Abuse in service via land exchange: failure to prove breach of service duties and objective elements of the offense

ÎNALTA CURTE DE C.A.SAȚIE ȘI JUSTIȚIE

Asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87 din 1 martie 2013 Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, în baza art. 11 pct. 2 C.S.) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpaților C.S., I.M.O., F.F.P., T.A.O. și B.L.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la dispoz. prev. de art. 248-2481 C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 C.S.) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului N.L.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 rap. la dispoz. prev. de art. 248-248 C. pen.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei.

A respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de către petenta M.M.D. privind instituirea sechestrului asigurător pentru imobilul teren în suprafață de 23.392 mp.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea - analizând probatoriul administrat în cauză, ca situație de fapt ce rezultă din rechizitoriu și cercetarea judecătorească, a reținut următoarele:

În perioada 2000-2004, între SC A.U.B. SA și SN A.I.B.B. SA a existat un litigiu ce privea un drept de proprietate asupra unei suprafețe de 89.830 mp. Pe de altă parte, între SN A.I.B.B. SA și numitul C.N.F., proprietarul unui teren în suprafață de 25.000 mp, situat în comuna Voluntari, exista un alt litigiu pentru că pe proprietatea persoanei fizice exista o mare parte din instalația de balizaj a aeroportului și constant, aceasta susținea că îi este limitat dreptul de folosință a proprietății.

Inculpatul N.I.B. a aflat despre acest litigiu de la SC S. SRL, ce închiriase de la SN A.I.B.B. SA un teren în suprafață de 23.392 mp.

La data de 26 octombrie 2004, a încheiat cu proprietarul terenului, în suprafață de 25.000 mp din Voluntari, C.N.F., un antecontract de vânzare-cumpărare, în baza căruia se obliga să-l cumpere, dar numai în situația în care Ministerul Transporturilor va aproba o cerere de schimb a respectivului teren cu un altul, în suprafață de 23.392 mp, care era în proprietatea SN A.I.B.B. SA, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M09, nr. 0733 și era închiriat, cum s-a mai precizat, SC S.C. SRL.

Numitul C.N.F., până la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, formulase mai multe cereri la SN A.I.B.B. SA și la Ministerul Transporturilor, pentru a se rezolva litigiul pe terenul său, formulând cereri de chemare în judecată, chiar și cereri prin care arăta că este de acord să i se închirieze terenul contra unei anumite chirii, motivat de faptul că parte din teren nu îl poarte folosi, întrucât există lămpi de balizaj și deci, capacitatea sa de folosință a terenului este redusă.

Din probele administrate, mai rezultă că, odată încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, inculpatul N.I.B. a înțeles să acționeze în dubla calitate ce o avea, de promitent cumpărător și mandatar al promitentului vânzător, situație în care a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr. 10803/2004, la Registratura SN A.I.B.B. SA, efectuarea schimbului de teren (25.000 mp cu 23.392 mp - proprietatea SN A.I.B.B. SA.).

Această cerere a fost înaintată de către conducerea SN A.I.B.B. SA la Ministerul Transporturilor, deci acționarului majoritar și care, prin D.G.A.C., condusă de S.S., avea competența exclusivă asupra terenurilor (vizând închiriere, vânzare, schimb) ce se aflau în folosința aeroporturilor din toată țara, nu numai din București - astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, dar și din cele ale inculpaților.

Directorul S.S. (martor în cauză) a repartizat la rândul său lucrarea numitului A.D.l, pentru a întocmi o notă.

Prin din 01 noiembrie 2004, D.A.C. propunea aprobarea de către SN A.I.B.B. SA a schimbului de terenuri, cu condiția ca inculpatul N.I.B. să preia și litigiul existent asupra terenului de 23.392 mp, cu SC A.U. SA.

Acest punct de vedere reflectă, în opinia Curții, acordul de principiu al M.T.C.T., pentru efectuarea schimbului de terenuri, sens în care acționarul majoritar, în același timp și for tutelar a emis - Nota mandat cu privire la ședința A.G.A. a SN A.I.B.B. SA din data de 9 noiembrie 2004, sens în care a dat mandatul său celor trei reprezentanți ai săi, în A.G.A., privind pct. 4 al ordinei de zi, referitoare la „aprobarea cererii lui N.I.B., privind efectuarea unui schimb de terenuri."

Din probele dosarului, rezultă că acționarul majoritar, cel care are competența exclusivă pe aspectele ce țin de bunuri imobiliare, respectiv terenuri (vânzări, închirieri), adică M.T.C.T. a emis mandatul împuterniciților Statului pentru ședința Consiliului de administrație a SN A.I.B.B. SA, din 8 noiembrie 2004 (Mandatul din 8 noiembrie 2004), pentru S.S., M.M., E.G. și D.C., care prevedea expres, la pct. 2 al ordinei de zi „aprobarea cererii domnului N.I.B., privind efectuarea unui schimb de terenuri, cu respectarea legislației în vigoare."

La data de 8 noiembrie 2004, Consiliul de Administrație al SN A.I.B.B. SA a emis Hotărârea, prin care s-a stabilit ce s-a decis, printre alte aspecte:

„Aprobarea cererii domnului N.I.B., privind efectuarea unui schimb de terenuri, cu respectarea legislației în vigoare și cu suportarea tuturor cheltuielilor legate de acest contract de către acesta."

La data de 9 noiembrie 2004, s-a emis Hotărârea de către A.G.A. a SN A.I.B.B. SA și care, la punctul 4 a decis:

- „este de acord cu efectuarea schimbului de terenuri solicitat de d-l N.I., în condițiile în care SN A.I.B.B. SA va clarifica situația statutului juridic al terenului în cauză, după care costurile legate de schimbul de teren vor fi suportate de solicitant".

Inculpatul C.S., fost director general al SN A.I.B.B. SA, văzând că cele două hotărâri și nr. 64 - au fost adoptate, anterior a fost informat de conducerea M.T.C.T. despre decizia de principiu luată și poziția pe care o vor adopta reprezentanții forului tutelar în Consiliul de Administrație și A.G.A., a solicitat de la SC M.C. SRL care era administratorul judiciar al SC A.U. SA o adresă sub semnătura administratorului Urse Dan, în care se afirma expres că: „pretențiile SC A.U. SA, pentru obținerea titlului de proprietate asupra a 8,9 ha teren nu se referă și la parcela de teren în suprafață de 23.392 mp, închiriată de SN A.I.B.B. SA către SC S.C. SRL.

Tot în aceeași perioadă, s-a încheiat și un Protocol între SN A.I.B.B. SA, reprezentată de către inculpatul C.S. - director general al societății și SC M.C. SRL - în calitate de administrator judiciar al SC A.U. SA, prin care s-au delimitat terenurile în litigiu, de cele nerevendicate, recte suprafața de 23.392 mp, suprafață ce apărea că nu face parte din pretențiile SC A.U. SA, aspect ce se afla în consonanță cu cea expusă expres în adresa susmenționată.

Așa fiind, inculpatului N.I.B. i s-au eliberat mai multe împuterniciri de către SN A.I.B.B. SA (vol. 10, filele 221-223, d.u.p.), pentru îndeplinirea formalităților prealabile vânzării, procedura dezmembrării terenului mai mare în două loturi din care făcea parte și suprafața de 23.392 mp ce urma a face obiectul contractului de schimb.

Din declarațiile inculpaților, dar și ale unor martori audiați în cauză, a rezultat că, până la momentul încheierii contractului, inculpatul C.S. a prezentat membrilor A.G.A. cele două înscrisuri, respectiv adresa de la SC M.C. SRL și Protocolul încheiat de către SN A.I.B.B. SA cu aceasta, prin care, reprezentantul legal al SC A.U. SA, reliefa faptul că entitatea juridică pe care o reprezenta nu are pretenții asupra terenului de 23.392 mp, ce face obiectul contractului de schimb.

La data de 13 decembrie 2004, s-a semnat contractul de schimb de terenuri, de către inculpații din cauza dedusă judecății, după ce în prealabil s-a încheiat și contractul de vânzare-cumpărare între C.F.N. (vânzător) și N.I.B., cu privire la suprafața de 25.000 mp, care a făcut obiectul contractului de schimb.

Așa cum se stipulase de forul tutelar al SN A.I.B.B. SA toate costurile directe și conexe contractului de schimb au fost suportate de către inculpatul N.I.B.

În baza contractului de schimb autentificat din 13 decembrie 2004, contract autentificat de B.N.P. „L.M.", încheiat la sediul SN A.I.B.B. SA, inculpatul N.I.B. a devenit proprietarul unui teren în suprafață de 25.000 mp, situat în București, sector 1, cu număr cadastral, identificat ca și lotul nr. 2, înscris în C.F., deschise la Biroul de C.F. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București. Conform extrasului de C.F. din 9 decembrie 2004, terenul avea notat dreptul de închiriere în favoarea SC S.C. SRL.

Cu privire la conținutul acuzațiilor aduse inculpaților, Curtea a reținut că, privitor la foștii salariați ai SN A.I.B.B. SA - F.F., T.A., I.M.O., B.M.L., C.S. - organul de urmărire penală a afirmat că, prin semnarea contractului de schimb de terenuri, la data de 13 decembrie 2004, au Încălcat Hotărârea din data de 8 noiembrie 2004 a Consiliului de administrație, pentru că:

a) nu au respectat dispozițiile art. 131 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 31/1990;

b) nu s-a făcut o evaluare a terenului dat la schimb și, ca atare, inculpatul N.I.B. nu a fost obligat la plata unei sulte, reprezentând diferența de valoare dintre cele două terenuri, tocmai pentru că între fostul director general inculpatul C.S. și primul, ar fi existat o înțelegere prealabilă, întrucât se cunoștea situația conform căreia la data depunerii cererii, inculpatul N.I.B. avea încheiat un antecontract de vânzare cumpărare, deci nu era proprietarul terenului pe Care urmărea să-l dea la schimb, ceea ce a condus în final la prejudicierea SN A.I.B.B. SA, cu o sumă de peste 4 milioane euro;

- că în mod voit, conștient au încălcat Hotărârea din 9 noiembrie 2004 a A.G.A., în sensul că situația juridică a terenului nu era clarificată (SN A.I.B.B. SA se afla în litigiu cu SC A.U. SA);

- că schimbul de terenuri nu s-a efectuat cu respectarea legislației în vigoare, adică a fost un schimb fraudulos.

