Fraud via uncovered checks and false identity: Reconviction under new Penal Code, proceedings ceased for reconciliation and statute of limitations, and sentence reduced to three years

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 31 din 09 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în Dosar nr. 6894/86/2010 s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului I.C.M., din complicitate la fals privind identitatea, prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 C. pen., emitere a unui cec căruia îi lipsește unul dintre elementele esențiale, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (faptă din august 2009) și înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. (faptă din septembrie 2009), în infracțiunile de complicitate la fals privind identitatea, prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 C. pen., emitere a unui cec căruia îi lipsește unul dintre elementele esențiale, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I.C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la fals privind identitatea, prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. e) teza I a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de emitere a unui cec căruia îi lipsește unul dintre elementele esențiale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 7.1 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 3 iunie 2010 până la 31 august 2010 și din 13 aprilie 2011 până la 15 aprilie 2011.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.N.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2), alin. (3) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 3 iunie 2010 până la 30 august 2010.

3. În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2), alin. (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.O.D. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. e) teza I a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de emitere a unui cec căruia îi lipsește unul dintre elementele esențiale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 3 iunie 2010 până la 16 septembrie 2010 și de la 22 martie 2011 până la 14 aprilie 2011.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, a fost obligat inculpatul I.C.M. la plata sumei de 199.311,18 RON către partea civilă SC E.T. SRL, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna august 2009.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 1003 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 524.863,31 RON către partea civilă SC E.T. SRL, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna septembrie 2009.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) s-a dispus confiscarea specială a 37 pachete gresie "C.F." depuse la Camera de corpuri delicte a IPJ Suceava în baza dovezii x.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul din data de 22 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1. I.C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., constând în aceea că în calitate de administrator al SC C.D. SRL Fălticeni, cu ocazia convenției încheiate cu partea vătămată A.R., administrator al SC E.T. SRL București în luna august 2009, inculpatul I.C.M., a achiziționat mărfuri în valoare de 206.056,08 RON pentru care a emis fila cec în alb, precum și 10 bilete la ordin în valoare totală de 190.000 RON, ca modalitate de plată și care au fost refuzate la plată pe motiv lipsă disponibil, în condițiile în care în contul societății inculpatului nu existau lichidități la momentul convenției și nici ulterior, inculpatul neavând disponibil bancar în perioada în care a desfășurat activitatea infracțională. Prejudiciul de 206.056,08 RON nu a fost recuperat.

- emiterea unui cec căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, constând în aceea că în luna august 2009 inculpatul I.C.M. a emis fila cec, în alte condiții decât cele prevăzute în Legea nr. 59/1934 și anume incompletă, lăsată în alb și doar semnată, către SC E.T. SRL București - administrator A.R.,

- înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen., constând în aceea că, în data de 02 septembrie 2009, inculpatul I.C.M., împreună cu inculpatul M.N.G. l-au indus în eroare pe A.R., administrator al SC E.T. SRL București, achiziționând mărfuri în numele SC E.N. SRL Valea Lupului, Iași în valoare de 524.863 RON pentru care au fost lăsate ca plată un nr. de 7 file cec în valoare de 445.056 RON emise de această din urmă societate și semnate de B.O.D. care au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă total disponibil. Prejudiciul de 524.863 RON nu a fost recuperat.

- complicitate la fals privind identitatea prev. de art. 26 rap. la art. 293 C. pen., constând în aceea că în data de 02 septembrie 2009, inculpatul I.C.M. s-a prezentat împreună cu inculpatul M.N.G. la SC E.T. SRL București și a avut cunoștință că acesta, potrivit unei înțelegeri anterioare între ei, s-a prezentat cu identitatea falsă de B.O.D. și cu calitatea falsă de administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, Iași, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

2. M.N.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- fals privind identitatea prev. de art. 293 C. pen., constând în aceea că în data de 02 septembrie 2009 inculpatul M.N.G., fiind înțeles în prealabil cu inculpatul I.C.M., s-a deplasat la SC E.T. SRL București unde s-a prezentat sub identitatea falsă ca fiind B.O.D. și calitatea falsă de administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului pentru a-l induce în eroare pe administratorul societății, A.R.;

- înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen., constând în aceea că în data de 02 septembrie 2009 inculpatul M.N.G., prezentându-se sub identitatea falsă de B.O., împreună cu inculpatul I.C.M., l-a indus în eroare pe administratorul SC E.T. SRL București, A.R., de la care a achiziționat mărfuri în valoare de 524.863 RON pentru care a completat un număr de 7 file cec în numele SC E.N. SRL Valea Lupului în valoare de 445.056 RON, ce fuseseră semnate anterior de adevăratul administrator: respectiv B.O.D., care au fost refuzate de unitățile bancare la plată pe motiv de lipsă totală disponibil. Prejudiciul de 524.863 RON a rămas nerecuperat, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

3. B.O.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen., constând în aceea că în calitate de asociat unic și administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, a fost de acord ca inculpatul I.C.M. să folosească filele cec pe care le-a emis în numele societății sale, cunoscând că nu există lichidități în cont, ca modalitate de plată pentru achiziționarea de mărfuri de la SC E.T. SRL București, cauzând astfel un prejudiciu de 524.863 RON.

Prejudiciul de 524.863 RON a rămas nerecuperat.

- emitere a unui cec căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, constând în aceea că în calitate de asociat unic și administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, a emis un nr. de 7 file cec în numele acestei societăți, pe care doar le-a semnat, nefiind completate cu restul elementelor esențiale și pe care le-a înmânat inculpatului I.C.M. printr-un intermediar, pentru a fi folosite în mod fraudulos, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a reținut că niciunul din cei trei inculpați nu este cunoscut cu antecedente penale și nici cu un comportament necorespunzător în societate.

S-a arătat că inculpații I.C.M. și M.N.G. sunt cunoscuți ca oameni de afaceri ce au desfășurat activități comerciale pe raza localității de domiciliu, respectiv mun. Fălticeni, dar și alte localități din țară.

Inculpatul B.O.D. nu are ocupație și prezintă o situație financiară precară.

La data de 22 februarie 2010, lucrători din cadrul B.C.C.O. Suceava, s-au sesizat din oficiu despre existența unei grupări infracționale care are drept scop comiterea de înșelăciuni folosind firme fantomă, bilete la ordin și file cec fără acoperire, dosar înregistrat la D.I.I.C.O.T Serviciul Teritorial Suceava cu numărul unic 48D/P/2010. Prin ordonanța din 23 aprilie 2010 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus, printre altele, declinarea competenței materiale de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava față de I.C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. și fals privind identitatea prev. de art. 293 C. pen.

Pe parcursul cercetărilor, ca urmare a stabilirii situației de fapt în mod cert, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce privește infracțiunile reținute în sarcina inculpatului I.C.M. și extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale atât în ceea ce îl privește pe I.C.M. cât și față de ceilalți doi inculpați, M.N.G. și B.O.D.

În cursul cercetărilor efectuate a fost identificată partea vătămată A.R. în calitate de director al SC E.T. SRL București care a fost indus în eroare de către cele trei persoane menționate anterior, în activități comerciale desfășurate cu aceștia.

Fiind audiată, partea vătămată A.R. a precizat că este director al SC E.T. SRL București, iar A.B. este director comercial al acestei societăți. Prin intermediul acestuia l-a cunoscut pe inculpatul I.C.M. la începutul lunii august 2009 și a convenit să-i comercializeze mărfuri pentru plata acestora fiind de acord să primească bilete la ordin și file cec.

Numitul A.B. a precizat că la începutul lunii august 2009, prin intermediul unei persoane cu care SC E.T. SRL București a desfășurat activități comerciale fără nicio problemă, respectiv L.C. din Craiova, l-a cunoscut pe inculpatul I.C.M. din mun. Fălticeni, care și-a arătat interesul de a desfășura și el activități comerciale în calitate de administrator al SC C.D. SRL Fălticeni.

Pentru a câștiga încrederea reprezentanților SC E.T. SRL București, inculpatul I.C.M. l-a invitat pe directorul comercial A.B. în mun. Fălticeni unde i-a prezentat în mod real situația societății pe care o administra, SC C.D. SRL și anume, sediul magazinului unde valorifica materialele de construcție, un imobil aparținând firmei și alte bunuri. De asemenea, și-a arătat disponibilitatea de a garanta cu un imobil activitățile comerciale pe care intenționa să le desfășoare în viitor cu societatea din București.

Fiind convins de buna-credință a lui I.C.M., atât A.B. cât și A.R. au acceptat convenția verbală de a comercializa mărfuri primind ca modalitate de plată bilete la ordin și file cec cu dată scadentă ulterioară.

Astfel, în luna august 2009, inculpatul I.C.M. s-a deplasat la sediul SC E.T. SRL București de unde a achiziționat mărfuri pentru SC C.D. SRL Fălticeni în valoare de 206.056,08 RON. Au fost emise mai multe facturi fiscale pentru care inculpatul I.C.M. a lăsat o filă cec în alb, respectiv fila cec emisă de C. Bank. Această filă cec era completată doar la rubrica "emitent" și semnată de către inculpatul I.C.M.

După livrarea mărfurilor, inculpatul I.C.M. i-a înmânat lui A.B. un nr. de 10 bilete la ordin pentru suma totală de 190.000 RON, gata completate și pe care inculpatul le-a semnat ulterior în prezența părții vătămate.

Fiind introduse la plată aceste bilete la ordin, au fost refuzate toate pe motiv lipsă totală disponibil.

Cu privire la fila cec pe care inculpatul a emis-o în alb încălcând astfel dispozițiile emiterii unui astfel de document potrivit Legii nr. 59/1934, s-a constatat că, deși a fost lăsată de inculpat părții vătămate, acesta, la data de 13 ianuarie 2010 s-a prezentat la C. Bank SA - Sucursala Suceava unde a declarat-o pierdută. În luna martie 2010 A.R. a introdus la plată și această filă cec încercând astfel să își recupereze din prejudiciu, însă fila cec a fost refuzată la plată pe motiv "Cec declarat pierdut".

Acest aspect dovedește în mod clar intenția inculpatului I.C.M. de a înșela încrederea părții vătămate în activitatea comercială pe care a desfășurat-o. În acest sens, se poate reține atitudinea inculpatului I.C.M. față de reprezentanții SC E.T. SRL București de a le capta încrederea, în condițiile în care la momentul încheierii convenției verbale societatea pe care o administra SC C.D. SRL nu dispunea de disponibil bancar.

2. Inculpatul B.O.D. are o situație financiară precară și nu a desfășurat niciodată activități comerciale. Numita G.M. din satul Schitu Duca, jud. Iași a fost asociat unic și administrator al SC E.N. SRL Iași până în anul 2009 când prin intermediul fratelui său P.C. a cesionat cu titlu gratuit societatea respectivă numitului B.O.D. Inculpatul B.O.D. i-a fost prezentat de către fratele său, iar actele de cesionare au fost efectuate prin cabinetul avocatului O.C. din cadrul Baroului Iași. Martora G.M. i-a predat inculpatului B.O.D. ștampila și actele contabile ale societății, fără a avea cunoștință despre activitățile pe care acesta le-a desfășurat ulterior în calitate de asociat unic și administrator al societății nou preluate.

În calitate de administrator al SC E.N. SRL inculpatul B.O.D. s-a prezentat la sediul B.D. Iași de unde a ridicat file cec pentru societatea sa.

