Continued bribery by public medical official: qualification as continued offense under Art. 41(2) Penal Code and rejection of extended confiscation based on licit income justification.

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85 din 20 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3654/85/2013 s-a hotărât:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatul I.A., din 175 de infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. într-o infracțiune continuată de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în consecință:

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.A., în prezent aflat în Penitenciarul A., la pedeapsa de:

- 3 ani 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita profesia de medic expert al asigurărilor sociale) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de luare de mită.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita profesia de medic expert al asigurărilor sociale) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata de 24 ore a reținerii din data de 26 februarie 2013 și durata arestării preventive începând cu data de 5 martie 2013 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 5.390 euro și 21.310 RON, a două pachete de cafea, trei cutii ciocolată, doi litri țuică, trei sticle coniac și s-a constatat că inculpatul I.A. a consemnat la Banca C.E.C., Sucursala Sibiu, la dispoziția Tribunalului Sibiu, suma de 5.540 euro conform recipisei de consemnare din 14 mai 2013 și suma de 21.310 RON conform recipisei de consemnare din 14 mai 2013.

În baza art. 1182 C. pen. s-a respins cererea de confiscare extinsă.

S-a admis în parte contestația formulată de I.M. și în consecință, s-a dispus restituirea sumei de 10.400 euro către aceasta.

În baza art. 357 C. proc. pen. s-a ridicat măsura asiguratorie prin instituirea sechestrului, luată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin ordonanța din 27 februarie 2013, îndreptată prin ordonanța din 28 februarie 2013 și dispune restituirea către inculpatul I.A. a sumelor de 60.420 euro, 90.144 RON, 640 lire sterline, 1.050 dolari SUA, 384 RON echivalent a 120 dolari canadieni.

S-a dispus restituirea către inculpatul I.A. a sumei de 150 euro.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 5.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut următoarele:

În perioada 30 ianuarie 2013-26 februarie 2013, în care activitatea sa profesională a fost supravegheată de organele de urmărire penală, inculpatul I.A., în calitate de medic expert al asigurărilor sociale, angajat al Biroului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă din cadrul Casei Județene de Pensii Sibiu, a primit de la mai multe persoane diverse sume de bani și alte foloase materiale pentru a le elibera decizii medicale privind pierderea sau diminuarea capacității de muncă, respectiv de atestare oficială a gradului de invaliditate și a drepturilor de asigurări sociale ce decurg din această încadrare, activități specifice atribuțiilor de serviciu.

Dosarul a fost constituit urmare a sesizării din oficiu a procurorului, din informațiile primite, rezultând că medicul I.A., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pretinde și primește bani de la pacienți, persoane pe care le expertizează pentru a decide acordarea sau, după caz, menținerea gradului de invaliditate potrivit afecțiunilor de care acestea suferă, precum și eliberarea deciziei asupra capacității de muncă, decizie care să le permită încasarea pensiei pe caz de boală.

Din actele dosarului a mai rezultat că, începând cu data de 1 septembrie 2011, inculpatul a ocupat postul de expert al asigurărilor sociale în cadrul Casei Județene de Pensii Sibiu, Biroul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă.

Fiind angajat al Casei Județene de Pensii în funcția de medic primar, în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, inculpatul a îndeplinit calitatea de funcționar public în sensul legii penale, art. 147 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 145 C. pen.

Încadrarea juridică a infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. în condițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost reținută de procuror prin rezoluția din data de 26 februarie 2013, dispunându-se începerea urmăririi penale împotriva medicului I.A. pentru luare de mită în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. Prin ordonanța din data de 27 februarie 2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru comiterea acelorași fapte, cu aceeași încadrare juridică, iar prin ordonanța din data de 19 aprilie 2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii în concurs real a 175 infracțiuni de luare de mită, în locul unei singure infracțiuni în formă continuată.

În temeiul art. 911 C. proc. pen., prin încheierea nr. 8 din 22 ianuarie 2013, Tribunalul Sibiu a admis solicitarea procurorului și a autorizat pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22 ianuarie 2013, ora 10:00 și până la data de 20 februarie 2013, ora 10:00, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de I.A., precum și înregistrarea ambientală audio-video și de imagini cu privire la momentul săvârșirii de către acesta la locul de muncă a infracțiunii de luare de mită, fiind emisă autorizația de percheziția din 22 ianuarie 2013.

În vederea probării activității infracționale a inculpatului s-a continuat activitatea de monitorizare a acțiunilor acestuia la locul de muncă și după data de 20 februarie 2013, ora 10:00, sens în care s-a cerut instanței prelungirea cu alte 30 de zile a autorizației inițiale, prin încheierea nr. 22 din 19 februarie 2013, Tribunalul Sibiu dispunând admiterea cererii și, în consecință, autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice purtate de I.A., precum și înregistrarea ambientală audio-video și de imagini cu privire la momentul săvârșirii de către acesta la locul de muncă a infracțiunii de luare de mită, fiind emisă autorizația din 19 februarie 2013, pentru perioada 20 februarie 2013, ora 10:00-21 martie 2013, ora 10:00.

În urma celor trei percheziții domiciliare efectuate în data de 26 februarie 2013, organele de urmărire penală au descoperit și ridicat de la inculpat în total, sumele de 90.144 RON, 60.420 euro, 640 lire sterline, 1.050 dolari SUA, 120 dolari canadieni, bani care, prin ordonanța procurorului din data de 27 februarie 2013 au fost indisponibilizați în vederea confiscării speciale, prin instituirea sechestrului.

În continuare, întrucât din înregistrările ambientale realizate a rezultat că pacienții medicului Ienea i-au dat acestuia bani (numerar sau în plic) pe care îi punea într-un sertar al biroului, de unde îi lua la sfârșitul consultațiilor, s-a procedat la identificarea și audierea acestora, din declarațiile date, complinite cu aspectele identificate din analiza înregistrărilor efectuate, rezultând că în perioada 30 ianuarie 2013-26 februarie 2013, inculpatul a primit bani și alte bunuri care nu i se cuveneau de la un număr de 175 de pacienți, pentru a efectua acte privitoare la atribuțiile sale de serviciu. Astfel:

La data de 30 ianuarie 2013, inculpatul a primit de la pacientul (1) I.A.A. suma de 100 euro pentru a-i elibera decizia de pensionare pentru invaliditate gradul III.

La data de 4 februarie 2013, inculpatul a primit de la pacienții: (2) B.E. suma de 100 de euro pentru decizia de prelungire a pensiei pentru incapacitate de muncă cu încă 1 an, cu menținerea în același grad III de invaliditate; (3) M.R.O. suma de 600 de euro pentru menținerea deciziei de pensionare pentru invaliditate gradul II și pentru anul 2013, atât pentru sine, cât și pentru soțul său, numitul M.M.; (4) D.F. suma de 250 RON pentru decizia de menținere în același grad de invaliditate și, implicit, pentru o decizie de pensie valabilă încă un an; (5) G.C. suma de 200 RON pentru decizia de încadrare în gradul II de invaliditate; (6) O.I. suma de 100 RON pentru decizia de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei pentru aceasta încă 1 an de zile; (7) R.A. suma de 50 euro pentru decizia de pensionare pentru invaliditate; și (8) S.V.E. suma de 400 euro pentru decizia de pensionare pentru invaliditate gradul III. La sfârșitul acestei zile de consultații, inculpatul a obținut, în mod ilegal, de la pacienții pe care i-a avut, suma totală de 1.150 euro și 550 RON.

La data de 5 februarie 2013, inculpatul a primit de la pacienții: (9) J.M.A. suma de 200 RON, un pachet de cafea și o cutie cu ciocolată pentru decizia definitivă de pensionare, pacienta beneficiind anterior, încă din anul 1995, de pensie pentru incapacitate de muncă gradul II, supusă revizuirii potrivit legii; (10) D.M. suma de 200 RON pentru decizia definitivă de pensionare, în condițiile în care pacientul a beneficiat anterior, din anul 1998, de pensie pentru incapacitate de muncă supusă însă revizuirii anuale în condițiile legii; (11) B.A.I. suma de 50 euro pentru decizia de menținere în același grad de invaliditate, cu păstrarea pensiei corespunzătoare, pacientul beneficiind încă din anul 1997 de pensie de boală, de asemenea cu reevaluare anuală a stării de sănătate; (12) I.N. suma de 100 RON, tot pentru menținerea gradului de invaliditate și a pensiei corespunzătoare, acest pacient obținând o decizie de pensie pentru incapacitate de muncă în anul corespunzătoare, acest pacient obținând o decizie de pensie pentru incapacitate de muncă în anul 2011, cu revizuire anuală; (13) D.E., suma de 50 euro pentru aceeași decizie de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei corespunzătoare, pacientul fiind pensionat pentru invaliditate gradul II din anul 2005, de asemenea cu revizuire medicală anuală; (14) M.N. suma de 50 euro pentru decizia de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei corespunzătoare, pacientul fiind pensionat din anul 2010 cu revizuire medicală anuală, conform legii; (16) T.C. suma de 200 RON pentru aceeași decizie de menținere a pensiei, pacienta fiind pensionată pentru invaliditate gradul III din anul 2007, cu revizuire medicală anuală; (17) K.A. suma de 100 euro pentru decizia de pensionare pentru invaliditate; (18) L.A. suma de 100 RON pentru decizia de pensionare pentru invaliditate. La sfârșitul acestei zile de consultații, inculpatul a obținut așadar, în mod ilegal, de la pacienții pe care i-a avut, suma totală de 250 euro și 900 RON, precum și un pachet de cafea și o cutie cu ciocolată.

