Retroactive application of new Penal Code to mitigate aggravated rape and child pornography sentences
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the appeals of two defendants, partially quashed the decision of the Bucharest Court of Appeal and the judgment of the Brașov Criminal Tribunal, and ordered a re-trial limited to the application of the more favorable new Penal Code, reducing the main imprisonment sentences for two defendants from 10 to 8 years and from 8 to 6 years respectively, while maintaining the convictions and the sentences for the other defendants, including those suspended for minors; the appeals of the remaining defendant and the victim regarding the increase of moral damages to EUR 50,000 were dismissed. The dispute arose from multiple counts of rape against a 14-year-old minor and the dissemination of child pornography via information systems, with the defendants challenging their acquittal, the legal qualification of the acts, the duration of the pretrial detention, and the amount of civil compensation. The decisive legal basis was the principle of the more favorable criminal law (lex mitior), specifically the transition from the old Penal Code to the new Penal Code (Law No. 187/2012), which required the proportionate reduction of sentences under Articles 218(1) and (3)(c), (f) of the new Code for rape, while retaining the application of Law No. 161/2003 Article 51 for child pornography where no legislative change occurred, and the rejection of the civil claim increase due to procedural grounds regarding the scope of the cassation appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 198 alin. (1) C. pen, art. 334 C. proc. pen, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 51 din Legea nr. 161/2003, art. 33 lit. a) C. pen, art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen; Retroactive application of new Penal Code to mitigate aggravated rape and child pornography sentences: The dispute arose from multiple counts of rape against a 14-year-old minor and the dissemination of child pornography via information systems, with the defendants challenging their acquittal, the legal qualification of the acts, the duration of the pretrial detention, and the amount of civil compensation. The decisive legal basis was the principle of the more favorable criminal law (lex mitior), specifically the transition from the old Penal Code to the new Penal Code (Law No. 187/2012), which required the proportionate reduction of sentences under Articles 218(1) and (3)(c), (f) of the new Code for rape, while retaining the application of Law No. 161/2003 Article 51 for child pornography where no legislative change occurred, and the rejection of the civil claim increase due to procedural grounds regarding the scope of the cassation appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the contopire (merger) of the multiple imprisonment sentences applied to the defendants.
Legal basis for the execution of the resulting penalty and the application of the more severe sentence.
Substantive legal provision for the crime of rape under the new Penal Code, applied as the more favorable law.
Legal basis for the complementary penalty of prohibition of certain rights (public office and authority).
Legal basis for the duration and execution conditions of the complementary penalties.
Legal basis for the accessory penalty of prohibition of rights.
Legal basis for the application of the resulting sentence in concurrence of offenses.
Aggravating circumstance provision applied in conjunction with the new Penal Code re-qualification.
Substantive legal provision for the crime of child pornography through information systems, maintained as the applicable law.
Procedural rule regarding the reduction of penalty limits, applied in favor of the defendant.
Procedural rule governing the review of sentences in cassation proceedings.
Procedural basis for the admission of the appeal and the quashing of the lower court's decision.
Full text
Asupra recursurilor penale de față ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 35 din 7 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pronunțată în dosarul nr. 338/1372/2012, instanța a respins cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. în infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) C. pen., formulate de inculpații M.A.N., H.G.C., Z.N., Ș.Ș.A. și C.C.C., prin avocați și cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu prin reținerea în favoarea inculpatului Ș.Ș.A. a dispozițiilor art. 99 și urm.
C. pen., formulată de acesta din urmă prin avocat. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul M.A.N. din infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen., în infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit.
c) C. pen. și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen., pentru inculpatul Z.N. din infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen., în infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit.
c) C. pen. și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen., pentru inculpatul C.C.C. din infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen., în infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit.
c) C. pen. și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen. și pentru inculpatul Ș.Ș.A. din infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen. în infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit.
c) C. pen. și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A.N., zis "S." la pedeapsa de 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și i-a fost aplicată în final inculpatului M.A.N. pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 6 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului M.A.N. drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 17 noiembrie 2011 și al arestării preventive a inculpatului M.A.N., începând cu data de 18 noiembrie 2011 și până în data de 30 decembrie 2011 inclusiv.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Z.N., zis "Z." la pedeapsa de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și i-a fost aplicată în final inculpatului Z.N. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 4 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului Z.N. drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul arestării preventive a inculpatului Z.N., începând cu data de 14 septembrie 2012 și până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului Z.N., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 70 din 25 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Sibiu.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.C., zis "Ș.", la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și i-a fost aplicată în final inculpatului C.C.C. pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 6 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului C.C.C. drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul arestării preventive a inculpatului C.C.C., începând cu data de 09 noiembrie 2012 și până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului C.C.C., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 71 din 25 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Sibiu.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul H.G.C., zis "G.H." la pedeapsa de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și i-a fost aplicată în final inculpatului H.G.C. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului H.G.C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 17 noiembrie 2011 și al arestării preventive a inculpatului H.G.C., începând cu data de 18 noiembrie 2011 și până în data de 30 decembrie 2011 inclusiv.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.Ș.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și i-a fost aplicată în final inculpatului Ș.Ș.A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului Ș.Ș.A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 17 noiembrie 2011 și al arestării preventive a inculpatului Ș.Ș.A., începând cu data de 18 noiembrie 2011 și până în data de 30 decembrie 2011 inclusiv.
În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, raportat la art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.O. la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului B.I.O. pe durata termenului de încercare, compus din durata pedepsei închisorii: 2 ani, la care adaugă un interval de timp de 2 ani, în total 4 ani. În baza art. 71 alin. ultim C. pen., s-a dispus suspendarea, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, a executării pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.p. pentru inculpatul B.I.O.. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpații M.A.N., H.G.C., Z.N., Ș.Ș.A. și C.C.C. a probelor biologice de referință ADN pentru determinarea profilului genetic al acestora în vederea introducerii în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic al inculpaților M.A.N., H.G.C., Z.N., Ș.Ș.A. și C.C.C. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul Ș.Ș.A. a unui DVD, ridicat cu ocazia percheziției informatice efectuate la acesta și a unui hard disck S., cu capacitate de 80 GB. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul B.I.O. a unui telefon mobil marca S.E. și a unui card de memorie aferent S.M., cu capacitate de 1GB.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Brașov pentru partea vătămată minoră T.A.I. și în consecință: au fost obligați în solidar inculpații M.A.N., Z.N., Ș.Ș.A., C.C.C. și H.G.C., iar acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente, H.G. și H.L.I., să plătească acesteia echivalentul în RON la data plății a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. (2) și 3 C. proc. pen., au fost obligați fiecare din inculpații M.A.N., Ș.Ș.A. și H.G.C., iar acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente, H.G. și H.L.I., să plătească câte 1.526 RON către stat, fiecare din inculpații Z.N. și C.C.C. să plătească câte 2000 RON către stat, iar inculpatul B.I.O. suma de 1450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 950 RON, reprezentând onorarii avocați din oficiu, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut ca stare de fapt următoarele:
Partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, locuia împreună cu bunica sa, S.E., într-un apartament la parter, dintr-un cartier din apropierea gării din municipiul Făgăraș, fiind instituită în favoarea sa măsura de protecție specială a plasamentului, deoarece este crescută de la vârsta de câteva luni de către bunica sa, mama fiind plecată din țară, iar tatăl nu se implica în creșterea ei (Sentința civilă nr. 611/S din 15 decembrie 2005 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov). În anul 2009, aceasta era în clasa a VIII-a, fiind colegă de clasă și prietenă cu martorele N.K., zisă "I." și Ș.C.D. și frecventau același anturaj, în care erau și inculpații M.A.N., H.G.C., Z.N., C.C.C. și Ș.Ș.A.
În luna august 2009, probabil în jurul datei de 7 - 8 august, seara, aflându-se pe o bancă în zona gării din Făgăraș împreună cu prietenele ei, "I.", C. și alte persoane, printre care și inculpații M., H. și Z, partea vătămată a fost invitată să se plimbe în parc de către "S." (M.), unde, sub presiunea amenințărilor, violențelor verbale și fizice, fiind lovită și trasă de păr de inculpat, a fost obligată să-i facă sex oral acestuia și celorlalți doi inculpați, H. și Z. Această scenă a fost filmată de către Z.N. cu telefonul mobil.
După o zi sau două, întâlnind-o pe partea vătămată, inculpatul M. i-a cerut acesteia să-i dea bani și întrucât A. a intrat în casă, inculpatul a trimis niște copii s-o cheme afară, spunându-i martorei Ș.C.D. că o să-i arate cine este A., apoi cu amenințări, a dus-o la o casă părăsită din zona gării Făgăraș și în prezența celorlalți inculpați, a martorelor N.K. și Ș.C.D. și a altor persoane a obligat-o să-i facă sex oral lui și inculpaților H.G.C., Z.N., C.C.C. și Ș.Ș.A., întregul spectacol grotesc fiind filmat cu telefoanele mobile de către inculpații B.I.O., C.C.C., H.G.C. și Ș.Ș.A.. Partea vătămată a fost bruscată și lovită de inculpatul Z.N. Fișierul video, găsit în telefonul mobil al inculpatului B.I.O. cu ocazia percheziției informatice, a fost trimis în aceeași seară inculpatului Z.N., de la care s-a răspândit la ceilalți inculpați și la alte persoane.
La un interval scurt de timp, de câteva zile, partea vătămată a fost obligată de către inculpații M.A.N., H.G.C. și C.C.C., sub amenințarea că vor răspândi materialele filmate anterior, să meargă din nou în parcul din Făgăraș și să întrețină relații sexuale orale cu acești inculpați și cu alte persoane, care urmează a fi identificate.
Instanța de fond a reținut că starea de fapt reținută rezultă din analiza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, constând în declarații ale inculpaților Z.N., Ș.Ș.A. și B.I.O., care au recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă, inculpații Z.N. și B.I.O. folosindu-se în fața instanței de judecată de procedura recunoașterii, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., iar inculpatul Ș.Ș.A., deși și-a exprimat această opțiune nu s-a încadrat în termenul procedural, care se coroborează cu declarațiile inculpaților M.A.N. și H.G.C., chiar dacă aceștia prezintă faptele într-o altă variantă, cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a părții vătămate T.A.I., procesul-verbal de redare a discuțiilor ambientale, înregistrarea video și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, s-a reținut că deși inculpatul C.C.C. a declarat că a fost prezent la săvârșirea faptelor, dar nu a participat la actele sexuale, iar partea vătămată și-a schimbat declarația în fața instanței de judecată sub acest aspect (probabil motivată de faptul că "Șacalul" a ajutat-o foarte mult), aceste afirmații sunt contrazise de declarațiile celorlalți inculpați și a martorelor N.K. și Ș.C.D.. Totodată, din probele administrate în cauză reiese că inculpații cunoșteau că partea vătămată are vârsta de 14 ani, fiind în același anturaj cu ea, prietenele ei, N.K. și Ș.C.D., fiind colege de clasă cu partea vătămată și iubitele inculpaților M.A.N. și H.G.C.
Referitor la perioada în care au avut loc faptele, deși inițial organele de cercetare penală au stabilit că ar fi februarie 2010, ulterior, din probele administrate în cauză, respectiv declarația părții vătămate, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, care și-au amintit că era perioada verii, coroborate cu fișierele telefonului mobil, s-a stabilit luna august 2009, motiv pentru care, instanța a respins solicitarea inculpatului Ș.Ș.A. de a se reține în favoarea lui dispozițiile art. 99 și urm. C. pen. privind minoritatea, deoarece acesta a devenit major la data de 18 iulie 2009.
Referitor la solicitarea inculpaților M.A.N., H.G.C., Z.N., Ș.Ș.A. și C.C.C. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea de viol în infracțiunea de act sexual cu un minor, instanța a constatat că din probatoriul administrat în cauză reiese că partea vătămată nu a întreținut raporturi sexuale orale de bunăvoie, ci a fost constrânsă de către inculpatul M., care a amenințat-o și a lovit-o și i-a inspirat o stare de teamă, această stare fiind întreținută prin șantajarea părții vătămate, victima fiind lovită și de inculpatul Z. De altfel, chiar dacă partea vătămată a fost prezentată ca o fată "ușoară", trebuie să se țină seama atât de vârsta acesteia, cât și de starea de vulnerabilitate în care se afla, fiind un copil lipsit de ocrotirea părintească, cu o situație materială precară. Or, inculpații s-au purtat cu victima ca și cu un obiect, înjosind-o și umilind-o dincolo de orice limită a demnității umane. Totodată, s-a constatat că săvârșirea actelor sexuale s-a făcut de inculpații majori împreună cu inculpatul minor H.G.C., astfel încât, instanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice în ceea ce privește infracțiunea de viol prin reținerea pentru inculpații majori a circumstanței agravante, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului M.A.N., care, în luna august 2009, în trei ocazii diferite (de două ori în parcul din Făgăraș și o dată într-o casă părăsită din aceeași localitate), la intervale scurte de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a determinat-o pe partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, prin amenințare și violență, să întrețină atât cu el, cât și cu alte persoane, raporturi sexuale orale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu închisoare de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
La stabilirea pedepselor instanța a ținut seama de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. și de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Gradul de pericol social concret este foarte ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptelor, respectiv de mai multe persoane împreună, în loc public, asupra unei minore cu vârsta de 14 ani, profitând de starea de vulnerabilitate în care se afla, fiind un copil lipsit de ocrotirea părintească, cu o situație materială precară.