Potrivit probelor administrate, inculpatul B.O.D. a predat un nr. de 7 file cec în alb, fiind doar semnate de către el, lui P.C., ulterior participând la o întâlnire între acesta și inculpatul I.C.M. și văzând că acele file cec i-au fost predate acestuia din urmă, luând astfel cunoștință de faptul că vor fi folosite ca instrumente de plată pentru achiziționarea de mărfuri de la o societate comercială. Inculpatul B.O.D. a avut cunoștință despre activitatea infracțională ce urma să fie desfășurată de către inculpatul I.C.M., căruia i-au fost date filele cec emise pe SC E.N. SRL, în condițiile în care avea cunoștință de faptul că pe această societate nu s-au desfășurat activități comerciale, iar contul nu a fost alimentat cu lichidități.

De asemenea, inculpatul B.O.D., prin numitul P.C. a efectuat demersuri pentru închirierea unui spațiu comercial pentru SC E.N. SRL, aspect confirmat de martora G.D. Potrivit declarației acesteia, contractul de închiriere nu s-a derulat întrucât nu a fost efectuată nicio plată din partea societății E.N. SRL.

Pentru participarea sa, inculpatului B.O.D. i s-a promis oferirea de bani, lucru ce nu s-a mai întâmplat.

Odată captată încrederea părții vătămate A.R., inculpatul I.C.M., la scurt timp după achiziționarea primului stoc de mărfuri, din luna august 2009, și după preluarea filelor cec emise în alb, doar semnate de către inculpatul B.O.D., s-a prezentat în luna septembrie 2009 cu inculpatul M.N.G. la SC E.T. SRL București aducând la cunoștință administratorului firmei că dorește să achiziționeze materiale de construcții în numele SC E.N. SRL Valea Lupului, plata urmând a fi efectuată cu file cec.

Potrivit unei înțelegeri anterioare, inculpatul M.N.G. s-a prezentat sub identitatea falsă a inculpatului B.O.D. și și-a atribuit calitatea acestuia de asociat unic și administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului Iași, partea vătămată A.R. nepunând la îndoială în acel moment aceste aspecte.

Astfel, au fost achiziționate mărfuri în valoare totală de 524.863 RON pentru plata cărora inculpatul I.C.M. i-a înmânat inculpatului M.N.G. cele 7 file cec ce erau doar semnate, emise în numele SC E.N. SRL Valea Lupului.

Inculpatul M.N.G. le-a completat și le-a predat lui A.R., iar inculpatul I.C.M. a indicat mărfurile ce urmau a fi achiziționate de SC E.N. SRL, precizând că va asigura și transportul acestora.

Potrivit declarației inculpatului M.N.G., acesta a fost de acord să participe în acest mod la activitatea infracțională având promisiunea din partea inculpatului I.C.M. de procentul de 20% din contravaloarea materialelor de construcții ce urmau a fi achiziționate și vândute ulterior.

Cele 7 file cec în momentul în care au fost introduse la plată, au fost refuzate pe motiv lipsă totală disponibil, prejudiciul cauzat astfel părții vătămate de 524.863 RON fiind nerecuperat.

Inculpatul I.C.M. s-a ocupat de transportul tuturor mărfurilor achiziționate de la SC E.T. SRL București, atât cele achiziționate în numele SC C.D. SRL Fălticeni, cât și cele achiziționate în modalitatea prezentată anterior de către SC E.N. SRL Valea Lupului, Iași. Astfel, a fost încheiat un contract de transport între SC P.S. SRL Suceava și SC C.D. SRL Fălticeni. La rândul său, societatea de transport și-a adus la îndeplinire obligațiile contractuale prin diverse persoane care se ocupau cu activități de transport, fiind înregistrate mai multe comenzi în acest sens.

În cauză au fost audiați martorii P.G., R.I., L.N. și G.M.V. care, în calitate de șoferi au efectuat transporturi de mărfuri de la SC E.T. SRL București în mun. Fălticeni, la mai multe locații ce le-au fost comunicate de către inculpatul I.C.M. Potrivit declarațiilor date de aceștia și a documentelor depuse, respectiv facturile mărfurilor pe care aceștia le-au transportat, firma beneficiară, respectiv cumpărătorul, era menționat atât SC C.D. SRL Fălticeni, cât și SC E.N. SRL Valea Lupului, Iași.

Cu privire la acest aspect, inclusiv partea vătămată A.R., cu ocazia deplasării sale în mun. Fălticeni pentru a lămuri cu inculpatul I.C.M. problemele pe care le-a descoperit la SC E.N. SRL, a observat în depozitul aparținând SC C.D. SRL mărfuri pe care le-a facturat pentru societatea din Iași, fără a înțelege în acel moment că fusese indus în eroare. În încercarea sa de a primi plata pentru mărfurile vândute și observând că de fapt administratorul SC E.N. SRL nu era persoana care se prezentase în fața sa ca fiind B.O.D., s-a înțeles cu inculpatul I.C.M. de a storna mărfurile vândute SC E.N. SRL și de a le refactura pe SC C.D. SRL, fără însă ca această activitate să fie realizată în condiții legale, în sensul că facturile nou întocmite nu au mai fost semnate nici de I.C.M. și nici de soția acestuia I.C.

Având în vedere și aceste aspecte, s-a conturat în mod clar reaua intenție a inculpatului I.C.M. în desfășurarea activității comerciale cu SC E.T. SRL București, administrată de A.R., prin aceea că societatea E.N. SRL a fost folosită doar "de fațadă" pentru achiziționarea mărfurilor, iar intenția de a nu achita contravaloarea acestora în detrimentul părții vătămate a fost clară și de la bun început în condițiile în care inculpatul B.O.D. nu a desfășurat niciun fel de activități comerciale, nu a alimentat în niciun mod contul societății pe care o administra și nici nu a fost beneficiarul mărfurilor pe care inculpații I.C.M. și M.N.G. le-au achiziționat în numele său.

De asemenea, atitudinea inculpatului I.C.M. față de o parte din angajații SC C.D. SRL denotă grija acestuia în a încerca să ascundă activitatea desfășurată în mod ilegal, precum și înstrăinarea mărfurilor achiziționate "la negru", în sensul că a dat dispoziție de mutare a mărfurilor dintr-un depozit în altul pentru a le pierde urma, iar celor care au participat la această activitate li s-a dat dispoziție "să nu discute cu nimeni". Astfel, o parte din mărfuri au fost înstrăinate fără acte unor persoane de etnie rromă în luna martie 2010 de către martorul I.G.C., la dispoziția lui I.C.M.

Potrivit declarației martorului T.Ș.I., la depozitul din mun. Fălticeni, unde se afla o parte din marfa achiziționată de la societatea din București, a fost prezent și inculpatul M.N.G.

În cauză au fost efectuate constatări tehnico științifice cu privire la cele 7 file cec ce au fost emise în alb de către B.O.D. și predate de inculpatul M.N.G. părții vătămate A.R. ca plată pentru mărfurile achiziționate în luna septembrie 2009.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 11 mai 2010 a IPJ Suceava - Serviciul Criminalistic rezultă că "scrisul din dreptul rubricilor emis în localitatea ..., la data ..., suma de ..., suma în litere ..., stipulat ..., plătibil la ... și lui/la ordinul ..., de pe filele cec a fost executat de către numitul M.N.G."

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 13 mai 2010 a IPJ Suceava - Serviciul Criminalistic a rezultat că "semnăturile din dreptul rubricii semnătura trăgător de pe filele cec au fost executate de către numitul B.O.D."

Din aceste constatări a rezultat în mod clar că cele 7 file cec emise de B.D. pentru SC E.N. SRL au fost semnate de B.O.D. și completate ulterior de către M.N.G. întrucât s-a stabilit că aceste două activități au fost desfășurate independent de cei doi inculpați și în împrejurări diferite, s-a reținut că inculpatul B.O.D. a emis aceste file cec în calitate de administrator al SC E.N. SRL în alb, nerespectând condițiile prevăzute de legea Cec-ului.

Fiindu-i prezentată părții vătămate A.R. o planșă foto, acesta l-a recunoscut pe inculpatul M.N.G. ca fiind cel care s-a prezentat împreună cu inculpatul I.C.M. la societatea sa, prezentându-se sub identitatea falsă de B.O.D. De asemenea, s-a procedat și la recunoașterea din planșa foto a inculpatului I.C.M. Și martorul B.A. i-a recunoscut pe inculpații I.C.M. și M.N.G. după planșele foto ca fiind persoanele cu care societatea E.T. SRL București a desfășurat activități comerciale.

În cauză au fost solicitate Tribunalului Suceava și s-a dispus de către această instanță efectuarea de percheziții domiciliare la B.O.D., A.R.A. (concubina inculpatului I.C.M.), I.V.D. (tatăl inculpatului I.C.M.), I.C.M. și I.V. Astfel, au fost emise autorizațiile de percheziției nr. 18P, 19P, 20P, 21P, 22P și 23P, toate din data de 29 aprilie 2010.

De la domiciliul lui I.C., soția inculpatului I.C.M., de care s-a despărțit în fapt la începutul anului 2010, au fost ridicate mai multe documente referitoare la activitatea comercială desfășurată de SC C.D. SRL în perioada 2008 - 2010, precum și mai multe facturi privind SC E.N. SRL Valea Lupului, Iași. De la domiciliul inculpatului I.C.M. au fost identificate și ridicate mai multe bunuri, respectiv materiale de construcții, fiind încheiat proces-verbal în acest sens.

În perioada imediat următoare desfășurării activității infracționale descrisă anterior, inculpatul I.C.M. și-a indus starea de insolvabilitate înstrăinând bunurile SC C.D. SRL către persoane apropiate pentru a nu putea fi urmărit de către creditorii săi în cazul în care ar fi fost impusă o astfel de situație. Astfel, la data de 30 septembrie 2009 inculpatul, în calitate de administrator al SC C.D. SRL, a vândut tatălui său I.V. un teren în suprafață de 600 mp situat în mun. Fălticeni, str. D., de asemenea la 09 februarie 2010 între aceleași persoane se vinde, respectiv cumpără autoturismul M., autoturism ce a fost ulterior înstrăinat la schimb cu un alt autoturism marca M., folosit în prezent de către concubina inculpatului A.R.A. La data de 09 martie 2010 inculpatul I.C.M. a cesionat toate părțile sociale ale SC C.D. SRL în favoarea lui I.G.E., fina sa de cununie, însă așa cum rezultă și din declarația acesteia, inculpatul s-a ocupat în continuare de administrarea în fapt a societății, modificarea fiind făcută doar la registrul comerțului. Tot I.G.E. precizează că de la data cesionării și până în prezent nu a efectuat nicio activitate comercială și nici nu a efectuat plăți în numele SC C.D. SRL Fălticeni.

În vederea continuării activității infracționale, la aceeași dată de 09 martie 2010, inculpatul I.C.M. a înființat pe numele lui I.G.C., finul său de cununie și care a fost angajat al SC C.D. SRL, SC D.A. SRL Comu Luncii, de administrarea acesteia ocupându-se în fapt inculpatul. Astfel, acesta a discutat în repetate rânduri cu contabila N.V., zisă "V.", despre posibilitatea preluării mărfurilor de pe SC C.D. SRL pe noua firmă înființată care să se regăsească în facturile încheiate de contabilă, fără ca alte persoane să știe de acest lucru.

