciliu la locul de muncă, în sumă de 5 euro, care reprezenta, de fapt, contravaloarea motorinei.

A precizat că în luna aprilie a lucrat efectiv 13 zile, iar în luna mai 25 de zile, dar și 4 sau 5 zile în luna iunie. Când a ajuns în Spania au convenit ca din cele 13 zile lucrate în luna aprilie să lucreze 6 zile pentru S., iar 7 zile pentru ei și, prin urmare, pentru 7 zile a primit suma de 224 de euro, din care a trimis familiei circa 180 de euro.

Pentru munca prestată în luna mai nu a primit însă niciun ban, dar nici nu i s-a mai cerut să plătească vreun ban. La începutul lunii iunie, inculpatul S.I. i-a dat în jur de 300 de euro și i-a spus că din aceștia urmează să-i oprească mâncarea pe lunile aprilie și mai, dar și cazarea pentru luna aprilie, precum și transportul cu microbuzul la locul de muncă. Din cei 300 de euro, cazarea pe o lună reprezenta 34 de euro, sumă achitată și de ceilalți 8 inși care au venit odată cu el sau în luna următoare, între aceștia aflându-se și inculpatul C.A. și nora lui S., care însă nu achitau niciun ban pentru chirie. După scăderea acestor sume de bani a primit 130 de euro, moment în care a hotărât că trebuie să plece de acolo.

Partea civilă a mai arătat că la circa o zi sau două după ce a ajuns în Spania a primit de la S.I. suma de 700 euro pentru a achita contravaloarea chiriei în casa pe care acesta le-o găsise, după ce două zile stătuseră în casa lui. Cu banii respectivi au achitat chiria și au încheiat un contract cu proprietarul casei.

A apreciat că din cei 300 de euro primiți în luna iunie reprezentând contravaloarea muncii prestate în luna mai nu trebuia să i se oprească niciun ban, și nici contravaloarea motorinei, despre care S. le spusese la două săptămâni de la momentul ajungerii în Spania, dar nici cazarea. Ar fi trebuit oprită numai contravaloarea mesei și a țigărilor, respectiv 60 de euro pentru mâncare pentru cele două luni și 50 de euro țigările, astfel încât a apreciat că S.I. i-a oprit în mod necorespunzător: 80 de euro pentru motorină, 30 de euro pentru chirie și alți 60 de euro, bani pe care partea civilă a solicitat să-i fie restituiți, alături de contravaloarea a 5 zile lucrate în luna iunie, 80 sau 90 de euro biletul de călătorie către România, 50 sau 60 de euro chiria pentru 3 zile și banii pentru mâncare în acea perioadă.

Partea civilă a menționat că în timp ce se afla în țară, a vorbit cu inculpatul S.I. la telefon și atunci a dat telefonul pe difuzor, astfel încât să poată auzi cele spuse de el toți cei prezenți, printre care C.M.A., V.I.S., N.N., G.C. și alții, cu acea ocazie inculpatul S.I. spunându-le despre oprirea comisionului la ajungerea în Spania.

În ceea ce privește cazarea, inculpatul S.I. le-a spus că o să stea în condiții bune, dar când a ajuns acolo a găsit o casă cu 3 camere și un living, el locuind într-o cameră cu N.N., C.M., A.N.A., dar și alte persoane, în total în număr de 8, pe saltele aduse de ei de la groapa de gunoi, după ce și-au văruit singuri camera. Într-o altă încăpere stăteau băiatul lui S.I. cu soția, iar într-o alta 3 sau 4 persoane.

O cameră avea dimensiunea de 5/4 metri, aveau toaletă și baie, aveau la ei actele de identitate, puteau să meargă în satul în care locuiau, atât pentru a se plimba, dar și pentru a-și lua de mâncare și puteau să-și sune familia dacă aveau bani. Înainte de sosirea celorlalte părți vătămate a locuit și singur în cameră, iar maximum împreună cu 8 persoane, în total în casă locuind circa 18 persoane.

A precizat că ziua de muncă începea la 8 și se termina la 5, 6 sau 7 după amiaza, în funcție de numărul de persoane care veneau la muncă, dar și că mergeau cu microbuzul uneori 5 sau 6 km, iar altă dată chiar 10 km, în funcție de zona unde aveau de cules, uneori mergând 13 persoane, iar alteori mai puține.

Cu privire la mâncare a arătat că în luna aprilie și circa 10 zile din luna mai, aceasta era adusă de S.I., după care acesta le dădea la circa 2 - 3 zile sau o săptămână în jur de 15 - 20 euro pentru a cumpăra mâncare pentru 5 persoane.

Partea civilă a arătat că după ce a ajuns în Spania a vorbit la telefon cu C.M.A. și i-a spus că acolo erau condiții bune, pentru că așa erau la acel moment, explicându-i și de comisionul cerut de S.I., respectiv despre faptul că urmau să lucreze 25 de zile numai pentru S.

Împreună cu C., în Spania au mai venit circa 12 persoane, printre care M.D., A.Ș.A., C.M.D., P.S.M., V.I.S., G.V., iar odată cu el au sosit N.N.M. și A.N.A.

A precizat că A.N.A. a discutat cu persoanele cu care a venit C., atât în legătură cu comisionul cerut de S., dar și cu privire la comportamentul avut de acesta.

F.I. a mai arătat că la momentul ajungerii în Spania, inculpatul S.I. i-a spus că el a stat cu chirie într-o casă și i-a indicat-o apoi pentru a o închiria, dându-i și banii necesari pentru chirie, din cei 700 de euro primiți, o parte, respectiv 350 de euro reprezenta chiria pentru o lună, iar ceilalți garanția. După ce a mers să vadă casa împreună cu N.N. și i-au convenit condițiile, a închiriat parterul acesteia, mai ales că în ea urmau să locuiască și celelalte părți vătămate care urmau să sosească în Spania. În luna mai a venit să locuiască împreună cu ei și C.C., alături de soție, după ce le-a spus că s-a certat cu mătușa sa și nu mai are unde locui.

Inculpatul C.C. lucra și el din când în când, uneori cu tractorul, iar alteori le arăta cum să planteze, în timp ce inculpata D.C. nu a lucrat niciodată, ci doar îi comanda, aceasta venind în Spania în luna mai și mergând zilnic împreună cu ei la muncă.

Audiați fiind în ședința publică din 12 februarie 2013, după ascultarea părților vătămate, constituite părți civile C.M.A. și F.I., inculpații S.I., D.C.A. și C.C.A. au arătat că sunt de acord să achite sumele de bani cu care s-au constituit părți civile cele două persoane vătămate, nefiind însă de acord cu achitarea sumelor de bani cerute de celelalte părți vătămate, pe parcursul urmăririi penale, până ce aceștia nu își vor dovedi pretențiile.

În ședința publică din data de 25 martie 2013 s-a procedat la ascultarea părților vătămate M.D.A., N.N.M., C.M.D., P.S.M. și A.N.A..

Partea vătămată M.D.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 euro, din care suma de 1.300 euro reprezintă daune materiale, respectiv contravaloarea muncii prestate timp de 22 de zile în luna mai 2011 la cartofi, 3 zile la praz și o zi la portocale, iar 700 de euro reprezintă daune morale, urmare celor suferite în Spania.

A precizat că a lucrat inclusiv în zilele de sâmbătă, fără a primi însă niciun ban, că a înțeles din țară că banii trebuiau plătiți de către S.I., că nu îl cunoștea pe acesta, dar a aflat de la N.N.M. și A.N.A., care erau plecați de o lună, că S.I. îi rugase să contacteze și alte persoane care doreau să vină în Spania, astfel încât acesta era cel care urma să facă plata. A plecat în Spania cu bilete procurate de acesta și a apreciat că tot S. trebuia să achite și contravaloarea transportului.

A menționat totodată că inculpatul S.I. era cel care le dădea indicații cu privire la activitățile pe care trebuiau să le desfășoare, tot el le-a asigurat mașina care îi ducea la câmp, iar uneori le supraveghea lucrările, în lipsa acestuia fiind supravegheați de alte persoane. De asemenea, le-a plătit contravaloarea chiriei și le-a pus la dispoziție produse pentru a le asigura hrana, uneori mâncarea fiind gătită de către soția sa, el spunea ce bani trebuiau să primească, ce bani trebuiau să li se oprească pentru mâncare, cazare și transport la locul de muncă, necunoscând modalitatea în care trebuia să plătească pentru transport.

În timp ce se afla la poliție în Spania, cineva de la forțele de muncă a discutat cu el la poliție și cu acea ocazie a aflat care erau salariile pentru munca pe care o desfășuraseră, respectiv 80 de euro pe zi. Lucra la cartofi timp de 4 - 5 ore pe zi, iar dacă nu era cald lucrau și 3 - 4 ore pe zi după amiaza. La praz lucra dimineața de la ora 7 până seara la ora 6, întrucât în acea zonă nu era cald, iar în ziua în care a fost la cules de portocale a lucrat 8 sau 10 ore.

Întrucât nu își amintește cât costa ziua de muncă a cerut să îi fie restituită de către inculpați suma de 1.300 euro, bani în care nu se regăsesc cei pe care inculpatul S. i-a cheltuit transportându-l în Spania și nici pentru cazare, masă și țigări.

A menționat că mâncarea nu era de bună calitate, întrucât mâncau mai mult cartofi, pe care S. îi punea să-i culeagă de pe câmp, cartofi din care se preparau tocănițe și ciorbe, dându-le să mănânce și organe de la animale, iar la micul dejun nu le dădea nimic, necumpărându-le nici alte legume sau fructe.

În privința cazării, a precizat că dormeau 5 inși într-o cameră care avea dimensiunea de 4/4 având la dispoziție 2 saltele, că aveau baie în casă, dar nu aveau apă caldă și de aceea preferau să se spele afară la pompă, întrucât erau 35 de grade Celsius. Rufele le spălau de mână, dar casa era decentă, avea lenjerie peste saltele, iar soția inculpatului făcea curățenie în casă, mai puțin însă în camera lor. A arătat că mergeau la muncă cu un microbuz de 8+1 locuri, ei fiind peste numărul menționat, pe care îl depășeau cu 4 sau 5 persoane, și parcurgeau dus-întors circa 60 de km.

La momentul discuției avute cu N.N., nu l-a interesat cine urma să plătească transportul, cazarea și masa în Spania.

Când a ajuns în Sevillia inculpatul le-a spus că o echipă din 10 - 12 persoane va trebui să facă un tir, care costa în jur de 400 de euro, iar într-o zi nu puteau face decât un singur tir. Cum echipa era formată în jur de 10 persoane, după ce se scădeau 5 euro pentru masă, 5 euro pentru cazare, 5 euro pentru țigări și 5 euro pentru transportul la locul de muncă, deci în total 20 de euro, în final fiecare trebuia să primească circa 20 de euro zilnic.

Într-una din zile a primit un telefon de la A.N.A., aflat în altă localitate, care le-a spus că inculpatul S. vine către ei și urmează să-i bată, deoarece trebuia să-i plătească și nu voia acest lucru, și întrucât s-au speriat au preferat să plece. Nu aveau bani pentru a se întoarce în România, nu cunoșteau nimic în zonă și nu s-au dus la poliție. înspre miezul nopții au plecat pe câmp și au mers fără să se oprească de frică să nu fie găsiți de inculpatul S., fiind surprinși în jurul orei 6 după amiaza de către un echipaj al poliției.

A apreciat că pentru această perioadă inculpații trebuie să îi plătească daune morale, pe care le-a solicitat și întrucât a fost amenințat de inculpatul S.I. cu o sabie pe care acesta o așeza la vedere pe masă și le spunea că dacă vor fugi îi va prinde, îi va bate și în va tăia, avertizându-i, atunci când ieșeau pe stradă, să nu meargă la poliție. A auzit că inculpatul a amenințat alte persoane cu un pistol, fără ca el să vadă vreun asemenea moment.

Partea civilă a mai arătat că la momentul în care au fost conduși la poliție, fiul inculpatului S.I. a fost chemat și le-a adus fiecăruia câte 600 de euro, fără a le spune ce reprezintă acei bani și nici nu au fost puși să semneze nimic în acest sens.

Întrucât nu cunoaște de unde proveneau banii respectivi, solicită de ia inculpat suma de 1.300 de euro, chiar dacă a văzut când fiul acestuia a venit în sediul poliției.

Inculpatul C.A. a stat împreună cu ei în zilele în care a fost la plantat de praz și îi supraveghea și, de aceea, fiind și minor, banii îi solicită numai de la inculpatul S.I.

A menționat că în prima zi de plantat de praz a fost și inculpata D.C.A., dar pentru că aceasta nu a stat cu ei în celelalte zile nu a solicitat de la ea niciun ban, precizând și că suma de 10.000 euro cu care s-a constituit parte civilă la urmărirea penală i-a fost sugerată de către poliție.

Partea vătămată N.N.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 de euro, din care suma de 1.500 euro reprezintă despăgubiri materiale pentru cele două luni de muncă prestate în Spania în perioada aprilie - mai 2011, iar 1.000 de euro reprezintă daune morale, respectiv contravaloarea suferinței din acea perioadă.

A menționat că în cele două luni lucrate a primit, după prima săptămână suma de 225 de euro, iar în ziua plecării a primit de la inculpatul S.I. suma de 350 de euro, dar din care i-a restituit 210 euro, reprezentând, conform socotelilor făcute de S., contravaloarea mâncării, țigărilor, drumului la muncă și a chiriei, astfel încât în cele două luni de muncă a primit numai 365 de euro.

În legătură cu condițiile de plată, de cazare și masă, inculpatul S.I. a discutat direct numai cu F.I. care la rândul sau, i-a spus prin telefon, că S.I. le va da în jur de 60 de euro pe zi pentru munca desfășurată, neinteresându-l celelalte cheltuieli.

Când a ajuns în Spania a discutat cu S. ca pentru munca lucrată timp de 25 de zile să nu primească niciun ban cu banii câștigați în acea perioadă acesta urmând să-și acopere transportul lor din România în Spania, contravaloarea chiriei pe o lună, contravaloarea mâncării pe o lună și contravaloarea unui pachet de țigări la două zile pentru o persoană.

La auzul acestor condiții, nicio persoană nu a fost de acord, el dorindu-și să primească 60 de euro pe zi, iar într-o lună de zile, din acei bani, el să-i plătească lui S. drumul către Spania, banii de chirie, mâncare și țigări, fără a putea preciza cât trebuia să-i dea pe lună inculpatului.

A arătat că duminica erau liberi, că au lucrat efectiv în cele două luni circa 45 de zile, iar pentru aceasta trebuia să primească în jur de 2.600 de euro, că inculpatul S.I. a fost cel care a plătit chiria, mâncarea și țigările, în ultimele săptămâni dându-le un pachet la 3 zile. A aproximat că trebuia să îi dea lui S.I. pentru cele două luni suma de 600 de euro acesta datorându-i 2.000 de euro, din care a primit doar 365 de euro.

Partea civilă a menționat că deși puteau să iasă în oraș, aveau actele la ei și puteau lua legătura cu familia pentru a anunța ce se întâmpla cu ei a hotărât să plece, constatând că a muncit două luni degeaba, mai ales că li s-a spus să nu plece până nu-și achitau datoriile, fără a-i amenința însă în vreun fel, dar au privit ca o amenințare momentul în care S. a scos un pistol de culoare neagră, pe care l-a dat unui angajat să i-l pună în mașină.

A fugit împreună cu F.I., cu un băiat numit B. și cu alții care locuiau în Dițești, mergând pe câmp și pe drum circa două nopți și două zile, până au ajuns într-o localitate pe nume Zegovia, unde au mers la poliție și au arătat ce li se întâmplase. Familia sa i-a trimis bani pentru a se întoarce în țară, ajutându-l, de asemenea, și pe A.A.

Totodată a menționat că îi solicită banii cu care s-a constituit parte civilă inculpatului S.I., care era șeful, acesta spunându-le cât să muncească, unde să muncească, el le-a asigurat cazare și masă, situație în care lui, și nu fiului său, trebuie să îi ceară banii respectivi.

De asemenea, a arătat că D.C. i-a supravegheat, le-a spus ce să muncească și cât, dar nici acesteia nu trebuie să îi pretindă banii cu care s-a constituit parte civilă.

În privința daunelor morale a susținut că suma de 1.000 de euro o solicită pentru suferințele îndurate în perioada în care a stat la inculpatul S., dar și ulterior, când a mers pe câmp și apoi a fost nevoit să locuiască trei zile la Madrid la sora sa, care i-a cumpărat și biletul de autocar.

