Challenge to aggravated sentences for child pornography and sexual offenses under post-2013 cassation restrictions excluding factual and quantum-of-penalty review.

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 128 din data de 26 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 4313/85/2012, Tribunalul Sibiu în baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 160/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul C.V., în prezent în Penitenciarul Aiud, (mandat de arestare nr. 8 din 27 aprilie 2012, emis de Tribunalul Sibiu), la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 14 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 198 alin. (1), alin. (4) teza I C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen., art. 35 C. pen., a hotărât ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arestare a inculpatului, măsură luată prin Încheierea penală nr. 31/CC din 27 aprilie 2012 a Tribunalului Sibiu.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 26 aprilie 2012 la zi.

În baza art. 7 Legea nr. 76 din 08 aprilie 2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C.V. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. la eliberarea din Penitenciar.

În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 160/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul G.C., în prezent în Penitenciarul Aiud, (mandat de arestare nr. 9 din 27 aprilie 2012 emis de Tribunalul Sibiu), la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sistem informatic în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1, lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare a impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere prev. de art. 864 C. pen.

A încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 9 din 27 aprilie 2012, emis de Tribunalul Sibiu, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 26 aprilie 2012 până la data punerii efective în libertate.

În baza art. 1349, art. 1357 Noul C. civ., a obligat inculpatul C.V. la plata daunelor morale în sumă de 30.000 RON către minorul parte civilă S.F., prin reprezentanți legali, G.L. și S.D.

În baza art. 1349, art. 1357 Noul C. civ., a obligat inculpatul C.V., la plata daunelor morale în sumă de 15.000 RON către minorul parte civilă I.M.A. prin reprezentanți legali I.L.C. și I.M.

A respins celelalte pretenții formulate în cauză.

În baza art. 118 lit. a), b), c) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul C.V. a unui laptop, marca T.S. și a unui card de memorie micro SDHC, capacitate 8 GB, iar de la inculpatul G.C., a unui laptop H.P. mini de culoare albastră, bunuri indisponibilizate prin ordonanța procurorului din 06 iunie 2012.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul C.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.800 RON, din care 400 RON, reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul G.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600 RON din care 400 RON reprezintă onorariului avocatului desemnat din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință a reținut Tribunalul Sibiu că prin rechizitoriului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - B.T. Sibiu, înregistrat la această instanță sub număr 4313/85/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- pornografie infantilă prin sisteme informatice prev. de art. 51 alin. (1) din. Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., și

- act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1) și (4) teza a I C. pen.,

și a inculpatului G.C. pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În fapt s-a reținut că inculpatul C.V. și-a demarat activitatea infracțională încă din anul 2008, acesta începând să acceseze diferite site-uri de internet pe care se postează materiale cu caracter pornografic implicând minori, de unde inculpatul obișnuia să descarce filme și fotografii, pe care le stoca ulterior pe sistemele sale informatice. Tot în aceeași perioadă, inculpatul și-a deschis și propriile conturi pe rețelele de socializare, unde a început să posteze o parte din materialele pornografice deținute, primind la schimb alte materiale cu caracter pedofil, de la diferite persoane cu preocupări similare.

În această modalitate, inculpatul l-a cunoscut la scurt timp pe cetățeanul olandez K.W. cu care ulterior a purtat o corespondență activă prin intermediul internetului. Cei doi au început să-și trimită reciproc diferite fotografii pornografice cu copii, inculpatul postând materiale stocate în propriile sale colecții. După un timp, cetățeanul olandez i-a solicitat să atașeze mai multe fotografii și filmulețe cu băieți făcând sex, arătându-și preferința pentru copii în jurul vârstei de 11 - 12 ani.

Pe de altă parte, s-a mai reținut că, în urma verificărilor efectuate s-au conturat indicii referitoare la faptul că la activitățile cu caracter pornografic desfășurate de inculpatul C.V. a participat și inculpatul G.C., colocatar cu primul inculpat.

S-a mai arătat că, cercetările ulterioare au evidențiat faptul că, de-a lungul timpului, inculpatul C.V. și-a "perfecționat" tehnica de obținere a materialelor pornografice implicând minori, trecând de la simplul schimb de materiale purtat cu alte persoane cu preocupări similare, la o activitate concretă de producere a unor astfel de materiale, urmată de stocarea acestora și răspândirea către diferiți "sponsori" ai inculpatului din alte țări.

Astfel, în perioada 2008 - 2012, inculpatul C.V. a atras sub diferite pretexte mai mulți minori cu vârste sub 13 ani, cu care a realizat diferite materiale cu caracter pornografic și, totodată, profitând de insuficienta maturizare psihică a unora dintre minori, i-a determinat să întrețină acte sexuale cu el, stocând materialele pornografice astfel obținute pe diferite sisteme informatice de la adresa sa de reședință.

Ca modalitate de operare, inculpatul încerca să racoleze minorii de la diferite școli generale de pe raza municipiului Sibiu și din parcul de pe B-dul C.C., colț cu străzile B. și G., în care sunt amenajate mai multe piste de skate-board.

S-a mai arătat că în ultimii ani, inculpatul a început să frecventeze alte două site-uri, pe care se încarcă materiale pornografice cu minori. Pe aceste site-uri inculpatul și-a creat propriile conturi pentru a descărca materiale și a postat la rândul său multe din materialele pornografice deținute. În această modalitate, inculpatul a cunoscut încă doi cetățeni străini care s-au arătat interesați de preocupările inculpatului pe linia pornografiei infantile, cu care a început o colaborare în acest sens - A.V.E. și D.F. (ambii identificați cu conturi deschise pe diferite site-uri de socializare gen F., T., etc).

S-a precizat că pentru a accesa aceste site-uri este nevoie de o invitație din partea unui membru deja înregistrat, invitații pe care inculpatul le-a primit prin intermediul poștei electronice, de la un cunoscut stabilit în Germania. Pe cele două site-uri inculpatul și-a creat apoi un cont personal folosind user-name-ul "v.".

Pe site-urile menționate sunt postate doar materiale pornografice cu minori, amplasate în diferite secțiuni - pentru poze, filme etc. Fiecare client înregistrat pe site poate încărca propriile materiale și, totodată poate descărca pe propriile sisteme informatice materiale care îl interesează. Ca modalitate concretă de punere la dispoziție a materialelor pornografice, clienții realizează foldere pe care le denumesc cu numele copiilor care apar în materialele postate (proces-verbal fila 206).

De asemenea, s-a mai arătat că, în schimbul materialelor pornografice postate în modalitățile prezentate, inculpatului i-au fost trimise de-a lungul timpului diferite sume de bani în valută, atât prin serviciul W.U., cât și prin intermediul conturilor bancare pe care inculpatul C.V. le avea deschise la B.R.D., B.T., R.B. Pe lângă conturile deținute la unitățile bancare din România, inculpatul mai figurează însă cu două carduri și la o bancă din Germania. S-a constatat că din analiza extraselor de cont pentru perioada iunie 2009 - aprilie 2012, inculpatul primea din partea "sponsorului" din Olanda diferite sume de bani, în mod constant, cu titlu de retribuție lunară, uneori și de două ori în cursul aceleiași luni calendaristice (și aceasta doar pe contul în euro deținut la B.R.D.).

În urma cercetărilor s-a reușit identificarea a cel puțin doi minori cu care inculpatul C.V. a întreținut acte sexuale, în scopul producerii de material pornografic.

Astfel, spre sfârșitul anului 2011, inculpatul a reluat legăturile de familie cu rudele sale naturale, atașându-se în acest mod de nepotul său de soră, S.F., în vârstă de 4 ani. Începând cu anul 2012, inculpatul obișnuia să-l ia pe minor la locuința sa din Sibiu, unde în week-end acesta rămânea peste noapte. Din probatoriul administrat în cauză, s-a apreciat că rezultă, că în acele împrejurări inculpatul a abuzat de minor, realizând mai multe fotografii cu acesta, așezat în poziții cu conotații sexuale, pe care le-a stocat pe laptop-ul său personal.

Activitatea la care a fost supus minorul rezultă și din capturile de imagini realizate în urma percheziției informatice realizată asupra sistemelor informatice ridicate din posesia inculpatului C., în care copilul este fotografiat în diferite poziții cu caracter explicit sexual, este pus să-și stimuleze organele genitale. S-a apreciat a fi relevante, din aceeași perspectivă și fotografiile în care inculpatul și minorul apar nud sau cele în care minorul este îndemnat să-i bage mâna în șort inculpatului, în zona organelor genitale.

De asemenea, din probatoriul administrat, s-a apreciat că rezultă faptul că, începând cu luna aprilie 2012, profitând de insuficienta dezvoltare psihico-fizică a minorului, inculpatul a încercat să întrețină relații sexuale cu acesta. Primele sale demersuri în acest sens reies și dintr-un set de fotografii realizat de inculpat la locuința sa, în care minorul este îndemnat să-i bage mâna în șort pentru a-l stimula sexual pe inculpat.

În data de 23 aprilie 2012, inculpatul l-a luat pe minor la locuința sa, cu intenția de a rămâne acolo peste noapte. În seara respectivă, inculpatul i-a făcut o baie minorului ("ritual" de care se folosea constant inculpatul pentru a realiza diferite fotografii nud cu minorul), după care a încercat să întrețină un act sexual anal cu acesta. Inculpatul i-a aplicat minorului niște cremă în zona anusului, după care a început să penetreze cu degetul. Ulterior, inculpatul a încercat o penetrare și cu penisul, însă actul sexual nu s-a putut finaliza din cauza insuficientei dezvoltări fizice a minorului, acesta suferind o fisură anală și începând să plângă puternic.

În cursul anului 2008, minorul I.M.A. l-a cunoscut pe inculpatul C. în parcul skate-board din Sibiu, acesta începând să și-l apropie pe minor în modalitatea descrisă. La început inculpatul îi aducea minorului diferite cadouri, în special dulciuri, în timp reușind să intre și în familia acestuia, câștigând încrederea părinților cărora le declara că dorea să-l mediteze pe minor la engleză.

Ca și în alte cazuri, inculpatul și-a construit o poveste menită să înșele vigilența familiei, el prezentându-se ca participant la concursul Eurovision și la diferite emisiuni televizate, sens în care a arătat și niște fotografii de la o astfel de emisiune.

După ce legăturile dintre cei doi au devenit mai apropiate, spre sfârșitul anului 2008, inculpatul i-a propus minorului să realizeze unele fotografii, sub pretextul că urma să le trimită la un concurs la PRO TV. În aceste condiții, inculpatul, l-a dus pe minor în câteva rânduri într-un apartament în cartierul T. unde, la început i-a făcut mai multe fotografii îmbrăcat. Ulterior, inculpatul a început să-l dezbrace pe minor în chilot și maiou, în acest echipament făcându-i un nou set de fotografii.

