Bank card skimming and forgery: applicability of simplified proceedings and individualization of penalties for organized cyber-fraud

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 246 din 29 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru inculpații R.V.A. și C.L.) și art. 37 lit. a) C. pen. (în cazul inculpatului B.N.), astfel:

- pentru inculpatul B.N. în: o infracțiune prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și o infracțiune prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul R.V.A. în: o infracțiune prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și o infracțiune prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru inculpatul C.L. în: o infracțiune prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și o infracțiune prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului B.N., deținut în prezent în Penitenciarul Fovardsi BV Intezet Budapesta; Ungaria, de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 și lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.N. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.N. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.N. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.N. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată, inculpatului B.N. prin Sentința penală nr. 1225/F din 14 septembrie 2007 a Tribunalului București, secția I penală și dispune contopirea restului rămas neexecutat de 456 de zile cu fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauză, rezultând o pedeapsă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., două de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și una de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele rezultante mai sus menționate și a dat inculpatului B.N. spre executare pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției de la data de 19 septembrie 2008 la 24 decembrie 2008.

S-a constatat că față de inculpat a fost emis mandatul de arestare preventivă în lipsă nr. 12/J din 08 noiembrie 2011.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 și lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.A., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b).

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen.;

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare;

În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen; cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare;

În baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele rezultante mai sus menționate și dă inculpatului R.V.A. spre executare pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției de la data de 12 septembrie 2008 la 11 februarie 2009.

S-a constatat că față de inculpat a fost emis mandatul de arestare preventivă în lipsă nr. 13/J din 14 decembrie 2011.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) rap. la art. 2 lit. b) pct 18 și lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) - art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.L., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) - art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.L. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. 74 alin. (2) - art. 76. C. pen., a fost condamnat inculpatul C.L. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) - art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.L. la pedeapsa de 5 luni închisoare;

În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) - art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.L. la pedeapsa de 11 luni închisoare;

În baza art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) - art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.L. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta hotărâre sunt concurente cu infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 (faptă săvârșită în perioada decembrie 2005 - decembrie 2006) pentru care acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 327 din 26 septembrie 2011 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin nerecurare la 07 octombrie 2011, la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.

În baza art. 85 C. pen. a fost anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 327 din 26 septembrie 2011 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin nerecurare la 07 octombrie 2011.

În baza art. 33 lit. a) - 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în cauză și pedeapsa de 8 luni închisoare cu privire la care s-a dispus anularea suspendării condiționate și s-a dat spre executare inculpatului C.L. spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției de la data de 12 septembrie 2008 la 11 februarie 2009.

S-a constatat că față de inculpat subzistă măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin Decizia penală nr. 224 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 1003 C. civ., au fost admise acțiunile civile formulate de: partea civilă D.I. și au fost obligați inculpații în solidar la plata către aceasta a sumei de 3.500 RON cu titlu de daune materiale; în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.P.A. și au fost obligați inculpații în solidar la plata către aceasta a sumei de 800 RON cu titlu de daune materiale; în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. SA și au fost obligați inculpații în solidar la plata către aceasta a sumei de 1.800 RON cu titlu de daune materiale; în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R.B. SA și au fost obligați inculpații în solidar la plata către aceasta a sumei de 807 EUR, echivalent în RON la cursul oficial al BNR din data plății, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) și f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.L. a bunurilor indisponibilizate conform dovezilor seria AB nr. 0072958 din 22 ianuarie 2009 și seria AB nr. 0072968 din 23 ianuarie 2008, mai puțin a următoarelor: un portmoneu din piele maron, o șapcă N. albă, o cheie auto A., un card S., un card B.R.D., un card R.B. nr. X1 și o borsetă de culoare maron.

S-a dispus restituirea bunurilor cu privire la care nu s-a dispus măsura confiscării către inculpatul C.L.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) și f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.V.A. a bunurilor indisponibilizate conform dovezii seria AB nr. 0072961 din 22 ianuarie 2009 cu excepția următoarelor: pașaport pe numele R.V.A., hard disk marca M., mobil marca H. U1220S cu cartela D. aferentă, mobil marca N. 6300 cu cartelă V. și acumulator, card C.A. pe numele R.A.M., card S. cu pe numele R.A.M.;

- conform dovezii seria AB nr. 0072967 din 23 ianuarie 2009 (vol. III d.u.p.) cu excepția următoarelor: certificat de înmatriculare pentru autoturismul X, portofel maron, un card M., un card G.S. emis pe numele R.A.M.;

- conform dovezii seria AB 0072970 din 23 ianuarie 2009.

S-a dispus, restituirea bunurilor cu privire la care nu s-a dispus măsura confiscării către inculpatul R.V.A., mai puțin a certificatului de înmatriculare pentru autoturismul X.

S-a constatat că prin încheierea din data de 29 mai 2009 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus restituirea către inculpatul R.V.A. a permisului de conducere.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) și f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.N. a bunurilor indisponibilizate conform dovezii seria AB nr. 0072959 din 22 ianuarie 2009 cu excepția următoarelor: certificat de înmatriculare pe numele B.M. pentru auto Y, certificat de înmatriculare pe numele S.R.F. pentru auto X1, card B.R.D. X2, card B.R.D. X3, card B.C.R. X4, hard disk marca S., card memorie P. 512Mb, 7 DVD-uri, 5 CD-uri, card memorie microSD capacitate 1Gb, card memorie, albastru închis. S-a dispus restituirea bunurilor cu privire la care nu s-a dispus măsura confiscării către inculpatul B.N.

S-a constatat că prin ordonanța nr. 22 ianuarie 2009 s-a dispus restituirea către inculpat a laptop-ului A.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) și f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a bunurilor identificate în boxa situată în Șos. O., București, folosită în comun de aceștia, indisponibilizate conform dovezilor seria AB nr. 0072962-0072966 din 22 ianuarie 2009 și seria AB nr. 0072969 din 23 ianuarie 2009.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 134.740 RON obținută în urmă săvârșirii infracțiunilor, câte 44.913,33 RON de la fiecare inculpat.

În baza art. 163 C. proc. pen. s-a instituit măsura sechestrului asigurător în vederea acoperirii pagubelor și a confiscării speciale asupra sumelor de bani ridicate de la inculpații C.L. și R.V.A., sume indisponibilizate conform recipiselor nr. 2103793/1 pentru 885 RON, nr. 2103783/1 pentru 4.400 RON, 2103795/1 pentru 6.81.0 RON și a dovezii nr. AB 0042853 din 10 octombrie 2008 pentru suma de 100 EUR în cazul inculpatului R.V.A. și conform recipisei nr. 2103790/1 pentru suma de 7.800 RON în cazul inculpatului C.L.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit asupra autovehiculului cu număr de înmatriculare X prin ordonanța din data de 21 noiembrie 2008 și dispune restituirea autovehiculului, precum și a certificatului de înmatriculare ridicat de la inculpatul R.V.A., către SC C.S.P. SRL, prin administrator B.M.A.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații B.N. și R.V.A. la plata sumei de 18.000 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul C.L. la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 670/D/P/2008 din data de 23 ianuarie 2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial București, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub nr. 2725/3/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- B.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) și (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18, lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.; art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C. pen.;

- R.V.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) și (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18, lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003; art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 42 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- C.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) și (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003; art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 42 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

În sarcina acestora s-a reținut faptul că în luna iunie 2008 au inițiat și constituit un grup organizat, în scopul săvârșirii de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice, precum și de infracțiuni privind comerțul electronic, activitate infracțională care s-a desfășurat în perioada iunie - septembrie 2008 atât pe teritoriul României, cât și pe teritoriul Bulgariei. În ceea ce privește structura grupului infracțional, s-a precizat că acesta era coordonat de inculpatul B.N., cu privire la care s-a formulat și acuzația că a fabricat și deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

În sarcina tuturor inculpaților s-a reținut și că în perioada iunie - septembrie 2008, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, au falsificat, au pus în circulație și au deținut în vederea punerii în circulație instrumente de plată electronică.

Cu referire la inculpații R.V.A. și C.L. s-a mai arătat că în perioada menționată, în mai multe rânduri, au deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea de instrumente de plată electronică; au montat pe diverse ATM-uri din Bulgaria și România (Eforie Nord) dispozitive de citire a benzii magnetice a cardurilor, precum și minicamere, accesând fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, ATM-urile băncilor în scopul, obținerii de date informatice; precum și faptul că au efectuat în perioada menționată operațiuni cu, instrumente de plată electronică falsificate, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv.

În cursul urmăririi penale, s-au constituit părți civile R.B. SA cu suma de 2260,83 euro și 1.800 RON, D.I. cu suma de 3.500 RON, B.P.A. cu suma de 900 RON și B. SA cu suma de 2.800 RON. Totodată, au fost indisponibilizate sumele de 885 RON, 4.400 RON, 6.810 RON și 100 euro ridicate de la inculpatul R.V.A., suma de 7.800 RON ridicată de la inculpatul C.L. și s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra autoturismului marca P. cu nr. de înmatriculare X, aparținând societății comerciale SC C.S.P. SRL administrată de B.M.A., soția inculpatului B.N.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a bazat pe procesele-verbale întocmite cu ocazia vizionării imaginilor surprinse de camerele de supraveghere ale ATM-urilor băncilor și a înregistrărilor efectuate în baza autorizației nr. 292/AI din 26 august 2008, procese-verbale de supraveghere operativă, de prindere în flagrant, de percheziție, de verificare a datelor conținute de cardurile găsite asupra sau în locuințele inculpaților, procese-verbale de percheziție informatică, de redare a conținutului convorbirilor interceptate, alte procese-verbale, documente referitoare la SC E.E. SRL și SC M. SRL, plângerile părților vătămate și declarațiile acestora, listingurile tranzacțiilor efectuate la ATM-uri, rapoarte de constatare tehnico-științifică nr. 235155 din 03 decembrie 2008, 1067006 din 12 ianuarie 2009, 1067014 din 20 ianuarie 2009 și nr. 2166604 din 05 septembrie 2008, raportul de expertiză tehnică nr. 2166661 din 05 decembrie 2008, declarațiile martorilor G.O.T., U.F., V.A.M., B.M., I.C., V.M.C., N.M.A., Z.A., B.L. și B.M.A., declarațiile inculpaților și alte acte.

În cursul urmăririi penale, inculpatul C.L. a recunoscut, în general, acuzațiile ce i-au fost aduse, aceeași poziție adoptând-o și inculpatul R.V.A., care a negat însă participarea inculpatului, B.N., în timp ce acest din urmă inculpat nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Cercetările s-au desfășurat cu inculpații în stare de arest preventiv. Astfel, față de inculpatul B.N. a fost luată prin încheierea nr. 14 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Alba măsura arestării preventive pentru o durată de 29 de zile cu începere de la data de 19 septembrie 2008 la data de 17 octombrie 2008 în Dosarul nr. 22D/P/2008 al DIICOT - S.T, Alba, dosar în care s-a dispus la data de 30 octombrie 2008 declinarea competenței în favoarea DIICOT - S.T. București, fiind conexat la Dosarul nr. 670/D/P/2008 în care s-a emis rechizitoriul din prezenta cauză. La data de 24 septembrie 2008 față de inculpatul B.N. a fost emis un alt mandat de arestare preventivă de către Tribunalul București, măsură prelungită ulterior de aceeași instanță. Prin încheierea nr. 415/R 24 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală (dosar nr. 47188/3/2008) a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.N., cu stabilirea obligațiilor impuse de art. 1602 alin. (3) C. proc. pen.

În ceea ce îi privește pe inculpații R.V.A. și C.L., aceștia au fost reținuți la data de 12 septembrie 2008, iar prin încheierea din data de 12 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus arestarea preventivă a acestora pentru 29 de zile până la data de 10 octombrie 2008, măsură prelungită și menținută ulterior de Tribunalul București. Prin Decizia penală nr. 224 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, dată după sesizarea instanței cu rechizitoriul, s-a dispus, în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 06 martie 2009 s-a procedat la audierea inculpaților B.N., C.L. și R.V.A., iar ulterior la audierea martorilor G.O.T., Z.A., I.C., V.M.C., N.M.A., B.M., V.A.M.

Cu referire la martorul A.F.V. s-a constatat imposibilitatea audierii, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

La termenul din data de 29 mai 2009 a fost respinsă solicitarea de efectuare a unei expertize contabile, precum și cererea inculpatului C.L. de audiere a unui martor în circumstanțiere, fiind însă încuviințată solicitarea inculpaților de administrare de înscrisuri în acest scop.