Inculpatul M.A.N. avea vârsta de 21 de ani la data comiterii faptelor și provine dintr-o familie care s-a destrămat prin divorț, când inculpatul avea vârsta de 5 ani. Mama sa este plecată în Germania, de unde îl sprijină financiar pe fiul său. Acesta a avut mai multe locuri de muncă și este în implicat într-o relație de concubinaj cu B.D.N., aceasta fiind însărcinată. Din referatul de evaluare reiese că suportul material și moral venit din partea mamei inculpatului, dar și din partea actualei sale partenere de viață, pot constitui factori benefici în procesul de reintegrare socială.
Instanța a ținut seama însă de faptul că inculpatul a fost inițiatorul acestor fapte penale. În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța nu a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu se poate susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului, însă a reținut circumstanța agravantă, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit.
c) C. pen., deoarece săvârșirea actelor sexuale s-a făcut de inculpații majori împreună cu inculpatul minor H.G.C. În drept, s-a apreciat că fapta aceluiași inculpat, care, în luna august 2009, a deținut pe telefonul său mobil și a răspândit pe alte medii informatice înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I., postându-le și pe "Y.", întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. Gradul de pericol social concret este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, respectiv deținerea în telefonul mobil și răspândirea pe alte medii.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului Z.N., care, în luna august 2009, în două ocazii diferite (o dată în parcul din Făgăraș și o dată într-o casă părăsită din aceeași localitate), la intervale scurte de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a determinat-o pe partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, prin violență, să întrețină atât cu el, cât și cu alte persoane, raporturi sexuale orale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu închisoare de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Inculpatul Z.N. avea vârsta de 21 de ani la data comiterii faptelor și provine dintr-o familie care s-a destrămat prin decesul mamei, în urmă cu 3 ani. Încă de la vârsta de 7 ani inculpatul a fost diagnosticat cu probleme de sănătate, în urma unui accident în care s-a lovit la cap. Întrucât nu a făcut față cerințelor școlare, inculpatul a absolvit doar 4 clase, astfel că a lucrat sporadic. Din referatul de evaluare reiese că inculpatul poate avea o evoluție comportamentală dezirabilă social în condițiile în care va urma un program care să urmărească creșterea responsabilității și a abilităților de autocontrol și empatice.
Instanța a ținut seama însă de faptul că inculpatul Z.N. a fost unul din cei care au exercitat violențe asupra părții vătămate. În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța nu a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu s-a putut susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei, însă s-a folosit de procedura recunoașterii, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. și a reținut circumstanța agravantă, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit.
c) C. pen., deoarece săvârșirea actelor sexuale s-a făcut de inculpații majori împreună cu inculpatul minor H.G.C. S-a apreciat că faptele aceluiași inculpat, care, în luna august 2009, a înregistrat pe telefonul său mobil și a răspândit pe alte medii informatice înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I., în ambele ocazii în care a participat la viol, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Gradul de pericol social concret este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, respectiv deținerea în telefonul mobil și răspândirea pe alte medii informatice a înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I. pentru propria plăcere. În baza art. 88 C. pen. a fost scăzută din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul arestării preventive a inculpatului Z.N., începând cu data de 14 septembrie 2012 (când l-au dus în arestul din Roma în vederea extrădării) și până la zi și instanța a apreciat că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal în raport cu dispozițiile art. 136 C. proc. pen. se impune, în baza art. 350 C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului Z.N., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 70 din 25 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Sibiu, având în vedere că pe parcursul procesului penal a fost plecat din țară, impunându-se extrădarea lui.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C.C.C., care, în luna august 2009, în două ocazii diferite (o dată în parcul din Făgăraș și o dată într-o casă părăsită din aceeași localitate), la intervale scurte de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut raporturi sexuale orale cu partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, împreună și cu alte persoane, după ce aceasta a fost constrânsă prin amenințare și violență de către inculpații M. și Z., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu închisoare de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Inculpatul C.C.C. avea vârsta de 25 de ani la data comiterii faptelor și provine dintr-o familie care s-a destrămat prin divorț, când inculpatul avea vârsta de 10 ani. La vârsta de 23 de ani s-a căsătorit cu R.S., însă la scurt timp au apărut neînțelegeri între ei, astfel că s-au despărțit în fapt în 2006. Inculpatul a absolvit dor 9 clase, iar în anul 2007 a plecat în Germania cu persoane de etnie rromă, unde s-a ocupat cu colectarea fierului vechi. Din referatul de evaluare reiese că perspectivele de reintegrare socială a inculpatului sunt determinate de includerea sa într-un program care să urmărească creșterea responsabilității și a abilităților de autocontrol și empatice.
În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța nu a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu s-a putut susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului, însă a reținut circumstanța agravantă, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit.
c) C. pen., deoarece săvârșirea actelor sexuale s-a făcut de inculpații majori împreună cu inculpatul minor H.G.C. În drept, s-a apreciat că fapta aceluiași inculpat, care, în luna august 2009, a filmat cu telefonul mobil, a deținut și a pus la dispoziția altor persoane înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I. în timp ce făcea sex oral cu inculpații, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul arestării preventive a inculpatului C.C.C., începând cu data de 09 noiembrie 2012 (când l-au arestat în Germania în vederea extrădării) și până la zi. Instanța a apreciat că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal în raport cu dispozițiile art. 136 C. proc. pen. se impune, în baza art. 350 C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului C.C.C., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 71 din 25 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Sibiu, având în vedere că pe parcursul procesului penal a fost plecat din țară, impunându-se extrădarea lui.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului H.G.C., care, în luna august 2009, minor fiind, în vârstă de 16 ani, în trei ocazii diferite (de două ori în parcul din Făgăraș și o dată într-o casă părăsită din aceeași localitate), la intervale scurte de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut el și ceilalți inculpați majori raporturi sexuale orale cu partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, după ce aceasta a fost constrânsă prin amenințare și violență de către inculpații M. și Z., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm.
C. pen., cu închisoare de la 5 ani la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi. Potrivit art. 100 C. pen. la alegerea sancțiunii pentru minor instanța a ținut seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală a minorului, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana acestuia. Inculpatul minor H.G.C. avea vârsta de 16 ani la data comiterii faptelor și provine dintr-o familie care s-a destrămat prin divorț în luna decembrie 2012.
Familia a fost stabilită în Spania o perioadă de timp, după ce inculpatul absolvise 6 clase în România, însă după un an se reîntoarce în țară, unde C. finalizează gimnaziul, dar renunță la studii în clasa a IX-a. Acesta se afiliază la un grup de prieteni, fiind apropiat de inculpatul M., cu care își petrece timpul prin parcuri sau localuri consumând băuturi alcoolice. Inculpatul nu are un loc de muncă stabil, fiind întreținut încă financiar de către părinții săi. Din referatul de evaluare reiese că perspectivele de reintegrare socială a inculpatului se pot îmbunătăți prin dezvoltarea resurselor sale personale (continuarea studiilor, obținerea unei calificări profesionale, identificarea unui loc de muncă stabil) și evitarea altor situații care l-ar putea expune unor conduite infracționale.
Prin urmare, instanța a apreciat că alegerea unei măsuri educative este insuficientă pentru reeducarea inculpatului, motiv pentru care se impune aplicarea unei pedepse, potrivit art. 109 C. pen., care, în raport cu gravitatea faptei săvârșite, va fi închisoarea, a cărei limite se reduc la jumătate. În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța nu a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu s-a putut susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului și nici nu va reține vreo circumstanța agravantă.
În drept, s-a apreciat că fapta aceluiași inculpat, care, în luna august 2009, a filmat cu telefonul mobil, a deținut și a pus la dispoziția altor persoane înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I. în timp ce făcea sex oral cu inculpații, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. cu închisoare de la 1 an și 6 luni la 6 ani și interzicerea unor drepturi. Instanța a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenție.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului Ș.Ș.A., care, în luna august 2009, într-o casă părăsită din Făgăraș, a întreținut raporturi sexuale orale cu partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, împreună și cu alte persoane, după ce aceasta a fost constrânsă prin amenințare și violență de către inculpații M. și Z., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu închisoare de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Inculpatul Ș.Ș.A. avea vârsta de 18 ani la data comiterii faptei (în 18 iulie 2009 a devenit major) și provine dintr-o familie organizată, având și un frate mai mic. Climatul familial este armonios, bazat pe înțelegere, afectivitate, respect reciproc și sprijin material și financiar. Inculpatul a absolvit liceul, fiind un elev și un copil care nu a creat probleme. A intrat în grupul inculpaților cu puțin timp înainte de comiterea faptelor, cei mai mulți fiind vecini de cartier cu el. Potrivit relatărilor martorilor inculpatului, P.V.
și T.L. și înscrisurilor depuse la dosar, A. a fost întotdeauna un copil ascultător, muncitor, săritor, care își ajuta părinții în gospodăria de la Beclean și vecinii pe scară. Frecventează biserica împreună cu familia sa. Toată lumea a rămas surprinsă când a aflat de cele întâmplate. A. este foarte afectat și se simte rușinat, a urmat terapie psihologică și a făcut și tratament medicamentos. Din referatul de evaluare reiese că această experiență sexuală a fost traumatizantă pentru inculpat, care nu a mai întreținut relații sexuale anterior, perspectivele de reintegrare socială a inculpatului fiind determinate de construirea încrederii în propria persoană și depășirea temerilor cu privire la relațiile sexuale.
În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., deoarece inculpatul a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și s-a comportat sincer în timpul procesului și circumstanța agravantă, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. C) C. pen., deoarece săvârșirea actelor sexuale s-a făcut de inculpații majori împreună cu inculpatul minor H.G.C.
În drept, s-a apreciat că fapta aceluiași inculpat, care, în luna august 2009, a filmat cu telefonul mobil, a deținut și a pus la dispoziția altor persoane înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I. în timp ce făcea sex oral cu inculpații, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., deoarece inculpatul a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și s-a comportat sincer în timpul procesului și nici nu a reținut vreo circumstanța agravantă.
Instanța a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenție.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B.I.O., care, în luna august 2009, a filmat cu telefonul mobil, a deținut și a pus la dispoziția altor persoane înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I. în timp ce făcea sex oral cu ceilalți inculpați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. Inculpatul avea vârsta de 20 de ani la data comiterii faptei, fiind absolvent de liceu. Acesta este căsătorit și are un copil minor, fiind stabilit în Franța, după cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, însă nu s-a putut întocmi pentru acesta referat de evaluare, inculpatul nefiind prezent în țară. În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu se poate susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului și nici nu va reține vreo circumstanța agravantă, însă s-a folosit de procedura recunoașterii, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. Instanța a apreciat, în raport cu dispozițiile art. 52 C. pen. că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care, în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului B.I.O. pe durata termenului de încercare, compus din durata pedepsei închisorii: 2 ani, la care adaugă un interval de timp de 2 ani, în total 4 ani.