A menționat și faptul că timp de două săptămâni în Spania condițiile au fost bune, mâncau la timp, mâncarea era bună, și, de asemenea, și cazarea, având unde să își asigure și igiena, însă după cele două săptămâni s-a schimbat și meniul, dându-li-se să mănânce doar o pulpă de pui sau o aripioară toată ziua, iar pâinea era veche, și, de altfel, la ambele mese nu mâncau decât pui, pe care îl cumpărau de la un abator, unde îl însoțea și el și A.A., cumpărând pui de circa 100 de euro, acesta trebuind să ajungă la 9 persoane. Dormeau câte 5 persoane în cameră, inițial pe două saltele, după care au mai procurat încă 3 de la tomberon, iar lenjeria au adus-o de acasă, curat în casă făcând nora inculpatului S.

Partea civilă a arătat că inculpatul S.I. nu l-a amenințat personal cu nimic, dar l-a auzit afirmând că va ajunge la Sevillia unde se aflau alte persoane la lucru la cartofi și "vor vedea ei", după care inculpatul i-a povestit că o parte din cei aflați acolo au vrut să fugă, dar i-a adus înapoi la muncă.

A precizat că împreună cu A.A. i-a comunicat lui M.A. că erau condiții bune de muncă, aceasta în perioada în care condițiile erau într-adevăr bune și i-a îndemnat să vină și ei.

Cu privire la suma de bani reținută de inculpatul S., a arătat că din cei 350 de euro dați inițial, acesta le-a spus că reprezintă banii pentru munca prestată și nu le-a explicat dacă urma să le dea și alți bani.

Chiria o plătea S.I., inițial acesta dându-le 1.050 euro pentru a închiria o casă indicată de el, casă pe care a vizitat-o împreună cu F.I. și au închiriat-o, S. spunându-le că nu putea merge el să închirieze, întrucât a mai avut în acea casă chiriași, iar proprietarul nu mai dorea să i-o închirieze lui, dar și că din banii respectivi suma de 700 de euro reprezenta chiria pe lună, iar 350 de euro era garanția pentru locuință. A mai arătat că inițial a stat într-o casă, împreună cu familia lui S. - compusă din 7 persoane, într-o cameră stând 2 persoane, iar în alta 3, în condiții bune, după care la circa două săptămâni au închiriat casa.

Precizează că la momentul sosirii în Spania a discutat cu inculpatul S.I. că timp de 25 de zile va trebui să muncească să își achite datoriile.

După ce a mers la poliție nu a primit niciun ban de la nimeni, însă a înțeles de la M. că părțile vătămate din celălalt grup au primit 600 de euro, fără a ști exact de la cine anume.

Și partea vătămată C.M.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 de euro, din care 1.400 euro reprezintă contravaloarea muncii prestate în luna mai 2011 și 600 de euro daune morale, precizând că suma cu care s-a constituit parte civilă pe parcursul urmăririi penale este mult prea mare și a menționat-o la sugestia poliției.

A arătat că banii îi solicită numai de la S.I., întrucât acesta a fost șeful, că înainte de a pleca în Spania s-a interesat în legătură cu persoana care va efectua plata și a aflat că acesta era inculpatul S., dar și că ajuns în Spania a discutat personal cu acesta și a aflat că le va plăti 400 - 450 euro pentru un tir de cartofi.

Inițial a lucrat 3 zile la plantat de praz la Madrid, după care a lucrat 21 - 22 zile la adunat cartofi, că echipa era formată dintr-un număr de 9 până la maximum 12 persoane, dar și că au existat zile în care au încărcat 2 tiruri de cartofi, în timp ce la praz plantau circa 1 tir pe zi.

Au convenit să-i plătească lui S. mâncarea, cazarea și un pachet de țigări la două zile, transportul Ia locul de muncă, circa 40 de km dus-întors, precum și transportul din România în Spania. Nu au făcut un calcul cu privire la suma pe care trebuiau să i-o plătească lui S., și nici cât trebuiau să încaseze zilnic, dar S. ținea evidențele cu privire la sumele plătite pentru cazare și drum.

A mai arătat că S. le-a spus că banii pentru munca prestată îi vor primi când se vor încasa banii pentru camioanele încărcate, fără a le preciza vreodată, dar și că nu a primit pentru munca prestată nici un ban, S. dându-i doar 4 euro pentru a-și încărca cartela telefonică care costa însă 10 euro, spunându-le că le dă 20 de euro pentru a le ajunge la 5 persoane.

După ce a muncit 3 zile la praz și 10 zile la cartofi, întrucât nu primiseră niciun ban, a hotărât împreună cu N.N., P., M., S.M. și A.Ș.A. zis "B." să fugă și au mers într-un parc din apropiere, însă au fost găsiți de inculpatul S.I. și aduși înapoi cu mașina, el fiind amenințat de acesta că îi vor fi tăiate mâinile atunci când inculpatul l-a auzit că este nemulțumit de faptul că nu i-a dat banii. A precizat și faptul că deși a văzut o sabie la acesta, nu i-a amenințat cu ea.

A precizat că au avut condiții bune pentru igienă, cu baie în casă, dar întrucât apa la duș nu era nici caldă și nici rece și era mai caldă la pompa din curte, afară fiind 40 de grade, preferau să o folosească pe aceasta. Dormeau 5 inși într-o cameră, folosind saltele găsite pe stradă, casa fiind întreținută de soția lui S., însă în camera lor și la baie făceau curat ei.

Partea civilă a arătat că solicită daune morale întrucât a fost nevoit să fugă pe câmp, adidașii rupându-i-se, a mers prin porumb și o noapte a fost nevoit să doarmă în curtea consulatului, nemâncați mai multe zile, întorcându-se în țară pe banii consulatului.

La poliție au primit suma de 600 de euro, însă nu știau de la cine provin și chiar dacă l-au văzut acolo și pe fiul inculpatului, respectiv pe inculpatul C.A., nu cunoaște dacă provin de la acesta, mai ales că poliția nu le-a dat voie să vorbească.

A menționat că au fost supravegheați în timp ce se aflau la muncă de inculpații C.A. și D.C., dar și că în perioada în care s-a aflat la cules de cartofi C.A. a muncit împreună cu ei, împărțind totul cu acesta și au stat câteva zile și în aceeași casă cu el.

Mâncarea era proastă, nu prea era carne și erau mai mult cartofi luați de pe câmp, din care uneori soția inculpatului le făcea mâncare. Nu li se cumpărau legume sau fructe, iar carne s-a cumpărat numai în primele zile, ulterior cumpărându-se numai limbă de vită. De asemenea, inculpatul le asigura un pachet de țigări la două zile, fără a putea menționa care era prețul acestora.

A arătat că știa din România că inculpatul S.I. va fi cel care va plăti cheltuielile de transport, cazare și masă, pe care ulterior trebuiau să le restituie acestuia, dar și că a bănuit că cei 600 de euro proveneau de la băiatul lui S., văzându-l în curtea poliției.

Partea vătămată P.S.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 de euro, arătând că din aceștia suma de 1.300 euro reprezintă contravaloarea muncii prestată în cele 27 de zile din luna mai 2011 și neachitată, dar și a bagajului pe care nu și l-a recuperat, iar 700 de euro reprezintă daune morale.

A precizat că a muncit 3 zile la plantat de praz, o zi la portocale și restul la scos de cartofi, dar și că la momentul plecării din țară nu cunoștea condițiile din Spania, ci doar că cineva îi plătește biletul de autocar, el urmând să-i restituie banii odată ajuns acolo. A fost sunat de N.N. și întrebat dacă vrea să muncească la cules de cartofi în Spania, fără a-i se da alte amănunte. Când a ajuns în Spania, inculpatul S.I. i-a strâns pe A.Ș., M.A., C.M., S.M. și alți 3 - 4 băieți din altă localitate și le-a spus că trebuie să lucreze 24 de zile pentru el, pentru a-și achita biletul de drum, cazarea pe o lună de zile, mâncarea, un pachet de țigări la două zile și 5 euro drumul până la locul de muncă. Convenția a fost ca în prima lună să-i achite 12 zile din cele 24 convenite, respectiv să lucreze 12 zile fără să primească bani, iar celelalte 12 zile să le achite în luna următoare, după care pentru a doua lună trebuiau să-și plătească singuri cazarea și masa.

Pentru munca prestată primeau 350 - 450 euro pe zi pentru un tir, pe care îl încărcau 9 până la 13 persoane, deși inculpatul le spusese că trebuiau să încarce un camion, diferența între acesta și un tir fiind dată de tonaj, camionul putând avea 7 tone, în timp ce tirul 14 tone. A mai arătat că într-un tir puteau intra 21 "saltele", "o saltea" cântărind 900 de kg.

Pentru zilele lucrate, inculpatul nu le-a dat niciun ban, ci numai suma de 20 de euro la 5 inși pentru a-și putea încărca telefonul și le-a spus că urma să-i plătească la două săptămâni. La un moment dat și-au făcut cu toții o socoteală și au ajuns la concluzia că dacă la tir pentru care se încasau 400 de euro erau 13 - 14 persoane, urmau să primească fiecare în jur de 15 euro. În acest calcul au inclus cheltuielile cu cazarea, masa, țigările și transportul, pe care i le plăteau lui S. De asemenea, au calculat cât anume consuma inculpatul S. pe zi cu mâncarea și cazarea, în condițiile în care câteva persoane din grup mergeau cu acesta la cumpărături, primeau la masă ciorbă de cartofi și tocană făcută din cartofii luați de pe câmp, iar carne nu primeau, ci numai limbă de vită, deși la început se cumpărau și pulpe de pui și aripioare.

Totodată a arătat că nu mâncau dimineața, ci numai la prânz și seara, în condițiile în care la prânz era cald și veneau acasă, continuând munca după amiază, dar au fost zile când au lucrat și dimineața, dar și după amiaza câte 4 - 5 ore, iar în alte zile numai dimineața, pentru că era foarte cald, dar plecau după ce terminau camionul de încărcat.

Stăteau într-o cameră cu dimensiunea de 2/3 câte 5 inși, având la dispoziție niște saltele care nu erau curate, dar erau acceptabile, aveau baie cu apă caldă, care însă se termina repede, ceilalți făcând baie cu apa de la pompa din curte. în casă făcea curat soția inculpatului, dar în camera lor făceau singuri.

Susține că au fost determinați să plece întrucât munceau pe degeaba, mâncarea nu era consistentă și era dată doar de două ori pe zi, iar unele dintre părțile civile au fost amenințate, așa cum au fost C. și M., unul că o să i se taie mâinile, iar altul că o să i se dea două săbii pe spate. Deși nu a văzut niciun pistol, a auzit că cei care se aflau la plantat de praz au fost amenințați de S. cu un pistol, acesta spunând că o să vină și la ei și o să-i "aranjeze". A observat însă la S. o sabie care semăna cu un baston.

În seara în care au hotărât să fugă, au plecat și cei care se aflau la plantat de praz, ei mergând pe câmp de la miezul nopții până a doua zi la ora 6 sau 7 după amiaza, când au fost observați de un paznic și chemată poliția. Acolo au primit 600 de euro, despre care bănuiește că erau de la S.I., în condițiile în care l-au văzut la poliție pe inculpatul C.C., pe care îl știa pentru că muncise împreună cu ei, dar îi și supraveghease, în timp ce inculpata D.C. nu a muncit deloc, ci doar i-a supravegheat.

A precizat, prin urmare, că nu are nicio pretenție de la inculpații C. și D., dar și că solicită de la inculpatul S.I. și suma de 700 de euro, urmare suferințelor îndurate, pentru că nu a mâncat bine, a fost chinuit atunci când a fost nevoit să plece, a mers 17 - 18 ore pe jos și nici nu a fost plătit pentru munca prestată.

Partea civilă a arătat că în condițiile în care cei 600 de euro provin de la S.I., nu mai solicită de la acesta decât diferența până la 1.300 de euro, cu titlu de daune materiale, la care să se adauge cei 700 de euro cu titlu de daune morale. A menționat și faptul că în urma discuțiilor cu poliția a aflat că pentru cele 26 de zile lucrate ar fi trebuit să primească în jur de 1.300 de euro, bani din care trebuia să-i plătească lui S. cazarea, transportul și masa.

Și partea vătămată A.N.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 de euro, din care 1.500 de euro reprezintă contravaloarea muncii în cele două luni și jumătate cât a stat în Spania, iar 500 de euro reprezintă daune morale, bani pe care îi solicită de la inculpatul S.I.

A menționat că inculpatul S.I. a vorbit cu F.I., care i-a transmis că pot merge să lucreze în Spania, inculpatul S.I. fiind cel care va face plata, spunându-le la telefon că urmează să muncească 25 de zile pentru ca el să-și acopere cheltuielile de transport, o lună de zile de cazare, mâncarea și țigările, după care urmau să-și plătească singuri cheltuielile, condiții cu care au fost de acord. Ajunși însă acolo, inculpatul le-a spus că trebuie să plătească încă 5 euro motorina pe zi, pentru drumul până la locul de muncă, bani pe care însă lui nu i-a oprit, fiind cel care conducea mașina.

S-a arătat de asemenea că a plecat din România împreună cu F.I., N.N. și alți doi băieți din Dițești, că N.N. nu știa că trebuie să muncească 24 de zile pentru ca S. să-și recupereze cheltuielile și nici de cei 5 euro ce trebuiau plătiți pentru motorină, bani în legătură cu care toți au fost nemulțumiți.

Inițial, au stat o săptămână în locuința lui S., împreună cu familia acestuia, în condiții decente, 5 inși într-o cameră, dar după circa o săptămână le-a spus să închirieze o casă, înmânându-le suma de 700 de euro pentru a achita chiria. Când au luat legătura cu proprietarul, acesta le-a cerut și 350 de euro garanție. A văzut când S.I. i-a dat lui F.I. suma de 700 de euro pentru a închiria casa.8

În noua locuință au locuit 5 inși, într-o cameră cu dimensiunile de 5/4, dar fără paturi, pe saltele aduse de la gunoi, nu de bună calitate, dar proprietarul casei le-a luat materiale, iar ei au zugrăvit camera. Aveau bucătărie, baie și chiar apă caldă atâta timp cât aveau butelie, cât timp au stat la S. mâncarea era preparată de fiica lui, iar ulterior în noua casă și-o preparau singuri din cartofii cumpărați și carnea de pui cumpărată săptămânal, S. fiind cel care le dădea 80 de euro pentru cumpărături în acești bani incluzându-se și carnea, cu ei mâncând însă și alte persoane care locuiau în aceeași casă în total 9 inși. La cumpărături mergea împreună cu fiul lui S., el conducând mașina, achitând la magazin între 80 și 100 de euro.

A primit de la inculpatul S.I. suma de 100 de euro înainte de Paști, bani pe care i-a trimis acasă știind că și N. a primit aceeași suma, văzând când acesta a trimis și el banii familiei. A menționat că a mai primit și alți 50 de euro pe care i-a păstrat pentru el.

În ziua plecării a primit de la inculpatul S.I. suma de 210 euro, reprezentând salariul, fără a i se spune pe ce perioada, dar și ca acesta le comunicase că îi va plăti lunar, arătând și că S. le-a spus că le-a oprit cheltuielile de cazare și masa, însă nu ar fi trebuit ca inculpatul să socotească și a doua lună, ci doar prima lună în care lucrase pentru el.

De asemenea a menționat că atunci când au ajuns în Spania, inculpatul S.I. le-a spus că îi va plăti în funcție de tirurile făcute, urmând ca pentru un tir să le plătească 450 de euro, dar și că inițial, la încărcarea unui tir participau 17 - 18 persoane, iar ulterior s-au împuținat și nu reușeau decât să facă un tir pe zi. Munca o începeau la 7 dimineața, iar alteori îi prindeau și 5 - 6 după amiaza, iar când erau puțini nu reușeau să facă niciun tir. Nu au făcut socoteala cât trebuiau să câștige într-o lună, dar față de munca prestată cei 200 de euro primiți erau prea puțini, apreciind că ar fi trebuit să primească circa 700 de euro pe lună.

Nu a putut preciza cât anume ar fi trebuit să câștige pentru munca prestată în condițiile în care conducea și mașina, dar planta și praz cu ceilalți, daunele morale solicitându-le ca urmare a muncii prestate și a condițiilor pe care le-a avut, plecând de acolo întrucât nu primeau banii, S. neamenințându-i cu nimic, însă a văzut cum acesta a dat unui băiat un pistol pentru a i-l duce la mașină, gest pe care l-a privit ca o intimidare.