Prejudiciul total reținut în sarcina inculpatului I.C.M. este de 730.919,08 RON, iar în sarcina inculpaților M.N.G. și B.O.D. este de 524.863 RON.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate A.R.; declarație martor A.B.; procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșa foto; un număr de 9 facturi fiscale de la SC E.T. SRL către SC E.N. SRL; plic cu 7 file cec emise de SC E.N. SRL Valea Lupului; un număr de 13 facturi fiscale de la SC E.T. SRL către SC C.D. SRL; plic cu 10 bilete la ordin și fila cec emise de SC C.D. SRL; rapoarte de constatare tehnico științifică din 11 mai 2010 al I.P.J. Suceava - Serviciul și nr. 92994 din 13 mai 2010 al I.P.J. Suceava - Serviciul Criminalistic; declarații martori; proces-verbal de ridicare documente de la SC P.S. SRL Suceava din care rezultă relațiile comerciale între această societate comercială și SC C.D. SRL; documente C. Bank și B.D. privind refuzul la plată a filelor cec și a biletelor la ordin; documente și procese-verbale privind perchezițiile domiciliare; autorizații de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice și procese-verbale de transcriere a acestora; declarațiile inculpaților I.C.M., M.N.G. și B.O.D.

În cursul cercetării judecătorești, au fost administrate următoarele mijloace de probă: au fost audiați martorii P.G., Ț.G., G.M.V., S. (fostă I.) C., A.B., P.T.C., L.N., I.P., reprezentantul părții vătămate, A.R., G.D.L., P.C., N.V., T.Ș.I., L.C.L., T.V., V.M. și au fost depuse copii conforme cu originalul de pe dosarul de executare silită nr. 122/2010 al BEJ H.V.

În baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen. s-a revenit (la termenul din data de 16 noiembrie 2011) de la audierea martorilor din lucrări I.G.C., I.G.E. și G.M., având în vedere că din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere a rezultat că aceștia sunt plecați din țară de un interval mare de timp și nu au revenit în tot cursul cercetării judecătorești în fața instanței de fond. De asemenea, la termenul din data de 25 ianuarie 2012 instanța a revenit de la audierea martorilor R.I., D.L. și P.V., tot în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Inculpații s-au prevalat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. în fața instanței de judecată (încheierea de la termenul din data de 26 noiembrie 2010). Inculpații I. și B. au fost ulterior audiați de către instanță, însă în principal referitor la aspecte ce priveau măsura arestării preventive dispusă față de aceștia în cursul cercetării judecătorești.

În ceea ce privește, latura civilă a cauzei, în cauză există constituire de parte civilă din partea SC E.T. SRL, cu sumele de 199.311,18 RON (reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna august 2009 săvârșit de inculpatul I.C.M.) și de 524.863,31 RON (reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna septembrie 2009, săvârșit de către cei trei inculpați).

Analizând materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanța de fond a reținut următoarele:

Din declarațiile coroborate ale martorilor A.B., S. (fostă I.) C. și ale reprezentantului părții civile, A.R., a rezultat că raporturile comerciale între societatea inculpatului I. (SC C.D. SRL) și SC E.T. SRL au fost inițiate în anul 2009. Anterior însă derulării propriu-zise a contractelor comerciale, martorul A.B. s-a deplasat la Fălticeni cu scopul de a vedea dacă inculpatul prezintă încredere - așa cum a indicat acest martor prin declarațiile date în cursul procedurilor. Un astfel de demers este unul firesc în momentul inițierii unor relații de afaceri cu un nou partener, cu atât mai mult cu cât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și coroborate cu declarațiile numiților A.B. și A.R. a rezultat că societatea păgubită rula un volum mare de marfă - cel puțin prin raportare la cuantumul de 200.000 RON care constituie de lege lata consecințe deosebit de grave.

Toate cele trei persoane audiate au indicat că inculpatul I. i-a prezentat reprezentantului societății parte vătămată punctele de lucru ale firmei sale și casa pe care o avea în construcție, la fel cum s-a ajuns la un acord verbal în sensul constituirii unei garanții reale imobiliare în favoarea SC E.T. SRL.

Martorul A.B. a transmis reprezentantului societății că inculpatul I. prezintă încredere și a recomandat desfășurarea de raporturi comerciale cu SC C.D. SRL, ipoteca urmând a fi constituită ulterior.

În aceste condiții societatea păgubită a livrat societății inculpatului I. materiale sanitare în valoare totală de 199.311,18 RON, referitor la care au fost emise un număr de 10 facturi fiscale.

Tribunalul a reținut că acesta este valoarea pagubei rezultată din acest prim act material al infracțiunii de înșelăciune, iar suma de 206.056,08 RON indicată în rechizitoriu este eronată. Acest din urmă cuantum a fost stabilit prin adunarea sumelor de pe facturile de la dosar, care însă se referă la mărfuri alimentare și cu privire la care instanța nu a fost învestită. Din probatoriul administrat nu a rezultat în baza cărei înțelegeri a fost livrată această cantitate de mărfuri alimentare sau dacă aceasta privea raporturi cu inculpatul I. sau cu soția acestuia (cei doi se înțelegeau la data respectivă și s-au deplasat împreună la București în una din ocazii). Chiar reprezentantul părții vătămate a susținut în declarația dată în fața instanței că a discutat cu soția inculpatului (ulterior consumării infracțiunii de înșelăciune) despre plata unor mărfuri alimentare livrate cu prilejul primului transport (de materiale sanitare și de construcție) către SC C.D. SRL.

Aceasta cu atât mai mult cu cât pe de o parte, reprezentantul părții vătămate a susținut verbal în fața instanței că "înșelăciunea este mai mare decât ce este în dosar", iar pe de altă parte toate formalitățile de executare silită demarate în Dosarul nr. 122/2010 al BEJ H.V. (ca și Sentința nr. 1957/2010 a Tribunalului Suceava) priveau doar suma de 199.311,18 RON. De asemenea, martora L.C.L. a indicat că a întocmit NIR-uri doar pentru marfă la nivelul acestei sume, marfă ce fusese anterior transportată cu tir-urile de la București la depozitul SC C.D. SRL din Fălticeni.

Ca modalitate de plată a mărfii ridicate, inculpatul I. a emis un număr de 10 bilete la ordin completate în totalitate, dar eșalonate ca dată a plății, iar la solicitarea părții vătămate a lăsat o filă cec în alb ca și garanție.

În fapt inculpatul I. s-a deplasat la București în două ocazii, prima dată împreună cu fosta sa soție, martora S. (fostă I.) C., prilej cu care au fost livrate primele TIR-uri cu marfă, pe numele societății C.D., și a fost lăsată ca garanție o filă cec în alb. Ulterior, inculpatul s-a deplasat la București împreună cu co-inculpatul M. și a lăsat cele 10 bilete la ordin gata completate și eșalonate ca și dată a plății.

Din declarațiile martorilor P.C. și G.M. (aceasta din urmă neputând fi audiată în cursul cercetării judecătorești), coroborate cu declarația inculpatului B. (dată în cursul urmăririi penale, acesta prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) în fața instanței), a rezultat că acesta din urmă a devenit asociat unic și administrator al societății SC E.N. SRL Iași, ca urmare a cesionării efectuate de martora G. Inculpatul B. are într-adevăr o situație financiară precară și nu a desfășurat niciodată activități de comerț, astfel că motivele pentru care a preluat societatea sus-amintită și filele cec nu rezultă cu certitudine din dosarul cauzei. Având însă în vedere desfășurarea ulterioară a evenimentelor, instanța a concluzionat că inculpatul a avut reprezentarea faptului că cel puțin filele cec urmau să fie folosite pentru săvârșirea unor înșelăciuni.

Din declarațiile martorului A.B., coroborate cu declarațiile reprezentantului părții vătămate și cu declarația inculpatului M. (dată în cursul urmăririi penale, acesta prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) în fața instanței), a rezultat că inculpații I. și M. s-au deplasat la București împreună, ambii susținând că cel din urmă este în fapt B.O., administratorul unei puternice societăți din Iași, care dorește să achiziționeze marfă de la SC E.T. SRL. Cu același prilej, inculpatul I. a înmânat cele 10 bilete la ordin (plata pentru comanda anterioară), l-a recomandat de B.M. ca fiind o persoană de încredere și a susținut că în cazul în care se vor ivi probleme va fi de acord ca marfa să fie facturată pe societatea sa - C.D.

Toate aceste afirmații au fost de natură a câștiga încrederea părții vătămate, care a fost de acord în aceste condiții să livreze marfă în cuantum de 524.863 RON, după ce anterior verificase dacă sunt înregistrate incidente de plăți pentru societatea E. - ceea ce era practic imposibil întrucât societatea nu avea activitate. Plata s-a făcut cu 7 file cec care au fost completate de către inculpatul M., în prezența lui A.B. și A.R., după ce fuseseră anterior semnate de inculpatul B. A rezultat cu certitudine, din rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate în cursul urmăririi penale, că semnăturile din dreptul rubricii "semnătura trăgător" de pe filele cec au fost executate de inculpatul B., iar celelalte mențiuni ale respectivelor file, de către inculpatul M.

În fapt însă, inculpatul I. a fost cel care s-a ocupat de transportul și ulterior de valorificarea tuturor mărfurilor livrate (inclusiv cele livrate scriptic către SC E.N. SRL). Aceasta a rezultat atât din probatoriul testimonial (declarațiile coinculpaților, ale martorilor A.B. și S., precum și ale reprezentantului părții vătămate), cât și din cel cu înscrisuri. Astfel, toate contractele încheiate cu SC P.S. SRL (intermediarul pentru procurarea mijloacelor de transport) au fost întocmite pe numele societății inculpatului I., iar unele dintre facturi au fost inițial emise pentru C., ulterior anulate și emise din nou pentru E.

Șoferii mijloacelor de transport au indicat în mod constant, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, că marfa a fost livrată în Fălticeni, la societatea C., atât în cadrul transporturilor din august, cât și în cadrul celor din toamnă. Mai mult, martorul P. l-a indicat pe inculpatul I. ca fiind cel care a coordonat transportul și a indicat locul de descărcare, deși din cuprinsul facturii fiscale ce a însoțit mărfurile rezultă în mod clar că SC E.N. SRL era scriptic cumpărătorul.

Această situație de fapt sprijină afirmațiile inculpaților M. și B., date în cursul urmăririi penale, în sensul că inculpatul I. a fost în fapt cel care a inițiat și dirijat înșelăciunea, ei urmând doar a primi anumite sume de bani ca plată pentru contribuția avută (toata marfa revenind inculpatului I.).

După momentul refuzării la plată a primei file cec, reprezentantul părții vătămate a efectuat demersuri în vederea recuperării pagubei. În acest sens s-a deplasat la Fălticeni și a avut un acord verbal cu inculpatul pentru a refactura marfa livrată societății E. către societatea C. înțelegerea a fost însă doar verbală, întrucât în fapt, atât inculpatul, cât și soția acestuia, au refuzat stornarea și de asemenea ambii s-au opus ca partea vătămată să ridice din depozitele societății C. marfa livrată anterior de SC E.T. SRL - deși partea vătămată a solicitat expres aceasta și a indicat în mod constant că a recunoscut în depozite marfa livrată către ambele societăți.