Au fost atașate fișele de cazier judiciar ale inculpaților, Sentințele penale nr. 1225/F din 14 septembrie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, privindu-l pe inculpatul B.N., nr. 327 din 26 septembrie 2011 a Judecătoriei Călărași, privindu-l pe inculpatul C.L., și fișa Dosarului nr. 19233/3/2008 al Tribunalului București, secția a II-a penală, privindu-l pe inculpatul R.V.A.

Totodată, în cauză a fost formulată o cerere de restituire a autovehiculului marca P. cu. nr. de înmatriculare X de către numita B.M.A.

Prin adresa nr. 889759/GI/S3 din 13 mai 2011 a IGPR - DCCO, s-a adus la cunoștința instanței faptul că inculpatul B.N. s-a deplasat în Ungaria, unde a fost arestat preventiv la data de 28 martie 2011, întrucât monta la un bancomat echipamente destinate skimming-ului, iar inculpatul R.V.A. s-a deplasat în Belgia unde a fost arestat pentru skimming în intervalul august - decembrie 2016, iar ulterior, în Germania unde a fost arestat începând cu luna martie 2011 pentru același tip de infracțiuni.

În consecință, s-a dispus citarea celor doi inculpați în penitenciarele în care aceștia se aflau încarcerați. Prin încheierea din data de 08 noiembrie 2011 s-a dispus revocarea liberării provizorii sub control judiciar dispusă cu privire la inculpatul B.N. prin Încheierea penală nr. 451/R din 24 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, și arestarea preventivă a acestuia pentru 30 de zile cu începere de la data încarcerării. De asemenea, prin încheierea din data de 14 decembrie 2011, s-a dispus în baza art. 148 alin. (1) lit. a1) C. proc. pen. arestarea preventivă a inculpatului R.V.A. pentru o perioadă de 30 de zile cu începere de la data încarcerării.

La termenul din data de 09 februarie 2012, s-a asigurat prezența celor doi inculpați aflați în stare de arest în străinătate prin intermediul unor videoconferințe organizate cu autoritățile germane și ungare. La aceiași termen de judecată, având în vedere poziția inculpaților B.N. și R.V.A. în sensul că doresc ca judecata să se desfășoare în condițiile art. 3201 C. proc. pen. și dispozițiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011 publicată în M. Of. 931/29.12.2011, s-a procedat la ascultarea acestora. La același termen de judecată, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpații R.V.A. și C.L., iar în ceea ce îl privește pe inculpatul B.N. și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în două infracțiuni distincte una prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și una prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu menținerea celorlalte dispoziții indicate anterior.

La data de 08 martie 2012, s-a procedat la reaudierea inculpatului C.L., în prezența, asigurată prin intermediul mijloacelor tehnice, a inculpatului R.V.A., ulterior declarația acestuia fiind citită inculpatului B.N., căruia i s-a dat posibilitatea de a face precizările necesare și de a adresa personal eventuale întrebări.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în cursul lunii iunie 2008, inculpații B.N., R.V.A. și C.L. au constituit un grup infracțional organizat având drept scop săvârșirea de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice, precum și cele privind comerțul electronic. Grupul infracțional era coordonat de către inculpatul B.N., persoană care beneficiază și de o situație materială superioară celei a celorlalți inculpați, acesta fiind și cel care în cadrul grupului se ocupa de fabricarea de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

Activitatea de amplasare a aparaturii de copiere a datelor conținute de banda magnetică a cardurilor bancare și a celei de copiere a codurilor PIN a fost desfășurată de inculpații R.V.A. și C.L. pe ATM-uri amplasate în Eforie Nord și stațiuni din Bulgaria, o parte din aceste activități desfășurându-se sub supravegherea inculpatului B.N.

Datele obținute prin activitatea de skimming erau folosite ulterior de inculpați pentru inscripționarea, la domiciliul inculpatului B.N., a unor carduri blank, cu ajutorul acestora inculpații R.V.A. și C.L. realizând retrageri frauduloase de numerar de la bancomate situate în București și Ploiești, activitățile infracționale mai sus descrise încheindu-se doar în urma intervenției organelor de urmărire penală la data de 11 septembrie 2008.

1. Activitățile de amplasare a aparaturii de skimming pe ATM-uri aparținând unor unități bancare din Bulgaria și Eforie Nord în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate

Din procesul-verbal întocmit de organele de cercetare, a rezultat faptul că inculpații B.N., R.V.A. și C.L. s-au deplasat în același timp în Bulgaria la mijlocul lunii iunie 2008, aceștia intrând în Bulgaria la datele de 14 și, respectiv, 15 iunie 2008. Din coroborarea declarațiilor inculpatului R.V.A. cu listingul operațiunilor efectuate la bancomate din Bulgaria, din care rezultă folosirea pe post de card de verificare a funcționării aparaturii de skimming (pointer); prin efectuarea unor tranzacții nefinalizate, a cardurilor personale ale inculpatului R. la datele de 16, 17, 18, 19, 20, dar și 27 iunie 2008, cu faptul că datele unor carduri folosite la bancomatele din Bulgaria în acea perioadă au fost utilizate de inculpați pentru efectuarea de tranzacții frauduloase (aceasta este situația cardului nr. X1 aparținând numitului R.A., despăgubit de R.B.), Tribunalul a reținut faptul că, în această ocazie, au fost amplasate de către inculpați dispozitive de citire a benzii magnetice a cardurilor, precum și minicamere pe ATM-uri din stațiuni de pe litoralul bulgar, în vederea obținerii, prin încălcarea măsurile de securitate, a datelor informatice conținute de cardurile utilizate la acestea.

Susținerile inculpatului C.L. referitoare la faptul că nu i-a însoțit pe ceilalți inculpați în Bulgaria în luna iunie 2008 sunt clar infirmate de procesul-verbal menționat, neputând fi acceptată nici teza acestuia referitoare la faptul că unele călătorii în Bulgaria le-ar fi efectuat pentru a realiza cumpărături la solicitarea inculpatului B.N., în condițiile în care acesta se afla în Bulgaria în aceeași perioadă. În același sens sunt și declarațiile inculpatului R.V.A., care a arătat că toate deplasările în Bulgaria le-a realizat împreună cu inculpatul C.L.

Alte tranzacții de verificare de genul celor menționate anterior, care dovedesc instalarea de aparatură de skimming, au fost efectuate la bancomate amplasate în Bulgaria la datele de 04, 05, 06, 07, 08, 09, 10, 11 și 12 iulie 2008, prin utilizarea cardului personal al inculpatului R.V.A., dar și a cardului nr. X5 al inculpatului C.L. la data de 09 iulie 2008. La data de 11 iulie 2008 a fost folosit la un bancomat din Bulgaria și cardul părții civile D.I., card ale cărui date au fost utilizate ulterior de către inculpați pentru efectuarea de tranzacții frauduloase la data de 15 iulie 2008 și 30 iulie 2008, dar și cardul părții civile B.P.A., utilizat pentru tranzacții frauduloase la data de 14 iulie 2008.

Activitatea inculpaților a continuat și în luna august 2008, cardul inculpatului R.V.A. fiind, folosit pentru a simula tranzacții la ATM-uri din Bulgaria și la datele de 01 - 02 august, 15, 18, 20, 22 - 24 august 2008., potrivit procesului-verbal întocmit de organele de cercetare penală, pentru ultimele deplasări în Bulgaria, aceste procese-verbale coroborându-se și cu declarațiile inculpaților R.V.A. și C.L. și cu procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate.

Astfel, în data de 15 august 2008, inculpatul B.N., aflat la acel moment încă în România, discută cu inculpatul C.L. despre problemele create de faptul că bateria camerei destinate pentru înregistrarea codurilor PIN s-a descărcat, inculpatul B.N. manifestându-și nemulțumirea legată de alegerea unui bancomat aflat într-o zonă puțin frecventată și de faptul că au fost înregistrate doar datele a 13 carduri bancare. Discuții referitoare la bancomatele alese pentru instalarea echipamentelor de skimming, la unele probleme ivite cu aceste echipamente, la numărul de persoane care au utilizat bancomatele în perioada în care pe acestea erau instalate echipamentele de skimming au loc și pe datele de 16 august 2008, 17 august 2008, 18 august 2008.

Începând cu data de 20 august 2008 locul inculpatului C.L., întors în România, a fost luat de inculpatul B.N., care a sosit în Bulgaria împreună cu familia sa, după cum rezultă din discuția purtată de C.L. cu numitul Z.B.C. la data de 21 august 2008, activitatea de skimming continuând și după acest moment, relevante fiind discuțiile dintre inculpatul C.L. și inculpatul R.V.A. din 22 august 2008 și 23 august 2008.

Importantă sub aspect probatoriu este și discuția purtată de inculpatul C.L. la data de 26 august 2008 cu fiul său, C.A.L., discuție în care îi solicită acestuia să găsească carduri blank, evident pentru inscripționarea datelor obținute în urma deplasării în Bulgaria.

O altă deplasare în Bulgaria a inculpaților C.L. și R.V.A. a avut loc la începutul lunii septembrie 2008, aceștia continuând să îi comunice inculpatului B.N. modul în care se desfășurau operațiunile, relevante fiind discuțiile din datele de 03 septembrie 2008, 04 septembrie 20 august, 05 septembrie 2008, 06 septembrie 2008 și 09 septembrie 2008, la întoarcerea celor doi inculpați în țară, când inculpatul B.N. le solicită acestora să arunce "electronica" pentru a nu fi depistați la trecerea frontierei. În același sens este și procesul-verbal din data de 08 septembrie 2008 în care se menționează faptul că la datele de 03, 04, 05, 07 septembrie 2008, cardurile inculpatului R.V.A. eliberate de R.B. au fost folosite la bancomate din Bulgaria, la data de 06 septembrie 2008 fiind folosit și cardul inculpatului C.L.

Totodată, inculpații C.L. și R.V.A., sub coordonarea inculpatului B.N., au montat la data de 07 august 2008 aparatură de skimming pe un bancomat aparținând R.B. amplasat în localitatea Eforie Nord, aceasta fiind însă descoperită înainte ca inculpații să o poată recupera. Relevante în acest sens sunt procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2166604 din 05 septembrie 2008 și raportul de expertiză tehnică nr. 2166661 din 05 decembrie 2008 întocmite de Institutul de Tehnologii Avansate, care confirmă faptul ca echipamentele ridicate de la bancomatul menționat sunt destinate achiziționării datelor confidențiale ale utilizatorilor cardurilor bancare, acestea fiind efectiv folosite în acest scop, dovadă fiind datele identificate pe suporturile de memorie ale dispozitivelor. Totodată, instanța de fond a avut în vedere și procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor surprinse de camerele de supraveghere ale ATM-ului, care atestă munca de echipă depusă de cei doi inculpați - inculpatul R. fiind cel care a montat dispozitivul de copiere a cardurilor, iar inculpatul C. cel care a montat dispozitivul de copiere a codului PIN. Importante sub aspect probator și declarațiile inculpaților C.L. și R.V.A., care au recunoscut deplasarea la Eforie Nord, dar și procesele-verbale de redare a conversațiilor interceptate, care demonstrează și supravegherea de către inculpatul B.N. a activității acestora, aspect negat de acesta din urmă.

2. Activitatea de falsificare a mijloacelor de plată electronică

Așa cum a rezultat din declarațiile concordante ale inculpaților, coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză, datele obținute în urma accesului neautorizat în sistemele informatice ale unităților bancare erau folosite de inculpați pentru falsificarea de instrumente de plată electronică la domiciliul inculpatului B.N. În acest sens, Tribunalul amintește discuțiile din datele de 10 august 2008, când inculpatul C.L. îl întreabă pe inculpatul B.N. dacă "să vin diseară să selectăm alea? Le-ați (...) a avut timp să le selecteze? Că erau multe, n-avea cum", 10 septembrie 2008, după ultima plecare în Bulgaria, când inculpatul B.N. îi solicită inculpatului C.L. să îl sune și pe inculpatul R. și "să veniți să ne apucăm de (...)", sau 11 septembrie 2008, când inculpatul R. îi comunică inculpatului C. "ne-o întrebat chief dacă nu (...) vii-ncoace cu alea ca să facem bătăile alea greș". Relevantă este și identificarea în laptop-ul găsit la domiciliul inculpatului B.N., în fișiere tip .txt, a unor numere de carduri copiate în perioada 03 - 09 septembrie 2008 în Bulgaria, dar și găsirea la domiciliul aceluiași inculpat a unui aparat M. folosit pentru inscripționarea cardurilor blank și a mai multor cartele PVC neinscripționate până la acel moment.