Așadar, parchetul, invocând prevederile art. 1405 și art. 1409 C. civ., într-o înțelegere prealabilă, nu au evaluat terenul la schimb, deși erau obligați să o facă conform textului susmenționat, iar cu prilejul încheierii contractului de schimb, pentru diferența de valoare imobiliară a celor două terenuri, trebuia să fixeze o sultă, la plata căreia inculpatul N.I.B. trebuia obligat.

În consecință, procedând altfel, toți inculpații din cauza dedusă judecății, în accepțiunea parchetului, au creat SN A.I.B.B. SA un prejudiciu, în cuantum de 4.273.472 euro (fila 35), ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248-art. 2481 C. pen. (fila 36 R), cu excepția inculpatului N.I.B., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248-art. 2481 C. pen.

Curtea a prezentat un scurt istoric referitor la litigiul existent între SN A.I.B.B. SA și SC A.U. SA, aspect apreciat ca relevant în cauză, atât în ceea ce privește situația juridică a terenului dat la schimb, contravaloarea celor două terenuri ce urmau a fi schimbate, modul de evaluare diferit, chiar de către instituții ale statului - A.V.A.S.

În acest sens, s-a arătat că inculpatul N.I.B., în calitatea sa de avocat, ocupându-se de formalitățile necesare unei tranzacții, a aflat de la martorul G.M. că terenul în suprafață de 23.392 mp închiriat de către SC S.C. SRL., pentru construirea de birouri și spații comerciale constituie obiectul unei acțiuni în revendicare, formulată la data de 11 august 2000, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, de către SC A.U.B. SA. Această societate a chemat în judecată: Ministerul Transporturilor (acționat majoritar), SN A.I.B.B. SA, Primăria Municipiului București și O.C.G.C. a Municipiului București, solicitând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din data de 04 aprilie 2000, emis de către Ministerul Transporturilor, în favoarea SN A.I.B.B. SA, pentru suprafața de 398.514,68 mp.

Reclamanta a solicitat anularea numai pentru suprafața de 89.830 mp, urmând C.A. Ministerul Transporturilor să-i ateste dreptul de proprietate pentru această suprafață, întrucât numai această entitate avea exclusivitate asupra tuturor terenurilor din zona aeroporturilor din țară, fiind și acționar majoritar.

Prin sentința civilă nr. 1761 din 18 decembrie 2000, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins - ca neîntemeiată - acțiunea formulată de către SC A.U.B. SA.

Prin Decizia civilă nr. 1133 din 26 martie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul declarat de către SC A.U.B. SA împotriva sentinței susmenționate a Curții de Apel București, în sensul că s-a casat hotărârea recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 489 din 10 mai 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea SC A.U.B. SA, C.A. nefondată.

Prin Decizia civilă nr. 6929 din 14 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, s-a admis recursul SC A.U.B. SA, în sensul că - s-a anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 04 aprilie 2000 emis de M.T.C.T., pentru SN A.I.B.B. SA, în ceea ce privește terenul în suprafață de 89.330 mp.

Împotriva acestei decizii, SN A.I.B.B. SA, M.T.C.T. și O.C.P.I. au formulat contestație în anulare.

Instanța a dispus rejudecarea recursului.

Prin Decizia civilă nr. 3329 din 10 octombrie 2006, s-a admis - în majoritate - acțiunea formulată de SC A.U.B. SA.

Astfel, la data de 10 octombrie 2006, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, s-a dispus anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, privind terenul în suprafață de 89.930 mp.

Din considerentele deciziei civile date în contestație în anulare, s-a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a avut în vedere faptul că trebuie să existe o situație de egalitate pentru cele două unități economice - SN A.I.B.B. SA și SC A.U.B. SA - atât prin hotărârile de înființare, cât și prin actele cu caracter individual sau normative referitoare la aviația civilă care au creat premizele aplicării Legii nr. 15/1990. Instanța a pronunțat soluția interpretând unele acte normative ce s-au succedat în timp, de natură a conduce la ideea, conform căreia ambele societăți, având același statut juridic, de unitate economică cu capital de stat, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi asupra terenurilor pe care le-au folosit.

Cu aceeași ocazie, același inculpat a aflat și despre litigiul SN A.I.B.B. SA cu numitul C.N.F., proprietarul suprafeței de 25.000 .mp, în zona Voluntari, Ilfov și pe Care aeroportul avea amplasate parte din balizele de iluminat, ceea ce a condus la un litigiu civil.

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, a redării in extenso a declarațiilor inculpaților (pe care Înalta Curte apreciază că nu mai este necesară în considerentele prezentei decizii) care se coroborează atât între ele, cât și cu cele ale martorilor din acte, dar și cu ale celor propuși de unii dintre inculpați, martorii O.I., M.M. ș.a., Curtea a avut anumite puncte de vedere ce sunt diferite de cele ale parchetului, reținute în rechizitoriu, privind acuzațiile ce s-au adus unei întregi echipe manageriale ale SN A.I.B.B. SA în legătură cu încheierea în formă autentificată a unui contract de schimb de terenuri, din data de 13 decembrie 2004.

Sub aspectul elementelor importante, Curtea a arătat că situația de fapt (din rechizitoriu și cercetare judecătorească) apare astfel:

Între SN A.I.B.B. SA și SC A.U. SA a existat în perioada 2000-2004, un litigiu referitor la dreptul de proprietate al celei de-a doua entități, pentru suprafața de 89.830 mp.

Cel de-al doilea litigiu al SN A.I.B.B. SA viza suprafața de 25.000 mp, situată în comuna Voluntari, sat Pipera, al cărui proprietar era C.N.F. și care încă din anul 2000 s-a adresat de mai multe ori conducerii aeroportului, pe motiv că nu-și putea folosi terenul cumpărat, respectiv să construiască un ansamblu de locuințe, pentru că pe el se afla instalația de balizaj.

A învederat că bunul său imobil era folosit fără drept, că îi provoacă prejudiciu și solicită plata lipsei de folosință. A notificat aeroportul ultima dată la 21 februarie 2004, manifestându-și intenția, dorind să-l vândă acestuia încă din iulie-octombrie 2003.

Pe acest fond, inculpatul N.I.B., la data de 26 octombrie 2004, a încheiat cu C.N.F. un antecontract de vânzare-cumpărare, pentru suprafața de 25.000 mp, prin care se obliga să-l cumpere, numai cu condiția în care M.T.C.T. îi va aproba cererea de schimbare a acestui teren cu un altul.

În atare situație, inculpatul N.I.B. a acționat într-o dublă calitate, de promitent-cumpărător și de mandatar al promitentului-vânzător, sens în care a solicitat, prin cerere scrisă, înregistrată sub nr. 10803/2004 SN A.I.B.B. SA, efectuarea unui schimb de terenuri.

La momentul respectiv, terenul, în suprafață de 23.392 mp, se afla în proprietatea SN A.I.B.B. SA, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate și era închiriat către SC S.C. SRL.

Pe cale oficială, cererea a fost înaintată de către conducerea SN A.I.B.B. SA, M.T.C.T., unicul acționar majoritar, și repartizată D.A.C., condusă de către martorul din acte S.S., acesta, la rândul său, a repartizat-o în lucru martorului A.D.l, funcționar în cadrul aceleiași direcții, care a întocmit o notă.

Nota din 01 noiembrie 2004 a D.A.C. a fost transmisă către SN A.I.B.B. SA, cu propunerea de aprobare a schimbului de terenuri (23.392 mp, cu cel de 25.000 mp), însă condiționat, în sensul preluării de către inculpatul N.I.B. a litigiului existent asupra suprafeței de 23.392 mp.

Această notă reprezintă acordul de principiu al M.T.C.T. pentru efectuarea schimbului de terenuri și, C.A. o consecință, unicul acționar majoritar a emis Nota mandat, cu privire la ședința A.G.A. a SN A.I.B.B. SA, din 9 noiembrie 2004, fixând mandatul pentru cei trei reprezentanți ai statului în A.G.A., privind punctul 4 al ordinei de zi, respectiv „aprobarea cererii inculpatului N.I.B., privind efectuarea unui schimb de terenuri."

Același minister a emis și Mandatul împuterniciților statului pentru ședința Consiliului de Administrație al SN A.I.B.B. SA, din 8 noiembrie 2004, pentru S.S., E.G., M.M. și D.C. care prevedea expres, la pct. 2 al ordinei de zi „aprobarea cererii d-lui N.I.B., pentru efectuarea unui schimb de terenuri, cu respectarea legislației în vigoare."

Consiliul de Administrație a emis Hotărârea din 8 noiembrie 2004, prin care a decis și „aprobarea cererii d-lui N.I.B., privind efectuarea unui schimb de terenuri, cu respectarea legislației în vigoare și cu suportarea tuturor cheltuielilor legate de acest contract de către acesta."

A.G.A. a SN A.I.B.B. SA, la data de 9 noiembrie 2004, a emis Hotărârea nr. 64, prin care, la pct. 4, a decis: „este de acord cu efectuarea schimbului de terenuri solicitat de d-l N.I.B., în condițiile în care SN A.I.B.B. SA va clarifica situația juridică a terenului în cauză, după care costurile legate de schimbul de teren vor fi suportate de solicitant"

Conducerea M.T.C.T. l-a informat anterior, astfel cum rezultă din actele dosarului, despre decizia de principiu luată și poziția care va fi adoptată de reprezentanții forului tutelar în C.A.. și A.G.A. (ministerul de resort și unicul acționar majoritar), inculpatul C.S. a solicitat de la SC M.C. SRL, administratorul judiciar al SC A.U. SA, sub semnătura martorului U.D., o adresă, în care se afirma expres că „pretențiile SC A.U. SA pentru obținerea terenului de 8,9 ha nu se referă și la parcela în suprafață de 23.392 mp închiriată SC S.C. SRL."

C.A.m în aceeași perioadă s-a încheiat și un Protocol între SN A.I.B.B. SA, reprezentată de C.S. și SC M.C. SRL, ca administrator judiciar al SC A.U. SA, din Care rezulta că suprafața de 23.392 mp, C.A. urmare a delimitării terenurilor ce erau în litigiu și nerevendicate, aceasta părea că nu ar face parte din pretențiile al SC A.U. SA.

C.A. urmare a acestei situații, SN A.I.B.B. SA a eliberat mai multe împuterniciri semnate de către inculpatul C.S., inculpatului N.I.B., pentru a se ocupa de formalitățile prealabile vânzării.