Inculpatul I. a susținut că ar fi solicitat în scris către SC E.T. SRL să întârzie cu introducerea biletelor la ordin în bancă și că ar fi fost de acord cu preluarea mărfii necomercializate. Deși adresa nu a fost identificată și depusă la dosarul cauzei, existența unui astfel de act este confirmată de către reprezentantul societății păgubite. A rezultat însă că solicitarea a fost formulată tardiv, după ce încercările anterioare de înțelegere amiabilă eșuaseră, astfel că inculpatul nu prezenta credibilitate în susținerile sale. De asemenea, având în vedere poziția inculpatului (exprimată prin apărătorul ales în sensul că nu are nicio implicare în ceea ce privește raporturile dintre SC E.T. SRL și SC E.N. SRL), a rezultat că adresa s-a referit doar la introducerea biletelor la ordin și marfa livrată, inclusiv scriptic, către C.

În realitate însă, intenția frauduloasă a inculpatului I. de a induce în eroare societatea păgubită a rezultat în mod neechivoc din ansamblul acțiunilor întreprinse: câștigarea încrederii, utilizarea unor mijloace frauduloase, a unor persoane interpuse, efectuarea unei prime tranzacții de valoare mai mică urmată de o altă tranzacție de valoare ridicată sau din negarea evidentei sale implicări în cel de-al doilea act material. Din perspectiva acestor date ale speței, coroborate cu momentul tardiv la care adresa către societatea păgubită a fost emisă, a rezultat că singurul scop urmărit nu a fost acela de a clarifica situația raporturilor comerciale, ci de a-și preconstitui probe în apărare. În fapt, marfa identificată ulterior (cu prilejul executării silite în cadrul Dosarului nr. 122/2010 al BEJ H.V.), în spațiile de depozitare ale societății C., era într-o stare deplorabilă care nu permitea valorificarea. Acest aspect a rezultat atât din declarația lui A.R., cât și din însăși actele dosarului de executare - în sensul că nu s-a reușit în niciun fel valorificarea, iar bunurile au fost restituite debitorului conform art. 448 alin. (3) C. proc.civ.

De asemenea, nu poate fi primită apărarea aceluiași inculpatul, în sensul că ar fi efectuat demersuri în vederea achitării sumelor pe care societatea sa le datora părții civile. Remiterea unor sume de bani către martorul A.B. a fost confirmată atât de către acesta din urmă cât și de către martorul V.M., însă nu are ca suport niciun înscris care să ateste cuantumul exact al sumelor sau, cel mai important, titlul cu care au fost remise. Pe de altă parte, martorul A.B. a indicat în fața instanței că a primit sume de bani de la inculpat și că mai are încă de primit, însă cu privire la alte raporturi care îi privesc. În consecință, dovada efectuării unor plăți din partea inculpatului către SC E.T. SRL nu a fost făcută.

În consecință, reținând această situație de fapt, Tribunalul a conchis că fapta inculpatului I.C.M. care în calitate de administrator al SC C.D. SRL Fălticeni, cu ocazia convenției încheiate cu partea vătămată A.R., administrator al SC E.T. SRL București în luna august 2009, a achiziționat mărfuri în valoare de 199.311,18 RON pentru care a emis fila cec în alb, precum și 10 bilete la ordin în valoare totală de 190.000 RON, ca modalitate de plată și care au fost refuzate la plată pe motiv lipsă disponibil, în condițiile în care în contul societății inculpatului nu existau lichidități la momentul convenției și nici ulterior, inculpatul neavând disponibil bancar în perioada în care a desfășurat activitatea infracțională; iar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în data de 02 septembrie 2009, împreună cu inculpatul M.N.G. l-au indus în eroare pe A.R., administrator al SC E.T. SRL București, achiziționând mărfuri în numele SC E.N. SRL Valea Lupului, Iași în valoare de 524.863 RON pentru care au fost lăsate ca plată un nr. de 7 file cec în valoare de 445.056 RON emise de această din urmă societate și semnate de B.O.D. care au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă total disponibil, întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, prevăzută.de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deși în actul de sesizare al instanței s-a reținut săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune în concurs real, instanța a pus în discuție și a dispus schimbarea de încadrare juridică într-o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată. Unitatea de rezoluție infracțională a rezultat din circumstanțele reale ale cauzei: același mod de operare, aceeași parte vătămată, intervalul de timp scurt între acte materiale sau necesitatea unei anumite pregătiri pentru reușita celui de-al doilea act material (procurarea de file cec, identificarea și cooptarea unor participați care să îndeplinească rolurile stabilite, respectiv câștigarea încrederii părții vătămate prin desfășurarea unor prime operațiuni comerciale). În consecință, Tribunalul a concluzionat că inculpatul I. a avut reprezentarea, cel puțin în linii generale, a întregii activități infracționale pe care urma să o desfășoare, ceea ce din punct de vedere teoretic se circumscrie unității de rezoluție infracțională. Astfel, aceasta nu implică prevederea în mod concret, până la detalii, a faptelor succesive ce urmează a fi săvârșite, fiind suficient să existe o hotărâre generică, cu obiective clare însă, hotărâre urmată (ca o consecință imediată) de mai multe fapte comise la intervale de timp diferite.

De asemenea, fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că în luna august 2009 a emis fila cec, în alte condiții decât cele prevăzute în Legea nr. 59/1934 și anume incompletă, lăsată în alb și doar semnată, către SC E.T. SRL București - administrator A.R., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de emitere a unui cec căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Cu privire la cea de-a patra acuzație adusă inculpatului I. - complicitate la fals privind identitatea, constând în aceea că la data de 02 septembrie 2009 l-a prezentat pe inculpatul M.N.G. la SC E.T. SRL București cu identitatea falsa de B.O.D. și cu calitatea falsă de administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului Iași, cu scopul de a induce în eroare parte vătămată în desfășurarea unor raporturi comerciale, Tribunalul a dispus achitarea. În primul rând prin aceea că inculpatul I. l-a prezentat pe inculpatul M. ca fiind B., forma de participație incidență cu privire la cel dintâi este coautoratul (în modalitatea atribuirii unei identități false) și nu complicitatea. În al doilea rând, o societate comercială cu răspundere limitată și capital privat nu poate constitui o unitate dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen., astfel că nu este dată o cerință esențială privitoare la elementul material al laturii obiective a infracțiunii de fals privind identitatea - fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului I., Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen, și a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală prevăzută de dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. Astfel, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost chiar lucrător de poliție și nu a rezultat din actele depuse la dosarul cauzei că ar mai fi fost implicat în alte dosare penale. Însă, trebuie avute de asemenea în vedere și celelalte circumstanțe reale, respectiv cuantumul ridicat al prejudiciului care nu a fost recuperat nici măcar în parte, gradul ridicat de organizare, atitudinea de negare a săvârșirii faptelor, chiar față de un probatoriu covârșitor.

Fapta inculpatului M.N.G. constând în aceea că în data de 02 septembrie 2009, prezentându-se sub identitatea falsă de B.O., împreună cu inculpatul I.C.M., l-a indus în eroare pe administratorul SC E.T. SRL București, A.R., de la care a achiziționat mărfuri în valoare de 524.863 RON pentru care a completat un număr de 7 file cec în numele SC E.N. SRL Valea Lupului în valoare de 445.056 RON, ce fuseseră semnate anterior de adevăratul administrator, respectiv B.O.D., care au fost refuzate de unitățile bancare la plată pe motiv de lipsă totală disponibil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen.

Cu privire la infracțiunea de fals privind identitatea, Tribunalul a dispus achitarea pentru aceleași considerente și sub același temei, expuse în cazul inculpatului I.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului M., Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., și a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală prevăzută de dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. Astfel, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are copii minori (chiar dacă este divorțat și au fost încredințați soției) și nu a rezultat din actele depuse la dosarul cauzei că ar mai fi fost implicat în alte dosare penale. Însă, s-au avut de asemenea în vedere și celelalte circumstanțe reale, respectiv cuantumul ridicat al prejudiciului care nu a fost recuperat nici măcar în parte, gradul ridicat de organizare și refuzul de a coopera cu instanța de judecată.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2), alin. (3) C. pen. același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. Având în vedere reținerea de circumstanțe atenuante și contribuția efectivă pe care acest inculpat a avut-o la comiterea infracțiunii, pedeapsa efectiv aplicată a fost mai mică decât cea impusă inculpatului I., iar aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi nu s-a impus.

Referitor la inculpatul B.O.D., Tribunalul a reținut că fapta acestuia, constând în aceea că în calitate de asociat unic și administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, a fost de acord ca inculpatul I.C.M. să folosească filele cec pe care le-a emis în numele societății sale, cunoscând că nu există lichidități în cont, ca modalitate de plată pentru achiziționarea de mărfuri de la SC E.T. SRL București, cauzând astfel un prejudiciu de 524.863 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. (mijlocul fraudulos fiind reprezentat de filele cec folosite ulterior de inculpatul I.). De asemenea, fapta aceluiași inculpat constând în aceea că în calitate de asociat unic și administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, a emis un nr. de 7 file cec în numele acestei societăți, pe care doar le-a semnat, nefiind completate cu restul elementelor esențiale și pe care le-a înmânat inculpatului I.C.M. printr-un intermediar, pentru a fi folosite în mod fraudulos întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de emitere a unui cec căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B., Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., și a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală prevăzută de dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. Astfel, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a rezultat din actele depuse la dosarul cauzei că ar mai fi fost implicat în alte dosare penale, iar contribuția sa la săvârșirea infracțiunii scop a fost (comparativ cu ceilalți doi inculpați), mai redusă. Însă, s-au avut de asemenea în vedere și celelalte circumstanțe reale, respectiv cuantumul ridicat al prejudiciului care nu a fost recuperat nici măcar în parte, sau ușurința cu care inculpatul s-a angrenat într-o activitate evident ilicită, organizată de inculpatul I.

În soluționarea laturii civile, Tribunalul a dispus în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, obligarea inculpatului I.C.M. la plata sumei de 199.311,18 RON către partea civilă SC E.T. SRL, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna august 2009. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 1003 vechiul C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, inculpații, în solidar, au fost obligați la plata sumei de 524.863,31 RON către partea civilă SC E.T. SRL, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna septembrie 2009.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) s-a dispus confiscarea specială a 37 pachete gresie "C.F." depuse la Camera de corpuri delicte a IPJ Suceava în baza dovezii X. Cu privire la aceste bunuri, Tribunalul a reținut că, din moment ce vânzarea la licitație publică în procedura de executare silită nu a avut rezultat, sunt lipsite de valoare economică și nu pot servi la despăgubirea părții vătămate. Însă, fiind bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, confiscarea acestora s-a impus, indiferent de considerațiile referitoare la valoarea lor economică.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații I.C.M., B.O.D. și M.N.G., pentru motivele expuse pe larg, în scris, la dosarul cauzei și în încheierea de dezbateri asupra fondului cauzei.

Prin Decizia penală nr. 22 din 20 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpații I.C.M., B.O.D., și M.N.G., împotriva Sentinței penale nr. 31 din 09 februarie 2012 a Tribunalului Suceava.

Inculpații apelanți I.C.M. și M.N.G. au fost obligați să plătească statului fiecare câte 1.000 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Apelant B.O.D. a fost obligat să plătească statului suma de 1.300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 300 de RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat V.L.V. se va avansa din fondurile MJR în contul Baroului Suceava.

Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Apelantul inculpat I.C.M. a solicitat, în urma admiterii apelului, restituirea cauzei la procuror în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. deoarece, în cursul urmăririi penale, i s-a încălcat dreptul la apărare, în sensul că apărătorii aleși ai săi nu au fost înștiințați de audierile celor mai mulți dintre martori, (T.Ș.I., N.V., P.C., P.G., R.I., L.N., G.M.V., I.C., G.D.L., I.G.C. și I.P.C.), astfel că au fost nesocotite prevederile art. 172 C. proc. pen.

Această critică a fost apreciată ca nefondată. Într-adevăr, potrivit art. 172 alin. (1) C. proc. pen. "în cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală și poate formula cereri și depune memorii; lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoștințat de data și ora efectuării actului; încunoștințarea se face prin notificare telefonică, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. Din acest text de lege rezultă că inculpatul și apărătorul său au un drept de opțiune, de a uza sau nu, de posibilitatea de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală (în acest sens trebuie interpretată prima teză a textului legal mai sus amintit). În cauză, după ce apelantul inculpat I.C.M. a fost audiat în prezența apărătorului său ales la data de 10 mai 2010 (prilej cu care i s-a adus la cunoștință învinuirea), s-a procedat la audierea mai multor martori (în perioada 10 mai 2010 - 12 mai 2010, martori la care face referire acest inculpat în motivul de apel de față). Or, deși apelantul inculpat I.C.M. și apărătorii săi aleși au avut efectiv posibilitatea de a solicita asistarea la audierile de martori amintite, nu au uzat de aceasta. Mai mult, cele invocate pot atrage, în opinia Curții, doar nulitatea relativă (în condițiile art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen.), situație în care inculpatul apelant trebuia să indice în concret vătămarea suferită (lucru ce nu s-a întâmplat; de altfel, nu putea exista o vătămare a intereselor acestuia câtă vreme acest apelant inculpat a avut posibilitatea de a asista la audierea martorilor amintiți în fața instanței de fond, ocazie cu care a putut adresa acestora întrebările pe care le-a crezut de cuviință).

În al doilea rând a solicitat inculpatul apelant I.C.M., ca în urma admiterii apelului, să fie restituită cauza la procuror în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., deoarece sesizarea instanței de fond s-a făcut printr-un rechizitoriu întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 263 alin. (2) și 260 C. proc. pen. (în sensul că SC E.T. SRL București era reprezentată în realitate de numita A.I., asociat unic și administrator și nu de către A.R., iar rechizitoriul nu cuprinde datele de identificare ale acesteia; că societatea amintită nu putea avea deci calitatea de parte civilă, cum în mod eronat s-a trecut pe citativ că SC C.D.

SRL, societate la care inculpatul apelant I.C.M., la data săvârșirii faptelor era administrator, nu a fost introdusă pe citativul rechizitoriului ca parte responsabilă civilmente și că în rechizitoriu se face confuzie cu privire la mijloacele de probă și probe, în sensul că sesizarea din oficiu și declarațiile părții vătămate nu sunt probe, ci modalități de sesizare a organului de urmărire penală potrivit art. 221 C. proc. pen.). Aceste susțineri ale apelantului inculpat I.C.M. sunt nefondate. Curtea observă că aceste critici vizează practic forma actului de sesizare a primei instanțe, respectiv rechizitoriul din 22 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.

Cu privire la acest aspect, Curtea apreciază că actul de sesizare al primei instanțe cuprinde toate elementele prev. de art. 263 C. proc. pen. De asemenea, Curtea apreciază că elementele pretins a fi neconforme (prev. de art. 263 alin. (2) C. proc. pen.), la care s-a făcut referire mai sus nu sunt apte oricum a atrage nulitatea absolută a actului de sesizare a primei instanțe cum s-a pretins, ci pot atrage, eventual, o nulitate relativă a acestuia, în condițiile art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen., situație în care inculpatul apelant I.C.M. trebuia să indice în concret vătămarea suferită (lucru ce nu s-a întâmplat).

Mai mult, aceste pretinse neregularități, potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen. trebuiau invocate cel mai târziu până la primul termen de judecată cu procedura completă (în speță 20 octombrie 2010 - de altfel, la acest termen de judecată au fost invocate o serie de excepții, întemeiate pe dispozițiile art. 300 și 332 C. proc. pen., însă niciuna dintre ele nu a privit aspectele mai sus relevate privitoare la forma actului de sesizare a primei instanțe; din cuprinsul părții introductive a încheierii din data de 20 octombrie 2010, când s-au pus în discuție excepțiile amintite, unul dintre apărătorii apelantului inculpat I.C.M. a arătat că apreciază că rechizitoriul este din punct de vedere formal valid).

A mai solicitat apelantul inculpat I.C.M. desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. pentru lipsa de la judecată a unei părți nelegal citate (sub acest aspect a arătat că nu au fost citate în calitate de părți responsabile civilmente SC C.D. SRL Fălticeni, jud. Suceava și SC E.N. SRL Valea Lupului, Iași și în calitate de parte civilă SC E.T. SRL București), pentru că prima instanță a respins în mod nejustificat unele probe pe care le-a propus în dovedirea nevinovăției sale, cum ar fi proba cu expertiza contabilă (în opinia acestuia fără o expertiză contabilă nu se poate stabili cu exactitate dacă există un prejudiciu în cauză și cuantumul acestuia) și pentru că a existat o dublă măsură a primei instanțe în depunerea diligentelor pentru administrarea probelor (în cazul martorilor din lucrări, prima instanță a insistat mai mult pentru audierea acestora decât în cazul martorilor propuși de către inculpat - s-a invocat în acest sens situația martorilor P.V. și D.L., care au fost audiați abia în fața Curții de Apel; mai mult, s-a arătat că numărul acestora din urmă a fost limitat în mod nejustificat).

Cu privire la ultimele două motive pentru care s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond (pentru că prima instanță a respins în mod nejustificat unele probe propuse de apelantul inculpat I.C.M. în dovedirea nevinovăției sale, cum ar fi proba cu expertiza contabilă și pentru că a existat o dublă măsură a primei instanțe în depunerea diligentelor pentru administrarea probelor) Curtea a constatat că niciunul dintre acestea nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. când se poate dispune o astfel de soluție (conform textului amintit sentința primei instanțe se desființează și se dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată "(...) pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2), cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă"). Analizate din prisma dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Curtea a constatat că cele două aspecte invocate de apelantul inculpat I.C.M. sunt nefondate. Din actele dosarului nu s-a constatat că instanța de fond ar fi depus diligente suplimentare (nefirești) în ceea ce privește administrarea probelor acuzării, comparativ cu cele solicitate de acest inculpat în dovedirea nevinovăției sale. Respingerea unor probe de către prima instanță (testimoniale sau cu expertiza contabilă) s-a făcut în mod just, în condițiile în care acestea nu apăreau ca fiind utile cauzei. De asemenea, prima instanță a făcut, în mod corect, aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., în ceea ce privește pe unii martori (a căror ascultare apărea ca imposibil de realizat din procesele-verbale de imposibilitate a executării mandatelor de aducere). Prin urmare, nu se poate da curs solicitării apelantului inculpat I.C.M. de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru cele două motive amintite.

În ceea ce privește primul motiv pentru care s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond (lipsa părților responsabile și a părții civile, nelegal citate) Curtea a apreciat că acesta este nefondat.

Astfel, în ceea ce privește neintroducerea în cauză a părților responsabile civilmente SC C.D. SRL Fălticeni, jud. Suceava și SC E.N. SRL Valea Lupului, Iași, Curtea a constatat că potrivit art. 16 alin. (1) C. proc. pen. "introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare". Or, în condițiile în care apelantul inculpat I.C.M., asistat de apărătorii săi aleși, a observat că prima instanță nu a dispus, din oficiu, introducerea în cauză, ca părți responsabile civilmente, a celor două societăți comerciale, aveau posibilitatea de a formula o cerere în acest sens, până la citirea actului de sesizare, însă nu a făcut-o. Nici ulterior citirii actului de sesizare a primei instanțe, pe tot parcursul judecății cauzei în fond, apelantul inculpat I.C.M., nu a învederat instanței acest aspect. Mai mult, deși potrivit art. 16 alin. (3) C. proc. pen., cele două societăți comerciale (unde apelanții inculpați I. și B. au avut calitatea de administratori), aveau posibilitatea de a interveni oricând în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției, nu au făcut-o și nici nu au atacat sentința sub acest aspect. Având în vedere tocmai aceste dispoziții legale amintite Curtea nu a introdus, pentru prima dată în apel, cele două societăți comerciale ca părți responsabile civilmente.

În ceea ce privește pretinsa citare nelegală a părții civile SC E.T. SRL București (a arătat apelantul inculpat I.C.M. că reprezentantul acestei societăți comerciale era A.I. în calitate de administrator al firmei și nu A.R.), aceasta este nefondată.

Curtea a apreciat că dacă o parte ar fi nelegal citată la judecata cauzei în primă instanță această situație ar fi sancționată cu nulitatea relativă (art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen.), care constituie o cauză de desființare a sentinței numai dacă, făcându-se dovada unei vătămări, este invocată, în apel, fie de partea care a suferit vătămarea, fie de către procuror. Or, în cauza de față, pe de o parte, nici partea civilă SC E.T. SRL București și nici procurorul nu au atacat sentința primei instanțe pentru acest motiv, iar pe de altă parte, pretențiile părții civile SC E.T. SRL București fiind satisfăcute prin sentința pe care doar inculpații au atacat-o cu apel, înseamnă că aceasta nu a suferit nicio vătămare prin judecarea cauzei cu procedura de citare presupus nelegală în ceea ce o privește (și implicit, nu se poate reține că procedura de citare în fața instanței de fond este lovită de nulitate relativă). Mai mult, în apelul declarat împotriva sentinței de condamnare de către inculpați nelegala citare a părții civile la judecata cauzei în primă instanță nu poate fi invocată, decât de partea civilă, nu și de inculpați, cărora prin această omisiune nu li s-a produs nicio vătămare.

Pe fondul cauzei, în ceea ce privește latura penală a cauzei, în mod corect a reținut prima instanță situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații I.C.M., B.O.D. și M.N.G., aceștia comițând faptele în împrejurările reținute de prima instanță și arătate pe larg în considerentele sentinței penale atacate. De altfel, Curtea își însușește pe deplin analiza exhaustivă a probatoriului făcută de prima instanță (aspect pe care nu îl va mai relua pe larg).

În fapt, în ceea ce îl privește pe apelantul inculpat I.C.M., în mod corect s-a reținut că acesta, în luna august 2009 a emis fila cec, în alte condiții decât cele prevăzute în Legea nr. 59/1934 și anume incompletă, lăsată în alb și doar semnată, către SC E.T. SRL București, drept garanție; de asemenea inculpatul I.C.M., în calitate de administrator al SC C.D. SRL Fălticeni, jud. Suceava, cu ocazia convenției încheiate cu partea vătămată A.R., administrator al SC E.T. SRL București în luna august 2009, a achiziționat mărfuri în valoare de 199.311,18 RON pentru care a emis fila cec în alb drept garanție, precum și 10 bilete la ordin în valoare totală de 190.000 RON, ca modalitate de plată și care au fost refuzate la plată pe motiv lipsă disponibil, în condițiile în care în contul societății inculpatului nu existau lichidități la momentul convenției și nici ulterior, inculpatul neavând disponibil bancar în perioada în care a desfășurat activitatea infracțională; în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în data de 02 septembrie 2009, împreună cu inculpatul M.N.G. l-au indus în eroare pe A.R., administrator al SC E.T. SRL București, achiziționând mărfuri în numele SC E.N. SRL Valea Lupului, Iași în valoare de 524.863 RON pentru care au fost lăsate ca plată un nr. de 7 file cec în valoare de 445.056 RON emise de această din urmă societate și semnate de B.O.D. care au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă total disponibil.