La data de 6 februarie 2013, inculpatul a primit de la pacienții: (19) R.L. suma de 100 RON pentru decizia de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei corespunzătoare, pacientul fiind pensionat pentru invaliditate gradul II din anul 1998, cu trecerea în gradul III din anul 2011, cu revizuire medicală anuală conform legii; (20) B.M.A. suma de 100 RON pentru prelungire concediu medical cu încă 30 de zile, pacienta beneficiind anterior de concediu medical de 90 de zile de la medicul specialist cardiolog și încă 30 de zile de la inculpatul I.A. în luna ianuarie 2013; (21) B.G. suma de 50 euro pentru decizia de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei urmare a revizuirii medicale pentru decizia de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei, urmare a revizuirii medicale anuale; (22) M.A. suma de 50 euro, la revizuirea medicală anuală, pentru decizia de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei; (23) H.M. suma de 50 euro pentru aceeași decizie de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei, pacientul fiind pensionat pentru incapacitate de muncă gradul II din anul 1999, cu revizuire medicală anuală; (24) R.R.V. suma de 150 euro pentru decizia de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei; (25) V.M. suma de 100 euro, pentru decizia de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei; (26) I.I.D. suma de 100 euro pentru decizia de pensionare pentru invaliditate a fostei soții, numita G.M.M.; (27) F.M. suma de 150 euro pentru decizia de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei, pacienta fiind pensionată medical din anul 2000, cu revizuire anuală conform legii. La sfârșitul acestei zile de consultații, inculpatul a obținut, în mod ilegal, de la pacienții pe care i-a avut, suma totală de 650 euro și 200 RON.

La data de 7 februarie 2013, inculpatul a primit de la pacienții: (28) B.M.M. suma de 200 RON pentru decizia de menținere a gradului III de invaliditate și a pensiei corespunzătoare acestei invalidități, pacienta fiind pensionată medical din anul 2000; (29) I.A.A.A. suma de 150 RON pentru menținere pensie de boală corespunzătoare gradului III de invaliditate; (30) T.S. suma de 50 euro pentru decizia de menținere a gradului III de invaliditate și a pensiei aferente: (31) F.T.S. suma de 50 euro și 50 RON pentru decizia de menținere a pensiei de boală corespunzătoare gradului III de invaliditate în care pacienta a fost încadrată din anul 2011; (32) B.I. suma de 200 RON pentru aceeași decizie de menținere a pensiei pe caz de boală; (33) B.S.M. o sticlă de țuică pentru decizia de menținere a pensiei pentru invaliditate gradul II, pacientul beneficiind de această pensie în că din anul 2006; (34) C.A. suma de 200 RON pentru decizia definitivă de pensionare; (35) O.V. suma de 200 RON pentru decizia de menținere a gradului III de invaliditate și a pensiei corespunzătoare; (36) A.N.S. suma de 200 RON pentru decizia de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei de boală corespunzătoare; (37) P.A. suma de 50 euro pentru decizia de menținere a pensiei pentru invaliditate gradul III; (38) M.R. suma de 100 RON pentru decizia de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei corespunzătoare, pacienta beneficiind de o astfel de pensie din anul 2001, cu revizuirea medicală anuală conform legii; (39) C.I. suma de 200 euro pentru decizia de pensionare pentru invaliditate gradul III. La sfârșitul acestei zile de consultații inculpatul a obținut așadar, în mod ilegal de la pacienții pe care i-a avut, suma totală de 350 euro și 1.300 RON, precum și o sticlă de țuică.

La data de 8 februarie 2013, inculpatul a primit de la pacienții: (40) C.I.A. suma de 100 euro, la revizuirea stării sale de sănătate, pentru decizia de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei de boală de care beneficiază începând cu anul 2004; (41) M.D. suma de 50 euro pentru decizia de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei de boală; (42) L.I. suma de 100 euro pentru aceeași decizie de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei; (43) B.Z. suma de 200 RON pentru decizia de menținere a pensiei de boală corespunzătoare gradului III de invaliditate în care pacienta a fost încadrată încă din anul 2002; (44) P.I. suma de 50 euro pentru aceeași decizie de menținere a pensiei de boală; (45) B.C. suma de 50 euro pentru aceeași decizie; (46) O.V.A. suma de 50 euro pentru decizia de menținere a gradului III de invaliditate și a pensiei corespunzătoare; (47) L.B.G. suma de 50 euro și 100 RON pentru aceeași decizie de menținere a pensiei de boală. La sfârșitul acestei zile de consultații, inculpatul a obținut așadar, în mod ilegal, de la pacienții pe care i-a avut, suma totală de 450 euro și 300 RON.

La data de 11 februarie 2013, inculpatul a primit de la pacienții: (48) H.V. suma de 200 RON pentru decizia de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei, pacientul fiind pensionat de boală încă din anul 1999 cu revizuirea anuală a stării de sănătate conform legii; (49) L.I.A. suma de 200 RON pentru decizia de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei; (50) C.I.B. suma de 200 RON pentru aceeași decizie; (51) D.I. un pachet de cafea pentru decizia de menținere a pensiei de boală de care pacientul beneficiază din anul 1999; (52) L.D. suma de 100 euro pentru decizia de menținere a pensiei de boală cu prilejul revizuirii medicale; (53) H.Z. suma de 100 euro pentru decizia de menținere a pensiei de boală cu prilejul revizuirii medicale; (54) K.A.A. suma de 150 RON pentru aceeași decizie; (55) B.M. suma de 200 RON pentru revizuire decizie pensie de boală; (56) P.G.C. suma de 50 RON pentru aceeași decizie favorabilă la revizuirea pensiei de boală; (57) V.G. suma de 50 RON pentru revizuire decizie pensie de boală; (58) B.E.A. suma de 200 RON pentru revizuire decizie pensie de boală; (59) L.R. suma de 50 euro pentru aceeași decizie de menținere a pensiei de boală cu ocazia revizuirii medicale; (60) O.E. suma de 300 euro pentru revizuire decizie pensie de boală. La sfârșitul acestei zile de consultații, inculpatul a obținut așadar, în mod ilegal, de la pacienții pe care i-a avut, suma totală de 450 euro și 1.450 RON, precum și un pachet de cafea.

La data de 12 februarie 2013, pentru a elibera decizii de menținere în gradul de invaliditate și, implicit, a pensiei corespunzătoare, precum și pentru a emite decizii de pensionare pentru grad de invaliditate, inculpatul a primit de la pacienții care s-au prezentat la cabinetul său de expertiză următoarele sume de bani: (61) P.A.A. 150 euro, (62) L.M. 200 RON, (63) A.E. 250 euro, (64) C.A.A. 200 RON, (65) C.M. 50 euro, (66) M.G. 300 RON, (67) F.I. 50 euro, (68) B.I.A. 100 RON, (69) P.M. 150 RON, (70) T.I. 200 RON, (71) S.M. 200 RON, (72) T.A. 200 RON, (73) C.I.C. 200 RON, (74) H.R. 300 RON, (75) V.M.A. 50 RON. La sfârșitul acestei zile de consultații, inculpatul a obținut așadar, în mod ilegal, de la pacienții pe care i-a avut, suma totală de 500 euro și 2.100 RON.

La data de 13 februarie 2013, inculpatul a primit, de asemenea, sume de bani de la pacienții care s-au prezentat la cabinet pentru expertizare, respectiv pentru a emite decizii de menținere a gradului de invaliditate cu prilejul revizuirii anuale medicale a celor care beneficiau deja de pensie de boală ori decizii de pensionare pentru invaliditate, după cum urmează: (76) M.N.M. 50 RON, (77) T.T. 50 euro, (78) D.I.A. 300 RON, (79) M.E. 100 RON, (80) B.S. 200 RON, (81) H.C. 300 RON, (82) S.I. 300 RON, (83) D.M.A. 50 euro, (84) V.D. 40 euro, (85) P.A.B. 160 RON, (86) L.L.M. 300 RON, (87) M.A. 300 RON, (88) M.G.A. 400 RON, (89) C.M.A. 300 RON, (90) P.A.C. 200 RON, (91) S.A. 200 RON, (92) G.E. 200 RON, (93) D.G. 200 RON, (94) G.A. 50 euro, (95) C.M.B. un pachet cafea și două ciocolate. La sfârșitul acestei zile de consultații, inculpatul a obținut, așadar, în mod ilegal, de la pacienții programați în ziua respectivă, suma totală de 190 euro și 3.510 RON, precum și un pachet cafea și două ciocolate.

La data de 14 februarie 2013, inculpatul a primit sume de bani de la pacienții care s-au prezentat la cabinet pentru expertizare, respectiv pentru a emite decizii de menținere a gradului de invaliditate cu prilejul revizuirii anuale medicale a celor care beneficiau deja de pensie de boală ori decizii de pensionare pentru invaliditate, după cum urmează: (96) A.D. 50 euro, (97) R.I. 200 RON, (98) V.A. 100 RON, (99) C.E. 50 euro, (100) S.M.A. 300 RON, (101) B.A. 200 RON, (102) O.V.B. 200 RON, (103) B.M.B. 100 euro, (104) G.I. 200 RON, (105) S.S. 50 RON, (106) R.A.A. 50 euro. La sfârșitul acestei zile de consultații, inculpatul a obținut așadar, în mod ilegal, de la pacienții pe care i-a avut, suma totală de 250 euro și 1.250 RON.