Astfel, terenul mai mare din care făcea parte și cel de 23.392 mp, a fost dezmembrat în două loturi, din care cel de 23.392 mp urma a face obiectul contractului de schimb.

Până la încheierea contractului, inculpatul C.S. a prezentat reprezentanților A.G.A. cele două înscrisuri menționate mai sus (adresa SC M.C. SRL și Protocolul încheiat cu SN A.I.B.B. SA, din care rezulta că SC A.U. SA nu are pretenții asupra respectivului imobil teren 23.392 mp, această suprafață făcea parte din suprafața de 38 ha și nu din cea de 8,9 ha).

Mai mult, la încheierea contractului de schimb, suprafața de 8,9 ha nici nu era identificată, aspect ce s-a menționat și în adresele M.T.C.T. din 21 iunie 2007 (prin care se confirmă că terenul nu este identificat și că ministerul nu are cum să-l individualizeze), respectiv din 20 martie 2007, prin care ministrul R.B. confirma că terenul nu era identificat.

Prin aceleași adrese se confirma faptul că Aviația Utilitară nu a putut face dovada proprietății asupra terenului de 8,9 ha.

La data de 13 decembrie 2004, s-a semnat contractul de schimb de terenuri, de către inculpații din cauza dedusă judecății, după ce în prealabil fusese încheiat contractul de vânzare-cumpărare între C.N.F. și N.I.B., pentru suprafața de 25.000 mp, inculpatul N.I.B. urmând să suporte toate costurile directe, conexe ce le necesita încheierea contractului de schimb (conform Hotărârea 64 din 9 noiembrie 2004 A.G.A. SN A.I.B.B. SA).

Inculpații C.S., F.F., T.A.O., B.L.M. și I.M.O. au fost trimiși în judecată, reținându-li-se global că au săvârșit infracțiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, raportat la dispozițiile art. 248-2481 C. pen., C.A. fiind prepuși ai SN A.I.B.B. SA, susținându-se că, prin semnarea contractului de schimb din 13 decembrie 2004, au prejudiciat aeroportul:

- au încălcat hotărârea din 8 noiembrie 2004 a C.A.., constând în nerespectarea dispozitiilorprev.de art. 131 din Legea nr. 31/1990;

- nu au evaluat terenul dat la schimb și, în consecință, inculpatul N.I.B. nu a fost obligat la plata unei sulte;

- au încălcat hotărârea nr. 64 a A.G.A., pentru că nu a fost clarificată situația juridică a terenului de 23.392 mp.

Ansamblul probator a demonstrat, în opinia Curții, faptul că atât inculpatul C.S., cât și ceilalți patru inculpați prepuși ai SN A.I.B.B. SA, factorii de decizie din A.G.A. și C.A., precum și conducerea M.T.C.T. și a D.A.C. nu au urmărit încheierea unei tranzacții comerciale, deci nu au efectuat un fapt de comerț, ci un contract de schimb de terenuri, de natură civilă, exclus dintre faptele de comerț prevăzute de art. 4 C. com.

În susținerea acestui aspect se reflectă toată operațiunea, procedura încheierii contractului de schimb care este străină comerțului și este determinată de scopul pe care l-a urmărit, deci acest schimb trebuie judecat strict prin prisma utilității operaționale, aeronautice pentru aeroport.

Însuși Parchetul, printr-o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale (fila 4 Rechizitoriu), a precizat că „nu a fost un fapt de comerț (din cele expres și limitativ prevăzute de art. 4 C. com.), ci un contract de schimb de natură civilă, exclus dintre faptele de comerț. Lipsa acestui element constitutiv expres incriminator în vigoare la data încheierii contractului anulează obligativitatea evaluării tranzacției în raport de valoarea comercială reală, astfel că evaluarea tranzacției de natură civilă este la latitudinea părților."

Ori, potrivit legii, acționarul majoritar Ministerul Transporturilor, prin reprezentanții săi - mandanți ai statului, puteau impune anumite condiții, nu numai cele două : 1. să se clarifice situația juridică a terenului și respectiv 2. cheltuielile să fie suportate de către solicitantul schimbului.

Declarațiile inculpaților au fost constante pe acest aspect, pe parcursul procesului penal și s-au coroborat cu depozițiile martorilor audiați de către instanța de fond în cursul cercetării judecătorești, dar și la urmărirea penală.

Acuzarea inculpaților s-a bazat și pe faptul că s-au încheiat în aceea zi atât contractul de vânzare-cumpărare dintre C.N.F. și inculpatul N.I.B., cât și contractul de schimb, însă legea nu sancționează aceasta, în plus inculpatul N.I.B. avea un antecontract de vânzare-cumpărare, o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare și un mandat din partea promitentului vânzător C.N.F.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor C. civ., Partea specială „contracte", nu este susținută ipoteza pe care a fost construită învinuirea.

De asemenea, la încheierea contractului de schimb, nu s-a avut în vedere obținerea unui profit din partea SN A.I.B.B. SA, întrucât această tranzacție privea modalitatea de rezolvare a situației operaționale a aeroportului.

În acest sens sunt și concluziile „Raportului de Expertiză judiciară și studiu de Oportunitate schimb de terenuri", întocmit de M.D., specialist judiciar, specialitatea Aviație (expert consilier parte) care arată că pentru evaluarea celor două terenuri, a uzitat metoda celei mai bune utilizări, care este una rezonabilă, fizic posibilă, fundamentată în mod adecvat, luând în calcul și cele două aspecte generate de probele dosarului, starea conflictuală existentă între SN A.I.B.B. SA și C.N.F., privind întreținerea instalației de balizaj aflată pe terenul de 25.000 mp, precum și importanța operațională vizând securitatea și utilitatea aeronautică a instalației de balizaj și greutățile întâmpinate de SN A.I.B.B. SA, până la momentul realizării schimbului și realizarea funcționării normale a aeroportului și a ajuns la următoarele concluzii: -că valoarea de piață imobiliară a terenului de 25.000 mp, la 13 decembrie 2004, nu poate fi pusă în discuție, întrucât nu putea avea o altă utilizare, decât pentru aeroport pentru că era înconjurată de cartiere rezidențiale și pe ea se afla instalația de balizaj. A precizat că acest teren prezenta importanță deosebită și avea o valoare specială raportat la valoarea de utilizare și aceasta a fost benefică pentru SN A.I.B.B. SA, Care a fost una specială;

- în ceea ce privește valoarea de piață a terenului de 23.392 mp, impune o restricționare expresă a regimului de înălțime, maxim 6 m (fila 279, vol. III, dosar fond).

Așadar, expertul a arătat că există o valoare specială, definită de Standardele Internaționale de Evaluare, ca fiind o sumă de bani peste valoarea de piață, în același timp, însă, face referire și la caracteristicile fiecărei activități, dar care sunt necesare numai dacă există un cumpărător special.

Același expert a arătat că: „Schimbul de terenuri a fost benefic pentru SN A.I.B.B. SA, întrucât i-a asigurat buna funcționare a acestuia, pe perioada 2005-2011, în condiții bune, optime de exploatare, iar profitul cumulat în această perioadă a fost net superior diferenței dintre valorile de piață ale celor două terenuri", ca și concluzie (fila 280, vol. III, dosar fond C.A.B.).

A mai precizat că profitul net din activitatea de exploatare, activități specifice aeroportuare, în perioada 2005-2009 s-a ridicat la valoarea de 96.541.887 lei.

Raportul de expertiză judiciară, evaluare terenuri și studiu de oportunitate schimb de terenuri (vol. III, dosar fond C.A.B, filele 275 și urmat.) s-a coroborat cu susținerea constantă a inculpaților, a martorilor din acte, inclusiv a celor propuși în cursul cercetării judecătorești, care au susținut vehement că era necesar schimbul pentru utilitatea aeronautică, iar din actele dosarului solicitate de instanța de fond atât de la Ministerul Transporturilor, cât și de la C.N.A.B. nu s-a specificat că s-a produs vreun prejudiciu celor două entități.

Întrucât concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de către expertul tehnic în specialitatea construcții, ing. P.D.N., nu prezintă informații referitoare la cele două terenuri, descrierea situației terenurilor, la data evaluării (laturi, vecinătate, utilități existente, categoria de folosință) nu prezintă eventualele construcții existente pe respectivele terenuri, la stabilirea valorii imobiliare a terenurilor nu explică corecțiile aplicate, raportul său neprezentând date foarte precise, apare, în opinia Curții, C.A. fiind efectuat nu de pe teren sau oricum nu cu prea multă aplecare asupra întocmirii lui, conform Standardelor Internaționale de evaluare, în final, nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.

S-a apreciat de către instanța fondului că acesta nu poate fi valorizat juridic și pentru faptul că nu a lămurit aspectele supuse expertizării.

Prin Hotărârea din 9 noiembrie 2004 a A.G.A. a SN A.I.B.B. SA, s-a statuat că este de acord cu schimbul de terenuri, însă condiționat, adică:

- clarificarea statului juridic al terenului în cauză;

- solicitantul schimbului să suporte toate costurile legate de acest contract.

Cu privire la clarificarea situației juridice al terenului, instanța de fond a constatat din actele dosarului că aceasta s-a realizat.

Așa cum s-a mai precizat în considerentele acestei hotărâri, anterior încheierii contractului de schimb din data de 13 decembrie 2004, Protocolul încheiat între SN A.I.B.B. SA și SC M.C. SRL, C.A. și adresa acestei societăți, întocmită și semnată de către administratorul judiciar al SC A.U. SA, au dovedit cu prisosință, neechivoc, că SC A.U. SA a considerat la datele respective că terenul în suprafață de 23.392 mp nu este inclus în cel de 8,9 ha, revendicat de către al SC A.U. SA, de la SN A.I.B.B. SA

Prin urmare, exista o recunoaștere fermă, expresă a ceea ce a făcut ulterior obiectul contractului de schimb.

Într-adevăr, terenul de 23.392 mp fusese închiriat SC S.C. SRL., pe un termen de grație, până la soluționarea litigiului dintre SN A.I.B.B. SA și SC A.U. SA

Ulterior, administratorul judiciar al SC A.U. SA, prin adresa remisă SN A.I.B.B. SA - expres și neechivoc - a afirmat că aceasta, la acel moment, nu are nicio pretenție de la aeroport pentru suprafața susmenționată.