A menționat că nu solicită despăgubiri de la fiul inculpatului, C.C. și nici de la D.C., întrucât S. a fost cel care i-a chemat în Spania, iar D, și C, doar îi supravegheau, acesta din urmă lucrând și alături de ei și locuind în aceleași condiții, mutându-se după o anumită perioadă.

Partea civilă a mai arătat că la locul de muncă mergeau cu o mașină care avea 8+1 locuri, că transporta cu ea 13-14 persoane, distanța până la locul de muncă fiind de circa 30 km, existând și zile când parcurgeau distanțe mai mari, de aproximativ 60 de km., dar și mai mici. De asemenea, a arătat că a plecat pe jos împreună cu N.N., F.I. și ceilalți care erau împreună eu ei, mergând aproape 3 zile, dormind în pădure sau în fața bisericii, fără a mânca nimic și pentru că o zi și jumătate au mers pe câmp nu au putut să își cumpere nimic, prezentându-se la poliție după ce grupul care muncea la scos de cartofi a fost găsit și el de poliție și au fost sunați, solicitându-li-se acest lucru.

A precizat că inițial i s-a părut corectă înțelegerea avută cu inculpatul S.I., de care a luat cunoștință de acasă, fiind de acord cu suma de 450 de euro pe care inculpatul S.I. i-a spus că o să o primească pentru plantarea răsadurilor dintr-un tir, dar și că F.I. era cel care ținea evidența persoanelor care veneau zilnic la muncă, F.I. ținând și evidența banilor primiți în fiecare zi în funcție de cât anume plantau și auzind că acesta ar fi fost scutit de inculpatul S. de plata celor 25 de zile, dar și că ar mai fi primit un comision pentru persoanele aduse la muncă. Pe M.A. el l-a adus în Spania, fără a-i spune că acolo ar fi rău, în condițiile în care prima săptămână nu au lucrat deloc, întrucât le-au fost făcute actele, iar din luna aprilie au lucrat numai 12 zile, cei 150 de euro primiți în apropierea Paștelui reprezentând contravaloarea a 6 zile de muncă din cele 12 lucrate în aprilie, întrucât 6 zile trebuiau lucrate în folosul inculpatului S.I.

De fapt, conveniseră ca într-o lună să lucreze jumătate pentru inculpatul S.I. și jumătate pentru ei, ceea ce însemna că abia în a treia lună, în cazul său, terminau de efectuat cele 25 de zile convenite.

A menționat că în luna mai a mai muncit 26 de zile, din care trebuiau să-i achite inculpatului S.I. 13 zile, dar și că nu a cunoscut cât a trebuit să primească efectiv pentru munca prestată în Spania, iar mașina a condus-o el, întrucât era singurul care avea carnet de conducere dintre cei care merseseră la plantat praz, P.S. mergând la scos cartofi.

Deși legal citate, părțile vătămate V.I.S., G.V. și A.Ș.A. nu s-au prezentat în instanță pentru a preciza dacă își mențin pretențiile financiare avute în cursul urmăririi penale și nici nu au făcut precizări în scris în acest sens, deși s-au emis pe numele lor, la mai multe termene de judecată, și adrese în acest sens.

La solicitarea inculpaților, instanța a admis administrarea de probe în circumstanțiere, fiind depuse, la data de 25 martie 2013, prin apărător adrese emise de Primăria municipiului Alexandria și Poliția orașului Bălcești, cu privire la verificările privind persoana inculpaților, în care se precizează că din discuțiile purtate de reprezentanții primăriei cu vecinii familiei C., rezultă că aceasta este plecată în Spania de mai mulți ani și nu s-au putut stabili date de interes pentru persoana inculpatului C.A.C., dar și că inculpata D.C.A. nu a fost cercetată penal și nici sancționată contravențional.

S-a admis și proba cu înscrisuri solicitată de către părțile civile în dovedirea pretențiilor financiare formulate, la solicitarea acestora, însă la dosarul cauzei nu a fost depus niciun act.

Instanța a solicitat Tribunalului Vâlcea înaintarea unei copii de pe Sentința penală nr. 187/2012 pronunțată în dosarul nr. 5185/90/2012, privind condamnarea inculpatului S.I., înaintată la data de 26 februarie 2013 cu mențiunea datei și modalității rămânerii definitive.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că la data de 22 iunie 2011 lucrători din cadrul B.C.C.O. București - Serviciul de Combatere a Traficului de Persoane s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe raza județelor Teleorman, Ilfov, Prahova și Dâmbovița acționează un grup infracțional specializat în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă, victimele fiind racolate prin intermediul unor apropiați, care sunt înșelați cu privire la locul de muncă.

Din grupare, au fost identificați ca făcând parte inculpații S.I., D.A., și A.M. și P., cu privire la care s-a reținut că în lunile aprilie - mai 2011 au racolat, prin înșelăciune, respectiv, promisiunea unui loc de muncă în Spania, la cules de cartofi, mai multe persoane din județele Dâmbovița și Prahova, care au fost transportate în Spania, cazate în locuințele deținute sau închiriate de făptuitori, ulterior fiind obligate să presteze diferite munci în folosul membrilor grupării, respectiv să planteze răsaduri de praz și să culeagă cartofi, în localitățile spaniole Petraja și Burghillos.

S-a mai reținut în procesul-verbal de sesizare din oficiu, că potrivit datelor deținute, în lunile aprilie - mai 2011 S.I. și D.A. au racolat prin intermediul unei persoane cunoscute ca "I. din Dițești", o victimă a grupării, prin promisiunea unui loc de muncă în Spania la cules de cartofi, pe numiții: A.Ș.A., C.M.D., M.D.A., V.I.S., G.V. și G.G., dar și alte persoane, respectiv pe S.M., P.S., A.A., N.N. sau pe numiții M., A. și "I. din Dițești", alături de alte 4 persoane, de asemenea neidentificate, cu domiciliul în localitatea D., județul P.

Ca situație de fapt s-a reținut în procesul-verbal menționat că în luna aprilie 2011, "I. din Dițești", A.A., N.N. și alte 2 persoane din Dițești, județul Prahova, au plecat la muncă în Spania, ajungând să muncească pentru un cetățean român pe nume I.S., care i-a pus pe "I. din Dițești" să-și anunțe prietenii care doreau să vină ia muncă în Spania că o pot face, urmând să lucreze în agricultură, la cules de cartofi.

Prin urmare, "I. din Dițești" l-a sunat pe S.M. și pe alți prieteni și le-a spus să formeze echipe pentru a veni la muncă în Spania, S.M. luând legătura cu A.Ș.A., C.M., M.D.A. și P.M., spunându-le că "I. din Dițești" le-a găsit de muncă la cules de cartofi în Spania, respectivii fiind de acord să plece, după ce au discutat detalii legate de locul de muncă, urmând să câștige 300 de euro de echipă la tirul de cartofi culeși.

La data de 2 mai 2011, când în orașul Madrid din Spania au ajuns 12 persoane, M.D.A. a luat legătura telefonic cu "Ion din Dițești", care i-a făcut legătura cu cel numit "angajatorul", respectiv cu S.I., acesta cerându-le să meargă în localitatea Valladolid, unde au fost așteptați de către A., fiul lui S. și de A.A., care i-au condus în localitatea Petraja.

Acolo aceștia l-au cunoscut pe S.I. și pe concubina sa D.A., aceasta din urmă punându-i să semneze un contract în limba spaniolă, după care au fost cazați într-o locuință alături de alte persoane care plecaseră cu o lună anterior din România, respectiv cu "I. din Dițești", N.N., A.Ș., numiții "B." și "S.".

Organele de poliție au reținut, de asemenea, în procesul-verbal de sesizare din oficiu, că odată ajunși în Spania li s-a adus la cunoștință noilor sosiți că în prima lună de muncă vor achita din salariu banii cheltuiți cu transportul, mâncarea și cazarea, urmând a primi diferența, iar abia de-a doua lună vor munci o zi pentru ei și una pentru S., fiind obligați să muncească timp de 6 luni și să nu fugă, atenționându-i că îi va găsi.

Cele 12 persoane au fost puse să muncească la plantat de răsad de praz timp de 3 zile, după care 9 persoane au fost mutate în localitatea Burghillos pentru a munci la cules de cartofi, respectiv: numiții M.D.A., A.Ș.A., C.M., S.M., P.S., G.V., V.I.S., G.G. și "V." din Dițești.

S-a reținut, totodată, că în perioada cât au muncit la cules de cartofi aceștia au fost supravegheați în permanență și amenințați, iar când S. nu-i putea supraveghea, trimitea pe un văr ai său pe nume M., sau erau supravegheați de numitul P., despre care S. le-a spus că este șeful lui.

După 19 zile lucrate la cules de cartofi M.D.A. a luat legătura telefonic cu A.A., care i-a spus că S. nu le-a plătit decât 130 de euro pentru toată luna lucrată și că celor din Burghillos nu le va da niciun ban, iar dacă vor avea de comentat le va tăia mâinile și picioarele, fapt care i-a determinat pe 8 din cei 9 aflați în Burghillos, mai puțin pe "V." să fugă pe câmp, unde au fost găsiți a doua zi de către poliția spaniolă.

Ulterior căutărilor efectuate de către poliție cu privire la S.I. a fost găsit fiul acestuia inculpatul C.C.A., având asupra sa suma de 5.100 de euro, care a fost împărțită de către poliție între cele 8 persoane pentru ca aceștia să-și recupereze prejudiciul.

S-a mai reținut că și muncitorii care au rămas în localitatea Petraja au fugit și au fost găsiți de către poliția spaniolă, parte dintre aceștia întorcându-se în țară cu ajutorul familiilor, iar alții prin Consulatul României din Sevillia.

Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, așa cum au fost reținute în actul de acuzare și pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, a declarațiilor părților vătămate s-a reținut vinovăția acestora și următoarea situație de fapt:

În luna martie 2011 partea vătămată F.I. a fost sunat de un amic al său care i-a spus că inculpatul S.I. are nevoie de persoane care vor să muncească în Spania și l-a întrebat dacă este interesat de un astfel de loc de muncă sau dacă mai poate găsi persoane dornice să muncească.

Acesta a luat legătura cu diferite persoane din satul Dițești, comuna Filipeștii de Pădure, județul Prahova, în care locuia și un grup de 7 persoane, printre care numiții "B." și "S." din Dițești, N. din Azuga și alții, au acceptat să meargă în Spania la plantat de praz și cules de cartofi, timp de 6 luni, urmând a fi plătiți 450 de euro pentru un tir de răsaduri și 400 de euro pentru un camion încărcat cu cartofi, și li s-a adus la cunoștință că inculpatul S.I. pretinde un comision reprezentând contravaloarea biletelor de transport care urmau a fi achitate de el și o sumă de bani ca răsplată că le-a găsit de muncă, și toții fiind de acord, urmând ca acest comision să li se rețină din sumele ce urmau a fi primite pentru primele 25 de zile de muncă.

Declarația acestei părți vătămate se coroborează cu cele ale părților vătămate N.N.M. și A.N.A., care au arătat că au aflat că inculpatul S.I. era persoana care urma să le asigure biletele de transport în Spania, cazarea în prima lună dar și mâncarea, urmând să-i restituie sumele respective, dar și un comision solicitat de el, reprezentat de salariul câștigat timp de 25 de zile.

De asemenea și partea vătămată A.Ș.A. a aflat de la partea vătămată F.I. că inculpatul S.I. căuta oameni pentru a munci în agricultură în Spania și a dorit să plece însă nu a mai avut loc în autocar și au plecat plecând numai partea vătămată F.I., fratele acestuia A.A. și partea vătămată N.N. și luând legătura cu aceștia a înțeles că aceștia sunt mulțumiți de condițiile de plată.

La jumătatea lunii aprilie 2011, împreună cu S.M., M.A., C.M. și P.S. au luat legătura telefonic cu partea vătămată F.I., care le-a spus că vor lucra legal în Spania, că angajatorul S.I. le va asigura cazare, mâncare și transportul cu autocarul, urmând să muncească de luni până sâmbătă în intervalul 6 - 18, fiind plătiți cu suma de 350 euro pentru fiecare tir de cartofi recoltat.

După ce primul grup de persoane format din părțile vătămate F.I., N.N., A.N.A., a ajuns în Spania, inculpatul S.I. a discutat cu aceștia și potrivit declarațiilor lor, le-a comunicat că din munca prestată timp de 25 de zile urmează să îi achite transportul în Spania, cazarea și mâncarea pe o lună, o jumătate de pachet de țigări de persoană pe zi pentru fumători, dar și 5 euro transportul de la domiciliu la locul de muncă, condiții cu care au fost de acord, inițial, mai puțin cu achitarea transportului la locul de muncă, despre care S.I. nu le spusese în discuțiile avute înainte de plecarea din țară.

Părțile vătămate N.N. și F.I. au declarat că nu au avut vreo înțelegere cu inculpatul S.I. cu privire la reținerea comisionului solicitat din munca prestată în primele 25 de zile, ci să le împartă în mod egal în primele două luni de muncă și că i-au solicitat să le remită o parte din banii datorați pentru perioada lucrată înainte de sărbătorile de Paști, pentru a putea trimite familiei.

Cei trei, dar și celelalte persoane cu care au mai plecat, printre care numiții "S.", B., R., au ajuns în localitatea Petraja, unde au fost duși mai întâi la poliție pentru a fi înregistrați, întocmindu-li-se apoi documente în limba spaniolă, limbă pe care însă nu o cunoșteau, actele rămânând în posesia inculpatului S.I., astfel încât au fost constrânși să depindă de el.

Aceștia au fost puși să semneze și contracte de muncă pe o durată determinată, de asemenea, în limba spaniolă, unde la angajator figurează inculpata D.A.C. și ulterior au fost trimiși la plantat răsaduri de praz, promițându-li-se că vor primi în jur de 400 de euro pentru un tir plantat. Potrivit susținerilor lui F.I. au lucrat în luna aprilie numai 13 zile, iar în luna mai - 25 de zile și 4 sau 5 zile în luna iunie.

Potrivit declarațiilor aceleași părți vătămate în luna aprilie 2011, înainte de Paști, inculpatul S.I. i-a dat suma de 224 de euro, aceeași sumă primind-o și partea vătămată N.N.M. iar A.N.A. circa 150 de euro, bani din care părțile vătămate au trimis o parte familiei, aceste sume întărind convingerea lor că vor beneficia de condiții decente de muncă și li se va asigura o plată corespunzătoare.

De altfel, au comunicat celor rămași în țară, telefonic, condițiile decente de locuit și de plată, încurajându-i să vină în Spania, așa cum rezultă din declarațiile date de A.Ș., C.M.D., M.D., determinându-i, prin urmare, să accepte propunerea transmisă prin intermediul lor de către "angajatorul" S.I., de a veni să muncească în Spania.

Din declarațiile părții vătămate F.I. rezultă însă că acesta le-a vorbit și de comisionul pe care urmau să-l achite inculpatului S.I., însă cei sosiți în al doilea grup au arătat că au aflat de condițiile impuse de inculpatul S.I. numai când au ajuns acolo, recunoscând însă, cu toții, că nu s-au interesat foarte mult de împrejurările în care urmau să achite biletele de transport puse la dispoziție de către S.I.

S-a mai reținut părțile vătămate, dar și alte persoane cu care lucrau erau transportate la muncă cu o mașină condusă de către A.N.A., având de parcurs zilnic în jur de 30 de km., sau chiar 60 de km., singurul căruia nu i se solicitase de către inculpatul S.I. taxa de 5 euro reprezentând contravaloarea transportului la locul de muncă, întrucât A.N.A. era conducător auto și participa și la plantarea răsadurilor de praz.

Din declarațiile părților vătămate rezultă însă că mașina cu care erau transportați avea un număr de 9 locuri, dar erau transportate în jur de 13 persoane, numărul pasagerilor fluctuând în funcție de cei care mergeau ia muncă într-o zi, după cum și kilometrii parcurși erau diferiți, uneori doar 5 - 6 km pe zi, iar alteori 60 km pe zi, ceea ce face ca suma de 5 euro solicitată zilnic fiecărui pasager să nu corespundă nevoilor de acoperire a combustibilului, depășind-o cu mult.

De altfel, părțile vătămate și-au manifestat, potrivit propriilor declarații nemulțumirea în legătură cu această taxă, de care, nu au fost încunoștințați ca și cu privire la celelalte costuri pe care trebuiau să le restituie inculpatului S.I., la plecarea din țară.