Cu privire la latura civilă a cauzei, acțiunea civilă a fost exercitată în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Brașov pentru partea vătămată minoră T.A.I., solicitând echivalentul în RON a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale pentru săvârșirea infracțiunii de viol. Din raportul de expertiză medico-legală nr. 619/IV/a/210 din 22 decembrie 2011, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Județeană Sibiu privind-o pe partea vătămată T.A.I. reiese că aceasta prezenta anxietate situațională, nesiguranță, tristețe, labilitate emoțională, hipobulie, stimă de sine scăzută, fiind diagnosticată cu "tulburare de stress posttraumatic". Concluziile acestui raport se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, care au relatat că partea vătămată era speriată și plânsă, iar după apariția înregistrării video în care partea vătămată întreținea relații sexuale orale, aceasta a fost batjocorită și marginalizată de elevii din școală, folosindu-se la adresa ei apelativul de "sugativă", ceea ce i-a provocat părții vătămată o adâncă suferință psihică. Astfel, având în vedere că s-a dovedit vinovăția inculpaților M.A.N., Z.N., Ș.Ș.A., C.C.C. și H.G.C., prejudiciul suferit de partea vătămată și legătura de cauzalitate între prejudiciul moral suferit de către victimă și fapta inculpaților, ținând seama și de principiul reparării integrale a prejudiciului, care guvernează răspunderea civilă delictuală, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., instanța a admis acțiunea civilă și i-a obligat în solidar pe inculpații M.A.N., Z.N., Ș.Ș.A., C.C.C. și H.G.C., iar acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente, H.G. și H.L.I., să plătească acesteia echivalentul în RON la data plății a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea vătămată T.A.I. și inculpații M.A.N., Z.N., C.C.C., H.G.C., Ș.Ș.A.
Apelul părții vătămate T.A.I. a vizat doar latura civilă a cauzei sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate de către prima instanță, partea civilă solicitând majorarea acestora la suma de 50.000 euro cu titlu de daune morale.
Inculpații M.A.N. și C.C.C. au învederat că s-a făcut o greșită și incompletă apreciere a probelor administrate în cauză, în baza cărora se impunea achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit.
a) raportat la art. 10 lit.
d) din C. proc. pen. pentru ambele infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată, prezumția de nevinovăție nu a fost înlăturată în această cauză, nu există probe certe din care să rezulte că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunile respective, și anume că ar fi întreținut cu partea vătămată minoră în cauză acte sexuale orale, prin amenințare sau prin violență, împotriva voinței acesteia, iar în privința celei de-a doua infracțiuni nu există probe certe că cei doi inculpați ar fi deținut pe telefonul lor mobil personal înregistrări video în care minora era supusă la acte sexuale orale.
De asemenea, aceștia nu au răspândit pe alte sisteme și medii informatice aceste înregistrări. S-a arătat că, chiar partea vătămată este cea care precizează că acest inculpat, C.C.C., nu a întreținut niciun raport sexual cu ea, o singură martoră susținând că i se pare că și acest inculpat a întreținut raport sexual cu partea vătămată. Nu este dovedită existența vreunui act de amenințare sau act de violență, atâta timp cât din imagini rezultă în mod evident că partea vătămată nu a pus niciun fel de opoziție, deplasându-se în zona în care a avut loc acest incident de bunăvoie, eveniment la care asistau prietenele ei și alte persoane la care putea să apeleze sau putea să plece oricând de acolo, partea vătămată fiind o profesionistă a sexului și în prezent este plecată în străinătate.
În subsidiar, cei doi inculpați au criticat hotărârea atacată, în sensul că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., în sensul că li s-au aplicat pedepse mult prea aspre în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor pentru care au fost cercetați, dar și faptul că partea vătămată a plecat de bunăvoie în zona gării unde au avut acele raporturi sexuale, nu a pus opoziție, solicitându-se schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol, prevăzută 197 alin. (1) și 2 lit. a), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
în infracțiunea de act sexual cu minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., pentru că nu a existat nicio opoziție a părții vătămate în această situație.
Avocat din oficiu B.B. pentru apelantul inculpat C.C.C., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate, în sensul achitării în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., respectiv inculpatul nu a săvârșit această infracțiune, inculpatul C., pe tot parcursul procesului penal negând că ar fi săvârșit această infracțiunea și această declarație se coroborează și cu declarația părții vătămate care a arătat că nu a întreținut relații sexuale cu C. Martora M.M. a arătat că a văzut această înregistrare și din conținutul declarației rezultă că nu l-a identificat pe inculpatul C. Martorul M.A. a arătat faptul că nu l-a recunoscut din acel grup pe inculpatul C. În ceea ce privește expertizele informatice care s-au desfășurat asupra telefonului inculpatului nu s-au descoperit înregistrări care privesc pe această parte vătămată.
Inculpatul H.G.C. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată arătându-se că inculpatul H.G.C. a participat la comiterea faptei fiind influențat de un anturaj nepotrivit, acesta era minor la data comiterii faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale aflându-se la prima confruntare cu legea penală, în dosar există probe în sensul că actele sexuale ar fi fost consimțite, pe de o parte, iar inculpatului i-ar fi fost creată această impresie de către ceilalți coinculpați. La momentul actual inculpatul H.G.C. lucrează fără forme legale, a reînceput școlarizarea astfel cum reiese din adeverința depusă la dosar, beneficiază de sprijinul bunicii sale care a fost prezentă la mai multe termene, însă bunica sa fiind în vârstă are la rândul său nevoie de sprijinul acestui inculpat. S-a mai arătat că inculpatul a conștientizat urmările posibile ale comiterii faptei antisociale. În acest sens, al perspectivelor de reintegrate în societate sunt și concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a considerat că suspendarea executării sub supraveghere ar fi aptă de a atinge scopul vizat de aplicarea pedepsei.
Inculpatul Ș.Ș.A. a arătat că primul motiv de apel pe care l-a invocat este cel al încălcării dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal și care atrag nulitatea actului, întrucât s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată într-un alt mod prevăzut de art. 197 C. proc. pen., solicitându-se desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.Ș.A., urmând să se constate nulitatea tuturor actelor îndeplinite după ședința din 30 ianuarie 2013. Astfel, deși la termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2013 de la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, înaintea citirii actului de sesizare al instanței, inculpatul Ș.Ș.A. nu a fost prezent din motive medicale dovedit ulterior. A fost singurul termen la care acest inculpat nu a fost prezent în cursul cercetării judecătorești până la momentul de față. Instanța a întrebat toți inculpații dacă doresc să beneficieze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. sau nu, mai puțin inculpatul Ș.Ș. și nici măcar avocatul care se afla în substituirea avocatului titular de la acel moment, respectiv domnul avocat G. nu a fost întrebat dacă inculpatul Ș.Ș. dorește să beneficieze de această prevedere sau nu. Apoi, s-a trecut la citarea actului de sesizare al instanței. La următorul termen de judecată din data de 21 februarie 2013 fiind prezent inculpatul Ș.Ș.A. și apărătorul său de la acel moment, instanța i-a pus în vedere inculpatului dacă înțelege sau nu, să beneficieze de dispozițiile acestui articol. Inculpatul Ș.Ș. luând legătura cu apărătorul de la acel moment, a înțeles să uzeze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. și i s-a luat o declarație în acest sens. În consecință, inclusiv reprezentantul parchetului a fost de acord cu această poziție, după care s-au administrat pentru inculpatul Ș.Ș.A. probe doar în circumstanțiere, respectiv proba testimonială cu doi martori. Pe întreaga desfășurare a cercetării penale de la fondul cauzei, inculpatul Ș.Ș.A. a avut o atitudine corespunzătoare a celei de recunoaștere a infracțiunii.
Al doilea motiv de apel invocat de inculpatul Ș.Ș.A. vizează stabilirea datei săvârșirii infracțiunii de viol de care a fost acuzat, solicitându-se, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice și reținerea față de inculpatul Ș.Ș.A. a dispozițiilor art. 99 C. pen., în sensul că săvârșirea faptei s-a petrecut în minoratul acestuia, instanța de fond stabilind în mod cu totul aleatoriu data menționată în rechizitoriul întocmit conform datelor obținute în urma ultimei percheziții informatice efectuate în cauză, când s-a reușit recuperarea fișierului video original de pe telefonul inculpatului B.I.A.
Din lecturarea tuturor declarațiilor din faza de urmărire penală nu se confirmă acest aspect, făcându-se trimitere la declarațiile contradictorii ale părții vătămate, la declarațiile martorilor date atât în faza de urmărire penală cât și la fondul cauzei, care se mărginesc a scoate în evidență persoanele care au participat la săvârșirea faptei și nu a datei la care a fost săvârșită această faptă. Se face trimitere la declarațiile martorei N.K. care în declarația dată în data de 9 decembrie 2011 a arătat "faptele s-au petrecut în luna iunie 2009", declarațiile martorului L.I. care spune "eram coleg de clasă cu A.
și faptele s-au petrecut când era elevă în clasa a VIII-a", declarația martorei M.M. rezultă "în primăvara anului 2009 eram colegă de clasă cu A. și în Școala Generală nr. 5, în special în clasa mea, se vorbea despre existența unei filmări în care A. făcea sex oral cu băieții. Era motivul pentru care colegii o numeau sugativă". De asemenea, există declarația martorei Ș.C. care spune că "faptele s-au petrecut înainte de terminarea clasei a VIII-a și înainte de intrarea la liceu". Martorele Ș.C. și N.K. au confirmat că faptele s-au petrecut fără a stabili exact ziua, dar în mod cert înainte de terminarea clasei a VIII-a, înainte de intrare la liceu a părții vătămate.
Fișierul care arată că faptele s-au petrecut în data de 9 august 2009, nu se coroborează cu niciuna din probele menționate mai sus, fișierul arătând data ultimei scrieri care nu este data scrierii inițiale, fiind exclus ca data la care s-a creat acest fișier să fie 9 august 2009 data săvârșirii faptei. Se poate observa faptul că toate fișierele existente pe telefonul asupra căruia s-a făcut acel raport au ca dată de ultimă scriere 9 august 2009, toate au fost create la aceeași dată și la câteva minute distanță. Dacă toate ar fi fost create la câteva minute distanță, probabil toate ar fi avut același subiect, dar nu există așa ceva.
Ceea ce întărește această afirmație este persoana care a întocmit acel proces-verbal în care se spune că nu este fișierul original ci este un fișier copiat, indicând și denumirea care nu mai este MOV00356, ci _OV00356, ceea ce indică foarte clar că fișierul a fost copiat de undeva. În acest sens, data stabilită de în rechizitoriu apare în mod cu totul și cu totul arbitral și nu poate fi 9 august 2009.
De asemenea, inculpatul Ș.Ș.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. în infracțiunea de act sexual cu o minoră, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., deoarece din probatoriul care s-a administrat în cauză, în opinia apărării nu există niciun act de constrângere, niciun moment partea vătămată nu a fost pusă în imposibilitatea de a-și exprima voința sau a-și exprima opoziția de a participa la acest act sexual, fapta având loc cu consimțământul victimei datorită lipsei de maturitate, teribilismul vârstei, poate lipsei de educație, dar a existat un consimțământ din partea victimei. S-a mai solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului Ș.Ș.A., având în vedere că acesta atât în cursul urmăririi penale cât și în timpul judecății a avut o atitudine ireproșabilă, a fost prezent la fiecare termen de judecată, regretă fapta, în momentul de față are probleme psihice față de urmările acestui fapt, în subsidiar solicitându-se aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere pentru cele două infracțiuni.
Apelantul inculpat Z.N. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. în infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., având în vedere că din tot materialul probator administrat în cauză reiese faptul că toți inculpații cunoșteau că partea vătămată urma cursurile de zi ale învățământului gimnazial. S-a mai criticat că nu au fost avute în vedere circumstanțele persoanele ale inculpatului, respectiv nu are antecedente penale, are o locuință stabilită aspect pe care l-a dovedit la instanța de fond, inculpatul avea un loc de muncă stabil înaintea săvârșirii faptei. De asemenea, nu au fost luate în considerare nici concluziile referatului de evaluare, solicitându-se aplicarea unei pedepse orientată către minimul special și pentru fiecare infracțiune să se facă aplicarea art. 72 și 74 C. pen.
În apel au fost administrate probe, fiind dispusă ascultarea inculpatului Ș.Ș.A., reascultarea martorelor Ș.C.D., N.K., au fost depuse o adeverință de școlarizare de către inculpatul H., înscrisuri în circumstanțiere de către inculpatul C.C.C., precum și copii ale unui act medical al inculpatului Ș., și la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2013 a fost vizionat în ședință publică, în mod nemijlocit de către instanța de apel și părțile prezente filmul găsit pe telefonul mobil al învinuitului T.R.N.
Prin Decizia penală nr. 149/Ap din 24 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpații M.A.N., H.G.C., Ș.Ș.A. și C.C.C., împotriva Sentinței penale nr. 35 din 17 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pronunțată în dosarul nr. 338/1372/2012, pe care a desființat-o în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților M.A.N. pentru infracțiunea de viol, Ș.Ș.A. pentru infracțiunea de viol, C.C.C. pentru infracțiunile de viol și pornografie infantilă prin sisteme informatice și H.G.C. pentru infracțiunile de viol și pornografie infantilă prin sisteme informatice, aplicarea pedepselor complementare inculpatului H.G.C., cuantumul pedepselor rezultante aplicate inculpaților M.A.N., H.G.C., Ș.Ș.A. și C.C.C., și modalitatea de executare a executării pedepsei închisorii aplicate inculpaților Ș.Ș.A. și H.G.C., și rejudecând:
S-a redus pedeapsa închisorii și durata pedepsei complementare aplicată în baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatului M.A.N., la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.A.N. și s-au aplicat în final inculpatului M.A.N. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 5 ani.