Prin Hotărârea a C.A. al SN A.I.B.B. SA, din 8 noiembrie 2004, s-a dispus aprobarea schimbului de terenuri, cu condițiile:

- cu respectarea legislației în vigoare;

- cu suportarea tuturor cheltuielilor legate de acest contract de către solicitant.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției „cu respectarea legislației în vigoare", instanța fondului a apreciat că se referă - de fapt - tot la „clarificarea situației juridice a terenului", pentru că numai astfel s-ar fi putut încheia contractul de schimb.

Cele două condiții impuse prin cele două hotărâri și anume: „Respectarea legislației în vigoare"și „clarificarea situației juridice a terenului" nu conduc în mod automat la efectuarea unei evaluări a terenurilor, aceasta trebuia expusă expres, așa cum s-a precizat în cele două hotărâri, vizând „suportarea tuturor cheltuielilor legate de acest contract de către solicitant."

Prin urmare, dacă C.A.. și A.G.A., prin hotărârile luate, au manifestat rigurozitate în ceea ce privește plata costurilor aferente contractului de schimb și au dispus, astfel, ca inculpatul N.I.B. să le suporte, cu atât mai mult, dacă ar fi dorit, aveau posibilitatea certă să dispună și evaluarea terenurilor, precum și plata unei eventuale sulte. Ori, aceste aspecte nu au fost prevăzute, întrucât așa cUm s-a menționat, la baza ideii schimbului de terenuri a stat și a ocupat un loc primordial activitatea operațională aeronautică a SN A.I.B.B. SA, cu tot ce include ea și eliminarea stărilor confiictuale cu proprietarul terenului pe care se aflau balizele aeroportului și prin acțiunea acestuia era pusă în pericol siguranța și circulația aeronautică.

Cât privește condiția referitoare la suportarea cheltuielilor ocazionate de încheierea contractului de schimb, s-a apreciat că solicitantul a îndeplinit-o, nici măcar reprezentantul Ministerului Public nu a făcut vreo referire negativă în acest sens, și din lucrările dosarului rezultă că aceasta a fost îndeplinită.

În concluzie, în raport de cele învederate, instanța fondului a apreciat că inculpații au respectat întocmai cerințele și condițiile impuse de cele două hotărâri a Consiliului de Administrație al SN A.I.B.B. SA din data de 8 noiembrie 2004 și A.G.A. din data de 9 noiembrie 2004 și, în consecință, se apreciază că nu poate fi imputată niciunui inculpat.

Mai mult, încheierea acestui contract de schimb nu a produs nicio modificare din punct de vedere juridic al valorii capitalului social.

Practic, s-a făcut, în final, un schimb de 25.000 mp, proprietatea inculpatului N.I.B. și acesta a primit din suprafața de 23.392 mp, numai suprafața de 6.369 mp, care nu se suprapunea peste terenul reclamantei SC A.U. SA (vezi Decizia comercială nr. 517 a C.A.B., secția a VI-a comercială, Dosar nr. 17812/2/2005, irevocabilă), ceea ce nu a produs vreun prejudiciu C.N. „Aeroporturi București".

Din punct de vedere juridic, terenul nu era inclus în capitalul social al SN A.I.B.B. SA

De asemenea, mai a arătat Curtea că li s-a mai imputat inculpaților prepuși al SN A.I.B.B. SA că au încălcat prevederile art. 131 din Legea nr. 31/1990.

Conform actelor constitutive ale SN A.I.B.B. SA și fișelor de post ale inculpaților, angajarea SN A.I.B.B. SA în relațiile contractuale cu terții, persoane fizice sau juridice, se făcea numai de către inculpatul C.S., director general, T.A.O. director economic, cu avizul de legalitate al inculpatei I.M.O., șef oficiu juridic.

În consecință, semnătura pe contractul de schimb a oricărui alt inculpat este lipsită de semnifiC.A.ție juridică, urmându-se, de fapt, o cutumă.

Niciunui dintre inculpați nu avea, potrivit fișei postului, căderea evaluării terenurilor și oricum nici un reprezentant mandatat al statului nu a solicitat aceasta, condițiile aprobării schimbului fiind cele expuse anterior.

Din ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat indubitabil că toate persoanele audiate, indiferente de calitatea lor, au privit schimbul de terenuri strict din perspectiva utilității aeronauticii și nu ca un schimb de terenuri imobiliare.

Cât privește modifiCarea capitalului social, prin aprobarea schimbului de terenuri, în sensul diminuării lui, s-a constatat că, potrivit Legii nr. 31/1990 și H.G. nr. 524/1998, operațiunile privind majorarea ori reducerea capitalului social sunt de competența A.G.A. și C.A., iar la momentul încheierii contractului de schimb, terenul (23.392 mp) nu se afla în C.A.pitalul social al societății și nici în proprietatea sa, el făcea parte din suprafața de 38 ha deținută de către SN A.I.B.B. SA în folosință, cu titlu de detentor precar. Acționarul unic majoritar era cel care dispunea - M.T.C.T. și nicidecum de inculpații din cauză.

Cât privește obligativitatea existenței mandatului special pentru reprezentanții statului în ședințele C.A. și A.G.A., s-a apreciat că aceasta nu incumba inculpaților, ci acelora care au fost de acord cu schimbul de terenuri și au votat în baza unui mandat emis de secretarul general din Ministerul transporturilor, ei având posibilitatea legală să-l amendeze, fie să ceară emiterea unuia special, dacă reprezentanții statului în ședința A.G.A. apreciau că nu se pot pronunța asupra unei problematici de pe ordinea de zi altfel. Aspect care nu s-a întâmplat.

În plus, O.M.T.C.T. nr. 645/2002, care prevedea că este obligatoriu mandatul special, lit. a) - l), nu vizează și schimbul de terenuri, întrucât prin acest schimb nu se majora ori se reducea capitalul social al societății, pentru că respectivul teren imobil nu se afla în capitalul social al societății SN A.I.B.B. SA

Inculpații prepuși ai SN A.I.B.B. SA au adus astfel la îndeplinire măsurile dispuse și prin Nota D.G.A.V.C. din 28 octombrie 2004 de aprobare a schimbului.

Societatea comercială este una de interes național, astfel că actele ei nu se puteau face publice la O.R.C., decât dacă priveau modificarea de capital social, deci acele hotărâri care modificau statutul.

Hotărârea A.G.A. chiar dacă nu a fost supusă formalităților de publicitate, ea neavând un caracter executoriu, nu înseamnă că nu produce efecte juridice față de acționari și față de terți (vezi Decizia nr. 1303/2002 a C.A.B., secția a VI-a comercială, care precizează „lipsa caracterului executoriu al hotărârii nu înseamnă că ea nu este valabilă, așadar până la data la care hotărârea A.G.A. este anulată, aceasta este prezumată a fi valabilă".

În ceea ce privește susținerea conform căreia inculpatul N.I.B. s-a ocupat de schimbul de terenuri, a formulat cereri în acest sens, deși la acel moment nu era proprietarul terenului, din actele dosarului, a rezultat că acesta a acționat în baza unui mandat dat de C.N.F., cu Care încheiase anterior o promisiune de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 25.000 mp.

Pe de altă parte, așa cum s-a mai menționat, între el și inculpatul C.S. nu a existat nicio înțelegere prealabilă, aspect nedemonstrat nici în faza cercetării judecătorești, instanța de fond apreciind că sunt simple afirmații nedovedite.

Afirmațiile conform cărora, inculpatul C.S. i-a semnat mai multe împuterniciri, pentru a se ocupa de aspectele vizând dezmembrarea și lotizarea de teren la cartea funciară nu demonstrează existența unei înțelegeri prealabile între cei doi, ca de altfel și între ceilalți, cu scopul de a prejudicia SN A.I.B.B. SA

De asemenea, proba testimonială administrată în cauză C.A. și actele emise de la diferite autorități nu dovedesc în ce a constat complicitatea acestuia la „păgubirea" SN A.I.B.B. SA. Din contră, conform Deciziei comerciale nr. 517 din 1 noiembrie 2007 a C.A.B., secția comercială, irevocabilă, prin Tranzacția judiciară încheiată la data de 04 octombrie 2007 cu SC A.U.B. SA., inculpatul N.I.B. a primit în schimbul celor 25.000 mp diferența de 6.368 mp, suprafață a cărei valoare nu se cunoaște în momentul semnării contractului.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 „infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. "

Acest text face trimitere la norma comună, respectiv C. pen. - art. 248-art. 2481.

Potrivit art. 248 C. pen., această infracțiune constă în „fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ".

Subiectul activ al infracțiunii este calificat prin calitatea de funcționar public (art. 147 alin. (10 sau art. 47 alin. (2) C. pen.)

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracțiuni se realizează fie printr-o inacțiune (neîndeplinirea unui act), fie printr-o acțiune (îndeplinirea defectuoasă a unui act), în sensul că nu își îndeplinește corespunzător atribuțiile de serviciu.

Pentru existența acestei infracțiuni, este necesar ca acțiunea sau inacțiunea funcționarului să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unei instituții de stat sau să producă o pagubă însemnată.

Cerința esențială pentru ca această infracțiune să subziste este ca actul în cauză să se realizeze de subiectul activ (funcționarul public/funcționarul) în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, pe de o parte, pe de altă parte, între presupusa neîndeplinire/îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu și rezultatul socialmente periculos - prejudicierea părții civile - să existe o legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective, trebuie demonstrată intenția directă, indirectă cu care ar fi acționat respectivul funcționar.

Așadar, în cauza dedusă judecății, se constată că inculpatul C.S. și ceilalți inculpați - foști angajați ai SN A.I.B.B. SA - au efectuat schimbul de terenuri nu în cadrul atribuțiilor de serviciu, așa cum spun dispozițiile prev. de art. 2481 C. pen., ci în baza mandatului dat de C.A. și A.G.A., prin cele două hotărâri adoptate, din 8 noiembrie 2004 și 9 noiembrie 2004 și cu acordul acționarului majoritar Ministerul Transporturilor.

Contractul de schimb a fost semnat în numele SN A.I.B.B. SA „în baza unui raport de prepușenie", inculpații nu au exercitat o atribuție de serviciu cuprinsă în fișa postului sau în contractul individual de muncă.