Părțile vătămate au lucrat în fiecare zi a săptămânii, mai puțin duminica, începând cu ora 7 dimineața și uneori până la ora 5 - 6 după amiaza, afară fiind foarte cald, calculul zilelor lucrate fiind efectuat de partea vătămată F.I. pentru ei și de inculpatul C.A., fiul lui S.I.

Instanța mai arată că părților vătămate nu li s-a comunicat niciodată cât anume trebuiau să primească pentru munca prestată și nu li s-a făcut calculul sumelor de bani pe care inculpatul S.I. le spusese că le va opri cu titlu de comision, astfel încât, nu au avut reprezentarea exactă a banilor cuveniți la momentul efectuării primei plăți înainte de Paști, pe care însă au apreciat-o ca fiind aproape de suma firească ce li s-ar fi datorat pentru cele 13 zile de muncă, din care jumătate ar fi trebuit lucrate în folosul inculpatului S., în vederea acoperirii cheltuielilor acestuia.

Când la începutul lunii iunie inculpatul S. a efectuat o nouă plată, fără să dea explicații cu privire la sumele ce trebuiau încasate drept contravaloare a muncii și sumele datorate lui, părțile vătămate au fost nemulțumite de banii primiți, respectiv: 210 euro - A.N.A., 140 de euro - N.N. și 130 de euro - F.I.

Astfel, partea vătămată F.I. a apreciat că i-ar fi datorat inculpatului S.I. suma de 34 de euro reprezentând cazarea pentru o lună, în condițiile în care a calculat că în imobil locuiau 18 persoane, iar chiria pe o lună era de numai 350 de euro, ceilalți 350 de euro dați proprietarului casei reprezentând garanția, datorându-i, de asemenea, și 60 de euro pentru mâncare timp de două luni, 50 de euro pentru țigări, oprindu-i-se deci necorespunzător 80 de euro pentru motorină, 30 de euro pentru chirie și alți 60 de euro, în timp ce contravaloarea biletului de transport în Spania, a menționat că era de numai 80 - 90 de euro.

De asemenea, și partea vătămată N.N. a arătat că pentru cele 45 de zile lucrate trebuia să primească de la inculpatul S.I. în jur de 2.600 de euro, de vreme ce acesta promisese, prin telefon, prin intermediul lui F.I. că le va da în jur de 60 de euro pe zi pentru munca efectuată, fără a scădea vreo altă cheltuială, ori ei a primit numai 365 de euro, fiind de acord ca din banii primiți într-o lună să achite personal banii plătiți de către inculpatul S. pentru transportul în Spania, dar și pentru chirie, mâncare și țigări, cheltuieli în legătură cu care însă nu a făcut un calcul.

Și partea vătămată A.N.A. a apreciat că pentru munca prestată într-o lună ar fi trebuit să primească în jur de 700 de euro și numai prima lună ar fi trebuit să muncească pentru S.I., din luna următoare trebuind să primească banii integral, fiind nemulțumit cu cei 200 de euro primiți într-o lună.

Din declarațiile date de F.I. și N.N., a rezultat că inițial în Spania au locuit împreună cu familia inculpatului S.I., formată din mai multe persoane, în condiții decente, după care, la circa o săptămână, acesta le-a înmânat suma de 700 de euro și le-a indicat o casă pe care să o închirieze, unde ulterior au locuit alături de cei care au venit în Spania în luna mai 2011, condițiile de locuit fiind acceptate de F.I. și N.N. care au vizionat casa și au și încheiat contractul de închiriere.

În imobilul respectiv, compus din 3 camere, au locuit în jur de 17 - 18 persoane, una fiind ocupată de C.C. și concubina acestuia, iar celelalte două de părțile vătămate, aceștia locuind în medie în jur de 5 persoane într-o cameră cu dimensiunea de circa 4/4 metri pătrați, având la dispoziție saltele aduse inițial de către primii sosiți, încăperea fiind văruită de aceștia din urmă, cu materiale date de proprietarul casei, astfel cum a declarat A.N.A.

Existau și condiții pentru asigurarea igienei, potrivit declarațiilor tuturor părților vătămate, casa dispunând de baie și de apă caldă, dar datorită numărului mare de persoane din imobil, aceasta se termina destul de repede, fiind nevoiți să utilizeze, pentru a se spăla, pompa de apă din curte.

Masa a fost asigurată de inculpatul S.I., însă potrivit declarațiilor părților vătămate A.N., F.I., N.N., mâncarea nu era de calitate, bazându-se pe cartofi și carne de pui, care după un timp a început să fie tot mai puțină, inculpatul S. dându-le suma de 80 - 100 de euro pentru a merge săptămânal la cumpărături, mâncarea cumpărată trebuind să ajungă la 9 persoane, porțiile devenind astfel foarte mici. Mai mult, aceștia nu beneficiau de micul dejun, ci doar de prânz și cină, masa nefiind diversificată, lipsind legumele și fructele.

În ceea ce le privește părțile vătămate sosite în luna mai 2011 în Spania, respectiv: C.A., M.D., A.Ș.A., C.M.D., P.S.M., V.I.S. și G.V. prima instanță a reținut că aceștia au ajuns în localitatea Petraja, unde i-au cunoscut pe inculpații S.I., D.A. și C.C.A., care le-au încheiat contracte de muncă, tot în limba spaniolă, fără să li se explice clauzele contractului ori condițiile de muncă, promițându-le că vor primi un exemplar al acestuia, care însă a rămas în posesia inculpatului S.I.

Cu aceea ocazie, inculpatul S.I. le-a prezentat-o, pe inculpata D.A., ca fiind șefa lor și i-a condus într-o locuință în care erau cazați și părțile vătămată A.N.A., F.I., N.N. și ceilalți doi români din localitatea Dițești și le-a spus că la sfârșitul lunii de muncă va calcula banii cheltuiți de ei, pe care îi va scădea din ceea ce aveau să primească pentru munca prestată, urmând să muncească o zi pentru ei și una pentru el, timp de două luni, în sensul că din câștig urmează să-i remită lui jumătate, drept comision, întrucât i-a adus la muncă, așa cum rezultă din declarațiile date de aceste părți vătămate pe parcursul urmăririi penale și menținute în fața instanței.

Părțile vătămate au declarat și că numai la momentul întâlnirii cu inculpatul S.I. au aflat că trebuie să lucreze pentru acesta timp de 24 de zile pentru a-i achita biletul de drum, cazarea pe o lună de zile, mâncarea, contravaloarea unui pachet de țigări la două zile și 5 euro drumul până la locul de muncă, înțelegându-se cu acesta ca în prima lună să-i achite din banii primiți numai contravaloarea a 12 zile din cele 24, iar în luna următoare și celelalte 12 zile, abia din a doua lună urmând să-și plătească singuri cazarea și masa.

Din declarațiile date de părți vătămate C.M.A., M.D., P.S., C.M.D., rezultă că aceștia au lucrat 3 zile la plantat de praz, în jur de 22 de zile la cules de cartofi și o zi la portocale, lucrând inclusiv în zilele de sâmbătă, atât dimineața, cât și după amiaza, mai puțin în zilele în care era foarte cald, când nu lucrau decât dimineața.

Cât timp s-au aflat la Madrid, aceștia erau puși să planteze un tir cu răsaduri de praz pe zi, pe care uneori însă nu reușeau să-l termine, datorită căldurii și numărului mic de persoane care alcătuiau echipa, neavând astfel, cum să finalizeze norma stabilită.

S-a reținut totodată că inculpatul S.I. le promisese că pentru un camion cu răsaduri plantate vor primi 450 de euro, bani care trebuiau împărțiți între toate persoanele care formau echipa, deci, în final, uneori, puteau să primească pentru o zi de muncă numai 15 sau 20 de euro de persoană, sumă cu care muncitorii nu au fost mulțumiți, apreciind-o prea mică în raport cu munca grea desfășurată.

După 3 zile, părțile vătămate C.M.A., A.Ș., C.M., M.A., S.M., P.S, V.I.S. și alte două persoane, potrivit declarațiilor acestora au fost mutate la cules de cartofi în localitatea Burghillos, fiind transportați la locul de muncă cu o mașină, de capacitate mai mică decât numărul de persoane transportate.

Pentru un tir de cartofi cules, acestora li s-a promis suma de 400 de euro, însă raportat la numărul persoanelor care forma echipa, care nu era constant, dar era de cel puțin 10 persoane, conform mențiunilor aceluiași martor, se ajungea uneori și la 13 persoane iar pentru o zi de muncă fiecare primea în jur de 20 de euro.

Părțile vătămate au calculat că inculpatul le datora pentru circa 30 de zile de muncă în jur de 800 de euro iar în legătură cu sumele plătite de inculpat cu transportul lor în Spania, cazarea și masa, nu au avut nicio înțelegere privind data exactă a plății, inculpatul S.I. nefăcându-le un calcul exact al sumelor de bani pe care le solicita de la ei, părțile vătămate au considerat că mai întâi inculpatul S.I. trebuia să le dea banii pentru munca prestată și din aceasta fiecare să-i plătească sumele pe care le datorau.

Deși au muncit o lună părțile vătămate nu au primit niciun ban, iar inculpatul S.I. după ce le-a dat fiecăruia în jur de 200 de euro i-a cerut înapoi, sub pretextul banilor pe care îi datorau pentru transport, cazare, masă și motorina consumată pentru transportul la locul de muncă, dându-le în final numai 20 de euro pentru ca 5 persoane să poată cumpăra o cartelă telefonică.

Părțile vătămate au relatat că au locuit într-o casă, câte 5 inși într-o cameră cu dimensiunile de circa 4/4 metri pătrați, în condiții necorespunzătoare de igienă, fiind puși să doarmă pe saltele murdare, chiria era neplătită, proprietarul venind aproape zilnic și amenințându-i că îi va evacua și nici nu beneficiau de apă caldă suficientă, fiind nevoiți să se spele în curte.

Au mai arătat și faptul că deși inculpatul S.I. s-a obligat să le asigure masa în prima lună au mâncat foarte puțin, numai cartofi - în special din cei luați de ei de pe câmp, și carne - constând, în primul rând, în organe de animale, luate de la un abator din apropiere, mâncarea nefiind consistentă și nici nu primeau micul dejun.

Părțile vătămate au mai precizat că au fost supravegheate de către D.C.A., în perioada în care au fost la plantat de praz, aceasta nefăcând nimic altceva, în timp ce la plantat de cartofi au fost supravegheate de către inculpatul C.C., care însă, uneori, lucra și el, și chiar a locuit o perioadă de timp împreună cu concubina sa în același imobil, dar și de către inculpatul S.I., care îi amenința cu acte de violență când i se părea că nu lucrau corespunzător, așa cum a arătat C.M.D.

De altfel și din declarațiile părților vătămate sosite în luna aprilie 2011 și care au lucrat numai la plantat de praz, rezultă că au fost supravegheate în special de către inculpata D.C.A., care coordona munca lor, iar în perioada în care s-au aflat în localitatea Petraja, au fost supravegheați și de inculpatul C.A., care ținea și evidența răsadurilor plantate pentru tatăl lui, confruntând-o la sfârșitul lunii cu evidența ținută de F.I.

Nemulțumiți de condițiile de muncă, de cazare și de masă, de faptul că trebuiau să plătească o taxă pentru transportul la locul de muncă, la câteva zile după ce au ajuns în localitatea Burghillos, părțile vătămate P.S.M., C.M.D., A.Ș.A., au încercat să fugă, considerând că sunt în pericol dacă rămân să muncească pentru inculpatul S.I., însă la ieșirea din oraș au fost găsiți de către acesta și aduși înapoi.

Potrivit declarațiilor acestor părți vătămate, inculpatul S.I. a afișat un pistol și o sabie și le-a spus că dacă vor mai fugi îi va prinde și le va tăia mâinile și picioarele, după care i-a dus într-un cartier mărginaș al orașului, unde le-a prezentat mai mulți bărbați, despre care le-a spus că sunt oamenii lui, care vor veni să-i caute.

Despre acest episod S.I. a povestit și celorlalți aflați la muncă în localitatea Petraja, amenințându-i cu moartea în cazul în care vor fugi, spunându-le că are mulți prieteni, așa cum a arătat partea vătămată C.M.A. precum și faptul că îi va găsi oriunde ar fi și se va răzbuna pe ei.

De altfel, cu această parte vătămată, inculpatul S.I. a mai avut o altercație în urma comentariilor făcute de C. cu privire la norma de muncă impusă de către inculpata D.A., normă pe care o puteau realiza cu greu, după ce li se ceruse de către "șefa" să planteze 28 de cărucioare de răsaduri și nu 21 cât plantau până atunci, discuție în urma căreia S. l-a sunat pe C.M., l-a înjurat și amenințat cu moartea, ceea ce i-a creat acestuia o profundă stare de temere, nedorind să se mai întoarcă acasă. După întâlnirea cu inculpatul S.I., care l-a strâns tare de gât, spunându-i apoi că îl iartă, dar să nu se mai întâmple așa ceva, partea vătămată i-a promis că nu se va mai plânge și îl va asculta în permanență, atât pe el, cât și pe "A.", respectiv pe D.C.A.

Cu aceasta din urmă, părțile vătămate care au sosit în Spania în luna mai 2011, s-au întâlnit la momentul la care au ajuns în localitatea Petraja, aceasta spunându-le că va fi șefa lor și fiind prezentată în acest mod de către inculpatul S.I., ea le-a dat explicații despre munca pe care urmau să o presteze, dându-le să semneze documente redactate în limba spaniolă, care reprezentau contractele de muncă, părțile vătămate fiind angajate la firma pe care ea o avea înființată în Spania.

În perioada în care au fost duși la plantat de praz au fost supravegheați de către inculpata D., alături de fiul inculpatului C.C.A., tot ea fiind și cea care le-a spus că urmează să fie mutați într-o altă localitate, la cules de cartofi, unde vor fi plătiți cu suma de 350 de euro pentru fiecare camion încărcat.

Potrivit declarațiilor tuturor acestor părți vătămate, inculpata D.C.A. nu făcea nimic, ocupându-se numai de supravegherea lor.

Din declarațiile părților vătămate F.I., N.N., A.N., rezultă, de asemenea, că și ei au fost întâmpinați la sosirea în Spania de către inculpatul S.I., însoțit de inculpata D.C.A., concubina acestuia, care le-a dat și lor să semneze documente redactate în limba spaniolă, care au rămas însă la inculpată, aceasta fiind persoana care i-a supravegheat în timp ce se aflau la câmp.

Tot inculpata D.C.A. a fost cea care i-a comunicat lui S.I. că părțile vătămate pleacă devreme de la câmp și nu muncesc suficient, hotărând să mărească norma zilnică de cărucioare de praz pe care le aveau de plantat constatând ca părțile vătămate reușeau să termine de încărcat un camion până în jurul orelor 14:00, astfel cum rezultă din declarația lui C.M.A.

Urmare nemulțumirilor manifestate de către acesta din urmă, a și fost amenințat de către S.I. să nu mai comenteze, așa cum a relatat, de altfel, și partea vătămată F.I.

Inculpata D.C.A. s-a ocupat împreună cu inculpatul C.A. și de procurarea mâncării o perioadă de timp, după cum a declarat C.M.A., care a precizat că o dată pe săptămână cei doi le aduceau un sac de pulpe de pui și 2 saci de pâine veche, calitatea hranei determinându-i să-și exprime nemulțumirea, inculpatul S.I. spunându-le însă că nu au voie să facă nazuri și trebuie să mănânce ceea ce li se aduce.

Inculpata a fost implicată și în calculul salariilor plătite părților vătămate, așa cum a arătat aceeași parte vătămată care a relatat că la sfârșitul lunii mai au fost duși de "A." la casa în care locuia cu inculpatul S.I. în localitatea Olmedo unde acesta din urmă a calculat salariile lor, fără a le preciza însă în ce mod a ajuns la sumele respective și le-a înmânat fiecăruia în jur de 550 de euro și unora chiar 700 de euro, după care părțile vătămate s-au reîntors în Petraja însă la aproximativ 5 minute a intrat în casă S.I., însoțit de "A." și bodyguarzii acestora și le-au spus că au venit să facă calcule urmând să-i restituie lui S. banii plătiți de el pentru cazare, mânare și transport.

După aceste noi calcule, partea vătămată C.M.A. a trebuit să restituie toți banii și i s-a comunicat că mai are de restituit aproximativ 200 de euro.

Și partea vătămată F.I. a arătat că inculpatul S.I. i-a chemat la el acasă să le dea salariul pe luna mai banii fiindu-le dați de inculpații S.I. și D.A., iar după ce s-au întors la locuința lor inculpatul S.I. a venit la ei însoțit de A. și le-a cerut să-i restituie banii, făcându-le calcule la "așa zisele datorii, respectiv mâncare, țigări, chirie și motorină".