La data de 15 februarie 2013, inculpatul a primit sume de bani de la pacienții care s-au prezentat la cabinet pentru expertizare, respectiv pentru a emite decizii de menținere a gradului de invaliditate cu prilejul revizuirii anuale medicale a celor care beneficiau deja de pensie de boală ori decizii de pensionare pentru invaliditate, după cum urmează: (107) B.M.C. 50 euro, (108) S.A.A. 200 RON, (109) S.A.A. 200 RON, (110) R.E.R. 100 euro, (111) G.N. 200 RON, (112) D.A. și P.M.A. 100 euro, (113) B.M.F. 100 RON, (114) O.A. 50 euro. La sfârșitul acestei zile de consultații, inculpatul a obținut așadar, în mod ilegal, de la pacienții pe care i-a avut, suma totală de 300 euro și 700 RON.

La data de 18 februarie 2013, inculpatul a primit de asemenea, bani de la pacienții programați pentru a le elibera decizii de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei corespunzătoare, după cum urmează: (115) H.M.A. 300 RON, (116) D.V. 200 RON, (117) M.L. 200 RON, (118) R.E. 100 euro, (119) G.D. 300 RON, (120) P.D. 100 RON, (121) L.V. 300 RON, (122) S.V. 200 RON, (123) T.E. 100 euro, (124) C.A.M. 100 RON, (125) M.L.A. 200 RON. La sfârșitul acestei zile de consultații, inculpatul a obținut așadar, în mod ilegal, de la pacienții pe care i-a avut, suma totală de 200 euro și 1.900 RON.

La data de 19 februarie 2013, inculpatul a primit, de asemenea, bani de la pacienții programați pentru a le elibera decizii de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei corespunzătoare, după cum urmează: (126) M.A.A. 200 RON, (127) D.R. 200 RON, (128) C.V. 50 euro, (129) S.T. 150 RON, (130) R.M.C. 50 euro și 100 RON, (131) C.L. 200 RON, (132) I.I. 100 RON, (133) H.E.C. 50 euro, (134) V.I. 200 RON, (135) B.A.A. 100 RON, (136) M.A.B. 100 RON. La sfârșitul acestei zile de consultații, inculpatul a obținut așadar, în mod ilegal, de la pacienții pe care i-a avut, suma totală de 150 euro și 1.350 RON.

La data de 20 februarie 2013, inculpatul a primit, de asemenea, bani de la pacienții programați pentru a le elibera decizii de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei corespunzătoare, după cum urmează: (137) M.D.A. 200 RON, (138) N.I. 100 RON, (139) M.S.A. 200 RON, (140) A.G. un litru țuică, (141) P.I.A. 100 euro, (142) V.I.A. 200 RON, (143) L.I.B. 50 euro, (144) M.G.B. 100 RON, (145) B.M.D. 200 RON. La sfârșitul acestei zile de consultații, inculpatul a obținut așadar, în mod ilegal, de la pacienții pe care i-a avut, suma totală de 150 euro și 1.000 RON, precum și un litru de țuică.

La data de 21 februarie 2013, inculpatul a primit de asemenea, bani de la pacienții programați pentru a le elibera decizii de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei corespunzătoare, după cum urmează: (146) S.D. 200 RON, (147) R.F. 400 RON, (148) S.E. 150 RON, (149) M.M.A. 300 RON, (150) R.V. 300 RON, (151) P.A.D. 200 RON, (152) F.I.A. 100 RON, (153) A.C. 50 euro și 2 sticle coniac, (154) O.P. 50 RON, (155) S.E.A. 250 RON, (156) D.G.A. 200 RON, (157) Z.V. 100 RON și o sticlă coniac. La sfârșitul acestei zile de consultații, inculpatul a obținut așadar, în mod ilegal, de la pacienții pe care i-a avut, suma totală de 50 euro și 2.250 RON, precum și trei sticle coniac.

La data de 22 februarie 2013, inculpatul a primit de asemenea, bani de la pacienții programați pentru a le elibera decizii de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei corespunzătoare, după cum urmează: (158) C.N. 300 RON, (159) A.C.A. 50 RON, (160) S.I.A. 100 RON, (161) L.N. 200 RON, (162) V.N. 100 RON. La sfârșitul acestei zile de consultații, inculpatul a obținut așadar, în mod ilegal, de la pacienții pe care i-a avut, suma totală de 750 RON.

La data de 25 februarie 2013, inculpatul a primit de asemenea, bani de la pacienții programați pentru a le elibera decizii de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei corespunzătoare, după cum urmează: (163) D.I.B. 50 euro, (164) B.I.B. 100 euro, (165) P.E. 100 RON, (166) M.V. 50 euro, (167) T.A.A. 200 RON, (168) H.I. 200 RON, (169) M.R.A. 200 RON, (170) R.M. 200 RON, (171) D.G.B. 200 RON, (172) M.I. 200 RON. La sfârșitul acestei zile de consultații, inculpatul a obținut așadar, în mod ilegal, de la pacienții pe care i-a avut, suma totală de 200 euro și 1.300 RON.

În fine, la data de 26 februarie 2013, inculpatul a primit de asemenea, bani de la pacienți pentru a le elibera decizii de menținere a gradului de invaliditate și a pensiei corespunzătoare, după cum urmează: (173) M.N.A. 100 RON, (174) P.C. 300 RON și (175) H.N. 100 RON, adică suma totală de 500 RON, activitatea inculpatului fiind întreruptă de intervenția organelor de urmărire penală care s-au deplasat la sediul cabinetului de expertiză în vederea efectuării percheziției, astfel cum s-a arătat mai sus.

Starea de fapt și aspectele anterior expuse au rezultat din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, care coroborate cu declarația inculpatului I.A. prin care și-a recunoscut vinovăția, dovedesc existența și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită, constând în aceea că în perioada 30 ianuarie 2013-26 februarie 2013, în calitatea sa de medic expert angajat al Casei Județene de Pensii Sibiu, primit bani și alte foloase materiale de la pacienții care s-au prezentat la cabinet pentru expertizarea capacității de muncă în vederea obținerii sau, după caz, prelungirii deciziei de pensionare pentru grad de invaliditate obținând, în total, sumele de 5.390 euro și 21.310 RON, precum și două pachete de cafea, trei cutii ciocolată, doi litri țuică, trei sticle coniac.

În ceea ce privește cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din 175 de infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. într-o infracțiune continuată de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Din perspectiva acestui text legal, instanța a constatat că în speță sunt întrunite condițiile pentru existența infracțiunii continuate și anume: unitatea subiectului activ; pluralitatea de acțiuni săvârșite la diferite intervale de timp și care realizează fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni; unicitatea rezoluției infracționale. Dacă în ceea ce privește primele două cerințe, întrunirea lor este certă, controverse în doctrină s-au ivit doar cu privire la ultima condiție.

Referitor la unitatea de rezoluție infracțională, atât doctrina, cât și jurisprudența (decizia nr. 850/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) au evidențiat că aceasta trebuie să fie prealabilă începerii activității infracționale și să dureze tot timpul cât se derulează această activitate, cerințe care sunt îndeplinite în cauză. Cu privire la rezoluția infracțională s-a mai subliniat că reprezintă un liant de ordin subiectiv care unește acțiunile săvârșite într-o unitate infracțională, dacă este conturată în linii generale, în ansamblu, cu posibilitatea survenirii unor noi împrejurări caracteristice fiecărei acțiuni, presupunând prin urmare, reprezentarea de la început a activității materiale corespunzătoare laturii obiective a infracțiunii, reprezentarea unei imagini de ansamblu a acțiunilor pe care făptuitorul urmează să le comită.

Analizând actele dosarului, instanța de fond a apreciat că inculpatul I.A. și-a reprezentat de la început, în ansamblu, activitatea pe care o va realiza, respectiv aceea de a primi de la pacienți bani sau alte foloase care nu i se cuveneau. Împrejurările reținute în ordonanța procurorului prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, respectiv că infracțiunea a fost comisă în mai multe dintre formele ei alternative de săvârșire, nu mai subzistă în contextul în care, prin însăși precizarea din rechizitoriu, inculpatul a fost acuzat de comiterea infracțiunii de luare de mită doar în modalitatea primirii de foloase necuvenite. De asemenea, chiar dacă sumele de bani primite au fost diferite ca și cuantum și, instanța a constatat, referitor la faptele imputate și deduse judecății și, în mod contrar celor reținute în ordonanța de schimbare a încadrării juridice, că rezoluția infracțională a inculpatului nu a fost condiționată de manifestarea de voință a pacienților, de posibilitățile lor financiare. Astfel, din procesele-verbale de redare a conținutului înregistrărilor în mediu ambiental, din declarațiile martorilor și din DVD-urile cu imaginile înregistrate reiese că, încă de la intrarea în cabinet, pacienții puneau plicul cu bani sau bunurile la dispoziția inculpatului, bunuri pe care acesta le lua la scurt timp și le ascundea în sertar, sub dosare, fără a pretinde în prealabil vreo sumă de bani și fără a verifica cuantumul sumelor de bani, raportat la fiecare pacient în parte.

În același sens, s-a mai reținut că actele inculpatului reprezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, acțiuni care s-au desfășurat în mod repetat, la intervale scurte de timp, cu intenția recunoscută de a primi foloase nedatorate.