În declarațiile date, toți inculpații au menționat, C.A. de altfel și martorii audiați că neaducerea la îndeplinire a dispozițiilor din hotărârile C.A. și A.G.A., duceau automat la destituirea lor din funcție.

Din nicio probă administrată în cursul procesului penal nu rezultă, în opinia Curții, că inculpații ar fi obținut vreun avantaj patrimonial, nepatrimonial prin semnarea contractului de schimb și nici existența vreunei înțelegeri prealabile.

Mai mult decât atât, probele administrate au demonstrat că cel care putea dispune asupra terenurilor (vizând închirieri, vânzări, schimb), era unicul acționar majoritar - Ministerul Transporturilor, prin Direcția sa de specialitate aviația civilă și prin reprezentanții statului împuterniciți cu mandat de către conducerea ministerului în ședințele A.G.A. și C.A.

Așadar, participarea inculpaților la aceste ședințe nu intra în atribuțiile lor de serviciu, astfel cum relevă și fișa postului fiecăruia.

Spre exemplificare, inculpata I.M.O. era secretar al C.A./A.G.A. și nu consilier juridic.

Încheierea contractului de schimb nu s-a efectuat în C.A.drul vreunui serviciu al SN A.I.B.B. SA, întrucât contravenea atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului inculpatei B.L.M.

În ceea ce privește prejudiciul adus SN A.I.B.B. SA, acesta trebuie să fie cert, actual și exigibil.

În cauza dedusă judecății, s-a constatat că acesta nu există, astfel cum rezultă din adresa din 7 februarie 2013 a Ministerului Transporturilor, D.G.J.R.U. (fila 108, vol. IV, dosar fond): „în evidența contabilă a Ministerului Transporturilor nu este înregistrat vreun prejudiciu prin efectul contractului de schimb din 13 decembrie 2004, încheiat între N.I.B. și SN A.I.B.B. SA"

Pe de altă parte, CN A.B. SA, prin adresa remisă instanței, deși nu a făcut nicio mențiune cu privire la existența vreunui prejudiciu în actul de constituire, privind fuzionarea celor două aeroporturi, totuși a menționat că își va reconsidera poziția cu privire la latura civilă, înregistrând presupusul prejudiciu în conturile extrabilanțiere, cu motivarea că va trebui să țină cont și de soluțiile adoptate în instanța civilă.

Poziția părții civile apare C.A. „lipsită de interes", a stat în pasivitate, în procesul penal (urmărire penală-cercetare judecătorească). în primul rând că aceasta nu este proprietara terenului de 23.392 mp, în al doilea rând, în vederea realizării fuziunii societății cu CN A.H.C. SA la data de 20 decembrie 2006, raportul de expertiză a terenurilor SN A.I.B.B. SA întocmit de SC E.C.C. SRL, situate la D.N.1 este de 200.358 euro - H.G. nr. 834/1991 stabilea valoarea terenului la data contractului de schimb, la suma de 41.000 lei; pe de altă parte, Hotărârea din 24 august 2008, privind SN A.I.B.B. SA, la art. 2, punctul 4 prevedea: „contravaloarea bunurilor proprietate publică nu se regăsește în valoarea capitalului social al SN A.I.B.B. SA".

Concluzionând, singurul proprietar al acestui teren (din 23.392 mp, 15.997 mp conform Deciziei comerciale nr. 517 din 1 noiembrie 2007 și a Tranzacției judiciare din 4 octombrie 2007 sunt proprietatea SC A.U. SA, 1027 mp au fost expropriați pentru utilitate publică, iar diferența de aproximativ 6.280 mp, trebuiau să intre în proprietatea inculpatului N.I.B.) este statul român care l-a dat în administrarea Ministerului Transporturilor și care a comuniC.A.t că nu are nicio pagubă.

În consecință, Curtea a constatat că, în cauza dedusă judecății, nu se regăsește vreo încălcare a atribuțiilor de serviciu sau vreo îndeplinire defectuoasă a acestora, ceea ce ar constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 248-2481 C. pen.

În consecință, nu există nici latura subiectivă a aceleiași infracțiuni și nici rezultatul socialmente periculos - prejudicierea părții civile și nici legătura cauzală dintre acestea.

S-a constatat că, la bază, a existat un litigiu pur civil - încheierea unui contract de schimb în condiții legale, neexistând vreo legătură penală cu privire la aceasta și, de aceea, văzând dispozițiile art. 52 C. proc. pen., art. 5, parag. 3 din C.E.D.O., faptele reținute în sarcina inculpaților prin actul de inculpare nu sunt prevăzute de legea penală, partea civilă nu a demonstrat că a suferit vreun prejudiciu, iar dacă l-ar fi suferit, nu a demonstrat întinderea acestuia, dacă este cert și exigibil. Oricum, proprietarul terenului era Ministerul Transporturilor, care, astfel cum a răspuns instanței prin adresă, așa cum s-a menționat anterior, nu a suferit nici un prejudiciu, prin efectuarea respectivului schimb de terenuri.

Așa fiind, Curtea, în baza art. 11 pct. 2, C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la disp. art. 248-2481 C. pen. pentru cinci dintre inculpat, respectiv complicitate la această infracțiune - art. 26 C. pen., rap.la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la disp. art. 248-2481 C. pen. pentru inculpatul N.I.B.

Pentru motivele invoC.A.te, nu a primit cererile inculpaților I.M.O., T.A.O., de achitare în baza art. 11 pct. 2, C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru inculpatul C.S. sub aspectul acelorași încadrări juridice, instanța fondului reținând un alt temei juridic al achitării (fapta nu este prevăzută de legea penală).

Totodată, a respins - ca inadmisibilă - cererea formulată de către petenta M.M.D., privind instituirea sechestrului asigurător, pentru imobilul teren în suprafață de 23.392 mp, întrucât aceasta nu are nicio calitate procesuală în cauză.

Latura civilă a cauzei a rămas nesoluționată, în temeiul prev. de art. 346 alin. (4) C. proc. pen., în raport cu soluția la care a ajuns instanța de fond.

Împotriva hotărârii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., CN A.B. SA și SC A.U.B. SA. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a critiC.A.t soluția de achitare a inculpaților, arătând că sentința penală atacată este nelegală întrucât: I. faptele inculpaților sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni; II. inculpații (foști angajați ai SN A.F.B.B. SA) au efectuat schimbul de terenuri în cadrul atribuțiilor de serviciu; III. Prin săvârșirea faptei s-a obținut un avantaj patrimonial creându-se astfel un prejudiciu.

S-au invocat, în considerarea primei critici următoarele aspecte: hotărârea definitivă a instanței civile (sentința comercială nr. 1400 din 28 martie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială) asupra unor împrejurări ce constituie, în opinia parchetului, o chestiune prealabilă în procesul penal, cu autoritate de lucru judecat în fața instanței penale; faptul că la data formulării cererii, inculpatul N.B.I. nu avea calitatea de proprietar al terenului, acesta devenind proprietar în ziua efectuării schimbului; lipsa urgenței încheierii contractului de schimb; lipsa unei sulte datorate de către inculpatul N.B.I., disproporția dintre cele două terenuri fiind evidentă; lipsa unor negocieri prealabile pe forma contractului de schimb; folosirea aceleiași documentații la încheierea celor două contracte de vânzare - cumpărare și schimb; inexistența unui mandat special în baza căruia inculpații puteau semna contractul de schimb; motivarea instanței pe acte inexistente la dosarul cauzei - pretinsa mandatare de către C.N. a inculpatului N.B.I. de a trata cu aeroportul; existența servitutii aeriene.

Referitor la cea de a doua critică, s-a arătat că inculpații (foști angajați ai SN A.I.B.B. SA) au efectuat schimbul de terenuri în cadrul atribuțiilor de serviciu, așa cum cer dispozițiile art. 248-248) C. pen., iar nu în baza mandatului dat de C.A. și A.G.A., prin cele două hotărâri adoptate, nr. 64 și nr. 77 din 08 noiembrie 2004 și 09 noiembrie 2004 și cu acordul acționarului majoritar Ministerul Transportului, astfel cum a arătat instanța de fond. Chiar dacă nu au avut mandat, inculpații I.M.O., F.F.P., B.L.M., T.A.O. și C.S. au semnat contractul de schimb în calitate de șefi ai departamentelor de care răspund, în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În ceea ce privește existența prejudiciului, s-a contestat calitatea de parte civilă a M.T.C.T., terț în prezentul dosar, calitate de parte civilă având CN A.B. SA, societate care a înregistrat în contabilitate un prejudiciu de 4.273.472 euro. Totodată, avantajul patrimonial aparține inculpatului N.B.I. și reprezintă diferența de valoare dintre cele două terenuri în valoare de 4.273.472 euro, astfel cum s-a calculat în cursul urmăririi penale. Chiar dacă ulterior, în urma unor procese civile, inculpatul a fost deposedat de o bună parte din teren, acest lucru are semnificație doar sub aspectul laturii civile, iar nu cu privire la consumarea în decembrie 2004 a infracțiunilor de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave.

CN A.B. SA a criticat sentința penală atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, solicitând condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și, în principal, anularea contractului de schimb și repunerea părților în situația anterioară, iar, în subsidiar, obligarea inculpaților la plata către companie a diferenței de valoare dintre terenurile ce au făcut obiectul contractului de schimb, urmând a fi avut în vedere fie Raportul de constatare tehnico-științifică efectuat de D.N.A. - în sumă de 4.273.472 euro, fie Raportul de Expertiză Judiciară întocmit în faza cercetării judecătorești - în sumă de 3.719.634 euro.

S-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că schimbul de terenuri a fost o operațiune de natură civilă și nu un fapt de comerț fiind aduse ca argumente dispozițiile art. 3 pct. 2, art. 3 pct. 11, art. 4 și art. 56 C. com., scopul oricărei societăți comerciale, deci implicit și a SN A.I.I.B. SA, este unul lucrativ, care presupune obținerea de venituri/profit din faptele de comerț, posibilitatea SN A.I.B.B. SA de a cumpăra terenul afectat de balizaj sau declanșarea mecanismelor de expropiere a acestuia pentru cauză de utilitate publică.

Împrejurarea că vânzarea și schimbul de terenuri au fost efectuate în aceeași zi demonstrează, în opinia apelantei, intenția infracțională a inculpatului N.B.I., care nu ar fi dobândit terenul dacă nu ar fi avut certitudinea schimbului, precum și valoarea de piață inferioară a terenului oferit la schimb către SN A.I.B.B. SA.