Tot o dovadă a activității de falsificare o constituie cele peste 100 de carduri contrafăcute găsite în posesia inculpaților sau la domiciliile acestora cu ocazia perchezițiilor efectuate în cauză, dar și ultimele declarații date în fața instanței de judecată, prin care toți inculpații au recunoscut contribuția avută în această activitate.

3. Punerea în circulație a mijloacelor de plată electronică și efectuarea operațiunilor de retragere de numerar prin folosirea datelor de identificare a cardurilor bancare copiate fără consimțământul titularilor acestora

Instrumentele de plată falsificate la domiciliul inculpatului B.N. erau preluate de inculpații R.V.A. și C.L., fiind utilizate pentru efectuarea de retrageri frauduloase de numerar.

Potrivit proceselor-verbale întocmite cu ocazia vizionării înregistrărilor surprinse de camerele de supraveghere amplasate la ATM-urile băncilor, coroborate cu planșele foto atașate la dosarul de urmărire penală, cu listingurile operațiunilor efectuate și cu procesele-verbale de citire a informațiilor de pe cardurile găsite în posesia inculpaților cu ocazia perchezițiilor efectuate, în perioada iunie - septembrie 2008, inculpații C.L. și R.V.A. au efectuat numeroase retrageri de numerar. Toate aceste tranzacții se desfășurau după același tipic - folosirea repetată a aceluiași card, prin solicitări de eliberare a unor sume descrescătoare, cu numeroase tranzacții eșuate, aspect ce dovedește necunoașterea de către persoana care efectua tranzacțiile a disponibilului din cont și lipsa identității dintre titularul contului și cel ce realiza operațiunile.

În acest context, la data de 24 iunie 2008 au fost efectuate tranzacții de către inculpații R.V.A. și C.L. la ATM-ul 0946 aparținând R.B., ocazie cu care a fost retrasă și suma de 3.000 RON prin folosirea datelor cardului nr. X1 aparținând numitului R.A., despăgubit de R.B., cu menținea că acest card este aferent unui cont în euro, echivalentul în euro al sumei retrase fiind de 807 euro; suma totală retrasă a fost de 14.130 RON.

La datele de 14 și 15 iulie 2008 au fost efectuate tranzacții de către inculpații R.V.A. și C.L. la ATM-ul RZBN 0451 aparținând R.B. în data de 14 iulie 2008, de inculpatul R.V.A., în intervalul orar 23:20 - 23:46 (perioadă în care acesta este înregistrat efectuând tranzacții la bancomatul menționat, cu precizarea că în imagini apare și inculpatul C.L. în spatele celuilalt inculpat), a fost retrasă suma de 7.000 RON, din care suma de 500 de RON prin folosirea cardului nr. X6 aparținând părții civile B.P.A.. în data de 15 iulie 2008, au fost efectuate operațiuni de retragere de numerar de către inculpatul C.L. în intervalul 22:16 - 22:40, interval în care este retrasă suma totală de 3.800 RON, inclusiv 300 de RON din contul părții civile B.P.A. La aceeași dată, au fost însă efectuate retrageri în numerar și de către inculpatul R.V.A., după cum se observă din planșele foto depuse la dosar în intervalul 21:40 - 22:12, perioadă în care a fost retrasă suma totală de 8.600 RON, încercându-se efectuarea de tranzacții și cu cardul nr. X7 aparținând părții civile D.I.; În aceeași zi cardul părții civile D.I. a fost utilizat pentru retragerea sumei de 500 de RON de la bancomatul aparținând R.B. situat la Agenția B.S..

La data de 17 iulie 2008 au fost efectuate tranzacții de către inculpatul C.L. între orele 02:05 - 02:23 (potrivit orei arătate pe înregistrări) la ATM-ul aparținând R.B. - Agenția L., fără însă ca la dosarul de urmărire penală să fie atașat un listing cu operațiunile efectuate la acea dată.

La data de 26 august 2008 inculpații au efectuat tranzacții la ATM-urile aparținând R.B. amplasate la agențiile V. - inculpatul R.V.A. în. intervalul orar 22:33 - 23.17, B.N. - inculpatul C.L. în intervalul orar 22:59 - 22:19, B. - inculpatul R.V.A. în intervalul orar 23:38 - 23:52. O parte din cardurile utilizate pentru efectuarea acestor tranzacții au fost identificate cu ocazia perchezițiilor. Astfel, cu titlu de exemplu, cardurile bancare nr. X8 (utilizat pentru retragerea sumei de 1.200 RON), nr. X9 (1.700 RON), nr. X10 (1.700 RON) și nr. X11 (2.700 RON) au fost identificate cu ocazia percheziției efectuate la boxa din Șos. O.; cardurile nr. X12 (retragere de 2.500 RON), nr. X13 (1.550 RON), nr. X14 (1.000 RON) au fost identificate cu ocazia percheziției efectuate asupra autoturismului condus de inculpatul R.V.A.. Suma totală extrasă de la bancomatul situat la Agenția B. se ridică la 5.400 RON, iar cea extrasă de la bancomatul de la Agenția V. la 23.360 RON. În ceea ce privește tranzacțiile efectuate la agenția B.N. nu rezultă că acestea ar fi dus la obținerea unor sume de bani pentru inculpați.

La data de 27 august 2008 inculpații au efectuat tranzacții la ATM-urile aparținând R.B. amplasate la agențiile Ploiești și V.C. Ploiești, ocazie cu care au fost utilizate, între altele, cardurile nr. X15, nr. X16 identificate în autoturismul condus de inculpatul R.V.A. la data de 11 septembrie 2008. Suma totală retrasă de inculpați s-a ridicat la 1.700 RON.

La data de 28 august 2008 inculpații au efectuat tranzacții la ATM-urile aparținând R.B. amplasate, la agenția V. și U. La această dată au fost folosite, între altele, cardurile nr. X17 (suma extrasă 1.000 RON) și nr. X18, găsite, de asemenea, în autovehiculul condus de inculpatul R.V.A.

La data de 01 septembrie 2008 inculpații au efectuat tranzacții la ATM-uri aparținând B. și B.R., fără însă ca la dosarul de urmărire penală să fie atașat un listing cu operațiunile efectuate la acea dată. La data de 10 septembrie 2008 inculpații au efectuat tranzacții la ATM-ul aparținând R.B. amplasat la agenția V., dar și la un ATM aparținând B. și unul aparținând B.R., în acest ultim caz, fiind, capturate și 4 carduri folosite de aceștia.

La agenția V., la data de 10 septembrie 2008, în intervalul orar 21:46 - 22:59, au fost utilizate și cardurile nr. X19 (extragere 3.500 RON), nr. X20 (extragere 300 RON), nr. X21 (extragere 2.000 RON) și nr. X22 (extragere 6.500 RON), găsite asupra inculpatului C.L. cu ocazia percheziției. Valoarea totală a tranzacțiilor efectuate la această agenție a fost de 30.800 RON.

În data de 10 septembrie 2008 a fost utilizat și cardul nr. X23 emis de B. de pe care a fost retrasă suma de 1.800 RON, card găsit asupra inculpatul R.V.A. cu ocazia prinderii în flagrant de la data de 11 septembrie 2008. Alte carduri folosite la bancomatul 691 aparținând B. la data de 10 septembrie 2008 au fost găsite în posesia inculpaților. Astfel, cu titlu de exemplu, cardul nr. X24 folosit pentru extragerea sumei de 5.500 RON a fost găsit asupra inculpatului R.V.A., la fel și cardul nr. X25 folosit pentru extragerea sumei de 2.000 RON, cardul nr. X26, cardul nr. X27 folosit pentru retragerea sumei de 2.400 RON, cardul X28 folosit pentru retragerea sumei de 12.400 RON. Alte carduri în număr de 23 utilizate în tranzacțiile din data de 10 septembrie 2008 au fost identificate în autoturismul condus de inculpatul R.V.A., iar două carduri au fost găsite în portbagaj. Având în vedere faptul că pentru operațiunile desfășurate la bancomatul nr. 691 aparținând B. nu au fost atașate la dosar înregistrările camerelor de supraveghere, astfel încât Tribunalul nu poate verifica dacă toate tranzacțiile realizate au fost efectuate de inculpați, la stabilirea sumei totale extrase se vor avea în vedere doar tranzacțiile efectuate cu cardurile găsite în posesia inculpaților, în valoare de 27.550 RON.

Și la extragerile efectuate de la bancomatul aparținând B.R. au fost utilizate carduri găsite în posesia inculpaților, cu titlu de exemplu urmând a fi menționate cardurile nr. X29, nr. X30, nr. X31, în total fiind efectuate tranzacții cu 15 carduri ce ulterior au fost găsite fie în autoturismul condus de inculpatul R.V.A., fie asupra inculpatului C.L. Implicarea inculpaților în tranzacțiile descrise rezultă și din procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate între inculpatul C.L. și B.N., primul informându-l pe cel de-al doilea despre operațiunile efectuate la B.R. și despre faptul că "a fost binișor". Din verificarea listingului operațiunilor efectuate la bancomatul aparținând B.R. rezultă că suma retrasă în seara de 10 septembrie 2008 a fost de 10.700 RON.

La data de 11 septembrie 2008 inculpații au efectuat tranzacții la ATM-urile aparținând R.B. amplasate la agențiile B. în intervalul 19:46 - 19:48, P.L. în intervalul 20:08 - 20:10, B.S. în intervalul 21:04 - 21:05 și V. începând cu ora 21:23 până la prinderea în flagrant, suma totală obținută în urma acestora fiind de 6.300 RON. La data indicată au fost efectuate, între altele, tranzacții cu cardul nr. X32 (extragere 2.700 RON), nr. X19 (extragere 3.600 RON), nr. X33 și nr. X34, toate găsite asupra inculpatului C.L. cu ocazia efectuării percheziției.

Alte tranzacții cu cardurile falsificate aflate în posesia inculpaților au fost efectuate la datele de 19 iulie 2008 și 30 iulie 2008 - cardul nr. X35 găsit în autoturismul condus de inculpatul R.V.A.; la datele de 29 august 2008 și 30 august 2008 cu cardurile nr. X18, nr. X36. La data de 30 iulie 2008, la distanță de câteva secunde de tranzacția efectuată cu cardul nr. X35, la ATM-ul R. B. a fost retrasă și suma totală de 3.000 RON prin folosirea datelor cardului aparținând părții civile D.I.

În ceea ce privește tranzacțiile pretins realizate prin folosirea datelor cardurilor aparținând numitului R.A. la datele de 25 iunie 2008 la magazinul Z.P. și la data de 26 iunie 2008 la ATM B.S., numitului R.F. la data de 28 iunie 2008 la A.R. și numitei G.M. la data de 17 iulie 2008, care au făcut obiectul constituirii de parte civilă a R.B., Tribunalul a constatat că nu a fost dovedită efectuarea acestor tranzacții de către inculpați.

4. Falsificarea și deținerea de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică

Din probele administrate în cauză a rezultat și faptul că, în cadrul grupului infracțional, inculpatul B.N. era cel care se ocupa de fabricarea echipamentelor de hardware utilizate în operațiunile de skimming. În acest sens sunt discuțiile purtate de inculpat la 29 august 2008 cu un angajat al SC N.V. SRL referitoare la livrarea unor minicamere, conversațiile din data de 31 august 2008 în care i se solicită inculpatului să trimită "și-o electronică d-asta!" sau acesta dă sfaturi referitoare funcționarea dispozitivelor sau cele de la data de 01 septembrie 2008, 04 septembrie 2008 și 05 septembrie 2008. De asemenea, pe data de 02 septembrie 2008, inculpatul B.N. poartă mai multe discuții referitoare la repararea unor dispozitive de skimming și la expedierea unora dintre acestea unei persoane neidentificate, dar și despre o comandă pentru procesoare A.M. 8515 de la societatea SC E.E. SRL. La 03 septembrie 2008 acesta arată că "din două am făcut una. I-am luat memorie și-am pus-o pe alta că era căzută și mi-a mers. E greu să desfac (...) să dezlipească cu aer cald, cu pistolu' (...). Deci de aia-ți spun eu c-am avut una pârlită, blocată și-am luat și-am pus-o pe altă aia era (...) decât memoria", discuția continuând despre comanda ce urma a fi făcută pentru procesoare și memorii de la societatea SC E.E. SRL. Și ultimele declarații ale inculpaților R.V.A. și C.L. confirmă faptul că inculpatul B.N. era cel care se ocupa de partea electronică a echipamentelor de skimming ce erau ulterior utilizate pentru amplasarea pe bancomate.