În cele de urmă, profitând de naivitatea minorului, inculpatul i-a cerut să se dezbrace nud, după care l-a îndemnat să pozeze în diferite ipostaze cu conotații sexuale, pentru ca în cele din urmă să înceapă să-l sărute și să-l mângâie pe corp. Inculpatul a întreținut cu acea ocazie un act sexual cu minorul, în scopul realizării unor materiale pornografice, materiale ce au fost stocate ulterior pe sistemele informatice din locuința sa.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G.C., s-a reținut că în urma verificărilor efectuate s-au conturat indicii referitoare la faptul că activitățile cu caracter pornografic desfășurate în locuința inculpatului C. a participat și inculpatul G.C., colocatar cu primul inculpat.

Având în vedere că existau suspiciuni că și pe sistemele informatice deținute de inculpatul G.C. erau stocate date informatice care puteau demonstra activitatea infracțională a acestuia, s-a solicitat autorizarea efectuării unei percheziții asupra respectivelor sisteme informatice și efectuarea de copii după datele stocate pe acesta.

Ca atare, în urma investigațiilor efectuate cu ajutorul programului informatic E.C.F., s-a reușit identificarea și extragerea următoarelor date:

- pe hard-disk-ul marca H., capacitatea 250 GB au fost identificate 9224 fișiere foto și 77 fișiere video, conținând materiale pornografice cu minori. Fișierele au fost extrase pe 3 medii de stocare atașate la dosar (DVD marca C., între sectoarele 0 - 903295, având semnătura digitală MD5: X1; DVD marca C., între sectoarele 0 - 2261743, având semnătura digitală MD5: X2; DVD marca C. între sectoarele 0 - 1565455, având semnătura digitală MD5: X3).

S-a apreciat că susținerile inculpatului, respectiv că materialele identificate pe laptop-ul său ar aparține inculpatului C., sunt combătute atât de probatoriul administrat în cauză, cât și de logica evenimentelor. Astfel, s-a remarcat că, chiar dacă o parte din materialele pornografice depistate pe sistemele informatice ale inculpatului G.C., e posibil să provină și de la inculpatul C.V., acestea nu sunt singurele materiale de acest gen identificate la inculpatul G.C.

S-a constatat că, din analiza materialelor pornografice identificate la inculpatul G., majoritatea acestora sunt diferite de ale inculpatului C., cei doi desfășurând în realitate aceeași activitate infracțională de stocare și deținere de propriile sisteme informatice de astfel de materiale implicând minori în ipostaze sexuale. Totodată, modul de stocare a materialelor pornografice (aranjarea folderelor, denumirea acestora, tipul de materiale deținute) este diferit de al inculpatului C., lucru ce s-a apreciat că dovedește faptul că inculpatul G. a desfășurat la rândul său, în baza unei rezoluții infracționale distincte, o activitate constantă de accesare, stocare și deținere, pe sisteme informatice proprii, a diferitelor materiale pornografice cu minori.

În al doilea rând, s-a reținut că, multe din materialele pornografice identificate pe laptop-ul inculpatului G., au fost stocate de acesta începând din anul 2011, deci cu mult înainte ca inculpatul să găsească cardul de memorie al inculpatului C., de pe care acesta susține că a copiat respectivele materiale.

Mai mult, de-a lungul timpului, inculpatul a șters o parte din materialele pornografice deținute, înlocuindu-le cu altele, în urma percheziției informatice programul E.C.F. reușind recuperarea unei cantități însemnate de astfel de materiale însumând peste 8.400 fișiere imagine și 25 fișiere video. În aceste condiții s-a apreciat că, fapta inculpatului C.V., care în perioada 2008 - 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat de pe diferite site-uri de internet, a produs în vederea răspândirii, a stocat și deținut, prin sisteme informatice, diferite materiale pornografice cu minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.V. care în data de 23 aprilie 2012, profitând de insuficienta dezvoltare psihico-fizică a părții vătămate S.F., în vârstă de 4 ani și, implicit, de imposibilitatea acestuia de a se apăra ori de a-și exprima voința, a întreținut un act sexual anal cu acesta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Fapta inculpatului C.V. care, în data de 14 decembrie 2008, profitând de naivitatea părții vătămate I.M.A., în vârstă de 10 ani, a întreținut un act sexual oral cu acesta, în scopul producerii de materiale pornografice, pe care le-a stocat ulterior pe sistemele informatice proprii, întrunește elementele infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1) teza I C. pen.

Fapta inculpatului G.C. care, în perioada 2011 - 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale a accesat, stocat și deținut pe sisteme informatice, diferite materiale pornografice cu minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal de audiere și înregistrare a părții vătămate minore S.F.;

- acte medicale ce atestă agresiunea sexuală exercitată asupra minorului;

- raport de constatare medico-legală privind pe minorul S.F.;

- planșă foto exemplificativă cu unele dintre materialele pornografice implicându-l pe minorul S.F.;

- declarațiile martorilor: G.L., P.D., psiholog în cadrul D.G.A.S.C.P.C. Sibiu;

- declarația părții vătămate minore I.M.A.;

- planșă foto exemplificativă cu unele dintre materialele pornografice implicându-l pe minorul I.M.A.);

- declarația reprezentantului legal al minorului I.L.C.;

- declarația martorului I.S.C.;

- procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată la locuința inculpaților și planșa foto aferentă;

- procesele-verbale de percheziție asupra sistemelor informatice aparținând inculpatului C.V.;

- planșă foto exemplificativă cu unele dintre materialele pornografice deținute pe sistemele informatice folosite de inculpatul C.V.;

- procesul-verbal de percheziție asupra informatice aparținând inculpatului G.C.;

- planșă foto exemplificativă cu unele dintre materialele pornografice deținute pe sistemele informatice de inculpatul G.C.;

- declarațiile martorilor M.V.A.; B.L.M.; S.R.; D.I.; T.M.V.; I.R.Ș.; B.R.A.; P.M.; G.T.A.; C.I.; F.V.S.; C.S.M.; N.C.C.; P.L.M.; P.R.C.; B.G.;

- raport de constatare medico-legală privind pe minorul G.T.A.;

- declarația martorului sub identitate protejată B.B.D.;

- declarația părții vătămate minore S.A.M.;

- raport de constatare medico-legală privind pe minorul F.V.S.;

- raport de constatare privind pe minorul F.V.S.;

- proces-verbal de investigații privind site-urile de unde inculpatul C.V. a descărcat o parte din materialele pornografice cu minori;

- extrase de cont de pe conturile deschise de cei doi inculpați la diferite unități bancare;

- acte privind cercetări anterioare efectuate față de inculpatul G.C., în raport de fapte similare;

- comunicări cu autoritățile olandeze referitoare la cetățeanul K.W.;

- declarațiile inculpatului C.V.;

- planșa foto cu leziunile pe care le prezenta inculpatul C.V. la momentul depistării sale, urmare a agresiunii suferite din partea familiei minorului S.F.;

- declarațiile inculpatului G.C.;

- fișele de cazier ale inculpaților;

În faza de judecată s-a procedat la audierea inculpaților, a martorilor B.L.M., M.V., I.L., D.I., I.R.Ș., P.M., la administrarea probei cu înscrisuri și la efectuarea unor referate presentențiale pentru inculpați.

Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul C.V. a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, relatând în amănunt împrejurările în care au fost comise acestea pentru ca în fața instanței să conteste săvârșirea faptei de viol față de partea vătămată S.F., și să arate că materialele foto stocate de el au fost procurate din Germania cu scopul de a fi prezentate organelor de poliție, arătând că a fost torturat psihic și fizic de organele de poliție cu ocazia declarațiilor date în faza de urmărire penală.

La rândul său inculpatul G.C. a arătat, în faza de urmărire penală, faptul că, din anul 2011 poartă conversații active cu minori pe site-urile de socializare, făcând schimb reciproc de materiale cu minori pe care le-a stocat pe laptop-ul personal, iar o parte dintre materialele pornografice au fost copiate de pe cartela de memorie a inculpatului C.V. În faza de judecată, inculpatul a arătat că singurele poze stocate pe laptop-ul său au fost cele copiate de la inculpatul C., nu a efectuat schimb de fotografii cu alte persoane, iar în luna decembrie 2011, laptop-ul său a fost folosit de inculpatul C.V.

Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Sibiu a reținut, în fapt că, de la vârsta de 15 ani inculpatul C.V. a început să acceseze site-uri cu materiale pornografice cu copii, iar începând cu anul 2008, a început să realizeze propriile materiale pornografice, pe care le posta pe internet. Datorită acestor preocupări, inculpatul a inițiat o corespondență activă pe M. cu cetățeanul olandez K.W., căruia i-a trimis, în mai multe împrejurări fotografii și filme cu băieți, în ipostaze sexuale, primind de la această persoană diferite sume de bani, în schimbul materialelor trimise. În aceeași modalitate, inculpatul a inițiat o corespondență și cu alte persoane cu preocupări asemănătoare - D.F. din S.U.A. și A.V.E. din Grecia, de la care a primit, de asemenea diverse sume de bani prin serviciul W.U.

În acest sens, relevante sunt datele și materialele descoperite cu ocazia perchezițiilor informatice efectuate asupra hard-disk-ului marca T., unde au fost identificate 3.357 fișiere cu imagini și 64 fișiere video conținând materiale pornografice cu minori, precum și asupra cardului de memorie micro S.D.H.C, unde au fost identificate 10.792 fișiere imagine și 54 fișiere video, conținând materiale pornografice cu minori. De asemenea, extrasele de cont depuse la dosarul cauzei și istoricul contului inculpatului C.V. la B.T., relevă faptul că inculpatul a încasat în repetate rânduri, diverse sume de bani de la aceste persoane. Cu privire la destinația acestor sume de bani, inculpatul C.V. a învederat în fața instanței de judecată faptul că banii erau trimiși de sponsorul din Olanda cu titlu de ajutor financiar, însă această apărare nu a fost dovedită în cauză, motiv pentru care va fi înlăturată.

În ceea ce privește activitatea concretă desfășurată de inculpat în domeniul obținerii materialelor pornografice, din probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut că, inculpatul, profitând de insuficienta dezvoltare psihică a minorilor și de pasiunile și preocupările acestora, îi determina să realizeze fotografii în diverse ipostaze, între care fotografii cu explicit caracter erotic, și chiar să întrețină acte sexuale cu aceștia, stocând apoi materiale pornografice deținute pe diverse medii de stocare. În acest sens, martorul I.R.Ș., arată că l-a cunoscut pe inculpat în parcul de skate-board unde inculpatul i-a făcut o serie de fotografii, susținând că le trimite la un concurs internațional, martorul fiind invitat de inculpat și în alte locații din oraș, unde însă s-a deplasat însoțit de alți copii. La rândul său martorul B.R.A., arată că, în cursul lunii iunie 2011, inculpatul i-a făcut o serie de fotografii în parcul S.A., martorul fiind fardat de către inculpat, iar la scurt timp, inculpatul a cerut martorului să-l lase să-i facă fotografii dezbrăcat și cu prezervativ sub pretextul că le va trimite unui sponsor din străinătate care are o fabrică de prezervative.