Deși niciuna dintre părțile vătămate nu l-au indicat pe inculpatul C.A. ca participând și el la momentul calculării banilor care le reveneau pentru munca prestată, au relatat însă că acesta a fost cel care s-a ocupat de transportul celor sosiți în luna mai 2011 din localitatea Vailadolid, cu o dubită condusă de A.A. în localitatea Petraja.

Inculpatul C.A. s-a ocupat și de aprovizionarea cu alimente a părților vătămate, mergând la cumpărături împreună cu A.N.A., tot el fiind și cel care i-a supravegheat la câmp, dar muncind și el alături de părțile vătămate, supraveghind și activitatea desfășurată de cei duși ulterior în Burghillos, iar atunci când i se părea că părțile vătămate nu lucrează corespunzător îi amenința cu acte de violență, după cum a declarat pe parcursul urmăririi penale partea vătămată M.D.A., dar și A.Ș.A.

Tot inculpatul C.A. a fost și persoana care l-a însoțit pe tatăl său în căutarea celor care au plecat nemulțumiți de condițiile de muncă la scurt timp după ce au ajuns în Burghillos, aducându-i acasă sub amenințarea unui pistol și a unei săbii, și pentru a le crea o stare de temere, inculpatul C.A. le-a povestit că tatăl său a făcut parte din lumea interlopă din Spania ocupându-se de traficul de femei, motiv pentru care a fost și arestat.

Deși potrivit declarațiilor părților vătămate nu au existat alte forme de amenințare, totuși, M., C., P., au arătat că au văzut cum inculpatul S.I. afișa ostentativ o sabie, în timp ce N.N. și F.I. au vorbit de prezența unui pistol pe care S.I. i-a dat unui om ai său pentru a-l pune în mașină, părțile vătămate apreciind acest gest ca fiind făcut cu intenția de a-i speria. Considerând că numai dacă fug vor putea scăpa de condițiile necorespunzătoare în care munceau pentru inculpatul S.I. și profitând de faptul că fiul acestuia, inculpatul C.A., plecase cu o zi înainte de la ei, după cum a relatat partea vătămată F.I., acesta împreună cu ceilalți aflați în localitatea Petraja au fugit în acea noapte pe câmp, evitând drumurile circulate pentru a nu fi găsiți de oamenii lui Săli.

Părțile vătămate din cele două locații ținând legătura telefonic, în aceeași noapte au luat hotărârea de a fugi și cei aflați în localitatea Burghillos, care au profitat de faptul că inculpatul S.I. plecase în acea seară înspre localitatea Petraja pentru a da salariile, urmând a reveni pentru a le plăti și lor.

După ce partea vătămată A.A. i-a spus lui M.A. că au primit de la inculpatul S.I. drept salariu numai suma de aproximativ 130 de euro de persoană pentru întreaga lună, dar și că S. afirmase că celor din Burghillos nu le va mai da niciun ban și le va tăia mâinile și picioarele, întrucât avuseseră curajul să încerce să fugă în perioada anterioară, după cum au relatat atât C.M.D., dar și P.S.M., toți cei aflați în Burghillos, mai puțin numitul "V.", care se temea foarte rău de S.I., au fugit pe câmp și au fost găsiți dimineața de un echipaj de poliție care i-a condus la sediu.

În urma declarațiilor date organelor de poliție, inculpatul S.I. a fost căutat la locuința din Burghillos, unde a fost găsit fiul acestuia, inculpatul C.A., care a fost condus la sediul poliției și în urma percheziției, cei 5.100 euro găsiți asupra sa au fost împărțiți părților vătămate, fiecare primind în jur de 600 de euro.

De asemenea, părțile vătămate din localitatea Petraja s-au prezentat la o secție de poliție, unde au dat declarații, relatând cele întâmplate, ulterior prin intermediul Consulatului României fiind demarate formalități pentru aducerea acestora în țară.

Așa cum a rezultat din declarațiile date de părțile vătămate, chiar și după ce s-au prezentat la poliție, părțile vătămate s-au temut că inculpatul S.I. și oamenii lui îi vor căuta, această temere fiind determinată de atitudinea avută în permanență de inculpatul S.I., care i-a amenințat că îi va găsi dacă vor fugi și se va răzbuna, inclusiv fiul său A. prezentându-l părților vătămate ca fiind un cunoscut al lumii interlope, care a făcut și pușcărie, iar inculpatul S.I. fiind însoțit mereu de persoane care îl ajutau să îi supravegheze, printre care un văr al său pe nume M. și un bărbat de etnie rromă, pe nume P.

Din cele anterior reținute, s-a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, faptă pentru care au fost trimiși în judecată cei 3 inculpați.

Astfel, instanța de fond a reținut că elementul material al infracțiunii de trafic de persoane poate fi efectuat, alternativ, în una dintre modalitățile prevăzute de textul incriminator, respectiv: recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea, primirea unei persoane.

Recrutarea constă în atragerea (racolarea) victimei prin convingerea acesteia spre a fi exploatată în vederea obținerii de foloase, procedeele folosite în mod frecvent de către traficanții de ființă umană având la bază mirajul succesului financiar rapid.

În speță, potrivit declarațiilor părții vătămate F.I. se constată că acesta a fost contactat de un amic în luna martie 2011, care i-a comunicat că inculpatul S.I. are nevoie de oameni pentru muncă, după care a fost sunat de acesta, care i-a cerut să găsească și alți băieți care să vină să lucreze în Spania chiar dacă nu au carte verde, spunându-i că vor avea de muncă circa 6 luni, și vor fi plătiți în funcție de cât vor munci pe zi, adică 450 de euro pentru un tir de răsaduri și 400 de euro pentru un camion încărcat cu cartofi.

De asemenea, inculpatul S.I. i-a comunicat telefonic că va plăti contravaloarea biletelor de transport, pe care aceștia urmează să i le achite după sosirea lor în Spania, alături de o sumă de bani ca răsplată că le-a găsit de muncă și le-a intermediat sosirea în Spania, condiții care au fost comunicate de F.I., tuturor celor cu care a luat legătura, care au aflat, de asemenea că inculpatul S.I. le va asigura cazarea în prima lună, dar și mâncarea, urmând ca din salariul pe primele 25 de zile de muncă să achite și aceste cheltuieli făcute de el,

Deși inițial inculpatul S.I. s-a ținut de promisiune și a asigurat nu doar biletele de transport, dar și condiții decente de găzduire și, ulterior, cazare a primilor sosiți în Spania, potrivit relatărilor părților vătămate F.I. și N.N., iar după numai 13 zile lucrate în luna aprilie i-a și plătit, fiecare cu suma de 225 de euro, considerând că au lucrat în folosul său numai 6 zile, urmând ca din munca prestată în continuare să-și recupereze cheltuielile generate de aducerea lor în Spania, după sosirea celorlalte persoane, în luna mai, condițiile de cazare, masă și remunerare s-au schimbat.

Condițiile bune oferite inițial au fost apreciate de către părțile vătămate și le-au determinat să comunice cunoștințelor lor interesate de găsirea unui loc de muncă în Spania că "angajatorul" S.I. le-a asigurat condiții bune de trai și i-a plătit corespunzător pentru munca prestată, fapt care i-a și determinat pe părțile vătămate M.A., C.M., P.S. și celelalte părți vătămate să ia hotărârea de a accepta oferta făcută de S., neinteresându-se foarte mult de "comisionul" pe care acesta îl solicita și de care au luat cunoștință, în amănunt, la sosirea în Spania.

Prin respectarea promisiunii inițiale, inculpatul S.I. a obținut, prin urmare, acordul de a veni la muncă în Spania și a celorlalte părți vătămate, atrase de posibilitatea obținerii unor venituri bune, în condiții decente, însă ulterior inculpatul nu și-a mai respectat promisiunea, condițiile de cazare înrăutățindu-se, la fel ca și cele de masă, iar munca prestată nu a mai fost plătită corespunzător.

Inculpatul S.I. a fost cel care, potrivit declarațiilor părților vătămate N.N.M. și F.I. le-a solicitat și copii de pe actele de identitate, sub pretextul completării contractelor de muncă, care urmau să fie gata la sosirea în Spania, ducându-i și la poliție împreună cu inculpata D.C.A. pentru a fi înregistrați în evidențe în vederea întocmirii documentelor necesare rămânerii în Spania.

Potrivit promisiunilor, inculpatul S.I. a achiziționat biletele de transport pentru toate părțile vătămate, care s-au prezentat numai la agențiile de turism și, pe baza buletinelor, și-au putut ridica biletele de transport, situație în care se poate reține, deci, și implicarea inculpatului S.I. în transportarea victimelor, o altă modalitate de realizare a elementului material al infracțiunii de trafic de persoane.

Odată ajunși în Spania, părțile vătămate F.I., N.N., A.N.A., B., S., R., M., au fost așteptați de către inculpatul S.I., care, după ce le-a prezentat, împreună cu concubina sa inculpata D.C.A., și contractele de muncă redactate în limba spaniolă - care au rămas în posesia lor -, i-a găzduit în locuința sa, împreună cu familia lui, unde au stat în condiții decente, pentru ca la câteva zile să le înmâneze 700 de euro și să le indice o casă în vederea închirierii, imobil în care a locuit o perioadă de timp și inculpatul C.C.A.

Inculpatul S.I. s-a ocupat și de primirea celor sosiți în luna mai, în urma discuțiilor telefonice purtate de partea vătămată M.D.A. cu F.I., trimițându-l pe fiul său inculpatul C.A., împreună cu A.A. pentru a-i lua din Valladolid și transporta în localitatea Petraja, unde i-a întâmpinat împreună cu inculpata D.C.A., pe care le-a indicat-o drept șefa lor și i-a pus să semneze documente în limba spaniolă, despre care le-a spus că sunt contracte de muncă, atrăgându-le atenția că nu vor putea pleca fără actele respective și nici să se angajeze în altă parte, constrângându-i, după cum a declarat A.Ș.A., să muncească în acest mod pentru el.

Tot acest inculpat a fost și cel care s-a ocupat de cazarea noilor veniți, în casa în care stăteau deja părțile vătămate F.I. și N.N., dar și după mutarea lor în localitatea Burghilos, într-o casă în care însă chiria era neplătită, proprietarul venind aproape zilnic să le ceară plata.

Împreună cu inculpata D.C.A., inculpatul S.I. s-a ocupat și de aprovizionarea cu alimente a părților vătămate ori a asigurat sumele de bani necesare, în jur de 100 euro săptămânal pentru cumpărarea produselor necesare pregătirii hranei, de care inițial s-au ocupat persoane din familia sa, după cum reiese din declarația martorului C.M.A.

S-a reținut de asemenea că inculpatul S.I. a avut, prin urmare, legătură directă cu părțile vătămate, de la discuția telefonică purtată cu F.I., care potrivit declarațiilor sale a dat telefonul pe speaker pentru ca toți cei aflați alături de el să audă oferta acestuia de muncă, dar și la momentul sosirii în Spania și în timpul șederii acestora atât în localitatea Petraja, cât și în Burghillos, supraveghindu-i în permanență, atât direct, cât și prin intermediul fiului său, inculpatul C.C.A., dar și al concubinei sale inculpata D.C.A., sau al celorlalte persoane din anturajul său, numiții M., P., sau alții indicați drept bodyguarzii săi.

În acest mod, achiziționându-le biletele de transport și ocupându-se de găzduirea, iar apoi de cazarea lor, dar și de procurarea hranei, inculpatul S.I. s-a asigurat că persoanele pe care le-a convins să vină la muncă în Spania, promițându-le că vor beneficia de venituri conform muncii prestate, vor rămâne să muncească în folosul său.

Pentru a se asigura că părțile vătămate nu vor pleca, inculpații S.I. și D.C.A., după ce i-au prezentat la poliție pentru a fi înregistrați și i-au pus să semneze contracte de muncă, dar în limba spaniolă, limbă pe care niciuna dintre părțile vătămate nu o cunoșteau, le-au oprit documentele, forțându-i astfel, după cum a remarcat și partea vătămată A.Ș., să muncească în acest mod pentru ei.

Părțile vătămate au fost constrânse să muncească în folosul inculpaților, care i-au supravegheat în permanență, atât inculpatul S.I., personal, dar și inculpatul C.C.A., care ținea evidența zilelor de muncă prestate de fiecare parte vătămată, confruntându-și evidențele sale cu cele ținute de partea vătămată F.I., precum și inculpata D.C.A., care venea în fiecare dimineață și supraveghea activitatea părților vătămate, informându-l în permanență pe inculpatul S.I. cu privire la îndeplinirea de către aceștia a normelor de muncă și hotărând suplimentarea normelor, când constata că părțile vătămate reușeau să le îndeplinească mai repede.

Totodată, în lipsa inculpatului S.I. acesta era înlocuit de soția sa R., ori de oamenii din anturajul său, pe care îi prezentase ca fiind persoane de care ceilalți trebuie să asculte, și chiar de numitul P., descris de partea vătămată C.M.D. ca fiind un bărbat de etnie rromă, pe care inculpatul S. l-a prezentat ca fiind șeful său, iar la sosirea acestuia S.I. i-a îndemnat să muncească mai mult.

S-a reținut de către instanța de fond că atunci când părțile vătămate M.A. și C.M.A. și-au manifestat nemulțumirea pentru condițiile de masă, dar și de muncă și au fugit împreună cu ceilalți aflați în localitatea Burghillos, au fost căutați de către inculpații S.I. și C.C.A., iar în momentul în care au fost găsiți au fost urcați în mașină sub amenințarea unor acte de violență, proferate prin afișarea unui pistol și a unei săbii și însoțite de amenințarea că dacă vor mai fugi îi vor prinde și ie vor tăia mâinile și picioarele.

Incidentul de Ia Burghillos a fost povestit de inculpatul S.I. și celor aflați la Petraja, amenințându-i că îi va bate dacă vor încerca același lucru și explicându-le că are o familie numeroasă și oameni care vor veni după ei și-l vor răzbuna, după care a început în mod constant, potrivit relatărilor părții vătămate N.N.M. să vină însoțit de bodyguarzi și să poarte, la vedere, un pistol.

Amenințările au fost folosite constant pe perioada șederii în Spania a părților vătămate, așa cum a arătat partea vătămată C.M.A., nu doar când el și-a exprimat o nouă nemulțumire pentru mărirea normei de lucru din dispoziția inculpatei D.C.A., dar și atunci când el i-a transmis lui R.I. și lui C.A. că sunt nemulțumiți de hrana primită, inculpatul S.I. afișând un pistol pe care îl punea pe masă și fiind însoțit de 2 bodyguarzi, pentru a spori teama părților vătămate și a le limita comentariile.

De asemenea, același inculpat a purtat la vedere o sabie, cu care a amenințat partea vătămată M.D.A. că îl va tăia cu sabia pe spate, iar pe C.M.D. că îi va tăia mâinile, când i-au spus că sunt nemulțumiți de ceea ce se gătise pentru masa respectivă.

Pentru a li se crea o stare de temere, inculpatul C.A., dar și inculpatul S.I., le-au povestit că acesta din urmă a fost implicat în traficul de femei, că are prieteni în lumea interlopă și că a fost arestat, și pentru a le întări convingerea că amenințările sunt reale și pot fi duse ușor la îndeplinire, după cum a arătat A.Ș.A., S.I. i-a dus pe acesta și pe S.M. într-un cartier mărginaș al localității Burghillos, unde le-a prezentat mai mulți bărbați dubioși, indicându-i ca fiind oamenii lui, care vor fi trimiși după ei dacă vor fugi.

De altfel, și după ce, de comun acord, urmare discuțiilor telefonice purtate, atât părțile vătămate aflate în localitatea Petraja, dar și cele din localitatea Burghillos, au hotărât să fugă - considerând că aceasta este singura soluție pentru a scăpa de condițiile rele de muncă, cazare și masă, coroborate cu lipsa unei plăți corespunzătoare a muncii desfășurate, fără calcule în legătură cu sumele datorate pentru zilele lucrate și cele cheltuite pentru aducerea în Spania, cazarea și asigurarea mesei-, au mers toată noaptea pe câmp, departe de drum, stând cu teama că vor fi găsiți de oamenii inculpaților.

Chiar după ce au fost găsiți de către autorități, ori s-au predat acestora, au discutat între ei să nu rămână grupați, întrucât ar fi ușor de găsit de persoanele trimise în căutarea lor, părțile vătămate având temerea că inculpatul S.I. se va răzbuna pentru plecarea lor.