În ceea ce îl privește pe apelantul inculpat M.N.G. în mod corect s-a reținut că în data de 02 septembrie 2009 acesta, prezentându-se sub identitatea falsă de B.O., împreună cu inculpatul I.C.M., l-a indus în eroare pe administratorul SC E.T. SRL București, A.R., de la care a achiziționat mărfuri în valoare de 524.863 RON pentru care a completat un număr de 7 file cec în numele SC E.N. SRL Valea Lupului în valoare de 445.056 RON, ce fuseseră semnate anterior de adevăratul administrator, respectiv B.O.D., care au fost refuzate de unitățile bancare la plată pe motiv de lipsă totală disponibil.

În ceea ce îl privește pe apelantul inculpat B.O.D. în mod corect s-a reținut că acesta, în calitate de asociat unic și administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iași a emis un nr. de 7 file cec în numele acestei societăți, pe care doar le-a semnat, nefiind completate cu restul elementelor esențiale și pe care le-a înmânat inculpatului I.C.M. printr-un intermediar, pentru a fi folosite în mod fraudulos; de asemenea, apelantul inculpat B.O.D. a fost de acord ca inculpatul I.C.M. să folosească filele cec pe care le-a emis în numele societății sale, mai sus amintite, cunoscând că nu există lichidități bănești în cont, ca modalitate de plată pentru achiziționarea de mărfuri de la SC E.T. SRL București, cauzând astfel un prejudiciu de 524.863 RON acestei din urmă societăți comerciale.

Cele mai relevante mijloace de probă din care rezultă cele de mai sus sunt declarațiile reprezentantului părții civile, A.R., declarațiile martorilor A.B., S. C., P.G., R.I., L.N. și G.M.V., declarațiile inculpaților B.O.D. și M.N.G., procesul-verbal de percheziție efectuată la domiciliul inculpatului I., precum și înscrisurile depuse la dosarul cauzei (facturi fiscale, bilete la ordin, file cec, relații cu privire la acționariatul și conducerea societăților implicate, etc). De altfel, Curtea își însușește pe deplin analiza exhaustivă a probatoriului făcută de prima instanță (aspect pe care nu îl va mai relua pe larg).

În declarațiile sale reprezentantul părții vătămate, A.R., a arătat, în esență, că în luna august 2009 martorul A.B. i l-a prezentat pe inculpatul apelant I.C.M. drept un client serios care dorea să achiziționeze diverse mărfuri de la societatea al cărei director era. În acest sens, A.R. a arătat că martorul A.B. i-a comunicat că a fost la Fălticeni și că a văzut personal imobilele deținute de firma inculpatului (inclusiv o casă a acestuia aflată în construcție). A arătat că a ajuns la un acord de afaceri cu inculpatul apelant I., stabilind cu acesta ca plata mărfurilor să fie făcută de cel de al doilea prin bilete la ordin sau file cec.

A mai convenit cu inculpatul apelant I. ca acesta din urmă să constituie o garanție imobiliară asupra unor imobile drept o garanție pentru buna sa credință. După această întâlnire a arătat A.R. că inculpatul apelant I. s-a prezentat din nou la firma sa din București, împreună cu soția sa și i-a spus că dorește achiziționarea unor mărfuri, oferind drept garanție o filă cec în alb, în sensul că era doar semnată). A arătat A.R. că a fost livrată marfă de aproximativ 200.000 de RON inculpatului apelant, acesta urmând a plăti cu bilete la ordin.

A mai arătat că a primit biletele la ordin (10 la număr, în valoare totală de 190.000 de RON) prin intermediul lui A.B. și că ulterior când le-a introdus la plată acestea au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă de disponibil bănesc în cont. A.R. a mai arătat că după livrarea mai sus amintită, inculpatul apelant I. a mai venit la firma sa din București, de această dată însoțit de un bărbat pe care l-a prezentat cu numele de B.O. (pe care ulterior la recunoscut din fotografii ca fiind apelantul inculpat M.), administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, jud.

Iași. A arătat că inculpatul apelant, l-a prezentat pe cel ce îl însoțea drept un client serios care dorea și el să achiziționeze mărfuri de la SC E.T. SRL București. Au fost livrate acelei persoane mărfuri în valoare totală de 445.056 RON, acesta lăsând pentru plată un număr de 7 file cec emise în numele SC E.N. SRL Valea Lupului. Ulterior acestui moment, A.R. a arătat că a efectuat niște verificări privind SC E.N. SRL Valea Lupului și și-a dat seama că ceva nu este în regulă (în sensul că persoana ce s-a prezentat în fața sa drept B.O. era mai în vârstă față de data de naștere ce rezulta din actele acestei firme).

În această situație A.R. a arătat că l-a contactat pe inculpatul apelant I. care i-a spus să nu fie îngrijorat că cec-urile vor fi decontate la scadență și că, în caz contrar, se oferă ca marfa facturată către SC E.N. SRL Valea Lupului să fie refacturată pe societatea sa SC C.D. SRL Fălticeni. A.R. a spus că s-a deplasat în acest sens la Fălticeni, a discutat cu inculpatul apelant I. despre refacturarea mărfii și s-a înțeles cu acesta să revină a doua zi cu facturile nou întocmite pentru a le semna soția sa. A doua zi, a arătat A.R. când s-a deplasat la sediul SC C.D.

SRL Fălticeni cu noile facturi, a găsit-o pe soția inculpatului apelant I., care însă a refuzat să i le semneze. Cu acest prilej, a mai arătat A.R., că a văzut o parte din mărfurile achiziționate de la societatea sa în depozitele SC C.D. SRL Fălticeni.

Martorul A.B. a arătat, în esență, că în cursul lunii august 2009 un client de al său, de încredere din Craiova i l-a recomandat pe inculpatul apelant I. drept un posibil client serios care dorește să achiziționeze mărfuri de la SC E.T. SRL București și că s-a deplasat personal la Fălticeni, unde a fost bine primit de inculpatul apelant I., care, i-a arătat un magazin și un depozit ale firmei sale, precum și o casă de a acestuia în construcție. Aceasta în contextul în care, a arătat martorul, s-a convenit constituirea unor garanții imobiliare pentru garantarea unei viitoare colaborări de afaceri. Același martor a declarat că s-a convenit ca pentru mărfuri de la SC E.T. SRL București inculpatul apelant I. să plătească cu bilet la ordin sau cec. După aceasta, a arătat martorul, că l-a prezentat pe apelantul inculpat I. lui A.R. La câteva zile după acesta inculpatul apelant I. s-a prezentat la punctul de lucru al SC E.T. SRL București și a spus că nu a finalizat hârtiile pentru constituirea garanției imobiliare convenite, dar că dorește să achiziționeze o cantitate de mărfuri, oferind, drept garanție a bonității sale, o filă cec în alb. Martorul a arătat că a verificat atunci societatea comercială a inculpatului apelant I. și cum acesta nu era în interdicție bancară s-au livrat mărfuri de aproximativ 200.000 de RON acestuia. Martorul a mai arătat că după acest moment inculpatul apelant I. a venit din nou la București, de această dată însoțit de un bărbat pe care l-a prezentat cu numele de B.O. și cu calitatea de administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iași, spunând totodată că acesta din urmă dorește să achiziționeze mărfuri de la SC E.T. SRL București. Au fost livrate acelei persoane mărfuri de aproximativ 500.000 de RON, acesta lăsând pentru plată un număr de 7 file cec emise în numele SC E.N. SRL Valea Lupului. După acest moment martorul A.B. a declarat că a mers la Fălticeni unde a primit de la apelantul inculpat I. 10 bilete la ordin în valoare totală de 190.000 de RON pentru plata mărfurilor achiziționate de acesta în pentru SC C.D. SRL Fălticeni. Ulterior acestui moment, martorul arată că A.R. a făcut unele verificări privind SC E.N. SRL Valea Lupului și și-a dat seama că ceva nu este în regulă. De asemenea, acest martor a confirmat susținerile numitului A.R. privind înțelegerea privind refacturarea mărfurilor cu inculpatul apelant I.

Martora S.C. (în anul 2009 aceasta era soția inculpatului apelant I.), în declarațiile din cursul urmăririi penale, a arătat, în esență, că facturile emise de S.C. E.T. SRL București către SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iași aparțin inculpatului apelant I. Audiată în fața primei instanțe acesta a arătat, în esență, că în august 2009 A.B. a venit la Fălticeni și că a discuta cu inculpatul apelant I. despre o colaborare de afaceri, că i-au fost prezentate acestuia o serie de imobile ale firmei și că la scurt timp a mers cu inculpatul apelant I. la București de unde au achiziționat o serie de mărfuri, ocazie cu care acesta din urmă a lăsat, drept garanție o filă cec, emisă în numele SC C.D. SRL Fălticeni, în alb. A mai arătat aceeași martoră că o persoană, pe nume C., a adus inculpatului apelant I. actele originale ale SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iași, de care ea nu auzise, că acesta din urmă a plecat la București împreună cu inculpatul apelant M. pentru a achiziționa mărfuri de la societatea parte vătămată și că cea mai mare parte dintre acestea au fost aduse în spațiile SC C.D. SRL Fălticeni. În fine, martora a mai arătat că inculpatul apelant B. a venit la sediul SC C.D. SRL Fălticeni și că a fost găzduit la depozitul acesteia o vreme.

Apelantul inculpat M.N.G. audiat fiind, în cursul urmăririi penale (în fața primei instanțe s-a prevalat de dreptul la tăcere), a recunoscut fapta săvârșită, arătând, în esență, că a desfășurat activitatea infracțională, împreună cu inculpatul apelant I., din inițiativa și sub coordonarea acestuia, întrucât i s-a promis un procent de 20% din valoarea de vânzare a bunurilor achiziționate de la SC E.T. SRL București (din care a primit doar suma de 2.500 de RON, în mai multe tranșe). Același inculpat apelat, a arătat că s-a prezentat drept B.O., administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iași în fața reprezentanților SC E.T. SRL București în înțelegere cu inculpatul apelant I. și că, acesta din urmă a fost cel care i-a dat cele 7 file cec în cauză. În fine, a arătat inculpatul apelant M., că marfa achiziționată de la SC E.T. SRL București a fost transportată în spațiile aparținând SC C.D. SRL Fălticeni, inculpatul apelant I. ocupându-se de găsirea mijloacelor de transport.

Apelantul inculpat B.O.D. audiat fiind, în cursul urmăririi penale (în fața primei instanțe s-a prevalat de dreptul la tăcere), a recunoscut faptele săvârșite, arătând că a devenit asociat unic și administrator al SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iași în mod formal (în sensul că doar în acte fără a desfășura vreodată vreo activitate comercială) la inițiativa unei cunoștințe, P.C. A mai arătat apelantul inculpat B. că după formalitățile de preluare a SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iași i-a înmânat lui P.C. 25 de file cec ale acestei societăți comerciale. La scurt timp de la acest moment a mers împreună cu P.C. la Fălticeni unde s-au întâlnit cu inculpatul apelant I., pe drumul de întoarcere, P.C. spunându-i că i-a dat 3 file cec acestuia. Ulterior, a arătat inculpatul apelant B., s-a întâlnit cu inculpatul apelant I. care i-a spus că pentru cec-urile primite de la P.C. i-a dat acestuia mărfuri și bani. În fine, a arătat inculpatul apelant B. că după o întâlnire cu P.C., la insistențele sale, acesta i-a spus că toate actele și filele cec aparținând SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iași le-a dat inculpatului apelant I.