Declarațiile martorului B.R.A. sunt confirmate de martora P.M.. Martorul C.S. arată că l-a întâlnit pe inculpat în parcul de skate-board unde inculpatul i-a propus să realizeze fotografii pentru un concurs, manifestându-se foarte afectuos cu copiii mai mici, iar martorul N.C. arată că inculpatul i-a făcut mai multe fotografii, dintre care unele doar în chilot.

De asemenea, relevante sub acest aspect, sunt și imaginile stocate pe calculatorul inculpatului C. ridicat cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la inculpat.

Activități de realizare a materialelor pornografice a desfășurat inculpatul și cu privire la părțile vătămate S.F. și I.M.A. Astfel, începând cu anul 2012, dată fiind apropierea inculpatului de familia minorului S.F., a început să-l găzduiască pe acesta, în perioada sfârșitului de săptămână, în locuința din Sibiu, unde, în mai multe împrejurări, a realizat fotografii cu caracter explicit sexual, dovadă fiind în acest sens, înregistrările identificate pe stick-ul de memorie al inculpatului.

De asemenea, în cursul anului 2009, dată fiind apropierea inculpatului de partea vătămată I.M.A., pe care l-a cunoscut în 2008 în parcul de skate-board de pe B.S., l-a dus într-o cameră din cartierul T., unde a realizat mai multe fotografii cu partea vătămată, unele dintre ele reprezentând partea vătămată în pielea goală în diverse poziții sexuale. Aceste împrejurări rezultă atât din declarația părții vătămate, din planșele fotografice identificate cu ocazia percheziției informatice, dar și din declarațiile martorilor B.M.L., D.I., D.R. și I.S.C.

Față de aceste împrejurări, Tribunalul a reținut în sarcina inculpatului C.V. săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, faptă săvârșită în modalitatea deținerii fără drept a materialelor pornografice cu minori, realizării de materiale pornografice și transmiterii acestora, pentru care Tribunalul i-a aplicat o pedeapsă de 6 ani închisoare.

La încadrarea juridică a faptei, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale a realizat, a deținut și a transmis materiale pornografice, la diferite intervale de timp, fapte care conturează, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de pornografie infantilă.

La individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul Sibiu a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială pentru această faptă (închisoarea de la 3 ani la 12 ani), caracterul repetat al faptei, numărul părților vătămate, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite (dat de valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare), împrejurările în care a fost săvârșită fapta (pe fondul stimulentelor financiare primite de la sponsorii din străinătate, prin manopere de captație a minorilor cărora le câștiga încrederea prin diverse promisiuni și cadouri și prin pregătirea și premeditarea activității infracționale, dar și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, dar care nu a mai recunoscut săvârșirea faptei, în fața instanței de judecată și nu a putut oferi o explicație plauzibilă pentru existența materialelor pornografice în calculatorul său.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., tribunalul a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

La alegerea acestor interdicții, instanța a avut în vedere natura faptei săvârșite (o infracțiune privind mediul informatic), gravitatea acesteia, persoana inculpatului dar și calitatea părților vătămate, care sunt minori, ale căror drepturi și interese legitime au fost grav afectate prin săvârșirea faptei. În ceea ce privește cea de a doua infracțiune pentru care inculpatul C. a fost trimis în judecată, din cuprinsul declarațiilor martorilor G.L., B.L.M., S.R., D.I., din declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală și din declarația coinculpatului G.C., Tribunalul Sibiu a reținut că, începând cu sfârșitul anului 2011, dată fiind reluarea legăturilor cu familia sa, inculpatul C. a început să manifeste interes față de minorul S.F., pe care a început să-l ia la domiciliul său din Sibiu, unde minorul dormea peste noapte. În acest context, în ziua de 23 aprilie 2012, minorul a fost luat la locuința inculpatului, iar seara acesta i-a făcut baie minorului, i-a aplicat cremă în zona anusului și l-a penetrat cu degetul.

Ulterior inculpatul a încercat o penetrare și cu penisul însă actul sexual nu a fost finalizat datorită insuficientei dezvoltări fizice a minorului, minorul suferind o fisură anală și începând să plângă. Sub acest aspect raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză, confirmă faptul că, la data de 22 aprilie 2012, minorul a fost diagnosticat cu o fisură anală care s-a putut produce prin acțiunea locală a unui factor traumatic mecanic, posibil, inclusiv în cadrul unui contact sexual anal. Aceleași aspecte confirmă și martora G.L., mama minorului, care identifică răni în zona orificiului anal, care era dilatat foarte mult, dar și declarația minorului înregistrată pe suport video. De asemenea martora P.D., psiholog în cadrul D.G.A.S.P.C Sibiu arată că minorul prezintă un posibil blocaj în persoana inculpatului acesta fiind menționat în diferite forme, care pot reprezenta organe genitale masculine.

La rândul său martorii B.L.M., S.R., D.I., confirmă faptul că minorul era ținut în mod frecvent de către inculpat, în pielea goală, sau în lenjerie intimă, și, în mai multe împrejurări, martorii au auzit țipete și plânsul minorului aflat în camera inculpatului. De asemenea în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut fapta însă, în fața instanței de judecată a revenit asupra acestei poziții procesuale, învederând faptul că i-a aplicat minorului cremă pentru limbrici, iar minorul țipa întrucât îi intra apă în ochi la baie, însă aceste apărări pe lângă faptul că sunt puerile față de probele medicale administrate în cauză, nu sunt susținute de nicio probă din dosar.

În aceste condiții, Tribunalul Sibiu a reținut în sarcina inculpatului C.V. săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), 3 C. pen., victima fiind un minor sub 15 ani, care, datorită insuficientei dezvoltări intelectuale se afla în imposibilitatea de a-și exprima voința și de a conștientiza adevărata natură a acțiunilor exercitate asupra sa.

Pentru această faptă, Tribunalul Sibiu a aplicat inculpatului o pedeapsă de 14 ani închisoare, având în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, limitele prevăzute de lege pentru această infracțiune (închisoarea de la 10 la 25 de ani), natura faptei săvârșite (o infracțiune privitoare la viața sexuală), gradul ridicat de pericol social al faptei, vârsta mică a minorului, împrejurările în care a fost comisă fapta (profitând de încrederea câștigată a familiei minorului și a victimei, dar și persoana inculpatului, care, deși nu are antecedente penale, este în atenția organelor de poliție pentru alte presupuse abuzuri față de copii, cum rezultă din declarațiile martorilor C.I., B.B.D., F.V., C.S., N.C., B.G.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. Tribunalul Sibiu a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. La alegerea acestor interdicții, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, apreciind că acesta nu prezintă garanțiile morale necesare pentru a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat sau de a fi tutore sau curator.

În ceea ce privește a treia infracțiune reținută în sarcina inculpatului C.V., Tribunalul Sibiu a reținut, în fapt, că, în cursul anului 2008, sub pretextul unor preocupări comune, inculpatul l-a cunoscut pe minorul I.M.A., a cărui încredere a reușit să o câștige prin diverse mici atenții și prin promisiunea asigurării participării la emisiuni televizate. În acest context, inculpatul s-a deplasat împreună cu minorul în mai multe împrejurări, într-un apartament din T. unde i-a făcut minorului mai multe fotografii, între care unele în lenjerie intimă.

Cu ocazia uneia dintre aceste vizite, inculpatul a întreținut un act sexual oral cu acesta, imortalizat într-o imagine foto găsită cu ocazia percheziției informatice în calculatorul inculpatului. De altfel, această probă se completează cu declarația părții vătămate, a martorului I.S.C.

În aceste condiții, Tribunalul Sibiu a constatat că fapta inculpatului C.V., în data de 14 decembrie 2008, profitând de naivitatea părții vătămate I.M.A., în vârstă de 10 ani, a întreținut cu acesta un act sexual oral, în scopul producerii de materiale pornografice pe care le-a stocat ulterior pe sistemele informatice proprii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1) și (4) teza I C. pen.

Pentru această faptă, Tribunalul Sibiu a aplicat inculpatului o pedeapsă de 7 ani închisoare, având în vedere, la individualizarea pedepsei, natura faptei săvârșite (o infracțiune contra vieții sexuale), gravitatea acesteia, împrejurările în care a fost comisă (pe fondul relațiilor de încredere cultivate cu partea vătămată), vârsta minorului și consecințele faptei asupra dezvoltării fizice și psihice viitoare a minorului.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., Tribunalul a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. pct. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

La alegerea acestor interdicții, Tribunalul a avut în vedere natura faptei săvârșite (o infracțiune privitoare la viața sexuală), gravitatea acesteia, împrejurările în care a fost comisă dar și persoana inculpatului (care nu se află la prima abatere de acest gen).

Întrucât toate aceste fapte au fost săvârșite înainte de condamnarea definitivă a inculpatului pentru vreuna dintre ele, fața de dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen., art. 35 C. pen., a hotărât Tribunalul Sibiu că inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., Tribunalul Sibiu a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., având în vedere natura faptelor reținute în sarcina inculpatului, gravitatea acestora, împrejurările în care au fost comise faptele, calitatea persoanelor vătămate și persoana inculpatului.

În ceea ce privește starea de arest a inculpatului, Tribunalul Sibiu a constatat că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv se mențin și în prezent, ele impunând privarea de libertate a inculpatului. Astfel pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul social concret pentru ordinea publică este determinat de natura și gravitatea faptelor (infracțiunii privitoare la viața sexuală, săvârșite asupra unor minori, unul dintre ei de vârstă foarte mică), de modalitatea și împrejurările în care au fost comise acestea (profitând de insuficienta dezvoltare psihică a acestora și de încrederea câștigată minorilor și familiei acestora), de scopul urmărit (satisfacerea unor nevoi sexuale prin adoptarea unui comportament deviant și aberant), dar și de persoana inculpatului (care a manifestat și anterior un astfel de comportament, a minimalizat urmările faptelor sale și nu a recunoscut săvârșirea acestora, oferind explicații neplauzibile față de probatoriul administrat în cauză).

În prezent, indiciile temeinice ale arestării preventive au fost confirmate prin probatoriul administrat în cauză, astfel că instanța, în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 26 aprilie 2012 la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 Tribunalul a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C.V., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare la eliberarea din penitenciar.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G.C., Tribunalul Sibiu a reținut, în fapt, că, în cursul anului 2011, inculpatul avea preocupări legate de acte sexuale care implicau minori, fiind începută urmărirea penală împotriva acestuia, pentru tentativă la infracțiunea de corupție sexuală, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 202 alin. (1), alin. (21) C. pen., art. 204 C. pen., astfel cum rezultă din rezoluția procurorului dată în Dosar nr. 2773/P/2011.