Partea vătămată C.M.A. a și declarat că în timp ce se mai afla încă pe teritoriul Spaniei, ulterior predării către autorități, a fost sunat de inculpatul S.I., care l-a întrebat unde este, dar de teamă că ar putea veni după el a refuzat să-i comunice, moment în care inculpatul S. l-a amenințat și i-a spus că nu va putea părăsi Spania, întrucât are legături cu diferiți oameni de la agențiile de voiaj oare îl vor anunța în momentul în care se va prezenta la îmbarcare.

Instanța de fond a constatat că sunt întrunite și elementele laturii subiective, infracțiunea de trafic de persoane săvârșindu-se cu intenție directă, calificată prin scop, în condițiile în care legea prevede ca faptele să fie săvârșite în scopul exploatării persoanei, iar în speță, acest scop a fost și realizat.

Astfel, părțile vătămate au fost determinate să muncească, după ce li s-a promis că o vor face în mod legal și au fost puși să semneze documente care le-au fost prezentate ca fiind contracte de muncă, fără însă a li se da citire cuprinsului acestora, fără a li se explica drepturile și fără a beneficia de norme de protecție a muncii.

Părților vătămate le-au fost date doar explicații sumare, constând numai în faptul că pentru fiecare tir încărcat cu cartofi sau cu răsaduri de praz plantate, vor primi în jur de 400 de euro, fără a li se explica care erau sumele de bani care se primeau de către cetățenii spanioli pentru o muncă similară depusă, ori să li se indice o dată exactă pentru plată.

De altfel, părțile vătămate erau ținute izolate de persoane cu care ar fi putut lua legătura și afla drepturile pe care le aveau, luând contact numai cu șoferul tirurilor cu oare însă nu puteau comunica necunoscând limba spaniolă, aflând abia cu ocazia prezentării la poliție că ar fi trebuit să primească pe zi în jur de 50 sau 80 de euro pe zi.

Potrivit calculelor făcute de către părțile vătămate, sumele de bani reținute de către inculpați din cele pe care le datorau pentru munca prestată de ei erau nejustificat de mari raportat la contravaloarea biletelor de transport de numai 50 - 80 de euro, cazarea care pentru cei aflați în localitatea Petraja era de 350 euro lunar, care ar fi trebuit împărțită între cele 17 - 18 persoane care locuiau în imobil, masa care consta pentru cei aflați în Burghillos în special din cartofi și, de altfel, pentru toți, din produse în valoare de 80 - 100 euro săptămânal, care trebuia să asigure necesarul de hrană pentru circa 9 persoane în fiecare dintre cele două localități în care se aflau părțile vătămate la muncă, iar suma oprită pentru plata contravalorii transportului la locul de muncă, fiind uneori nejustificat de mare, față de numărul de persoane transportate și distanța parcursă, realizându-se în acest mod venituri importante pentru inculpați, pe seama muncii desfășurate de către părțile vătămate.

Partea vătămată N.N. a menționat, de altfel, că la un moment dat, a discutat cu un spaniol de la care inculpatul S.I. primea banii pentru fiecare tir de răsaduri plantat și a aflat că acesta îl plătea pe S. cu suma de 900 de euro, deși acesta din urmă justifica neplata salariului cu neprimirea, la rândul său, a banilor.

Tribunalul a apreciat că raportat la cele menționate că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în cazul fiecăruia din cei 3 inculpați, care au avut contribuții proprii în racolarea, transportarea, cazarea, asigurarea mesei pentru părțile vătămate, în vederea exploatării acestora prin desfășurarea de munci agricole la plantat răsaduri de praz sau cules de cartofi, obținând, în acest mod, venituri ilicite.

Astfel, deși părților vătămate li s-a promis un loc decent de muncă în Spania, cu specificarea asigurării condițiilor de cazare, masă și remunerare, după racolarea și transportarea tuturor în Spania au fost obligate să muncească în folosul inculpatului S.I. și implicit al celorlalți inculpați, care nu munceau decât parțial - inculpatul C.A. sau doar îi supravegheau - inculpata D.C. și beneficiau, din sumele de bani oprite părților vătămate pentru cazare, masă și transport la locul de muncă, fără o plată corespunzătoare și asigurarea tuturor condițiilor promise și fără posibilitatea găsirii altui loc de muncă, în condițiile opririi actelor de rezidență.

Întrucât fiecare inculpat a săvârșit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul infracțiunii de trafic de persoane, în cauză fiind vorba de mai multe persoane vătămate racolate, transportate, cazate și exploatate în Spania la intervale diferite de timp vor fi reținute în sarcina acestora și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a constatat că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în condițiile în care din lucrările dosarului rezultă că cei 3 inculpați s-au constituit într-un grup infracțional organizat, având ca scop exploatarea prin muncă a părților vătămate, inculpații recunoscând, de altfel și săvârșirea acestei fapte, așa cum a fost ea reținută în sarcina lor în actul de sesizare a instanței.

Astfel, din declarația inculpatei D.C.A., instanța de fond a reținut că la inițiativa inculpatului S.I., pe numele acesteia a fost înființată o firmă, prin intermediul căreia puteau fi angajați muncitori în Spania, în acest mod încheindu-se contractele de muncă pentru părțile vătămate din cauză.

Deși potrivit declarațiilor sale aceasta nu a fost de acord nici cu înființarea firmei și nici cu angajarea muncitorilor, ea a fost de față la momentul semnării contractelor de muncă de către părțile vătămate, dându-le indicații acestora cu privire la obligațiile care rezultau din contract și având cunoștință de faptul că lor nu le-a fost înmânat niciun exemplar, toate documentele rămânând în posesia inculpaților.

Inculpata D.C.A. a avut, prin urmare, cunoștință de împrejurările în care urmau să lucreze în Spania părțile vătămate, cunoscând că acestora nu li s-au comunicat drepturile rezultate din contract, participând chiar alături de inculpați S.I. și C.C.A., atât la supravegherea muncitorilor, dar și la momentul la care aceștia erau plătiți de către S.I.

Prin urmare, și inculpatul C.C.A. a cunoscut împrejurările în care părțile vătămate au venit să muncească în Spania, ocupându-se de transportul părților vătămate în localitatea unde urmau să desfășoare munca, participând la supravegherea acestora și având cunoștință de condițiile în care locuiau și mâncau, dar și de nemulțumirile lor, participând și la asigurarea pentru aceștia a unui climat de teamă pentru a-i determina să nu fugă, prin poveștile despre trecutul infracțional al tatălui și luând parte la aducerea la ordine a celor care au îndrăznit să fugă de sub supravegherea inculpatului S.

Ca atare, s-a reținut că este evident că fiecare dintre cei 3 inculpați a avut un rol bine determinat în traficarea părților vătămate.

S-a reținut totodată că inculpatul S.I. avea rolul de lider și era cunoscut ca fiind "angajatorul", ocupându-se de recrutarea părților vătămate, promițându-le condiții decente de muncă și o plată corespunzătoare și asigurându-le confortul psihic necesar plecării din România prin achiziționarea biletelor de drum și plata chiriei și a hranei, iar ulterior găzduindu-i un timp în locuința sa și plătindu-le contravaloarea chiriei și chiar a garanției pentru casă și dându-le banii necesari pentru procurarea mâncării, dar participând și la supravegherea lor. Fiul acestuia, inculpatul C.C.A. s-a ocupat și el de transportul persoanelor vătămate din localitatea Valladolid în localitatea Petraja, îl sprijinea pe tatăl său în procurarea alimentelor, însoțindu-l pe șoferul A.N.A. la cumpărături și asigura supravegherea părților vătămate, atât acasă, locuind o perioadă de timp cu fiecare dintre grupuri, dar și la locul de muncă, ținând evidența zilelor lucrate de fiecare parte vătămată.

Totodată, acesta a asigurat menținerea ordinii și disciplinei printre părțile vătămate, inducându-le ideea că tatăl său este o persoană periculoasă și participând chiar la recuperarea celor fugiți prima dată din localitatea Burghillos.

De asemenea, inculpata D.C.A., s-a ocupat de intrarea în legalitate a părților vătămate, imediat după sosirea acestora în Spania, însoțindu-i la autoritățile locale pentru a fi luați în evidență și înmânându-le, în vederea semnării, contractele de muncă, rămase în posesia sa și purtate zilnic în torpedoul mașinii, potrivit propriei declarației, pentru a putea fi prezentate autorităților la un eventual control.

Aceasta a avut și rolul de a asigura supravegherea muncitorilor, fiind prezentată de către inculpatul S.I. ca fiind "șefa" acestora, verificându-le prezența în fiecare dimineață și fiind atentă la realizarea normei zilnice, chiar luând măsuri pentru ca părțile vătămate să muncească mai mult, conform posibilităților dovedite de aceștia.

A fost desemnată, așa cum au arătat părțile vătămate să țină evidența zilelor de muncă și a participat la calcularea sumelor de bani primite de către muncitori, dar și la momentul la care acestora li s-au oprit banii datorați drept "comision", potrivit declarațiilor părților vătămate.

Prin urmare, față de existența unei evidente organizări a inculpaților, a rolului precis pe care îl avea fiecare, recunoașterea autorității inculpatului S.I. și scopul urmărit de toți în exploatarea prin muncă a părților vătămate, s-a apreciat că se impune reținerea în sarcina inculpaților și a infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Având în vedere că infracțiunile de trafic de persoane și de asociere într-un grup infracțional organizat în vederea exploatării prin muncă a părților vătămate în cauză au fost săvârșite de inculpați înainte de a fi condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele s-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului S.I., instanța a avut în vedere atât gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina acestuia, considerat deosebit de ridicat, raportat și la numărul mare de părți vătămate, dar și împrejurările în care acesta a comis faptele, alături de circumstanțele sale personale.

În acest sens, instanța de fond a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând judecarea potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, fiind de acord și cu achitarea despăgubirilor materiale și morale solicitate de către părțile vătămate C.M.A. și F.I., deși aceștia nu au administrat probe în dovedirea pretențiilor, manifestându-și disponibilitatea de a achita și sumele de bani cerute de celelalte părți vătămate, dacă aceștia și le-ar dovedi.

S-a avut în vedere și faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de persoane, pe tot parcursul judecării cauzei, fiind, de altfel, arestat în respectiva cauză, prin Sentința penală nr. 187 din 1 august 2012 pronunțată de către Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 5185/90/2012 aplicându-i-se o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pedeapsă din care s-a dedus perioada arestării preventive începând cu data de 5 iunie 2012 la zi, sentință definitivă prin Decizia penală nr. 117/A din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că ținând seama și de contribuția sa la săvârșirea faptelor, rezultată din probe, conform celor anterior arătate, de disponibilitatea manifestată de a achita o parte din prejudiciu, dar și față de necesitatea aplicării prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., care are drept consecință reducerea limitelor pedepselor cu o treime, că resocializarea inculpatului se poate realiza și prin aplicarea unor pedepse către minimul prevăzut de textele de lege sancționatoare.

În urma contopirii pedepselor aplicate în cauză și stabilirii pedepsei celei mai grele de executat, în baza dispozițiilor art. 36 C. pen. s-a procedat și la contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată de către Tribunalul Vâlcea, pentru săvârșirea faptei de trafic de persoane în perioada mai 2009 - aprilie 2010, constatându-se că fapta săvârșită în cauză, respectiv în perioada martie - mai 2011, este concurentă cu această din urmă faptă, având loc înainte de condamnarea definitivă a inculpatului de către Tribunalul Vâlcea în anul 2012.

Considerându-se că numai prin privare de libertate poate fi asigurat scopul sancționator al pedepsei, s-au aplicat dispozițiile art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

Având în vedere că inculpatul a fost reținut și arestat în urma săvârșirii faptei constată concurentă, în baza disp.art. 36 alin. (3) C. pen., s-a procedat la deducerea din pedeapsa de executat a perioadei executată de la 5 iunie 2012 la zi, luându-se act conform disp. art. 350 C. pen. că inculpatul este arestat în altă cauză.

La rămânerea definitivă a hotărârii s-a procedat la anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței penale nr. 187/2012 și la emiterea unui nou mandat conform celor dispuse în prezenta cauză.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților D.C.A. și C.C.A., instanța de fond a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, considerat ca fiind, de asemenea, ridicat, în raport și de faptul că au fost traficate un număr mare de părți vătămate, urmând a se avea însă în vedere și poziția de recunoaștere a vinovăției de către fiecare inculpat, precum și lipsa antecedentelor lor penale.

S-a apreciat că scopul educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse către minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, având în vedere că inculpații au înțeles gravitatea faptelor săvârșite, pe care le-au regretat și au fost de acord cu despăgubirea a două dintre părțile vătămate chiar și în lipsa dovezilor făcute de acestea cu privire la sumele cerute cu titlu de despăgubiri materiale, considerându-se că resocializarea lor se poate realiza și prin aplicarea unor pedepse stabilite într-un cuantum proporțional cu gravitatea faptelor săvârșite, ținând seama de prevederile art. 3201 C. proc. pen., cu efect asupra reducerii limitelor pedepsei, dar și de faptul că scopul pedepsei de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unor astfel de pedepse.

Instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 861 C. pen. pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, neimpunându-se ca executarea să se realizeze cu privare de libertate, în condițiile în care prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, iar din comportamentul inculpaților, atât anterior săvârșirii faptelor, cât și ulterior, prin consimțirea despăgubirii a două dintre părților vătămate, fără administrarea vreunei probe, iar a celorlalte sub această condiție și prin recunoașterea și regretarea celor întâmplate, rezultă că prin această formă de executare a pedepsei va fi realizată nu numai constrângerea, dar și reeducarea lor.

Prima instanță a apreciat că pronunțarea condamnării inculpaților constituie un avertisment și, chiar fără executarea pedepsei, aceștia nu vor mai săvârși alte infracțiuni, iar conduita lor, de recunoaștere și regret a faptelor și lipsa antecedentelor penale atestă că săvârșirea acestor infracțiuni este accidentală în viața lor.

În aceste condiții, după stabilirea cuantumului pedepselor, instanța de fond a stabilit un termen de încercare potrivit disp. art. 862 C. pen., compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se va adăuga un interval de timp considerat suficient pentru a se verifica comportamentul lor în societate.

Pe durata termenului de încercare, inculpații se vor supune măsurilor de supraveghere impuse de instanță, potrivit disp. art. 863 C. pen., respectiv: să se prezinte, odată pe lună, la data fixată, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea - inculpata D.C.A. și Tribunalul Teleorman - inculpatul C.C.A.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Totodată, în baza disp. art. 863 alin. (3) C. pen., instanța de fond a obligat pe inculpați să urmeze unul dintre programele organizate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă tribunalele menționate, activități menite să asigure înțelegea de către inculpați a necesității de a se integra în societate și de a respecta normele și valorile ei.

Întrucât s-a dispus ca supravegherea să se realizeze de către Serviciul Probațiune de pe lângă Tribunalele Vâlcea și Teleorman, acestora li se vor comunica măsurile dispuse de către instanță, în conformitate cu disp. art. 863 alin. (2) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 864 C. pen. rap. la art. 83 C. pen., inculpaților li s-a atras atenția asupra posibilității revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 83 C. pen., în sensul că dacă în cursul termenului de încercare vor săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o condamnare definitivă, chiar după expirarea acelui termen, instanța va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii interzise inculpaților respectiv drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., neimpunându-se în raport de faptele săvârșite să le fie interzis și dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.

Întrucât față de inculpata D.C.A. a fost luată măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore cu începere de la 3 decembrie 2012, în baza Ordonanței nr. 75/D/P/2010 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița, în baza disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii.

Pe latură civilă, instanța de fond a reținut că părțile vătămate M.D.A., A.Ș.A., N.N.M., C.M.D., P.S.M., V.I.S., G.V. și A.N.A. s-au constituit parte civilă cu sume reprezentând daune materiale și morale, însă deși au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în dovedirea pretențiilor, aceștia nu au depus la dosarul cauzei acte care să vină în sprijinul solicitărilor.

Cerințele legale în vigoare impun ca persoana care a săvârșit un fapt ilicit să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea faptei, indiferent de caracterul lor, trebuind a fi deci reparate atât prejudiciile patrimoniale sau materiale-în limitele dovedirii lor potrivit prevederilor cu care cine face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, dar și cele nepatrimoniale sau morale, care vor fi apreciate de către instanță în funcție de probele administrate.