S-a redus pedeapsa închisorii și durata pedepsei complementare aplicată în baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen., inculpatului C.C.C., la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
S-a redus pedeapsa închisorii aplicată în baza art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen., inculpatului C.C.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.C.C. și s-a aplicat în final inculpatului C.C.C. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 5 ani.
S-a redus pedeapsa închisorii aplicată în baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen., inculpatului H.G.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
S-a redus pedeapsa închisorii aplicată inculpatului H.G.C., în baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice.
S-au înlăturat pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen. aplicate inculpatului H.G.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și pornografie infantilă prin sisteme informatice.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului H.G.C., și s-a aplicat în final inculpatului H.G.C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului H.G.C., sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani, potrivit art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul H.G.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, la datele fixate;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului H.G.C. asupra prevederilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
S-a redus pedeapsa închisorii aplicată inculpatului Ș.Ș.A. în baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului Ș.Ș.A. și s-a aplicat în final inculpatului Ș.Ș.A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului Ș.Ș.A. sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani, potrivit art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, la datele fixate;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului Ș.Ș.A. asupra prevederilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
S-au respins apelurile declarate de inculpatul Z.N. și partea vătămată T.A.I., împotriva Sentinței penale nr. 35 din 17 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
În baza art. 381 C. proc. pen., s-a adăugat la durata prevenției inculpaților Z.N. și C.C.C. timpul de arestare scurs începând cu data de 17 mai 2013 și până la zi.
În baza art. 383 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților Z.N. și C.C.C.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Z.N. la plata sumei de 800 RON și partea vătămată T.A.I. la plata sumei de suma de 250 RON, către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. Suma de 1350, reprezentând onorariile avocaților din oficiu pentru inculpații Z.N., H.G.C. și C.C.C., și pentru partea vătămată T.A.I., s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, s-au reținut în esență următoarele:
Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de apel a constatat că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăția inculpaților sub forma intenției directe la săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați și încadrarea juridică a acestor fapte și indicând probele care au condus la reținerea vinovăției inculpaților și a circumstanței agravante, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. în ceea ce privește infracțiunea de viol reținută în sarcina inculpaților apelanți.
Cei care au negat săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați au fost inculpații M.A.N., C.C.C., iar inculpatul H.G.C. nu a recunoscut săvârșirea tuturor actelor de viol și nici infracțiunea de pornografie infantilă, însă s-a reținut că din mijloacele de probă administrate rezultă și este dovedită starea de fapt stabilită de către instanța de fond.
În apel, s-au avut în vedere, în principal, mijloacele de probă prezentate și analizate pe larg în considerentele hotărârii care au dovedit vinovăția inculpaților M.A.N., C.C.C. și H.G.C. în ceea ce privește faptele contestate, cât și împrejurările săvârșirii faptelor, așa cum au fost reținute de către instanța de fond.
Partea vătămată a indicat în cursul urmăririi penale modul în care s-au desfășurat faptele și a susținut faptul că a fost amenințată de inculpatul H. pentru a ieși din casă, s-a întâlnit cu inculpații H., M., Z. și alți doi băieți, a fost obligată de aceștia să meargă cu ei până într-un parc, unde inculpatul M. a obligat-o să îi facă sex oral, i-a dat o palmă și a luat-o de păr, după care a fost obligată să le facă pe rând sex oral lui H., Z. și altor doi băieți, după două zile inculpatul H. spunându-i că a fost filmată, că ulterior inculpatul M. a șantajat-o, amenințând-o că va arăta familiei ei filmul, fiind sunată de inculpatul M., care împreună cu inculpatul C. i-a cerut să îi însoțească, plecând la casa părăsită, unde H.G., H.M., Z., M., Ș.C. (Ș.) au obligat-o să le facă sex oral acestora, iar după alte 3 - 4 zile a fost sunată de inculpatul C., a trebui să meargă în parc unde a fost obligată să îi facă sex oral lui M., H., C. (Ș.) și altor trei persoane. Și în cursul judecății, partea vătămată a relatat ceea ce s-a întâmplat, și instanța de apel apreciază că din cauza trecerii timpului și a repetabilității actelor, partea vătămată nu i-a mai putut indica pe toți cei cu care a întreținut raporturi sexuale orale, menționând însă în mod expres faptul că nu a avut raport sexual cu inculpatul C., acest ultim aspect fiind însă contrar mijloacelor de probă care au dovedit și participarea acestui inculpat în modalitatea reținută de către instanța de fond, probe care vor fi prezentate în continuare.
În cursul urmăririi penale, martora Ș. a declarat că în clădirea părăsită au întreținut relații sexuale orale cu partea vătămată inclusiv M.A. zis S. și C. zis Ș. aspecte confirmate și în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond, ocazie cu care martora l-a văzut pe C. făcând sex oral cu partea vătămată, fiind sigură de acest lucru.
Iar martora N.K. a declarat că inculpatul Z. i-a arătat o filmare în care partea vătămată întreținea relații sexuale cu diverși bărbați, Z. povestindu-i că A. a întreținut relații sexuale orale cu M., H., C. zis Ș. și Ș., martora fiind de față la un incident din parc când mai multe persoane au întreținut relații sexuale cu A. împotriva voinței ei, printre care M., Z., Ș., H.G.C., C. zis Șacalul și alți băieți, timp în care A. era speriată și a plâns, aspect confirmat de martoră și în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond, martora indicând faptul că are cunoștință că partea vătămată a mai fost dusă de două ori în parc să întrețină relații sexuale împotriva voinței sale.
Martora Ș.C.D. a adăugat în fața instanței de apel că inițial partea vătămată a spus că nu vrea, că la început aceasta a plâns, cu mențiunea că înainte de acest incident a văzut un filmuleț pe telefonul lui M.A., în care partea vătămată făcea sex oral cu un băiat și acesta o întreba cine este, unde stă, iar partea vătămată răspundea. Deși această martoră a declarat că N.K. era împreună cu ea la câțiva metri, martora N.K. a arătat și în fața instanței de apel că a asistat doar la un incident care a avut loc în parc și nu în casa părăsită, instanța apreciind declarația acesteia ca nesinceră, existând dovezi că a asistat și la acest incident. Legat de un act material din parc întâmplat în luna august, martora N.K. a confirmat că a asistat la un incident, văzând cum partea vătămată a făcut sex oral cu M., Z., fratele cel mic al lui H., cu H.G. și Ș., iar cu acea ocazie partea vătămată a plâns iar inculpatul M. a luat-o de cap și i-a zis să facă ce zice el. De asemenea martora N.K. a confirmat că a văzut un filmuleț pe un telefon mobil, cu A. făcând sex oral cu niște băieți în spatele blocului, filmuleț care i-a fost arătat de către inculpatul Z.N., toți copiii din spatele blocului având acea filmare.
Săvârșirea faptelor de către inculpații M.A.N. și C.C.C. sunt dovedite în plus și de depozițiile martorului L.I. care a declarat că a văzut grupuri în parc care o duceau pe A. în locuri mai întunecoase unde întrețineau relații sexuale cu aceasta, că aceasta a fost filmată de mai multe ori, că a văzut că Z. a bătut-o atât cu palmele cât și cu picioarele și a tras-o de păr pe A., seară în care au întreținut relații sexuale orale cu aceasta: Ș., Z., C., M., H.G., dar și alții, că au filmat Z., Ș., M. și C., că în aceeași seară a văzut pe telefonul lui Ș. o filmare în care A. întreținea relații sexuale cu mai mulți bărbați, știind de la Ș. că inculpatul M. a fost cel care ar fi încărcat filmarea cu A. pe internet. Martorul T.R.N. a indicat de asemenea faptul că întrebându-l pe H.G. de filmare, acesta i-a spus că atât el, cât și Z., M., C., și alte 16 persoane au făcut sex oral cu fata ce apărea în filmare și că mulți dintre ei au filmat-o.
Instanța de apel a avut în vedere și declarațiile date de inculpatul M.A.N. cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă la data de 18 noiembrie 2011 în fața Judecătoriei Sibiu. Astfel cu acea ocazie, inculpatul M.A.N. a recunoscut că a întreținut în parc odată raporturi sexuale orale cu partea vătămată, la propunerea inculpatului C., care i-a cerut suma de 50 de RON și țigări, că, după câteva zile, la casa părăsită, inculpatul Z. a amenințat-o pe partea vătămată că o bate, că o omoară, că nu îi pasă de ce se întâmplă și că vrea să întrețină relații sexuale cu ea, că doar inculpații Z.
și Ș. ar fi întreținut relații sexuale orale cu partea vătămată. Cu aceeași ocazie a soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul H.G.C. a declarat că M. i-a spus scopul pentru care se aflau acolo, și anume să întrețină relații sexuale cu partea vătămată, și a arătat că în cameră Z., care se afla sub influența băuturilor alcoolice, a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, moment în care a și agresat-o fizic, a tras-o de păr, a trântit-o la pământ și a lovit-o cu palma peste față, moment în care partea vătămată era speriată și îi era frică de ceea ce se întâmpla, în încăpere fiind mai multe persoane care au filmat ce se întâmpla și au trimis filmul altor persoane, că și inculpatul H. a întreținut relații sexuale orale, gândindu-se că aceasta nu le-a întreținut de bunăvoie.
În cursul declarației date la data de 18 noiembrie 2011 și inculpatul Ș.Ș. a arătat că Z., care se afla sub influența băuturilor alcoolice și dorea să întrețină relații sexuale, și inculpatul C. au mers după partea vătămată, că Z. a luat-o pe partea vătămată de mână și a tras-o cu putere spre a o duce la clădirea părăsită, că în clădire Z. țipa la partea vătămată, spunându-i să se dezbrace, iar aceasta de frică s-a dezbrăcat de tot, că Z. a întreținut relații sexuale cu ea circa 30 de minute, după care atât el, inculpatul Ș.Ș., cât și inculpații M., H.
și C.C. au întreținut relații sexuale orale cu partea vătămată, timp în care a fost filmată cu telefonul mobil de către inculpații Z.N. și C.C.C. și ulterior au transmis acel film altor persoane, inculpatul Ș. recunoscând că a filmat și el cu telefonul lui Z., film care a fost transmis mai departe de către Z., inclusiv inculpatului Ș., care l-a transmis la rândul său la două persoane, după care l-a șters.
Și în declarația din 17 noiembrie 2011, inculpatul Ș.Ș. i-a indicat pe inculpații Z., C., H., că ar fi întreținut și aceștia raporturi sexuale orale cu partea vătămată, acesteia fiindu-i frică de Z., acțiunile fiind filmate de inculpatul Ș. (cu telefonul lui Z.), Z. și C., inculpatul M. fiind cel care a postat după câteva zile înregistrarea pe internet, iar a doua zi inculpatul Ș. a copiat filmările de pe telefonul lui Z. pe telefonul său, filmările fiind arătate și transferate mai multor persoane.
Și inculpatul H.G.C. a relatat că mulți filmau ce s-a întâmplat, că acesta, urmat de fratele său a întreținut relații sexuale orale cu partea vătămată, relații care au mai fost întreținute de inculpații M., care a și lovit-o pe aceasta cu palma peste cap, Z. care i-a dat și el o palmă, a tras-o de păr și a trântit-o pe jos, Ș. și crede că și C.
Inculpatul B.I.O. a declarat de asemenea că M. i-a spus că o va face pe partea vătămată să plătească pentru datoria pe care o avea, că Z. a bruscat-o pe drumul spre casa părăsită și a tras-o de haine, partea vătămată i-a zis în casă că nu vrea și Z. i-a dat două palme, a înjurat-o și a agrest-o, moment în care partea vătămată a început să plângă, scenele de sex oral fiind filmate de inculpatul B. și de către inculpații C., Ș. și inculpatul H. care a preluat telefonul de la Ș. când acesta a întreținut relații sexuale cu partea vătămată. Faptul că inculpatul H.G.C. a filmat și a fost în posesia filmului este relatat și de martorul M.A.P. care a arătat în fața instanței de fond că a văzut o filmare pe telefonul mobil al lui G.H. Din declarația inculpatului B. rezultă în mod clar că și inculpatul H. a filmat în casa părăsită, acțiunile sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă, încadrându-se efectiv în elementul material al procurării pentru altul de materiale pornografice într-un sistem informatic.