Pe de altă parte, martorii M.V., D.I., T.M. și G.T., afirmă faptul că inculpatul G. a stocat pe laptop-ul său diverse filme și imagini cu caracter pornografic ce prezentau în exclusivitate minori.

Astfel martorul M.V., arată că, în data de 22 aprilie 2012, inculpatul i-a arătat mai multe imagini și filme cu scene pornografice cu minori, inculpatul manifestându-și intenția de a furniza aceste materiale și martorului.

De asemenea, martorul D.I., declară că inculpatul G. i-a arătat poze cu copii dezbrăcați, iar martorul T.M. arată că cei doi inculpați se aflau într-o relație cu un cetățean olandez în vârstă, căruia îi trimiteau diferite materiale pornografice cu minori, contra unor sume de bani, iar inculpatul G. deținea pe laptop-ul său mai multe poze pornografice cu minori.

Pe de altă parte, percheziția informatică efectuată asupra laptop-ului inculpatului G. a identificat 9224 fișiere imagine și 77 fișiere video, reprezentând persoane minore în ipostaze cu caracter sexual explicit, unele dintre fișierele identificate și recuperate cu ajutorul aplicației informatice E.C.F. datând din cursul anului 2011 - începutul anului 2012.

În aceste condiții, apărarea inculpatului potrivit căreia toate materialele pornografice deținute de el au fost copiate de pe cardul de memorie al inculpatului C.V. pentru a fi prezentate organelor abilitate, urmează a fi înlăturată, în condițiile în care o parte din materialele inculpatului G. sunt diferite de cele copiate de la inculpatul C., iar o parte din ele sunt anterioare momentului în care a fost copiat cardul de memorie al inculpatului C.V.

În aceste condiții, Tribunalul a constatat că inculpatul, în baza unui rezoluții infracționale distincte, a desfășurat o activitate de accesare, stocare și deținere pe sisteme informatice proprii, a materialelor pornografice cu minori, activitate care de circumscrie laturii obiective a infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme, informatice, prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fapta fiind săvârșită la diferite intervale de timp în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, motiv pentru care se va reține aplicabilitatea art. 41 alin. (1) C. pen.

Pentru această infracțiune, Tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare, având în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, limitele prevăzute de lege pentru această faptă (închisoarea de la 3 la 12 ani), gradul pericol social mediu al faptei, persoana inculpatului (care nu are antecedente penale), astfel că se va orienta spre minimul ei special.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, Tribunalul Sibiu a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 pct. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. La alegerea acestor interdicții, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările în care a fost comisă fapta și persoana inculpatului, apreciind că inculpatul nu prezintă garanții morale pentru a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator.

În baza art. 71 C. pen., Tribunalul a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul, având în vedere pedeapsa aplicată, faptul că nu a mai fost condamnat anterior (deși a mai fost cercetat pentru fapte de natură sexuală) și contribuția acestuia la întreaga activitate infracțională, a apreciat că, față de persoana acestuia, condamnarea constituie un avertisment pentru acesta, și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni.

În aceste condiții, Tribunalul în baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost supus următoarelor măsuri se supraveghere:

a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere prev. de art. 864 C. pen.

A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

Întrucât instanța a pronunțat o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea sub supraveghere a acesteia, față de dispozițiile art. 350 alin. (3), lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 9 din 27 aprilie 2012 emis de Tribunalul Sibiu, dacă inculpatul nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 26 aprilie 2012 până la data punerii, efective în libertate.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul Sibiu a constatat că, în fața instanței de judecată, reprezentanții legali ai minorului S.F., s-au constituit părți civile cu suma de 50.000 RON, reprezentând daune morale, iar reprezentanții legali ai minorului I.M.A. cu suma de 20.000 lei daune morale, solicitând plata acestor sume de la inculpatul C.V.

Constatând că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție (infracțiunea de viol asupra părții vătămate S.F.), prejudiciul moral suferit de minor (constând în traumele fizice și psihice suferite de minor, periclitarea dezvoltării psihice ulterioare a acestuia, supunerea acestuia la tratamente de consiliere psihologică) și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, Tribunalul Sibiu, în baza art. 1349 N.C. civ. și 1357 N. C. civ., a obligat inculpatul C.V. la plata daunelor morale în sumă de 30.000 RON către minorul parte civilă S.F., prin reprezentanți legali, apreciind această sumă prin raportate la practica judiciară în materia infracțiunilor contra vieții sexuale și a infracțiunilor contra vieții, integrității corporale și sănătății.

De asemenea, constatând întrunite elementele răspunderii civile delictuale în cazul infracțiunii de act sexual cu un minor, în cazul părții vătămate I.M.A., respectiv fapta ilicită, vinovăția inculpatului, prejudiciul moral suferit de victimă și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, Tribunalul Sibiu, în baza art. 1357 N. C. civ. și art. 1349 N. C. civ., a obligat inculpatul C.V. la plata daunelor morale în suma de 15.000 RON către minorul parte civilă I.M.A., prin reprezentanți legali.

Celelalte pretenții formulate în cauză au fost respinse.

În baza art. 118 lit. a), b), c) C. pen. Tribunalul Sibiu a dispus confiscarea de la inculpatul C.V. a unui laptop, marca T.S. și a unui card de memorie micro SDHC, capacitate 8 GB, iar de la inculpatul G.C., a unui laptop HP mini de culoare albastră, bunuri indisponibilizate prin ordonanța procurorului din 06 iunie 2012.

În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul C.V. fiind în culpă procesuală a fost obligat la plata sumei de 1.800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 400 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul G.C., fiind în culpă procesuală și ținând seama de măsura în care acesta a provocat cheltuielile judiciare, a fost obligat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 400 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu.

Prin apelul formulat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Sibiu a solicitat desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună agravarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, în condițiile executării pedepselor în regim de detenție,

În motivarea apelului său a arătat Ministerul Public, raportat la inculpatul C.V., că limitele de pedeapsă ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, numărul foarte mare de fișiere conținând materiale pornografice descoperite în calculatorul inculpaților și vârsta foarte mică a părților vătămate minore impuneau aplicarea unor pedepse mai severe, cu executarea lor în regim de detenție.

Se detaliază în cuprinsul motivelor de apel făcându-se referire la profilul violatorului pedofil, astfel cum el se desprinde din studiile de specialitate. Mai mult, se arată că victimele infracțiunilor de acest gen necesită un tratament psihologic pe termen lung și că urmările faptelor lasă în psihicul victimelor urme adânci și pe o lungă perioadă de timp.

În ceea ce îl privește pe inculpatul G.C. se susține că aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării ei sub supraveghere este netemeinică de vreme ce activitatea infracțională a inculpatului a fost una îndelungată. În plus, prin aplicarea unei pedepse, cu suspendarea executării ei sub supraveghere, s-ar crea impresia că organele judiciare permit în mod tacit astfel de practici și sunt lipsite de fermitate în sancționarea lor.

Prin apelul formulat, inculpatul C.V. a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate solicitând desființarea sentinței apelate, rejudecarea cauzei și achitarea sa pentru infracțiunile deduse judecății, în baza art. 11 pct 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A susținut apelantul inculpat în detalierea motivelor de apel că nu numai că pedeapsa aplicată este foarte severă raportat la limitele de pedeapsă ale infracțiunii deduse judecății, la modul de săvârșire a acestora, la circumstanțele cauzei și la persoana sa dar, nici măcar nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol. Susține inculpatul apelant că a fost torturat de organele de urmărire penală pentru a recunoaște faptele, că i s-a refuzat administrarea probelor propuse în apărare și că declarațiile martorilor conduc la stabilirea unei alte stări de fapt decât cea reținută de instanță.

Prin Decizia penală nr. 109/A din 27 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu împotriva Sentinței penale nr. 128 din data de 26 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 4313/85/2012.

A fost desființată sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților C.V. și G.C. și, procedând la o nouă judecată în aceste limite:

I. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pe o durată de 5 ani, aplicată inculpatului C.V. în elementele ei componente, respectiv:

- 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, stabilită în baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice în formă continuată;

- 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, stabilită în baza art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol;

- 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, stabilită în baza art. 198 alin. (1), alin. (4) teza I C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.

A fost majorată pedeapsa principală aplicată inculpatului C.V. pentru infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice în formă continuată prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare.

A fost menținută pedeapsa complementară aplicată inculpatului pentru această infracțiune. A fost majorată pedeapsa principală aplicată inculpatului C.V. pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza 1 C. pen. de la 14 ani închisoare la 18 ani închisoare.

A fost menținută pedeapsa complementară aplicată inculpatului pentru această infracțiune.

A fost majorată pedeapsa principală aplicată inculpatului C.V. pentru infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1), alin. (4) teza I C. pen. de la 7 ani închisoare la 9 ani închisoare.

A fost menținută pedeapsa complementară aplicată inculpatului pentru această infracțiune.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse principale de mai sus de 8 ani închisoare, 18 ani închisoare și 9 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, pe care o sporește cu 3 ani, urmând ca inculpatul C.V. să execute pedeapsa de 21 ani închisoare, alături de care s-a aplicat, pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., respectiv:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a fi tutore sau curator.

A fost interzisă inculpatului exercitarea, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și a art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare timpul reținerii din 26 aprilie 2012 și al arestului preventiv începând cu 27 aprilie 2012 și până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

II. A fost majorată pedeapsa principală aplicată inculpatului G.C. pentru infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice în formă continuată prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 4 ani închisoare la 6 ani închisoare.

A fost menținută pedeapsa complementară aplicată inculpatului pentru această infracțiune.

A fost interzisă inculpatului exercitarea, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a fi tutore sau curator.

Au fost înlăturate dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv cele ale art. 861, art. 862, art. 863 și 71 alin. (5) C. pen. și ale art. 359 C. proc. pen. urmând ca pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului G.C. să fie executată în regim de detenție.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.V. împotriva Sentinței penale nr. 128 din data de 26 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen.., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat următoarele:

I. Starea de fapt, analiza mijloacelor de probă și dreptul intern aplicabil

Din coroborarea probatorului administrat în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate și ale inculpaților din faza de urmărire penală și de judecată, procesele-verbale de percheziție informatică, declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și de judecată, actele medico-legale, rezultă că Tribunalul Sibiu a reținut o stare de fapt corectă.

