Liability limits of Road Victims’ Protection Fund for medical expenses and reduction of moral damages in fatal railway collision caused by unlicensed tractor

Deliberând asupra apelurilor de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 71/F din 28 iunie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:

În baza art. 276 alin. (1) și (4) C. pen. raportat la art. 277 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul B.C., fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă.

În baza art. 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, parte vătămată R.H.

În baza art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, parte vătămată R.T.

În baza art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, parte vătămată R.E.

În baza art. 33 lit. b) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 alin. (1) C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. a obligat inculpatul, pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

- să nu conducă niciun autovehicul.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83, art. 84 C. pen. și art. 86 alin. (2) C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii vizând interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și b) C. pen.

A constatat că la data de 08 septembrie 2012 tractorul rutier marca X cu numărul de înmatriculare Y condus de inculpat nu beneficia de poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto RCA.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., art. 251 din Legea nr. 32/2000 a admis acțiunile civile exercitate de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență Brașov, Spitalul Clinic de Copii Brașov și Societatea Națională de Transport Feroviar CFR Călători S.A. - Sucursala Brașov și, în parte, cea exercitată de Spitalul Județean de Urgență D.F.K. Sfântu Gheorghe și a dispus obligarea părții responsabile civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata următoarelor sume de bani:

- suma de 6047,75 RON reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate R.H., către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Brașov;

- suma de 5429 RON reprezentând contravaloarea rapoartelor de expertiză medico-legală și

- suma de 610,76 RON la care se adaugă dobânda legală până la data plății, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate R.T., către partea civilă Spitalul Județean de Urgență D.F.K. Sfântu Gheorghe;

- suma de 2280,44 RON reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate R.H., către Spitalul Clinic de Copii Brașov;

- suma de 3995,51 RON reprezentând contravaloarea reparațiilor la locomotiva avariată și a minutelor de întârziere acumulate, către Societatea Națională de Transport Feroviar CFR Călători SA. - Sucursala Brașov.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., art. 251 din Legea nr. 32/2000 a admis, în parte, acțiunile civile exercitate de părțile vătămate - părți civile R.E., R.T. și R.H. precum și de părțile civile L.F., R.F., L.R., R.L., R.J. - n. 1967, R.H.Z., B.L.M., R.K., R.C., R.M., R.R., R.T., R.I., R.R.Z., R.E., S.E., S.A., S.M., S.E.Z., S.I., P.J., O.A.S., M.M., P.Z., B.V., S.L., D.B., R.J. Sen. - n. 1956, R.B., R.I.Z., R.J. Jun. - n. 1989, I.T., B.J., B.G., M.G. Jun., M.M.K., B.R.C., L.S.Z., B.I., R.A.Z. - n. 1970, R.A.Y. - n. 1999, R.C., D.A. și D.B.N. și a dispus obligarea părții responsabile civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata următoarelor sume de bani:

I. pentru succesorii defunctelor L.E. și R.E.:

- suma de 10.102 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă L.F.

- suma de 45.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă L.F.

- suma de 35.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă R.F.

- suma de 10.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă L.R.

- suma de 15.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre părțile civile R.L., R.J., R.H.Z. și B.L.

II. pentru succesorii defunctului S.B.:

- suma de 4.252,87 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă O.A.

- suma de 15.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă O.A.

- suma de 20.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă S.I.

- suma de 30.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă D.A., fiu minor, prin reprezentant legal S.I.

- suma de 30.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă D.B.N., fiu minor, prin reprezentant legal S.I.

- la plata unei prestații periodice în favoarea părților civile D.A. și D.B.N. în cuantum de 116,5 RON lunar pentru fiecare, începând cu data de 28 iunie 2013 și până la majoratul acestora.

- suma de 1165 RON reprezentând prestații lunare calculate cumulat de la data decesului (septembrie 2012) și până la pronunțarea prezentei sentințe pentru fiecare dintre minorii părți civile D.A. și D.B.N.

- suma de 5.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre părțile civile: S.E.Z., S.E., S.M., S.A., P.J., M.M., P.Z., B.V., S.L. și D.B.

III. pentru succesorii defunctului B.C.:

- suma de 4.814 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă B.G.

- suma de 25.000 euro în echivalentul lei la data plății cu titlu de daune morale către partea civilă B.G.

- suma de 10.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre părțile civile B.J. și I.T.

IV. pentru succesorii defunctelor R.A.M. și B.M.:

- suma de 32.700 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă R.K.

- suma de 50.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă R.K.

- suma de 30.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă M.G., fiu minor, prin reprezentant legal M.G. Sen.

- suma de 30.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă M.M.K., fiică minoră, prin reprezentant legal M.G. Sen.

- la plata unei prestații periodice în favoarea părților civile M.G. și M.M.K. în cuantum de 116,5 RON lunar pentru fiecare, începând cu data de 28 iunie 2013 și până la majoratul acestora.

- suma de 1165 RON reprezentând prestații lunare calculate cumulat de la data decesului (septembrie 2012) și până la pronunțarea prezentei sentințe pentru fiecare dintre minorii părți civile M.G. și M.M.K.

- suma de 15.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre părțile civile: R.A., R.T., R.M. și R.C.

- suma de 30.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă B.R.C., prin reprezentant legal R.K.

- suma de 30.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă L.S.Z., prin reprezentant legal R.K.

- la plata unei prestații periodice în favoarea părților civile B.R.C. și L.S.Z. în cuantum de 116,5 RON lunar pentru fiecare, începând cu data de 28 iunie 2013 și până la majoratul acestora.

- suma de 1165 RON reprezentând prestații lunare calculate cumulat de la data decesului (septembrie 2012) și până la pronunțarea prezentei sentințe pentru fiecare dintre minorii părți civile B.R.C. și L.S.Z.

- suma de 5.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă B.I.

V. pentru succesorii defunctei R.G.:

- suma de 4.112 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă R.J.

- suma de 25.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă R.J.

- suma de 15.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre părțile civile: R.I.Z., R.J., R.B. și R.H.

VI. pentru succesorii defunctei R.R.:

- suma de 7.973 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă R.A., concubin

- suma de 20.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă R.R., fiică

- suma de 25.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă R.A.Z., fiu minor

- la plata unei prestații periodice în favoarea părții civile R.A.Z. în cuantum de 175 RON lunar, începând cu data de 28 iunie 2013 și până la majoratul acesteia.

- suma de 1750 RON reprezentând prestații lunare calculate cumulat de la data decesului (septembrie 2012) și până la pronunțarea prezentei sentințe pentru minorul parte civilă R.A.Z.

- suma de 20.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă R.A., concubin

- suma de 10.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către fiecare dintre părțile civile: R.E., R.T., R.I., R.R. și R.C..

VII. pentru părțile vătămate - părți civile:

- suma de 10.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea vătămată - parte civilă R.H.

- suma de 5.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea vătămată - parte civilă R.T.

- suma de 1991 RON cu titlu de daune materiale și suma de 5.000 euro în echivalentul lei din data plății cu titlu de daune morale către partea vătămată - parte civilă R.E.

A respins ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate de aceste părți civile precum și pretențiile formulate de părțile civile O.A.Z. (frate), O.A.M. și O.L. (de pe urma defunctului S.B.), B.Z., B.G.Z. și B.J. (de pe urma defunctului B.C.), M.G. Sen. (concubin al defunctei R.A.M.), R.S.I. (de pe urma defunctei R.G.) și M.L. (de pe urma defunctei R.R.).

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpat, la data rămânerii definitive a sentinței, a tractorului rutier marca X cu numărul de înmatriculare Y, a sașiului semiremorcii marca X1 cu numărul de înmatriculare Y1, a elementelor de caroserie a remorcii constând în obloane, scânduri, roată stânga, a originalelor certificatelor de înmatriculare seria Z și seria Z1, a găleților din tablă deformate și a sacilor de rafie, către Societatea Națională de Transport Feroviar CFR Călători SA. - Sucursala Brașov a elementelor locomotivă constând în conductă și ornament din fontă și către persoanele aparținătoare a articolelor: rucsac roșu, rucsac gri, hanorac, bluză și cojoc.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 5.000 RON.

Dispune plata onorariului interpretului de limba maghiară în cuantum de 980 de RON, această sumă rămânând în sarcina statului în temeiul art. 192 alin. (6) C. proc. pen.

În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen. obligă partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata sumei de 2058 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către părțile civile.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 273/P/2012 din data de 12 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, înregistrat pe rolul instanței la data de 19 februarie 2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și semnalizare falsă prevăzută de art. 276 alin. (4) C. pen. raportat la art. 277 alin. (2) C. pen.; ucidere din culpă, prevăzută de 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. (3 infracțiuni).

Conform rechizitoriului, s-a reținut că în data de 08 septembrie 2012, în jurul orelor 13,40, în timp ce conducea ansamblul de vehicule format din tractorul rutier marca X, cu numărul de înmatriculare Y, și semiremorca marca X1, cu numărul de înmatriculare Y1, nu a respectat semnificația indicatoarelor rutiere "Oprire", "Trecere la nivel cu calea ferată simplă fără bariere" și "Atenție la tren", amplasate la trecerea la nivel cu calea ferată amenajată pe drumul situat în vecinătatea de N-E a localității Chilieni - județul Covasna, drum deschis circulației publice, fără a se asigura, s-a angajat în traversarea respectivului tronson de cale ferată, fiind surprins de trenul de persoane Regio cu nr. 4012 care circula pe ruta Târgu Mureș - Brașov, în urma coliziunii rezultând decesul a 8 persoane (B.C., R.G., R.R., L.E., R.A.M., S.B., R.E. și B.M.) și, respectiv, vătămarea corporală a 3 persoane (R.T., R.E. și R.H.), persoane ce erau transportate în semiremorca tractată de vehiculul condus de inculpat.

La stabilirea situației de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; adresă a Primăriei Municipiului Sfântu Gheorghe și planul urbanistic general; buletine de analiză toxicologică alcoolemie inculpat și conductor locomotivă; proces-verbal de predare în custodie; proces-verbal de ridicare bunuri de la K.G.A. și de lăsare în custodie la I.P.J. Covasna - Serviciul Tehnic Auto; declarații inculpat; declarații martori; declarații părți civile; rapoarte de constatare medico-legală de necropsie; rapoarte medico-legale de constatare; înscrisuri.

Pe latură civilă, în faza de urmărire penală și în fața instanței s-au constituit părți civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov cu suma de 6.047,75 RON reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate R.H.; Spitalul Județean de Urgență D.F.K. - Serviciul de Medicină Legală Covasna cu suma de 5.807 RON reprezentând contravaloarea autopsiilor efectuate; Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA, prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Brașov, cu suma de 3.995,51 RON reprezentând contravaloarea reparației locomotivei EA 005 și a minutelor de întârziere înregistrate de trenul Regio 4012, de trenul Regio 4014 și de trenul Inter Regio 1645; Spitalul Clinic de Copii Brașov cu suma de 2.280,44 RON reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate minore R.H. și Spitalul Județean de Urgență D.F.K. Sfântu Gheorghe cu suma de 610,76 RON reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate R.T.

S-au mai constituit părți civile cele trei părți vătămate ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, respectiv R.E., R.T. și R.H. precum și urmașii celor 8 persoane decedate în accident respectiv L.F., R.F., L.R., R.L., R.J. - n. 1967, R.H.Z., B.L.M., M.G. Sen., R.K., R.C., R.M., R.R., R.T., M.L., R.I., R.R.Z., R.E., S.E., S.A., S.M., S.E.Z., S.I., O.A. Jun., O.A.M., O.L., P.J., O.A.S., M.M., P.Z., B.V., S.L., D.B., R.J. Sen.- n. 1956, R.B., R.I.Z., R.J. Jun. - n. 1989, R.S.I., B.Z., B.G.Z., B.J., I.T., B.J., B.G., M.G. Jun., M.M.K., B.R.C., L.S., B.I., R.A.Z. - n. 1970, R.A.Y. - n. 1999, R.C., D.A. și D.B.N.

La dosarul cauzei au fost depuse acte de stare civilă pentru urmașii victimelor, înscrisuri referitoare la practică judiciară, acte normative, ghid pentru soluționarea daunelor morale, bonuri și facturi fiscale în dovedirea daunelor materiale și a cheltuielilor de judecată, planșe foto, înscrisuri, adresa nr. S.O. 1123/2013 emisă de Direcția de Asistență Comunitară Sfântu Gheorghe.

A reținut instanța de fond că inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecății, în termenul prevăzut de lege, a solicitat ca judecarea sa să se facă potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., a recunoscut că se face vinovat de săvârșirea faptei, solicitând judecarea cauzei conform prevederilor aplicabile în cazul recunoașterii vinovăției.

Instanța de fond a admis această cerere și a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, care nu au fost contestate și au fost însușite de către inculpat.

Au fost încuviințați de instanță și audiați, pentru dovedirea pretențiilor civile, martorii K.T., D.A., O.S., B.T., R.F.A., R.Ș., I.P., B.A.

S-a întocmit un referat de evaluare pentru inculpat.

În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 08 septembrie 2012, în jurul orelor 08,00, inculpatul B.C.a condus tractorul rutier marca X cu numărul de înmatriculare Y și semiremorca marca X1 cu numărul de înmatriculare Y1, în care se aflau mai multe persoane, la parcela de 1 ha pe care o deținea, aflată la 1,7 km de locuința din Chilieni, pentru a recolta cartofi, activitate ce s-a desfășurat până în jurul orei 12,30.

La întoarcere, în jurul orei 13,00, în remorca tractorului, ce nu era adaptată pentru transportul persoanelor, s-au urcat mai mulți lucrători ce-l ajutaseră la scoaterea cartofilor, aceștia așezându-se pe sacii de rafie aflați pe jos, pe gălețile puse cu gura în jos sau sprijiniți de obloanele remorcii.

În jurul orei 13,40, inculpatul, ce se afla singur în tractor, conducând pe drumul deschis circulației publice ce face legătura între terenurile agricole de pe latura de est a localității Chilieni și DN 12, a ajuns la trecerea simplă, fără bariere, la nivel cu calea ferată.

Dată fiind existența unei vegetații în apropierea părții din dreapta a căii ferate, în sensul de deplasare a inculpatului, astfel cum rezultă din fotografiile judiciare aflate la dosarul de urmărire penală, drumul fiind și în rampă, oprirea și asigurarea înainte de traversare, obligații legale ce trebuiau respectate de inculpat, erau imperios necesar a fi făcute pentru a observa dacă vine sau nu vreun tren.

Inculpatul nu s-a oprit pentru a se asigura, continuându-și drumul fără a respecta obligațiile arătate mai sus, astfel că nu a observat trenul Regio nr. 4012 ce circula din direcția Sfântu Gheorghe în direcția Brașov cu viteza de 97 km/h. Impactul - ce nu a putut fi evitat nici de conductorul trenului, care nu a avut posibilitatea de a opri trenul, și nici de inculpat, care nu a reușit să accelereze suficient pentru a ieși de pe linia de cale ferată - a avut loc între locomotivă și partea din spate a remorcii atașate de tractor, remorcă în care se aflau mai multe persoane.

În opinia acuzării, și a instanței de fond, nu se poate susține că inculpatul nu a avut posibilitatea să observe trenul din cauza acelei vegetații sau că vizibilitatea nu era suficientă. Astfel cum rezultă din fotografiile judiciare, vizibilitatea era bună și posibilitatea de a se asigura efectiv în condiții de siguranță a existat, cu condiția de a se opri în apropierea trecerii de cale ferată și de a se asigura. Din acel loc în care inculpatul trebuia să oprească și să se asigure, se putea observa cu ușurință dacă venea sau nu vreun tren.