S-a apreciat că neincluderea terenului în patrimoniul SN A.I.B.B. SA nu poate profita inculpaților, eludarea dispozițiilor referitoare la majorarea capitalului social constituind unul dintre actele infracțiunii, comise în formă continuată.

Totodată, apelanta a invocat obligativitatea existenței în cazul încheierii unui contract de schimb a mandatului special în acest sens, conform Ordinului M.T.C.T. nr. 645/2002, Legii nr. 137/2002 și Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 și a arătat că proprietatea terenului în suprafață de 23.392 mp aparținea SN A.I.B.B.SA.

S-a mai precizat că inculpații au semnat contractul de schimb în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nefiind aduse la îndeplinire condițiile impuse prin Hotărârea C.A. nr. 77 din 08 noiembrie 2004 și prin Hotărârea A.G.A. nr. 64 din 09 noiembrie 2004, respectiv: încălcarea art. 131 alin. (4) și (5) din Legea nr. 31/1990 corob. cu art. 19 alin. 4 din Statutul SN A.I.B.B. SA, Care impun publicarea hotărârilor A.G.A. în M. Of.; încălcarea dispozițiilor Ordinul M.T.C.T. nr. 645/2002, Legii nr. 137/2002 și Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 și.a Legii nr. 137/2002, art. 8 lit. e) corob. cu art. 208 și 210 din Legea nr. 31/1990, art. 17 lit. e) și f) din Statutul SN A.I.B.B. SA; nesocotirea notei D.A.C. nr. 38 din 01 noiembrie 2004 Care condiționa schimbul de respectarea procedurii de modifiCare a capitalului social al SN A.I.B.B. SA; nerespectarea dispozițiilor art. 1409 rap. la art. 1303 C. civ. privind valoarea schimbului și plata unei sulte; neclarificarea situației juridice a terenului proprietatea SN A.I.B.B. SA.

De asemenea, apelanta a criticat modalitatea de interpretare a probatoriului de către instanța de fond, prin lipsirea de eficiență, în opinia sa, a declarațiilor martorilor care au confirmat ca terenul oferit la schimb de către inculpatul N.B.I. era afectat de servituti legale aeronautice (declarația martorului B.T.), a declarațiilor martorilor care au afirmat necesitatea existenței mandatului special elaborat de MT pentru împuterniciții statului în C.A. și A.G.A. (declarațiile martorilor O.I., H.C.M., S.D., M.M.), a raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de D.N.A. și a raportului de expertiză judiciară întocmit în cursul cercetării judecătorești, pentru a da, în mod nejustificat, eficiență raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul parte al inculpatului C.S. și adresei din 07 februarie 2013 prin care se comunica lipsa prejudiciului.

Cu privire la latura civilă, s-a arătat că prejudiciul rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de D.N.A., cât și din raportul de expertiză judiciară întocmit în cursul cercetării judecătorești, fiind în prezența unui schimb de terenuri vădit disproporționate.

SC A.U.B. SA a criticat atât sentința penală, cât și încheierea pronunțată la data de 25 mai 2011, apreciind că are calitatea de parte civilă în cauză și se impune obligarea inculpaților la plata sumei de 1.151.940 euro, reprezentând lipsa de folosință a terenului pentru perioada cuprinsă între 13 decembrie 2004 și 01 noiembrie 2007.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 octombrie 2013, primul termen fiind acordat la 21 februarie 2014.

La termenul din data de 4 aprilie 2014, Înalta Curte a calificat prezenta cale de atac ca fiind apel, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevedea calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.

La termenul din data de 30 aprilie 2014, s-a procedat la audierea inculpaților C.S., I.M.O., B.L.M. și N.B.I. Inculpatul F.F.P. a arătat că uzează de dreptul la tăcere.

La termenul din data de 19 mai 2014, au fost audiați inculpata T.A.O. și martorii H.C., M.M., B.T., S.M. și O.I.

A fost administrată proba cu înscrisuri, solicitată de intimații inculpați C.S. și I.M.O.

Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate.

Potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul limitelor efectului devolutiv al apelului, instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

De asemenea, potrivit art. 420 alin. (5) C. proc. pen., instanța de apel poate readministra probele administrate la prima instanță și poate administra probe noi. Conform art. 420 alin. (9) C. proc. pen., instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor, iar potrivit alin. (11) al aceluiași articol, la judecarea apelului se aplică regulile de la judecata în fond.

Se constată astfel că în reglementarea C. proc. pen., apelul, ca și cale ordinară de atac, presupune o rejudecare a cauzei în fond, sub toate aspectele de fapt și de drept, legiuitorul dând posibilitatea instanței de apel nu numai să administreze probe noi, dar și să procedeze la readministrarea probelor existente la dosarului cauzei.

Prin calea de atac a apelului se exercită un control integral asupra judecății în primă instanță, devoluându-se cauza penală asupra tuturor chestiunilor de fapt și de drept. Declararea apelului declanșează o nouă judecată a cauzei în fond cu privire la existența faptei, a săvârșirii cu vinovăție de către inculpat și a răspunderii penale a acestuia, cu reexaminarea încadrării juridice a faptei, a incidenței circumstanțelor atenuante sau agravante, a individualizării judiciare a sancțiunii penale, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, respectiv reexaminarea laturii civile a cauzei.

Având loc o judecată a cauzei în fond, instanța de apel are posibilitatea legală să facă tot ce poate face, din punct de vedere procedural, și instanța de fond, ceea ce o obligă să aibă un rol activ pentru justa soluționare a cauzei și pronunțarea unei soluții legale și temeinice, de natură a întări încrederea în sistemul judiciar.

Față de considerațiile teoretice expuse anterior, Înalta Curte urmează a analiza apelurile declarate în cauză prin prisma analizei acuzațiilor aduse inculpaților prin raportare la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, comise în forma autoratului (în ceea ce-i privește pe inculpații C.S., I.M.O., B.L.M., F.F.P. și T.A.O.) și în forma complicității (în ceea ce-l privește pe inculpatul N.B.I.).

În acest sens, instanța de apel constată că primordial trebuie analizată întrunirea condițiilor prevăzute de lege sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu, condiție necesară pentru ca faptele inculpaților să fie apreciate ca infracțiuni și sancționate ca atare.

Acest aspect a fost ignorat în motivele de apel ale parchetului, singura mențiune fiind aceea că inculpații au efectuat schimbul de terenuri în cadrul atribuțiilor de serviciu, fiind citate la filele 22 și 23 atribuțiile de serviciu în virtutea cărora inculpații au semnat semnat contractul de schimb ce face obiectul cauzei. Ori se constată că aceste mențiuni vizează situația premisă a infracțiunii de abuz în serviciu, și nu analiza laturii obiective a acesteia.

Totodată, nici instanța de fond nu a analizat separat acest aspect, motivarea sentinței penale fiind structurată conform acuzațiilor aduse prin actul de sesizare.

Însă, Înalta Curte, așa cum a arătat și anterior, apreciază că, în primul rând, trebuie stabilită latura obiectivă a infracțiunii, care determină, de altfel, și caracterul de fapte prevăzute de legea penală activităților pretins ilegale comise de inculpații din prezenta cauză.

Potrivit art. 248 C. pen. anterior, constituie abuz în serviciu contra intereselor publice fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Din punct de vedere al laturii obiective a infracțiunii precitate, se constată că în cauza penală trebuie să se demonstreze de către organele de urmărire penală că funcționarul în speță nu a îndeplinit un act ce ține de exercitarea atribuțiilor sale de serviciu sau l-a îndeplinit în mod defectuos, în esență, că și-a îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, prin încălcarea legii.

În acest scop, organele de urmărire penală trebuie să facă referire expresă la atribuțiile de serviciu ale inculpaților, care sunt acestea și care dintre acestea nu au fost îndeplinite sau îndeplinite defectuos, prin raportare la actele normative sau constitutive ale persoanei juridice angajatoare, incidente în cauză, fapt ce nu s-a realizat în speță.

Potrivit art. 99 alin. (1) C. proc. pen., în acțiunea penală sarcina probei aparține în principal procurorului. Totodată, potrivit alin. (2) al art. 99, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să o dovedească și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.

Din interpretarea textului de lege menționat, rezultă că în procesul penal există o legătură indisolubilă între sarcina probei și prezumția de nevinovăție, în sensul că obligația de a oferi probe suficiente care să fundamenteze o soluție de condamnare îi revine acuzării. Dat fiind că procurorul este cel care afirmă existența unei situații de fapt în acuzare, acestuia îi incumbă și sarcina probării acuzațiilor aduse inculpatului trimis în judecată.

Ori, în speță, instanța de apel constată că în cauză nu s-a adus nicio acuzație concretă inculpaților în ceea ce privește neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau o îndeplinire defectuoasă a acestora, în legătură cu încheierea contractului de schimb. Criticile menționate în motivele de apel ale parchetului - referitoare la considerentele sentinței comerciale nr. 1400 din 28 martie 2005 a Tribunalului București, lipsa calității de proprietar a inculpatului N.B.I. la data formulării cererii, acesta devenind proprietar în ziua efectuării schimbului, lipsa urgenței încheierii contractului de schimb, lipsa unei sulte datorate de către inculpatul N.B.I., în condițiile disproporției de valoare dintre cele două terenuri, lipsa unor negocieri prealabile pe forma contractului de schimb, folosirea aceleiași documentații la încheierea celor două contracte de vânzare - cumpărare și schimb, inexistența unui mandat special în baza căruia inculpații puteau semna contractul de schimb, lipsa unui mandat dat de C.N. inculpatului N.B.I. de a trata cu aeroportul, existența servitutii aeriene - sunt aspecte ce exced laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu. Astfel, aspectele precizate de apelantul parchet vizează latura subiectivă si urmarea imediată a infracțiunii si care sunt analizate. de regulă, ulterior constatării întrunirii condițiilor prevăzute de legea penală privind latura obiectivă.

De asemenea, aprecierile apelantei părți civile CN A.B. SA legate de încălcarea atribuțiilor de serviciu ale inculpaților vis-a-vis de publicarea hotărârilor A.G.A. și modificarea capitalului social al SN A.T.B.B. SA exced obiectului cauzei, neavând legătură cu acuzațiile aduse inculpaților.

Potrivit art. 371 C. proc. pen., obiectul judecății este limitat la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare al instanței.