Concluzionând, tribunalul a reținut că inculpatul I.A. a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, prealabile, de ansamblu și în consecință, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice astfel cum a fost formulată de inculpat.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului I.A. care în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 30 ianuarie 2013-26 februarie 2013, în calitatea sa de medic expert al asigurărilor sociale, angajat al Biroului de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă din cadrul Casei Județene de Pensii Sibiu, a primit diverse sume de bani și alte foloase materiale de la un număr de 175 de pacienți pentru a îndeplini activități specifice atribuțiilor sale de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că inculpatul își desfășura activitatea în cadrul unui cabinet medical subordonat unei instituții publice, Casa Județeană de Pensii Sibiu, în cauză s-au reținut și prevederile art. 6 cu referire la art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Pentru fapta reținută în sarcina sa, inculpatului I.A. i s-a aplicat o pedeapsă la a cărei individualizare au fost în vedere criteriile prevăzute de art. 72, art. 52 C. pen. și anume: natura și gravitatea faptei săvârșite (infracțiune de corupție), valoarea socială însemnată încălcată (privitoare la cinstea, corectitudinea, probitatea în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu), multitudinea actelor materiale comise față de persoane în vârstă, bolnave, cu pensii modice, pe seama cărora și folosindu-se de funcția sa, a obținut ilicit, în mai puțin de o lună, suma considerabilă de peste 10.000 de euro, durata mare de timp a derulării faptei și care a fost stopată doar prin intervenția organelor judiciare, urmările acțiunilor sale (atingerea adusă profesiei de medic și instituției publice în cadrul căreia își desfășura activitatea profesională, scăderea încrederii pacienților în actul medical onest, consolidarea mentalității populației în necesitatea acordării mitei pentru primirea unui act medical), elementele ce caracterizează persoana inculpatului care nu deține antecedente penale, a recunoscut și și-a asumat răspunderea pentru comiterea faptei, dar care nu a manifestat o atitudine total sinceră (în acest sens instanța observând că inculpatul a pretins că a inițiat activitatea infracțională din cauza nemulțumirilor în legătură cu serviciul, datorate printre altele, nedecontării cheltuielilor de detașare, însă contrar acestor susțineri, din extrasele de cont de la dosar, rezultă că i s-au achitat lunar cheltuielile de detașare; pe de altă parte, inculpatul a luat decizia de a primi necuvenit bunuri de la persoane bolnave, deși nemulțumirile i-au fost produse de angajator).

De asemenea, instanța a mai ținut cont și de limitele de pedeapsă, astfel cum acestea se impun a fi reduse ca urmare a aplicării prevederilor art. 3201 C. proc. pen.

În cauză, tribunalul a apreciat că nu există temeiuri pentru a fi reținute circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, astfel cum s-a solicitat, întrucât o pedeapsă într-un cuantum sub minimul special, în contextul actual, nu ar mai fi aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul pedepsei. Simplul fapt că inculpatul nu deține antecedente penale nu poate justifica reținerea de circumstanțe atenuante întrucât această împrejurare nu are caracter de performanță, ci reprezintă o stare de normalitate. A reduce pedeapsa pentru asemenea infracțiuni cu impact deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită și a altor persoane la săvârșirea unor fapte similare, cu scăderea încrederii populației în actul medical, dar și judiciar. În plus, asemenea fapte, neurmate de o reacție exigentă a autorităților, ar putea întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în încălcarea legii.

Nici solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa, concomitent, atât dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., cât și prevederile art. 74 lit. c) C. pen. privind comportarea sinceră, nu a fost primită întrucât, recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică.

În ceea ce privește problemele de sănătate invocate, instanța a constatat că inculpatul nu a probat că a încercat în prealabil să beneficieze de prevederile art. 1391 C. proc. pen.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 5.390 euro și 21.310 RON, a două pachete de cafea, trei cutii ciocolată, doi litri țuică, trei sticle coniac, bunuri obținute necuvenit din comiterea infracțiunii. În același timp, instanța a constatat că inculpatul I.A. a consemnat la Banca C.E.C., Sucursala Sibiu, la dispoziția Tribunalului Sibiu, suma de 5.540 euro, conform recipisei de consemnare din 14 mai 2013 și suma de 21.310 RON conform recipisei de consemnare din 14 mai 2013, recunoscând în acest mod că le datorează statului. Constatând însă că inculpatul a consemnat la Banca C.E.C. cu 150 de euro mai mult decât cuantumul stabilit a fi confiscat, instanța a dispus restituirea către inculpat a diferenței de 150 euro, remisă în plus.

În ceea ce privește solicitarea procurorului de a se aplica dispozițiile art. 1182 C. pen. privind confiscarea extinsă, instanța a respins această cerere pentru următoarele motive:

În faza de urmărire penală au fost efectuate trei percheziții domiciliare, fiind descoperite și ridicate în vederea confiscării în total, sumele de: 90.144 RON, 60.420 euro, 640 lire sterline, 1.050 dolari SUA, 120 dolari canadieni.

Potrivit dispozițiilor art. 1182 alin. (2) C. pen., confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: valoarea bunurilor dobândite într-o perioadă de 5 ani să depășească în mod vădit veniturile obținute în mod licit; formarea convingerii instanței că bunurile respective provin din activități infracționale de natura celor prevăzute la alin. (1).

Privitor la confiscarea extinsă, tribunalul a subliniat mai întâi, că orice confiscare reprezintă o sancțiune de drept penal și prin urmare, o măsură restrictivă care ține de latura penală a procesului și cu privire la care, potrivit art. 65 C. proc. pen., sarcina probei revine organului de urmărire penală.

În al doilea rând, prin răspunsurile date și înscrisurile depuse atât în faza de urmărire penală cât și la instanță, inculpatul a justificat sursa banilor depistați la perchezițiile domiciliare. Astfel, din adeverințele emise de Casa Județeană de Pensii Sibiu, de Casa Județeană de Pensii Brașov reiese că în ultimii 5 ani, cuantumul total al salariilor obținute de inculpat se ridică la 99.286 RON. De asemenea, din contractele de vânzare-cumpărare a autoturismelor Y1, Y2, rezultă obținerea sumelor de 15.000 euro, respectiv 5.000 euro, iar din hotărârea din 29 mai 2008 emisă de SC E. SRL înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov reiese că inculpatul a mai dobândit 20.000 RON prin cesionarea capitalului social al firmei. Completarea la opinia expertală întocmită de expert contabil P.D.A., însoțită de balanțe analitice ale SC E. SRL confirmă cu certitudine faptul că în perioada ianuarie-mai 2008, inculpatul a ridicat suma de 49.234,13 RON. La dosar au mai fost depuse în copie înscrisuri sub semnătură privată din care reiese că inculpatul I.A. a fost împrumutat de concubinul surorii sale cu suma de 55.000 euro, dar și de un prieten cu suma de 63.000 RON, precum și cu suma de 12.000 euro. De asemenea, reiese că fratele inculpatului, I.V., i-a dat acestuia 44.000 RON, în scopul preluării autoturismului marca Y3. În schimb, înscrisul de la dosar confirmă că în 2009 inculpatul a cumpărat un autoturism Y3 contra sumei de 13.500 euro.

În ceea ce privește suma de 14.956 RON menționat de expertul contabil, instanța nu l-a reținut având în vedere că însuși expertul a concluzionat că este doar posibil ca inculpatul să fi încasat suma.

Totalizând sumele de bani mai sus menționate a rezultat că în ultimii 5 ani veniturile licite ale inculpatului au fost de 87.000 euro și 275.520,13 RON. Comparând aceste sume cu cele pretinse a fi confiscate, se desprinde concluzia că valoarea bunurilor dobândite nu depășește veniturile obținute în mod licit, astfel că nu sunt întrunite cerințele art. 1182 C. pen.

Solicitarea parchetului de a nu ține cont de înscrisurile depuse de inculpat în fața instanței nu a fost primită din mai multe motive. Astfel, tribunalul a constatat că încă din faza de urmărire penală, inculpatul a susținut în fața procurorului că sumele de bani găsite la locuința sa provin din bani împrumuți de la rude și prieteni, din sume obținute din activitatea desfășurată în cadrul unor societăți comerciale, din vânzarea unui autoturism, susțineri justificate cu înscrisurile depuse tot în faza de urmărire penală (Dosarul nr. 2383/85/2013). Omisiunea de a se administra probe sub acest aspect în timpul urmăririi penale, nu poate atrage respingerea de către instanță a cererii inculpatului de a se prevala de beneficiile procedurii reglementate de art. 3201 C. proc. pen., text legal care de altfel, în mod imperativ interzice administrarea de probe pe latură penală.

Mai mult, parchetul nu a contestat înscrisurile depuse de inculpat la dosar, ci doar în faza dezbaterilor a solicitat înlăturarea lor. În contextul dat, constatând că înscrisurile depuse de inculpat au fost doar formal contestate, instanța a concluzionat în sensul că nu sunt motive pentru a nu ține cont de ele și, în temeiul art. 1182 C. pen. a respins cererea de confiscare extinsă.

În ceea ce privește contestația formulată de mama inculpatului, I.M., instanța a admis-o în parte și a dispus restituirea sumei de 10.400 euro către aceasta, având în vedere că înscrisurile de la dosar (procura dată de fiica petiționarei, lista emisă de W.U.) se complinesc cu susținerile petentei de la momentul efectuării percheziției și cu cele ale inculpatului. Pe de altă parte, instanța nu a luat în considerare contractul de credit depus la dosar, având în vedere că suma de bani a fost împrumutată încă din 2 martie 2009 pentru nevoi personale nenominalizate, că în contract apar două codebitoare (I.M. și I.I.N.) fără a fi specificate sumele ridicate de fiecare dintre ele, aspecte în raport de care, nu se poate stabili un cuantum cert al sumelor de bani, pe care în data de 26 februarie 2013, l-ar mai fi avut în posesie.