În urma impactului ce a avut loc au decedat 8 persoane, numiții B.C., R.G., R.R., L.E., R.A.M., S.B., R.E. și B.M. și alte 3 persoane au suferit vătămări ce au necesitat pentru îngrijire mai mult de 10 zile, R.T., R.E. și R.H. Toate aceste persoane se aflau în semiremorca tractată de vehiculul condus de inculpat.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere rapoartele medico-legale de necropsie efectuate asupra victimelor (dosar de urmărire penală) și rapoartele medico-legale de constatare efectuate cu privire la părțile vătămate, din care rezultă că există o legătură de cauzalitate între impact și urmarea produsă, leziunile produse în urma accidentului conducând la decesul celor 8 victime și la vătămarea integrității corporale a celor 3 părți vătămate.

În ceea ce privește modalitatea producerii acestui rezultat, instanța de fond a avut în vedere procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, declarațiile martorilor A.D., P.K.I., L.R., D.M., S.G. și S.N., ale părților vătămate R.T. și R.E., toate coroborate cu declarația inculpatului în care a recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând judecarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen..

Martorul A.D., conductorul locomotivei, precizează că, după ce a plecat din stația Sfântu Gheorghe, în momentul în care se apropia de trecerea la nivel cu calea ferată, după ce a dat semnale de fluier repetat, a observat, când se afla la o distanță de aproximativ 70 de metri de trecere, un tractor cu remorcă în care se aflau mai multe persoane, ce efectua traversarea căii ferate, impactul nemaiputând fi evitat, acesta având loc între locomotivă și remorcă. Arată martorul că, în momentul imediat premergător impactului, când s-a apropiat de trecere, l-a observat pe inculpat care privea în față, fiind chiar degajat, martorul apreciind că nu crede că observase trenul, nici măcar în ultimele momente dinainte de impact, ceea ce denotă că inculpatul nu s-a asigurat niciun moment, nici înainte de traversare și nici în timpul traversării.

Declarația martorului se coroborează cu declarațiile martorilor ce s-au aflat în remorcă și care au scăpat cu viață, fără a fi vătămați sau cu vătămări ce au necesitat pentru îngrijire mai puțin de 10 zile, respectiv numiții P.K.I., L.R., D.M., S.G. și S.N. și cu cele date de părțile vătămate R.T. și R.E. în sensul că inculpatul nu a oprit și nu s-a asigurat niciun moment la traversarea căii ferate, nici atunci când s-au deplasat de dimineață pentru recoltarea cartofilor și nici când a avut loc accidentul.

Partea vătămată R.T. precizează, în declarația aflată la dosarul de urmărire penală, că inculpatul nu a oprit tractorul pentru a se asigura nici la prima traversare, în acea dimineață, și nici la prânz, când a avut loc accidentul, declarație ce se coroborează cu cele date de ceilalți pasageri ai remorcii (L.R., S.N., D.M., P.K.I.), ce au mai precizat și că au observat venirea trenului, au început să strige la inculpat să oprească, dar acesta nu i-a auzit, și a continuat deplasarea, producându-se impactul.

Partea civilă L.F. a precizat în declarația aflată la dosarul de urmărire penală că, în momentul imediat anterior impactului, discuta cu soția sa, ce se afla în remorcă, la telefon, aceasta spunându-i că inculpatul nu oprește la trecerea cu calea ferată, partea civilă auzind prin telefon atât fluieratul locomotivei cât și strigătele mai multor persoane către șoferul tractorului să oprească.

Din analiza coroborată a acestor mijloace de probă, instanța de fond a reținut că inculpatul nu a oprit și nu s-a asigurat la trecerea la nivel cu calea ferată, mai înainte de a se angaja în traversare, că trenul a folosit avertizările, sonore, fiind auzit și văzut de pasagerii din remorcă ce au încercat să-l anunțe pe inculpat dar fără succes, acesta continuându-și drumul, în traversarea căii ferate, ca și cum nimic nu se întâmpla.

Toate aceste mijloace de probă se coroborează și cu declarația inculpatului în care a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare, solicitând judecata în conformitate cu dispozițiile articolului 3201 C. proc. pen.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului care, în data de 08 septembrie 2012, a așezat din culpă, un obstacol pe calea ferată, respectiv ansamblul compus din tractor și semiremorcă, producându-se o catastrofă de cale ferată constând în ciocnirea unui mijloc de transport al căii ferate, respectiv trenul Regio nr. 4012, cu un mijloc de transport auto, respectiv tractorul și semiremorca condusă de acesta, ciocnire ce a avut ca urmare decesul unui număr de 8 persoane, vătămarea integrității corporale a trei persoane și degradarea părții frontale a locomotivei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, din culpă, ce a avut ca urmare producerea unei catastrofe de cale ferată, faptă prevăzută de art. 276 alin. (1) și (4) C. pen., raportat la art. 277 alin. (2) C. pen. Sub aspectul laturii obiective, elementul material s-a realizat printr-o acțiune, respectiv așezarea ansamblului auto pe linia de cale ferată, cerință esențială a elementului material, respectiv punerea în pericol a siguranței mijloacelor de transport ale căii ferate fiind îndeplinită, prin dimensiunea ansamblului auto așezat pe linie raportat la viteza de circulație a trenului, 97 km/h, producându-se această stare de pericol. S-a produs rezultatul prevăzut de lege, respectiv ciocnirea dintre acest obstacol și locomotiva trenului, ciocnire ce a avut urmările arătate mai sus, urmări ce constituie prin ele însele alte infracțiuni. Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta din culpă, în condițiile art. 19 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. pen., în sensul că nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă; atâta vreme cât inculpatul nu s-a oprit să se asigure, trebuia să prevadă că putea fi surprins de tren pe calea ferată, ansamblul auto condus de acesta constituind un obstacol pe linia ferată, în sensul dispozițiilor art. 276 C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru această infracțiune, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., gradul de pericol social al faptei raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a reține și dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei.

În opinia instanței de fond, nu se impune reținerea unor circumstanțe atenuante personale, cu consecința de scădere a pedepselor aplicate sub minimul legal, pentru niciuna dintre fapte/infracțiuni. Aspectele legate de vârsta înaintată a inculpatului, de lipsa antecedentelor penale, de atitudinea sinceră și de regret urmând a fi luate în considerare la stabilirea cuantumului pedepselor și a individualizării judiciare a executării pedepsei rezultante. Reținerea separată, ca și circumstanțe atenuante a acestor împrejurări, ar conduce la o dublă valorificare a acestora, ceea ce nu se poate face.

Însă, instanța de fond a menționat că, numai pentru infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă, din culpă, ce a avut ca urmare producerea unei catastrofe de cale ferată, va reține circumstanțe atenuante judiciare reale, deci împrejurări concrete în care a fost săvârșită fapta care atenuează gradul de pericol social concret al acestei infracțiuni. Astfel, s-a apreciat că rezoluția infracțională a inculpatului nu a fost aceea de a așeza, din culpă, obstacole pe calea ferată, acesta fiind surprins de tren la traversarea căii ferate. Deși, pe textul de lege, respectiv art. 276 C. pen., surprinderea unui autovehicul de către tren pe linia de cale ferată, poate realiza elementul material de așezare de obstacole pe calea ferată, trebuie făcută totuși o distincție între o astfel de așezare de obstacole din culpă și o traversare cu un mijloc auto a căii ferate pe la trecerea de cale ferată semnalizată, traversare ce a avut ca urmare surprinderea de către tren. Deși orice traversare a căii ferate cu un autoturism ce a fost surprins de tren, în condițiile în care s-ar fi putut pune în pericol siguranța mijloacelor de cale ferată, poate fi încadrată în dispozițiile arătate mai sus, trebuie făcută totuși distincția între pericolul social concret al unei fapte de a nu se asigura și de a fi surprins cu un ansamblu compus din tractor și remorcă de către tren, și aceea de a așeza din culpă un obstacol pe calea ferată (spre exemplu un copac voluminos ce a fost tăiat în preajma căii ferate și a căzut, din culpa autorului, pe linie), întrucât rațiunea legii este de a sancționa acest din urmă gen de fapte, săvârșite cu intenție sau din culpă.

În final, s-a apreciat că împrejurarea concretă în care s-a ajuns ca inculpatul să așeze acel ansamblu compus din tractor și remorcă pe calea ferată, cu consecința punerii în pericol a siguranței mijloacelor de transport pe calea ferată, respectiv traversarea neregulamentară a căii ferate, fiind surprins de tren cu această ocazie, constituie o circumstanță atenuantă judiciară reală cu consecința scăderii pedepsei sub minimul special, de 10 ani închisoare. Pentru această infracțiune, și pentru motivele de mai sus, instanța de fond a arătat că va aplica o pedeapsă ce va fi coborâtă sub minimul legal, circumstanțele atenuante judiciare reale fiind reținute cu efectul legal numai pentru această faptă.

A mai arătat instanța de fond că, spre deosebire de circumstanțele atenuante personale ce nu pot fi reținute în cazul concursului de infracțiuni decât pentru toate infracțiunile, întrucât privesc aspecte ale persoanei infractorului (vârsta, conduita bună, sinceritatea etc.), ce sunt aceleași pentru fiecare infracțiune săvârșită, circumstanțele judiciare reale, ce privesc împrejurările atenuante în care a fost săvârșită una dintre faptele aflate în concurs de infracțiuni, pot fi reținute numai pentru respectiva infracțiune, producându-se efectul atenuant numai pentru sancțiunea aplicată pentru această faptă. Deși fac parte dintr-un concurs de infracțiuni, faptele sunt totuși distincte, iar împrejurările în care au fost săvârșite sunt diferite, astfel că nimic nu împiedică a considera că una dintre faptele aflate în concurs a fost săvârșită în împrejurări ce privesc fapta, iar nu persoana, ce pot constitui circumstanțe atenuante.

În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului care, în data de 08 septembrie 2012, în jurul orelor 13,40, în timp ce conducea ansamblul de vehicule format din tractorul rutier marca X cu numărul de înmatriculare Y și semiremorca marca X1 cu numărul de înmatriculare Y1, nu a respectat semnificația indicatoarelor rutiere "Oprire", "Trecere la nivel cu calea ferată simplă fără bariere" și "Atenție la tren", amplasate la trecerea la nivel cu calea ferată amenajată pe drumul situat în vecinătatea de N-E a localității Chilieni - județul Covasna, drum deschis circulației publice, fără a se asigura, s-a angajat în traversarea respectivului tronson de cale ferată fiind surprins de trenul de persoane Regio cu nr. 4012 ce circula pe ruta Târgu Mureș - Brașov, în urma coliziunii rezultând decesul a 8 persoane (B.C., R.G., R.R., L.E., R.A.M., S.B., R.E. și B.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de articolul 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen. Sub aspectul laturii obiective, elementul material s-a realizat printr-o acțiune, producându-se rezultatul prevăzut de lege, respectiv moartea victimelor, între acțiunea inculpatului și rezultat existând un raport de cauzalitate directă, astfel cum rezultă din rapoartele de necropsie efectuate asupra victimelor. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta din culpă, în condițiile art. 19 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. pen., în sensul că nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă. Atâta vreme cât inculpatul nu s-a oprit să se asigure la trecerea de cale ferată, trebuia să prevadă că putea fi surprins de tren, eventualitate în care viața tuturor celor din remorcă putea fi pusă în pericol foarte grav.

Instanța a reținut și faptul că, în speță, inculpatul nu a respectat obligațiile prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. c din H.G. nr. 1391/2006 care prevăd obligația conducătorilor auto de a se opri la întâlnirea indicatorului "Trecere la nivel cu calea ferată simplă, fără bariere" și cele prevăzute de art. 136 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 care stipulează obligația conducătorilor auto de a circula cu viteză redusă la trecerea la nivel cu calea ferată și de a se asigura corespunzător că din partea stângă sau dreaptă nu se apropie niciun vehicul feroviar, astfel că infracțiunea a fost săvârșită în forma agravantă prevăzută de alin. (2) al art. 178 C. pen. De asemenea, s-a reținut că în urma accidentului, a rezultat decesul a opt persoane, astfel că infracțiunea a fost săvârșită și în forma agravantă prevăzută de alin. (5) al art. 178 C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru această infracțiune, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. [pe de-o parte urmările foarte grave ale faptei, respectiv decesul a opt persoane, urmări cu consecințe foarte grave pentru toate familiile implicate, cu atât mai mult cu cât două familii au suferit pierderea a doi membrii în această tragedie, inconștiența inculpatului care nu a oprit pentru a se asigura nici la prima traversare și nici la a doua, când s-a produs accidentul, în condițiile în care transporta în remorcă multe persoane, iar pe de altă parte, vârsta foarte înaintată a acestuia, conduita bună avută până în prezent, atitudinea de recunoaștere și regret de care a dat dovadă; s-au reținut și dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei]. Instanța a reținut că infracțiunea nu este una intenționată, dar a fost săvârșită prin încălcarea conștientă a unei reguli de circulație. În favoarea acestuia a reținut, la stabilirea cuantumului pedepsei, aceste aspecte referitoare la faptul că este o persoană pe deplin integrată în societate, fără antecedente penale și a manifestat interes pentru situația sa, s-a prezentat în fața instanței, prin întreaga sa atitudine contribuind la soluționarea cu celeritate a cauzei.

S-a menționat, încă o dată, că nu se pot reține aceste împrejurări ca și circumstanțe atenuante care să conducă la stabilirea unei pedepse sub minimul de 1 an și 4 luni (obținut după reducerea cu o treime a minimului legal), dată fiind urmarea faptei de ucidere din culpă, respectiv decesul a opt persoane, considerând că, față de aceste urmări tragice, o pedeapsă sub acest minim ar fi neîndestulătoare.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că, în drept, faptele inculpatului care, în condițiile arătate mai sus, a cauzat vătămarea corporală a numiților R.T. (22 - 25 zile de îngrijire medicală), R.E. (16 - 18 zile de îngrijire medicală) și R.H. (50 - 55 zile de îngrijire medicală) întrunesc, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive a trei infracțiuni distincte de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. (1) și (4) C. pen. Astfel cum rezultă din rapoartele de constatare medico-legală, leziunile au fost consecința accidentului provocat de inculpat din culpă, între faptele acestuia și producerea acestor leziuni existând deci legătură de cauzalitate.

La individualizarea pedepselor care au fost aplicate pentru aceste infracțiuni, au fost avute în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aspectele personale, menționate la analiza celorlalte pedepse aplicate în cauză și dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.; pentru infracțiunea săvârșită față de R.H. s-a aplicat o pedeapsă mai mare având în vedere urmarea faptei, respectiv numărul mai mare de zile de îngrijire medicale.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 C. pen., pedeapsa rezultantă fiind de cel mult 3 ani închisoare, iar inculpatul nefiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii. De asemenea, raportat la caracterul neintenționat al infracțiunii și la persoana inculpatului, care are vârsta de 79 de ani, precum și la comportamentul său, de dinaintea, și de după săvârșirea infracțiunilor, s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă, neexistând riscul ca inculpatul să mai săvârșească alte infracțiuni.

S-a menționat că se impune, tocmai prin urmările foarte grave ale faptelor, supravegherea comportamentului inculpatului pe un termen de încercare de 6 ani de către Serviciul de Probațiune, respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere obligatorii și a obligației de a nu mai conduce, pe durata termenului de încercare, niciun autovehicul.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat următoarele:

S-a reținut că inculpatul, la data de 08 septembrie 2012, pentru tractorul rutier marca X, cu numărul de înmatriculare Y, nu avea de poliță obligatorie de asigurare de răspundere civilă auto RCA, acesta fiind motivul pentru care a fost introdus în cauză și citat Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, în conformitate cu dispozițiile art. 251 din Legea nr. 32/2000.