I.1. În baza propriei sale analize Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că inculpatul C.V. a început de la o vârstă tânără să acceseze site-uri cu materiale pornografice cu minori, iar începând cu anul 2008, a început să realizeze propriile materiale pornografice, pe care le posta pe internet. Pentru a putea posta fotografiile pe internet inculpatul C.V. și-a creat pe site-urile de profil un cont personal, folosind user-name-ul "v." pentru a putea atât descărca cât și încărca materiale pornografice. Datorită acestor preocupări, inculpatul a inițiat o corespondență activă pe M. cu cetățeanul olandez K.W., căruia i-a trimis, în mai multe împrejurări fotografii și filme cu băieți, în ipostaze sexuale, primind de la această persoană diferite sume de bani, în schimbul materialelor trimise. În aceeași, modalitate, inculpatul a inițiat o corespondență și cu alte persoane cu preocupări asemănătoare - D.F. din S.U.A. și A.V.E. din Grecia, de la care a primit, de asemenea diverse sume de bani prin serviciul W.U.

În ceea ce privește activitatea concretă desfășurată de inculpat în domeniul obținerii materialelor pornografice, din probatoriul administrat în cauză instanța de apel a reținut că inculpatul, profitând de insuficienta dezvoltare psihică a minorilor și de pasiunile și preocupările acestora, îi determina să realizeze fotografii în diverse ipostaze, între care fotografii cu explicit caracter erotic, și chiar să întrețină acte sexuale cu aceștia, stocând apoi materiale pornografice deținute pe diverse medii de stocare. Au fost identificați în faza de urmărire penală mai mulți minori dintre cei care au fost determinați de inculpat să realizeze materialele pornografice și anume I.R.Ș., B.R.A., S.F. și I.A. Pentru a putea să-și ducă la bun sfârșit activitatea infracțională, inculpatul acționa în trei pași.

Mai întâi încerca să câștige încrederea minorilor mai sus menționați. În acest scop inculpatul intra în legătură cu minorii în parcul de skate-board sau la concerte, le oferea acestora diferite cadouri, le preda lecții de chitară și încerca să câștige inclusiv încrederea familiei.

În cea de-a doua etapă, după câștigarea încrederii minorilor, inculpatul le propunea acestora să efectueze fotografii cu promisiunea că vor fi trimise la diferite reviste în scopul participării la concursuri și câștigării de premii. Pentru a da greutate afirmațiilor sale, inculpatul se prezenta ca fiind corespondent și colaborator al postului de televiziune A., având și un microfon inscripționat cu denumirea postului de televiziune menționat.

În fine, cea de-a treia etapă a activității inculpatului, activitate circumscrisă scopului său infracțional, se realiza prin convingerea minorilor să se lase fotografiați în poziții sexuale explicite și dezbrăcații complet. Pentru aceasta inculpatul alegea locuri retrase cum ar fi zone puțin accesibile din parcuri, propriul domiciliu sau chiar domiciliul minorilor când părinții nu erau acasă.

În sensul celor mai sus arătate, martorul I.R.Ș., arată că l-a cunoscut pe inculpatul C.V. în parcul de skate-board unde acesta i-a făcut o serie de fotografii, susținând că le trimite la un concurs internațional, martorul fiind invitat de inculpat și în alte locații din oraș, unde însă s-a deplasat însoțit de alți copii.

Martorul C.S. arată că l-a întâlnit pe inculpat în parcul de skate-board unde inculpatul i-a propus să realizeze fotografii pentru un concurs, manifestându-se foarte afectuos cu copii mai mici, iar martorul N.C. arată că inculpatul i-a făcut mai multe fotografii, dintre care unele doar în chilot.

La rândul său martorul B.R.A., arată că, în cursul lunii iunie 2011, inculpatul, după ce l-a abordat la un concert desfășurat în Piața Mare din Municipiul Sibiu, i-a făcut o serie de fotografii în parcul S.A., martorul fiind fardat de către inculpat, iar la scurt timp, inculpatul a cerut martorului să-l lase să-i facă fotografii dezbrăcat și cu prezervativ sub pretextul că le va trimite unui sponsor din străinătate care are o fabrică de prezervative. Deși minorul într-o primă fază a refuzat, ulterior a acceptat.

Începând cu anul 2012, dată fiind apropierea inculpatului de familia minorului S.F., a început să-l găzduiască pe acesta, în perioada sfârșitului de săptămână, în locuința din Sibiu, unde, în mai multe împrejurări, a realizat fotografii cu caracter explicit sexual cu minorul.

De asemenea, în cursul anului 2009, dată fiind apropierea inculpatului de partea vătămată I.M.A., pe care l-a cunoscut în 2008 în parcul de skate-board de pe B.S., l-a dus într-o cameră din cartierul T., unde a realizat mai multe fotografii cu partea vătămată, unele dintre ele reprezentând partea vătămată în pielea goală în diverse poziții sexuale.

Cu ocazia perchezițiilor informatice efectuate asupra hard-disk-ului marca T., au fost identificate 3.357 fișiere cu imagini și 64 fișiere video conținând materiale pornografice cu minori, precum și asupra cardului de memorie micro S.D.H.C. au fost identificate 10.792 fișiere imagine și 54 fișiere video, conținând materiale pornografice cu minori.

I.2. Referitor la fapta săvârșită în dauna părții vătămate minore în vârstă de 4 ani, S.F., Curtea de Apel Alba Iulia reține că, începând cu sfârșitul anului 2011, inculpatul C.V. a început să manifeste interes față de minorul S.F., pe care a început să-l ia la domiciliul său din Sibiu, unde minorul dormea peste noapte cu acordul părinților săi. În acest context, în ziua de 21 aprilie 2012, minorul a fost luat la locuința inculpatului, iar seara acesta i-a făcut baie minorului, i-a aplicat cremă în zona anusului și l-a penetrat cu degetul.

Ulterior acestui prim act, inculpatul a încercat o penetrare și cu penisul însă actul sexual nu a fost finalizat datorită insuficientei dezvoltări fizice a minorului, minorul suferind o fisură anală și începând să plângă. A doua zi, în momentul în care minorul a fost dus la domiciliu, acesta a povestit părinților săi că inculpatul îi pusese un medicament în anus. Relatările minorului au dus la alarmarea părinților acestuia și la deplasarea cu acesta la spital.

Raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză atestă faptul că, la data de 22 aprilie 2012, minorul a fost diagnosticat cu o fisură anală care s-a putut produce prin acțiunea locală a unui factor traumatic mecanic, posibil, inclusiv în cadrul unui contact sexual anal. Legat de fisura anală suferită de minor, mama acestuia, martora G.L. afirmă că în momentul în care minorul a revenit la domiciliu după noaptea petrecută cu inculpatul C.V., a observat rănile suferite de acesta în zona anusului precum și dilatarea anormală a anusului minorului. Aceeași martoră afirmă că ulterior consultului medical, a avut o întrevedere cu inculpatul, întâlnire în timpul căreia la insistențele și reproșurile martorei, inculpatul a recunoscut violarea minorului și și-a manifestat regretul pentru cele întâmplate.

Martorii B.L.M., S.R., D.I. confirmă faptul că minorul era ținut în mod frecvent de către inculpat în pielea goală sau în lenjerie intimă și, în mai multe împrejurări, au auzit țipete și plânsul minorului aflat în camera inculpatului.

I.3. În legătură cu fapta săvârșită în dauna părții vătămate I.M.A., Curtea de Apel Alba Iulia reține că în cursul anului 2008 inculpatul C.V. o cunoaște pe partea vătămată (în vârstă de 10 ani) în parcul de skate-board de pe B.S. După ce a cunoscut-o pe partea vătămată și după ce relațiile cu aceasta au devenit mai apropiate, inculpatul i-a promis acesteia participarea la un concurs televizat, concurs pentru care trebuia să-i facă câteva fotografii.

Sub pretextul efectuării fotografiilor inculpatul C.V. a condus-o pe partea vătămată I.M.A. într-o cameră din cartierul T., unde a realizat mai multe fotografii cu acestea, unele dintre ele reprezentând partea vătămată dezbrăcată complet în diverse poziții sexuale. În una dintre fotografii partea vătămată este surprinsă în timpul unui act sexual oral cu inculpatul.

Aceste împrejurări rezultă atât din declarația părții vătămate, dar și din planșele fotografice identificate cu ocazia percheziției informatice a calculatorului ridicat de la inculpat, planșe fotografice în care partea vătămată este surprinsă complet goală. În plus, în una dintre imagini, partea vătămată este surprinsă întreținând un act sexual oral cu inculpatul C.V.

I.4. În fine, în ceea ce îl privește pe inculpatul G.C., Curtea de Apel Alba Iulia reține că acesta în cursul anului 2011 avea, asemenea inculpatului C.V., preocupări legate de acte sexuale care implicau minori, chiar fiind acesta cercetat penal pentru infracțiuni îndreptate împotriva vieții sexuale a unor părți vătămate minore, în alte dosare de urmărire penală.

Inculpatul în anul 2011, în baza unui rezoluții infracționale distincte, a desfășurat o activitate de accesare, stocare și deținere pe sisteme informatice proprii, a materialelor pornografice cu minori.

Martorii M.V., D.I., T.M. și G.T., afirmă faptul că inculpatul G.C. a stocat pe laptop-ul său diverse filme și imagini cu caracter pornografic ce prezentau în exclusivitate minori, imagini pe care personal le-au vizionat la sugestia inculpatului în cursul anului 2012.

Percheziția informatică efectuată asupra laptop-ului inculpatului G.C. a identificat 9224 fișiere imagine și 77 fișiere video, reprezentând persoane minore în ipostaze cu caracter sexual explicit, unele dintre fișierele identificate și recuperate cu ajutorul aplicației informatice E.C.F. datând din cursul anului 2011 - începutul anului 2012.

Inculpatul C.V. în faza de urmărire penală a recunoscut integral faptele mai sus descrise și a relatat cu amănunte numeroase modul în care a atras victimele minore, împrejurările în care le-a determinat să accepte să fie fotografiate dezbrăcate, împrejurările în care a întreținut acte sexuale cu cele două victime minore I.M.A. și S.F. și împrejurările în care a colecționat în propriul calculator imagini pornografice cu minori. Inculpatul a început descrierea faptelor prin a arăta condițiile de viață în care a crescut și trăit, a continuat prin a relata împrejurările în care a produs, deținut și distribuit materiale pornografice cu minori și a încheiat relatarea sa prin a descrie în concret modul în care a procedat cu fiecare minor pe care l-a fotografiat dezbrăcat în poziții sexuale explicite sau cu care a întreținut acte sexuale.

În fața primei instanțe și ulterior în fața instanței de apel inculpatul nu a mai recunoscut săvârșirea faptelor afirmând că recunoașterea din faza de urmărire penală s-a datorat presiunii exercitate asupra sa de organele de poliție și de procuror.