Raportat la declarațiile părților vătămate referitor la modul în care au fost comise infracțiunile reținute în sarcina inculpaților s-a apreciat că acestora nu le-au fost produse suferințe fizice și nici psihice care să necesite o reparare din partea inculpaților.

Astfel, potrivit relatărilor lor au fost transportați cu autocarul, au avut asigurată o locuință și două mese pe zi, și chiar dacă acestea nu au fost întotdeauna corespunzătoare, înscriindu-se însă în limitele care să conducă la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane s-a apreciat că nu au coborât sub limitele decenței și demnității umane.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că nici purtarea, la vedere, a unei săbii sau a unui pistol de către inculpatul S.I., nu au fost de natură a crea suferințe părțile vătămate care să impună a fi reparate prin acordarea unor daune morale.

În consecință, față de cele reținute și în raport de dispozițiile art. 15 și 346 Cod proc. penală cererile părțile vătămate anterior menționate au fost respinse ca nefondate.

În ceea ce privește pe părțile vătămate F.I. și C.M.A., s-a reținut că aceștia s-au constituit, parte civilă cu sumele de 1.000 euro și respectiv 2.300 euro, reprezentând daune materiale și morale, sume cu care inculpații au fost de acord să fie despăgubiți, chiar și în lipsa unor probe, situație în care, față de poziția inculpaților și de dispozițiile art. 346 C. proc. pen., prima instanță a dispus obligarea acestora din urmă, în solidar, la plata sumelor respective.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpații au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând cheltuielile ocazionate de desfășurarea urmăririi penale în sumă de 10.000 RON, dar și contravaloarea onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu părților civile în raport de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 678/2001, în sumă de 1.500 RON.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița, partea vătămată N.N.M. și inculpații S.I., D.C.A. și C.C.A. pentru nelegalitate și netemeinicie.

Critica parchetului a vizat aplicarea disp. art. 36 alin. (3) C. pen. susținându-se că instanța de fond în mod greșit a contopit pedeapsa rezultantă stabilită în cauză cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului S.I. prin Sentința penală nr. 187 din 01 august 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, deoarece operațiunea de contopire a pedepselor pentru infracțiuni concurente impune punerea acestora în individualitatea lor și apoi recontopirea tuturor pedepselor în pedeapsa cea mai grea.

O altă critică a vizat nelegalitatea hotărârii sub aspectul modalității de executare a pedepsei dispusă față de inculpații D.C.A. și C.C.A.. întrucât pedepsele aplicate de câte 3 ani și 6 luni închisoare stabilite pentru infracțiuni aflate în concurs, exclud suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor așa cum se prevede expres în art. 861 alin. (2) C. pen.

S-a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a respins pretențiile civile ale părților vătămate, întrucât infracțiunea de trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă comisă de inculpați, a cauzat părților vătămate prejudicii materiale și morale.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și înlăturarea aspectelor de nelegalitate.

Apelanții inculpați S.I., D.C.A. și C.C.A. au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței și pe fond achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați, lipsește latura subiectivă susținând că inculpatul S.I. este concubinul inculpatei D.C.A. și tatăl inculpatului C.C.A. și din probele administrate nu a rezultat că au inițiat, constituit sau aderat la un grup infracțional organizat, precizând că părțile vătămate au venit la muncă în Spania, au locuit și au lucrat în aceleași condiții cu inculpații și au acceptat să le respectiv cheltuielile efectuate cu transportul, cazarea și hrana, respectiv să lucreze 25 zile în folosul lor.

Inculpatul C.C.A. a mai arătat că nu a avut nicio contribuție la racolarea și aducerea persoanelor vătămate la muncă în Spania, că a locuit și lucrat în aceleași condiții cu acestea, că norma de lucru era impusă de angajatorul spaniol iar apelantul S.I., în subsidiar a susținut că pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport de conduita procesuală sinceră de recunoaștere a faptei comise, de împrejurarea că familia sa a achitat aproximativ 8000 euro părților vătămate pentru drepturile cuvenite acestora pentru munca efectuată în Spania.

Partea vătămată N.N.M. nu a formulat motive de apel și la dezbateri, prin apărătorul desemnat din oficiu a susținut că achiesează la apelul declarat de parchet în ce privește latura civilă a cauzei.

Curtea examinând hotărârea apelată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticii invocate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. și art. 378 C. proc. pen. a constatat că sunt fondate doar apelurile declarate de unitatea de parchet și de inculpații D.C.A. și C.C. pentru considerentele următoare:

Situația de fapt, modalitățile și împrejurările comiterii infracțiunilor de trafic de persoane în scopul exploatării prin muncă în formă continuată, săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat al cărui lider a fost inculpatul S.I. au fost temeinic reținute pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de sesizare, procesele-verbale de recunoaștere după fotografie însușite în totalitate de inculpați care s-au coroborat cu declarațiile acestora de recunoaștere a faptelor comise așa cum au fost descrise în actul de acuzare, mijloace de probă analizate și interpretate în mod just de instanța de fond,din care a rezultat fără echivoc vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.

Astfel, din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, a rezultat că în perioada martie - mai 2011 inculpatul S.I. împreună cu inculpata D.C.A., concubina sa, sprijiniți de inculpatul C.C.A. și de învinuiții M.M. și M.P. față de ultimii doi cauza a fost disjunsă prin actul de sesizare a instanței, au indus în eroare un număr de douăsprezece părți vătămate, promițându-le că le asigură locuri de muncă în Spania, în condiții avantajoase de plată și prin intermediul părții vătămate F.I. mai multe persoane domiciliate în județele D. și P. au acceptat să lucreze în Spania cu 35 euro/zi muncă, transportul și cazarea fiind asigurate de către inculpatul S.I.

Ajunse în Spania, părțile vătămate au fost cazate în localitatea Pedrajas, în imobilul în care locuiau și inculpații, ulterior acestea au locuit într-o casă închiriată, suma de 700 euro pentru plata garanției și chiriei pentru prima lună a fost achitată de către inculpatul S.I., care împreună cu ceilalți inculpați le-au obligat să muncească în condiții grele - să planteze răsadul de praz și să culeagă cartofi -, normele de lucru erau foarte mari, nefiind plătiți pentru munca prestată.

În lunile aprilie - mai 2011 inculpații S.I. și D.A. au racolat prin intermediul unei persoane cu numele de I. din Dițești, la rândul său victimă a grupării, pe numiții A.M.A., C.D., M.D.A., V.I.S., G.V., G.G., S.M., P.S, A.A. și N.N., precum și alte persoane (M. și A.) care ajunși în Spania au luat legătura cu inculpatul S.I., și le-a cerut să meargă în localitatea Valladolid unde au fost așteptați de către inculpatul C.C.A. și de A.A. care i-a condus în localitatea Petraja.

Prin firma sa din Spania, inculpata D.C.A. le-a întocmit contacte de muncă în limba spaniolă, i-a pus pe muncitori să semneze fără ca aceștia să cunoască conținutul prevederilor din contract și apoi i-a supravegheat în timp ce se aflau la muncă pe câmp, a ținut evidența orelor și muncilor prestate de către persoanele vătămate, a calculat sumele datorate de acestea cu titlu de comision (cheltuieli de transport, cazare, hrană, țigări).

Părțile vătămate au declarat că în perioada cât au muncit au fost supravegheați în permanență și amenințați, iar când inculpatul S.I. nu-i putea supraveghea trimitea pe un văr al său pe nume M. sau o altă persoană cu numele P., despre care au aflat că ar fi șef.

De asemenea, au mai arătat că inculpatul S.I. era cel care le dădea indicații cu privire la activitățile pe care trebuiau să le desfășoare, asigura mașina care îi transporta la câmp, la început le-a asigurat hrana, stabilea normele de lucru care erau foarte mari, fiind obligați să lucreze inclusiv în zilele de sâmbătă, au locuit în condiții insalubre, într-o cameră mică de 2/3 m2, câte 5 persoane, dormeau pe niște saltele uzate, plecau la muncă fără să mănânce și că nu au fost plătiți pentru munca prestată, aspecte expuse în detaliu în hotărârea criticată, reținându-se totodată că prin faptele săvârșite, inculpații au încălcat și prevederile legislației spaniole în domeniu și anume: Statutul angajaților, Decretul Regal legislativ nr. 1/1995 și nr. 2720/1998 privind contractele de muncă precum și legislația referitoare la salarizarea angajaților.

Din ansamblul probelor a rezultat fără niciun dubiu că inculpații nu au comunicat părților vătămate ce sume trebuie să primească pentru munca prestată, ci doar că vor fi plătiți în funcție de numărul de camioane încărcate cu cartofi.un camion însemnând cca. 450 euro, fără să le spună însă câți oameni urmau să facă parte dintr-o echipă, de numărul tirurilor încărcate pentru care echipa de muncitori urma să fie plătită cu suma de 450 euro pentru fiecare tir și nici că vor lucra 25 de zile în folosul său pentru restituirea cheltuielilor efectuate cu transportul și cazarea, situație în care la începutul lunii iunie 2011 părțile vătămate au primit sume cuprinse între 130 și 210 euro, așa cum au declarat A.N.A., N.N. și F.I.

Potrivit calcului făcut de acestea, sumele de bani reținute de către inculpați din cele cuvenite pentru munca prestată erau nejustificat de mari raportat la contravaloarea biletelor de transport de numai 50 - 80 de euro, cazarea de 350 euro lunar, care ar fi trebuit împărțite pentru cele 17 - 18 persoane care locuiau în imobil și pentru alimente care valorau circa 80 euro pe săptămână, hrana fiind săracă, consumând mai mult cartofi care erau luați de pe câmp.

Nemulțumiți de condițiile grele de muncă, fiind obligați să muncească de la 7 dimineața, de normele de lucru foarte mari, de condițiile de cazare, de faptul că trebuiau să plătească o taxă pentru transportul la locul de muncă, că nu au fost plătiți pentru munca prestată și că sunt în pericol dacă rămân să muncească.o parte dintre persoanele vătămate (N.N., F.I., C.M.D. și M.D.A.) au încercat să fugă mergând pe jos aproape 3 zile pe câmp, dormind în pădure sau în fața unei bisericii, părțile vătămate C. și M. relatând că inculpatul .I. le-a amenințat afirmând că primului o să-i taie mâinile, iar secundului că îl va lovi cu sabia pe spate și ulterior au aflat că i-a amenințat cu arma și pe ceilalți muncitori care munceau la plantat de praz.

Din relatările părților vătămate a mai rezultat că pentru a menține starea de teroare inculpatul S.I. i-a dus într-un cartier mărginaș al orașului, unde le-a prezentat mai mulți bărbați spunându-le că aceștia sunt oamenii care îi vor căuta și îi vor prinde, ceea ce demonstrează că muncitorii erau forțați să muncească, fiind permanent supravegheați atât în timp ce munceau cât și unde se aflau cazați.

Din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă că inculpatul S.I. a avut rolul de lider, fiind cunoscut ca angajatorul muncitorilor, s-a ocupat de recrutarea părților vătămate, promițându-le condiții decente de muncă și o plată corespunzătoare, le-a asigurat bilete de transport, cazare și plata chiriei, dându-le bani și pentru hrană, a participat alături de ceilalți inculpați la supravegherea acestora, inculpatul C. a avut rolul de asemenea de a asigura transportul persoanelor vătămate din localitatea Valladolid în localitatea Petraja, l-a sprijinit pe tatăl său în supravegherea muncitorilor, ținea evidenta zilelor lucrate de fiecare parte vătămată, menținea ordinea și disciplina a participat la recuperarea celor care au fugit din localitatea Burghillos.

De asemenea, inculpata D.C.A. s-a preocupat pentru întocmirea contractelor de muncă, a însoțit partite vătămate la autoritățile locale pentru a fi înregistrate, a asigurat supravegherea muncitorilor verificându-le prezenta la muncă în fiecare zi, și îndeplinirea normei zilnice, a calculat sumele de bani primite și comisioanele datorate, fiind cunoscută de muncitori ca un șef.

Prin urmare, Curtea a constatat că în mod justificat instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, în cauză fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, faptă săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat, fiecare dintre inculpați având un rol bine stabilit cu sarcini determinate privind racolarea, transportarea, cazarea și supravegherea părților vătămate, în scopul exploatării prin muncă, fiind lipsită de relevanță juridică împrejurarea că între inculpați existau relații de afecțiune și de filiație câtă vreme sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Ca atare, susținerile inculpaților că au fost condamnați pe nedrept întrucât nu sunt vinovați pentru faptele reținute în sarcina lor, a fost respinsă ca neîntemeiată.

De altfel, inculpații au optat pentru a fi judecați conform procedurii simplificate, la termenul de judecată din data de 12 februarie 2013 recunoscând în totalitate faptele comise așa cum au fost prezentate în actul de sesizare al instanței, au fost de acord și și-au însușit întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, recunoaștere care presupune nu numai recunoașterea faptei ca act de conduită ci și vinovăția pentru consecințele produse din punct de vedere subiectiv, așa încât solicitarea acestora de a fi achitați, pe motiv că lipsește latura subiectivă a infracțiunilor s-a apreciat că este evident lipsită de temei.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor, critica parchetului s-a apreciat că este întemeiată în sensul că deși instanța de fond a reținut în mod corect că faptele comise de inculpatul S.I. din prezenta cauză sunt concurente cu aceea pentru care a fost condamnat anterior prin Sentința penală nr. 183 din 7 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în mod greșit a procedat mai întâi la contopirea pedepsei aplicate în cauză și apoi a dispus contopirea pedepsei rezultante cu pedeapsa la care fusese condamnat anterior.

S-a reținut că procedeul folosit de instanța de fond încalcă dispozițiile prev. de art. 34 C. pen. potrivit cărora în cazul concursului de infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și apoi se dispune contopirea acestora din care se scade perioada executată așa cum se prevede în art. 36 alin. (3) C. proc. pen.

Întrucât prin hotărârea pronunțată Tribunalul Dâmbovița nu a respectat ordinea operațiunilor în contopirea pedepselor aplicare inculpatului pentru infracțiuni concurente, ordine care presupune punerea pedepselor aplicate în individualitatea lor și apoi recontopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea critica parchetului este întemeiată impunându-se admiterea apelului conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea sentinței în parte în latură penală, descontopirea pedepsei rezultante principale de 5 ani închisoare în elementele componente și recontopirea tuturor pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea conform art. 34 lit. b) C. pen.

De asemenea, și modalitatea de executare a pedepselor cu suspendarea sub supraveghere a executării acestora stabilită față de inculpații D.C.A. și C.C.A. este nelegală, întrucât potrivit art. 861 alin. (2) C. proc. pen., acest mod de executare poate fi acordat în cazul concursului de infracțiuni, numai dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și anterior inculpatul nu a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Or, în speță, cei doi inculpați au fost condamnați pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni la pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare, situație în care instituția suspendării sub supraveghere este inaplicabilă, așa cum legiuitorul a prevăzut în mod imperativ în norma juridică sus arătată.

Însă, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului precum și din fișa de cazier judiciar, a rezultat că inculpații D.C.A. și C.C.A. sunt infractori primari, se află la primul contact cu legea penală, anterior săvârșirii faptelor au avut o conduită corespunzătoare în societate, au obținut mijloace de existență în mod licit, au conștientizat gravitatea faptelor comise și au fost de acord cu pretențiile civile formulate de părțile civile C.M.A. și F.I.

Aceste împrejurări în opinia instanței au constituit circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., care se impuneau a fi reținute în favoarea lor, situație în care sub acest aspect apelurile declarate de inculpații D.C.A. și C.C.A. au fost admise, s-a desființat sentința în parte și după descontopirea pedepselor rezultante în elementele componente, potrivit art. 76 lit. b) C. pen. s-au redus pedepsele principale aplicate pentru fiecare infracțiune sub limita minimă, redusă cu o treime ca efect al aplicării art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., iar după contopire inculpații vor executa pedeapsa cea mai grea.

Având în vedere pedepsele astfel stabilite curtea a constatat că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 861 C. pen., menținând suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor precum și celelalte dispoziții ale hotărârii.

În ceea ce privește susținerea inculpatului S.I. că pedepsele aplicate de câte 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. ca pedeapsă complementară sunt prea severe față de atitudinea procesuală sinceră manifestată în cursul procesului penal, Curtea a considerat că instanța de fond a valorificat corespunzător criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. ținând cont de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, de amploarea traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă, respectiv că tot mai mulți infractori profitând de ignoranța și de situația materială precară a persoanelor, cu deosebire din mediul rural, le induc în eroare promițându-le locuri de muncă avantajoase în străinătate și odată ce acestea acceptă sunt exploatate, obținând beneficii materiale importante din munca pe care aceștia sunt obligați să o presteze în condiții deosebit de grele, cum a procedat și apelantul S.I., astfel că pedeapsa s-a apreciat că nu este deloc aspră raportat la limitele prevăzute de textul încriminator.