S-au constituit părți civile, pe de-o parte, urmașii celor 8 victime și cele 3 părți vătămate, iar pe de altă parte, Spitalul Clinic de Urgență Brașov, Spitalul Clinic de Copii Brașov, Spitalul Județean de Urgență D.F.K. Sfântu Gheorghe și Societatea Națională de Transport Feroviar CFR Călători S.A. - Sucursala Brașov.

Instanța de fond a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 C. civ., respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului, ca temei pentru obligarea la plata daunelor; existența unor fapte ilicite - infracțiunea de ucidere din culpă respectiv cele trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, săvârșite de inculpat dar și încălcarea unor reguli de circulație, prejudiciul creat - cheltuielile realizate de părțile civile, daunele morale, daunele materiale suferite de instituțiile constituite părți civile, legătura directă de cauzalitate dintre acțiune și prejudiciu precum și vinovăția acestuia sub forma culpei.

Cu privire la constituirile de părți civile din partea unităților spitalicești, s-au reținut dispozițiile art. 313 alin. (1) din O.U.G. nr. 72/2006 conform cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată (sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale; pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Caselor de Asigurări de Sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată).

În consecință, a fost admisă constituirea de parte civilă a unității medicale Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov și a dispus obligarea la plata sumei solicitate, de 6.047,75 RON, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate R.H.

A fost admisă și acțiunea civilă a unității medicale Spitalul Clinic de Copii Brașov, unde a fost internată aceeași parte vătămată, minoră la data faptelor, și s-a dispus obligarea la plata sumei de 2.280,44 RON reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate R.H.

De asemenea, a fost admisă, în parte, constituirea de parte civilă a Spitalului Județean de Urgență D.F.K. Sfântu Gheorghe și s-a dispus obligarea la plata sumei de 5.429 RON reprezentând contravaloarea rapoartelor de expertiză medico-legală și a sumei de 610,76 RON, la care se va adăuga dobânda legală până la data plății, aceasta din urmă reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate R.T., ce a fost internat în unitatea spitalicească în perioada 08 - 10 septembrie 2012.

Instanța de fond a arătat că nu vor fi acordate acestei părți civile sumele de bani ce reprezintă contravaloarea lucrărilor medico-legale efectuate pentru numiții L.R., D.M., S.G., S.N. și P.K.I. întrucât acțiunea penală pentru care a fost tras la răspundere penală inculpatul nu a vizat și aceste persoane care nu au suferit leziuni corporale care să necesite îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, astfel că aceste pretenții nu pot fi soluționate în cadrul acestui proces penal, ci numai în fața instanței civile.

A fost admisă și acțiunea civilă exercitată de Societatea Națională de Transport Feroviar CFR Călători S.A. - Sucursala Brașov și s-a dispus obligarea la plata sumei de 3.995,51 RON reprezentând contravaloarea reparațiilor la locomotiva avariată și a minutelor de întârziere acumulate.

Cu privire la părțile civile, urmașii victimelor, și cele trei părți vătămate, instanța de fond a reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 1357 C. civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Condițiile antrenării răspunderii civile a inculpatului, analizate mai sus, sunt întrunite și în acest caz, față de urmașii victimelor și față de cele trei părți vătămate.

Cu privire la persoanele îndreptățite la despăgubiri morale de pe urma decesului, au fost reținute dispozițiile art. 1391 alin. (2) C. civ. conform cărora instanța va putea să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului pentru durerea încercată prin moartea victimei precum și oricărei persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

Având în vedere aceste dispoziții, instanța de fond a acordat despăgubiri pentru daune morale numai persoanelor ce au dovedit o asemenea calitate de rudă cu victimele, precum și celor ce nu au calitatea de rudă, dar care au probat că au suferit un prejudiciu prin decesul victimei, acesta fiind cazul concubinilor și al copiilor nenaturali ce nu au fost adoptați.

Cu privire la daunele morale solicitate de părțile vătămate-părți civile R.T., R.E. și R.H., au fost reținute dispozițiile art. 1391 C. civ. conform cărora în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială, au fost acordate sume cu titlu de daune morale, ca o compensare a restrângerilor posibilităților de viață familială și socială și numai în măsura acestor restrângeri.

Cu privire la daunele materiale solicitate de părțile civile, au fost reținute dispozițiile art. 1392 C. civ. în conformitate cu care cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea victimei sau în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare, are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli, iar cu privire la daunele materiale solicitate de cele trei părți civile - părți vătămate au fost reținute dispozițiile art. 1387 alin. (1) C. civ. potrivit cu care despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile determinate de îngrijirea medicală și dacă este cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.

Din analiza acestor texte legale se desprinde concluzia că prejudiciul trebuie reparat integral, dar este obligația celui ce îl solicită să și dovedească întinderea acestuia în mod cert, prin mijloace de probă, înscrisuri sau martori. În funcție de aceste mijloace de probă, instanța va acorda numai prejudiciul dovedit, chiar dacă acesta este mai mic decât cel real suferit de partea civilă, dar pe care nu a fost în măsură să-l dovedească aceasta.

I. Din actele de stare civilă aflate la dosar, L.F. este soțul victimei L.E. și tatăl victimei R.E., R.F. este fiul victimei L.E. și frate cu R.E., L.R. este soacra lui L.E. și bunica lui R.E., iar R.L., R.J., R.H.Z. și B.L.M. sunt frați, respectiv surori, cu victima L.E.

Relațiile de rudenie fiind dovedite, s-a considerat că aceste părți civile au dreptul la repararea daunelor morale cauzate de durerea încercată prin pierderea rudelor. Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile, s-a avut în vedere că pierderea soției, respectiv a fiicei, a surorii și a mamei reprezintă, în mod evident, o pierdere imensă ce nu poate fi reparată în niciun mod, acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale fiind în măsură să compenseze într-o oarecare măsură imensa pierdere suferită. Aceste pierderi vor fi resimțite pe parcursul întregii vieți, trauma psihică fiind cu atât mai mare cu cât au decedat în accident doi membri ai aceleiași familii.

În același timp, instanța de fond a menționat că daunele morale nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză.

Instanța de fond a acordat sume mai mari părților civile cu grade de rudenie mai apropiate de victime, textul de la art. 1391 alin. (2) C. civ. prezentând o ordine deloc întâmplătoare, prezentându-i pe cei îndreptățiți la despăgubiri morale în ordinea gradelor de rudenie.

Cu privire la daunele materiale solicitate, pe baza înscrisurilor depuse la dosar reprezentând chitanțe și bonuri fiscale coroborate cu declarații de martori, s-a considerat dovedită suma de 15.102 RON, obținută din adunarea sumelor menționate pe bonurile fiscale, astfel cum acestea au fost depuse la dosar. Cu privire la cheltuielile efectuate cu pomenirile, atât în cazul acestei familii, cât și a celorlalte, instanța a analizat declarațiile martorilor referitoare la numărul de persoane participante, numărul pomenirilor, costul unui meniu și locația unde s-a ținut. Din analiza acestor mijloace de probă, s-a reținut că au avut loc, în medie, 4 pomeniri, la înmormântare, la 21 de zile, la 6 săptămâni și la 6 luni, iar la fiecare pomenire s-a cheltuit aproximativ 1500 de RON. Au fost înlăturate declarațiile martorilor privind costurile unei pomeniri întrucât nu se coroborează cu biletele emise de SC A.C.P. SRL (localul unde s-au ținut o parte din pomeniri) aflate la dosar instanță, în care se face referire la o pomenire solicitată de R.I. pentru data de 24 noiembrie 2012 ce costă 1500 RON și la o altă pomenire solicitată de R.R.Z. pentru data de 08 martie 2013 ce costă 1020 de RON. De asemenea, la dosar instanță se află un alt bilet emis de același local unde se vorbește de o pomenire pentru data de 11 septembrie 2012 ce costă 950 de RON, iar la dosar instanță se face vorbire de alte pomeniri efectuate de diverse rude ale victimelor ce nu costă niciuna mai mult de 1500 de RON. Nu există nicio factură sau bon fiscal care să probeze susținerile părților civile în sensul că ar fi participat sute de persoane la aceste pomeniri, ce au costat sume mult mai mari de bani. În măsura în care au fost cheltuite aceste sume de bani, cu atât mai mult cu cât pomenirile s-au ținut la o societate comercială cu un asemenea profil, trebuia să existe cel puțin un bon fiscal cu o asemenea sumă.

S-a arătat că analiza făcută de instanță cu privire la numărul pomenirilor și la costul mediu dovedit al acestora este valabilă pentru toate familiile ce au avut victime decedate în acest accident.

Din adunarea bonurilor fiscale și a facturilor a reieșit suma de 9.102,30 RON, la care se adună suma de 6.000 RON, contravaloarea pomenirilor reținută de instanță ca dovedită, din care trebuie scăzută suma de 5.000 RON, ajutorul social primit de familie de la Primăria Sfântu Gheorghe, astfel cum rezultă din adresa nr. 1123/2013 emisă de Direcția de Asistență Comunitară Sfântu Gheorghe, aflată la dosar instanță.

II. Din actele de stare civilă aflate la dosar, S.I. este mama victimei S.B., S.E., S.A., S.M., S.E.Z., M.M., P.Z., B.V. și S.L. sunt surorile victimei, P.J. este fratele său iar D.A. și D.B.N. sunt copiii minori ai victimei. Relațiile de rudenie fiind dovedite, instanța a considerat că aceste părți civile au dreptul la repararea daunelor morale cauzate de durerea încercată prin pierderea rudei, durere ce rezultă din declarația martorului audiat. Cu privire la frații O.A., O.A.M. și O.L., instanța a reținut din actele de stare civilă faptul că cei trei sunt copiii tatălui nenatural al victimei, numitul O.A.

Senior, dintr-o altă căsătorie. Cum victima nu este fiul lui O.A. Senior, acesta din urmă crescând-o pe victimă de la o vârstă fragedă, ca urmare a căsătoriei cu mama victimei, nu apare nicio relație de rudenie între victimă și cei trei menționați mai sus. Se reține că victima nu a fost adoptată de numitul O.A. Senior, astfel că nu s-a creat nicio legătură de rudenie între cei trei și victimă. Cum cele trei părți civile nu fac parte din categoria rudelor indicate de textul legal, trebuia dovedită încadrarea acestora în ultima categorie indicată de art. 1391 alin. (2) C. civ., respectiv a oricărei persoane ce ar putea dovedi un prejudiciu prin durerea încercată de moartea victimei.

Nu s-a făcut dovada unei asemenea dureri încercate de aceste trei persoane, astfel că nu pot avea vocație la acordarea unor despăgubiri. Cei trei, astfel cum rezultă din declarațiile martorului, nu locuiau împreună cu victima, ce muncea mai mult în străinătate, iar când se întorcea în țară, locuia la tatăl său O.A. Senior. Martora I.P. nu-i cunoaște pe cei trei frați ai victimei, precizând însă că O.A. Senior este persoana ce a crescut-o pe victimă de mică, de când s-a căsătorit cu mama sa, victima locuind la acesta când venea în țară.

Partea civilă O.A. Senior este o persoană care nu are nicio legătură de rudenie legală cu victima, dar s-a dovedit, prin declarația acestei martore, că a încercat o durere prin moartea celui pe care l-a crescut de mic și față de care s-a comportat ca și față de propriul lui copil. De asemenea, au dreptul la despăgubiri și cei doi copii minori ai victimei, despre care face vorbire și martora I.P., respectiv D.A. și D.B.N. Partea civilă O.A. Senior face vorbire, în declarația de la dosar de urmărire penală, despre cei doi copii minori ai victimei ce se află în prezent în îngrijire la mama victimei, numita S.I.

Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile, s-a avut în vedere că pierderea copilului, a fratelui și a tatălui reprezintă, în mod evident, o pierdere imensă ce nu poate fi reparată în niciun mod, acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale fiind în măsură să compenseze într-o oarecare măsură imensa pierdere suferită. Aceste pierderi vor fi resimțite pe parcursul întregii vieți, trauma psihică fiind mai mare mai ales pentru cei doi copii minori, ce vor crește fără tată pentru restul vieții lor. În același timp, daunele morale nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză. Sumele cele mai mari sunt cuvenite copiilor care vor resimți lipsa tatălui lor pe tot parcursul vieții, fiind lipsiți de sprijinul părintelui, apoi părinților victimei, mamei naturale și tatălui ce l-a crescut de la o vârstă fragedă. Fraților și surorilor victimei, ce nu mai locuiau cu aceasta, fiind fiecare plecați la familiile lor pe care și le-au întemeiat, li se va acorda o sumă mai mică, considerată suficientă de instanță, având în vedere relațiile distante dintre aceștia la data incidentului, apreciind suficiente aceste sume pentru repararea durerii suferite.

S-a dispus și acordarea unei prestații periodice în favoarea părților civile D.A. și D.B.N. în cuantum de 116,5 RON lunar pentru fiecare, începând cu data de 28 iunie 2013 și până la majoratul acestora. A fost acordată suma de 1165 RON reprezentând prestații lunare calculate cumulat de la data decesului (septembrie 2012) și până la pronunțarea sentinței pentru fiecare dintre minorii părți civile D.A. și D.B.N. Cu privire la prestațiile periodice, s-a avut în vedere ca și bază de calcul salariu minim pe economie de la data săvârșirii faptei ilicite, întrucât nu s-a făcut dovada unor alte venituri stabile pe care le câștiga victima.

Au fost respinse daunele morale solicitate de părțile civile O.A. Jun., O.A.M. și O.L., nefiind îndeplinite cerințele art. 1391 alin. (2) C. civ. pentru a avea acest drept.

Referitor la daunele materiale solicitate, pentru aceleași considerente reținute și dezvoltate mai înainte, calculându-se bonurile fiscale depuse, cele patru pomeniri cu un cost de 1.500 de RON fiecare și scăzând suma de 3.000 RON primită din fondul de ajutor social, rezultă suma dovedită de 4.252,87 RON, ce va fi acordată cu titlu de daune materiale.

III. Din actele de stare civilă aflate la dosar, I.T. este sora victimei B.C., B.J. este fratele iar B.G., tatăl victimei. Nu există niciun act de stare civilă la dosar care să ateste vreo legătură de rudenie între părțile civile B.Z., B.G.Z. și B.J. și victimă, motiv pentru care, nefiind îndeplinită cerința legăturii de rudenie și nefăcându-se dovada că aceștia au suferit un prejudiciu prin durerea încercată de moartea victimei, a fost respinsă constituirea de parte civilă a fiecăruia dintre cei trei, considerându-se că nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu ce trebuie reparat. Rudele victimei au dreptul la repararea prejudiciului încercat prin pierderea fratelui respectiv a fiului, astfel cum rezultă din declarația martorei B.A., ce îi cunoaște atât pe tatăl victimei cât și pe sora acesteia și a constatat personal că aceștia au suferit prin pierderea rudei.

Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile, s-a avut în vedere că pierderea copilului, respectiv a fratelui reprezintă, în mod evident, o pierdere imensă ce nu poate fi reparată în niciun mod, acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale fiind în măsură să compenseze într-o oarecare măsură imensa pierdere suferită. Aceste pierderi vor fi resimțite pe parcursul întregii vieți, trauma psihică fiind mai mare întrucât și mama victimei decedase cu mai mulți ani în urmă. În același timp, daunele morale nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză. S-au acordat sume mai mari părților civile cu grade de rudenie mai apropiate de victimă, în conformitate cu dispozițiile art. 1391 alin. (2) C. civ.