Inculpatul Ș.Ș.A., fiind ascultat în fața instanței de apel a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor de care este acuzat, indicând faptul că inculpatul Z.N., care era beat, i-a spus părții vătămate să îi facă sex oral și fiind beat Z.N. a tras de A., aceasta făcându-le sex oral lui Z.N., M.A.N., H.G.C., altor persoane, inculpatul M.A.N. fiind cel care i-a zis A. să îi facă și lui sex oral, menționând că incidentul a fost filmat câteva minute de el și de inculpatul Z.N.. Inculpatul Ș.Ș.A. a recunoscut că a arătat și a trimis înregistrarea de pe telefon câtorva prieteni. Ascultat în apel, inculpatul Ș.Ș.A. deși a arătat că inculpatul C.C.C. nu s-a atins de partea vătămată, a confirmat că acesta a filmat ceea ce s-a întâmplat, acțiunea de întreținerea a raporturilor sexuale orale de către inculpatul C.C.C., fiind dovedită cu alte mijloace de probă care au fost prezentate mai sus.
Urmare vizionării la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2013 în ședință publică, în mod nemijlocit de către instanța de apel a filmului găsit pe telefonul mobil al inculpatului T. care cuprinde scene din ceea ce s-a întâmplat în actul material care a avut loc la casa părăsită, se constată că replicile care sunt redate în procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală, corespund celor care se pot auzi din înregistrarea vizionată, auzindu-se unele persoane amenințând partea vătămată să întrețină raport sexual oral "că o ia dracu" și spunând că: "a mers bine în parc - patru inși", "ia-i capul la golit, hai mai cu talent, trebuie învățată, du-te dracu suge-o". Partea vătămată, în cursul declarațiilor date a confirmat faptul că în casa părăsită a fost filmată de către inculpatul Ș.Ș. și I., și că cel care se vede în filmare și căruia i-a făcut sex oral este inculpatul Z.N.
Din probele administrate în tot cursul procesului penal rezultă că inculpații au profitat de starea de vulnerabilitate a părții vătămate T.A.I., în vârstă de numai 14 ani și 7 luni, la data săvârșirii faptelor, și că inculpații M.A.N. și Z.N. au exercitat acțiuni de violență părții vătămate, după care a fost supusă la practicarea sexului oral față de mai multe persoane, a fost filmată cu telefoanele mobile, obligată să își spună numele, filmele fiind difuzate ulterior altor persoane și pe internet. Din mijloacele de probă prezentate și analizate mai sus rezultă faptul că partea vătămată nu a vrut să întrețină respectivele raporturi, fiind speriată și intimidată de numărul persoanelor care dorea să întrețină raport sexual oral cu aceasta, neputându-se afirma că actele sexuale au fost liber consimțite de partea vătămată, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în infracțiunea de act sexual cu un minor nefiind deci justificată. Moralitatea părții vătămate T.A.I., în vârstă de 14 ani și 7 luni la data săvârșirii faptei, și acțiunile acesteia care țin de viața sa privată nu pot justifica săvârșirea infracțiunilor de viol și de pornografie infantilă de către inculpații cercetați în cauză.
Inculpatul Ș.Ș.A. a afirmat că fapta pentru care este cercetat a avut loc înainte de examenul de capacitate, la o altă dată decât cea reținută de către instanță. În ceea ce privește data săvârșirii faptelor, dată contestată de către inculpatul Ș.Ș., s-a constatat într-adevăr faptul că declarațiile persoanelor ascultate în cauză și date de-a lungul procesului penal au relevat momente diferite ale săvârșirii faptei, atât partea vătămată cât și cele mai multe dintre persoane neamintindu-și datele în mod evident datorită trecerii timpului. Martora Ș. deși în declarațiile date anterior a indicat că incidentul s-a întâmplat la sfârșitul verii, ulterior în fața instanței de apel, în mod nejustificat, și-a schimbat opinia, arătând că își aduce aminte că incidentul s-a întâmplat când anul școlar era pe sfârșite. Instanța de apel a avut în vedere însă declarațiile inițiale ale acesteia, date mai aproape de momentul săvârșirii faptei. Și martora N.K. a confirmat în fața instanței de apel că incidentul din parc la care a asistat aceasta a avut loc în luna august, amintindu-și că era vacanță. Potrivit procesului-verbal din data de 26 martie 2012, analizându-se datele furnizate în raportul E., s-a observat că apare data ultimei scrieri 09 august 2009, ora 17.41, precizându-se că în mod normal, fără ca data telefonului să fi fost modificată, telefonul având setată corect data și ora, data la care a fost efectuată filmarea este data de 09 august 2009. Coroborând aceste date cu declarațiile martorelor menționate în acest paragraf, s-a constatat că în mod corect a fost reținută ca și dată a săvârșirii actului material care a avut loc la casa părăsită, data de 09 august 2009, în lipsa unor alte date care să conducă la stabilirea unei alte date în mod cert. În fața instanței fond și inculpatul M. a făcut referire la faptul că în luna august a mers cu băieții la casa părăsită de sub pasarela din Fărăraș. Tot la fond și inculpatul H.G.C. a făcut declarații privind faptele săvârșite în luna august 2009.
În ceea ce privește critica adusă de inculpatul Ș.Ș. legată de neaplicarea față de acesta a dispozițiilor prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., instanța de apel a constatat următoarele:
În fața instanței de fond, la primul termen de judecată, cel din data de 20 iunie 2012, inculpatul Ș.Ș. a formulat în scris cerere de acordare a unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării și angajării unui apărător care să îi susțină cauza, cerere care i-a fost admisă. La al doilea termen de judecată, inculpatul Ș.Ș. a fost asistat de către avocatul ales P.M.V., care a depus și împuternicire avocațială de asistare și reprezentare și fiind prezent la termenul respectiv, inculpatul Ș. a primit termen în cunoștință. La termenele de judecată din 12 septembrie, 10 octombrie 2012, 2 noiembrie, 5 decembrie 2012, inculpatul Ș. a fost prezent și asistat de avocatul ales P.M.V., cauza suferind amânare din motive obiective.
La termenul de judecată următor din data 30 ianuarie 2013, termen la care a lipsit inculpatul Ș., avocatul G.D.I. a răspuns că îl substituie pe avocatul ales P.M.V. care întârzia, până la momentul la care acesta urma să sosească. Instanța după ce a întrebat dacă se apelează la procedura recunoașterii, inculpatul Z. a procedat la recunoașterea săvârșirii faptelor în condițiile art. 3201 C. proc. pen., după care s-a dispus începerea cercetării judecătorești, citindu-se actul de sesizare al instanței. Imediat după citirea actului de sesizare, avocatul ales P.M.V. a sosit în sală învederând instanței că inculpatul Ș.Ș.A. nu se poate prezenta la acel termen deoarece era bolnav, avocatul menționând că i-a explicat anterior inculpatului care sunt dispozițiile art. 3201 și este posibil ca acesta să solicite instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 3201, însă inculpatul se poate prezenta oricând în fața instanței să solicite acest lucru. S-a constatat deci că la momentul începerii cercetării judecătorești, avocatul ales al inculpatului nu s-a opus efectuării cercetării judecătorești și nu a cerut acordarea unui nou termen datorită motivelor medicale ale inculpatului. Acest avocat l-a reprezentat pe inculpat, fără ca la momentul respectiv inculpatul să fi luat o hotărâre în ceea ce privește dacă apelează sau nu la procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., fiind depășit acest moment, situație în care instanța de fond nu a mai putut face ulterior aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., deoarece momentul recunoașterii vinovăției a intervenit după începerea cercetării judecătorești, contrar dispozițiilor de la art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul având asigurată apărarea prin avocat ales la momentul respectiv. În plus, cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de apel, avocatul ales G.R.M. a precizat că, într-adevăr, l-a substituit pe colegul substituent P. care i-a spus cât se poate de clar că inculpatul Ș.Ș. nu înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., l-a întrebat pe inculpat același lucru și așa i-a spus.
La termenul din 21 februarie 2013, inculpatul Ș.Ș.A. a dat o declarație de recunoaștere a faptelor care i se rețin în rechizitoriu. Ulterior, pe tot parcursul procesului penal, inculpatul Ș.Ș.A. a fost asistat de avocat ales care a avut posibilitatea de a pune întrebări, ridica excepții și de a face cereri pentru acest inculpat.
Analizând solicitarea părții vătămate T.A.I. de majorare a daunelor morale acordate de către instanța de fond, s-a constatat următoarele:
În fața instanței de fond, părții vătămate T.A.I. care era minoră și încă elevă, i s-a desemnat avocat din oficiu de către instanța de fond pentru a i se asigura o apărare efectivă. Potrivit Sentinței civile nr. 611 din 15 decembrie 2005 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pentru minora T.A.I. s-a instituit măsura de protecție - plasament la pârâta S.E., bunica paternă, dispunându-se și delegarea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la persoana copilului către pârâta S.E., iar cele privitoare la bunurile copilului către președintele Consiliului Județean Brașov, până la încetarea măsurii de plasament. La termenul de judecată din data de 5 decembrie 2012, s-a dispus emiterea unei adrese către partea vătămată cu mențiunea de a prezenta în instanță la termenul de judecată acordat pentru a menționa dacă se constituie parte civilă în cauză. La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2013, în lipsa părții vătămate, parte a cărei prezență nu era obligatorie la judecată, dar în prezența avocatului desemnat din oficiu, procurorul a exercitat din oficiu acțiunea civilă pentru partea vătămată minoră T.A.I. cu suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale. Majorarea cuantumului daunelor morale nu a fost făcută în fața instanței de fond, fiind cerută doar odată cu motivele de apel ale părții vătămate. Instanța de fond a acordat daunele materiale în cuantumul indicat de procuror, apreciindu-le ca justificate. Curtea a apreciat că nu se impune majorarea daunelor morale acordate, cuantumul stabilit de instanța de fond fiind unul care poate conduce la repararea prejudiciului moral cauzat prin faptele săvârșite de către inculpați.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, s-a constatat că prima instanță a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., individualizând cuantumul pedepselor aplicate în funcție de gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor săvârșite și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea a constatat că pedepsele aplicate inculpatului Z.N. sunt just individualizate, în condițiile în care au fost reținute dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. și raportat la contribuția sa la săvârșirea faptelor, acest inculpat fiind unul dintre cei care au săvârșit acte de violență asupra părții vătămate.
În ceea ce îl privește pe inculpatul H., instanța a avut în vedere faptul că acesta este în prezent elev în clasa a IX-a, la învățământ cu frecvență redusă, la Colegiul Tehnologic Dr. I.Ș.F. Potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Brașov, s-a constatat că ulterior comiterii infracțiunii acest inculpat nu a mai fost implicat în alte fapte cu caracter penal, având o situație locativă relativ stabilă și beneficiind de suport acordat de membrii familiei sale. Raportat la dispozițiile articolului 100 C. pen., starea de minoritate a acestui inculpat, în vârstă de 16 ani și 4 luni la momentul săvârșirii faptelor, limitele de pedeapsă care sunt reduse cu jumătate, instanța de apel a apreciat că lipsa antecedentelor penale și conduita acestuia pot conduce la reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și în consecință la aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b) și d) C. pen., urmând a se coborî pedepsele aplicate acestuia sub minimul special, cât și faptul că, raportat la comportamentul acestui inculpat după săvârșirea faptelor, urmare aplicării unei pedepse rezultante, scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia și că pronunțarea condamnării va constitui un avertisment pentru acesta și, chiar și fără executarea pedepsei, condamnatul H.G.C. nu va mai săvârși alte infracțiuni, conform art. 861 C. pen.
Apelul inculpatului H.G.C., care a fost minor la data săvârșirii faptelor, este întemeiat și raportat la aplicarea de către instanța de fond a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a) și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă.
Potrivit art. 109 alin. (3) C. pen., pedepsele complementare nu se aplică minorilor. În aceste condiții, instanța de apel a înlăturat pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen. aplicate inculpatului H.G.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și pornografie infantilă prin sisteme informatice.