Echipamente de hardware și software destinate să servească falsificării de mijloace de plată electronică au fost, totodată, deținute de toți inculpații, fapt dovedit de procesele-verbale de percheziție, dar și de rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate de Institutul de Tehnologii Avansate. Astfel, în privința inculpatului R.V.A., Tribunalul a reținut că în autovehiculul condus de acesta la data de 11 septembrie 2008 au fost identificate 4 dispozitive electronice de filmat prevăzute cu port USB, trei plachete de culoare albă de poliester, trei rame de poliester de culoare gri cu alb, prevăzute cu orificiu dintre care două prezentau circuite electronice și acumulatori etc., iar la percheziția domiciliară a fost identificat un mini CD, ce conținea aplicația informatică C. 41/42 ce poate fi folosită la citirea/scrierea suporturilor cu bandă magnetică.

La domiciliul inculpatului C.L. a fost identificată o cutie ce conținea mai multe piese și componente electronice, mulaje de fante ale bancomatelor.

La domiciliul inculpatului B.N. a fost identificat laptop-ul marca S.V., diferite dispozitive artizanale electronice, cititor de carduri marca S., un dispozitiv de inscripționare a cardurilor M. 206. În urma percheziționații hard-disk-ului din laptop-ul marca S.V. au fost identificate mai multe fișiere conținând aplicații ce pot fi folosite la citirea/scrierea suporturilor cu bandă magnetică, imagini ale tastaturilor unor ATM-uri, succesiuni de caractere numerice, care pot reprezenta numerele unor instrumente de plată electronică. Având în vedere atitudinea inițială a inculpatului B.N. prin raportare la bunurile mai sus indicate, Tribunalul a apreciat necesar să menționeze că aceste bunuri au fost identificate într-o pungă de plastic, aruncată în apropierea gardului locuinței inculpatului, împreună cu alte bunuri ce purtau urmele sale papilare, dar și faptul că în seara zilei de 11 septembrie 2008, inculpatul, care părăsise domiciliul său înainte de efectuarea percheziției, a purtat mai multe discuții cu soția sa referitoare la găsirea bunurilor menționate.

Cea mai mare parte a echipamentelor destinate falsificării de mijloace de plată a fost identificată la boxa situată în Șos. O., București, folosită în comun de inculpați. Folosirea de către inculpați în comun a boxei menționate a rezultat și din declarațiile inculpatului R.V.A., din procesele-verbale de supraveghere întocmite pentru data de 02 septembrie 2008, dar și din convorbirea de la data de 18 august 2008 dintre inculpatul B.N. și inculpatul R.V.A., în care inculpatul B.N., după ce primește asigurări că "mai sunt de-alea vampir la A.", arată că se va duce și "le va face acolo" sau cea din data de 23 august 2008 când inculpatul R.V.A. îi solicită lui C.L. să treacă pe la A. să ia "material de 07". Faptul că numitul "A." este proprietarul boxei menționate rezultă și din declarația din data de 06 martie 2009 a inculpatului R.V.A.

Separat de deținerea la adresele de domiciliu și la boxa situată în Șos. O. a unor echipamente destinate falsificării de carduri bancare, inculpații C.L. și R.V.A. au realizat o astfel de deținere la fiecare instalare a acestor echipamente pe ATM-uri în vederea accesului neautorizat la sistemele informatice ale unităților bancare.

În drept, fapta inculpaților care în perioada iunie - septembrie 2008 au constituit un grup infracțional organizat având drept scop săvârșirea de infracțiuni, prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice, fapte săvârșite atât pe teritoriul României, cât și pe cel al Bulgariei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 și lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003.

Din probele administrate în cauză a rezultat că grupul format din inculpați a fost constituit cu scopul săvârșirii de infracțiuni grave, activitatea acestora urmând a se desfășura pe o perioadă întinsă în timp, în vederea obținerii de beneficii materiale. Au existat, de asemenea, roluri prestabilite și o structură determinată a grupului, în cadrul căruia inculpații R.V.A. și C.L. aveau ca atribuții desfășurarea "muncii de teren", prin montarea aparaturii de skimming (operațiune ce se desfășura sub coordonarea inculpatului B.N.) și efectuarea retragerilor de numerar, activitatea de inscripționare a cardurilor realizându-se la domiciliul inculpatului B.N.

Rolul de lider al inculpatului B.N., coordonarea de către acesta a activității celorlalți inculpați, rezultă cu claritate din ultimele declarații date de inculpații R. și C., dar și din convorbirile telefonice interceptate, Tribunalul urmând a reda unele din acestea. Astfel, cu ocazia deplasării de la Eforie Nord din data de 07 august 2008, nemulțumit de modul în care acționaseră R.V.A. și C.L., inculpatul B.N. are cu primul dintre aceștia următoarea conversație:

"B.N.; Unde te-am trimis io, mă, la masă sau acolo să vezi ce e?

R.V.A.: Păi, acolo m-am dus, chef.

B.N. Unde dracu te-ai dus, mă, când am stat în spatele tău? Măi, bulangiule!

R.V.A.; Păi, nu, mă.

B.N.: Ia zi, mă, ia zi, hai!

RVA: M-am dus, am traversat până la el și mi-a spus L. să vin până la ei.

B.N. Aha.

R:V.A.: Și, acum m-am întors înapoi.

B:N. Bine, mă (...) bine, mă, băiete, mă, dacă io spun una și tu faci alta." (vol. III d.u.p.).

Ulterior, acestei discuții, inculpatul C.L. îl contactează pe inculpatul B.N. pentru a-i cere părerea cu privire la momentul la care urma sa fie demontata aparatura de skimming, arătând "io vreau să fac cum spui tu".

Aceeași atitudine a avut-o inculpatul B.N. și cu ocazia deplasării din jurul datei de 15 august 2008 din Bulgaria, arătându-se nemulțumit de activitatea celorlalți doi inculpați "O oră (...) și (...) mănânci bateria, să ți le bagi în (...), bă! Ai auzit? E ceva putred la voi care nu-mi place, bă, băieți! Nu știu care face pe șef." sau "cred că ne-am uitat gradele, băieți".

Tot cu titlu de exemplu va fi menționată și discuția din data de 18 august 2008 dintre inculpatul C.L. și inculpatul B.N. în care primul îi cere permisiunea celui de-al doilea pentru a monta aparatură de skimming și în timpul zilei la bancomate, permisiune refuzată.

Susținerile inculpatului B.N. în sensul că nu avea calitatea de lider al grupării infracționale și că faptele săvârșite s-au datorat constrângerii și amenințărilor la care era supus de "interlopii pe care-i aducea R." sunt lipsite de suport probator, urmând a fi înlăturate de instanță. După cum rezultă din convorbirile menționate mai sus, inculpații C. și R. i se adresează întotdeauna inculpatului B. cu deferență, încercând să își justifice eventualele greșeli și ținându-l tot timpul la curent pe acesta cu privire la activitățile desfășurate. Mai mult, în convorbirea din data de 21 august 2008 purtată cu numitul Z.B.C.; C.L., nemulțumit și el de greșelile făcute de inculpatul R., arată cum inculpatul B.N. l-a trezit pe acesta la ora opt și "l-a pus (...) l-a băgat. Face armată cu el, ăsta acolo că aseară, când am plecat eu, era supărat rău de tot, D.", pentru ca ulterior să îl întrebe pe inculpatul R. dacă "Te-a mai certat? Nu te-a mai certat, ăh?".

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, instanța de fond a reținut că, potrivit unei practici deja constatate, se apreciază că faptele de a falsifica instrumente de plată electronică, cum sunt cardurile, de a deține astfel de instrumente falsificate și de a le pune în circulație întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni, și anume cea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 referitoare la falsificarea instrumentelor de plată electronică și ale infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 referitoare la punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate (punere în circulație ce se poate realiza fie prin transmiterea posesiei instrumentelor falsificate altor persoane, fie prin efectuarea de diverse operațiuni) sau deținerea lor în vederea punerii în circulație, similar situației infracțiunilor prev. de art. 282 alin. (1) și 282 alin. (2) C. pen.

În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunile prev. de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru, inculpații R.V.A. și C.L.) și art. 37 lit. a) C. pen. (în cazul inculpatului B.N.), astfel:

- pentru inculpatul B.N. în: o infracțiune prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și o infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul R.V.A. în: o infracțiune prev. de. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și o infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru inculpatul C.L. în: o infracțiune prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și o infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Față de cele arătate, faptele inculpaților B.N., R.V.A. și C.L. care, în perioada iunie - septembrie 2008, au falsificat la diverse intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, instrumente de plată electronică (efectuând operațiuni de inscripționare a unor cartele blank cu datele obținute în urma operațiunilor de skimming) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele acelorași inculpați care în perioada menționată au deținut în vederea punerii în circulație și au, pus în circulație (prin transmiterea către ceilalți inculpați sau prin efectuarea de operațiuni în cazul inculpaților R.V.A. și C.L.) instrumente de plată falsificate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, faptele inculpatului B.N. care în perioada iunie - septembrie 2008 a fabricat și a deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică întrunesc cu elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, faptele inculpaților R.V.A. și C.L. care, la diferitele intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică întrunesc, de asemenea, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce privește caracterul continuat al infracțiunii, Tribunalul a constatat că deținerea echipamentelor s-a realizat de către inculpați de fiecare dată când aceștia au montat echipamentele de skimming pe bancomate și din nou cu ocazia fiecărei demontări, fiind vorba despre săvârșirea la diverse intervale de timp, în baza aceleiași hotărâri infracționale, a unor acțiuni ce realizează fiecare în parte conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni.

Instanța de fond a mai reținut și faptul că prevederile art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 incriminează accesul, fără drept, la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate, în scopul obținerii de date informatice. Este de precizat că bancomatul este un mijloc de colectare, prelucrare și transmitere a unor date informatice, reprezentate de numărul de cont al titularului, care este stocat pe nivelul 2 al benzii magnetice de culoare neagră. Pe de altă parte, prin montarea dispozitivului de citire a benzii magnetice a cardurilor ("skimmer") în fanta bancomatului, prin care se introduce cardul și se realizează citirea benzii magnetice a fiecărui card în parte, stocându-se informația astfel obținută, au fost încălcate măsurile de securitate care aveau drept scop asigurarea secretului numărului de cont și al operațiunilor efectuate, precum și apărarea împotriva folosirii de către o altă persoană a acestor carduri în vederea fraudării. în consecință, faptele inculpaților R.V.A. și C.L. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au montat pe diverse bancomate un dispozitiv de citire a benzii magnetice a cardurilor, precum și o minicameră, accesând astfel fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, bancomatele băncilor, în scopul obținerii de date informatice, întrunesc elementele, constitutive ale infracțiunii contra confidențialității și integrități datelor și sistemelor informatice, prevăzută în art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpaților R.V.A. și C.L. care, în perioada iunie - septembrie 2008, la diferite, intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, au efectuat operațiuni de retragere de numerar prin utilizarea de carduri falsificate, ce conțineau datele de identificare ale unor instrumente de plată electronică obținute fără consimțământul titularilor acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce privește această infracțiune, trebuie menționat că art. 27 din Legea nr. 365/2002 nu face nicio diferențiere după cum instrumentul de plată electronică folosit este original sau donat (în același sens Decizia penală nr. 45/2009 a Curții de Apel Brașov, Decizia penală nr. 139/2009 a Curții de Apel București, secția I penală, Decizia penală nr. 202/2009 și nr. 71/2009 ale Curții de Apel București, secția a II-a penală, Decizia penală nr. 26/2010 a Curții de Apel.Craiova - www.jurisprudenta.org, Decizia penală nr. 5288/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - www.scj.ro).

În ceea ce privește forma continuată de săvârșire a infracțiunilor prev. de art. 24 alin. (1), 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, Tribunalul a constatat că în perioada iunie - septembrie 2008 inculpații au săvârșit la diferite intervale de timp acțiuni ce întrunesc conținutul constitutiv al acelorași infracțiuni. Probele administrate în cauză confirmă faptul că inculpații au acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, demonstrate de timpul scurt dintre actele materiale, de folosirea acelorași procedee în săvârșirea acțiunilor componente ale activității infracționale și de unitatea obiectului infracțiunii.

De asemenea, Tribunalul a apreciat că inculpații au acționat în săvârșirea tuturor infracțiunilor cu intenție directă, urmărind producerea rezultatului periculos al faptelor lor.

