Legal classification of assault causing life-threatening injuries: distinguishing attempted homicide from grievous bodily harm based on intent and instrument used

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 141 din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. 8765/111/2012 s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului C.I., din infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 182 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C.I. la o pedeapsă de: 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata a reținerii de 24 ore din 31 mai 2012, ora 11:30.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1392 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.845,05 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate L.L., 587,52 RON dobânzi de întârziere pentru perioada 16 noiembrie 2011-4 decembrie 2012, 576,76 RON reprezentând penalități de întârziere conform art. 1201 C. proc. fisc. și dobânzi de întârziere și majorări de întârziere de la data constituirii de parte civilă, 4 decembrie 2012 până la data plății efective în favoarea Spitalului Clinic Județean de Urgență O.

S-a constatat că Spitalul Clinic Județean de Urgență C. nu a formulat acțiune civilă în cauză.

În baza art. 14 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 1357, art. 1381, art. 1391 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 39 RON daune materiale și 30.000 RON daune morale în favoarea părții civile L.L.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul în cuantum de 50 RON pentru avocatul din oficiu M.I. din cadrul Baroului Bihor s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției conform delegației din 13 septembrie 2012.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea părții vătămate L.L.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În data de 2 octombrie 2011 partea vătămată L.L. s-a aflat cu turma de oi proprietatea martorului F.F.V., pe pășunea dintre satele A. și M. și pe terenurile agricole de pe care tocmai fusese recoltat porumbul, în locul numit „T.”. În jurul orelor 16:00-16:30, în zonă a apărut inculpatul C.I. însoțit de doi bărbați neidentificați care s-a dus la partea vătămată și l-a întrebat ale cui sunt oile. După răspunsul acesteia inculpatul a lovit partea vătămată prin surprindere cu pumnul în față astfel că aceasta a căzut la pământ. Între timp, inculpatul a luat bâta de cioban a părții vătămate și în timp ce aceasta se ridica, i-a aplicat o lovitură cu acea bâtă în partea stângă laterală spre spate, în zona rinichilor. Deși partea vătămată i-a solicitat inculpatului să nu o mai lovească, acesta i-a mai aplicat o lovitură în acea zonă după care a aruncat bâta lângă ea și i-a solicitat să plece cu oile de acolo amenințând-o că altfel o omoară.

Partea vătămată i-a cerut să o lase să își revină că pleacă, astfel că inculpatul s-a urcat în tractor și a plecat. Întrucât în momentul în care a încercat să se ridice partea vătămată a amețit, l-a sunat pe telefonul mobil pe martorul F.F.V. care a venit la fața locului împreună cu soția și copiii.

În timp ce partea vătămată îi relata martorului cele întâmplate, inculpatul C.I. a revenit la fața locului și a continuat să se manifeste amenințător. La întrebarea martorului de ce l-a bătut pe partea vătămată, inculpatul a afirmat că nu l-a bătut cum trebuie, că trebuia să-l omoare. După ce s-a mai liniștit, inculpatul i-a spus martorului că l-a bătut pe partea vătămată pentru că a intrat cu oile pe terenul său pe care fusese cultivat porumb, precizând că nu pe acest cioban a vrut să-l bată, ci pe un altul care în vară i-a provocat pagube la o cultură de soia.

Potrivit certificatului medico-legal din 21 octombrie 2011 emis de Serviciului de Medicină Legală a Județului Bihor, partea vătămată a prezentat leziuni posttraumatice ce pot data din 2 octombrie 2011 care s-au produs prin loviri repetate cu corp contondent dur. Leziunile au necesitat pentru vindecare 50 de zile de îngrijiri medicale, au determinat pierderea unui organ, splina și au pus în primejdie viața victimei, salvarea ei datorându-se actului medical prompt și calificat.

Din actele medicale prezentate a rezultat că partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea în perioada 2-11 octombrie 2011 cu diagnosticul de politraumatism prin agresiune, contuzie lombo-abdominală stângă, ruptură de splină, hemoperitoneu, contuzie renală stângă, hematom renal stâng, hematorie macroscopică și fractură de mandibulă.