Raportat la persoana inculpatului Ș.Ș.A., instanța de apel a reținut mai multe aspecte de natură să îl caracterizeze pe acest inculpat. Astfel, din caracterizarea inculpatului Ș., făcută de dirigintele acestuia în perioada 2006 - 2011, rezultă că în perioada respectivă elevul s-a manifestat responsabil, având media 9.8 la purtare în toți acești ani, mediul familial al acestuia fiind propice dezvoltării unei persoane. Potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Brașov, inculpatul Ș.Ș.A. beneficiază de stabilitate locativă, suport acordat de membrii familiei sale din punct de vedere moral, afectiv și material, deține o calificare profesională, aspecte de natură să inhibe dezvoltarea unui comportament infracțional, nivelul său de integrare sociale putându-se îmbunătăți în viitor. S-a avut în vedere de asemenea caracterizarea pozitivă făcută comportamentului acestui inculpat de către martorul P.V., în fața instanței de fond. De asemenea, pe lângă atitudinea inculpatului Ș.Ș. din cursul procesului penal, de prezentare a sa la termenele de judecată acordate și atitudinea sa de regret, s-a avut în vedere și starea medicală a inculpatului Ș.Ș., care, potrivit biletului de ieșire din spital, a fost internat și operat la Spitalul Clinic Județean Brașov în perioada 6 - 19 noiembrie 2013, necesitând tratament și control medical urmare operației respective. În aceste condiții și raportat la împrejurarea că inculpatul Ș.Ș.A. împlinise la momentul săvârșirii faptelor doar de scurt timp vârsta de 18 ani (mai precis de 3 săptămâni), acesta fiind acuzat de săvârșirea doar a unui act material de viol în comparație cu ceilalți inculpați, curtea va aplica mai larg dispozițiile articolului 76 lit. a) C. pen., urmând a reduce pedeapsa la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol. Urmare realizării unui nou procedeu de contopire, s-a apreciat că și în cazul acestui inculpat, scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia și că pronunțarea condamnării va constitui un avertisment pentru acesta și, chiar și fără executarea pedepsei, condamnatul Ș.Ș.A. nu va mai săvârși alte infracțiuni.
Instanța de apel a apreciat că față de timpul scurs de la momentul săvârșirii faptelor, peste patru ani, poziția părții vătămate urmare săvârșirii faptelor, de a nu formula plângere în fața autorităților, faptele fiind descoperite întâmplător în urma unei percheziții informatice a unui telefon mobil pe care se afla filmul realizat la casa părăsită, doar pentru infracțiunea de viol aplicată inculpatului M.A.N., un cuantum al pedepsei redus la 10 ani închisoare și aplicarea pedepselor complementare pe o durată de 5 ani ar fi suficient pentru a se atinge scopul pedepsei reglementat la art. 52 C. pen., ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare al inculpatului M.A.N.
Raportat la considerentele reținute mai sus pentru inculpatul M.A.N. și la contribuția efectivă a inculpatului C.C.C. la săvârșirea faptelor, raportat și la lipsa antecedentelor penale, Curtea a constatat că poate fi reținută circumstanța atenuantă a bunei conduite a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., ceea ce a atras respectarea dispozițiilor art. 76 lit. a) și c) C. pen. și în consecință reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege. Totodată instanța a redus și durata pedepsei complementare aplicată acestuia pentru infracțiunea de viol la 5 ani.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpații C.C.C., Z.N., M.A.N., Ș.Ș.A. precum și partea vătămată prin reprezentant legal.
Inculpații C.C.C. și Z.N. au formulat motive de recurs în termenul legal prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., primul invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. în sensul că faptele săvârșite nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar cel de-al doilea a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. în art. 198 alin. (1) C. pen. respectiv din art. 218 alin. (3) C. pen. în art. 220 alin. (1) noul C. pen.
Recurentul inculpat M.A.N. nu a formulat motivele de recurs în termenul legal astfel că, în raport cu acesta va fi examinată doar incidența dispozițiilor art. 3859 alin. (2), (3) C. proc. pen. privind cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu.
Recurentul inculpat Ș. Ș. A. a solicitat a se lua act de manifestarea sa de voință privind retragerea recursului declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 149/Ap/din 24 decembrie 2013 a Curții de Apel Brașov.
Recurenta parte vătămată a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. solicitând majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 50.000 euro, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.
În concluzie, inculpatul C.C.C., a solicitat admiterea recursului formulat în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., casarea hotărârii atacate în baza dispozițiilor art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol și pornografie.
În susținerea recursului, a arătat că nu există probe la dosar sau date certe din care să reiasă vinovăția sa, acesta beneficiind de prezumția de nevinovăție în sensul art. 23 din Constituția România, art. 5 din CEDO. De asemenea, a solicitat să se observe că din declarația părții vătămate reiese că niciodată nu a declarat că inculpatul ar fi amenințat-o să întrețină relații sexuale cu ea, iar declarația martorei oculare confirmă faptul că inculpatul C. nu se face vinovat de săvârșirea faptelor.
Cu privire la legea mai favorabilă, a susținut că limitele pedepsei pentru art. 197 C. pen. sunt aceleași ca și în noul C. pen., astfel că nu i-ar fi mai favorabile pedepsele, iar dacă se reține că inculpatul a întreținut relații sexuale cu o minoră, este mai favorabilă legea nouă.
A mai solicitat să fie avut în vedere faptul că este la primul conflict cu legea penală și că nu a săvârșit niciodată fapte de natură penală.
Inculpatul Z.N., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate în temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. și reducerea pedepsei aplicate, ca urmare a acordării unei mai mari eficiențe dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen.
A mai solicitat să fie avut în vedere faptul că nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală.
A mai precizat că nu susține concluzii cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
Inculpatul M.A.N. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate în temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. și reducerea pedepsei aplicate.
Recursurile declarate de inculpații M.A.N. și Z.N. sunt fondate doar pentru considerentele ce se vor arăta.
Recursul declarat de inculpatul C.C.C. este nefondat.
Recursul declarat de partea vătămată este nefondat.
În ceea ce privește critica formulată de recurentul inculpat C.C.C., circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor de viol și respectiv pornografie infantilă prin sisteme informatice prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. și respectiv art. 51 din Legea nr. 161/2003, instanța de recurs constată că aceasta este neîntemeiată.
Susținerile recurentului inculpat vor fi analizate în contextul desfășurării activității infracționale desfășurate de toți inculpații cauzei întrucât nu se poate disocia implicarea acestuia de contribuția infracțională a celorlalți inculpați.
În contextul arătat, pornind de la declarația părții vătămate, s-a reținut că aceasta a indicat în cursul urmăririi penale modul în care s-au desfășurat faptele și a susținut că a fost amenințată de inculpatul H.G. pentru a ieși din casă și pentru a se întâlni cu inculpații H.G., M. A., Z.N. și alți doi băieți fiind obligată de aceștia să-i însoțească într-un parc, unde inculpatul M.A.N. a obligat-o să îi facă sex oral. În această împrejurare acesta i-a dat o palmă și a luat-o de păr, după care a fost obligată să le facă pe rând sex oral inculpatului H.G., Z.N. și altor doi băieți. Acesta a mai declarat că după două zile de la săvârșirea faptelor, inculpatul H.G. i-a spus că a fost filmată și că ulterior inculpatul M.A.N. a șantajat-o și a amenințat-o că va arăta filmul familiei ei. În aceste condiții a arătat partea vătămată că a fost sunată de inculpatul M.A.N., care împreună cu inculpatul C.C.C. i-au cerut să îi însoțească, plecând la casa părăsită, unde H.G., H.M., Z.N., M. A., Ș. Ș. A., C.C.C. (Ș.) au obligat-o să le facă sex oral acestora. A mai declarat partea vătămată că după alte 3 - 4 zile a fost sunată de inculpatul C.C.C. care i-a spus că trebuie să meargă în parc unde a fost obligată să îi facă sex oral inculpaților M.A.N., H.G., C.C.C. (Ș.) și altor trei persoane.
În cursul cercetării judecătorești, partea vătămată a relatat întocmai cele petrecute, susținerile fiind identice cu cele relatate în faza de urmărire penală.
Instanța de apel a apreciat că în această fază procesuală, din cauza trecerii timpului și a repetabilității actelor, partea vătămată nu a mai putut indica pe toți cei cu care a întreținut raporturi sexuale orale, dar a precizat în mod expres faptul că nu a avut raport sexual cu inculpatul C.C.C. Acest din urmă aspect a fost apreciat de instanță ca fiind contrar mijloacelor de probă administrate care au dovedit și participarea acestui inculpat în modalitatea reținută de către instanța de fond.
Făcând o analiză detaliată a probatoriului administrat, instanța de prim control judiciar, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac exercitată de inculpați, a relevat în mod corect aspectele reținute.
Astfel, în cursul urmăririi penale, martora Ș. a declarat că în clădirea părăsită au întreținut relații sexuale orale cu partea vătămată inclusiv M.A. zis S. și C.C.C. zis Ș., aspecte confirmate și în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond, ocazie cu care martora l-a văzut pe C.C.C. făcând sex oral cu partea vătămată, fiind sigură de acest lucru.
În același sens, martora N.K. a declarat că inculpatul Z.N. i-a arătat o filmare în care partea vătămată întreținea relații sexuale cu diverși bărbați, inculpatul Z.N. povestindu-i că A. a întreținut relații sexuale orale cu M.A., H.G.C., C.C.C. zis Ș. și Ș.Ș.A., martora fiind de față la un incident din parc când mai multe persoane au întreținut relații sexuale cu aceasta împotriva voinței sale (printre care M. A., Z.N., Ș.Ș.A., H.G.C., C.C.C. zis Ș. și alți băieți, timp în care A. era speriată și plângea), aspect confirmat de martoră și în cursul cercetării judecătorești, martora indicând și faptul că are cunoștință că partea vătămată a mai fost dusă de aceștia de două ori în parc să întrețină relații sexuale împotriva voinței sale.
De asemenea, martora Ș.C.D. a precizat în fața instanței de apel că, inițial, partea vătămată a spus că nu vrea, că la început aceasta a plâns, cu mențiunea că înainte de acest incident a văzut un filmuleț pe telefonul lui M.A., în care partea vătămată făcea sex oral cu un băiat și acesta o întreba cine este, unde stă, iar partea vătămată răspundea. Deși această martoră a declarat că N.K. era împreună cu ea la câțiva metri, martora N.K. a arătat și în fața instanței de apel că a asistat doar la un incident care a avut loc în parc și nu în casa părăsită. Instanța a apreciat declarația acesteia ca nesinceră, întrucât există dovezi că a asistat și la acest incident. Legat de un act material, petrecut în parc în luna august, martora N.K. a confirmat că a asistat la un incident, văzând cum partea vătămată a făcut sex oral cu M.A., Z.N., fratele cel mic al lui H.G.C., cu H.G. și Ș.Ș.A., iar cu acea ocazie partea vătămată a plâns iar inculpatul M.A. a luat-o de cap și i-a zis să facă ce zice el. Același martor a confirmat că a văzut un filmuleț pe un telefon mobil cu A. făcând sex oral cu niște băieți în spatele blocului, filmuleț care i-a fost arătat de către inculpatul Z.N., toți copiii din spatele blocului având acea filmare.
Săvârșirea faptelor de către inculpații C.C.C. și M.A.N. sunt dovedite și de depozițiile martorului L.I. care a declarat că a văzut grupuri în parc care o duceau pe A. în locuri mai întunecoase unde întrețineau relații sexuale cu aceasta, că aceasta a fost filmată de mai multe ori, că a văzut că inculpatul Z.N. a bătut-o atât cu palmele cât și cu picioarele și a tras-o de păr pe A., seară în care au întreținut relații sexuale orale cu aceasta: inculpații Ș. Ș. A., Z.N., C.C.C., M. A., H.G., dar și alții, că au filmat Z.N., Ș. Ș. A., M. A. și C.C.C., că în aceeași seară a văzut pe telefonul lui Ș.Ș.A. o filmare în care A. întreținea relații sexuale cu mai mulți bărbați, știind de la Ș. Ș. A. că inculpatul M. A. a fost cel care ar fi încărcat filmarea cu A. pe internet.
Mai mult, martorul T.R.N. a indicat și faptul că întrebându-l pe H.G. de filmare, acesta i-a spus că atât el, cât și Z.N., M. A., C.C.C., și alte 16 persoane au făcut sex oral cu fata ce apărea în filmare și că mulți dintre ei au filmat-o.
Relevanța declarațiilor date de inculpatul M.A.N. cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă la data de 18 noiembrie 2011 în fața Judecătoriei Sibiu a fost evidențiată în contextul probatoriului administrat în cauză.