Cu referire la inculpatul B.N., Tribunalul a constatat că în mod justificat s-a reținut că faptele ce fac obiectul prezentului dosar au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate prin Sentința penală nr. 1225/F din 14 septembrie 2007 a Tribunalului București, secția I penală. Astfel, inculpatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei menționate la data de 14 ianuarie 2008 cu un rest de 456 de zile de executat, infracțiunile ce fac obiectul prezentului dosar fiind săvârșite înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a reținut, în ceea ce-l privește pe inculpatul B.N., că deși cererea acestuia de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. este admisibilă față de dispozițiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, potrivit cărora "în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență", cererea sa nu este întemeiată, cu ocazia ascultării sale conform art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul nerecunoscând în întregime acuzațiile ce i-au fost aduse prin actul de sesizare. Astfel, inculpatul nu a recunoscut rolul pe care l-a avut în grupul infracționale organizat - de lider, nici coordonarea activităților de skimming desfășurate de ceilalți doi inculpați în Bulgaria sau la Eforie Nord. În legătură cu aceste aspecte, după ce i-au fost aduse la cunoștință de către instanță învinuirile formulate prin rechizitoriu, inculpatul B.N. a precizat următoarele "am fost și eu la Eforie, dar nu i-am supravegheat pe C. și R., aceștia știind exact ce trebuie să facă. Am fost și eu în Bulgaria, dar în concediu, iar R. și C. au mers înaintea mea. Nu am avut discuții cu aceștia. Afirmațiile referitoare la șef și la grade nu însemnau că eu eram șeful acestora. Nu a existat o coordonare din partea mea a inculpaților C. și R.". Nu există astfel o recunoaștere integrală a acuzațiilor aduse inculpatului prin rechizitoriu, nefiind aplicabile dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

Astfel, pentru acest inculpat, instanța de fond a avut în vedere perioada lungă de timp pe care s-a desfășurat activitatea infracțională, aceasta fiind întreruptă doar de intervenția organelor de cercetare, valoarea ridicată a sumelor obținute prin activitățile infracționale (elemente ce vor fi avute în vedere și în cazul celorlalți inculpați), starea de recidivă, incapacitatea acestuia de a respecta obligațiile impuse de instanța de judecată cu ocazia liberării provizorii sub control judiciar. În plus, se constată că pe parcursul soluționării prezentului dosar, inculpatul s-a deplasat în Ungaria, unde a fost arestat la data de 28 martie 2011 pentru săvârșirea de fapte de skimming, dar și în Germania, țară în care s-a emis față de acesta mandatul european de arestare nr. 44 AR 96/11 de către autoritățile din Bochum, aspecte ce demonstrează o perseverență infracțională deosebită.

La stabilirea pedepsei nu poate fi ignorat nici rolul principal deținut de inculpatul B.N. în grupul infracțional, poziția acestuia de lider și atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, caracterizată printr-o nerecunoaștere inițială a tuturor acuzațiilor, iar apoi printr-o recunoaștere parțială și nuanțată, cu încercări de evitare a responsabilității.

Faptul că inculpatul a deținut un loc de muncă în cadrul societății al cărei asociat este împreună cu soția sa, starea sa de sănătate precară, faptul că este tatăl a doi copii minori nu reprezintă elemente care să ducă la aplicarea unei pedepse mai reduse, toate împrejurările menționate fiind anterioare săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentului dosar și neinfluențând în niciun fel conduita inculpatului. În consecință, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului B.N. la următoarele pedepse:

- pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) și (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 și lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani. interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

Având în vedere că faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în perioada, iunie - septembrie 2008, în interiorul termenului de încercare al liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1225/F din 14 septembrie 2007 a Tribunalului București, secția I penală (liberat condiționat la data de 14 ianuarie 2008, cu un rest de executat de 456 zile), în baza art. 61 C. pen. instanța de fond a dispus revocarea liberării condiționate și contopirea restului rămas neexecutat de 456 de zile cu fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauză, rezultând o pedeapsă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., două de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și una de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a dispus contopirea pedepselor rezultante aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. La alegerea pedepsei accesorii și a celei complementare, Tribunalul a avut în vedere că săvârșirea infracțiunilor menționate este de natură a îl face pe inculpat nedemn de ocuparea unei funcții elective publice sau a unei funcții implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la data de 19 septembrie 2008 la 24 decembrie 2008. S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă în lipsă nr. 12/J din 08 noiembrie 2011.

Cu referire la inculpatul R.V.A., Tribunalul a constatat că cererea de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. este întemeiată, la audierea din data de 09 februarie 2012 acesta recunoscând în întregime acuzațiile ce i-au fost aduse prin actul de sesizare.

Totodată, pe lângă elementele referitoare la fapte prezentate în cazul inculpatului B.N. se constată că inculpatul R.V.A. a mai suferit o condamnare (nedefinitivă) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 24 alin. (1), 24 alin. (2), 25 și 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. prin Sentința penală nr. 469 din 07 iunie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală (Dosar nr. 19233/3/2008), fapte despre care s-a reținut că ar fi fost săvârșite în cursul anului 2006, inculpatul fiind și arestat, preventiv în perioada 15 februarie 2006 - 14 iunie 2006. Fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție a inculpatului, instanța nu poate să nu constate că faptele de care acesta este acuzat în prezentul dosar au fost săvârșite după momentul în care Tribunalul București, secția a II-a penală, fusese deja sesizat cu Dosarul nr. 19233/3/2008, iar la data prinderii inculpatului în flagrant în prezentul, dosar - 11 septembrie 2008 - avusese loc un termen de judecată în Dosarul nr. 19233/3/2008.

De asemenea, Tribunalul a reținut că, încălcând obligația de a nu părăsi țara dispusă în prezentul dosar, inculpatul R.V.A. s-a deplasat atât în Belgia, cât și în Germania, unde a fost arestat în perioada august - decembrie 2010 și, respectiv, martie 2011 - prezent, pentru operațiuni de skimming. Inculpatul a dat dovadă de o specializare deosebită în astfel de infracțiuni penale, iar executarea pedepsei nu poate fi decât în regim de penitenciar, inculpatul dovedind incapacitatea de a respecta obligațiile simple stabilite în sarcina sa cu ocazia luării măsurii, obligării de a nu părăsi țara și față de perseverența sa infracțională.

Faptul că inculpatul are un copil minor în întreținere nu constituie o circumstanță atenuantă, la fel ca lipsa unor conflicte cu persoanele din blocul în care locuiește, ci reprezintă doar dovada unui comportament normal, întrerupt însă, la diferite intervale, de perioade de arest (2006, 2008, 2010 și 2011), ce nu au fost însă de natură să modifice conduita sa generală, instanța de fond dispunând condamnarea acestui inculpat la următoarele pedepse, având în vedere limitele reduse în conformitate cu dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.:

- pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) și (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 și lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr, 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a pedeapsa de 2 ani închisoare;

- pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- pentru infracțiunea prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. La alegerea pedepsei accesorii și a celei complementare, Tribunalul a avut în vedere că săvârșirea infracțiunilor menționate este de natură a îl face pe inculpat nedemn de ocuparea unei funcții elective publice sau a unei funcții implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la data de 12 septembrie 2008 la 11 februarie 2009.

Instanța de fond a constatat că față de inculpat a fost emis mandatul de arestare preventivă în lipsă nr. 13/J din 14 decembrie 2011.

În ceea ce privește reținerea art. 19 din Legea nr. 682/2002 în cazul inculpatului C.L., tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor citate "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Deși potrivit adresei nr. 180/D/P din 16 februarie 2012 a DIICOT - Structura Centrală, inculpatul C.L. deține calitatea de martor, conform art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, și acesta a denunțat sau facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane, Tribunalul a reținut că nu este îndeplinită condiția suplimentară prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru a se putea proceda la reducerea limitelor de pedeapsă și anume ca inculpatul să fie cercetat pentru o infracțiune gravă în sensul legii menționate. Or, potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, "infracțiunea gravă este infracțiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracțiunile contra păcii și omenirii, infracțiunile contra siguranței statului sau contra siguranței naționale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracțiunile privind traficul de droguri și traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracțiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, infracțiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracțiunile de corupție, infracțiunile contra patrimoniului care au produs consecințe deosebit de grave, precum și orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puțin 10 ani sau mai mare". Infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul C.L. nu fac parte, însă, din niciuna din cele enumerate mai sus, instanța urmând a avea în vedere colaborarea sa cu organele de cercetare penală ca o circumstanță atenuantă în condițiile art. 74 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei pentru acest inculpat, instanța de fond a avut în vedere încercările sale de a-și diminua răspunderea, inclusiv cu ocazia ultimei declarații, implicarea de către acesta a propriului fiu C.A.L., minor la acea dată, în activitatea de găsire a cardurilor blank, deși avea cunoștință despre caracterul nelegal al acestei fapte, continuarea de către inculpat a activității infracționale deși, potrivit propriilor sale afirmații, i se atrăsese atenția de către inculpatul R. asupra posibilității ca telefoanele sale să fie interceptate.

De asemenea, deși, spre deosebire de ceilalți inculpați, inculpatul C.L. se pare că nu a mai continuat activitatea de skimming, totuși instanța a constatat că acesta nu a respectat întru totul obligațiile impuse în sarcina sa, părăsind și el teritoriul României cu destinația Germania în luna decembrie 2009, unde a rămas până în luna februarie 2010. În plus, cu ocazia audierii în fața instanței din data de 08 martie 2012, inculpatul nu a părut să manifeste regrete sincere cu privire la faptele săvârșite, regretele fiind mai mult legate prinderea în flagrant, semnificativă, în acest sens, fiind afirmația inculpatului "am rămas fără carduri, fără bani și cu arest".

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului C.L., chiar dacă va fi mai redusă față de cea aplicată coinculpaților, nu poate fi executată decât în regim de deținere. Pentru a dispune în acest sens, avându-se în vedere și faptul că inculpatul a mai suferit o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, fiindu-i aplicate și două sancțiuni administrative pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat și a unei infracțiuni prev. de art. 85 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru fapte concurente cu cea care formează obiectul prezentului dosar. Față de cele arătate, astfel că nu există suficiente elemente pentru crearea convingerii că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă.

În consecință, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului C.L. la următoarele pedepse, având în vedere limitele reduse în urma reținerii circumstanțelor atenuate:

- pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) și (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 și lit. c) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- pentru infracțiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen. la pedeapsa de 5 luni închisoare;

- pentru infracțiunea prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen. la pedeapsa de 11 luni închisoare;

- pentru infracțiunea prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta hotărâre sunt concurente cu infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 (faptă săvârșită în perioada decembrie 2005 - decembrie 2006) pentru care acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 327 din 26 septembrie 2011 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin nerecurare la 07 octombrie 2011, la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.

În consecință, în baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 327 din 26 septembrie 2011 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin nerecurare la 07 octombrie 2011.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului în cauză și pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 327 din 26 septembrie 2011 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin nerecurare la 07 octombrie 2011, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. La alegerea pedepsei accesorii și a celei complementare, Tribunalul a avut în vedere că săvârșirea infracțiunilor menționate este de natură a îl face pe inculpat nedemn de ocuparea unei funcții elective publice sau a unei funcții implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la data de 12 septembrie 2008 la 11 februarie 2009.

S-a constatat că față de inculpat subzistă măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin Decizia penală nr. 224 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

În cauză, s-au constituit părți civile R.B. SA cu suma de 2260,83 euro și 1.800 RON, reprezentând, sumele acordate numiților R.A., R.F. și G.M., D.I. cu suma de 3.500 RON, B.P.A. cu suma de 900 RON și B. SA cu suma de 2.800 RON.

Au fost dovedite retragerea de către inculpați a sumei de 3.500 RON prin folosirea datelor cardului părții civile D.I., a sumei de 800 de RON prin folosirea datelor cardului aparținând părții civile B.P.A., a sumei de 3.000 de RON (echivalent în euro 807) prin folosirea datelor cardului numitului R.A. și a sumei de 1.800 RON prin folosirea cardului nr. X23 emis de B.

Celelalte tranzacții pentru care există constituire de parte civilă nu au fost dovedite ca fiind efectuate de către inculpați, iar acțiunile civile au fost admise doar pentru sumele mai sus menționate, inculpații urmând a fi obligați în solidar la plata acestora în conformitate cu dispozițiile art. 998 - 1003 C. civ., art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. Aplicarea dispozițiilor art. 998 - 1003 C. civ. se impune având în vedere că faptele ce au atras răspunderea civilă delictuală a inculpaților au fost săvârșite sub imperiul vechiului C. civ., luând în considerare și art. 3 din Legea nr. 71/2011.