De asemenea, martorii P.G., R.I., L.N. și G.M.V., cu toții șoferi ce au transportat marfa achiziționată de la SC E.T. SRL București, au arătat în declarațiile date în cursul urmăririi penale (acestea fiind mai detaliate, faptele percepute fiind mai proaspete în memoria acestora la acel moment), în esență, că cel ce s-a ocupat de organizarea transporturilor a fost inculpatul apelant I., marfa fiind descărcată la spațiile aparținând societății acestuia.

Prin urmare, din toate mijloacele de probă amintite mai sus rezultă intenția frauduloasă a inculpatului I. - de a induce în eroare societatea parte civilă; aceasta a rezultat fără niciun dubiu din ansamblul acțiunilor întreprinse de acest inculpat apelant, cum în mod corect a reținut și prima instanță: câștigarea încrederii reprezentanților și angajaților societății comerciale păgubite, prin crearea aparenței despre propria persoană a unui client extrem de serios (relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor A.B., S.C. și ale numitului A.R.), utilizarea unor mijloace frauduloase (cec-uri), a unor persoane interpuse (inculpatul M. prezentat drept inculpatul B.), efectuarea unei prime tranzacții de valoare mai mică urmată de o altă tranzacție de valoare ridicată sau din negarea evidentei sale implicări în cel de-al doilea act material al infracțiunii de înșelăciune. În aceste condiții (al existenței unei intenții frauduloase de a induce în eroare și al manoperelor de punere în practică a acesteia), apărarea inculpatului apelant I. că toată situația creată este un simplu litigiu de natură civilă (comercială) transpus în mod abuziv în penal, nu poate fi reținută. Nu pot fi reținute în cauză nici cele declarate de martorii P.V. și D.L. în fața instanței de apel, în sensul că apelantul inculpat I. a avut contacte repetate cu reprezentanții societății păgubite, în speță cu martorul B.A., căruia i-a dat de mai multe ori diverse sume de bani și cu care a ajuns la o înțelegere privind returnarea mărfii achiziționate. Martorul B. a arătat că a primit de mai multe ori sume de bani de la apelantul inculpat I., însă nu în baza relațiilor contractuale dintre acesta din urmă și SC E.T. SRL București, ci în baza unor afaceri între ei. Celelalte aspecte ce țineau de pretinse negocieri privind restituirea mărfii cu reprezentanți ai societății păgubite, pe de o parte, nu au relevanță în cauză (infracțiunile reținute în cauză fiind deja consumate la momentele la care martorii fac vorbire), iar pe de altă parte, este puțin probabil ca aceștia (datorită calităților pe care le aveau - agent de pază respectiv șofer care îi transporta ocazional marfă inculpatului) să fi participat, în mod real la discuțiile dintre acest apelant inculpat și reprezentanții firmei păgubite.

Martorii P.V. și D.L., împreună cu inculpatul apelant I. au încercat să acrediteze și ideea unei conspirații între fosta sa soție S.C. și martorul A.B., pe fondul unei relații intime dintre aceștia, însă susținerile acestora în acest sens nu se coroborează cu niciun mijloc de probă.

Curtea nu a reținut apărările apelantului inculpat I.C.M. în sensul că nu s-a dovedit că el ar fi emis către partea civilă fila cec, în alb, în condițiile în care nu există un proces-verbal al părții civile în acest sens, iar declarațiile numitei S.C. sunt contradictorii (aceasta arată inițial că inculpatul a dat reprezentanților părții civile o filă cec în alb drept garanție, după care a arătat că nu își aduce aminte dacă a fost de față la acest moment). Curtea constată că nu există o contradicție reală, care să poarte asupra unor elemente esențiale, în declarația amintită. Este din punct de vedere logic posibil ca martora să știe că s-a dat ca o garanție fila cec amintită și totodată să nu își aducă aminte dacă a fost sau nu de față la momentul efectiv al predării-primirii acesteia. În condițiile în care martora S.C. a fost împreună cu inculpatul apelant I. la București cu prilejul primei achiziții de mărfuri de la partea civilă (la acel moment fiind soț și soție) aceasta putea să afle de lăsarea filei cec drept garanție din alte împrejurări decât dacă ar fi fost de față (de la inculpatul apelant spre exemplu). De altfel, această împrejurare (a predării filei cec către partea civilă) a fost reținută în principal pe baza declarațiilor numitului A.R., ale martorului A.B. și a împrejurării că SC E.T. SRL București a avut în posesie fila CEC, cu care declarația martorei se coroborează perfect. Susținerile inculpatului apelant I., în sensul că el a pierdut fila cec în cauză, în condițiile celor amintite, nu pot fi reținute.

Inculpatul apelant I. a susținut că prima instanță trebuia să înlăture declarația martorei S. C. dată în fața primei instanțe. Într-adevăr, această martoră s-a prezentat împreună cu un avocat la arhiva primei instanțe, și, înainte de a fi audiată de judecător, a studiat actele dosarului. Cu privire la acest incident procedural, în mod corect prima instanță a reținut că nu putea refuza audierea ca martor a acesteia și că la analiza celor declarate a ținut cont de situația creată. Cu privire la acest ultim aspect, Curtea apreciază că cele declarate de martora S.C. în fața judecătorului primei instanțe corespund adevărului, în condițiile în care, acestea se coroborează perfect cu declarațiile numitului A.R. și cu cele ale martorului A.B., cu faptul că societatea parte vătămată a avut în posesie și a introdus la plată fila cec emisă de SC C.D. SRL Fălticeni, precum și cu faptul că la percheziția domiciliului acesteia (la acea dată și domiciliul inculpatului apelant I.) au fost găsite facturile emise de SC E.T. SRL București către SC E.N. SRL Valea Lupului, jud. Iași.

A mai arătat, inculpatul apelant I. că judecătorul primei instanțe a devenit incompatibil, potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen., atunci când a motivat încheierea de arestare preventivă în cursul judecății a acestuia. Analizând considerentele încheierii invocate, Curtea apreciază că judecătorul primei instanțe nu și-a spus, nicio clipă, părerea cu privire la soluția ce ar fi putut fi dată în cauză, astfel nu poate fi incident cazul de incompatibilitate amintit.

Inculpatul apelant I. a criticat temeiul achitării dispuse în ceea ce îl privește pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prev. de art. 293 C. pen. (acesta susține că s-ar fi impus achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) și nu d) C. proc. pen.). Criticile apelantului inculpat I. sunt nefondate, în condițiile în care, pe de o parte, s-a dovedit fără niciun dubiu că acesta l-a prezentat pe inculpatul apelant M. sub o identitate falsă, iar pe de altă parte, o societate comercială cu răspundere limitată și capital privat (cum este partea civilă) nu este o unitate dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen. Prin urmare, nu este dată o cerință esențială privitoare la elementul material al laturii obiective a infracțiunii de fals privind identitatea - fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. "faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii" și nu ale art. 10 lit. a) C. proc. pen. ''fapta nu există" (acest din urmă caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale presupunând lipsa oricărei modificări ori intervenții în realitatea materială înconjurătoare). De altfel, inculpatul apelant I. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat, deși, în fapt, criticile invocate (și analizate în cele ce preced) nu se încadrau în acest caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale.

Apelanții inculpați M.N.G. și B.O.D. au solicitat, fiecare, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând, în esență, că nu au avut intenția de a săvârși faptele reținute în sarcina lor (inculpatul M. a arătat că nu a avut niciun moment intenția de a-l înșela pe administratorul SC E.T. SRL, întrucât a acționat la cererea inculpatului I., care l-a prezentat sub numele de B. și nu există probe care să demonstreze că a existat vreo înțelegere prealabilă cu acesta în acest sens; de asemenea, a mai arătat același inculpat, în legătură cu cele șapte file cec pe care le-a completat în numele SC E.N. SRL, nu există la dosar probe din care să rezulte că ar fi știu că pentru valorificarea acestora nu ar fi existat provizia necesară; inculpatul B. nu a dezvoltat incidența acestui caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale în ceea ce îl privește). Curtea apreciază că solicitările celor doi inculpați apelanți de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. sunt vădit nefondate și în contradicție flagrantă cu probele administrate în cauză. În privința acestora, trebuie reținut faptul că, fiecare și-a recunoscut, în cursul urmăririi penale, faptele comise, iar aceste declarații, de recunoaștere, se coroborează perfect cu celelalte probe administrate (ulterior, în faza de judecată, fiecare dintre acești doi inculpați a uzat de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., dar această conduită nu a schimbat cu nimic situația de fapt reținută).

În drept, în mod corect a considerat prima instanță, că acțiunile apelanților inculpați, mai sus descrise, se circumscriu, atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv, conținuturilor constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de emitere a unui cec căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (în ceea ce îl privește pe inculpatul I.C.M.), de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. (în ceea ce îl privește pe inculpatul M.N.G.) și de emitere a unui cec căruia îi lipsește unul din elementele esențiale, prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, respectiv de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. (în ceea ce îl privește pe inculpatul B.O.D.).

Curtea nu și-a însușit critica recurentului inculpat I.C.M. privind greșita (în opinia sa) schimbare de încadrare juridică în ceea ce îl privește, constând în reținerea unei singure infracțiuni de înșelăciune în formă continuată. Într-adevăr, în actul de sesizare al instanței s-a reținut săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune în concurs real, însă prima instanță, în mod corect, a dispus schimbarea de încadrare juridică într-o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată, având în vedere anumite circumstanțe reale ale cauzei din care se deduce o unitate de rezoluție infracțională: modul de operare similar, identitatea de parte vătămată, intervalul scurt de timp între acte materiale sau necesitatea unei anumite pregătiri pentru reușita celui de-al doilea act material (procurarea de file cec, identificarea și cooptarea unor participați care să îndeplinească rolurile stabilite, respectiv câștigarea încrederii părții vătămate prin desfășurarea unor prime operațiuni comerciale). Prin urmare, recurentul inculpat I.C.M. a avut reprezentarea, cel puțin în linii generale, a întregii activități infracționale pe care urma să o desfășoare. Nu a rezultat din actele dosarului o altă motivație a schimbării de încadrare juridică decât cea expusă (apelantul inculpat I.C.M. a arătat că prima instanță a schimbat încadrarea juridică într-o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată, urmărind reținerea alin. (5) al art. 215 C. pen. ce atrage un cuantum mai ridicat al pedepsei).