Având în vedere dispozițiile art. 163 C. proc. pen., potrivit cărora măsura asigurătorie constă în indisponibilizarea în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei, faptul că sumele dispuse a fi confiscate au fost consemnate la Banca C.E.C., iar părți civile nu există, precum și prevederile art. 357 C. proc. pen., instanța a ridicat măsura asiguratorie prin instituirea sechestrului luată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin ordonanța din 27 februarie 2013, îndreptată prin ordonanța din 28 februarie 2013 și a dispurestituirea către inculpatul I.A. a sumelor de 60.420 euro, 90.144 RON, 640 lire sterline, 1.050 dolari SUA, 384 RON echivalent a 120 dolari canadieni.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul I.A.

Parchetul a criticat soluția adoptată de tribunal din perspectiva:

- greșitei schimbări a încadrării juridice în raport de actele materiale reținute în sarcina inculpatului și recunoscute de către acesta, cu menționarea faptului că luarea de mită este o infracțiune instantanee care se consumă în momentul în care funcționarul a primit banii sau alte foloase necuvenite cu scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, iar împrejurările în care a luat de la pacienți banii sunt diferite de la caz la caz;

- cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare fiind apreciată ca insuficientă pentru realizarea scopului acesteia, față de contextul în care au fost comise faptele, modul de operare, persoanele de la care inculpatul primea bani sau alte foloase, numărul mare de acte materiale comise, 175;

- greșitei respingeri a cererii de luare a măsurii de siguranță a confiscării extinse prevăzute de art. 118² C. proc. pen. pentru sumele de bani găsite la perchezițiile domiciliare efectuate și care nu au fost justificate de către inculpat, din actele dosarului, rezultând „presupunerea rezonabilă că acestea provin tot din săvârșirea infracțiunilor de luare de mită comise anterior datei de 30 ianuarie 2013, de când a fost monitorizat”. S-a menționat că instanța de fond nu a exercitat rol activ în sensul solicitării documentelor justificative depuse de către inculpat pentru a justifica proveniența acestor sume de bani găsite la domiciliul său în momentul efectuării percheziției, soluția fiind adoptată pe baza unor fotocopii ale respectivelor înscrisuri;

- împrejurării că s-au restituit inculpatului și mamei acestuia sume de bani mai mari decât cele ridicate și indisponibilizate în cursul urmării penale, deoarece suma de 10.400 euro restituită mamei inculpatului trebuia scăzută din cea care s-a restituit acestuia.

Acuzarea și-a suplimentat motivele de apel în sensul desființării hotărârii și reluării judecății la instanța de fond în vederea înlăturării prevederilor art. 3201 C. proc. pen. sau, după caz, a efectuării cercetării judecătorești cu motivarea că, recunoașterea trebuie să fie integrală pentru a produce consecințe reductive de pedeapsă. Nerecunoașterea sau recunoașterea condiționată a faptei obligă judecătorul să procedeze la efectuărea cercetării judecătorești, cadru procesual în care se discută de către acuzare și apărare, inclusiv legitimitatea acuzației privind confiscarea extinsă. Aceasta presupune administrarea unei probațiuni adecvate cu posibilitatea ca procurorul să dovedească „activitatea infracțională anterioară” (cei 5 ani), precaritatea dovezilor inculpatului și neverosimilitatea susținerilor sale asupra provenienței acestor valori. În acest context s-a apreciat că judecătorul nu a cercetat fondul acestei acuzații.

Inculpatul prin apărător ales a criticat soluția instanței de fond pentru:

- omisiunea instanței de a argumenta reținerea sau înlăturarea probelor sau a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția în cauză. Inculpatul a invocat starea de stres și depresie care l-au determinat să primească bani și care rezultă din raportul medical aflat la dosar;

- greșita individualizare judiciară a pedepsei și a modului de executare a acesteia. În mod greșit s-a reținut că nu există circumstanțe atenuante care să poată fi reținute în favoarea sa. A invocat faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea apărării de a se reține dispozițiile art. 74 lit. b) C. pen. (este invocată practică judiciară, decizia nr. 1210 din 2 iulie 2012 a Curții de Apel Alba-Iulia), precum și conduita din timpul stării de detenție provizorie ca argument suplimentar în vederea reținerii de circumstanțe personale;

- nepronunțarea cu privire la suma de 3.350 euro, reprezentând diferența de până la 13.750 euro, instanța de fond omițând luarea în considerare a contractului de credit.

Curtea de apel, verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de principiile care guvernează soluționarea apelului, prevăzute de art. 370 C. proc. pen. a constatat parțial fondate, motivele invocate de acuzare și, în consecință, prin decizia penală nr. 173/A din 9 octombrie 2013.

A admis apelul declarat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 85 din 20 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar penal nr. 3654/85/2013:

A desființat sentința penală atacată sub aspectul încadrării juridice atribuite infracțiunii de luare de mită și a sumei în moneda euro restituită inculpatului, urmare ridicării măsurii sechestrului asigurator și, rejudecând cauza în aceste limite:

A dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A menținut soluția de ridicare a măsurii asiguratorii prin instituirea sechestrului, luată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin ordonanța din 27 februarie 2013, îndreptată prin ordonanța din 28 februarie 2013 și a dispus restituirea către inculpatul I.A. a sumelor de 50.020 euro, 90.144 RON, 640 lire sterline, 1.050 dolari SUA, 384 RON echivalent a 120 dolari canadieni.

A menținut în rest soluția adoptată de instanța de fond în hotărâre supusă apelului și celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.A., a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii de 24 de ore din data de 26 februarie 2013 și perioada arestului preventiv începând cu data de 5 martie 2013 și până la 9 octombrie 2013 și a menținut starea de arest a acestuia.

În considerentele deciziei, curtea a reținut următoarele:

Critica vizând greșita schimbare a încadrării juridice din 175 de infracțiuni de luare de mită într-o infracțiune de luare de mită în formă continuată nu a mai fost susținută oral în dezbaterea apelului dar, relativ la contextul factual în care a acționat inculpatul I.A., săvârșind 175 de acte materiale de luare de mită de la tot atâția pacienți enumerați în conținutul hotărârii, care s-au prezentat la cabinet în vederea expertizării capacității de muncă pentru obținerea sau, după caz, prelungirea deciziei de pensionare pentru grad de invaliditate, pentru eliberarea deciziilor medicale privind pierderea sau diminuarea capacității de muncă, respectiv de atestare oficială a gradului de invaliditate și a drepturilor de asigurări ce decurg din această asigurare, activități specifice atribuțiilor de serviciu pe care le avea inculpatul în cadrul biroului de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă din cadrul Casei Județene de Pensii Sibiu, curtea a opinat în sensul caracterului continuat al infracțiunii de luare de mită din perspectiva în care este demonstrată întrunirea cumulativă a condițiilor cerute de lege și lipsită de controversă rezoluția infracțională unică. Aceasta în considerarea faptului că probele administrate în faza urmării penale (declarațiile pacienților audiați în calitate de martori, procesele-verbale de redare a înregistrărilor în mediul ambiental, suporturile optice conținând imagini surprinse cu modul de operare) denotă împrejurarea că inculpatul a acceptat și și-a însușit plicurile cu bani sau bunurile puse la dispoziția sa în mod independent de existența vreunei condiționări în efectuarea actului medical.

Relevantă este și împrejurarea că actele materiale care reprezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni s-au desfășurat în mod repetat, constant, cu intenția recunoscută de către inculpat de a primi respectivele foloase ilicite.

Pentru considerente ce țin de acuratețea hotărârii, instanța de apel a pus în discuție conform art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice, infracțiunea specială impunându-se a se raporta la cadrul general și nu invers.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că este corectă reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de luare de mită în formă continuată, săvârșită în baza unei rezoluții infracționale unice în perioada 30 ianuarie 2013-26 februarie 2013, a cărei încadrare juridică se circumscrie dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Critica referitoare la netemeinicia soluției sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și a modului de executare a acesteia s-a apreciat că este nefondată. Din perspectiva în care și inculpatul a invocat în mod similar această critică, prin analiza pe care a efectuat-o, Curtea a răspuns ambelor părți în sensul că:

Este reală împrejurarea că, din analiza declarațiilor martorilor audiați în faza urmării penale rezultă împrejurarea că inculpatul a primit bani și bunuri de la pacienți cu un anume grad de invaliditate, ce suferă de boli sau care au vârste respectabile. Instanța a ținut cont de aceste criterii și a constatat că reprezintă, pe lângă celelalte criterii enumerate, trăsături evidențiate în conținutul pedepsei stabilite.

S-a considerat că pedeapsa este echitabilă și proporțională tuturor elementelor care se circumscriu art. 72 C. pen. și prin forma în care au fost expuse și analizate în mod explicit, justifică înlăturarea celorlalte criterii personale apreciate de către inculpat ca intrând în sfera dispozițiilor art. 74 lit. b) C. pen.

Curtea a relevat împrejurarea că traseul socio-profesional al inculpatului este remarcabil din perspectiva datelor puse la dispoziție de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, dar că trebuie analizate nu numai din punctul de vedere al elementelor apreciative referitoare la inculpat, ci și din punctul de vedere al factorilor de natură să favorizeze un comportament infracțional, redați de către consilierii de probațiune.

Circumstanța personală referitoare la starea de stres și depresie relevată în caracterizarea efectuată de prof. dr. T.G. din care rezultă că inculpatul i-a solicitat ajutor medical în decembrie 2012, context în care a constatat că „avea o problematică de maladaptare cu modificarea dispoziției și, parțial, a comportamentului” nu justifică prin ea însăși adoptarea unui comportament infracțional repetitiv și în disprețul jurământului depus la momentul accederii în profesia de medic, care să reprezinte prin ea însăși o circumstanță atenuantă. Această precizare se impune în considerarea apărării formulate de către inculpat la pct. 1 din conținutul concluziilor scrise.