Referitor la daunele materiale solicitate, pentru aceleași considerente reținute și dezvoltate mai înainte, observând și declarația martorei B.A. ce face referire la cele patru pomeniri, calculându-se bonurile fiscale depuse, cele patru pomeniri cu un cost de 1.500 de RON fiecare și scăzând suma de 3.500 RON primită din fondul de ajutor social, rezultă suma dovedită de 4.814 RON, ce a fost acordată cu titlu de daune materiale.

IV. Din actele de stare civilă aflate la dosar, R.K. este mama victimelor R.A.M. și B.M., B.I. este bunica celor două victime, iar R.A., R.T., R.C. și R.M. sunt frații celor două. Victima R.A.M. avea, împreună cu concubinul său M.G. Sen., doi copii minori, respectiv M.G. și M.M.K. iar victima B.M. avea doi copii minori, pe B.R.C. și L.S.Z., astfel cum rezultă din actele de naștere ale minorilor aflate la dosar. În ceea ce-l privește pe concubinul victimei R.A.M., numitul M.G. Sen., s-a apreciat că poate fi inclus în categoria persoanelor ce ar putea dovedi existența unui prejudiciu prin decesul victimei. Existența unei relații de rudenie, la data faptelor, este exclusă, cei doi nefiind căsătoriți. Din declarația martorei O.S. a rezultat că cei doi s-au despărțit la trei luni de la nașterea fetiței (06 decembrie 2009), despărțirea fiind cauzată de violențele exercitate de M.G. Sen. asupra victimei, că acesta nu a fost prezent nici la înmormântare și nici la pomenirile ulterioare. În aceste condiții, este mai mult decât îndoielnică așa zisa durere încercată de acest concubin. Din declarația acestei martore, rezultă faptul că M.G. Sen., ca fost concubin al victimei R.A.M., nu a încercat o durere care să impună repararea unui prejudiciu moral, motiv pentru care a fost respinsă constituirea de parte civilă a acestuia. Relațiile de rudenie fiind dovedite, aceste părți civile au dreptul la repararea daunelor morale cauzate de durerea încercată prin pierderea rudelor. De asemenea, au dreptul la despăgubiri fiecare dintre cei doi copii minori ai fiecărei victimei, a căror legătură de rudenie rezultă din certificatele de naștere aflate la dosar.

Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile, s-a avut în vedere că pierderea copilului, a surorii și a mamei reprezintă, în mod evident, o pierdere imensă ce nu poate fi reparată în niciun mod, acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale fiind în măsură să compenseze într-o oarecare măsură imensa pierdere suferită. Aceste pierderi vor fi resimțite pe parcursul întregii vieți, trauma psihică fiind mai mare mai ales pentru copiii minori, ce vor crește fără mamă pentru restul vieții lor. În același timp, daunele morale nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză. S-au acordat sume mai mari părților civile cu grade de rudenie mai apropiate de victime, în conformitate cu dispozițiile art. 1391 alin. (2) C. civ. Sumele cele mai mari sunt cuvenite copiilor care vor resimți lipsa mamei lor pe tot parcursul vieții, fiind lipsiți de sprijinul părintelui, apoi mamei victimelor, ce a suferit dintr-o dată durerea pierderii celor două fete pe care le avea și fraților ce au pierdut în aceeași împrejurare ambele surori. Bunicii i s-a acordat o sumă mai mică, având în vedere și declarația martorei O.S. ce a precizat că locuia în Sfântu Gheorghe. Fraților și surorilor victimei, ce nu mai locuiau cu aceasta, fiind fiecare plecați la familiile lor pe care și le-au întemeiat, li s-au acordat o sumă mai mică, având în vedere relațiile distante dintre aceștia la data incidentului, considerându-se suficiente aceste sume pentru repararea durerii suferite.

S-a dispus obligarea la plata unei prestații periodice în favoarea părților civile M.G. și M.M.K. în cuantumul legal de 116,5 RON lunar pentru fiecare, începând cu data de 28 iunie 2013 și până la majoratul acestora precum și la plata unei prestații periodice în favoarea părților civile B.R.C. și L.S.Z. în cuantum de 116,5 RON lunar pentru fiecare, începând cu data de 28 iunie 2013 și până la majoratul acestora. S-a acordat suma de 1165 RON reprezentând prestații lunare calculate cumulat de la data decesului (septembrie 2012) și până la pronunțarea sentinței pentru fiecare dintre minorii părți civile M.G. și M.M.K., B.R.C. și L.S.Z. Cu privire la prestațiile periodice a fost avut în vedere ca și bază de calcul salariu minim pe economie de la data săvârșirii faptei ilicite, întrucât nu s-a făcut dovada unor alte venituri stabile pe care le câștigau cele două victime.

Au fost respinse daunele morale solicitate de partea civilă M.G. Sen., fostul concubin al victimei R.A.M., pentru motivele arătate mai sus.

Referitor la daunele materiale solicitate, pentru aceleași considerente reținute și dezvoltate mai înainte, au fost avute în vedere bonurile fiscale depuse, cele patru pomeniri cu un cost de 1.500 de RON fiecare și declarația martorei O.S., ce face vorbire de împrumutarea familiei victimelor cu sume mari de bani în scopul efectuării înmormântărilor (1.2000 RON și 5.000 euro). Martora mai vorbește despre cheltuieli în cuantum de 4.800 RON și 8.700 RON dar precizează că a auzit de cheltuirea acestor sume de la alte persoane ce nu au fost audiate de instanță. Cu privire la construcția unui cavou din zidărie, acesta nu se observă în fotografiile depuse de părțile civile la dosar, astfel că această susținere a fost înlăturată de instanță; rezultă suma de 37.700 RON dovedită ca fiind cheltuită de familia victimelor, scăzând suma de 5.000 RON primită din fondul de ajutor social, rezultă suma dovedită de 32.700 RON, ce a fost acordată de instanță cu titlu de daune materiale.

V. Din actele de stare civilă aflate la dosar, R.J. Sen. este tatăl victimei R.G., R.B. și R.H. sunt surorile acesteia iar R.I.Z. și R.J., frații victimei. Nu există niciun act de stare civilă la dosar care să ateste vreo legătură de rudenie între partea civilă R.S.I. și victimă, motiv pentru care, nefiind îndeplinită cerința legăturii de rudenie și nefăcându-se dovada că acesta a suferit un prejudiciu prin durerea încercată de moartea victimei, a fost respinsă constituirea de parte civilă a acestuia, considerându-se că nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu ce trebuie reparat. Rudele victimei au dreptul la repararea prejudiciului încercat prin pierderea surorii respectiv a fiicei, astfel cum rezultă din declarația martorului R.Ș., ce îi cunoaște atât pe tatăl victimei cât și pe frații și surorile acesteia și a constatat personal că au suferit prin pierderea rudei. Aceștia, cu excepția părții civile R.B., locuiau și conviețuiau în aceeași gospodărie.

Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile, s-a avut în vedere că pierderea copilului, respectiv a fratelui, reprezintă, în mod evident, o pierdere imensă ce nu poate fi reparată în niciun mod, acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale fiind în măsură să compenseze într-o oarecare măsură imensa pierdere suferită. Aceste pierderi vor fi resimțite pe parcursul întregii vieți, trauma psihică fiind mare. În același timp, se consideră că daunele morale nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză; au fost acordate sume mai mari părților civile cu grade de rudenie mai apropiate de victimă, în conformitate cu dispozițiile art. 1391 alin. (2) C. civ.

Referitor la daunele materiale solicitate, pentru aceleași considerente reținute și dezvoltate mai înainte, înlăturând declarația martorului R.Ș. care a precizat că a auzit din sat că s-ar fi cheltuit suma de 45.000 RON pentru înmormântare și pomenirile ulterioare, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe, astfel cum a fost analizată chestiunea mai sus, calculându-se bonurile fiscale depuse, cele patru pomeniri cu un cost de 1.500 de RON fiecare și scăzând suma de 4.000 RON primită din fondul de ajutor social, rezultă suma dovedită de 4.112 RON, ce a fost acordată de instanță cu titlu de daune materiale.

VI. Din actele de stare civilă aflate la dosar, R.R. este fiica victimei R.R., R.A. Jun. este fiul minor, R.A. este concubinul, R.T. este fratele iar R.E., R.I., R.R.Z. și R.C. sunt surorile victimei. Relațiile de rudenie fiind dovedite, instanța a considerat că aceste părți civile au dreptul la repararea daunelor morale cauzate de durerea încercată prin pierderea rudei, durere ce rezultă din declarația martorului R.F.A., acesta precizând că membrii familiei au fost afectați foarte mult, constatări făcute personal cu ocazia vizitelor efectuate. Cu privire la numitul M.L. s-a reținut că, din certificatul de naștere al acestuia, rezultă că este fiul lui R.L. și M.I. Din certificatul de deces al victimei rezultă că a fost fiica lui R.L. și R.E. Se observă deci că nu au niciun părinte comun cei doi și cum nu s-a dovedit că partea civilă ar face parte din categoria celorlalte persoane, din afara rudelor, ce pot proba că au suferit un prejudiciu prin durerea încercată prin moartea victimei, a fost respinsă această constituire de parte civilă, considerând că nu există niciun prejudiciu încercat de M.L. care să se impună a fi reparat. Partea civilă R.A. este o persoană care nu are nicio legătură de rudenie legală cu victima, dar s-a dovedit, prin declarația martorului R.F.A. că avea împreună cu victima doi copii, că au locuit și gospodărit împreună, victima fiind sprijinul acestuia în familie, rezultând că a încercat o durere prin moartea concubinei și mamei copiilor săi.

Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile, s-a avut în vedere că pierderea mamei, respectiv a surorii, precum și a concubinei reprezintă, în mod evident, o pierdere imensă ce nu poate fi reparată în niciun mod, acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale fiind în măsură să compenseze într-o oarecare măsură imensa pierdere suferită. Aceste pierderi vor fi resimțite pe parcursul întregii vieți, trauma psihică fiind mai mare mai ales pentru cei doi copii, ce vor crește fără mamă pentru restul vieții lor. În același timp, se consideră că daunele morale nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză; sume mai mari au fost acordate părților civile cu grade de rudenie mai apropiate de victimă, în conformitate cu dispozițiile art. 1391 alin. (2) C. civ.

S-a dispus obligarea la plata unei prestații periodice în favoarea părții civile R.A. în cuantum de 175 RON lunar, începând cu data de 28 iunie 2013 și până la majoratul acesteia precum și la plata sumei de 1.750 RON reprezentând prestații lunare calculate cumulat de la data decesului (septembrie 2012) și până la pronunțarea sentinței pentru minorul parte civilă R.A.

Sumele cele mai mari sunt cuvenite copiilor care vor resimți lipsa mamei lor pe tot parcursul vieții, fiind lipsiți de sprijinul părintelui, apoi concubinului ce a trăit și ce are împreună cu victima doi copii. Fraților și surorilor victimei, ce nu mai locuiau cu aceasta, fiind fiecare plecați la familiile lor pe care și le-au întemeiat, li s-a acordat o sumă mai mică, considerată suficientă de instanță, având în vedere relațiile distante dintre aceștia la data incidentului, apreciindu-se suficiente aceste sume pentru repararea durerii suferite.

Cu privire la prestațiile periodice, s-a avut în vedere ca și bază de calcul salariul minim pe economie de la data săvârșirii faptei ilicite, întrucât nu s-a făcut dovada unor alte venituri stabile pe care le câștiga victima.

Au fost respinse daunele morale solicitate de partea civilă M.L. pentru motivele arătate mai sus.

Referitor la daunele materiale solicitate, pentru aceleași considerente reținute și dezvoltate mai înainte, calculându-se bonurile fiscale depuse, cele patru pomeniri cu un cost de 1.500 de RON fiecare și scăzând suma de 3.000 RON primită din fondul de ajutor social, rezultă suma dovedită de 7.973 RON, ce a fost acordată de instanță cu titlu de daune materiale.

VII. Cu privire la părțile civile-părți vătămate R.H., R.T. și R.E., s-a reținut că acestea au suferit vătămări ce le-au produs, pe lângă durerile fizice inerente, și sentimente de frustrare și traume psihice, fiindu-le afectată viața socială și familială. S-a ținut cont, la fiecare în parte, și de numărul de zile de îngrijiri medicale acordate și de faptul că nu au rămas cu infirmități fizice în urma accidentului. Martorul R.Ș. a precizat că partea vătămată R.H., ce a suferit leziuni mai grave decât celelalte două părți vătămate, a stat în spital după accident, a suferit fizic, dar și psihic. Cunoaște martorul că merge la psiholog în mod frecvent, arătând că are momente în care nu se poate concentra pe o discuție anume. Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, partea civilă R.E. a fost internată la Secția de Psihiatrie a Spitalului Sfântu Gheorghe, ceea ce demonstrează că trece prin traume psihice, aspect evident în raport de modalitatea producerii accidentului, în care toate persoanele ce nu au decedat și-au văzut moartea cu ochii în momentul în care locomotiva a lovit cu viteza de aproximativ 100 km/h remorca în care se aflau. Acea imagine de coșmar nu poate fi uitată niciodată de aceste victime.

Pentru aceste motive, instanța a apreciat că traumele psihice suferite le afectează celor trei părți vătămate viața familială și socială de zi cu zi, motiv pentru care a considerat necesară repararea, prin acordarea de daune morale, a prejudiciului suferit; acordarea acestor despăgubiri nu trebuie să constituie o sursă de îmbogățire pentru victime sau pentru alte persoane.

Cu privire la daunele materiale solicitate, instanța a luat act de faptul că nu sunt dovedite nici prin înscrisuri și nici cu martori. Singura dovadă adusă de partea vătămată R.E. este decontul de cheltuieli făcute cu ocazia internării la Secția de Psihiatrie a Spitalului din Sfântu Gheorghe, decont cu o valoare de 1.991 RON, ce a fost acordat de instanță. Restul pretențiilor materiale solicitate de părțile vătămate au fost respinse întrucât nu s-a făcut dovada prejudiciului.

Instanța de fond, cu privire la debitorul acestor obligații de plată, arătate mai sus, a reținut dispozițiile art. 251 alin. (10) din Legea nr. 32/2000, conform cărora Fondul de Protecție a Victimelor Străzii are obligația de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare.

Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că tractorul condus de inculpat, vehicul ce a provocat accidentul, nu avea încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă RCA, deși exista această obligație pentru inculpat. Fondul de Protecție a Victimelor Străzii este deci obligat, în virtutea legii, să repare prejudiciile suferite de persoanele păgubite prin acest accident. În opinia instanței de fond:

- cu privire la părțile civile, urmașii victimelor și cele trei părți civile-părți vătămate, acestea fiind persoane păgubite în mod direct prin acest accident, răspunderea Fondului se antrenează, în temeiul legii, fără nicio discuție;

- cu privire la instituțiile ce s-au constituit părți civile, respectiv spitalele ce au acordat îngrijiri medicale victimelor și Societatea Națională de Transport Feroviar, ce a suferit un prejudiciu, nu se pot include în categoria prevăzută de art. 5 alin. (4) din Ordinul C.S.A. nr. 1/2008, respectiv entități care au compensat în orice fel persoanele păgubite sau au oferit acestora servicii în legătură cu prejudiciile suferite, în baza unor contracte încheiate sau în baza legii.