Dispozițiile procedurale precitate obligă instanța de judecată să analizeze activitatea presupus infracțională legată de încheierea contractului de schimb de terenuri numai în ceea ce privește faptele inculpaților C.S., I.M.O., B.L.M., F.F.P., T.A.O. și N.B.I., nu și alte aspecte care ar conduce la nelegalitatea contractului de schimb.

Înalta Curte nu poate primi nici criticile parchetului inserate la fila 12 din motivele de apel privind implicarea unor politicieni și urgența încheierii contractului de schimb „în prag de alegeri parlamentare", în condițiile în care acestea exced obiectului cauzei, pe de o parte, și, pe de altă parte, sarcina dovedirii implicării și a unor alte persoane revine organului de urmărire penală.

Revenind la atribuțiile de serviciu pretins încălcate de către inculpații C.S., I.M.O., B.L.M., F.F.P. și T.A.O., Înalta Curte constată că acuzațiile aduse prin rechizitoriu vizează încălCarea hotărârii nr. 77 din 08 noiembrie 2004 a Consiliului de Administrație în sensul că nu a fost respectată legislația în vigoare: nu au fost respectate prevederile art. 131 alin. (4) și (5) din Legea nr. 31/1990, nu s-a făcut o evaluare a terenului dat la schimb în suprafață de 23.392 mp inculpatului N.B.I., acesta din urmă nu a fost obligat la plata unei sulte, precum și a Hotărârii nr. 64 a A.G.A. în sensulC.A. situația juridică a terenului dat la schimb nu era clarificată. În plus, în sarcina inculpatului C.S. s-a mai reținut că a ascuns reprezentanților M.T.C.T. împrejurarea ca inculpatul N.B.I. nu era proprietarul terenului și le-a prezentat documente care se refereau la o altă situație decât cea avută în vedere la momentul adoptării hotărârii A.G.A. din 09 noiembrie 2004, pentru a le dovedi că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de aceasta. In sarcina inculpatului N.B.I. s-a reținut că a formulat o cerere de schimb de terenuri cunoscând că nu are calitatea de proprietar și, în înțelegere, cu inculpatul C.S. s-a ocupat de îndeplinirea formalităților necesare încheierii contractului de schimb, modalitate în care l-a ajutat pe inculpatul C. să săvârșească infracțiunea de abuz în serviciu în forma prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Se constată că, în esență, inculpaților angajați ai SN A.I.B.B. SA, li se impută, sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu, încălcarea hotărârilor emise de Consiliul de Administrație și A.G.A. a societății angajatoare.

În art. 8 din H.G. nr. 524/1998 de înființare a SN A.I.B.B. SA se prevede că societatea este condusă de A.G.A., constituită din împuterniciții mandatați să reprezinte interesele capitalului de stat. Până la privatizarea aeroportului, interesele capitalului de stat vor fi reprezentate de M.T.C.T. sau împuterniciții mandatați să reprezinte interesele capitalului de stat. Potrivit art. 9 din hotărâre, SN A.I.B.B. SA este administrat de consiliul de administrație, ales de A.G.A. În perioada în care statul este acționar unic, consiliul de administrație și președintele acestuia sunt numiți prin ordin al ministrului transporturilor. Totodată, atribuțiile și competențele organelor de conducere ale aeroportului sunt stabilite prin statut (fila 33 vol. 6 dup; fila 31 vol. 16 dup).

Potrivit dispozițiilor din Statutul SN A.I.B.B. SA (fila 37 vol. 6 dup), A.G.A. constituită din reprezentanți ai acționarilor este organul de conducere al SN A.I.B.B. SA care decide asupra activității acestuia și asupra politicii lui economice. Interesele capitalului de stat vor fi reprezentate de M.T.C.T. care va numi un consiliu de administrație (art. 14). Consiliul de administrație al SN A.I.B.B. SA se alege de către A.G.A. În perioada în care Ministerul Transporturilor deține poziția de control, consiliul de administrație și președintele acestuia sunt numiți prin ordin al ministrului transporturilor (art. 20). Președintele consiliului de administrație, care îndeplinește și funcția de director general al SN A.I.B.B. SA reprezintă aeroportul în relațiile cu terții și semnează actele ce o angajează față de aceștia în baza și în limitele împuternicirilor date de consiliul de administrație (art. 21 alin. (2)).

Prin Ordinul din 17 aprilie 2001 al M.T.C.T. privind mandatul acordat împuterniciților mandatați să reprezinte interesele capitalului de stat în adunările generale ale acționarilor și membrilor consiliului de administrație/consiliului de conducere pentru susținerea punctului de vedere al Ministerului în ședințele adunărilor generale ale acționarilor, consiliilor de administrație, respectiv consiliilor de conducere la unitățile de sub autoritatea, respectiv subordinea Ministerului Transporturilor s-a stabilit că nota-mandat constituie mandatul dat reprezentantului pentru susținerea în ședință a punctului de vedere al M.T.C.T. (fila 199 vol. 13 dup).

Față de dispozițiile normative și statutare menționate anterior, se constată că factorul decizional în vederea încheierii contractului de schimb și al modalității în care acesta se încheia nu aparținea inculpaților angajați ai SN A.T.B.B. SA, semnatari ai contractului, ci organelor de conducere ale societății, constituite din împuterniciții mandatați să reprezinte interesele capitalului de stat, respectiv M.T.C.T.

Aceste este și motivul pentru care cererea inculpatului N.B.I. a fost transmisă M.T.C.T. unde, în cadrul direcției de specialitate s-a întocmit o notă în acest sens, în care se propunea aprobarea de către SN A.I.B.B. SA a schimbului de terenuri (fila 29 vol. 10 dup).

Mai mult, în speță, mandatul împuterniciților statului din partea M.T.C.T. pentru ședința SN A.T.B.B. SA din data de 08 noiembrie 2004 a fost dat cu precizarea expresă în sensul că „membrii Consiului de administrație al SN A.I.B.B. SA aprobă cererea domnului N.B.I. înaintată SN A.I.B.B. SA privind efetuarea unui schimb de terenuri, cu respectarea legislației în vigoare" (fila 152 vol. 10 dup).

De asemenea, Nota-mandat cu privire la ședința A.G.A. SN A.I.B.B. SA din 09 noiembrie 2004 cuprinde mențiunea „A.G.A. este de acord cu efectuarea schimbului de teren solicitat de dl. N.B.I., în condițiile în care SN A.I.B.B. SA va clarifica statutul juridic al terenului în cauză" (fila 430 vol. 1 dup).

Prin Hotărârea din data de 8 noiembrie 2004 a Consiliului de Administrație a SN A.I.B.B. SA s-a hotărât „aprobarea cererii domnului N.B.I. înaintată SN A.I.B.B. SA privind efectuarea unui schimb de terenuri, cu respectarea legislației în vigoare, cu suportarea tuturor cheltuielilor legate de acest contract de către acestea" (fila 403 vol. 1 dup).

Prin hotărârea nr. 64 din data de 9 noiembrie 2004, A.G.A. a hotărât că „este de acord cu efectuarea schimbului de teren solicitat de dl N.I. în condițiile în care Aeroportul Băneasa va clarifica statutul juridic al terenului în cauză. După clarificarea statutului juridic costurile legate de schimbul de teren vor fi suportate de solicitant" (fila 402 vol. 1 dup).

În consecință, în condițiile în care prin hotărârile organelor de conducere ale SN A.I.B.B. SA s-a stabilit aprobarea încheierii contractului de schimb de terenuri, era obligația directorului general al societății, conform atribuțiilor de serviciu, stabilite prin Statut și prin fișa postului, de a aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului de administrație și ale A.G.A.

În legătură cu modalitatea de punere în executare a Hotărârilor nr. 77 și 64, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, nu constată încălcarea acestora de către inculpați.

S-a afirmat prin actul de sesizare că nu s-au respectat dispozițiile legale la care erau obligați prin Hotărârea din 08 noiembrie 2004 a Consiliului de Administrație în sensul că nu au fost respectate prevederile art. 131 alin. (4) și (5) din Legea nr. 31/1990, nu s-a făcut o evaluare a terenului dat la schimb în suprafață de 23.392 mp inculpatului N.B.I. și acesta din urmă nu a fost obligat la plata unei sulte. Se constată că prevederile citate din Legea nr. 31/1990 privind publicarea în M. Of. a hotărârilor adunării generale în scopul opozabilității către terți nu au legătură cu obiectul cauzei -încheierea prin încălcarea legii a contractului de schimb, iar lipsa unei evaluări a terenurilor nu poate fi imputată inculpaților, în condițiile în care acest aspect nu a fost avut în vedere prin hotărârile organelor de conducere. De altfel, la încheierea contractului de schimb s-a avut în vedere nu valoarea imobiliară a terenului, ci importanța schimbului din perspectiva utilității aeronautice a acestuia, valoarea operațională tehnică a terenului primit la schimb pe care se afla o parte a instalației de balizaj a aeroportului, fără de care siguranța traficului aerian ar fi fost periclitată. Nici în A.G.A. sau în ședința Consiliului de administrație, nici în mandatele date de M.T.C.T., nici în nota D.A.C. din cadrul ministerului nu s-a impus și nici măcar nu s-a discutat chestiunea evaluării terenurilor, al negocierii contractului de schimb sau plata vreunei sulte de către inculpatul N.B.I., ceea ce denotă în opinia instanței că scopul urmărit prin încheierea contractului avea în vedere strict criteriul utilității pentru aeroport din perspectiva instalației de balizaj existentă pe terenul ce urma a fi primit la schimb.

În acest sens sunt și declarațiile martorilor audiați în cauză S.D., M.R. și P.J. (membri A.G.A.), D.C., B.T., E.G. și M.M. (membri C.A.), S.S.P. (director general în cadrul D.G.A.C. din M.T.C.T.).

În acest context, rezultă că, în mod corect, instanța de fond nu a avut în vedere raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de specialistul D.N.A. și raportul de expertiză tehnică întocmit în cursul cercetării judecătorești, ci raportul de expertiză judiciară, evaluare terenuri și studiu de oportunitate schimb de terenuri întocmit de expertul parte (fila 275 vol. 3 dosar C.A.B), acesta din urmă coroborându-se cu probele administrate în cauză constând nu numai în declarațiile inculpaților, dar și ale martorilor din acte, inclusiv a celor propuși în cursul cercetării judecătorești.