Din perspectiva contextului profesional de care s-a folosit inculpatul, a stării de nevoie în care s-au aflat pacienții și a creării unei stări de normalitate în a primi produse și bani, coroborat cu numărul mare de acte materiale comise, s-a apreciat că forma de executare a pedepsei stabilită de către judecătorul fondului corespunde exigențelor prevăzute de art. 52 C. pen. și, în consecință, că nu sunt întrunite în mod cumulativ toate condițiile care ar justifica executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate.

Criticilor suplimentare invocate de către acuzare, s-a apreciat că trebuie să li se răspundă în același timp cu considerentele care stau la baza respingerii solicitării de a se aplica dispozițiile confiscării speciale extinse, prevăzute de art. 1182 C. pen.

Potrivit alin. (1) al art. 1182 C. pen.: „Sunt supuse confiscării și alte bunuri decât cele menționate la art. 118, în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracțiuni, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material și pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 5 ani sau mai mare:

Infracțiuni de corupție, infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, infracțiuni în legătură cu infracțiunile de corupție, infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene”;

Potrivit alin. (2) al textului de lege susmenționat, „confiscarea extinsă se dispune dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:

a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit;

b) instanța are convingerea că bunurile respective provin din activități infracționale de natura celor prevăzute la alin. (1).”

Instanța de fond a respins solicitarea de a se dispune confiscarea extinsă, motivat de împrejurarea că, pe de o parte, au fost depuse de către inculpat copii ale unor înscrisuri sub semnătură privată și adeverințe emise de Casele Județene de Pensii Sibiu și Brașov, din conținutul cărora rezultă în mod cumulativ veniturile obținute de acesta în ultimii 5 ani. Relevantă este și opinia expertală a doamnei P.D.A. care, coroborată cu înscrisurile sub semnătură privată enumerate de judecătorul fondului au format convingerea că inculpatul a obținut în ultimii 5 ani venituri licite în valoare de 87.000 euro și 275.520,13 RON a căror comparare cu sumele indisponibilizate de către parchet au relevat faptul că nu este depășită valoarea obținută licit de către inculpat pe segmentul temporar impus de lege.

Instanța de apel nu a împărtășit opinia acuzării în sensul neexercitării rolului activ de către judecătorul fondului pentru nesolicitarea originalelor documentelor avute în vedere la stabilirea veniturilor ilicite ale inculpatului. În apel, inculpatul a depus aceste înscrisuri în original.

Legiuitorul impune ca instanța să-și formeze convingerea că bunurile indisponibilizate provin din activități infracționale de natura celor prevăzute la alin. (1) din art. 1182 C. pen.

Judecătorul fondului a demonstrat caracterul licit al sumelor de bani găsite la locuința inculpatului în contextul în care, înscrisurile sub semnătură privată au valoare de probă și nu sunt combătute sub aspectul autenticităților de către acuzare.

Aserțiunea acuzării în sensul că aplicarea art. 3201 C. proc. pen. impune sine die și recunoașterea caracterului ilicit al sumelor indisponibilizate de acuzare, este neîntemeiată.

Aceasta deoarece instituția confiscării speciale reprezintă o măsură de siguranță excepțională ce impunea efectuarea unui probatoriu în faza de urmărire penală, prin care acuzarea să dovedească că bunurile dobândite de către inculpat într-o perioadă de 5 ani înainte de data emiterii actului de sesizare a instanței depășește în mod vădit veniturile obținute de acesta în mod licit, coroborat cu formarea convingerii că respectivele sume de bani provin din activitățile infracționale de care este acuzat inculpatul.

Parchetul nu a demonstrat aceste împrejurări, în însăși motivele de apel, exprimarea acuzării fiind una de natură să eludeze dispozițiile art. 1182 alin. (2) lit. a) C. pen. (împrejurarea că ar rezulta presupunerea rezonabilă că acestea provin din săvârșirea infracțiunilor de luare de mită).

Din considerente ce țin de întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., care impun recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare, coroborat cu solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, s-a reținut că solicitarea acuzării din suplimentul motivelor de apel este nefondată din cel puțin următoarele motive:

- legiuitorul impune recunoașterea faptelor care în speță, sunt cele 175 de acte materiale cu caracter continuat de luare de mită;

- legiuitorul impune întrunirea cumulativă a celor două condiții enumerate anterior pentru a se aplica procedura simplificată;

- nu este culpabilă inculpatului neadministrarea probelor ce țin de măsurile de siguranță solicitate de către acuzare în contextul în care, nu s-au produs probe în faza urmăririi penale care să demonstreze caracterul ilicit al tuturor sumelor de bani indisponibilizate cu ocazia percheziției domiciliare.

S-a apreciat a fi fondată critica referitoare la restituirea către inculpat a unei sume mai mari decât cea indisponibilizată de către autoritățile judiciare în contextul în care judecătorul fondului a demonstrat că suma de 10.400 euro se impune a fi restituită mamei inculpatului, fiind proprietatea acesteia și reprezentând un împrumut pentru nevoi personale nenominalizate (dovezile ce atestă caracterul licit al acestei sume de bani sunt enumerate în hotărârea criticată și demonstrează împrejurarea că acesteia trebuie să-i fie restituită suma anterior menționată).

Prin cuantumul sumei restituite mamei inculpatului, instanța a respins în mod evident diferența până la suma solicitată efectiv de către această persoană și care reprezintă ultima critică formulată de către inculpat în apel.

Deoarece se constată, în mod evident, eroarea restituirii către inculpat a întregii sume, în monedă euro, indisponibilizată de autoritățile judiciare, fără să fie scăzută suma de 10.400 euro aparținând mamei inculpatului, curtea a constatat că se impune corectarea acestei erori în apel.

În ce privește starea de arest, curtea a reținut că orice menținere în stare de arest preventiv a unui acuzat, chiar și pentru o durată scurtă trebuie justificată în mod convingător de către autorități. În acest sens, măsura preventivă dispusă în cauză este necesară și utilă deoarece există indicii concrete care demonstrează o cerință veritabilă de interes public și care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăției, asupra regulii respectării libertății individuale.

Curtea a reținut că acuzațiile care planează asupra inculpatului aflat în stare de arest sunt grave din perspectiva funcției ocupate de el la momentul săvârșirii prezumtivelor fapte și care se referă la acte de corupție care prin natura lor sunt în măsură să justifice starea de detenție din perspectiva și a etapei procesuale în care se află în acest moment procedurile judiciare.

Constatând că de la momentul menținerii măsurii arestării preventive și până la data judecării apelurilor nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o măsură mai puțin restrictivă, curtea a respins ca nefondate aceste cereri.

Din perspectiva acuzațiilor aduse și a probelor din dosarul de urmărire penală s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului va genera un sentiment de insecuritate socială în raport de natura infracțiunii cu privire la care există indicii temeinice și suficiente că a fost comisă și că privarea de libertate a acestuia este o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale membrilor societății, dar și pentru a se asigura desfășurarea procesului penal în bune condiții. Nevoia de a păstra ordinea publică și de a asigura o bună desfășurare a procedurilor judiciare este recunoscută de instanța de contencios european ca un motiv ce poate justifica prelungirea privării de libertate (cauza Garyacki vs. Polonia).

Împotriva sentinței și deciziei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul I.A.

Parchetul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. a susținut că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au făcut o greșită aplicare a legii prin respingerea cererii de confiscare extinsă și prin reținerea în favoarea inculpatului a dispoziților art. 3201 C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

În dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul a arătat că, în mod eronat tribunalul și curtea de apel au apreciat că din înscrisurile depuse de inculpat la dosar (contracte de împrumut a unor sume de bani de la persoane fizice, de vânzare a unor autoturisme, înscrisuri cu privire la capitalul social al unei societăți comerciale), ar rezulta caracterul licit al sumelor de bani ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în cursul urmăririi penale și că respectivele înscrisuri au valoare de probă întrucât nu au fost combătute sub aspectul autenticității lor de către acuzare, care trebuia să dovedească caracterul ilicit al sumelor de bani în sensul art. 1182 C. pen.

În realitate, inculpatul a depus acte pentru a justifica caracterul licit al dobândirii sumelor de bani descoperite cu ocazia percheziției, doar în fața instanței de fond și doar în copie, în faza de urmărire penală, refuzând în mod constant să dea declarații cu privire la faptele pentru care este cercetat și implicit, cu privire la sumele de bani ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, inclusiv referitor la cele ce exced perioadei activității infracționale (30 ianuarie 2013-16 februarie 2013).

Pe de altă parte, din relațiile furnizate de Casa de Pensii din care rezultă că venitul net lunar obținut de inculpat pe anul 2012 a fost de aproximativ 2.300 RON și din verificările efectuate la mai multe societăți bancare unde inculpatul avea conturi deschise a reieșit că, doar în perioada 30 ianuarie 2013-26 februarie 2013, acesta a dobândit prin luare de mită, sumele de 7.200 euro și 21.310 RON, ceea ce duce la concluzia că în mod corect procurorul a reținut că celelalte sume de bani de: 53.220 euro, 68.834 RON, 640 lire sterline, 1.050 dolari SUA și 120 dolari canadieni provin din infracțiuni de luare de mită comise anterior perioadei începând cu data de 30 ianuarie 2013 și referitor la care, în baza art. 1182 C. pen., se impunea aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale extinse.