Referitor la infracțiunea de pornografie infantilă, susține inculpatul C.V. că imaginile pornografice stocate în calculatorul său le are de la un tânăr, Ș.R., pe care l-a cunoscut în Germania. Continuă inculpatul arătând că a intenționat să arate respectivele imagini organelor de poliție și de aceea le-a încărcat în propriul calculator.

Referitor la infracțiunea de viol a cărei victimă a fost partea vătămată minoră S.F., inculpatul neagă întreținerea oricărui act sexual, dar recunoaște fotografierea minorului dezbrăcat. Referitor la imaginile cu minorul dezbrăcat motivează inculpatul că dorea să-i arate mamei acestuia că acesta "avea pișcături de purici pe corp". Încheie inculpatul prin a arăta că minorul țipa în momentul în care se afla la domiciliul său datorită faptului că îi intra apă în ochi în momentul în care îl îmbăia și că datorită stării febrile pe care o avea i-a introdus un supozitor în anus.

În fine, referitor la infracțiunea a cărei victimă a fost partea vătămată minoră I.M.A., inculpatul susține că i-a făcut minorului doar poze artistice pe care i le-a înmânat acestuia să le folosească așa cum dorește. Mai susține inculpatul că o persoană din S.U.A. i-a promis și oferit bani dacă va întreține acte sexuale cu minori și dacă va fotografia aceste acte, urmând ca imaginile să fie transmise pe internet.

Toate aceste susțineri ale inculpatului se regăsesc în cuprinsul declarației date în fața Tribunalului Sibiu, declarație consemnată și atașată la dosar.

În fața Curții de Apel Alba Iulia, inculpatul C.V. reia aceleași explicații cu câteva precizări și nuanțări suplimentare. Susține inculpatul că imaginile pornografice stocate în calculatorul său dorea să le prezinte organelor de poliție, dar inexplicabil a omis să facă acest lucru; susține că nu i-a aplicat niciun fel de tratament părții vătămate minore S.F. și că nu a întreținut acte sexuale cu partea vătămată minoră I.M.A. ci doar a mimat un astfel de act pentru a-și dovedi curajul față de un "prieten din America". Reia inculpatul susținerile referitoare la agresarea sa de către procur și organele de poliție. Încheie acesta prin a arăta că se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor (în speță actul sexual întreținut cu partea vătămată I.M.A.) și de săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă.

Curtea de Apel Alba Iulia analizând apărările inculpatului a apreciat că acestea sunt contrazise de probele administrate în cauză, probe la care mai sus a făcut referire punctual la momentul prezentării stării de fapt reținute. Câteva precizări suplimentare mai consideră Curtea necesar a face.

Acuzațiile aduse de inculpat procurorului și organelor de poliție, acuzații legate de torturarea sa fizică și psihică, nu sunt susținute de probele administrate în cauză. Este foarte adevărat faptul că inculpatul la momentul anterior arestării sale (25 aprilie 2012) prezintă pe corp urmele unor leziuni produse prin lovire. Aceste leziuni sunt vizibile în imaginile fotografice atașate la dosarul de urmărire penală. Din declarația martorei G.L. rezultă că în momentul în care a văzut imaginile pornografice cu fiul său, partea vătămată minoră S.F., a avut o discuție contradictorie cu inculpatul, discuție în timpul căreia i-a aplicat acestuia mai multe lovituri. Susținerile martorei sunt confirmate și de imaginile existente la dos. urm. pen. în care este surprinsă martora prezentând leziuni la nivelul mâinilor. Or, în aceste condiții și în lipsa oricăror probe ce să ateste contrariul, afirmațiile inculpatului cum ca ar fi fost agresat fizic de organele de urmărire penală rămân simple afirmații.

Susținerile inculpatului C.V. cum că nu ar fi deținut, produs sau răspândit materiale pornografice cu minori (susțineri asupra cărora chiar inculpatul revine în finalul declarației date în fața instanței de apel) sunt contrazise de procesul-verbal de percheziție informatică ce atestă că în calculatorul inculpatului au fost descoperite mii de fișiere cu asemenea conținut. Legat de motivul deținerii acestor fișiere, instanța de apel nu poate accepta afirmațiile inculpatului cum că intenția sa ar fi fost aceea de a le pune la dispoziție organelor de poliție, din două considerente: primul legat de faptul că, deși inculpatul susține că era animat de cele mai bune intenții, totuși, inexplicabil, acesta a "omis" timp de 1 an să prezinte aceste imagini organelor de poliție, motivând că își căuta de lucru și a uitat, iar a al doilea legat de faptul că inculpatul nu numai că a descărcat și deținut astfel de materiale pornografice de pe site-urile de profil dar a îmbogățit această colecție cu imagini produse de el personal, imagini ce îl înfățișează împreună cu minorul în vârstă de numai 4 ani, S.F. (în timp ce îl sărută pe buze pe acesta din urmă, în timp ce îl determină să fie fotografiat complet dezbrăcat și cu penisul în erecție și în timp ce minorul își introduce mâna în pantalonii inculpatului în zona penisului) și împreună cu minorul, în vârstă la acel moment de 10 ani, I.M.A. (în timp ce îl determină să fie fotografiat complet dezbrăcat și cu penisul în erecție și în timp ce inculpatul întreține un act sexual cu minorul).

Neîntemeiate sunt și susținerile inculpatului legate de neîntreținerea de acte sexuale cu minorul S.F. După cum mai sus arătam, partea vătămată minoră imediat după noaptea în care a dormit la inculpat i-a arătat mamei sale leziunile anale suferite, leziuni descrise și în cuprinsul raportului de constatare medico-legală. În plus, scrisoarea medicală eliberată imediat după noaptea în care s-a produs incidentul, atestă faptul că partea vătămată minoră prezenta în dimineața zilei de 22 aprilie 2012 "fisură anală ora 6, afirmativ agresiune sexuală".

În fine, susținerile inculpatului cum că doar a mimat și nu a întreținut un act sexual oral cu partea vătămată I.M.A. nu pot fi acceptate, după cum de neacceptat sunt susținerile acestuia referitoare la faptul că doar a dorit să-și impresioneze prietenul din America și nu să întrețină un act sexual cu minorul. Imaginea fotografică existentă la dosarul de urmărire penală, imagine ce îl înfățișează pe inculpat întreținând un act sexual oral cu partea vătămată minoră, fac inutile orice susțineri contrare.

Inculpatul G.C. a recunoscut atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe că a deținut imagini pornografice cu minori în poziții sexuale explicite pe propriul laptop. Dar nu numai că a deținut aceste imagini dar inculpatul le-a arătat imaginile și altor persoane (martorii T.M.V. și M.V.A.). Susținerile inculpatului cum că materialele pornografice ar aparține exclusiv inculpatului C.V. sunt infirmate de faptul că procesul-verbal de percheziție informatică a atestat că sunt diferite materialele deținute de cei doi inculpați, de faptul că inculpatul G.C. a deținut asemenea materiale cu mult înainte de data așa-zisei găsiri, a cardului aparținând coinculpatului C.V. și de faptul că inculpatul a șters și a adăugat de-a lungul timpului fișiere cu materiale pornografice pe respectivul laptop.

Concluzionând, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza propriei sale analize, a reținut că faptele inculpatului C.V. din perioada 2008 - 2012 săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a deține fără drept materiale pornografice cu minori, de a realiza astfel de materiale pornografice și de a transmite materialele pornografice prin intermediul sistemelor informatice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat din data de 21 aprilie 2012 când, profitând de dezvoltarea psihico-fizică insuficientă a părții vătămate S.F., minor în vârstă de 4 ani, și de imposibilitatea fizică a acestuia de a se apăra a întreținut un act sexual anal cu acesta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

În fine, fapta aceluiași inculpat care în data de 14 decembrie 2008, profitând de imaturitatea părții vătămate I.M.A., minor în vârstă de 10 ani, a întreținut un act sexual cu acesta în scopul producerii de materiale pornografice, pe care le-a stocat ulterior pe sistemele informatice proprii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) și (4) teza I C. pen.

Faptele inculpatului G.C. care în perioada 2011 - 2012, în baza aceleiași rezoluții, infracționale, a accesat, stocat și deținut pe sistemele informatice proprii diferite materiale pornografice cu minori, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

II. Analiza motivelor de apel invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Sibiu și de inculpatul C.V.

II.1. Critica inculpatului C.V. legată de lipsa sa de vinovăție este neîntemeiată. La momentul expunerii stării de fapt, astfel cum ea a fost reținută de Curtea de Apel Alba Iulia în baza propriei sale analize, am făcut pe larg referire la motivele pentru care am apreciat că faptele inculpatului există, că au fost săvârșite cu vinovăție și că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță.

Criticile inculpatului legate de individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de asemenea le-a considerat neîntemeiate și urmează a le oferi un răspuns la momentul analizării motivelor de apel depuse de Ministerul Public, motive ce vizează, în opoziție cu solicitarea inculpatului, majorarea pedepselor.

II.2. Critica Ministerului Public referitoare la individualizarea greșită a pedepselor aplicate ambilor inculpați este fondată.

Pentru ca politică penală, privită sub aspectul acțiunii de combatere a criminalității, să-și atingă obiectivul - reducerea treptată a fenomenului infracțional - este necesar ca fiecare pedeapsă concretă să-și îndeplinească, prin constrângerea pe care o implică, funcțiile de intimidare și reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va putea fi atins.

Dar orice pedeapsă își poate îndeplini în mod eficient aceste funcții influențând conduita celui condamnat doar dacă este adecvată, adaptată cazului concret. Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului și modului său de executare, trebuie să se țină seama de un ansamblu de date, împrejurări și situații specifice, care, în cazul supus judecății, caracterizează conținutul concret al infracțiunii, condițiile în care fapta a fost săvârșită și persoana făptuitorului. Pe de altă parte o pedeapsă este aptă a-și îndeplini funcțiile și realiza scopul numai dacă, atât în faza judecății, cât și în faza executării este perfect individualizată.

Individualizarea pedepsei, instituție al cărei fundament juridic se află în dispozițiile Capitolului V din Titlul III al Părții generale a Codului penal - principiul individualizării fiind un principiu fundamental al dreptului penal - apare astfel ca fiind unul dintre instrumentele de realizare a politicii penale.

Individualizarea pedepsei trebuie să dea expresie, practic - în alegerea sancțiunii și în determinarea concretă a sancțiunii alese - tuturor orientărilor politicii penale. Pedeapsa concretă, rezultat al operației de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii și reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă față de necesitățile reeducării și să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea și intransigența; trebuie să fie stabilită în limitele legii și cu respectarea strictă a cerințelor prevăzute delege.