În cursul cercetării judecătorești a fost efectuată expertiza medico-legală din 19 martie 2013 de către Serviciului de Medicină Legală a Județului Bihor care a confirmat concluziile certificatului medico-legal, concluzionând însă în plus că partea vătămată prezintă o incapacitate adaptativă de 35%, având însă capacitatea de muncă păstrată și nu se încadrează în grad de invaliditate.

Din coroborarea susținerilor părții vătămate cu constatările din expertiza medico-legală referitoare la leziuni și modul de producere a acestora, declarațiile martorilor arătate mai sus, precum și declarațiile inculpatului care confirmă că deține în zona locului faptei un teren ce a fost cultivat cu porumb, instanța de fond a reținut că a fost pe deplin dovedită vinovăția inculpatului C.I.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. instanța de fond a reținut că poziția psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz în raport de împrejurările concrete și îndeosebi în raport cu instrumentul folosit de făptuitor, regiunea corpului lovită, numărul și intensitatea loviturilor, raporturile dintre infractor și victimă anterioare săvârșirii faptei și atitudinea infractorului după săvârșirea faptei. A fost necesară luarea în considerare a tuturor acestor împrejurări și nu numai a unora, deoarece, chiar dacă unele împrejurări par concludente, privite în mod izolat, pot duce totuși la o încadrare juridică a faptei.

Având în vedere că inculpatul a lovit victima cu o bâtă în zona laterală stângă spate, că s-au aplicat un număr de doar două lovituri și că partea vătămată nu a fost lăsată în stare de inconștiență, instanța de fond apreciază că nici natura obiectului folosit și nici regiunea corpului în care au fost aplicate loviturile nu evidențiază intenția, nici măcar indirectă a inculpatului de a provoca moartea părții vătămate. Punerea în primejdie a vieții victimei din punct de vedere medical nu echivalează cu intenția de a ucide din punct de vedere juridic.

Întrucât instrumentul folosit de făptuitor respectiv o bâtă nu era apt în mod izolat să producă moartea, regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura nu era o zonă vitală și împrejurările comiterii acesteia, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. sens în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul C.I.

Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul încadrării juridice a faptei, apreciind că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor și nu vătămare corporală gravă.

Inculpatul C.I. a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, a invocat aplicarea legii mai favorabile.

Prin decizia penală nr. 130/A din 14 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus respingerea, ca nefondate, a ambelor apeluri.

În esență, s-a reținut că în raport de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, a actelor medicale care relevă mecanismul producerii leziunilor suferite de victimă, precum și zonele vizate în mod corect s-a apreciat că intenția inculpatului a fost aceea de suprimare a vieții victimei și prin urmare fapta sa se circumscrie dispozițiilor art. 182 C. pen.

Totodată, instanța de apel reține că inculpatul nu a propus probe prin care să dovedească faptul că nu se afla la locul comiterii faptei și ca atare achitarea sa nu este posibilă.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul C.I., reiterând cererea invocată în cursul judecății la fond și apel, respectiv achitarea în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 2/2013, cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și pct. 18-pct. 21 se abrogă.

De asemenea, în art. 17, din aceeași lege, se arată că alin. (3) al art. 3859 se modifică și va avea următorul cuprins: „cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1, pct. 3-pct. 6 și pct. 14 se iau în considerare din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului”.

În raport de dispozițiile invocate anterior, criticile recurentului inculpat circumscrise cazului de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., nu mai pot fi supuse controlului judiciar, în recurs, cazul de casare fiind abrogat.

De asemenea, cazul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 172, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, nu mai poate fi invocat din oficiu, în condițiile în care nu se regăsește între cele limitativ prevăzute de art. 17 din Legea nr. 2/2013.

De altfel, instanțele de fond/apel au aplicat în mod corect, dispozițiile legale, hotărârile pronunțate fiind în afara oricăror critici.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabilă se constată că inculpatul C.I. a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani; acesta regăsindu-se în dispozițiile art. 194 alin. (1) noul C. pen. care prevede o pedeapsă de la 2 ani la 7 ani închisoare.

În raport de limitele de pedeapsă prevăzute în cele două legi, de modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de fond (suspendarea condiționată nemaifiind prevăzută în actuala reglementare), în cauza dedusă judecății legea mai favorabilă este legea veche.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 38516 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 130/A din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2014.