Instanța de fond a dispus și confiscarea de la inculpatul C.L. a bunurilor indisponibilizate conform dovezilor seria AB nr. 0072958 din 22 ianuarie 2009 și seria AB nr. 0072968 din 23 ianuarie 2008, cu excepția următoarelor un portmoneu din piele maron, o șapcă N. albă, o cheie auto A., un card S., un card B.R.D., un card R.B. nr. X1 și o borsetă de culoare maron. În ceea ce privește confiscarea telefonului găsit asupra inculpatului (la fel ca în cazul celorlalți inculpați), Tribunalul reține că acesta a fost folosit în cadrul grupului infracțional organizat pentru coordonarea activității inculpaților, fiind astfel îndeplinite cerințele impuse de art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar cardul nr. X5 emis de R.B. a fost folosit de inculpat pe post de "pointer", contribuind astfel la desfășurarea, activității infracționale. S-a dispus și restituirea către inculpat a bunurilor ce nu au fost confiscate, bunuri ce nu au legătură cu prezenta cauză.

De asemenea, s-a dispus și confiscarea de la inculpatul R.V.A. a "bunurilor indisponibilizate conform dovezilor seria AB nr. 0072961 din 22 ianuarie 2009, seria AB nr. 0072967 din 23 ianuarie 2009 și seria AB 0072970 din 23 ianuarie 2009, cu excepția următoarelor: pașaport pe numele R.V.A., hard disk marca M., mobil marca H. U1220S cu cartela D. aferentă, mobil marca N. 6300 cu cartelă V. și acumulator, card C.A. pe numele R.A.M., card S. pe numele R.A.M.; certificat de înmatriculare pentru autoturismul X, portofel maron, un card M., un card G.S. emis pe numele R.A.M. În ceea ce privește hard disk-ul marca M., cu ocazia efectuării percheziției informatice, nu au fost identificate date relevante pentru prezentul dosar, iar cele două telefoane mobile în privința cărora nu s-a dispus confiscarea au fost ridicate de organele de cercetare din apartamentul inculpatului și, respectiv, din geanta soției acestuia, nerezultând faptul că acestea ar fi fost folosite la săvârșirea infracțiunilor, la fel ca în cazul celorlalte bunuri a căror confiscare nu s-a dispus. S-a dispus și restituirea bunurilor cu privire la care nu s-a dispus măsura confiscării către inculpatul R.V.A., mai puțin a certificatului de înmatriculare pentru autoturismul X și se va constata că prin încheierea din data de 29 mai 2009 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus restituirea către inculpatul R.V.A. â permisului de conducere.

Instanța de fond a mai dispus și confiscarea de la inculpatul B.N. a bunurilor indisponibilizate conform dovezilor seria AB nr. 0072959 din 22 ianuarie 2009 cu excepția următoarelor: certificat de înmatriculare pe numele B.M. pentru auto Y, certificat de înmatriculare pe numele S.R.F. pentru auto X1, card B.R.D. X2, card B.R.D. X3, card B.C.R. X4, hard disk marca S., card memorie P. 512Mb, 7 DVD-uri, 5 CD-uri, card memorie microSD capacitate 1Gb, card memorie albastru închis (bunuri în urma percheziționării cărora nu au fost identificate date referitoare la prezenta cauză și bunuri care nu au legătură cu prezenta cauză). În privința laptopului marca A. se observă că restituirea acestuia către inculpat a fost dispusă prin ordonanța din data de 22 ianuarie 2009.

S-a dispus confiscarea de la inculpați a bunurilor identificate în boxa situată în Șos. O., București, folosită în comun de aceștia, indisponibilizate conform dovezilor seria AB nr. 0072962 - 0072966 din 22 ianuarie 2009 și seria AB nr. 0072969 din 23 ianuarie 2009, Tribunalul a constatat că probele administrate în cauză au dovedit faptul că acestea sunt fie bunuri folosite la săvârșirea infracțiunilor, fie bunuri a căror deținere este interzisă prin raportare la dispozițiile art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Instanța de fond a mai dispus confiscarea de la inculpați a sumei totale de 134.740 RON obținută în urma săvârșirii infracțiunilor, câte 44.913,33 RON de la fiecare inculpat, sumă pentru care nu există constituire de parte civilă în cauză. Împărțirea în mod egal a sumelor confiscate între cei inculpați are la bază declarațiile acestora potrivit cărora profiturile obținute din activitatea infracțională erau împărțite în aceeași manieră.

În baza art. 163 C. proc. pen. s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător în vederea acoperirii pagubelor și a confiscării speciale asupra sumelor de bani ridicate de la inculpații C.L. și R.V.A., sume indisponibilizate, fără însă a exista o ordonanță de instituire a sechestrului, conform recipiselor nr. 2103793/1 pentru 885 RON, nr. 2103783/1 pentru 4.400 RON, 2103795/1 pentru 6.810 RON și a dovezii nr. AB 0042853 din 10 octombrie 2008 pentru suma de 100 euro în cazul inculpatului R.V.A. și conform recipisei nr. 2103790/1 pentru suma de 7.800 RON în cazul inculpatului C.L.

În ceea ce privește măsura sechestrului asigurător instituită asupra autovehiculului cu număr de înmatriculare X în vederea confiscării speciale, prin ordonanța din data de 21 noiembrie 2008, având în vedere dispozițiile Deciziei în interesul legii nr. 28/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, Tribunalul a apreciat că acesta nu a constituit un bun folosit efectiv la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, servind doar pentru o deplasare mai ușoară a acestora, și nici nu a fost adaptat, special pentru realizarea laturii obiective a infracțiunilor reținute. În consecință, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., instanța de fond a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra acestui autovehicul și va admite cererea de restituire formulată de B.M.A., administrator al societății SC C.S.P. SRL căreia îi aparține autoturismul, urmând a fi restituit și certificatul de înmatriculare al acestui autovehicul ridicat de la inculpatul R.V.A.

În opinia Tribunalului costurile aferente efectuării celor două videoconferințe (autoritățile maghiare comunicând deja pentru videoconferința din data de 09 februarie 2012 un cost de 4.115 RON), având în vedere și dispozițiile art. 10 pct. 7 din Convenția privind cooperarea judiciară în materie penală între statele membre al Uniunii Europene, sunt imputabile celor doi inculpați - B.N. și R.V.A. - care, nerespectând obligațiile stabilite de instanță, s-au deplasat în străinătate unde au fost arestați preventiv, făcând astfel ca prezența lor la judecarea cauzei să nu fie posibilă decât prin videoconferință. Tot imputabile celor doi inculpați le sunt și cheltuielile legate de traducerea cererilor de asistență judiciară.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații B.N., R.V.A. și C.L.

La termenul din data de 02 octombrie 2012, s-a asigurat prezența apelantului inculpat B.N., aflat în stare de arest în Penitenciarul Essen, prin intermediul videoconferinței organizate cu autoritățile germane, prilej cu care acesta a solicitat audierea sa, arătând că recunoaște în totalitate faptele reținute prin rechizitoriu, inclusiv faptul că a fost liderul grupului infracțional organizat și a participat alături de ceilalți doi inculpați la comiterea faptelor în Bulgaria și, în consecință, solicită aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

La același termen de judecată, apelantul inculpat C.L. a solicitat audierea sa, precizând că recunoaște în totalitate comiterea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu și solicită, de asemenea, aplicarea art. 3201 C. proc. pen. Totodată, a depus înscrisuri în circumstanțiere respectiv o anchetă socială efectuată de Primăria comunei Ciocănești, județul Călărași, Sentința civilă nr. 1516 din 16 iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Călărași, certificate de naștere ale fiilor săi.

La data de 22 octombrie 2012, termen în continuare, s-a asigurat prezența apelantului inculpat R.V.A., aflat în stare de arest în Penitenciarul Frankfurt am Main, prin intermediul videoconferinței organizate cu autoritățile germane.

Prin motivele de apel, apărătorul ales al apelantului-inculpat B.N. a solicitat admiterea apelului, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea în parte a sentinței și pe fond, rejudecând, pe latura penală, reindividualizarea pedepsei, aplicarea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. b), c) C. pen., a disp. art. 3201 C. proc. pen. În acest sens, a solicitat a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, care a recunoscut și regretat comiterea faptelor, are familie, doi copii în întreținere, lucra la momentul arestării și este bolnav. Pe latura civilă a cauzei, susține ca va acoperi prejudiciul.

De asemenea, a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, și invocă videoconferința efectuată la 09 februarie 2012, la care nu sunt atașate fișele de decont, deși a fost obligat inculpatul la plata acestora.

Pe latura civilă a cauzei, solicită admiterea în parte, în sensul că verificând sumele indicate dosar, cea găsită asupra inculpatului și cea dovedita în cursul cercetărilor, este chiar suma care acoperă prejudiciul. Prin urmare, în mod greșit a fost confiscată de la inculpat suma de 44.913 RON.

Apărătorul ales al apelantului-inculpat C.L. solicită admiterea apelului, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., desființarea în parte a sentinței și pe fond, rejudecând, pe latura penală, reindividualizarea pedepsei, aplicarea circumstanțelor atenuante, a disp. art. 3201 C. proc. pen., a disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă, iar ca modalitate de executare, aplicarea disp. art. 81 sau 861 C. pen., solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, care a recunoscut și regretat comiterea faptelor.

Apărătorul ales al apelantului inculpat R.V.A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pe latură penală, reindividualizarea pedepsei aplicate, reducerea cuantumului acesteia la 2 ani, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A criticat apelul pentru greșita confiscare specială, din suma totală de 134740 RON, a sumei de 44.913 RON de la inculpatul R.V.A., întrucât nu s-a făcut dovadă faptului că sumele de bani confiscate provin din săvârșirea infracțiunilor, iar în cauză nu este vorba decât despre sumele de 9000 RON și 2263 euro, așa cum rezultă din declarațiile părților civile și nu este lămurit cum s-a ajuns la suma totală de 134.740 RON.

O altă critică adusă instanței de fond este aceea cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare la care acest inculpat a fost obligat de instanța de fond, acestea fiind apreciate ca fiind exagerat de mari, solicitând reducerea lor.

Prin decizia penală nr. 309/A din 26 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au fost respinse ca nefondate, apelurile formulate de inculpații R.V.A.,. B.N. și C.L. împotriva Sentinței penale nr. 246 din care 29 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

Au fost obligați apelanții inculpați R.V.A. și B.N. la plata sumei de câte 6000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care câte 75 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

A fost obligat apelantul inculpat C.L. la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 din C. proc. pen., instanța de apel a reținut că instanța de fond a analizat temeinic probele administrate în cauză și a reținut o situație de fapt concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă.

Prin urmare, temeinicia sentinței apelate sub aspectul conținutului faptelor penale, în materialitatea lor, nu a fost contestată de către apelanții inculpați, care au criticat exclusiv, modalitatea de stabilire a tratamentului sancționator, fie sub aspectul cuantumului pedepsei, fie al modalității de executare, în plus, inculpații B.N. și R.V.A. au invocat greșita confiscare a sumei de câte 44.913 RON de la fiecare, precum și stabilirea unor cheltuieli judiciare într-un cuantum exagerat de mare.

Instanța de apel, reexaminând ansamblul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelurilor declarate, a constatat că săvârșirea, cu vinovăție, a infracțiunilor deduse judecății în modalitatea reținută prin hotărârea instanței de fond este confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probe certe și legal administrate.

Inculpații au recunoscut comiterea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu.

Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut, în esență că în perioada iunie - septembrie 2008, inculpații B.N., R.V.A. și C.L. au constituit un grup infracțional organizat având drept scop săvârșirea de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice, precum și cele privind comerțul electronic. Activitatea de amplasare a aparaturii de copiere a datelor conținute de banda magnetică a cardurilor bancare și a celei de copiere a codurilor PIN a fost desfășurată de inculpații R.V.A. și C.L. pe ATM-uri amplasate în Eforie Nord și stațiuni din Bulgaria, o parte din aceste activități desfășurându-se sub supravegherea inculpatului B.N.

Datele obținute prin activitatea de skimming erau folosite ulterior de inculpați pentru inscripționarea, la domiciliul inculpatului B.N., a unor carduri blank, cu ajutorul acestora inculpații R.V.A. și C.L. realizând retrageri frauduloase de numerar de la bancomate situate în București și Ploiești, activitățile infracționale mai sus descrise încheindu-se doar în urma intervenției organelor de urmărire penală la data de 11 septembrie 2008.

Situației de fapt anterior descrise, i s-a dat, în drept, o justă încadrare juridică reținându-se că fapta inculpaților care în perioada iunie - septembrie 2008 au constituit un grup infracțional organizat având drept scop săvârșirea de infracțiuni prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice, fapte săvârșite atât pe teritoriul României, cât și pe cel al Bulgariei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 și lit. e) pct. 1 din Legea nr. 39/2003.