În ce privește dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., s-a susținut de către parchet că au fost greșit aplicate, având în vedere, pe de o parte, natura juridică a confiscării speciale extinse, aceea de măsură de siguranță ca sancțiune de drept penal, intrinsecă laturii penale a cauzei, iar pe de altă parte împrejurarea că procurorul de caz a reținut în sarcina inculpatului, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și acuzația cu privire la activitatea infracțională anterioară prezumată, respectiv că în intervalul de 5 ani anterior momentului săvârșirii infracțiunii, ar fi acumulat din activități infracționale de natura mitei, sumele de 53.220 euro, 90.144 RON, 640 lire sterline, 1.058 dolari americani și 120 dolari.

În declarația dată la instanța de fond, când a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., inculpatul nu a făcut nicio mențiune privitoare la acuzația ce se referă la activitatea infracțională anterioară prezumată, a depus însă înscrisuri prin care contestă această activitate.

Prin depunerea respectivelor înscrisuri, inculpatul a negat acuzația reținută în rechizitoriu și care presupune confiscarea extinsă a sumelor de bani dobândite, iar instanța de fond fără a proceda la administrarea de probe în contradictoriu, pentru a se dovedi temeinic sursa licită a veniturilor inculpatului a considerat veridice aceste înscrisuri și de natură a forma convingerea judecătorului în privința caracterului licit al sumelor de bani în discuție.

În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul Sibiu.

Inculpatul, în motivele de recurs depuse în scris la dosar în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. (12 martie 2014, primul termenul fixat în cauză fiind 30 martie 2014) și susținute oral cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. a solicitat, în principal, achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. (5) raporatat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia și al schimbării modalității de executare prin înlăturarea art. 57, art. 71 C. pen. și aplicarea art. 81 sau art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea condiționată, respectiv la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a arătat că potrivit dispozițiilor din noul C. pen., infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată este dezincriminată.

Calitatea pe care o avea la data faptelor, aceea de medic primar expert, angajat al Casei Județene de Pensii Brașov, în baza căreia exercita un serviciu de interes public și era supus controlului cu privire la îndeplinirea acestui serviciu, îl include în categoria persoanelor prevăzute în art. 175 alin. (2) C. pen.

Potrivit alin. (2) al art. 289 C. pen., fapta prevăzută în alin. (1), săvărșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întărzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

Or, fapta pentru care a fost trimis în judecată nu a fost comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu. Dimpotrivă, din adresa emisă de instituția în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea și anume, Casa Județeană de Pensii Sibiu, Baroul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, rezultă că și-a exercitat atribuțiile specifice în acord cu prevederile legale, că nu au fost constatate abuzuri, întârzieri ori alte nereguli, referitor la dosarele privind evaluarea capacității de muncă pe care le-a soluționat în perioada 22 ianuarie 2013-27 februarie 2013.

În subsidiar, a solicitat să se constate, în conformitate cu dispozițiile art. 5 C. pen. potrivit cărora dacă de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă, că aceasta este C. pen. în vigoare care prevede pentru infracțiunea de luare de mită un maxim mai redus al pedepsei (10 ani) față de reglementarea anterioară, art. 254 C. pen. din 1969, care prevedea un maxim al pedepsei închisorii de 12 ani.

Totodată, a cerut reținerea de circumstanțe atenuante judiciare cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, întrucât nu are antecedente penale, anterior a avut o conduită bună și a dat dovadă de stăruință pentru a repara paguba.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei a susținut că suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei corespunde scopului acesteia prevăzut de art. 52 C. pen., întrucât rolul prioritar al pedepsei este aceea de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni

Examinând hotărârile atacate atât prin prisma criticilor invocate de parchet și inculpat, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate.

Contrar susținerilor apărării, în opinia Înaltei Curți, recurentul inculpat are calitatea de funcționar public în sensul dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) C. pen. și, în consecință, este subiect activ al infracțiunii de luare de mită, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 4 referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare.

În conformitate cu dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. b) C. pen., „funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură”.

Conținutul noțiunii de „funcționar public” din art. 175 C. pen. este diferit de cel dat aceleiași persoane în art. 147 alin. (1) C. pen. anterior, dar și mai larg ca sferă de cuprindere. Totodată, conceptul de „funcționar public” folosit de dreptul penal are un înțeles mai extins decât cel atribuit aceleiași persoane de dreptul administrativ, în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, după cum rezultă din chiar sintagma, „funcționar public în sensul legii penale”, folosită în art. 175 C. pen.

În C. pen., noțiunea de „funcționar public” este definită prin raportare, fie la persoanele arătate în art. 175 alin. (1), (împărțite în trei subcategorii, fiecare în parte definind, în funcție de anumite criterii, funcționarul public propriu-zis), fie la cele arătate în art. 175 alin. (2) care definesc funcționarul „asimilat” funcționarului public.

Încadrarea funcționarului într-una dintre cele două categorii determină întrunirea sau neîntrunirea condițiilor de tragere la răspundere penală a acestuia pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 C. pen. Astfel, funcționarul definit în art. 175 alin. (2) C. pen., poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită doar atunci când comite fapta în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri, nu și în legătură cu îndeplinirea sau urgentarea îndeplinirii actului respectiv.

Recurentul inculpat I.A. a fost angajat al Casei Județene de Pensii Brașov în perioada 1 februarie 2001-18 ianuarie 2014, conform contractului individual de muncă din 1 februarie 2001 în funcția de medic primar în cadrul Serviciului Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.

Potrivit art. 2 din Statutul din 6 martie 2012 al Casei Naționale de Pensii Publice, aprobat prin hotărârea din 2012, Casele Județene de Pensii și Casa de Pensii a Municipiului București sunt servicii publice investite cu personalitate juridică și se află în subordinea Casei Naționale de Pensii Publice, instituție de interes național, cu personalitate juridică, organ de specialitate al administrației publice centrale care administrează sistemul public de pensii și sistemele de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale și care acordă persoanelor asigurate pensii și alte prestații de asigurări sociale, aflat sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Începând cu data de 1 septembrie 2011, conform deciziei din 18 august 2011, emisă de Directorul executiv al Casei Județene de Pensii Brașov, recurentul inculpat a fost detașat pe o perioadă de un an la Casa Județeană de Pensii Sibiu, Biroul de Expertiză Medicală, detașare ce a fost prelungită prin decizia nr. 13 din 25 februarie 2013 și care a încetat la data de 8 martie 2013, ca urmare a faptului că inculpatul a fost arestat preventiv pentru infracțiunea de luare de mită.

Conform fișei postului întocmită de Casa Județeană de Pensii Sibiu la data de 14 februarie 2013, recurentul inculpat avea ca principale atribuții de serviciu: analizarea solicitărilor de prelungire a concediilor medicale peste 180 de zile și în cazul persoanelor recuperabile, înaintarea propunerilor la Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă; asigurarea activității de îndrumare metodologică în domeniul expertizei medicale; prelungirea concediului medical peste 90 de zile și propuneri către serviciul de expertiză medicală pentru prelungirea concediului peste 180 de zile; examinarea bolnavilor propuși pentru pensionare de invaliditate, emiterea deciziilor de încadrare sau neîncadrare în grade de invaliditate; efectuarea revizuirii medicale a bolnavilor conform legii, efectuarea de investigații speciale pentru cazurile problemă; participarea la întocmirea programului de recuperare și aplicarea acestuia pentru recuperarea capacității de muncă și socio-profesională a pensionarilor de invaliditate din evidență.

Potrivit art. 70 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice „Casa Națională de Pensii Publice și Casele de pensii sectoriale, prin intermediul Institutului National de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacitații de Muncă (…) organizează, îndrumă și controlează activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacitații de muncă”, iar conform art. 68 din aceeași lege, pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza accidentelor de muncă și bolilor profesionale, conform legii: neoplaziilor, schizofrenici și SIDA; bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca.

În ceea ce privește evaluarea capacității de muncă în vederea stabilirii gradului de invaliditate, legea prevede în art. 71 că aceasta se face la cerere, de către medicul specializat în expertiza medicală a capacității de muncă din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, cererea și documentele medicale ale solicitantului trebuind depuse la cabinetul de expertiză medicală a capacității de muncă din cadrul casei teritoriale de pensii competente, în funcție de domiciliul solicitantului.

În urma examinării clinice și analizării documentelor medicale, medicul expert al asigurărilor sociale completează raportul de expertiză medicală a capacității de muncă și emite decizia medicală asupra capacității de muncă. În situația în care pentru emiterea deciziei sunt necesare examinări sau investigații de specialitate suplimentare, medicul expert al asigurărilor sociale propune, după caz, prelungirea duratei concediului pentru incapacitate temporară de muncă, în condițiile legii [art. 71 alin. (3) și alin. (4)].

Rezultă că recurentul inculpat I.A., în perioada 30 ianuarie-26 februarie 2013 a exercitat atribuții și responsabilități stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome, care caracterizează funcția publică, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

Împrejurarea că textul de lege susmenționat se referă la funcția publică în sens administrativ este lipsită de relevanță, conținutul noțiunii fiind valabil și în dreptul penal, ca o consecință firească a faptului că noțiunea de „funcționar public” în sensul legii penale are o sferă de cuprindere mai mare, în care sunt absorbite și categoriile de funcționari publici din dreptul administrativ.