Aceste instituții au suferit în mod direct prejudiciul în patrimoniul lor, și anume contravaloarea reparațiilor la locomotivă și a minutelor de întârziere, respectiv contravaloarea prestațiilor medicale acordate victimelor accidentului provocat de inculpat.

Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din O.U.G. nr. 72/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Din analiza acestui text de lege, s-a tras concluzia că toate cheltuielile necesare de asistență medicală acordată victimelor infracțiunii pot constitui, în procesul penal, obiect al tragerii la răspundere civilă a inculpatului și a părții responsabile civilmente, în speță Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.

Nu se poate susține că aceste unități spitalicești au calitatea de entități ce au compensat în orice fel persoanele păgubite sau au oferit acestora servicii în legătură cu prejudiciile suferite, atâta vreme cât au suferit în mod direct, în propriul patrimoniu, paguba creată prin fapta inculpatului. A compensa sau a furniza servicii persoanelor păgubite presupune exprimarea unei voințe libere în acest sens de către respectiva entitate, voință de a ajuta în acest mod pe cel păgubit. Spitalele erau obligate să acorde asistență medicală și nu au făcut-o din dorința de a contribui la repararea prejudiciului creat victimelor. Prin acordarea acestei asistențe medicale obligatorii au suferit un prejudiciu, rezultat direct din costurile serviciilor medicale.

În concluzie, instanța a apreciat că Fondul de Protecție a Victimelor Străzii poate fi obligat la plata despăgubirilor către unitățile spitalicești și către Societatea Națională de Transport Feroviar.

În conformitate cu Decizia nr. 3/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit cu care, în procesul penal, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate, s-a dispus obligarea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii singur la plata tuturor despăgubirilor acordate.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat, la data rămânerii definitive a sentinței, a tractorului rutier marca X cu numărul de înmatriculare Y a sașiului semiremorcii marca X1 cu numărul de înmatriculare Y1, a elementelor de caroserie a remorcii constând în obloane, scânduri, roată stânga, a originalelor certificatelor de înmatriculare seria Z și seria Z1, a găleților din tablă deformate și a sacilor de rafie; către Societatea Națională de Transport Feroviar CFR Călători S.A. - Sucursala Brașov a elementelor locomotivă constând în conductă și ornament din fontă și către persoanele aparținătoare a articolelor: rucsac roșu, rucsac gri, hanorac, bluză și cojoc.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 5.000 RON.

În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea părții responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata sumei de 2.058 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către părțile civile. Această sumă este compusă din contravaloarea a 7 călătorii dus-întors pe ruta București - Brașov, efectuate de apărătorul părților civile, calculând un consum de motorină mediu de 6 litri la suta de km, pe o distanță de 340 de km dus-întors (882 RON); suma de 1.000 RON, rezultată din factura fiscală nr. 426 din 12 iunie 2013; suma de 34,55 RON contravaloare copii xerox conform bon fiscal nr. 0012 din 12 iunie 2013; 32 RON contravaloare a 4 bilete de transport; 7,71 RON o cursă în regim de taxi; 65 de RON conform bonului fiscal nr. 0003, reprezentând copiere acte și suma de 36 RON reprezentând taxe de parcare în Brașov. Nu a fost acordată contravaloarea tuturor bonurilor fiscale de motorină depuse de apărătorul părților civile, fiind evident că, cu un plin de motorină se face mai mult decât un drum dus-întors București - Brașov, calculul efectuat de instanță fiind cel ce oglindește adevăratele sume de bani cheltuite cu transportul apărătorului de la București la Brașov.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, inculpatul B.C., partea responsabilă civilmente Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii, părțile vătămate -părți civile R.E., R.H. și R.T. și părțile civile R.J., L.I., M.G., R.K., O.A., R.R., R.J., I.T., R.P., L.R., R.L., R.J., B.L.M., B.I., R.C., R.M., R.T., M.L., R.I., R.R.Z., R.C., R.E., S.E., S.A., S.M., S.E.Z., S.I., O.A.M., O.L., P.J., O.A., M.M., P.Z., B.V., S.L., D.B., R.B., R.I.Z., B.J., B.G., B.Z., B.G.Z., B.J., R.S.I., B.R.C., L.S.Z., R.A., D.A., D.B.N. și R.H.Z.

Motivele de apel, astfel cum au fost completate și susținute oral în cursul dezbaterilor, au fost consemnate în încheierea de dezbateri și amânarea pronunțării deciziei.

I. În motivele scrise de apel, Ministerul Public a criticat sentința cu privire la: netemeinicia pedepselor aplicate, arătând, în sinteză, că - raportat la concursul de infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 34 C. pen. - instanța era îndrituită a aplica un spor de pedeapsă; cuantumul foarte redus al pedepsei aplicate pentru infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă, de doar 2 ani, deși aceasta a fost infracțiunea mijloc prin care s-au produs rezultatele fatale; chiar dacă s-a aplicat art. 861 C. pen. era necesar un termen maxim de încercare; în pofida rezultatului socialmente periculos - decesul a opt persoane din vina sa exclusivă - a fost absolutizat criteriul vârstei inculpatului, însă în procesul de individualizare judiciară a unei pedepse acest element nu poate justifica, prin el însuși, în mod exhaustiv, stabilirea unor sancțiuni disproporționate față de moartea unui număr însemnat de persoane; având în vedere faptul că - prin atitudinea iresponsabilă a inculpatului - au fost distruse mai multe familii, iar opinia publică ar fi, pe bună dreptate, indignată luând la cunoștință despre pedeapsa modică ce i-a fost aplicată, în niciun fel scopul pedepsei nu a fost atins. În final, pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului și, în urma rejudecării cauzei, majorarea pedepselor.

Apelul declarat de Ministerul Public va fi admis, atât pe fondul cauzei penale, cât și cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile având în vedere următoarele:

Pe de o parte, cele 3 fapte de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. ant. nu mai sunt incriminate de noul C. pen., astfel că se va dispune, în temeiul art. 16 lit. b) combinat cu art. 396 alin. (5) și art. 17 alin. (2) C. proc. pen. achitarea inculpatului.

Pe de altă parte, noul C. pen. a realizat atât o recalificare legală a faptelor anterior incriminate de art. 276 cu referire la art. 277 C. pen. ant., în noile texte de lege, art. 332 cu referire la art. 333 C. pen. actual, cât și o reducere substanțială a limitelor de pedeapsă.

Argumentul apelantului-inculpat, în sensul că a fost "desincriminată catastrofa de cale ferată", continuând să fie incriminat numai "accidentul de cale ferată", este neîntemeiat, atât pentru motive derivate din utilizarea regulilor de interpretare istorică, logică și rațională, cât și din compararea conținutului normativ a celor două grupări de texte (din legea anterioară și din legea actuală).

În consecință, pentru această faptă - săvârșită din culpă - sunt incidente dispozițiile legii penale mai favorabile, urmând să se stabilească o pedeapsă în limitele reduse cu 1/3 [ca urmare a aplicării - la instanța de fond - a procedurii simplificate de judecată, care a atras reținerea cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. ant.], fără reținerea "circumstanței judiciare reale" apreciată de judecătorul instanței de fond ca impunându-se cu privire la această faptă/infracțiune; este întemeiată critica acuzării în sensul că a fost nejustificat reținută o astfel de împrejurare (ca cea arătată în sentință, respectiv, "împrejurarea concretă în care s-a ajuns ca inculpatul să așeze acel ansamblu compus din tractor și remorcă pe calea ferată, cu consecința punerii în pericol a siguranței mijloacelor de transport pe calea ferată, respectiv traversarea neregulamentară a căii ferate, fiind surprins de tren cu această ocazie"), ca circumstanță atenuantă, respectiva împrejurare făcând parte din chiar conținutul constitutiv al infracțiunii.

De asemenea, potrivit regulii aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome, astfel cum a fost relevată de jurisprudența ulterioară datei de 01 februarie 2014, circumstanțele atenuante nu au autonomie proprie, fiind atașate încadrării juridice a faptei pe lângă care au fost reținute de instanța anterioară.

Cu privire la fapta constând în uciderea din culpă a 8 persoane, se constată că legea anterioară este mai favorabilă, astfel că va fi menținută pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. anterior.

Se va face aplicarea dispozițiilor art. 33 - 34 și 35 din C. pen. anterior cu privire la concursul de infracțiuni aceste reguli constituind, în conformitate cu art. 5 C. pen., legea mai favorabilă.

Urmează a se face și aplicarea dispozițiilor legale referitoare la pedepsele complementare și pedepsele accesorii.

În raport cu motivele de apel ale Ministerului Public, dar și cu poziția procesuală a părților civile exprimată în motivele scrise de apel și în concluziile scrise, chiar prin observarea concluziilor orale puse cu ocazia dezbaterilor de avocatul acestora, dar și în raport cu vârsta înaintată a inculpatului (80 de ani), Înalta Curte va menține modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilită de instanța de fond (art. 861 C. pen. ant.), însă - apreciind întemeiată critica acuzării - se va stabili durata maximă prevăzută de lege ca termen de încercare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la măsurile de supraveghere și la suspendarea executării pedepsei accesorii.

II. În motivele scrise de apel, partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a criticat atât temeinicia, cât și legalitatea sentinței, solicitând ca despăgubirile acordate unităților spitalicești și SN CFR SA să fie plătite de inculpat, iar sumele acordate cu titlu de despăgubiri pentru daune morale să fie reduse, cele stabilite de instanța de fond fiind excesive, menționând ca argumente următoarele:

1. În ceea ce privește acțiunea civilă formulată Fondului de Protecție a Victimelor Străzii de către părțile civile Spitalul Clinic de Urgență Brașov, Spitalul județean de Urgență D.F.K., Spitalul Clinic de Copii Brașov și, respectiv, de Societatea Națională de Transport Feroviar "CFR Călători" SA - Sucursala Brașov, se impune obligarea inculpatului, singur, la plata acestor despăgubiri.

Fondul de Protecție a Victimelor Străzii este o asociație constituită conform dispozițiilor art. 251 din Legea nr. 32/2000, ca urmare a prevederilor art. 10 din Directiva 2009/103/CE.

În urma Deciziei nr. 3 din 15 iunie 201 (pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii), Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a dobândit calitatea de parte responsabilă civilmente în procesele penale în care, fie autorul unui accident rutier nu a fost identificat, fie autoturismul implicat nu era asigurat RCA, deși potrivit legii, acest tip de asigurare era obligatoriu.

Regulile de funcționare ale Fondului de Protecție a Victimelor Străzii sunt prevăzute atât în dispozițiile Legii nr. 32/2000, cât și în ordinele emise de președintele Fondului de Protecție a Victimelor Străzii în conformitate cu prevederile legii anterior menționate.

Astfel, art. 5 alin. (4) din Ordinul nr. 1/2008 prevede "Nicio entitate care a compensat, în orice fel, persoanele păgubite sau a oferit acestora servicii în legătura cu prejudiciile suferite (...) nu are dreptul sa solicite de la Fond recuperarea cheltuielilor efectuate."

Printre altele, scopul constituirii Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, potrivit art. 25 alin. (10) din Legea nr. 32/2000 este: b) de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule.

Prin urmare, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii nu trebuie sa despăgubească/să plătească toate cheltuielile efectuate de alte entități cu părțile vătămate, ci despăgubește numai părțile vătămate. Interesul constituirii Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, potrivit art. 10 din Directiva 2009/103/CE, a fost acela de a ajuta victima unui accident rutier, unde nu există asigurare, de a nu rămâne despăgubită, respectiv de a obține mai repede aceste despăgubiri, poziția Fondului de Protecție a Victimelor Străzii fiind în mod evident mai bună decât a victimei.

Or, cheltuielile efectuate cu spitalizarea victimelor nu au fost avansate de către părțile vătămate, iar Fondul este garantul părții vătămate, și atât; date fiind aceste dispoziții normative și cum unitățile spitalicești mai sus arătate se circumscriu acestor entități, singurul care se impune a fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare ale victimelor este inculpatul, fiind întrunite în persoana sa condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 - 999 C. civ. (respectiv 1357 - 1371 din Noul C. civ.), Fondul de Protecție a Victimelor Străzii neavând calitatea de parte responsabilă civilmente prin existența unui raport de prepușenie (comitent-prepus).

Mai mult decât atât, obligația inculpatului de a acoperi cheltuielile de spitalizare este prevăzuta și de art. 313 din Legea nr. 95/2006 potrivit căruia "Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către casele de asigurări și constituie venituri ale fondului".

2. Referitor la despăgubirile civile pentru prejudicii nepatrimoniale acordate părților civile, instanța de fond a acordat despăgubiri pentru daune morale exagerat de mari, ignorând disp art. 1371 din Noul C. civ. și art 28 din Ordinul CSA nr. 14/2011 modificat. Potrivit art 1371 alin. (1) din Noul C. civ., în cazul în care victima a contribuit din culpă la cauzarea ori mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. De asemenea, în același ordin al președintelui Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, la art. 28, este prevăzută situația în care victima a contribuit în vreun fel la mărirea prejudiciului [Art. 28 - (1) în situația în care persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă - culpa comună. În astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă. (2) În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.]

Or, așa cum s-a menționat chiar în cuprinsul sentinței atacate, instanța de fond a reținut în mod corect (pag. 3 din sentință) faptul că "la întoarcere, mai mulți lucrători s-au urcat în remorca tractorului, ce nu era adaptată pentru transportul persoanelor, așezându-se pe sacii de rafie, pe gălețile puse cu gura în jos sau sprijiniți de obloanele remorcii".

În conformitate cu normele de aplicare a Ordinului Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, la art. 49, pct. 2 se prevede ca "la stabilirea despăgubirilor, în caz de deces, daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România."

Însă, în opinia Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, trebuie să țină cont de următorul aspect: să nu se realizeze o îmbogățire fără justă cauză.

În opinia Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, sumele de 235.000 euro sau mai mari de 145.000 euro acordate, sunt sume care pot induce ideea unei îmbogățiri fără justă cauză, dacă se ține cont de faptul că: părțile civile nu aveau un loc de muncă stabil, deci nu aveau un venit stabil, nici măcar la nivelul salariului minim pe economie.

S-a arătat că o situație oarecum asemănătoare este regăsită în Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4083 din 13 decembrie 2011, într-un dosar având ca obiect despăgubiri solicitate în urma unui accident rutier în care și-au pierdut viața două persoane și au fost vătămate alte șase persoane, Înalta Curte de Casație și Justiție acordând despăgubiri în cuantum de 40.000 RON pentru ascendenții victimelor și 10.000 RON pentru colaterali.

Așa cum s-a statuat în doctrina și practica judiciară, daunele morale au rolul de a acoperi prejudiciile cu caracter nepatrimonial suferite de părțile civile. Ele sunt menite să conducă la realizarea unei reparații echitabile în raport cu prejudiciul afectiv ce le-a fost cauzat părților civile și în raport cu prejudiciul adus condițiilor lor de viață. Deși nu există criterii obiective pentru cuantificarea daunelor morale, stabilirea acestora presupune o doză de aproximare, cu considerarea consecințelor negative suferite de părțile civile sub aspectul vieții familiale, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute de părțile civile.

Nu este suficient ca partea civilă să facă dovada că este frate/soră cu unul dintre defuncți. Din acest punct de vedere, nu se neagă posibilitatea ca un concubin sau o soacră a unuia dintre defuncți să primească despăgubiri dacă dovedește că a avut o anumită relație cu partea decedată (pe care a crescut-o din copilărie sau cu care era în relații foarte apropiate, locuind împreună, muncind și crescând împreună unul sau mai mulți copii), iar un colateral să nu primească nimic, cei doi văzându-se numai în mod accidental, fără să se viziteze, fără să aibă nimic în comun în afara numelui. Părțile civile nu au demonstrat cu niciun mijloc de probă strânsa legătură afectivă cu defunctul și nici suferința pe care pierderea unei rude apropiate o provoacă în mod firesc, legătura de rudenie a acestora cu defunctul fiind singurul argument invocat de acestea pentru acordarea despăgubirilor.