S-a reținut că inculpatul a perseverat în săvârșirea aceluiași gen de infracțiune, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în executarea căreia se află, ceea ce denotă persistența acestuia în comiterea faptelor penale.

Așa fiind, Curtea a considerat că pedeapsa de executat de 5 ani închisoare este proporțională cu gravitatea faptei comise și nu se justifică reducerea la minimul special așa cum a solicitat, întrucât sancțiunea penală ar fi lipsită de eficiență și s-ar încuraja potențialii infractori să comită fapte asemănătoare, întreținându-se climatul infracțional, în consecință, critica inculpatului S.I. s-a apreciat că este neîntemeiată, astfel că apelul declarat a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la critica parchetului privind soluționarea laturii civile a cauzei, s-a constatat că instanța de fond în mod justificat a respins, ca neîntemeiate cererile de despăgubiri formulate de părțile vătămate, întrucât pretențiile solicitate nu au fost dovedite, iar din declarațiile aflate la dosar a rezultat că li s-a asigurat locuință și două mese pe zi, transportul cu autocarul în Spania și la locul de muncă, chiar dacă condițiile nu au fost confortabile, astfel că satisfacția acestora s-a reținut că este îndeplinită de condamnarea inculpaților pentru faptele comise.

Într-adevăr infracțiunile de trafic de persoane a reprezentat pentru părțile vătămate o experiență traumatizantă, însă acestea și-au asumat riscul în momentul în care au plecat să muncească în străinătate, acceptând cu ușurință propunerile inculpaților fără să se preocupe să verifice dacă condițiile de muncă și de plată sunt reale, acceptând tacit au acceptat să lucreze în folosul inculpaților pentru plata cheltuielilor de transport suportate de aceștia.

Ca atare, Curtea în acord cu instanța de fond a considerat că nu se justifică acordarea despăgubirilor materiale și morale solicitate de părțile vătămate. Față de considerentele arătate și apelul părții vătămate N.N.M. a fost respins ca nefondat.

În baza art. 192 C. proc. pen. apelanții S.I. și N.N.M. au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv la plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu, pentru inculpat până la prezentarea avocatului ales.

Împotriva Deciziei penale nr. 230 din 25 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal au declarat recursuri inculpații S.I., D.C.A. și C.C.A.

Prin motivele de recurs, recurentul inculpat S.I., prin apărător ales a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior și a arătat în esență, cu privire la infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, că este mai favorabilă încadrarea juridică conform legii noi, respectiv art. 367 alin. (1) C. pen.; iar în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, de asemenea este mai favorabilă noua lege, respectiv art. 210 C. pen. Astfel, art. 7 din Legea nr. 39/2003 prevedea limite de pedeapsă de la 7 la 20 ani, iar art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 prevedea limite de pedeapsă de la 5 la 15 ani; conform art. 367 C. pen., limitele de pedeapsă sunt 1 - 5 ani, iar conform art. 210 C. pen., de la 3 la 10 ani.

Cu privire la infracțiunea continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, apărătorul a apreciat că dispozițiile art. 35 rap. la art. 36 C. pen. în vigoare sunt mai favorabile.

De asemenea, a apreciat că se impune și reținerea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. anterior, având în vedere conduita bună a inculpatului, caracterizările de la dosar, lipsa cazierului. A mai arătat că art. 74 lit. c) se referă la o atitudine de recunoaștere și de regret, iar jurisprudența - chiar și pe legea veche - a stabilit că aceste împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante, în lipsa unei prevederi legale imperative, nu sunt anulate de disp. art. 3201 C. proc. pen.

Recurenții inculpați D.C.A. și C.C.A., prin apărător ales au solicitat, de asemenea, aplicarea legii noi ca fiind lege penală mai favorabilă în ceea ce privește limitele de pedeapsă. S-a mai solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen. anterior, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 - 76 din legea veche.

Analizând recursurile declarate în cauză instanța reține următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În ceea ce privește criticile referitoare la individualizarea sancțiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanța constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept, în același sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii, în consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii atât cu privire la cuantum, cât și cu privire la modalitatea de executare, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă.

În ceea ce privește efectele abrogării art. 12 din Legea nr. 678/2001 și reincriminarea faptei de trafic de persoane în art. 210 C. pen., instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În ceea ce privește dezincriminarea art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanța va reține dispozițiile art. 77 lit. a) C. pen., prin care se înțelege săvârșirea faptei de mai multe persoane, atât în sensul reținerii în corespondență a art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cât și în considerarea faptului că infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003 nu a fost dezincriminată decât în măsura în care aceasta nu se regăsește în conținutul art. 367 C. pen., având un înțeles mai larg decât cel prev. de art. 7 din Legea 39/2003, instanța apreciind că dispozițiile art. 77 lit. a) C. pen. au incidență în cauză, respectiv, circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de către trei sau mai multe persoane împreună, cu referire la inculpatul S.I.

În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit la data de 23 aprilie 2014, iar recursul a fost soluționat la data de 7 mai 2014.

În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 25 noiembrie 2013 și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează traficul de persoane, a fost abrogat C. p. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs urmează să analizeze:

a) Influența modificărilor legislative ou privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat, în examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat.

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Conform art. 94 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, se modifică după cum urmează: la art. 2, a) prin trafic de persoane se au în vedere faptele prevăzute la art. 210 și 211 din C. pen.; b) prin exploatarea unei persoane se au în vedere activitățile prevăzute la art. 182 C. pen.; c) prin victimă a traficului de persoane se înțelege persoana fizică, subiect pasiv al faptelor prevăzute la art. 210, 211, 264 și 374 din C. pen. sau al tentativei la una dintre aceste fapte, indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate de persoană vătămată. Articolele 12,13, 14 și 15 - 19 din Legea nr. 678/2001 se abrogă.

Dată fiind abrogarea art. 12 din Legea nr. 678/2001 și incriminarea traficului de persoane în art. 210 C. pen., instanța de recurs a comparat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de legea veche (Legea nr. 678/2001) față de conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.). Comparația este necesară pentru a verifica incidența art. 4 C. pen. și art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați recurenții, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurenți conduce la dezincriminarea faptei față de aceștia.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

"Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

Art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

(...) (2) Traficul de persoane săvârșit în una dintre următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună; (...) constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 210 C. pen. Traficul de persoane

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită:

a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(...) (3) Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

Art. 367 Constituirea unui grup infracțional organizat

(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2), dacă denunță autorităților grupul infracțional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit și să se fi început săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile care intră în scopul grupului.

(5) Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1) - (3) înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Art. 77 C. pen. Circumstanțe agravante

Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante:

a) săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;

b) săvârșirea infracțiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;

c) săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri;

d) săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor;

e) săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze;

f) săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație voluntară cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infracțiunii;

g) săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgență;

h) săvârșirea infracțiunii pentru motive legate de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de același fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte."

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 12 din Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin. (1) din legea 39/2003 a intrat în vigoare art. 210, art. 367 și art. 77 lit. a) C. pen., care cuprinde cu excepția agravantei săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună toate celelalte elemente din acuzația pentru care a fost trimisă în judecată, în ceea ce îi privește pe inculpații S.I., D.C.A. și C.C.A., acuzația față de care au fost condamnați a constat în aceea că în perioada martie - mai 2011 inculpatul S.I. împreună cu inculpata D.C.A., concubina sa, sprijiniți de inculpatul C.C.A. și de învinuiții M.M. și M.P. față de ultimii doi cauza a fost disjunsă prin actul de sesizare a instanței, au indus în eroare un număr de douăsprezece părți vătămate, promițându-le că le asigură locuri de muncă în Spania, în condiții avantajoase de plată și prin intermediul părții vătămate F.I. mai multe persoane domiciliate în județele D. și P. au acceptat să lucreze în Spania cu 35 euro/zi muncă, transportul și cazarea fiind asigurate de către inculpatul S.I.

Elementul material al laturii obiective în ceea ce îi privește pe S.I., D.C.A. și C.C.A., respectiv, inducerea în eroare a unui număr de douăsprezece părți vătămate, promițându-le că le asigură locuri de muncă în Spania, nu prezintă diferențe între art. 12 din Legea nr. 678/2000 și art. 210 C. pen. Legea nouă, devine astfel mai favorabilă, deoarece limitele de pedeapsă sunt mai reduse, însă doar pentru inculpatul S.I., întrucât față de inculpații D.C.A. și C.C.A., s-au reținut circumstanțe atenuante ce nu se mai regăsesc în noua reglementare.

Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Față de cele ce preced, instanța va compara efectele acuzației din legea veche (art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior) și efectele acuzației în legea nouă (art. 210 C. pen. și art. 367 alin. (1) C. pen.). Legea veche cu reținerea de circumstanțe atenuante și art. 3201 C. proc. pen. și legea nouă fără acele circumstanțe atenuante, pentru că acestea nu se regăsesc în conținutul legii noi, iar circumstanțele nu reprezintă o instituție autonomă față de încadrarea juridică dată de legea aleasă ca fiind mai favorabilă din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă.

Ca atare, în ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane, comparația trebuie făcută între textele în baza cărora s-a dispus condamnarea și textul prevăzut de art. 210 alin. (1) lit. a) cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. și cu reținerea art. 3201 C. proc. pen., aplicabil conform ambelor legi. Prin reținerea de circumstanțe atenuante, prin reducerea succesivă a pedepselor, limitele între care instanța de fond și de apel au aplicat pedeapsa în cauză au fost de la 3 luni la 3 ani și 4 luni, pe când aceste limite, prin nereținerea de circumstanțe atenuante pe legea nouă, ar fi de la 1 an la 3 ani și 4 luni, cu posibilitatea aplicării unui spor prin reținerea circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. a) C. pen. Prin urmare, limitele sunt mai mari pe legea nouă, cu privire la inculpații D.C.A. și C.C.A.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, unde prin reduceri succesive s-ar ajunge la limite de la 3 luni la 3 ani și 4 luni pe legea veche, conform legii noi, respectiv disp. art. 367 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă sunt de la 1 la 5 ani, iar prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen. s-ar ajunge la limite de la 3 luni și 10 zile la 3 ani și 4 luni. Maximul este identic, iar minimul este cu 10 zile mai mare, fiind irelevant acest aspect, dar chiar și din această perspectivă, legea nouă este mai defavorabilă decât legea veche, pentru inculpații D.C.A. și C.C.A. Deci din perspectiva limitelor de pedeapsă, mai favorabilă este legea veche pentru că s-au reținut circumstanțe atenuante și a fost posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic decât s-ar putea face în mod corespunzător pe legea nouă, astfel că recursurile inculpaților D.C.A. și C.C.A. vor fi respinse ca nefondate, pentru că pedeapsa este deja aplicată în baza legii mai favorabile.

Cu privire la inculpatul S.I., având în vedere faptul că pentru acesta nu s-au reținut circumstanțe atenuante, cu privire la infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001, limitele de pedeapsă fiind determinate numai de aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. anterior, aceste limite fiind cuprinse între 3 ani și 4 luni - 10 ani, comparativ cu 3 ani - 10 ani, conform legii noi, cu posibilitatea aplicării unui spor. Maximul este același, minimul este mai redus cu 4 luni iar pedeapsa aplicată acestui inculpat este de 5 ani. Pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, limitele conform legii vechi sunt de la 3 ani și 4 luni - 13 ani și 4 luni, care sunt mai mari decât 1 an - 5 ani pe legea nouă, astfel că și din această perspectivă legea nouă îi este mai favorabilă acestui inculpat.

Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidență în cazul unor instituții diferite de incriminare și sancțiune este impusă de lege, jurisprudența Curții Constituționale:

- instituții autonome definite atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de infracțiuni (art. 10), suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17). Voința legiuitorului este clară și neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte;

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituțiile care funcționează autonom a fost discutată în doctrină și practică încă din anul 1936. V.D. în C. pen. adnotat din 1936 arăta că "aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită și pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituțiunile cari funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului". Aceeași idee este regăsită și în Codul penal comentat și adnotat -1969, T. Vasiliu, D. Pavel, etc. și este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală, vol. I, paginile 32 - 41, Constantin Mitrache în Explicații preliminare ale noului Cod penal, pag. 76 paragraful 1, pag.77).

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).

Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează, în aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravențională, după caz.

În aplicarea acestui principiu, în raport de Legea nr. 187/2012 care stabilește modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituții autonome este incident în speță cu privire la efectele concursului de infracțiuni.

Referitor la existența concursului de infracțiuni, instanța constă că legea veche este mai favorabilă inculpatului întrucât aplicarea sporului de pedeapsă are caracter facultativ, în timp ce legea nouă are caracter obligatoriu și având în vedere că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, cuantum situat spre mediul prevăzut de lege și prin neaplicarea sporului de pedeapsă, dispozițiile legii noi nu sunt mai favorabile și nu pot retroactiva.

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în conținutul și condițiile prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se va reduce spre minimul prevăzut de legea nouă mai favorabilă.

Se va constată că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani are corespondent în art. 66 lit. a), b), g) C. pen., urmând a se executa în acest conținut și pe o perioadă de 1 an, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a) și b) și g) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.

Față de aceste considerente se va admite recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 230 din 25 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Se va casa în parte atât decizia recurată, cât și Sentința penală nr. 183 din 07 mai 2013 pronunțată de Tribunalul. Dâmbovița, în dosar nr. 9735/120/2012, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul S.I. și numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior aplicată inculpatul S.I., în pedepsele componente de câte 5 ani închisoare și 3 ani pedepse complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. penală și 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 187 din 01 august 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică dată faptelor cu privire la inculpatul S.I., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. și art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, și art. 77 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpatul S.I. la pedepsele de 2 ani închisoare și respectiv de 4 (patru) ani închisoare și câte 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) 34 lit. b) și art. 35 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate prin prezenta decizie cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 187 din 01 august 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, urmând ca inculpatul S.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. va deduce din pedeapsă perioada executată în baza Sentinței penale nr. 187 din 01 august 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, de la 05 iunie 2012, la zi.

Se va constata că inculpatul S.I., se află în executarea pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 187 din 01 august 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei recurate care nu contravin prezentei.

II. Se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, D.C.A. și C.C.A., împotriva aceleiași decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul S.I. vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial în sumă de 150 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, precum și suma de 400 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părți vătămate, M.D.A., A.Ș.A., N.N.M., C.M.D., P.S.M..V.I.S., G.V., și A.N.A., se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurenții inculpați D.C.A. și C.C.A. la plata sumei de câte 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați până la prezentarea apărătorilor aleși și suma de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părți vătămate, M.D.A., A.Ș.A, N.N.M., C.M.D., P.S.M..V.I.S., G.V., și A.N.A., ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 230 din 25 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte atât decizia recurată, cât și Sentința penală nr. 183 din 07 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosar nr. 9735/120/2012, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul S.I. și numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior aplicată inculpatul S.I., în pedepsele componente de câte 5 ani închisoare și 3 ani pedepse complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 187 din 1 august 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor cu privire la inculpatul S.I., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. și art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, și art. 77 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul S.I. la pedepsele de 2 ani închisoare și respectiv de 4 (patru) ani închisoare și câte 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) 34 lit. b) și art. 35 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., contopește pedepsele aplicate prin prezenta decizie cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 187 din 01 august 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, urmând ca inculpatul S.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., deduce din pedeapsă perioada executată în baza Sentinței penale nr. 187 din 1 august 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, de la 05 iunie 2012, la zi.

Constată că inculpatul S.I., se află în executarea pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 187 din 1 august 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei recurate care nu contravin prezentei.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, D.C.A. și C.C.A., împotriva aceleiași decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul S.I. rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial în sumă de 150 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, precum și suma de 400 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părți vătămate, M.D.A., A.Ș.A., N.N.M., C.M.D., P.S.M..V.I.S., G.V., și A.N.A., se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați D.C.A. și C.C.A. la plata sumei de câte 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 150 lei reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați până la prezentarea apărătorilor aleși și suma de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimate părți vătămate, M.D.A., A.Ș.A., N.N.M., C.M.D., P.S.M..V.I.S., G.V., și A.N.A., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 mai 2014.

Procesat de GGC - AM