Astfel, cu acea ocazie, inculpatul M.A.N. a recunoscut că a întreținut în parc o dată raporturi sexuale orale cu partea vătămată, la propunerea inculpatului C.C.C., care i-a cerut suma de 50 de RON și țigări, că, după câteva zile, la casa părăsită, inculpatul Z.N. a amenințat-o pe partea vătămată că o bate, că o omoară, că nu îi pasă de ce se întâmplă și că vrea să întrețină relații sexuale cu ea, că doar inculpații Z.N. și Ș. Ș. A. ar fi întreținut relații sexuale orale cu partea vătămată.
Cu aceeași ocazie, a soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul H.G.C. a declarat că M. A. i-a spus scopul pentru care se aflau acolo, și anume să întrețină relații sexuale cu partea vătămată, și a arătat că în cameră se afla inculpatul Z.N. sub influența băuturilor alcoolice, care a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, moment în care a și agresat-o fizic, a tras-o de păr, a trântit-o la pământ și a lovit-o cu palma peste față, partea vătămată fiind speriată și înfricoșată de ceea ce se întâmpla. A mai arătat că în încăpere se aflau mai multe persoane care au filmat ceea ce se întâmpla și au trimis filmul altor persoane, că în împrejurările arătate și inculpatul H.G.C. a întreținut relații sexuale orale fără voia părții vătămate.
În cursul declarației sale dată la data de 18 noiembrie 2011 inculpatul Ș.Ș. a arătat că inculpatul Z.N., care se afla sub influența băuturilor alcoolice și dorea să întrețină relații sexuale și inculpatul C.C.C. au mers după partea vătămată, că acesta a luat-o pe partea vătămată de mână și a tras-o cu putere spre a o duce la clădirea părăsită, că țipa la partea vătămată, spunându-i să se dezbrace, iar aceasta de frică s-a dezbrăcat de tot. A mai declarat coinculpatul Ș.Ș. că inculpatul Z.N. a întreținut relații sexuale cu partea vătămată circa 30 de minute, după care atât el, inculpatul Ș.Ș., cât și inculpații M. A., H.G.C. și C.C.C. au întreținut relații sexuale orale cu partea vătămată, timp în care a fost filmată cu telefonul mobil de către inculpații Z.N. și C.C.C. și că ulterior au transmis acel film altor persoane.
Inculpatul Ș.Ș.A. a recunoscut că a filmat și el cu telefonul inculpatului Z.N., film care a fost transmis mai departe de către Z.N., inclusiv inculpatului Ș. Ș. A., care la rândul său, l-a transmis la două persoane, după care l-a șters.
În declarația sa din 17 noiembrie 2011, inculpatul Ș.Ș. i-a indicat pe inculpații Z.N., C.C.C., H.G.C., că a întreținut și aceștia raporturi sexuale orale cu partea vătămată, acesteia fiindu-i frică de inculpatul Z.N., acțiunile fiind filmate de inculpatul Ș. Ș. A. (cu telefonul inculpatului Z.N.), Z.N. și C.C.C., inculpatul M. A. fiind cel care a postat după câteva zile înregistrarea pe internet, iar a doua zi inculpatul Ș. Ș. A. a copiat filmările de pe telefonul lui Z.N. pe telefonul său, filmările fiind arătate și transferate mai multor persoane.
Inculpatul H.G.C. a relatat că mulți filmau ce s-a întâmplat, că acesta, urmat de fratele său a întreținut relații sexuale orale cu partea vătămată, relații care au fost întreținute și de inculpații M. A., care a și lovit-o pe aceasta cu palma peste cap, Z.N. care i-a dat și el o palmă, a tras-o de păr și a trântit-o pe jos, Ș.Ș.A. și C.C.C.
Inculpatul B.I.O. a declarat că inculpatul M. A. i-a spus că "o va face pe partea vătămată" să plătească pentru datoria pe care aceasta o avea, că inculpatul Z.N. a bruscat-o pe drumul spre casa părăsită și că a tras-o de haine, că partea vătămată i-a zis în casă că nu vrea iar inculpatul Z.N. i-a dat două palme, a înjurat-o și a agrest-o, moment în care partea vătămată a început să plângă, scenele de sex oral fiind filmate de inculpatul B.I.O. și de către inculpații C.C.C., Ș. Ș. A. și inculpatul H.G.C. care a preluat telefonul de la Ș.Ș.A. când acesta a întreținut relații sexuale cu partea vătămată.
Faptul că inculpatul H.G.C. a filmat și a fost în posesia filmului a fost relatat și de martorul M.A.P. care a arătat în fața instanței de fond că a văzut o filmare pe telefonul mobil al lui G.H.
Din declarația inculpatului B.I.O. rezultă în mod cert că și inculpatul H.G.C. a filmat în casa părăsită, acțiunile sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă, în forma procurării pentru altul de materiale pornografice într-un sistem informatic.
Inculpatul Ș.Ș.A., fiind ascultat în fața instanței de apel, a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor de care este acuzat, indicând faptul că inculpatul Z.N., care era beat, i-a spus părții vătămate să îi facă sex oral și fiind beat Z.N. a tras de A., aceasta făcându-le sex oral inculpaților Z.N., M.A.N., H.G.C., altor persoane. Inculpatul M.A.N. a fost cel care i-a zis A. să îi facă și lui sex oral și care a menționat că incidentul a fost filmat câteva minute de el și de inculpatul Z.N.
De asemenea, inculpatul Ș.Ș.A. a recunoscut că a arătat și a trimis înregistrarea de pe telefon unor prieteni. În fața instanței de apel ascultat fiind, inculpatul Ș.Ș.A. a arătat că inculpatul C.C.C. nu s-a atins de partea vătămată, însă a confirmat că acesta a filmat ceea ce s-a întâmplat.
Acțiunea de întreținere a raporturilor sexuale orale de către inculpatul C.C.C. este dovedită însă cu alte mijloace de probă care au fost deja menționate în precedent.
La termenul de judecată din data de 10 decembrie 2013 în ședință publică, urmare a vizionării în mod nemijlocit de către instanța de apel a filmului găsit pe telefonul mobil al inculpatului T.R.N. care cuprinde scene din ceea ce s-a întâmplat în actul material care a avut loc la casa părăsită, s-a constatat că replicile redate în procesul-verbal din dosarul de urmărire penală, corespund celor din înregistrarea vizionată.
Partea vătămată, în cursul declarațiilor date, a confirmat faptul că în casa părăsită a fost filmată de către inculpatul Ș.Ș. și B.I.O. și că cel care se vede în filmare și căruia i-a făcut sex oral este inculpatul Z.N.
Din probele administrate în tot cursul procesului penal rezultă că inculpații au profitat de starea de vulnerabilitate a părții vătămate T.A.I., în vârstă de 14 ani și 7 luni, la data săvârșirii faptelor, și că inculpații M.A.N. și Z.N. au exercitat acțiuni de violență părții vătămate, după care a fost supusă la practicarea sexului oral față de mai multe persoane, a fost filmată cu telefoanele mobile, obligată să își spună numele, filmele fiind difuzate ulterior altor persoane și pe Internet.
Din analiza mijloacelor de probă rezultă faptul că partea vătămată nu a consimțit să întrețină respectivele raporturi sexuale, fiind speriată și intimidată de numărul persoanelor care doreau să întrețină raport sexual oral cu aceasta.
Mai mult, probatoriul administrat nu relevă că actele sexuale au fost liber consimțite de partea vătămată, astfel că nu se justifică schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în infracțiunea de act sexual cu un minor. Acțiunile părții vătămate T.A.I., minoră la data săvârșirii faptei care țin de viața sa privată nu pot justifica săvârșirea infracțiunilor de viol și de pornografie infantilă de către inculpații cercetați în cauză.
În ceea ce privește data săvârșirii faptelor, s-a constatat că declarațiile persoanelor ascultate în cauză au relevat momente diferite ale săvârșirii faptei (atât partea vătămată cât și cele mai multe dintre persoane nu și-au amintit datele datorită trecerii timpului).
Legat de acest aspect, martora Ș. deși în declarațiile date anterior a indicat că incidentul s-a întâmplat la sfârșitul verii, ulterior în fața instanței de apel, în mod nejustificat, a arătat că incidentul s-a întâmplat când anul școlar era pe sfârșite.
În clarificarea acestui aspect, instanța de apel a avut în vedere însă declarațiile inițiale ale acesteia, date mai aproape de momentul săvârșirii faptei. Martora N.K. a confirmat în fața instanței de apel că incidentul din parc, la care a asistat aceasta, a avut loc în luna august.
Potrivit procesului-verbal din data de 26 martie 2012, având în vedere datele furnizate în raportul E., s-a reținut că data ultimei scrieri este 09 august 2009, ora 17:41, că data telefonului nu a fost modificată, telefonul având setată corect data și ora, astfel că data la care a fost efectuată filmarea este data de 09 august 2009.
Din coroborarea acestor date cu declarațiile martorilor susmenționați, în mod corect, a fost reținută ca dată a săvârșirii actului material care a avut loc la casa părăsită, data de 09 august 2009, în lipsa unor alte date care să conducă la stabilirea unei alte date în mod cert.
În fața instanței fond și inculpatul M. A. a făcut referire la faptul că în luna august a mers cu băieții la casa părăsită de sub pasarela din Fărăraș. Tot astfel și inculpatul H.G.C. a făcut declarații privind faptele săvârșite în luna august 2009.
Pentru toate considerentele arătate, instanța de recurs apreciază că solicitarea recurentului inculpat C.C.C. de achitare a sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, este neîntemeiată urmând a o respinge ca atare.
Criticile formulate de inculpatul Z.N., vizând încadrarea juridică dată faptelor comise de acesta, vor fi analizate în contextul identificării și evaluării legii penale mai favorabile.
În același context, va fi analizată incidența legii penale mai favorabile și în ceea ce îl privește pe inculpatul M.A.N. care nu a formulat, în termenul legal, motivele de recurs.
În examinarea legii penale mai favorabile incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpați, instanța de recurs urmează să analizeze, influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care este acuzat, (situație în care instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică), consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului (situație în care instanța are în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei) precum și instituțiile autonome în raport de incriminarea și de sancțiunea decurgând din incriminare, respectiv dispozițiile art. 33 lit. a), art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, în cauza dedusă judecății.
1) În ceea ce privește influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul M.A.N. este acuzat instanța de recurs relevă următoarele:
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.
Este neîndoielnic faptul că pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta iar unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege.
Tot astfel, aceeași unitate împiedică combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală.
Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
Astfel, potrivit art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. anterior "Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Alin. (2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, dacă: a) fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună;
(...)
Alin. (3) Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi".
Conform dispozițiilor art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) și f) din noul C. pen. "Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Alin. (3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
(...)
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
(...)
f) fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună".
În cauza pendinte, inculpatul M.A.N. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. anterior, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune fiind de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.
În cazul infracțiunii prev. de 218 alin. (1) și (3) lit. c) și f) din noul C. pen., în situația în care victima nu a împlinit vârsta de 16 ani și fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, limitele de pedeapsă - minimă și maximă - sunt între 5 și 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Comparând conținutul reglementărilor menționate, instanța de recurs observă că modificarea textelor de lege cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunilor a operat doar sub aspectul elementului material al laturii obiective, de aceea stabilirea legii penale mai favorabile se va face în raport de conținutul noii reglementări și de sancțiunea prevăzută de această reglementare, care are limite de pedeapsă mai favorabile de la 5 la 12 ani.
În ceea ce privește cea de a doua infracțiune săvârșită de inculpatul M.A.N. cea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 este de observat că textul legal menționat prevede că "Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziție, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deținerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice".
Comparând conținutul reglementărilor menționate înainte și după intrarea în vigoare a noului C. pen. cu referire și la modificările intervenite în legi speciale, instanța de recurs constată că nu au intervenit modificări nici cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunii și nici cu privire la limitele minimă și maximă ale sancțiunii.
În aceste condiții, referitor la această infracțiune aplicarea legii penale mai favorabile se va face în raport de conținutul vechii reglementări și de sancțiunea prevăzută de această reglementare, cu limite de pedeapsă de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Este de menționat că în aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată doar să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel către minim, mediu, sau maximul special, în raport de limitele prevăzute de legea nouă.
Tot astfel, este de menționat că instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa după cum nici situația inversă nu este posibilă.
În concret, în ceea ce privește stabilirea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului M.A.N. pentru infracțiunea de viol, instanța de recurs, constatând diferența dintre minimul și maximul special din legea nouă care prevede pedepse între 5 și 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi și respectiv de la 15 la 25 ani închisoare și interzicerea unor drepturi în cazul legii vechi, urmează a stabili un cuantum de pedeapsă pentru această infracțiune just proporționalizat.