Au fost invocate dispozițiile Rezoluției Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează în mod expres că, "(...) În caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse, în momentul decesului. Condiția privește însă și dovedirea acestor legături de afecțiune."

De asemenea, în scopul cuantificării unor astfel de despăgubiri, și în vederea oferirii unor criterii pentru stabilirea unor compensații materiale de felul celor prezentate mai sus, a fost menționat Ghidul pentru soluționarea daunelor morale întocmit pentru garantarea obiectivității și tratamentului nediscriminatoriu prevăzut de art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, cel mai recent ghid, și care cuprinde "Studiul privind practica națională și europeană în materie, sinteză și recomandări pentru soluționarea daunelor morale suferite ca urmare a vătămării sănătății și a integrității corporale ori a decesului persoanelor produse prin accidente rutiere". Având în vedere numărul mare de hotărâri judecătorești care au făcut obiectul studiului care stă la baza Ghidului, s-a apreciat că acesta are o valoare orientativă deosebită în ceea ce privește stabilirea în mod unitar și echitabil a daunelor morale solicitate de părțile civile, față de anumite hotărâri pronunțate în mod izolat de anumite instanțe, prin care s-au acordat despăgubiri exagerate și care, de regulă, sunt selectate cu un anumit interes de reprezentanții părților vătămate pentru obținerea unor avantaje evidente din acordarea unor astfel de despăgubiri.

În "concluziile scrise" apelanta Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a reiterat argumentele expuse în motivele scrise de apel.

Apelul declarat de partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii va fi admis, desființată sentința cu privire la latura civilă și, în rejudecare, va fi înlăturată obligarea Fondului: a) la plata sumelor acordate de instanța de fond către părțile civile unități spitalicești; b) la plata sumelor acordate de instanța de fond părților civile cu titlu de cheltuieli judiciare. Toate aceste sume, în cuantumurile stabilite de instanța de fond, pe care Înalta Curte le apreciază ca legale și temeinice, apreciind că nu se impune reluarea amplelor argumente menționate în sentința atacată, urmează a fi plătite de inculpat, singur, acestuia revenindu-i obligația legală de a le achita, pentru motivele care se vor arăta:

Cadrul legal al răspunderii Fondului de Protecție a Victimelor Străzii pentru pagubele materiale sau vătămările corporale cauzate de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare este configurat de următoarele instrumente juridice și acte normative:

- Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (adoptată în aplicarea următoarelor: Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, a doua Directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, a treia Directivă a Consiliului 90/232/CEE din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule și Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto (a patra directivă privind asigurarea auto), precum și Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 de modificare a Directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE și 90/232/CEE și a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto.

- Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor

- Ordinele nr. 1 și nr. 13, ambele din 2008, actualizate, emise de președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea primelor două categorii de acte normative.

Astfel, potrivit pct. (14) din preambulul Directivei menționate, "Sunt necesare dispoziții care să prevadă că un organism va garanta că victima nu rămâne nedespăgubită, în cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat sau nu este identificat. Este important să se prevadă că victima unui asemenea accident se poate adresa direct acestui organism, ca un prim punct de contact. Pe de altă parte, ar trebui să se dea statelor membre posibilitatea de a aplica anumite excepții limitate în ceea ce privește plata despăgubirii de către acest organism și să se prevadă, în cazul pagubelor materiale provocate de un vehicul neidentificat, având în vedere riscurile de fraudă, că despăgubirea unor astfel de pagube poate fi limitată sau exclusă".

De asemenea, potrivit art. 10 din aceeași Directivă, Organismul responsabil cu despăgubirea:

(1) Fiecare stat membru instituie sau autorizează un organism responsabil cu despăgubirea, cel puțin în limitele obligației de asigurare, a pagubelor materiale sau a vătămărilor corporale cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare prevăzută la art. 3.

Conform art. 251 alin. (10) lit. b) din Legea menționată, fondul se constituie în scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de autovehicule 'Dacă autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare".

În art. 5 din Ordinul nr. 1 al președintelui C.S.A. se menționează că "(1) Au dreptul să beneficieze de despăgubiri din Fond persoanele fizice și juridice române, precum și rezidenții din România sau din statele Spațiului Economic European, pentru cazurile de daună produse în condițiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a), c), d) și f). (2) Pentru cazurile de daună produse în condițiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) și e) au dreptul sa beneficieze de despăgubiri din Fond numai persoanele fizice și juridice române, precum și rezidenții din România. (4) Nicio entitate care a compensat în orice fel persoanele păgubite sau a oferit acestora servicii în legătură cu prejudiciile suferite, în baza unor contracte încheiate ori în baza legii, nu are dreptul sa solicite de la Fond recuperarea cheltuielilor efectuate".

În raport cu acest cadrul legal, se pot trage concluziile cu privire la principiile care guvernează acordarea despăgubirilor de către Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, și limitele acestora, în situația în care autorul accidentului nu avea, pentru autovehiculul condus, poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă (RCA), având în vedere și următoarele aspecte:

Răspunderea civilă a inculpatului este fundamentată pe principiile răspunderii civile delictuale (art. 998 și urm. din C. civ. ant);

În procesul penal, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii nu are calitate de parte responsabilă civilmente în sensul restrâns al noțiunii, fapta nefiind săvârșită de "inculpat împreună cu Fondul de Protecție a Victimelor Străzii" ori de "inculpat în timpul sau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a existenței unui raport de prepușenie comitent-prepus" ori, în sfârșit, în alte condiții expres prevăzute de lege care atrag calitatea de parte responsabilă civilmente în sens restrâns, calitatea și poziția sa procesuală specială fiind definită de Directiva menționată anterior [art. 10 Organismul responsabil cu despăgubirea: (1) Fiecare stat membru instituie sau autorizează un organism responsabil cu despăgubirea, cel puțin în limitele obligației de asigurare, a pagubelor materiale sau a vătămărilor corporale cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare prevăzută la art. 3].

Aceste concluzii nu numai că nu sunt contrare Deciziei nr. 3/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a soluționat recursul în interesul legii, ci sunt chiar în sensul principiilor statuate de această decizie, deoarece, chiar în expozitivul hotărârii, se menționează următoarele:

"Legislația comunitară reglementează asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi în Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009, prin care au fost modificate: Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, a doua Directivă 84/51/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, a treia Directivă a Consiliului 90/232/CEE din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE ale Consiliului (a patra directivă privind asigurarea auto) și Directiva 2003/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 de modificare a directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE și 90/232/CEE și a Directivei 2000/26/CE.

Cap. 4 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (versiunea modificată) stabilește regulile referitoare la despăgubirea pentru prejudiciile cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare.

Art. 10 din Cap. 4 al Directivei 2009/103/CE, consacrat "organismului responsabil cu despăgubirea", stabilește în alin. (1) parag. 1 că "fiecare stat membru instituie sau autorizează un organism responsabil cu despăgubirea, cel puțin în limitele obligației de asigurare, a pagubelor materiale sau a vătămărilor corporale cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare", iar în alin. (1) parag. 2 teza finală că "statele membre nu pot autoriza organismul să condiționeze plata despăgubirii de dovedirea de către victimă, într-un fel sau altul, a incapacității sau refuzului persoanei responsabile de a plăti".

În îndeplinirea obligației de transpunere în dreptul intern a prevederilor cuprinse în directivele privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, prin dispozițiile art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, a fost reglementat Fondul de protecție a victimelor străzii - "organism responsabil cu despăgubirea", în sensul art. 10 din Directiva 2009/103/CE.

Scopul constituirii Fondului de protecție a victimelor străzii este, potrivit dispozițiilor art. 251 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, între altele, acela de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, "dacă autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare".

Normele privind Fondul de protecție a victimelor străzii, adoptate în temeiul Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, cu modificările ulterioare, prevăd: în art. 3 alin. (1), că Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării; în art. 3 alin. (3), că în cazul în care pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligația de a încheia asigurarea R.C.A., "Fondul acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese "; iar în art. 3 alin. (4) teza I, că "Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului".

Aceleași norme reglementează, în acord cu art. 10 din Directiva 2009/103/CE, procedura prin care Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, pe baza unei cereri de despăgubire - procedură ce constituie regula în materia despăgubirii persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, provocate fie de un vehicul neidentificat, fie de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare.

Nici legislația comunitară, nici dreptul intern nu exclud însă posibilitatea valorificării drepturilor persoanelor păgubite prin accidente de vehicule în raport cu Fondul de protecție a victimelor străzii pe calea acțiunii în justiție. În acest caz Normele privind Fondul de protecție a victimelor străzii prevăd, în art. 11 alin. (1), că drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva Fondului; în art. 11 alin. (2), că "persoanele prejudiciate care au înaintat acțiune în justiție împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătorești", Fondul având "legitimare procesuală pasivă, în calitate de garant al obligației de despăgubire, în limitele și în condițiile prevăzute de reglementările legale în vigoare"; iar în art. 13 teza 1, că "după plata despăgubirilor. Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate".

Atât dispozițiile legislației comunitare, cât și dispozițiile dreptului intern stabilesc așadar reguli speciale conform cărora Fondul de protecție a victimelor străzii acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule. În cadrul acestor reguli se disting cele referitoare la valorificarea drepturilor persoanelor păgubite pe calea acțiunii în justiție, potrivit cărora, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva Fondului; persoanele prejudiciate care au înaintat acțiune în justiție împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătorești; Fondul are legitimare procesuală pasivă, în calitate de garant al obligației de despăgubire, fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului; iar după plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate.

În ipoteza în care accidentul a fost provocat de un vehicul ce nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, drepturile persoanei păgubite pot fi valorificate prin exercitarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) și (2) C. proc. pen., acțiunea civilă, care poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și a părții responsabile civilmente, iar potrivit art. 24 alin. (3) din același cod, persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului se numește parte responsabilă civilmente.

Or, în raport cu dispozițiile Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acestei legi, Fondul de protecție a victimelor străzii este persoana chemată să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, autor al accidentului, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule și, în consecință, în această ipoteză, Fondul are calitatea de parte responsabilă civilmente.

Răspunderea civilă a Fondului de protecție a victimelor străzii, ca parte responsabilă civilmente, este însă guvernată de regulile speciale cuprinse în dispozițiile Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acesteia, dispoziții care transpun legislația comunitară, urmăresc obiectivul înscris în preambulul Directivei 2009/103/CE ca victima să nu rămână nedespăgubită în cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat (pct. 14) și pornesc de la ideea, reflectată în preambulul aceleiași directive, că, în cazul unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, organismul care despăgubește victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate are o poziție mai bună decât victima la intentarea unei acțiuni împotriva părții responsabile (pct. 18). În acest sens, Normele privind Fondul de protecție a victimelor străzii stabilesc, în art. 11 alin. (1) și (2), că drepturile persoanelor prejudiciate se exercită împotriva Fondului și că aceste persoane vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătorești, iar în art. 13 că, după plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului având obligația să ramburseze Fondului despăgubirile plătite. Normele invocate conduc la concluzia că Fondul va putea fi obligat, singur, la plata despăgubirilor, iar după plata acestora se va subroga în drepturile persoanelor prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al accidentului, pentru recuperarea despăgubirilor achitate".

În sfârșit, cu privire la calitatea procesuală civilă a Fondului pentru Protecția Victimelor Străzii în caz de litigiu referitor la despăgubirea "victimelor străzii" în jurisprudența Secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au arătat următoarele:

"Sediul materiei îl constituie următoarele prevederi legale:

Art. 25 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 modificată, privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor. "Toți asigurătorii autorizați să practice asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (...) trebuie să constituie Fondul de protecție a victimelor străzii, denumit în continuare Fond".

Art. 25 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000 modificată: Fondul se constituie în scopul "de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă: (...)

- vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspunderea civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare proprietarul acesteia avea obligația să încheie o astfel de asigurare".

Art. 61 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, modificată, cu un obiect de reglementare aproape identic cu cel al art. 25 din Legea nr. 32/2000, a fost abrogat prin art. IV din Legea nr. 113/2006 cu data de 3 noiembrie 2006 când Fondul a fost preluat de Asociația Fondul de protecție de la administratorul desemnat. Prin același articol a fost introdus în Legea nr. 32/2000 art. 25 sus-citat, în vigoare cu data aderării României la Uniunea Europeană.

Ordinul nr. 1 din 4 martie 2008 al CSA a fost modificat și el prin Ordinul nr. 13/2008 pentru modificarea Normelor privind Fondul de protecție a victimelor străzii.

Fondul de protecție este, așadar, o asociație, persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, constituită de toți asigurătorii autorizați să practice asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule [art. 25 alin. (1), (2) Legea nr. 32/2000].

Scopul constituirii este: a) de a furniza informații persoanelor vătămate prin accidente de vehicule în calitate de centru de informare (CEDAM); b) de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule dacă: - vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare.

Rezultă, așadar, că Fondul de protecție, cum o exprimă chiar denumirea, nu este obligat prin lege să răspundă pentru cel vinovat de producerea accidentului, între el și acesta neexistând nicio legătură, și deci nici să răspundă delictual pentru prejudiciul cauzat de acesta. Fondului nu i se poate antrena o răspundere solidară cu persoana vinovată în temeiul art. 1003 C. civ., întrucât nu se află în niciuna din ipotezele prevăzute de art. 1000 C. civ.

Nu i se poate antrena o astfel de răspundere nici în baza legii speciale pentru că legea specială nu o prevede, iar în lipsa unei stipulații legale, conform art. 1041 C. civ., obligația solidară nu se prezumă.

Prin voința legiuitorului, Fondul de Protecție este chemat să despăgubească victima străzii, în scop de protecție, independent de ideea de răspundere civilă și deci de culpă în producerea prejudiciului" (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4463 din 13 noiembrie 2012).

Pe cale de consecință juridică, și în raport cu argumentele Deciziei nr. 3/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii ("Răspunderea civilă a Fondului de protecție a victimelor străzii, ca parte responsabilă civilmente, este însă guvernată de regulile speciale cuprinse în dispozițiile Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acesteia, dispoziții care transpun legislația comunitară, urmăresc obiectivul înscris în preambulul Directivei 2009/103/CE), dar și a jurisprudenței în materie civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii neavând, "stricto sensu", calitatea de parte responsabilă civilmente, nu poate fi obligat, nici singur, și nici în solidar cu inculpatul, la plata cheltuielilor judiciare către stat ori către părțile vătămate/părți civile.

În sfârșit, în limitele acordării despăgubirilor de către Fondul de Protecție a Victimelor Străzii nu intră nici sumele reprezentând cheltuielile efectuate cu asistența medicală a victimelor și a persoanelor vătămate în accidentul rutier pentru următoarele motive:

Pe de o parte, prin "pagube materiale sau vătămări corporale cauzate de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare", în sensul directivei europene, se înțeleg acele prejudicii ale persoanelor direct rezultate din accident (distrugerea/degradarea unor obiecte personale aflate pe corpul victimei sau aflate în autovehiculul implicat în accident, distrugerea/avarierea/degradarea autovehiculului, sume plătite din fonduri proprii pentru asistența medicală, intervenții chirurgicale, achiziționarea unor medicamente, alimente, proteze, pentru plata unor tratamente de recuperare, numai în măsura în care costul acestora nu a fost suportat - în temeiul legii sau al unor contracte - de alte persoane/entități/unități, sume plătite din fonduri proprii pentru înmormântarea victimei și pentru pomenirile ulterioare - sub acest ultim aspect, art. 5 (3) din Ordinul nr. 172008 al președintelui CSA: "Dacă pentru vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligația de a încheia asigurarea RCA, Fondul acorda persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese" - etc).