În realizarea atribuțiilor și responsabilităților prevăzute de lege, recurentul inculpat a emis decizii medicale asupra capacității de muncă, acte cu caracter obligatoriu, care au generat consecințe juridice, inclusiv asupra bugetului asigurărilor sociale de stat. De altfel, un exemplar al deciziei medicale asupra capacității de muncă se depune la casa teritorială de pensii,

Concluzionând, Înalta Curte reține că recurentul inculpat I.A. are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza finală C. pen. și art. 1 din Legea nr. 78/2000, republicată, fiind subiect activ al infracțiunii de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată, comisă prin aceea că în perioada 30 ianuarie 2013-26 februarie 2013, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a primit sume de bani și alte foloase materiale de la un număr de 175 de pacienți în legătură cu îndeplinirea actelor ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

Prin urmare, prima apărare a recurentului inculpat în sensul că, în raport de conținutul dispozițiilor art. 175 și art. 289 C. pen., infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina sa, în modalitatea descrisă în considerentele sentinței și deciziei a fost dezincriminată odată cu intrarea în vigoare a C. pen., nu este întemeiată.

În ce privește critica inculpatului vizând individualizarea judiciară a pedepsei în sensul că în mod greșit instanța de fond și cea de apel nu au reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante și nu au aplicat dispozițiile art. 81 C. pen. din 1969 referitoare la suspendarea condiționată sau ale art. 861 din același cod privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, Înalta Curte constată că și aceasta este neîntemeiată.

Prealabil, se impune precizarea că art. 3856 C. proc. pen. anterior, consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din același cod. Prin urmare, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs reglementate în art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Prin Legea nr. 2/2013 (intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013) s-a realizat însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. anterior, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, doar la chestiuni de drept.

Așa fiind, a fost modificat pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., căruia i se circumscrie critica vizând individualizarea judiciară a pedepsei, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, recurentul inculpat a criticat sentința și decizia sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, atât sub aspectul cuantumului, datorită nereținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare, cât și al modalității de executare, critică exclusă însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului, Înalta Curte va proceda la identificarea legii penale mai favorabile recurentului inculpat.

Potrivit art. 13 C. pen. din 1969, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Conform art. 5 C. pen. în vigoare la data judecării recursurilor declarate în cauză, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Se constată că alin. (1) al art. 5 C. pen. în vigoare reia dispoziția art. 13 C. pen. din 1969, astfel că, în această materie regimul aplicabil rămâne același.

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind, fie la înlăturarea răspunderii penale ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează, în primul rând, condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și în sfârșit, criteriul pedepsei.

Determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o serie de elemente cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepsei, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsa principală amenda, iar alta închisoarea) dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret. Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege deoarece s-ar ajunge la o „lex terția” care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze (în acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265/2014 publicată în M.Of. al României, Partea I nr. 372/20.05.2014).

Având în vedere că limita minimă a pedepsei prevăzută în cele două coduri este aceeași, că pedeapsa aplicată inculpatului (3 ani și 6 luni închisoare) se încadrează în limitele prevăzute de legea nouă, care se situează între 2 ani și 6 ani și 8 luni, Înalta Curte apreciază, analizând în ansamblu dispozițiile din cele două coduri, că mai favorabil este C. pen. din 1969.

Criticile invocate de parchet vizând greșita reținere în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției și la neaplicarea dispozițiilor art. 1182 C. pen. din 1969, vizând confiscarea extinsă sunt nefondate.

În conformitate cu dispozițiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., în vigoare la data soluționării cauzei în fond și în apel [art. 396 alin. (10) C. proc. pen.] „până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală”.

Alin. (2) al textului de lege susmenționat prevede că „judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată”.

La instanța de fond, inculpatul a declarat că recunoaște „vinovăția și dorește să beneficieze de art. 3201 C. proc. pen.”, prevederi ce i-au fost explicat de apărători. În plus, a precizat „Conștientizez gravitatea faptelor de care sunt acuzat. În perioada cât am lucrat la Sibiu, am soluționat peste 8000 de dosare, iar deciziile medicale pe care le-am luat au fost corecte”.

Luând act de declarația inculpatului și constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta pentru care a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de acesta, cerințe prevăzute în art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., instanța de fond a soluționat latura penală a cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. cu consecința condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii ale cărei limite au fost reduse cu o treime conform alin. (7) al textului de lege menționat.

În ce privește confiscarea extinsă, care nu este altceva decât o varietate a măsurii de siguranță a confiscării speciale, această instituție a fost introdusă în legislația penală română prin Legea nr. 63/2012 pentru modificarea și completarea C. pen. al României și a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 258/19.04.2012, lege care transpune în legislația națională, art. 3 din Decizia-cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 15 martie 2005.

În conformitate cu dispozițiile art. 1182 alin. (2) C. pen. din 1969 [art. 1121 alin. (2) C. pen. în vigoare la data judecării recursurilor declarate în cauză], pentru a se dispune confiscarea extinsă se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit;

b) instanța are convingerea că bunurile respective provin din activități infracționale dintre cele prevăzute la alin. (1), între care se află și infracțiunea de luare de mită pentru care inculpatul I.A. a fost trimis în judecată și condamnat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în faza de urmărire penală au fost efectuate trei percheziții domiciliare, ocazie cu care au fost descoperite și ridicate din locuința inculpatului, în vederea confiscării, sumele de: 90.144 RON, 60.420 euro, 640 lire sterline, 1.050 dolari SUA și 120 dolari canadieni.

În acord cu concluzia la care au ajuns instanța de fond și instanța de apel, Înalta Curte reține, din înscrisurile depuse de inculpat în faza de urmărire penală și la instanță, că acesta a justificat sursa banilor găsiți la perchezițiile domiciliare efectuate la locuința sa. Astfel, din adeverințele emise de Casa Județeană de Pensii Sibiu și de Casa Județeană de Pensii Brașov rezultă că în ultimii 5 ani inculpatul a obținut salarii în sumă totală de 99.286 RON. De asemenea, din contractele de vânzare-cumpărare a autoturismelor Y1, Y2 rezultă obținerea de către inculpat a sumelor de 15.000 euro și respectiv de 5.000 euro, iar din hotărârea din 29 mai 2008 emisă de SC E. SRL, înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov reiese că inculpatul a dobândit suma de 20.000 RON, prin cesionarea capitalului social al firmei. Completarea la opinia expertală întocmită de expertul contabil P.D.A., însoțită de balanțele analitice ale SC E. SRL confirmă faptul că în perioada ianuarie-mai 2008, inculpatul a ridicat suma de 49.234,13 RON.

Din înscrisurile sub semnătură privată depuse inițial în copie la instanța de fond și ulterior, în original la instanța de apel mai reiese că inculpatul a fost împrumutat de către concubinul surorii sale cu suma de 55.000 euro și de către un prieten, cu sumele de 63.000 RON și respectiv, de 12.000 euro. De asemenea, din înscrisul depus la dosarul instanței de fond, rezultă că inculpatul a primit de la fratele său, I.V., suma de 44.000 RON în scopul preluării autoturismului Y3.

Totalizând sumele de bani susmenționate rezultă că în ultimii 5 ani veniturile licite ale inculpatului au fost de 87.000 euro și 275.520 RON și, în consecință, că valoarea bunurilor dobândite de acesta nu depășește veniturile obținute în mod licit, astfel că nu sunt întrunite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 1182 C. pen. pentru a se dispune măsura confiscării extinse, concluzie la care în mod corect a ajuns instanța de fond și pe care a confirmat-o instanța de apel.

Cererea reprezentantului parchetului prin care a solicitat să nu se ține seama de înscrisurile depuse de inculpat la instanța de fond nu este întemeiată.

Contrar susținerilor procurorului, încă din faza de urmărire penală, inculpatul a oferit explicații rezonabile cu privire la sumele de bani găsite la locuința sa, respectiv faptul că acestea reprezintă economii făcute pe perioada exercitării profesiei de medic, că provin din banii luați cu împrumut de la rude și prieteni, din profiturile obținute de societățile la care deținea acțiuni, din vânzarea unui autoturism, explicații susținute de înscrisurile depuse, inițial, în faza de urmărire penală și ulterior în cursul cercetării judecătorești.

Având în vedere apărările inculpatului din faza de urmărire penală referitoare la caracterul licit al sumelor de bani găsite în locuința sa, procurorul, în condițiile în care aprecia contrariul celor afirmate de inculpat, și anume că banii respectivi provin din săvârșirea infracțiunii de luare de mită, trebuia să exercite rolul activ prevăzut de art. 4 C. proc. pen. și să administreze probe pe care să-și fundamenteze cererea de luare a măsurii de siguranță a confiscării extinse.

Împrejurarea că în declarația dată în fața instanței de fond inculpatul a reiterat apărările formulate în cursul urmăririi penale privind proveniența banilor, apărări pe care procurorul trebuia să le verifice, nu este de natură a duce la concluzia că nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței și, în consecință, că nu poate beneficia de procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. Mai mult, parchetul nu a contestat înscrisurile depuse la dosar la momentul prezentării lor ci, doar în faza dezbaterilor a solicitat înlăturarea lor pe motiv că au fost depuse în copie.

În apel însă, inculpatul a depus la dosar înscrisuri în original.

În contextul celor mai sus arătate, constatând că în mod corect instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., soluție confirmată de instanța de apel, cererea parchetului de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se efectua cercetarea judecătorească, nu este întemeiată.

În consecință, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia și de inculpatul I.A. se privesc ca nefondate și se vor respinge ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată recurentului inculpat se va deduce reținerea din data de 26 februarie 2013 și arestarea preventivă începând cu data de 5 martie 2014 la 14 aprilie 2014.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia și de inculpatul I.A. împotriva deciziei penale nr. 173/A din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din data de 26 februarie 2013 și arestarea preventivă începând cu data de 5 martie 2013 la 14 aprilie 2014.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia rămân în sarcina statului.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2014.