Din actele dosarului rezultă că, potrivit legii vechi inculpatului i s-a stabilit pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. anterior o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale sau după considerarea ca executată a acesteia.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale de proporționalizare instanța de recurs va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani la 8 ani închisoare.
În contextul celor mai sus menționate, instanța de recurs va stabili o pedeapsă în cuantum de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) și f) C. pen. proporționalizată în raport de criteriile indicate.
Pentru considerentele arătate, urmează a menține cuantumul pedepselor principale și complementare stabilite pentru săvârșirea de către inculpați a infracțiunii prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.
Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În ceea ce privește pedeapsa complementară sau accesorie aplicată în baza C. pen. anterior, aceasta trebuie să aibă corespondent în legea nouă, urmând a se executa, potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Potrivit hotărârii de condamnare recurate, inculpatului M.A.N. i s-a interzis ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. în art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. anterior.
Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. anterior are corespondent în art. 65 alin. (1) lit. a) și b) din noul C. pen.
Ca urmare, pedeapsa accesorie se va executa în acest conținut în condițiile și pe durata prev. de art. 65 C. pen., însoțind pedeapsa principală aplicată, prin proporționalizare, inculpatului M.A.N.
În ceea ce privește instituțiile autonome în raport de incriminare și de sancțiunea decurgând din incriminare (în speță art. 33 lit. a), art. 41 alin. (2) C. pen.), instanța de recurs relevă următoarele aspecte:
Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome.
Doctrina a statuat că aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității și nu este creată o lex tertia.
Tot în doctrina de specialitate s-a statuat că "Lex tertia" apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege. "Lex tertia" presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin "lex tertia" se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).
În aplicarea principiului constituțional că legea penală mai favorabilă retroactivează, nu trebuie ca legea nouă să devină sub niciun aspect una defavorabilă, întrucât legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală.
În cazul concursului de infracțiuni se consideră că principiul legii penale mai favorabile trebuie aplicat atât cu ocazia stabilirii pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte cât și cu prilejul aplicării pedepsei rezultante pentru concurs.
Astfel, mai întâi se va stabili pedeapsa pentru fiecare infracțiune concurentă în baza principiului legii penale mai favorabile iar apoi se va aplica pedeapsa pentru concurs pe temeiul aceluiași principiu, respectându-se în acest mod mecanismul de determinare a pedepsei rezultante pentru concursul de infracțiuni.
În cazul succesiunii de legi penale în timp, cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se va aplica legea penală mai favorabilă independent de legea determinată ca fiind mai favorabilă în raport de fiecare dintre infracțiunile concurente fără a se putea spune că astfel s-ar crea o ex-terția.
Determinarea legii penale mai favorabile cu privire la tratamentul sancționator al concursului se va face în concret, contopind pedepsele stabilite mai întâi - potrivit legii vechi și apoi potrivit legii noi.
Teoretic este posibil ca noul C. pen. să fie unei legea penală mai favorabile, dat fiind că algoritmul prevăzut de C. pen. anterior permite ca pedeapsa rezultantă să ajungă până la totalul aritmetic al pedepselor stabilite, în vreme ce noul C. pen. limitează sporul aplicabil la 1/3 din suma celorlalte pedepse (în afara celei de bază).
Procedând astfel, fără a se aplica un spor de pedeapsă, instanța de recurs constată că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul M.A.N. este cea conținută în reglementarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, sens în care, urmând regulile concursului de infracțiuni urmează a contopi pedepsele principale și pedepsele complementare stabilite prin prezenta decizie și a dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 68 C. pen.
În ceea ce privește infracțiunea continuată aplicarea legii penale mai favorabile se va face în mod distinct, mai întâi cu privire la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea comisă și apoi în privința condițiilor de existență și tratamentului sancționator. Condițiile de existență și tratamentul sancționator prevăzute pentru infracțiunea continuată formează o singură instituție, nefiind posibilă disocierea lor în vederea aplicării separate a legii penale mai favorabile.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile aplicabile ansamblului infracțional se compară tratamentul prevăzut de C. pen. în vigoare pentru infracțiunea continuată, cu tratamentul prevăzut de noul C. pen. pentru concursul de infracțiuni, constatându-se astfel că sunt mai favorabile dispozițiile vechiului C. pen.
Referitor la dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior este de observat că acestea se regăsesc în dispozițiile art. 77 lit. d) C. pen., cu același conținut normativ.
În ceea ce privește influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul Z.N. este acuzat instanța de recurs relevă următoarele:
Practic, examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.
Este neîndoielnic faptul că pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta iar unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege.
Tot astfel, aceeași unitate împiedică combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală.
Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
Astfel, potrivit art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. anterior "Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Alin. (2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, dacă: a) fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună;
(...)
Alin. (3) Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi".
Conform dispozițiilor art. 218 alin. (1) și 3 lit. c) și f) din Noul C. pen. "Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Alin. (3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
(...)
c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
(...)
f) fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună".
În cauza de față, inculpatul Z.N. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. anterior, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune fiind de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.
În cazul infracțiunii prev. de 218 alin. (1) și (3) lit. c) și f) din noul C. pen., în situația în care victima nu a împlinit vârsta de 16 ani și fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, limitele de pedeapsă - minimă și maximă - sunt între 5 și 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Comparând conținutul reglementărilor menționate, instanța de recurs observă că modificarea textelor de lege cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunilor a operat doar sub aspectul elementului material al laturii obiective, de aceea stabilirea legii penale mai favorabile se va face în raport de conținutul noii reglementări și de sancțiunea prevăzută de această reglementare, care are limite de pedeapsă mai favorabile de la 5 la 12 ani.
În ceea ce privește cea de a doua infracțiune săvârșită de inculpatul M.A.N. cea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 este de observat că textul legal menționat prevede că "Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziție, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deținerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice".
Comparând conținutul reglementărilor menționate înainte și după intrarea în vigoare a noului C. pen. cu referire și la modificările intervenite în legi speciale, instanța de recurs constată că nu au intervenit modificări nici cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunii și nici cu privire la limitele minimă și maximă ale sancțiunii.
În aceste condiții, referitor la această infracțiune aplicarea legii penale mai favorabile se va face în raport de conținutul vechii reglementări și de sancțiunea prevăzută de această reglementare, cu limite de pedeapsă de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Este de menționat că în aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată doar să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel către minim, mediu, sau maximul special, în raport de limitele prevăzute de legea nouă.
Tot astfel, este de menționat că instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa după cum nici situația inversă nu este posibilă.
În concret, în ceea ce privește stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului Z.N. pentru infracțiunea de viol, instanța de recurs, constatând diferența dintre minimul și maximul special din legea nouă care prevede pedepse între 5 și 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi și respectiv de la 15 la 25 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi în cazul legii vechi, urmează a stabili un cuantum de pedeapsă pentru această infracțiune just proporționalizat în raport și de dispozițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. privind reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de legea penală apreciază ca fiind mai favorabilă inculpatului.
Din actele dosarului rezultă că potrivit legii vechi, inculpatului Z.N. i s-a stabilit pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. anterior o pedeapsă principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale sau după considerarea ca executată a acesteia.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale menționate și proporționalizând pedeapsa aplicată inculpatului, va reduce cuantumul acesteia de la 8 ani la 6 ani închisoare. Pentru identitate de motive, va menține cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 374 alin. (4) C. proc. pen.
În ceea ce privește pedeapsa complementară, este de observat că potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pedepsele complementare și accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă.
Așa fiind, cum pedepsele complementare și accesorii trebuie să aibă corespondent în legea nouă, acestea se vor executa în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
În ceea ce privește instituțiile autonome analizate în raport de incriminare și de sancțiunea decurgând din incriminare cu referire la inculpatul M.A.N., aspectele relevate în decizie sunt incidente și situației inculpatului Z.N.
În ceea ce privește critica formulată de recurenta parte vătămată T.A.I. vizând cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond și menținut ca atare de instanța de prim control judiciar, instanța de recurs, constatând că acestea sunt neîntemeiate, reține următoarele:
În fața instanței de fond, părții vătămate T.A.I. care era minoră și încă elevă la data săvârșirii faptelor, i s-a desemnat avocat din oficiu de către instanța de fond pentru a i se asigura o apărare efectivă.
Potrivit Sentinței civile nr. 611 din 15 decembrie 2005 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pentru minora T.A.I. s-a instituit măsura de protecție - plasament la pârâta S.E., bunica paternă, dispunându-se și delegarea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la persoana copilului către pârâta S.E., iar cele privitoare la bunurile copilului către președintele Consiliului Județean Brașov, până la încetarea măsurii de plasament.
La termenul de judecată din data de 5 decembrie 2012, s-a dispus emiterea unei adrese către partea vătămată cu mențiunea de a prezenta în instanță la termenul de judecată acordat pentru a menționa dacă se constituie parte civilă în cauză.
La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2013, în lipsa părții vătămate, parte a cărei prezență nu era obligatorie la judecată, dar în prezența avocatului desemnat din oficiu, procurorul a exercitat din oficiu acțiunea civilă pentru partea vătămată minoră T.A.I. cu suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale.
Majorarea cuantumului daunelor morale nu a fost făcută în fața instanței de fond, fiind cerută doar odată cu motivele de apel ale părții vătămate.
Este de observat că instanța de fond a acordat daune materiale în cuantumul indicat de procuror, apreciindu-le ca justificate.
Curtea a apreciat că nu se impune majorarea daunelor morale acordate, cuantumul stabilit de instanța de fond fiind apreciat ca unul care poate conduce la repararea prejudiciului moral cauzat prin faptele săvârșite de către inculpați.
În raport de cazul de casare invocat de recurenta parte civilă (art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.) și de criticile formulate instanța de recurs constată că solicitarea formulată nu se circumscrie motivului de recurs formulat, cuantumul daunelor morale neputând fi cenzurat î, contextul cadrului procesual menționat.
Pentru considerentele arătate, văzând disp. art. 38515 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursul formulat de inculpații M.A.N. și Z.N. împotriva Deciziei penale nr. 149/AP din data de 24 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a casa în parte decizia penală atacată și Sentința penală nr. 35 din data de 17 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și rejudecând în aceste limite va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului M.A.N. prin decizia penală atacată, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:
- 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.;
- 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.
Va reduce de la 10 ani la 8 ani închisoare pedeapsa principală aplicată și de la 5 ani la 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 68 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) și 3 lit. c) și f) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. d) C. pen.
Va menține pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. anterior va contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul M.A.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 68 C. pen.
Va face aplicarea art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Va menține modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia penală recurată.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Z.N. prin Sentința penală nr. 35 din data de 17 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:
- 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 3201 C. pen.;
- 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen.
Va reduce de la 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) lit. c) și f) cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) C. pen. raportat la art. 68 C. pen.
Va menține pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. rap. la art. 68 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prev.de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului Z.N. și va dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii obligațiilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 68 C. pen.
Va face aplicarea art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Va menține modalitatea de executare a pedepsei stabilite prin decizia recurată.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 14 septembrie 2012 la 3 aprilie 2014.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru considerentele expuse urmează a respinge recursurile declarate de inculpatul C.C.C. și de partea vătămată și a lua act de retragerea recursului formulat de inculpatul S.S.A. împotriva aceleiași decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpații M.A.N. și Z.N. împotriva Deciziei penale nr. 149/AP din data de 24 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală atacată și în parte Sentința penală nr. 35 din data de 17 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului M.A.N. prin decizia penală atacată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.;
- 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.
Reduce de la 10 ani la 8 ani închisoare pedeapsa principală aplicată și de la 5 ani la 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 68 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) și f) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. d) C. pen.
Menține pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. anterior contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul M.A.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 68 C. pen.
Face aplicarea art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Menține modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia penală recurată.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Z.N. prin Sentința penală nr. 35 din data de 17 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 3201 C. pen.;
- 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen.
Reduce de la 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) lit. c) și f) cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) C. pen. raportat la art. 68 C. pen.
Menține pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. rap. la art. 68 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prev.de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului Z.N. și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii obligațiilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 68 C. pen.
Face aplicarea art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Menține modalitatea de executare a pedepsei stabilite prin decizia recurată.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 14 septembrie 2012 la 3 aprilie 2014.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul C.C.C. împotriva aceleiași decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.C. durata arestului preventiv de la 9 noiembrie 2012 la 3 aprilie 2014.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul Ș.Ș.A. împotriva aceleiași decizii.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reprezentant legal al părții vătămate S.E. împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurentul inculpat C.C.C. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurentul inculpat Ș.Ș.A. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurenta S.E. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați M.A.N. și Z.N., în sumă de câte 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 03 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AM