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 5 (4) din același ordin "Nicio entitate care a compensat în orice fel persoanele păgubite sau a oferit acestora, servicii în legătură cu prejudiciile suferite, în baza unor contracte încheiate ori în baza legii, nu are dreptul să solicite de la Fond recuperarea cheltuielilor efectuate". Întrucât asistența medicală este acordată victimelor, după caz, fie în temeiul unui contract (persoane asigurate), fie în temeiul legii (persoane neasigurate), toate sumele reprezentând cheltuielile cu asistența medicală (îngrijire medicală, medicamente, cazare, hrană, analize medicale, intervenții și operații medicale, examinări medicale etc.) vor fi recuperate în temeiul Legii nr. 95/2006, Legea sănătății, întrucât, potrivit art. 313, "Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către casele de asigurări și constituie venituri ale fondului".

De asemenea, Înalta Curte va admite apelul părții civile Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și cu privire la cuantumul despăgubirilor stabilite de instanța de fond cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, având în vedere următoarele:

În doctrina juridică modernă este acceptată clasificarea tripartită a prejudiciilor, majoritatea adoptând o clasificare a prejudiciilor în trei categorii: prejudicii patrimoniale, prejudicii corporale și prejudicii sau daune morale:

a) prejudiciile patrimoniale, adică prejudiciile care au valoare economică, putând fi evaluate și exprimate pecuniar. De regulă, acestea rezultă din încălcarea drepturilor și intereselor economice ale victimei. Ele pot însă rezulta, ce-i drept mai rar, și din încălcări ale unor drepturi personale nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la onoare, la cinste, la demnitate;

b) prejudiciile corporale, adică prejudiciile cauzate prin încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea fizică a unei persoane, cum sunt: dreptul la viață, dreptul la sănătate, dreptul la integritate corporală. Sub aspectul structurii, prejudiciile corporale, după natura lor, de regulă, sunt prejudicii mixte, cu o alcătuire duală: o latură sau componentă economică (patrimonială) și o altă morală ori nepatrimonială. Ambele componente sunt reparabile. Prejudiciul corporal, sub componenta sa economică sau patrimonială, se repară prin despăgubiri bănești; sub componenta morală sau nepatrimonială, se repară prin mijloace nepatrimoniale și, deopotrivă, prin plata de sume de bani, cu titlu de compensații bănești;

c) prejudiciile morale sau daunele morale pure, constau în dureri psihice cauzate prin atingerile aduse personalității afective ori personalității sociale a unei persoane, cum sunt: moartea unei rude apropiate, atentatele la onoarea, demnitatea, cinstea victimei, atingerile aduse vieții private sau dreptului la propria imagine etc; aceste prejudicii se pot repara prin mijloace nepatrimoniale; în același timp, instanțele de judecată pot acorda victimei și o indemnitate cu funcție de pedeapsă privată sau cu titlu de compensație bănească.

Așa cum s-a stabilit în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală, spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. În cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009).

De asemenea, instanța supremă a statuat, de principiu, că daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorului faptei prejudiciabile, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească existența prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta prejudiciabilă săvârșită de persoana vinovată (Decizia nr. 2356 din 20 aprilie 2011 Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

În sfârșit, într-o altă decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu valoare de principiu, se menționează că persoanele vătămate în urma unor accidente de circulație, ar trebui să primească, în primul rând, despăgubiri materiale, dar și daune morale, însă, în măsura, în care este cazul. Prin urmare, acordarea daunelor morale trebuie făcută într-un cuantum adecvat, fără a suplini daunele materiale, pe criterii obiective, criterii ce sunt relevate de actele normative, urmând a fi avute în vedere acele texte de lege care fac trimitere la legislația și jurisprudența din România; or, potrivit dispozițiilor constituționale, tratatele pe care România le-a semnat și adoptat, fac parte din legislația românească, având chiar prioritate în fața acesteia, în acest context atât jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene cât și a Curții Europene a Drepturilor Omului fiind obligatorie pentru instanțele din România. Ca atare, instanțele au obligația, în stabilirea cuantumului despăgubirilor morale, să procedeze la examinarea jurisprudenței curților sus-amintite pentru ca, pe de o parte, părțile vătămate să fie just despăgubite, dar pe de altă parte, această despăgubire să nu constituie o îmbogățire fără just temei. Cuantumul daunelor morale trebuie să asigure doar repararea prejudiciului moral, nu și a celui material, pe care părțile vătămate/părți civile pot să-l pretindă în mod separat, ținându-se cont, așa cum s-a arătat mai sus, de criteriile stabilite de actele normative respective, dar și de contextul economico-social în care părțile vătămate/părțile civile se află, stabilirea cuantumului despăgubirilor morale fiind, într-adevăr, atributul instanței de judecată, însă nu pe criterii subiective, ci pe criteriile obiective, care trebuie să fie relevate și justificate (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2129 din 30 mai 2013).

Înalta Curte, examinând aspectele sentinței cu privire la persoanele care s-au constituit parte civilă pentru despăgubiri cauzate de daune morale (cele 3 părți vătămate și, respectiv, urmașii victimelor accidentului rutier) apreciază că instanța de fond a motivat amplu și convingător, în aplicarea legii civile, care sunt persoanele real îndreptățite să primească sume de bani cu acest titlu; întrucât motivarea instanței de fond este deosebit de amplă, cu referire atât la textele legale, cât și cu referire la existența/inexistența relațiilor de familie (în sens larg), la existența/inexistența unor relații afective între acestea și persoanele decedate etc. Înalta Curte apreciază că nu se justifică reluarea ori completarea argumentelor juridice cu privire la aceste aspecte, inclusiv cu privire la respingerea integrală a cererilor unora dintre persoanele menționate în partea expozitivă și dispozitivul sentinței.

Împrejurarea că sumele urmează a fi plătite de o entitate juridică (Fondul de Protecție a Victimelor Străzii), iar nu de o persoană fizică, nu poate justifica, prin această singulară situație, stabilirea unui cuantum ridicat al sumelor de bani, fiind imperativ necesar să se realizeze o justă despăgubire a părților vătămate, să se realizeze o evaluare rezonabilă a despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - ținându-se seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

În consecință, în aplicarea principiilor relevate de jurisprudența Înaltei Curți cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate pentru daune morale, urmează a reduce, pentru fiecare parte civilă, cuantumul sumelor acordate de instanța de fond, respectivele sume fiind apreciate ca excesive, chiar de natură să sugereze ideea unei îmbogățiri fără just temei.

Nu este însă întemeiată critica Fondului de Protecție a Victimelor Străzii referitoare la acordarea despăgubirilor către SN CFR SA întrucât, potrivit celor deja menționate, pe de o parte, această sumă a fost acordată pentru "daune materiale" direct și nemijlocit cauzate de autovehiculul care nu era asigurat RCA, în sensul cadrului normativ arătat, iar pe de altă parte, este o "persoană prejudiciată/păgubită" direct și nemijlocit prin accidentul respectiv.

III. În cererile de apel, părțile civile au menționat că atacă atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei penale, în motivele scrise de apel părțile civile criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

Cu privire la despăgubirile materiale acordate părților civile:

Instanța de judecată a acordat o serie de despăgubiri civile cu titlu de daune materiale arătând în mod repetitiv faptul că despăgubirile din infracțiuni nu trebuie să se transforme într-un mecanism de îmbogățire fără just temei. Părțile civile au dovedit cu prisosință pagubele suferite și necesitățile generate de absența membrilor de familie decedați.

Având în vedere că părțile vătămate minore au nevoie de ocrotire părintească și că - pentru a putea crește, a se dezvolta și educa în mod firesc - este necesar ca acestea să dispună de resurse materiale, soluția instanței de fond care a acordat o indemnizație de 116,5 RON lunar pentru fiecare dintre minori, începând de la data pronunțării hotărârii, conține o serie de erori. Prima dintre ele este aceea că suma acordată este total insuficientă pentru a asigura creșterea, educarea, întreținerea și dezvoltarea unui copil, în condițiile date fiind vorba despre o suma egală cu suma de 3,88 RON/zi de persoană, pentru copii care au rămas orfani de ambii sau cel puțin de unul dintre părinți. Este posibil ca în calculul acestor sume instanța să se fi raportat la nivelul veniturilor obținute anterior de victime, dar acest criteriu, insuficient de precis pentru a determina o corelație între cuantumul unei despăgubiri (periodice) și nivelul de venituri/beneficii deținut anterior, nu poate acoperi în mod just, echitabil și deplin nevoia fiecăruia dintre minori. Cei șase minori despăgubiți de instanță prin aplicarea unei prestații periodice la cuantumul actual nu vor resimți acoperit prejudiciul cauzat de vreme ce sumele acordate de instanță sunt nerezonabile în comparație cu necesarul bănesc lunar al unui copil ai cărui părinți sunt în viață și îl ocrotesc, cu atât mai puțin a unui copil rămas orfan, temporar devenit greu sau inadaptabil psiho-social.

Or, necesarul material pentru un minor per lună calendaristică nu poate fi "îndestulător" la nivelul de 116,5 RON/lunar de vreme ce o gospodărie implică o familie cu trei membri; este necesară adoptarea unei noi soluții care să emane un spirit de echitate și de satisfacție materială suficientă, de natură să echilibreze pierderea părintelui/părinților care au asigurat anterior ocrotirea părintească. Suma ar trebui majorată la minim 450 RON/lunar pentru perioada de la data producerii evenimentului la data împlinirii vârstei de 18 ani de către fiecare dintre minorii îndreptățiți la despăgubire.

2. Cu privire la despăgubirile morale acordate părților civile:

În jurisprudența de inspirație latină, franceză sau italiană, daunele morale au fost subsegmentate, în funcție de categoria de fapte care le-au generat. La nivel european, dar și la nivel național, se cunoaște și se aplică o jurisprudența constantă, în sensul că instanțele naționale, dar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit. Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

În ce privește daunele morale, la stabilirea întinderii acestora trebuie avute în vedere anumite criterii și principii care au fost formulate în doctrină, și care se regăsesc în jurisprudență. Acestea se referă la gravitatea prejudiciului nepatrimonial, la importanța valorii lezate, durata în timp a consecințelor vătămătoare sau perpetuarea acestora, natura suferințelor și intensitatea acestora, influența asupra vieții personale, importanța și interiorizarea efectelor vătămătoare cu elemente subiective de percepție care pot duce la alterarea personalității persoanei prejudiciate, aspecte și corelații legate de vârsta, sexul, poziția socială a persoanei prejudiciate.

Or, în cauza de față sunt factori diferiți de accidentul auto uzual, fiind vorba despre o infracțiune calificată de lege drept "catastrofa feroviară" și care creează în mintea părților civile și a celor vătămate o stare de temere mult accentuată, iar în percepția publică o stare de temere, de angoasă și de injustă soluționare, de vreme ce instanța de judecată nu reușește să adopte o hotărâre prin care să echilibreze pierderile cauzate de fapta extrem de gravă comisă de inculpat, care a creat el singur starea de pericol prin acțiuni proprii, neimputabile victimelor, părților civile, ori părților vătămate, sens în care se poate afirma că despăgubirile morale acordate nu sunt suficient de corect, de just evaluate pentru a putea permite compensarea durerii cauzate și a daunelor continui care vor veni ca urmare a dispariției atâtor persoane ce au reprezentat sprijinul familiilor din care au provenit. Apărarea a produs dovezi în acest sens, declarațiile părților civile, declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și înscrisurile care dovedesc legătura afectivă dintre victime și aparținătorii acestora.

In abstracto, o cuantificare a prejudiciului moral suferit este greu de realizat, fiecare persoană suferă într-un fel propriu, dar prin dovezile administrate am probat faptul că în cazul de față durerea încercată de membrii supraviețuitori, părți civile în cauză, este semnificativă, tragicul eveniment, unic în istoria locală în ultimul secol, fiind un episod marcant care se resimte în conștiința membrilor familiilor ori de câte ori comemorează dispariția subită, inexplicabilă, și profund nedreaptă a celor dragi lor.

Abordând situația rezultantă prin prisma echilibrului dintre pagubele morale cauzate și compensația pentru pierderile suferite se poate afirma cu convingere că sumele acordate de instanță se situează mult sub limita de paritate pagubă/compensație, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus pierderile înregistrate prin dispariția unei persoane dragi este apreciată și la nivel european ca o cauză justificativă pentru acordarea de compensații bănești în cuantum egal cu cel puțin dublul sumei acordate de instanță fiecăreia dintre părțile civile constituite în cauză.

În final, s-a solicitat reevaluarea materialului probator, a circumstanțelor cauzei și a noilor dovezi administrate în urma cărora să se dispună majorarea despăgubirilor morale la un nivel cel puțin egal cu dublul sumei deja acordate ca daune compensatorii (morale).

Un argument special al prezentului apel este și cel reprezentat de netemeinicia soluției de respingere a cererilor de constituire de parte civilă a numiților B.Z., B.G.Z., B.J., - constituiți părți civile în urma decesului victimei B.C., respectiv părților civile O.A. Junior, O.A.M., O.L. - constituiți părți civile în urma decesului victimei S.B.. S-a făcut proba faptului că fiecare dintre persoanele enumerate au calitatea de rude ale decedaților, fie că sunt frații vitregi (frați sangvini) de pe urma tatălui, și care au copilărit împreună cu victima B.C., l-au cunoscut și îi resimt absența intempestiv intervenită, iar actele de stare civilă depuse la dosar dovedesc neîndoielnic acest aspect, în vreme ce în cazul victimei S.B. situația celor trei părți civile - O.A. Junior, O.A.M., O.L. rezultă ex re din probele indirect administrate, respectiv din faptul că tocmai tatăl lui O.A. Junior (și a celorlalți doi copii), partea civilă O.A. Senior este găsit ca o parte civilă îndreptățită la succesiune judiciară ca persoană care a suferit un prejudiciu; este greu de acceptat faptul că în timp ce O.A. Sr. îl îngrijea pe S.B., acesta nu avea grija celorlalți trei fii ai săi, și că cei în cauză nu s-au cunoscut între ei, pentru a se reține incidente dispozițiile art 1391 alin. (2) C. civ.

S-a solicitat instanței de apel, să admită calea de atac declarată și să procedeze la reanalizarea situației faptice, urmând să dispună adoptarea unei soluții juste și echitabile prin majorarea compensațiilor materiale și morale la o limită cât mai ridicată, apropiată de limita de echitate.

În "concluziile scrise", sub aspectul laturii penale, avocatul apelantelor părți civile a formulat concluzii în sensul aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., susținând că legea penală mai favorabilă este cea stabilită de noul C. pen., atât cu privire la infracțiunea de catastrofă feroviară, care este recalificată juridic ca accident feroviar (art. 333 comb. cu art. 332 C. pen.), dar și cu privire la infracțiunile de vătămare corporală din culpă (cele 3 fapte de vătămare corporală din culpă fiind dezincriminate); sub aspectul laturii civile, au fost reiterate argumentele menționate în motivele scrise de apel.

Apelurile declarate de părțile vătămate-părți civile și de părțile civile vor fi respinse ca nefondate pentru următoarele motive:

Cu referire la critica pentru pretinsul cuantum insuficient al sumelor acordate de instanța de fond cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, Înalta Curte face trimitere la argumentele expuse la secțiunea în care a fost examinat apelul părții responsabile civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii unde s-a motivat că, dimpotrivă, aceste sume sunt foarte mari, ceea ce a impus reducerea lor.