A arătat inculpatul apelant I.C.M. că nu se putea reține în sarcina sa infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 deoarece un cec emis în alb (doar semnat) nu poate constitui un instrument de plată valabil (făcând trimitere la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 59/1934). Susținerile acestuia sunt nefondate. într-adevăr, potrivit art. 2 alin. (1) teza I din Legea nr. 59/1934 "titlul căruia îi lipsește una din condițiunile arătate în articolul precedent nu va fi socotit cec (...)". Conform art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 constituie infracțiune fapta de a "emite un cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale cerute de alin. (1), (2), (3) și (5) ale art. 1 și art. 11". Din analiza celor două texte de lege Curtea apreciază că acestea nu se exclud reciproc. În cazul art. 2 alin. (1) teza I din Legea nr. 59/1934 legea stabilește consecințele neinserării tuturor elementelor prevăzute de art. 1 din legea amintită într-o filă cec, din punct de vedere al legii civile, în sensul că aceasta nu va fi considerată un instrument de plată valabil. Acest text nu impune o sancțiune, urmare a unei conduite prohibite, ci stabilește care sunt efectele juridice ale unui cec fără elementele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 59/1934, în raporturile civile. În cazul art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 este incriminată acțiunea de emitere a unui cec căruia îi lipsește unul din elementele esențiale cerute de alin. (1), (2), (3) și (5) ale art. 1 și art. 11 din aceeași lege. Prin urmare, ne aflăm în situația incriminării unei anumite conduite (acțiuni) prohibite. În primul caz ne aflăm în fața unei norme de drept civil, pe când în al doilea caz ne aflăm în fața unei norme de drept penal.

Tot sub aspectul încadrării juridice, apelantul inculpat I. a arătat că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa că fila cec a fost refuzată la plată pentru lipsa proviziunii, în condițiile în care aceasta a fost refuzată la plată pentru faptul că fusese declarată pierdută. Criticile amintite nu sunt pertinente, apelantul inculpat I. fiind în eroare cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță. Astfel, în ceea ce privește primul act material al infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului apelant I., nu s-a reținut nicio clipă și alin. (4) al art. 215 C. pen.

Curtea a constatat, de asemenea, că prima instanță a individualizat în mod corect pedepsele principale și complementare aplicate celor trei apelanți inculpați, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și nu se impune o reducere a acestora sau o schimbare a modalităților de executare stabilite (mai ales că s-au reținut în sarcina acestora circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.).

Circumstanțele penale favorabile apelanților inculpați, invocate de către aceștia (conduita bună în societate anterior săvârșirii faptelor din cauza prezentă, lipsa antecedentelor penale, faptul că sunt bine integrați în familie și societate etc.) au fost pe deplin valorificate cu prilejul dozării pedepselor aplicate sub minimele prevăzute de norma de incriminare (ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante judiciare) și nu se mai impune a se acorda o și mai mare eficiență acestora.

În ceea ce îl privește pe apelantul inculpat M.N.G., Curtea, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, cuantumul prejudiciului creat prin infracțiunea de înșelăciune (în forma complicității) reținută în sarcina sa, precum și faptul că acesta nu a fost reparat, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 861 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale aplicate de către prima instanță (simpla pronunțare a condamnării nu va constitui un avertisment suficient pentru inculpat, astfel încât și fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni).

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în mod just s-a apreciat că în persoana fiecărui dintre apelanții inculpați sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. din vechiul C. civ. (există faptele ilicite ale inculpaților săvârșite cu vinovăție - așa cum au fost descrise în situația de fapt reținută pentru fiecare dintre aceștia; procedând astfel inculpații au produs prejudicii materiale părții civile; există o legătură de cauzalitate directă dintre faptele ilicite ale inculpaților și prejudiciile create ce rezultă din situația de fapt reținută).

Având în vedere mijloacele de probă amintite de prima instanță cu prilejul analizării laturii penale a cauzei, în mod corect prima instanță i-a obligat pe apelanții inculpați, în solidar, la plata către partea civilă SC E.T. SRL București a sumelor de 199.311,18 RON (reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna august 2009) și de 524.863,31 RON (reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin actul material din luna septembrie 2009).

De altfel, aceste aspecte nici nu au fost criticate de către apelanții inculpați. Singura critică adusă laturii civile a cauzei a fost adusă de către apelantul inculpat I.C.M., care a arătat că nu au fost legal citate în cauză partea civilă și cele două părți responsabile civilmente, astfel că se impunea lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile. Critica privind nelegala citare la judecată în primă instanță a părții civile și a celor două părți responsabile civilmente a fost analizată mai sus, cu prilejul analizării pretinselor încălcări ale normelor procedurale de către instanța de fond, astfel că acest aspect nu va mai fi reluat. Curtea constată că nu se poate da curs nici solicitării acestui apelant inculpat de a se lăsa nesoluționată latura civilă a cauzei, nefiind dat niciunul dintre cazurile prev. de art. 346 alin. (4) C. proc. pen. în care se poate da o astfel de soluție.

Împotriva acestei decizii, inculpații I.C.M. și M.N.G. au declarat, în termen legal, recursurile de față.

Inculpatul I.C.M. a solicitat: în baza art. 5 C. pen., art. 16 pct. 1 lit. g) (noul) C. proc. pen. și art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare, schimbarea încadrării juridice, din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. (anterior) în infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și să se ia act că părțile s-au împăcat (la dosar existând acordul de mediere încheiat între inculpat și partea civilă).

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, s-a solicitat să se constate că se impune încetarea procesului penal și cu privire la această infracțiune, urmare a împăcării părților. În subsidiar, în situația în care se va aprecia că nu se impune încetarea procesului penal referitor la acesta din urmă infracțiune, s-a solicitat aplicarea unei pedepse echivalentă cu perioada de arest preventiv a inculpatului - 2 luni.

Inculpatul M.N.G. a solicitat, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12, pct. 14 și 172 C. proc. pen., cu referire la art. 5 C. pen.:

- achitarea, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni;

- schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen. (anterior) în infracțiunea prevăzută de noul C. pen. art. 244 alin. (1) - cu reținerea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., urmând a se face aplicarea art. 76 C. pen.

- reținerea unor circumstanțe atenuate și o reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, iar ca modalitate de executare, aplicarea prevederilor art. 81 sau 861 C. pen., depunând la dosar concluzii scrise.

Examinând recursurile declarate de inculpații I.C.M. și M.N.G. Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acestea sunt fondate în parte, în sensul și pentru considerentele ce urmează:

Preliminar, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, la 20 februarie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care s-a operat o limitare semnificativă a devoluției recursului - reglementat ca a doua cale de atac ordinară - în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate iar altele au fost substanțial modificate sau au fost incluse în aria de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (din 1969) care este legea procesul penală aplicabilă recursurilor de față, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabilește în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) din același cod.

Rezultă așadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu pot fi analizate decât motivele care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare limitativ reglementate în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.

Ipoteza în care s-ar fi comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, constituia - înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013- cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., în prezent abrogat; acest caz de casare (art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.) era unul dintre cele care permiteau, în mod excepțional, examinarea situației de fapt de către instanța de recurs. Această verificare nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea dată prin sus-menționata lege) reglementează doar motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale hotărârilor recurate. Astfel, criticile recurentului inculpat M.N.G. privind greșita condamnare și cererea de achitare în temeiul art. 16 lit. c) din noul C. proc. pen. exceda cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Critica aceluiași inculpat M.N.G. - vizând reindividualizarea pedepsei, prin acordarea unei eficiente sporite circumstanțelor atenuante judiciare, cu consecința reducerii cuantumului acesteia sub minimul special, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., și schimbarea modalității de executare a pedepsei, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al aceluiași art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi examinată în recurs.

Cererea, formulată în termeni neechivoci de ambii inculpați recurenți privind aplicarea legii penale mai favorabile, este însă întemeiată deoarece, urmare intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de procedură penală), instanța este datoare, chiar și din oficiu, să constate dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

Din aceasta perspectivă Înalta Curte reține cele ce urmează:

Inculpatul I.C.M. a fost condamnat astfel:

- pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) și c) C. pen.;

- pentru săvârșirea infracțiunii de emitere a unui cec căruia îi lipsește unul dintre elementele esențiale, infracțiune prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) teza I C. pen., la 2 luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

a) Referitor la infracțiunea de înșelăciune, noul C. pen. reglementează infracțiunea de înșelăciune în art. 244, care prevede că:

1. Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

2. Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

3. Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Analizându-se actele și lucrările din dosar se constată că inculpatul I.C.M. a depus la dosarul cauzei înscrisul intitulat Acord de mediere nr. 25 din 25 februarie 2014, încheiat cu partea civilă SC E.T. SRL, prin care se arată că părțile s-au împăcat.

Înalta Curte, urmare a admiterii recursului inculpatului, va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I.C.M. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior) în infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2), cu aplic. art. 35 și a art. 5 C. pen.

În baza art. 396 pct. 6, rap. la art. 16 pct. 1 lit. g) C. proc. pen. și art. 244 alin. (3) C. pen., se va constata încetat procesul penal față de inculpatul I.C.M. pentru infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2), cu aplic. art. 35 și a art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării părților.

B) Referitor la infracțiunea de emitere a unui cec căruia îi lipsește unul dintre elementele esențiale, infracțiune prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) teza I, Înalta Curte constată că, în privința acestei infracțiuni, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, motiv pentru care și cu privire la această infracțiune se va dispune, potrivit art. 16 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., încetarea procesul penal.

Inculpatul M.N.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4), (5) cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2), alin. (3) C. pen.

Deși în favoarea inculpatului M.N.G. au fost reținute circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. (anterior), circumstanțe care în noul C. pen. nu se mai regăsesc, Înalta Curte apreciază că, în aplicarea art. 5 C. pen., noua lege penală este mai favorabilă inculpatului.

În noul C. pen. fapta săvârșită de inculpat are corespondent în prevederile art. 244 C. pen., alin. (1) și (2), infracțiune pentru care limitele de pedeapsă sunt mai mici, respectiv închisoarea de la 1 la 5 ani, ceea ce permite, proporționalizând pedeapsa aplicarea unei sancțiuni mai reduse față de cea aplicată inculpatului, chiar în condițiile menținerii în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante.

Respectând proporția în individualizarea pedepsei, Înalta Curte va dispune aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, consecutiv schimbării încadrării juridice a faptei comise de inculpat.

Pentru considerentele expuse urmează ca recursurile declarate de inculpații I.C.M. și M.N.G. împotriva Deciziei penale nr. 22 din 20 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori să fie admise, să fie casată în parte decizia penală recurată și Sentința penală nr. 31 din 9 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția Penală și, în rejudecare:

În baza art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului I.C.M. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior), în infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 pct. 6 rap. la art. 16 pct. 1 lit. g) C. proc. pen. și art. 244 alin. (3) C. pen., va înceta procesul penal față de inculpatul I.C.M. pentru infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2), cu aplic. art. 35 și a art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării părților.

În baza art. 396 pct. 6 rap. la art. 16 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal față de același inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M.N.G. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen. (anterior) în infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2), cu aplic. art. 5 C. pen., va fi condamnat inculpatul M.N.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu inculpaților, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații I.C.M. și M.N.G. împotriva Deciziei penale nr. 22 din 20 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală recurată și Sentința penală nr. 31 din 9 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală și, rejudecând:

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului I.C.M. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. (anterior) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior) în infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 pct. 6 C. proc. pen. rap. la art. 16 pct. 1 lit. g) C. proc. pen. și art. 244 alin. (3) C. pen. încetează procesul penal față de inculpatul I.C.M. pentru infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării părților.

În baza art. 396 pct. 6 C. proc. pen. rap. la art. 16 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal față de același inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M.N.G. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen. (anterior) în infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul M.N.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu inculpaților, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2014.

Procesat de GGC - NN