Totodată, faptele acelorași inculpați care, în perioada menționată, la diverse intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, au falsificat instrumente de plată electronică (efectuând operațiuni de inscripționare a unor cartele blank cu datele obținute în urma operațiunilor de skimming) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, faptele acelorași inculpați care în perioada menționată au deținut în vederea punerii în circulație și au pus în circulație instrumente de plată falsificate (prin transmiterea către ceilalți inculpați sau prin efectuarea de operațiuni în cazul inculpaților R.V.A. și C.L.) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului B.N. care în aceeași perioadă a fabricat și a deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică întrunesc cu elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, faptele inculpaților R.V.A. și C.L. care, la diferitele intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică întrunesc, de asemenea, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpaților R.V.A. și C.L. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au montat pe diverse bancomate un dispozitiv de citire a benzii magnetice a cardurilor, precum și o minicameră, accesând astfel fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, bancomatele băncilor, în scopul obținerii de date informatice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice, prevăzută în art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpaților R.V.A. și C.L. care, în perioada iunie - septembrie 2008, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, au efectuat operațiuni de retragere de numerar prin utilizarea de carduri falsificate, ce conțineau datele de identificare ale unor instrumente de plată electronică obținute fără consimțământul titularilor acestora, întrunesc, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Examinând legalitatea schimbării de încadrare juridică dispusă de instanța de fond, instanța de apel a reținut că, în mod just, s-a apreciat că faptele de a falsifica instrumente de plată electronică, cum sunt cardurile, de a deține astfel de instrumente falsificate și de a le pune în circulație întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni, și anume cea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 referitoare la falsificarea instrumentelor de plată electronică și ale infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 referitoare la punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.

În privința individualizării pedepselor aplicate, instanța de apel a apreciat ca nefondate criticile apelanților inculpați, constatând că pedepsele aplicate, prin cuantum și modalitate de executare, reflectă în mod just particularitățile contribuției fiecărui inculpat la desfășurarea activității infracționale și diferențierea necesară determinată de aplicarea art. 3201 C. proc. pen. în cazul inculpatului R.V.A., reținerea stării de recidivă în ceea ce-l privește pe inculpatul B.N. ori a dispozițiilor art. 74 alin. (2) referitor la inculpatul C.L.

Cererile inculpaților B.N. și C.L., formulate în apel, de a se face aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. au fost apreciate ca tardiv formulate pentru următoarele considerente:

Deși inculpatul B.N. a solicitat judecarea în procedura simplificată, în termenul prevăzut de art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea sa a fost, în mod just, respinsă că neîntemeiată, față de împrejurarea că nu a recunoscut în întregime acuzațiile ce i-au fost aduse prin actul de sesizare.

Inculpatul C.L. nu a solicitat instanței de fond să fie judecat în procedura simplificată (încheierea din 08 martie 2012 a Tribunalului București) și nu a recunoscut în totalitate comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței.

În apel, ambii inculpați au revenit asupra declarațiilor inițiale, recunoscând în totalitate faptele reținute prin rechizitoriu, și, în consecință, au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Cu privire la cererile formulate, în apel, de inculpații B.N. și C.L., de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., Curtea constată că au fost formulate tardiv, cu depășirea termenului prevăzut de art. XI din O.U.G. 121/2012.

Prin textul de lege anterior menționat, aplicabil în cauză, au fost reglementate dispoziții tranzitorii privind art. 3201 C. proc. pen., potrivit cărora "în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător ia primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."

Astfel, având în vedere că ordonanța de urgență anterior menționată a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, și anume la 29 decembrie 2011, or inculpatul C.L., fiind întrebat de instanța de fond, la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanței de urgență (08 martie 2012) nu a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen., cererea sa, formulată în apel, apare ca fiind tardiv formulată.

Inculpatul B.N. deși a formulat cererea în termen, nu a recunoscut comiterea faptelor ceea ce a determinat judecarea sa în procedura obișnuită astfel că, reiterarea aceleiași cereri, în apel, este tardivă.

În ceea ce privește critica apelanților inculpați vizând omisiunea instanței de fond de a reține circumstanțe atenuante în favoarea lor, instanța de apel a apreciat-o ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

Inculpatul R.V.A., care a beneficiat de aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. în favoarea sa, invocând lipsa antecedentelor penale, disponibilitatea de a despăgubi părțile civile și poziția procesuală de recunoaștere a comiterii faptelor.

Instanța de apel nu a apreciat ca întemeiată o eventuală valorificare a circumstanțelor personale invocate de inculpatul R.V.A. în raport de dispozițiile art. 74 C. pen., deoarece conduita anterioară a apelantului nu a fost constant conformă normelor de drept (faptele de care acesta este acuzat în prezentul dosar au fost săvârșite după momentul în care Tribunalul București, secția a II-a penală, fusese deja sesizat cu Dosarul nr. 19233/3/2008, iar la data prinderii inculpatului în flagrant în prezentul dosar - 11 septembrie 2008 - avusese loc un termen de judecată în Dosarul nr. 19233/3/2008), iar manifestările inculpatului în plan social (lipsa unor conflicte cu persoanele din blocul în care locuiește) nu pot justifica reducerea pedepsei.

Totodată, atitudinii cooperante a inculpatului i s-a dat eficiență din perspectiva cauzei speciale de reducere a pedepsei, valorificarea suplimentară a aceleiași împrejurări fiind nejustificată.

Relevantă sub aspectul comportamentului apelantului este și împrejurarea că, încălcând obligația de a nu părăsi țara dispusă de instanța de fond în prezentul dosar, inculpatul R.V.A. s-a deplasat, atât în Belgia, cât și în Germania, unde a fost arestat pentru operațiuni de skimming, dând dovadă, în continuare, de specializare în comiterea aceluiași gen de infracțiuni.

Inculpatul B.N. a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., invocând atitudinea sa sinceră de recunoaștere a faptelor, împrejurarea că are familie și doi copii în întreținere, faptul că lucra la momentul arestării, are disponibilitate de a despăgubi părțile civile și este bolnav.

Având în vedere caracterul pur formal al poziției de recunoaștere a faptelor (neechivoc stabilit pe baza altor mijloace de probă), precum și faptul că datele personale invocate de inculpat care nu sunt suficiente, într-o asemenea măsură încât să justifice reducerea pedepsei, instanța de apel a apreciat că acestea nu pot avea semnificația unor circumstanțe atenuante.

Inculpatul C.L. a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante ținând seama de atitudinea sa de recunoaștere a faptei.

Instanța de apel a constatat că inculpatul C.L. a recunoscut comiterea faptelor în apel, după ce instanța de fond a stabilit vinovăția acestuia pe baza probatoriului administrat, ceea ce conduce la concluzia că nu a avut o atitudine constant sinceră care să poată fi valorificată ca circumstanță atenuantă, așa încât apreciază că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.

Instanța de apel nu a identificat alte aspecte relevante suplimentare pentru caracterizarea conduitei inculpaților care să permită reținerea de circumstanțe atenuante.

Critica apelantului inculpat C.L. privind omisiunea instanței de fond de a face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost apreciată ca neîntemeiată.

Astfel, în mod just, Tribunalul a constatat că deși inculpatul C.L. deține calitatea de martor, conform art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, și acesta a denunțat sau facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane, nu este îndeplinită condiția suplimentară și anume ca acesta să fie cercetat pentru o infracțiune gravă în sensul menționat în art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002.

Deși nu a aplicat art. 19 din Legea nr. 682/2002, tribunalul a reținut totuși colaborarea inculpatului, cu organele de cercetare penală ca fiind o circumstanță atenuantă în favoarea acestuia, în condițiile art. 74 alin. (2) din C. pen.

Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate apelanților inculpați.

Examinând temeinicia pedepselor aplicate, instanța de apel a reținut că sub acest aspect cuantumul stabilit de instanța de fond reflectă o justă evaluare a gravității faptelor nu doar prin raportare la conținutul elementului lor material, ci prin examinarea tuturor împrejurărilor anterioare ori concomitente comiterii lor, precum și a datelor personale ale inculpaților.

Astfel, relevante sunt nu doar natura și gravitatea infracțiunilor, dar și alte circumstanțe reale ori personale esențiale pentru aprecierea asupra cuantumului pedepselor și anume perioada de timp pe care s-a desfășurat activitatea infracțională, aceasta fiind întreruptă doar de intervenția organelor de cercetare, actele materiale repetate, valoarea ridicată a sumelor obținute prin activitățile infracționale, starea de recidivă în cazul inculpatului B.N., incapacitatea inculpaților de a respecta obligațiile impuse de instanța de judecată cu ocazia liberării provizorii sub control judiciar, rolul de lider deținut de inculpatul B.N. în grupul infracțional, implicarea de către inculpatul C.L. a propriului fiu C.A.L., minor la acea dată, în activitatea infracțională, perseverența infracțională de care au dat dovadă inculpatul R.V.A. și C.L., care chiar dacă nu sunt recidiviști au comis fapte aflate în concurs cu cele ce constituie obiectul prezentei cauze. Datele personale favorabile și anume atitudinea procesuală a inculpaților, împrejurarea că au copii în întreținere, starea de sănătate și manifestările sociale ale acestora au fost avute în vedere de instanța de fond cu prilejul individualizării cuantumului pedepselor aplicate.

Reevaluând în aceste coordonate generale pedepsele aplicate fiecărui inculpat, instanța de apel a apreciat că sunt corect proporționate de către instanța de fond și, din această perspectivă criticile apelanților sunt neîntemeiate.

În privința modalității de executare, în acord cu instanța de fond, instanța de apel a apreciat că nu pot fi ignorate elementele obiective, anterior menționate care imprimă faptelor un grad de pericol social ridicat și justifică aplicarea unei pedepse care să reflecte această periculozitate și în plan sancționator.

Din această perspectivă, solicitarea inculpatului C.L. de a se face aplicarea art. 81 sau 861 C. pen. este neîntemeiată.

Criticile formulate de inculpații B.N. și R.V.A. au vizat greșita confiscare a sumelor de câte 44.913 RON de la fiecare dintre ei, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că sumele de bani confiscate provin din săvârșirea infracțiunilor și s-a lămurit cum s-a ajuns la suma de 134.740 RON.

Este adevărat că instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpați a sumei totale de 134.740 RON obținută în urma săvârșirii infracțiunilor, câte 44.913,33 RON de la fiecare inculpat, sumă pentru care nu există constituire, de parte civilă în cauză.

La pct. 3 din considerentele hotărârii instanța de fond a prezentat detaliat toate sumele obținute din operațiunile de retragere de numerar efectuate de inculpați, pentru care nu există constituire de parte civilă, a căror totalizare conduc la reținerea sumei de 134.740 RON. De altfel, inculpații au recunoscut comiterea acestor fapte.

În ceea ce privește critica B.N. și R.V.A. referitoare la cuantumul excesiv al cheltuielilor judiciare, instanța de apel a apreciat-o ca neîntemeiată, având în vedere că suma de câte 18.000 RON, la plata căreia au fost obligați include atât cheltuielile avansate de stat în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății. Or, faza inițială a procesului a presupus folosirea unor mijloace de investigare tehnice, cum sunt înregistrările convorbirilor telefonice și constatări tehnico-științifice. De asemenea, audierea acestor inculpați prin videoconferință a determinat efectuarea unor cheltuieli mai mari (în condițiile în care numai videoconferința din 09 februarie 2012 cu autoritățile judiciare maghiare cheltuielile au fost de 4.115 RON). Este adevărat că autoritățile judiciare din Germania nu au comunicat cheltuielile judiciare efectuate însă instanța a apreciat că suma de 18.000. RON este în măsură să acopere inclusiv aceste cheltuieli.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații B.N., R.V.A. și C.L.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B.N., acesta a invocat, prin prisma temeiului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., greșita nereținere a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

A solicitat reducerea cuantumului, pedepsei rezultante aplicate, invocând temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar și reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, având în vedere că la dosar nu există o fișă de decont a cheltuielilor care au fost efectuate.

În ceea ce îl privește pe inculpatul R.V.A., acesta a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate și ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 861 C. pen., arătând că în mod greșit nu au fost reținute și dispozițiile art. 74 lit. a) și b) C. pen., sens în care s-au invocat temeiurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 și 14 C. proc. pen.

Invocându-se temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., s-a arătat că în mod greșit s-a dispus confiscarea sumei de 134.740 RON, sumă ce nu se regăsea în rechizitoriul cu care instanța de fond a fost sesizată.