Nici critica referitoare la cuantumul sumelor acordate cu titlu de prestație periodică pentru minori (părți civile) nu este întemeiată; aplicarea principiilor răspunderii civile delictuale nu presupune acordarea unei sume care să asigure integral creșterea și educarea minorului în situația în care unul dintre părinți a decedat în accident, cu ignorarea totală a obligației de întreținere față de minorul respectiv prevăzută de legislația familiei pentru ceilalți membri ai familiei. Suma reprezentând prestație periodică lunară este aceea sumă care, în mod rezonabil, este egală cu partea din veniturile lunare ale familiei, venituri anterioare accidentului, ce era alocată creșterii și întreținerii minorului de către familie (în funcție de veniturile lunare ale familiei, de numărul membrilor de familie, de nevoile personale particulare ale unuia dintre ei etc). Aceste venituri lunare ale familiei trebuiau dovedite, în caz contrar - ca în prezenta cauză - singurul reper rezonabil pentru determinarea cuantumului prestației lunare a fost salariul minim pe economie.

De asemenea, Înalta Curte reține că instanța de fond a motivat amplu și convingător, cu referire la legea civilă și la probatoriul administrat, respingerea cererilor unora dintre persoanele care au solicitat despăgubiri pentru daune morale, fie prin nedovedirea legăturilor de rudenie ori prin existența unor relații intrafamiliale sporadice, la intervale mari de timp, ori între persoane care nu trăiau/locuiau împreună, aflate la distanțe mari, și care se vizitau foarte rar, fie prin lipsa totală a afecțiunii specifică relațiilor familiale, care presupune un nivel suficient de afectare morală, relevat sau dedus din probatoriul administrat, nivel ce îndreptățește concluzia, pe de o parte, a existenței reale a traumei psihologice presupusă de moartea persoanei, iar pe de altă parte, a imperativului compensării acestei traume printr-o sumă de bani.

Deși în cererile de apel s-a menționat că acesta vizează și latura penală, în motivele scrise de apel și, în final, în concluziile scrise depuse la dosar nu a fost dezvoltat și motivat acest aspect în defavoarea inculpatului, singura referire în acest sens fiind făcută în cursul dezbaterilor (solicitându-se ca executarea pedepsei rezultante să se facă prin privare de libertate); în lipsa altor argumente, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante, Înalta Curte face trimitere la secțiunea în care a fost examinat apelul Ministerului Public.

IV. În motivele scrise de recurs, inculpatul a menționat următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:

I) referitor la latura penală:

În primul rând s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul constatării că art. 276 din C. pen. anterior a devenit art. 332 în noul C. pen., iar în raport cu noile limite de pedeapsă noua lege este mai favorabilă. De asemenea, art. 277 din vechiul C. pen. a devenit art. 333 în noul C. pen., "catastrofa de cale ferată" nemaifiind prevăzuta ca infracțiune. În fine, infracțiunea de vătămare corporală din culpă, sub forma art. 184 alin. (1) și (3) din vechiul C. pen., nu mai este prevăzută de legea penală nouă. În consecință, se impune aplicarea art. 4 și 5 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare precum și la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei și redozarea pedepselor aplicate.

Având în vedere disp. art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante cu reducerea termenului de încercare în condițiile art. 862 din vechiul C. pen.

II) referitor la latura civilă:

a) s-a susținut că instanța de fond a acordat despăgubiri pentru daune materiale în cuantum exagerat din punct de vedere valoric, ceea ce face posibilă îmbogățirea fără just temei. Instanța de fond a aplicat un șablon celor 4 pomeniri, în valoare identică, în favoarea tuturor părților civile, fără a ține cont de faptul că majoritatea acestora provin din familii diferite, cu posibilități materiale diferite. Mai mult decât atât, defuncții au avut religia catolică, fiind înmormântați și pomeniți potrivit acestei religii, care presupune, de obicei, o pomană organizată imediat după înmormântare și două pomeniri ulterioare, la 6 săptămâni și la 1 an de la deces.

În opinia inculpatului, sunt surprinzătoare și de necrezut declarațiile unor martori care susțin că au acordat împrumuturi bănești substanțiale părților civile, fără întocmirea vreunui înscris ori constituirea vreunei garanții, în vederea organizării înmormântărilor și pomenirilor. Dubiul asupra sincerității acestor martori sporește în contextul în care, ei înșiși erau persoane sărace, care nu puteau deține economii bănești în cuantum atât de ridicat.

S-a solicitat reducerea sumelor acordate cu titlu de cheltuieli pentru daune materiale.

b) instanța de fond a acordat prestații periodice în favoarea părților civile minore, în cuantum de câte 116,5 RON lunar pentru fiecare, începând cu data decesului antecesorilor acestora și până la majoratul părților civile; pentru minorul R.A. instanța a stabilit prestații periodice de 175 RON lunar.

Instanța a luat ca baza de calcul venitul minim pe economie, în vigoare în anul 2012, respectiv suma de 700 RON, fără să explice în ce temei a acordat prestațiile periodice respective și fără să prezinte modalitatea de calcul a sumelor în discuție, din acest punct de vedere hotărârea fiind nemotivată. În conformitate cu dispozițiile legii ce guvernează răspunderea civilă delictuală și cu practica judiciară în materie, se pot acorda astfel de despăgubiri numai în ipoteza în care prejudiciul este dovedit, respectiv dacă există probe certe din care rezultă cuantumul contribuției materiale alocate lunar de defunct pentru întreținerea descendentului său minor. Nu s-au produs dovezi din care să rezulte dacă defuncții, pe parcursul vieții lor, i-au întreținut pe minorii din litigiu, care au fost veniturile realizate din muncă ori din alte surse și ce sume bănești au alocat lunar în acest scop.

S-a solicitat respingerea acțiunilor civile privind prestațiile periodice pentru minori, ca fiind nedovedite.

c) referitor la daunele morale în urma decesului victimelor, precum și de părțile vătămate, s-a susținut cuantumul exorbitant solicitat prin cererile depuse la dosarul cauzei. Această situație a fost remarcată și de prima instanță care a catalogat sumele respective ca exagerat de mari și de natură a depăși cu mult practica judiciară în materie din România.

Inculpatul a susținut că sumele efectiv acordate de Curtea de Apel Brașov, numeroaselor persoane constituite ca părți civile, chiar dacă sunt mai mici decât cele solicitate, sunt excesive și constituie pentru beneficiarii lor o sursă de îmbogățire fără just temei. Astfel, pentru decesul celor 8 victime s-au acordat daune morale în cuantum total de 730.000 euro; pentru suferința celor 3 părți vătămate constituite ca părți civile, prima instanța a acordat în total 20.000 euro (părțile vătămate nu au rămas cu vreo infirmitate fizică sau psihică și că nu au pierdut capacitatea de muncă).

În final, s-a solicitat diminuarea substanțială a sumelor acordate pentru daune morale, în consonanță cu prejudiciul moral efectiv suferit și cu practica judiciară în materie.

d) Curtea de Apel Brașov a acordat greșit, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2.058 RON, reprezentând contravaloarea a 7 călătorii cu autoturismul, dus-întors, pe ruta București - Brașov (motorina consumată), necesare în vederea deplasării avocatului părților civile la instanță. Eroarea este evidentă întrucât nu s-a făcut dovada ca părțile civile au cheltuit o asemenea sumă bănească. Din probele dosarului rezultă că respectiva cheltuială a fost făcută de avocat, iar acesta nu este parte în proces. Cheltuielile de deplasare se prevăd în contractul de asistență juridică la art. 3 - rubrica "Cheltuieli". Cheltuielile respective sunt aferente activității de asistență juridică, fiind suportate de client, separat de plata onorariului. Includerea cheltuielilor în contractul de asistență juridică și dovada suportării lor de către părțile civile nu a fost probată în cauză.

Pe cale de consecința, s-a solicitat respingerea cererii de acordare a respectivelor cheltuieli de judecată.

Înalta Curte va admite apelul inculpatului, pentru motivele limitative, pe de o parte, arătate la secțiunea examinării apelului Ministerului Public (aplicarea legii penale mai favorabile), iar pe de altă parte, arătate la secțiunea examinării apelului părții responsabile civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii (reducerea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri pentru daune morale).

Sunt neîntemeiate criticile apelantului-inculpat cu privire la stabilirea și acordarea celorlalte sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, cu titlu de prestații periodice și cu titlu de cheltuieli judiciare, amplele argumente din partea expozitivă a sentinței atacate făcând inutilă reluarea ori completarea lor, toate fiind legale, temeinice și convingătoare (astfel, legal, instanța de fond, în lipsa altor date ori probe, a avut în vedere salariul minim pe economie, sumele constând în prestații periodice lunare nefiind excesive, de natură a sugera concluzia unei îmbogățiri fără just temei; aceleași argumente sunt valabile și pentru sumele de bani acordate pentru înmormântare și parastase ulterioare, sumele nefiind deloc excesive, nejustificate ci, dimpotrivă, sunt stabilite pe bază de probatorii atent examinate de instanța de fond și menționate în sentința atacată). Cu privire la cheltuielile judiciare la judecarea cauzei în fond este suficient ca ele să fi fost probate, pe de o parte, ca sumă concretă, iar pe de altă parte, că au legătură cu participarea la activitățile procesuale ale avocatului sau/și a părților civile, astfel că este neîntemeiată și această critică a apelantului-inculpat.

În final, cu privire la cheltuielile judiciare în apel, Înalta Curte a reținut, pe de o parte, dispozițiile art. 275 C. proc. pen., iar pe de altă parte, lipsa culpei procesuale a părților vătămate - părți civile ca urmare atât a intervenirii noii legi procesuale prin care recursul integral devolutiv (anterior) a fost calificat, potrivit legii de punere în aplicare a noului C. proc. pen., ca apel, cât și intrării în vigoare a noului C. pen. prin care, după caz, fie au fost dezincriminate unele fapte, fie au fost recalificate legal, ceea ce a impus aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome. De asemenea, nu se vor acorda cheltuielile judiciare solicitate de părțile civile în apel, fiind incident art. 276 C. proc. pen., întrucât nu au fost admise apelurile acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, inculpatul B.C. și partea responsabilă civilmente Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii

Împotriva Sentinței penale nr. 71/F din 28 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează, în parte, sentința atacată și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată de instanța de fond inculpatului B.C. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

- În temeiul art. 16 lit. b) combinat cu art. 396 alin. (5) și art. 17 alin. (2) C. proc. pen. achită inculpatul pentru trei infracțiuni prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. anterior.

- Cu aplicarea art. 5 C. pen. menține pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. (1), (2) și (5) C. pen. anterior cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. anterior.

- Cu aplicarea art. 5 C. pen. reduce pedeapsa la 1 an și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea prev. de art. 332 alin. (1), (3) și (4) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. anterior prin înlăturarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În conformitate cu disp. art. 5 C. pen. cu referire la art. 33 - 35 C. pen. anterior contopește pedepsele și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Menține dispoziția referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată de instanța de fond, în conformitate cu disp. art. 861 C. pen. anterior și mărește durata termenului de încercare la 8 ani.

Menține dispozițiile sentinței referitoare la respectarea măsurilor de supraveghere pe durata termenului de încercare, precum și cea referitoare la suspendarea executării pedepselor accesorii.

Reduce sumele acordate părților civile cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, ce urmează a fi plătite de Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii după cum urmează:

I. pentru succesorii defunctelor L.E. și R.E.:

- suma de 20.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă L.F.

- suma de 15.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă R.F.

- suma de 5.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă L.R.

- suma de 7.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre părțile civile R.L., R.J., R.H.Z. și B.L.

II. pentru succes orii defunctului S.B.:

- suma de 7.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă O.A.

- suma de 12.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă S.I.

- suma de 15.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă D.A., fiu minor, prin reprezentant legal S.I.

- suma de câte 10.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă D.B.N., fiu minor, prin reprezentant legal S.I.

- suma de 5.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune

morale pentru fiecare dintre părțile civile: S.E.Z., S.E., S.M., S.A., P.J., M.M., P.Z., B.V., S.L. și D.B..

III. pentru succesorii defunctului B.C.:

- suma de 10.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă B.G.

- suma de câte 5.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre părțile civile B.J. și I.T.

IV. pentru succesorii defunctelor R.A.M. și B.M.:

- suma de 24.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă R.K.

- suma de 12.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă M.G., fiu minor, prin reprezentant legal M.G. Sen.

- suma de 12.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă M.M.K., fiică minoră, prin reprezentant legal M.G. Sen.

- suma de 15.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre părțile civile: R.A., R.T., R.M. și R.C.

- suma de 12.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă B.R.C., prin reprezentant legal R.K.

- suma de 12.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă L.S.Z., prin reprezentant legal R.K.

- suma de 2.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă B.I.

V. pentru succesorii defunctei R.G.:

- suma de 10.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă R.J.

- suma de câte 7.000 euro în echivalentul RON la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre părțile civile: R.I.Z., R.J., R.B. și R.H.

VI. pentru succesorii defunctei R.R.:

- suma de 10.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă R.R., fiică

- suma de 12.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă R.A., fiu minor

- suma de 7.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea civilă R.A., concubin

- suma de câte 5.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către fiecare dintre părțile civile: R.E., R.T., R.I., R.R.Z. și R.C.

VII. pentru părțile vătămate-părți civile:

- suma de 7.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea vătămată-parte civilă R.H.

- suma de 4.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea vătămată-parte civilă R.T.

- suma de 3.000 euro în echivalentul lei la cursul B.N.R. din data plății cu titlu de daune morale către partea vătămată-parte civilă R.E.

Înlătură dispozițiile sentinței prin care a fost obligată partea responsabilă civilmente Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii la plata sumelor de bani către părțile civile Spitalul Clinic de Urgență Brașov, Spitalul Clinic de Copii Brașov și Spitalul Județean de Urgență D.F.K. din Sfântu Gheorghe și dispune obligarea inculpatului la plata către părțile civile menționate a sumelor stabilite prin sentință cu titlu de cheltuieli de spitalizare, inclusiv a celor referitoare la rapoartele de expertiză medico-legală.

Menține dispoziția de obligare a Fondului pentru Protecția Victimelor Străzii de plată a sumei stabilită de instanța de fond către Societatea Națională de Transport Feroviar C.F.R. Călători SA - Sucursala Brașov cu titlu de despăgubiri materiale.

Menține dispozițiile sentinței cu privire la soluționarea laturii civile referitoare la sumele stabilite cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și prestații periodice către părțile civile - persoane fizice.

Înlătură dispoziția de obligare a părții responsabile civilmente Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii la plata sumei de 2.058 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile pentru judecarea cauzei în primă instanță și dispune ca inculpatul să plătească această sumă.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile vătămate - părți civile R.E., R.H. și R.T., precum și recursurile declarate de părțile civile R.J., L.F., M.G., R.K., O.A., R.R., R.J., I.T., R.F., L.R., R.L., R.J., B.L.M., B.I., R.C., R.M., R.T., M.L., R.I., R.R.Z., R.C., R.E., S.E., S.A., S.M., S.E.Z., S.I., O.A.M., O.L., P.J., O.A., M.M., P.Z., B.V., S.L., D.B., R.B., R.I.Z., B.J., B.G., B.Z., B.G.Z., B.J., R.S.I., B.R.C., L.S.Z., R.A., D.A., D.B.N. și R.H.Z. împotriva aceleiași hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2014.

Procesat de GGC - GV