Legiuitorul român în cuprinsul art. 72 alin. (1) C. pen. a reglementat criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială (sau în legi penale speciale, s.n.), de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatul C.V. este autor al infracțiunilor de pornografie infantilă prin sisteme informatice, viol și act sexual cu un minor, infracțiuni ce sunt sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi și respectiv de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Inculpatul G.C. este autor al infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Ambii inculpați au săvârșit infracțiunea de pornografie infantilă, prin sisteme informatice în formă continuată, actele materiale întinzându-se pe parcursul a mai multor ani (4 ani în cazul inculpatului C.V., 2 ani în cazul inculpatului G.C.).

Gradul de pericol social concret, propriu infracțiunilor săvârșite de către inculpați, este unul foarte ridicat raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările săvârșirii faptelor și urmările produse sau ce s-ar fi putut produce.

Analizând modul și mijloacele concrete și împrejurările concrete în care inculpatul C.V. a săvârșit infracțiunile deduse judecății ajungem la concluzia că acesta nu a ajuns întâmplător în contact cu legea penală, nu a valorificat oportunități de moment, nu a luat hotărâri infracționale spontane ci, dimpotrivă, de fiecare dată, săvârșirea infracțiunilor cunoștea o perioadă anterioară de amplă pregătire.

Astfel, inculpatul mai întâi urmărea câștigarea încrederii viitoarelor victime. Acesta, uzând de faptul că este o persoană volubilă, intra în contact cu minorii în locuri publice, în prezența și a altor persoane și încerca să le câștige încrederea treptat, atât lor cât și părinților. Le oferea la început mici cadouri, îi tenta apoi cu promisiunea unor câștiguri viitoare rapide și consistente material și în final îi determina să accepte să-i fotografieze . Dar și în procesul de producere a fotografiilor inculpatul nu adopta de la început o atitudine agresivă, explicită ci mai întâi le făcea minorilor fotografii în poziții și împrejurări decente pentru ca abia apoi să îi determine, pas cu pas, să se dezbrace, să accepte să fie fotografiați în poziții explicit sexual și apoi chiar să întrețină acte sexuale. Inculpatul, pentru definitivarea planului său infracțional, profita atât de atuurile sale personale cât și de naivitatea și teama minorilor. Acesta știa să cânte la chitară, avea în posesie un microfon inscripționat A. și avea o bună retorică și capacitate de disimulare. În contrapartidă minorii erau naivi, erau la vârsta la care erau dornici de noi prieteni și de afirmare. În plus, după momentul efectuării fotografiilor, inculpatul miza pe teama minorilor de a povesti părinților sau membrilor colectivității cele întâmplate și miza pe rușinea minorilor că faptele lor ar putea ajunge la cunoștința opiniei publice.

O mențiune specială se impune legat de minorul parte vătămată S.F. Profitând de încrederea părinților victimei și de atitudinea permisivă a acestora, inculpatul îl lua pe minor în dese rânduri la propriul domiciliu, îl dezbrăca sub pretextul îmbăierii și îl fotografia în poziții explicit sexuale, sub pretextul unor jocuri copilărești. Mai mult, inculpatul uzând de ascendentul moral al vârstei, uzând de bunele relații cu părinții minorului, uzând de faptul că se afla la domiciliul său și, implicit, într-un loc în care minorul se simțea neprotejat îl determina pe acesta să-l sărute și să accepte tot felul de jocuri erotice (sărutări, atingerea organelor genitale).

Imaginile obținute de inculpat erau ulterior descărcate în calculator și distribuite pe site-uri de profil. Această activitate inculpatul o desfășura constant și presupunea și o vastă corespondență cu cetățeni străini ce împărtășeau aceleași orientări. Dar nu numai că inculpatul se preocupa de corespondența cu cetățenii străini pasionați de asemenea preocupări deviante, dar obținea și sume de bani de la aceștia pentru calitatea materialelor postate.

Inculpatul G.C. deținea în propriul calculator mii de fișiere de genul celor deținute de coinculpat. Nu se mulțumea inculpatul să-și vizioneze propria colecție, să o îmbunătățească constant și să o actualizeze, ci simțea nevoia constant să împărtășească pasiunea sa ilegală și cu alte persoane. Declarațiile martorilor T.M.V. și M.V.A. sunt elocvente și atestă preocuparea constantă a inculpatului de a viziona și de a împărtăși cu terțe persoane colecția de imagini pornografice cu minori deținută.

Scopul urmărit de ambii inculpați era obținerea satisfacției sexuale personale, fiindu-le indiferente consecințele nefaste prezente sau viitoare asupra dezvoltării fizice și psihice a minorilor.

Instanța de apel a dorit a insista asupra urmărilor produse de faptele inculpaților dar îndeosebi asupra urmărilor ce s-ar putea produce în viitor asupra psihicului victimelor.

Din majoritatea studiilor de specialitate rezultă că pornografia infantilă este întotdeauna asociată cu suferința, îndeosebi cea de ordin psihic, dar și cu boala trupească. Mai cu seamă în cazul bărbaților, pornografia creează un handicap sexual. Ea dezvoltă răni psihologice adânci, raportând în mod obișnuit sentimente de trădare, pierdere, neîncredere, devastare și mânie ca reacții la descoperirea sau destăinuirea activității sexuale în mediul pornografic. Expansiunea pornografiei în viețile multor copii și adolescenți are un impact mult mai puternic decât conștientizează majoritatea adulților. Pornografia deformează dezvoltarea sexuală sănătoasă a tinerilor și distruge lumea copilăriei. Pornografia ajunge să definească normele comportamentale ale tinerilor, împingând, în consecință, la înșelăciune, agresiune și abuz. Victimele pornografiei infantile tind să accepte ca normal abuzul sexual la care sunt supuse. Copiii traumatizați de pornografie devin ei înșiși agresori.

Majoritatea psihologilor pediatri își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că pornografia infantilă este o metodă brutală de introducere în sexualitate. Printre consecințele nefaste ale abuzurilor sexuale la care sunt expuși copii, psihologii identifică îndeosebi următoarele:

- dă senzația că toată lumea este preocupată până la obsesie de actele sexuale;

- conduce la supraestimarea predominării practicilor sexuale mai puțin obișnuite (ex: sexul în grup, violența, sadomasochismul);

- scade încrederea în partenerul intim;

- dezvoltă un sentiment cinic legat de dragoste;

- cultivă credința că o satisfacere sexuală superioară este posibilă fără afecțiunea unuia pentru celălalt;

- întărește convingerea că mariajul inhibă sexualitatea;

- sporește credința că a avea o familie și a crește copii este un ideal neatractiv;

- dezvoltă o imagine negativă privind propriul trup (complex ce apare în special la femei) și acceptarea promiscuității ca pe o relaționare normală.

Robert E. Freeman-Longo, cunoscut expert în evaluarea, prevenirea și remedierea abuzului sexual, mai adaugă la această listă și:

- un risc crescut pentru dezvoltarea sau acceptarea constrângerii sexuale;

- un risc crescut pentru dezvoltarea dependenței sexuale;

- un risc crescut pentru expunerea la informații incorecte despre comportamentul sexual omenesc (pornografia generează sentimente de rușine, care sunt înlocuite mai târziu de-o scădere a autorespectului). Aceste sentimente contribuie desigur la apariția frustrării și a complexelor, însoțite de o lezare semnificativă a demnității persoanei respective. În perioada în care tinerii ar trebui să-și intensifice relațiile sociale, pornografia intensifică sentimentul de singurătate și conduce la apariția unor depresii majore.

Iată, așadar, că acțiunile inculpaților (îndeosebi cele ale inculpatului C.V.) sunt în măsură a produce nu numai dureri fizice și traume psihice de moment victimelor ci urmări la nivel psihic dintre cele mai grave și cu o durată în timp nelimitată. Susținerile instanței de apel nu sunt unele pur teoretice ci sunt unele reale. Din declarația martorei P.D., psiholog ce a asistat la audierea părții vătămate minore S.F., se desprinde faptul că partea vătămată minoră vorbește despre inculpatul C.V. trecând foarte repede de la a-l lăuda la a-l critica și a fi supărat pe acesta. Dar de esență este remarca martorului legată de faptul că minorul realizează desene ce sugerează "un posibil blocaj pe persoana V. În desene doar V. este menționat în diferite forme care pot reprezenta organe genitale masculine".

Inculpații sunt necăsătoriți, au vârsta de 24 și respectiv 29 de ani și nu au un loc de muncă. Aceștia au crescut lipsiți de căldura unei familii (în centre de plasament), nu posedă antecedente penale și nu au recunoscut săvârșirea faptelor, încercând să minimalizeze gravitatea acțiunilor lor și să plaseze responsabilitatea pe umerii altor persoane.

Din cuprinsul referatului de evaluare presentențială a inculpatului C.V., referat întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu rezultă că inculpatul are nevoie de o susținere instituțională pentru un eventual consult și tratament de specialitate psihiatrică. Pe de altă parte, apreciază consilierul de probațiune, o relație mai apropiată cu mama ar trebui instituită sau încurajată o relație bazată pe afecțiune cu un adult.

În cuprinsul referatului de evaluare, consilierul de probațiune face ample referiri în cuprinsul capitolului referitor la persoana inculpatului. Acesta se susține că are tendința de a minți și denatura adevărul, uzează frecvent de bunele sale abilități de manipulare, are un comportament parșiv și persuasiv, o dorință de succes social dar și dificultăți de integrare socială. Mai susține consilierul de probațiune că inculpatul, crescut în centre de plasament, are carențe afectiv educaționale și că obișnuia să mintă și să aibă o influență negativă asupra colegilor, reușind să-i manipuleze în sensul dorit de el.

Perioada în care inculpatul s-a aflat în centrele de plasament a fost marcată de numeroase conflicte cu cadrele didactice și de un dezinteres pentru continuarea studiilor școlare. În aceeași perioadă inculpatul a fost mutat de la un centru de plasament la altul ca urmare a acuzațiilor (în număr de 3) de săvârșire a unor abuzuri sexuale împotriva altor minori internați în centru.

Inculpatul, concluzionează consilierul de probațiune, nu manifestă niciun fel de empatie față de victimele sale, nu își asumă niciun fel de vină, este interesat de succesul social și mediatic obținut prin înșelarea celor impresionați de modul în care a trăit și crescut. Pe baza tuturor informațiilor culese apreciază consilierul de probațiune că inculpatul este o persoană care a victimizat frecvent copii și care și-a format un pattern de comportament pedofil. Rata recidivismului pentru indivizii cu pedofilie implicând preferința pentru băieți este de aproximativ două ori mai mare decât rata celor care preferă fetele, conchide un studiu de specialitate citat de consilierul de probațiune.

Referatul de evaluare întocmit în cauză de același Serviciu pentru inculpatul G.C. concluzionează că inculpatul își manifestă dorința de schimbare, dar aceasta este întreținută mai mult de teama de pedeapsă și nu de conștientizarea efectelor negative asupra altor persoane a acțiunilor sale.

