Bribery suspect fails to win provisional release; preventive detention upheld.

Asuprea recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 18792/63/2011 s-a respins, în temeiul art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D.R.S.G.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu, prevăzute de art. 1606 alin. (2) C. proc. pen., precum și condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

A mai reținut că în cadrul procedurii de soluționare a cererii de liberare provizorie sub control judiciar se impune atât verificarea condițiilor prevăzută de art. 1602 C. proc. pen., precum și a temeiniciei cererii, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1608a alin. (2) și (6) C. proc. pen.

De asemenea, a reținut că potrivit Deciziei nr. 17/2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1608a alin. (2) teza a II-a și alin. (6) teza a Ii-a C. proc. pen., instanța verificând într-o primă fază dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu, procedează apoi la verificarea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia cererii, prin raportare la dispozițiile art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., privind scopul măsurilor preventive ce constă în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea inculpatului să se sustragă de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.

În fapt, s-a reținut că, inculpatul, prin același mod de operare și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitatea sa de director executiv la A.P.I.A. - Centrul Județean Dolj, a pretins la începutul lunii decembrie 2010 de la reprezentanții SC A. SRL, suma de 25.000 dolari americani, respectiv 10% din totalul subvențiilor, pentru autorizarea mai rapidă a plății celei de-a doua tranșe de subvenții pentru suprafețele de teren agricol cultivate, aferente anului agricol 2010-2011, iar la data de 05 septembrie 2011, a pretins de la denunțătorul G.C.L., suma de 25.000 euro pentru autorizarea mai rapidă a plăților pe suprafața cultivată - subvenții aferente anului 2011 -2012, precum și pentru a nu sesiza, eventuale nereguli care ar fi avut să conducă la controale nedorite și la întârzierea plăților, iar la data de 09 septembrie 2011 a primit de la denunțător suma de 10.000 euro, reprezentând prima tranșă din suma pretinsă, fiind trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Procedând la analiza pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea de Apel a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă, în raport cu dispozițiile art. 143 C. pen., raportat la art. 148 lit. f) C. pen., în baza cărora s-a dispus, în cauză, arestarea preventivă a inculpatului.

Instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. pen., întrucât pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de luare de mită, încadrată în dispozițiile art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportate la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen., este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei, precum și împrejurările în care se presupune că inculpatul a săvârșit infracțiunea.

În raport cu probele administrate în cauză, gravitatea faptei - infracțiune de corupție, presupusă a fî săvârșită în formă continuată, pericolul concret pentru ordinea publică, gradul de pericol social al faptei analizat în raport cu dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen. rezultând din natura infracțiunii, calitatea inculpatului, că se presupune că, a pretins și primit sume de bani ca reprezentant al unei instituții ce gestionează și fonduri europene, instanța apreciază că cererea de liberare provizorie este neîntemeiată, întrucât măsura liberării provizorii, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei nu asigură o bună desfășurare a procesului penal și nici scopul măsurilor preventive, așa cum este reglementat de art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

De asemenea s-a apreciat că nu a fost depășită durata rezonabilă a unei detenții provizorii, având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei, existând indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul D.R.S.G. prin care a solicitat, admiterea recursului cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar și cercetarea în stare de libertate. Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit art. 23 alin. (10) din Constituție și art. 5 alin. (5) C. proc. pen., liberarea provizorie reprezintă o formă de garantare a libertății persoanei pe tot parcursul desfășurării activității judiciare de natură penală.

Potrivit art. 1601 C. proc. pen. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

Analizând recursul inculpatului, prin prisma condițiilor prevăzute de art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., privitoare la admisibilitatea cererii de liberare provizorie, Înalta Curte constată că sub acest aspect, prima instanță a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii inculpatului, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat nu depășește limita maximă de 18 ani închisoare.

Potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-1 împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În ce privește această a doua condiție prevăzută de textul de lege, referitoare la temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar și oportunitatea admiterii acesteia, în raport de datele care caracterizează persoana inculpatului, stadiul procesului și complexitatea cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Analizând temeinicia cererii, prin prisma criteriilor prevăzute la art. 136 alin. (8) C. proc. pen., respectiv: scopul măsurii ce se solicită a fi luată, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, se constată că din actele și lucrările dosarului se relevă indicii pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpatul ar săvârși sau ar întreprinde acțiuni de natură a influența probatoriul în cauză.

Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței C.E.D.O. „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie" măsura arestării preventive și prelungirea acesteia fiind conformă scopului constituit prin art. 5 al C.E.D.O.

Drept urmare, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege care ar conduce la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cursul procesului penal, în condițiile art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., și nici sub aspectul oportunității cererea nu este întemeiată, în raport de prevederile art. 136 alin. (2) și (8) C. proc. pen.

Înalta Curte se raportează atât la elementele care privesc faptele presupus comise de inculpat (gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptelor, calitatea inculpatului), cât și la cele care privesc persoana inculpatului, pentru a aprecia în concret dacă scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie a acesteia.

Examinarea gradului de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare provizorie, în acest sens pronunțându-se în mod constant și C.E.D.O.

În raport de natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului, reflectat de modalitatea în care se presupune că le-a săvârșit și de calitatea inculpatului, lăsarea acestuia în libertate nu se impune în acest moment procesual întrucât s-ar induce la nivelul colectivității o stare de tensiune, un sentiment de îngrijorare. în acest sens, se constată că pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea inculpatului în libertate nu s-a diminuat.

Privarea de libertate în continuare a inculpatului apare ca necesară și prin prisma scopului bunei desfășurări a anchetei penale și realizarea eficientă a scopului procesului penal acestea fiind garantate numai prin menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, necesară pentru apărarea ordinii de drept.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o vocație pentru inculpat, instanța este cea care apreciază dacă se impune sau nu cercetarea inculpatului în stare de libertate în raport de temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

În consecință, criticile din recurs și solicitarea de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu sunt întemeiate.

Față de circumstanțele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.R.S.G. împotriva încheierii din 24 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 18792/63/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.R.S.G. împotriva încheierii din 24 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 18792/63/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2012.