Totodată s-a mai solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, având în vedere că la dosar nu există o fișă de decont a cheltuielilor care au fost efectuate.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C.L., acesta a arătat că primul motiv de recurs, circumscris temeiului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., vizează greșita nereținere a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.; al doilea motiv de recurs, circumscris temeiului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 din C. proc. pen., vizează reducerea pedepsei aplicate inculpatului, iar cel de-al treilea motiv de recurs vizează reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare și greșita confiscare, întrucât nu s-a făcut dovada că suma de bani rezulta din săvârșirea infracțiunii.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpați sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Referitor la temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de toți recurenții inculpați, potrivit căruia pedepsele aplicate nu au fost corect individualizate, atât din punct de vedere al cuantumului, cât și al modalității de executare, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că aceste critici sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpaților în speță de față, Înalta Curte constată că s-a făcut o.justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire ale acestora.

Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat pedepse just și corect individualizate, raportat la pericolul social extrem de ridicat al faptei săvârșită de inculpați.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B.N. s-a avut în vedere rolul principal deținut în grupul infracțional, poziția acestuia de lider și atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, caracterizată printr-o nerecunoaștere inițială a tuturor acuzațiilor, iar apoi printr-o recunoaștere parțială și nuanțată, cu încercări de evitare a responsabilității, perioada lungă de timp pe care s-a desfășurat activitatea infracțională, aceasta fiind întreruptă doar de intervenția organelor de cercetare, valoarea ridicată a sumelor obținute prin activitățile infracționale (elemente ce vor fi avute în vedere și în cazul celorlalți inculpați), starea de recidivă, incapacitatea acestuia de a respecta obligațiile impuse de instanța de judecată cu ocazia liberării provizorii sub control judiciar, faptul că acesta, pe parcursul soluționării, prezentului dosar, inculpatul s-a deplasat în Ungaria, unde a fost arestat la data de 28 martie 2011 pentru săvârșirea de fapte de skimming, dar și în Germania, țară în care s-a emis față de acesta mandatul european de arestare nr. 44 AR 96/11 de către autoritățile din Bochum, aspecte ce demonstrează o perseverență infracțională deosebită.

În ceea ce îl privește pe inculpatul R.V.A., s-a avut în vedere faptul că a mai suferit o condamnare (nedefinitivă) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 24 alin. (1), 24 alin. (2), 25 și 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., că, încălcând obligația de a nu părăsi țara dispusă în prezentul dosar, inculpatul R.V.A. s-a deplasat atât în Belgia, cât și în Germania, unde a fost arestat în perioada august - decembrie 2010 și, respectiv, martie 2011 - prezent, pentru operațiuni de skimming, dând astfel dovadă de o specializare în astfel de infracțiuni.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.L., s-au avut în vedere încercările sale de a-și diminua răspunderea, inclusiv cu ocazia ultimei declarații, implicarea de către acesta a propriului fiu C.A.L., minor la acea dată, în activitatea de găsire a cardurilor blank, deși avea cunoștință despre caracterul nelegal al acestei fapte, continuarea de către inculpat a activității infracționale deși, potrivit propriilor sale afirmații, i se atrăsese atenția de către inculpatul R. asupra posibilității ca telefoanele sale să fie interceptate, că nu a respectat obligațiile impuse în sarcina sa, părăsind și el teritoriul României cu destinația Germania în luna decembrie 2009, unde a rămas până în luna februarie 2010, faptul că inculpatul a mai suferit o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, fiindu-i aplicate și două sancțiuni administrative pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat și a unei infracțiuni prev. de art. 85 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002, colaborarea sa cu organele de cercetare penală.

Aplicarea unor pedepse privative de libertate este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancțiunea, astfel stabilită de ambele instanțe, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere cât și al unui mijloc de reeducare a inculpaților.

Chiar dacă pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru inculpatul C.L. ar face aplicabilă modalitatea prevăzută de art. 861 C. pen., Înalta Curte apreciază că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu are efectul educativ al executării pedepsei în regim de deținere.

Referitor la solicitarea inculpatului R.V.A., din punct de vedere al modalității de executare a pedepsei, de a i se aplica disp. art. 861 sau art. 81 C. pen., Înalta Curte nu o va mai analiza având în vedere cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată de inculpat, cuantum apreciat ca fiind corect și just individualizat.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat cumulat criteriile de individualizare și au acordat semnificația cuvenită acestora.

În cauză, pedepsele au fost just individualizate și nu se constată existența unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acestora sau al schimbării modalității de executare.

În ceea ce privește solicitarea formulată de inculpatul C.L., de aplicare a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, infracțiunea gravă este infracțiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracțiunile contra păcii și omenirii, infracțiunile, contra siguranței statului sau contra siguranței naționale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracțiunile privind traficul de droguri și traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracțiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, infracțiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracțiunile de corupție, infracțiunile contra patrimoniului care au produs consecințe deosebit de grave, precum și orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puțin 10 ani sau mai mare.

Raportând considerațiile teoretice la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că potrivit adresei nr. 180/D/P din 16 februarie 2012 a DIICOT - Structura Centrală, inculpatul C.L. deține calitatea de martor, conform art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, și acesta a denunțat sau facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane, însă acesta nu este cercetat pentru o infracțiune gravă în sensul legi menționate, întrucât infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul C.L. nu fac parte, din enumerarea expres și limitativă prevăzută de art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002.

În ceea ce privește critica formulată de recurentul inculpat R.V.A., privind greșita nereținere a dispozițiilor art. 74 lit. a) și b) C. pen., Înalta Curte o apreciază, de asemenea, ca nefondata, însă o va analiza tot prin prisma temeiului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. având în vedere conduita anterioară a apelantului care nu a fost constant conformă normelor de drept (faptele de care acesta este acuzat în prezentul dosar au fost săvârșite după momentul în care Tribunalul București, secția a II-a penală, fusese deja sesizat cu Dosarul nr. 19233/3/2008, iar la data prinderii inculpatului în flagrant în prezentul dosar - 11 septembrie 2008 - avusese loc un termen de judecată în Dosarul nr. 19233/3/2008), iar manifestările inculpatului în plan social (lipsa unor conflicte cu persoanele din blocul în care locuiește) nu pot justifica reducerea pedepsei, faptului că atitudinii cooperante a inculpatului i s-a dat eficiență din perspectiva cauzei speciale de reducere a pedepsei, valorificarea suplimentară a aceleiași împrejurări fiind nejustificată.

În consecință, Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, nefiind conturate premisele în acest sens, în raport de natura infracțiunii comise, de modalitatea de comitere și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (care nu era la primul conflict cu legea penală).

Înalta Curte apreciază ca nefondate solicitările inculpaților C.L. și B.N. de reținerea de circumstanțe atenuante ținând seama de atitudinea lor de recunoaștere a faptei, împrejurarea că au familie și copii în întreținere și că s-a prezentat la toate termenele de judecată (inculpatul C.L.), având în vedere că inculpatul C.L. a recunoscut comiterea faptelor în apel, după ce instanța de fond a stabilit vinovăția acestuia pe baza probatoriului administrat, ceea ce conduce la concluzia că nu a avut o atitudine constant sinceră care să poată fi valorificată că circumstanță atenuantă, precum și faptul că datele personale invocate de inculpat care nu sunt suficiente, într-o asemenea măsură încât să justifice reducerea pedepsei.

Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 din C. proc. pen.

În ceea ce privește criticile formulate de inculpații B.N. și C.L., analizate prin prisma temeiului de casare invocat, cel prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., în sensul că, în mod greșit, instanțele nu au făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. XI din O.U.G. nr. 12/2012, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătoreasca în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Deși inculpatul B.N. a formulat cererea în termenul prevăzut de dispozițiile legale mai sus invocate, acesta nu a recunoscut, cu ocazia ascultării sale conform art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., în întregime acuzațiile ce i-au fost aduse prin actul de sesizare: nu a recunoscut rolul pe care l-a avut în grupul infracționale organizat - de lider, nici coordonarea activităților de skimming desfășurate de ceilalți doi inculpați în Bulgaria sau la Eforie Nord. În legătură cu aceste aspecte, după ce i-au fost aduse la cunoștință de către instanță învinuirile formulate prin rechizitoriu, inculpatul B.N. a precizat următoarele "am fost și eu la Eforie, dar nu i-am supravegheat pe C. și R., aceștia știind exact ce trebuie să facă. Am fost și eu în Bulgaria, dar în concediu, iar R. și C. au mers înaintea mea. Nu am avut discuții cu aceștia. Afirmațiile referitoare la șef și la grade nu însemnau că eu eram șeful acestora. Nu a existat o coordonare din partea mea a inculpaților C. și R.". Prin urmare, în cauză nu există o recunoaștere integrală a acuzațiilor aduse inculpatului prin rechizitoriu, astfel încât, în mod corect, instanța de fond a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

Inculpatul C.L., fiind întrebat de instanța de fond, la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanței de urgență (08 martie 2012) nu a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen., astfel încât în mod corect, instanța de apel a apreciat că această cerere este tardivă.

În apel, ambii inculpați au revenit asupra declarațiilor inițiale, recunoscând în totalitate faptele reținute prin rechizitoriu și solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Cu privire la cererile formulate, în apel, de inculpații B.N. și C.L., de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de apel a apreciat că au fost formulate tardiv, cu depășirea termenului prevăzut de art. XI din O.U.G. nr. 121/2012.

În ceea ce privește criticile formulate de recurenții inculpați R.V.A. și C.L. privind greșita confiscare a sumei de 134.740 RON, sumă ce nu se regăsea în rechizitoriul cu care instanța de fond a fost sesizată, analizată prin prisma temeiului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere că este adevărat că instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpați a sumei totale de 134.740 RON obținută în urma săvârșirii infracțiunilor, câte 44.913,33 RON de la fiecare inculpat, sumă pentru care nu există constituire de parte civilă în cauză, însă la pct. 3 din considerentele hotărârii, instanța de fond, în mod corect, a prezentat detaliat toate sumele obținute din operațiunile de retragere de numerar efectuate de inculpați, pentru care nu există constituire de parte civilă, a căror totalizare conduc la reținerea sumei de 134.740 RON. Împărțirea în mod egal a sumelor confiscate între cei inculpați are la bază declarațiile acestora potrivit cărora profiturile obținute din activitatea infracțională erau împărțite în aceeași manieră.

În ceea ce privește criticile formulate de recurenții inculpații B.N. R.V.A. și C.L. referitoare la cuantumul excesiv al cheltuielilor judiciare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că suma de câte 18.000 RON, la plata căreia au fost obligați inculpații B.N. și R.V.A. și suma de 8000 RON la care a fost obligat inculpatul C.L., de către instanța de fond, include atât cheltuielile avansate de stat în faza de urmărire penală (în care au fost folosite mijloace de investigare tehnice, cum sunt înregistrările convorbirilor telefonice și constatări tehnico-științifice), cât și în cursul judecății (atât în primă instanță, cât și în apel).

În mod corect, prima instanță a apreciat că aceste costuri aferente efectuării celor două videoconferințe (autoritățile maghiare comunicând deja pentru videoconferința din data de 09 februarie 2012 un cost de 4.115 RON), având în vedere și dispozițiile art. 10 pct. 7 din Convenția privind cooperarea judiciară în materie penală între statele membre al Uniunii Europene, sunt imputabile celor doi inculpați - B.N. și R.V.A. - care, nerespectând obligațiile stabilite de instanță, s-au deplasat în străinătate unde au fost arestați preventiv, făcând astfel ca prezența lor la judecarea cauzei să nu fie posibilă decât prin videoconferință. Tot imputabile celor doi inculpați le sunt și cheltuielile legate de traducerea cererilor de asistență judiciară.

Totodată, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, au fost obligați fiecare dintre inculpații B.N. și R.V.A. la plata sumei de câte 6000 RON cheltuieli judiciare către stat, având în vedere împrejurarea că și în faza de judecată a apelului, la termenul din data de 02 octombrie 2012, s-a asigurat prezența apelantului inculpat B.N., aflat în stare de arest în Penitenciarul Essen, prin intermediul videoconferinței organizate cu autoritățile germane, iar, la data de 22 octombrie 2012 s-a asigurat prezența apelantului inculpat R.V.A., aflat în stare de arest în Penitenciarul Frankfurt am Main, prin intermediul videoconferinței. organizate cu autoritățile germane, fiindu-le astfel imputabile costurile pentru efectuarea videoconferințelor, precum și pentru efectuarea tuturor demersurilor pentru ca acestor inculpați să le fie asigurat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, în raport de complexitatea cauzei, suma stabilită cu titlu de cheltuieli judiciare este rezonabilă, iar dispozițiile art. 191 C. proc. pen. justifică obligarea inculpaților la plata ei.

Față de considerentele arătate mai sus, nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B.N., R.V.A. și C.L.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați B.N. și R.V.A. vor fi obligați la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar recurentul inculpat C.L. va fi obligat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.N., R.V.A. și C.L. împotriva Deciziei penale nr. 309/A din 26 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenții inculpați B.N. și R.V.A. la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat C.L. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - GV