În cuprinsul referatului de evaluare consilierul de probațiune expune condițiile vitrege în care a crescut și trăit inculpatul (în centre de plasament și lipsit de afecțiunea familiei) și modul în care era perceput de personalul centrului. Deși se susține că era un tânăr politicos, amabil, cu o inteligență peste nivelul mediu din centru, se susține că acesta era totodată puțin responsabil și avea tendința de a se eschiva deja asumarea greșelilor cu consecințe mai severe și era interesat de pasarea vinovăției asupra altor persoane. În plus, inculpatul, este caracterizat ca fiind o persoană ce își știa foarte bine interesul și îl urmărea cu perseverență.

Mai arată consilierul de probațiune că în cadrul discuției purtate cu inculpatul acesta s-a plâns că a fost în perioada internării în centru victima abuzurilor sexuale ale copiilor mai mari (aspect important de natură a susține teza mai sus arătată referitoare că o victimă va deveni ulterior agresor).

Pornind de la toate aceste considerente, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că pedepsele rezultante aplicate inculpaților de prima instanță nu sunt în măsură a asigura scopul preventiv enunțat de legiuitor în cuprinsul art. 52 alin. (1) C. pen. și nici funcția educativă a pedepsei. Pedepse mai severe aplicate inculpaților, așa cum solicită Ministerul Public, ar fi în măsură să-i determine pe aceștia ca pe viitor să nu mai comită astfel de infracțiuni și totodată să ferească societatea o bună perioadă de timp de repetarea unor astfel de infracțiuni.

Prin urmare Curtea de Apel Alba Iulia, admițând apelul Ministerului Public, va desființa sentința penală atacată doar sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților și le va majora după cum urmează:

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului C.V. pentru infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice în formă continuată prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare.

A menținut pedeapsa complementară aplicată inculpatului pentru această infracțiune.

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului C.V. pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. de la 14 ani închisoare la 18 ani închisoare.

A menținut pedeapsa complementară aplicată inculpatului pentru această infracțiune.

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului C.V. pentru infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1), alin. (4) teza I C. pen. de la 7 ani închisoare la 9 ani închisoare.

A menținut pedeapsa complementară aplicată inculpatului pentru această infracțiune.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit cele trei pedepse principale de mai sus de 8 ani închisoare, 18 ani închisoare și 9 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, pe care o sporește cu 3 ani, urmând ca inculpatul C.V. să execute pedeapsa de 21 ani închisoare, alături de care aplică, pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., respectiv:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a fi tutore sau curator.

S-a apreciat că sporirea pedepsei rezultante se impune din punctul de vedere al instanței de apel de vreme ce inculpatul într-o lungă perioadă de timp a săvârșit trei infracțiuni deosebit de grave (una în formă continuată), a produs urmări dintre cele mai grave pentru dezvoltarea normală fizică și psihică a numeroase victime și a produs un impact negativ major în rândul opiniei publice ce a luat cunoștință de faptele infracționale ale inculpatului.

A interzis inculpatului exercitarea, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

Referitor la pedeapsa accesorie Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că deși art. 71 alin. (2) C. pen. impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere Decizia nr. 74 din 05 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 4142 alin. (3) C. proc. pen., dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. Recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie este în deplină concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c. Marii Britanii.

Ca atare, în prezenta cauză, prima instanță în mod corect a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator - activități ce presupun responsabilitatea sa civică și personală, încrederea publică sau exercițiul autorității - motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei. Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, prima instanță corect a apreciat că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art. 64 lit. a) teza I C. pen., a drepturilor părintești prev. de art. 64 lit. d) C. pen. și a drepturile prev. de art. 64 lit. c) C. pen., acestea din urmă neavând nici o legătură cu prezenta cauză.

În ceea ce privește măsura arestării preventive luată față de inculpat aceasta urmează a fi menținută, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere următoarele:

Inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.., prin încheierea penală nr. 31 din data de 27 aprilie 2012 a Tribunalului Sibiu.

S-a reținut, în esență, că există date și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunea că inculpatul a săvârșit, în perioada 2008 - 2012, infracțiunile pentru care era cercetat și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoane care au comis o infracțiune de pornografie infantilă prin sisteme informatice, de act sexual cu un minor și de viol, sunt cercetate în stare de libertate.

Măsura arestării preventive a fost menținută pe parcursul judecării cauzei, în condițiile art. 3001 și ale art. 3002 C. proc. pen.

Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de acesta subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate.

Astfel, probele administrate până în prezent nu au înlăturat indiciile reținute de către judecătorul care a dispus arestarea preventivă a inculpatului și care au legitimat luarea acestei măsuri, indicii care au determinat presupunerea rezonabilă că acesta ar fi săvârșit faptele deduse judecății, iar pentru infracțiunile deduse judecății legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Instanța de apel a apreciat că subzistă și cealaltă condiție prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă și din natura și gravitatea faptelor comise de inculpat, din modalitatea și circumstanțele concrete de săvârșire a faptei și din valoarea socială lezată.

Lăsarea în libertate a unei persoane cu privire la care se presupune în mod rezonabil că ar fi săvârșit fapte penale de o asemenea gravitate ar avea ca efect nerealizarea scopului măsurii arestării preventive, între care buna desfășurare a procesului penal, pentru aceasta fiind absolut necesar a se prezerva starea de siguranță și ordine publică.

De asemenea, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, existența unei hotărâri de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii (menținută de instanța de apel), pronunțată de un tribunal competent, constituie un temei pentru menținerea detenției preventive.

Curtea de Apel Alba Iulia a majorat și pedeapsa principală aplicată inculpatului G.C. pentru infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice în formă continuată prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 4 ani închisoare la 6 ani închisoare.

A menținut pedeapsa complementară aplicată inculpatului pentru această infracțiune.

A interzis inculpatului exercitarea, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen.:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a fi tutore sau curator.

A înlăturat dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv cele ale art. 861, art. 862, art. 863 și 71 alin. (5) C. pen. și ale art. 359 C. proc. pen. urmând ca pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului G.C. să fie executată în regim de detenție.

Examinând din oficiu hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că celelalte dispoziții ale primei instanțe referitoare la aplicarea pedepselor complementare și accesorii, la menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, la aplicarea dispozițiilor art. 88 C. pen. și a art. 191 C. proc. pen. sunt legale și temeinice. Soluționarea laturii civile a cauzei nu a ridicat probleme deosebite primei instanțe și nu a constituit motiv de critică.

A menținut în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.V. împotriva Sentinței penale nr. 128 din data de 26 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații G.C. și C.V.

În ceea ce îl privește pe inculpatul G.C., acesta a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, arătând că nu a fost prezent la judecarea cauzei în apel, iar dispozitivul deciziei nu i-a fost comunicat la noua adresă pe care o indicase pentru comunicarea tuturor actelor de procedură; pe fondul cauzei, a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. iar, în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C.V., acesta a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar, în subsidiar, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță și înlăturarea sporului de 3 ani închisoare aplicat de instanța de apel.

Prin raportare la dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., recurentul inculpat C.V. a menționat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, iar recurentul inculpat G.C., că nu el este autorul faptei.

Cu referire la sancțiunea penală ce le-a fost aplicată, fără a se invoca vreun motiv de casare dintre cele prevăzută de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., ambii inculpați au susținut că aceasta a fost greșit individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

1. În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul G.C., examinând cauza constată că acesta este tardiv.

În conformitate cu dispozițiile art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile.

Potrivit art. 3853 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) teza I din același cod, pentru partea care a lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Totodată, potrivit dispozițiilor 3853 alin. (2) raportat la art. 364 C. proc. pen., recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.

Raportând considerațiile teoretice mai sus enunțate la speța dedusă judecății, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 27 mai 2013, inculpatul lipsind atât la dezbateri, cât și la pronunțare (așa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării din data de 21 mai 2013, care face parte integrantă din decizie). Așa fiind, termenul de recurs curge pentru aceasta de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Cum însă dispozitivul acestei decizii nu a fost comunicat inculpatului la noua adresă indicata în fața instanței de apel la termenul din 26 februarie 2013 și anume: A.U., Constanța, județ Constanța, înseamnă că recurentul inculpat putea declara recurs în 10 zile de la începerea executării pedepsei.

Totodată, Înalta Curte constată că inculpatul a fost încarcerat la data de 23 august 2013 (așa cum rezultă din situația juridică a inculpatului din fișa ANP) și a declarat recurs la data de 20 septembrie 2013, cu depășirea termenului legal de 10 zile prevăzut de dispozițiile 3853 alin. (2) raportat la art. 364 C. proc. pen. (ultima zi fiind la 3 septembrie 2013).

În consecință, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul G.C., va fi respinsă, ca nefondată.

În consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul G.C.

2. Referitor la recursul declarat de inculpatul C.V., analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (2) că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunțată la data de 27 mai 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013).

În acest caz, decizia atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus menționat; trebuie precizat că în speța dedusă judecății nu pot fi aplicate dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege (referitoare la aplicarea în continuare a cazurilor de care prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării), întrucât acestea vizează exclusiv cauzele penale aflate la data intrării în vigoare a legii, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea nr. 2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, controlul judiciar realizat prin intermediul recursului restrângându-se și limitându-se doar la chestiuni de drept.

Cu privire la criticile invocate de recurent prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se observă că, așa cum au fost susținute oral cu ocazia dezbaterilor, acestea nu vizează, de fapt, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor ce au format obiectul acuzației penale, contestându-se, în realitate, probele administrate în cauză și situația de fapt reținută de instanțele inferioare, aspecte care nu se încadrează în motivul de recurs menționat, putând fi circumscrise, așa cum s-a stabilit și prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, cazului de casare de la pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen., în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Însă, în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. a fost abrogat expres prin actul normativ menționat, situație în care criticile formulate de recurent nu mai pot face obiectul examinării de către Înalta Curte de Casație și Justiție, judecata în recurs limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, doar la chestiuni de drept, nu și la erori de fapt cum sunt cele invocate de inculpat.

Totodată, în realizarea aceluiași scop de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, recurentul inculpat C.V. a criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate (pentru aplicarea sporului de 3 ani închisoare), critica privind netemeinicia pedepsei aplicate fiind exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Față de considerentele arătate mai sus, nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.V., cu deducerea prevenției de la 26 aprilie 2012 la 16 ianuarie 2014.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul G.C.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 27 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.V., timpul reținerii și arestării preventive de la 26 aprilie 2012 la 16 ianuarie 2014.

Constată că inculpatul G.C. se află în executarea pedepsei.

Obligă recurenții inculpați C.V. și G.C. la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - GV