Potrivit legii, acționarul majoritar M.T.C.T., prin reprezentanții săi în C.A. și A.G.A., putea impune orice condiție pe care o aprecia necesară în vederea încheierii contractului de schimb. Formula „respectarea legislației în vigoare" nu conduce în mod automat la obligativitatea efectuarea unei evaluări a terenurilor, aceasta trebuia expusă expres în hotărârile emise de organele de conducere ale SN A.I.B.B. SA Precizarea din actul de sesizare că nu este vorba de o „mențiune stereotipă", în condițiile în care aceasta formulă nu a mai fost folosită și cu privire la aprobarea altor acte și contracte aflate pe ordinea de zi este o pură speculație, respectarea dispozițiilor legale rezultând implicit, neputându-se interpreta că numai cu privire la acest punct de pe ordinea de zi trebuia respectată legislația în vigoare.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a Hotărârii a A.G.A. s-a arătat de către acuzare că situația juridică a terenului dat la schimb nu era clarificată.

Clarificarea situației juridice a terenului se impunea în condițiile existenței unui litigiu între SN SC A.I.B.B. SA și SC A.U.B. SA cu privire la proprietatea suprafeței de 89.830 mp disputată de cele două societăți și stabilirii includerii sau nu a terenului de 23.392 mp ce făcea obiectul schimbului în suprafața de teren aflată în litigiu.

Insă, din relațiile înaintate de către M.C., administratorul judiciar al societății comerciale SC A.U. SA, persoană juridică aflată procedura de reorganizare judiciară, a rezultat că „pretențiile comerciale SC A.U. SA îndreptate împotriva SN A.I.B.B. SA nu se referă și la parcela de teren în suprafață totală de 23.392 mp, situată la limita D.N.1, închiriată de către SN A.I.B.B. SA, către SC S.C. SRL" (fila 215 vol. 4 d.u.p.).

Totodată, între societățile în litigiu SN A.I.B.B. SA și SC A.U. SA, prin administratorul judiciar s-a încheiat, la data de 10 noiembrie 2004, un protocol privind identifiCarea suprafețelor de teren aflate în litigiu (fila 212 vol. 4 dup).

În aceste condiții, nu se poate aprecia că nu s-au întreprins demersuri pentru clarificarea situației juridice a terenului ce urma a fi supus schimbului. Cu privire la acest aspect, în acord cu instanța de fond, se constată, din actele dosarului, că aceasta s-a realizat.

Împrejurarea că, ulterior, s-a constatat, în urma finalizării procedurilor judiciare, că terenul de 23.392 mp se suprapunea parțial cu suprafața de teren aflată în litigiu nu le este imputabilă inculpaților.

De altfel, la momentul soluționării prezentului proces penal, inculpatul N.B.I. este proprietarul doar a unei suprafețe de 6.368 mp, urmare a constatării nulității absolute parțiale a contractului de schimb prin Decizia comercială nr. 517 din 01 noiembrie 2007 a Curții de Apel București.

De asemenea, faptul că inculpatul N.B.I. nu era, la momentul formulării cererii către A.I.B.B., proprietarul terenului oferit la schimb, având încheiat doar un antecontract de vânzare-cumpărare nu afectează valabilitatea încheierii contractului de schimb, în condițiile în care inculpatul avea această calitate la momentul efectuării schimbului de terenuri. Inculpatul nu a negat, și chiar a afirmat că intenționa să achiziționeze terenul de la C.N.F. doar în situația în care îl putea schimba cu terenul aflat, la acel moment, în proprietatea aeroportului, așa încât reaua credință aclamată de acuzare nu se susține. Totodată, acuzația adusă inculpatului C.S. că a ascuns reprezentanților ministerului calitatea de promitent cumpărător și nu de proprietar a inculpatului N., prin conivența infracțională cu acesta din urmă, este o simplă afirmație, nedovedită. Așa cum s-a arătat anterior, puterea de decizie cu privire la încheierea contractului de schimb aparținea forului tutelar al aeroportului, iar decizia a fost luată independent de activitățile pretins dolosive ale inculpatului C.S.

Deși nu este menționată expres la capitolul încadrării, în drept, a faptelor inculpaților, s-a adus, în sprijinul acuzațiilor, la descrierea situației de fapt, împrejurarea că inculpații, angajați ai SN A.I.B.B. SA, nu au fost împuterniciți prin hotărârile C.A. și A.G.A. să reprezinte SN A.I.B.B. SA pentru semnarea și angajarea societății în contractul de schimb cu inculpatul N.B.I. Înalta Curte constată că în mod eronat s-a reținut în actul de sesizare că prin prevederile Hotărârilor nr. 64 a A.G.A. și nr. 77 a C.A. s-a dispus în acest sens, existența unui mandat special pentru aprobarea schimbului era necesar pentru membrii A.G.A., împuterniciții statului în organul de conducere al SN A.I.B.B. SA și nu pentru membrii conducerii executive, care au semnat contractul în baza dispozițiilor statutare, respectiv a fișelor postului.

Contrar susținerilor instanței de fond rezultă că inculpații C.S., I.M.O., F.F.P., B.L.M. și T.A.O. au semnat contractul de schimb în virtutea atribuțiilor de serviciu, și nu în baza raporturilor de prepușenie.Însă acest aspect nu are vreo relevanță cu privire la latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu și nu conduce la desființarea soluției de achitare a inculpaților.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că din probele administrate în cauză, analizate anterior, nu rezultă încălcarea de către inculpați a atribuțiilor de serviciu, în legătură cu încheierea contractului de schimb de terenuri din data de 13 decembrie 2004, astfel cum a apreciat și instanța de fond.

Având în vedere că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege privind latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu, nefiind constatată vreo acțiune sau inacțiune a inculpaților cu privire la Încălcarea atribuțiilor de serviciu sau vreo îndeplinire defectuoasă a acestora, înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte elemente constitutive ce țin de latura subiectivă și urmarea imediată a infracțiunii de abuz în serviciu.

Totodată, neîntrunirea elementelor constitutive sub aspectul laturii obiective în sarcina autorilor conduce la aceeași soluție și în ceea ce privește persoana care are calitatea de complice în cauză, respectiv inculpatul N.B.I.

Mai mult, acuzarea nu a precizat în ce au constat, în concret, actele de complicitate ale inculpatului la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, iar probele administrate în cauză nu au dovedit implicarea sa în sensul pretins de către organele de urmărire penală. Faptul că acesta a formulat o cerere de schimb de terenuri (cunoscând că nu are calitatea de proprietar) și faptul că s-a ocupat de îndeplinirea formalităților necesare încheierii contractului de schimb nu pot constitui acte de înlesnire sau ajutor la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind elementul material al laturii obiective.

Pe de altă parte, așa cum s-a mai menționat anterior, între inculpatul N.B.I. și inculpatul C.S. nu a existat nicio înțelegere prealabilă, aspect nedemonstrat de probele administrate în cauză, instanța de fond apreciind, în mod corect, că acuzațiile aduse inculpatului sunt simple afirmații nedovedite.

În concluzie, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, lipsind elementul material al laturii obiective, fiind astfel incidente prevederile art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.

Având în vedere, că soluția de achitare a fost dispusă de instanța de fond pe acest considerent, încadrat în art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior, care are echivalent pe noile dispoziții procedurale în art. 16 lit. b) C. proc. pen., nu se impune schimbarea temeiului achitării inculpaților.

Față de cele arătate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge C.A. nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și CN A.B. SA.

În ceea ce privește apelul declarat de SC A.U.B. SA, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că este nefondat.

Potrivit art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., poate face apel orice persoană fizică sau juridică ale căror drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanței, în ceea ce privește dispozițiile care au provocat asemenea vătămare. Totodată, potrivit art. 408 alin. (3) C. proc. pen., apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor.

Prin încheierea din data de 25 mai 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus printre altele, respingerea cererii de introducere în cauză a SC A.U.B. SA în calitate de parte vătămată, respectiv civilă. S-a arătat că atâta vreme cât societatea comercială a înțeles să aleagă calea civilă, existând hotărâri în acest sens, chiar nedefinitive, făcând apliCarea dispozițiilor art. 19 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat că cererea formulată nu este întemeiată.

Având în vedere dispozițiile încheierii atacate și prevederile legale menționate, se constată că apelul declarat este admisibil și urmează a fi analizat.

Într-adevăr, SC A.U.B. SA a fost parte în Dosarul nr. 4093/2/2007 al Curții de Apel București finalizat cu Decizia irevocabilă nr. 1126 din 01 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care i s-au acordat despăgubiri în sumă de 213.825 euro pentru întârzierea punerii în executare a Deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 3329 din 10 octombrie 2006, fiind respinse restul pretențiilor solicitate.

Însă, analizând încheierea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, înalta Curte apreciază că susținerile apelantei sunt neîntemeiate raportat la obiectul cauzei dedus judecății ce a constat în solicitarea tragerii la răspundere penală a inculpaților C.S., I.M.O., F.F.P., B.L.M., T.A.O. care, având diverse funcții în cadrul SN A.D.B.B. SA, prin încălCarea atribuțiilor de serviciu - și cu complicitatea inculpatului N.B.I., au creat societății la care erau angajați un prejudiciu în sumă de 4.273.472 euro și au obținut pentru inculpatul N. un avantaj patrimonial de aceeași valoare.

Obiectul acțiunii civile este limitat la prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Mai mult, subiectul pasiv în cadrul infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. anterior este organul, instituția de stat sau o unitate din cele la care se referă art. 145 C. pen. anterior, care a fost prejudiciată prin comiterea infracțiunii.

În consecință, față de cele arătate, se constată că SC A.U.B. SA nu are calitatea de parte vătămată în prezenta cauză, motiv pentru care Înalta Curte nu poate primi nici solicitarea acesteia de trimitere a cauzei spre rejudecare sau de obligare a inculpaților la plata despăgubirilor constând în lipsa de folosință a terenului.

Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge C.A. nefondat apelul declarat de SC A.U.B. SA.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de C.A.sație și Justiție - D.N.A. și de părțile civile SC C.N.A.B. SA și SC A.U.B. SA împotriva sentinței penale nr. 87 din data de 01 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimații inculpați C.S., l.M.O., F.F.P., T.A.O., B.L.M. și N.I.

Cheltuielile judiciare oC.A.zionate de soluționarea apelului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.

Obligă apelantele părți civile la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 300 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2014.