Human trafficking and organized crime sentencing: rejection of individualization challenges and procedural defects in appeals against final criminal convictions

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10/MF din 13 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-au respins cererile inculpaților de aplicare în cauză a disp. art. 74 și 76 C. pen.

A fost condamnată inculpata P.E.L., fără antecedente penale la:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.;

- 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.;

- 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

În baza art. 33, 34 și 35 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., sporită cu 1 an închisoare, în total urmând a executa 8 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 357 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatei perioada de reținere și arest preventiv începând cu data de 08 septembrie 2011 la zi.

A fost condamnat inculpatul P.M.V., cu antecedente penale la:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 6 4 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.;

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.;

- 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen.

În baza art. 33, 34 și 35 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 357 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada de arest preventiv începând cu data de 09 septembrie 2011 la zi.

A fost condamnat inculpatul Ș.G., fără antecedente penale la:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003;

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, 34 și 35 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 357 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada de reținere și arest preventiv începând cu data de 08 septembrie 2011 la zi.

A fost condamnat inculpatul Ș.V. zis Z., fără antecedente penale la:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33, 34 și 35 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b C. pen.

A fost condamnat inculpatul A.V.E. zis V., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la 5 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A fost condamnată inculpata F.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, la 5 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-au confiscat în echivalentul monedei naționale sumele de 44.000 euro de la inculpata P.E.L., 21.000 euro de la inculpatul A.V.E. și 5.000 euro de la inculpatul Ș.G.

S-a constatat că părțile vătămate V.A.C., D.M.G. și S.A.M. nu s-au constituit părți civile.

S-a luat act că părțile civile V.A.G., M.S.M., B.F.G. și F.M. au renunțat la acțiunea civilă.

S-au respins acțiunile civile formulate de părțile civile B.F.G., D.I.G., L.R.A. și D.F.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat flecare inculpat la câte 4.500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 275 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru părțile vătămate și civile, câte 400 lei pentru inculpații Ș.V., A.V.E. și F.M., reprezentând onorariu avocat oficiu și câte 100 lei pentru inculpații P.E.L., P.M.V. și Ș.G. reprezentând onorariu avocat oficiu, ce s-a dispus a se avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 166/D/P/2009 din 30 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

- P.E.L., zisă Lori, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- P.M.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) și 3 din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- Ș.G., zis Pudră, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) și 3 din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

- Ș.V. zis Z. pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- A.V.E. zis V., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și F.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În esență, actul de sesizare a instanței a reținut următoarele:

Inculpații P.E.L. zisă „Lori", P.M.V. și Ș.G. zis P., începând cu luna septembrie 2008, în baza unei rezoluții infracționale comune, s-au constituit într-un grup criminal organizat în scopul comiterii de infracțiuni grave, în speță trafic de persoane, majore și minore și, drept urmare, au executat fiecare în parte, conform atribuțiilor prestabilite, acte de racolare, cazare, transport și exploatare a mai multor tinere românce, pe care ulterior le-au transportat în străinătate, respectiv în Spania, Cipru și Austria, pentru a fi exploatate pe piața prostituției, în vederea obținerii de beneficii ilicite.

Inculpata P.E.L., din anul 2008, în baza unei unice rezoluții infracționale, în vederea obținerii de beneficii materiale ilicite, a efectuat, împreună cu alți inculpați și învinuiți, fiecare conform participației individuale, acte de racolare (prin false promisiuni a unor locuri de muncă decente în străinătate), cazare (la locuința sa din corn. Ţ., jud. A.), transport, transfer și exploatare pe piața prostituției din Spania, Cipru sau Austria (prin îndatorare, amenințare ori violență) a mai multor victime minore și majore, și anume S.A.M., D.M.G., D.I.G., N.R.E., V.A.G., M.S.M., D.F., V.A.C., L.R.A., B.F.G.

Inculpatul P.M.V., în perioada 2008-2010, în baza unei unice rezoluții infracționale, alături de alți inculpați, fiecare conform participației individuale, a efectuat personal acte de racolare (promisiuni false a unor locuri de muncă decente în străinătate), cazare (la domiciliul comun al soților P.) și transport (cu autoturismul de la locuința sa la aeroport), a două victime minore, D.M.G. și V.A.G. și o victimă majoră, S.A.M. (pentru această victimă majoră activitatea de traficare s-a întrerupt în urma intervenției autorităților), în străinătate, în scopul exploatării sexuale prin constrângere, în vederea obținerii de beneficii financiare ilegale.

Inculpatul Ș.G., în perioada 2008-2010, în baza unei unice rezoluții infracționale, alături de alți inculpați, fiecare conform participației individuale, a efectuat personal acte de racolare (promisiuni false a unor locuri de muncă decente în străinătate) și transport (cu autoturismul de la locuința sa la aeroport), a două victime minore, D.M.G. și V.A.G. și o victimă majoră, S.A.M. (pentru această victimă majoră activitatea de traficare s-a întrerupt în urma intervenției autorităților), în străinătate, în scopul exploatării sexuale prin constrângere, în vederea obținerii de beneficii financiare ilegale.

Inculpatul Ș.V. zis V.Z., în cursul anului 2008, a sprijinit gruparea infracțională constituită din inculpații P.E.L., P.M.V. și G.Ș., prin executarea de acte materiale de racolare a unei tinere majore în vederea transportării acesteia în străinătate în scopul exploatării pe piața prostituției, efectuând față de victimă promisiuni mincinoase cu privire la o muncă decentă în Spania și implicându-se în transportul acesteia.

Inculpatul A.V.E., în perioada noiembrie 2009 - februarie 2010, în baza unei unice rezoluții infracționale, împreună cu inculpata P.E.L. ori împreună cu inculpata F.M., a efectuat acte de transfer, cazare, transport și exploatare sexuală prin constrângerea la practicarea prostituției, în beneficiul său, a două victime majore, identificate în persoana părților vătămate B.F.G. și F.M., obținând venituri din această activitate pe care și le-a însușit.

Inculpata F.M., în perioada ianuarie - februarie 2010, a racolat-o pe partea vătămată F.M. (nepoata soțului), sub promisiunea mincinoasă a unui loc de muncă decent în străinătate și, ulterior, a transportat-o în Germania, mai precis în orașul Munchen, cu ajutorul inculpatului A.E.V., unde prin utilizarea de amenințări și violențe, împreună, au constrâns-o să practice prostituția în cluburi de noapte, în scopul obținerii de beneficii materiale, banii obținuți fiind integral însușiți de cei doi inculpați.

Inculpații P.E.L. zisă Lori și P.M.V. au recunoscut și regretat faptele și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală.

Inculpații Ș.G., zis P. și Ș.V., zis Z. nu au recunoscut faptele, iar inculpații A.V.E. și F.M., deși au fost legal citați, nu s-au prezentat la instanță.

Părțile vătămate V.A.C., D.M.G. și S.A.M. nu s-au constituit părți civile, iar părțile civile V.A.G., M.S.M., B.F.G., F.M. au renunțat la acțiunea civilă.

Părțile civile B.F.G., D.I.G. și D.F., la urmărirea penală, au declarat că se constituie părți civile, dar nu au precizat suma cu care se constituie părți civile, iar la cercetarea judecătorească nu s-au prezentat și nici nu au formulat cereri în scris.

Partea vătămată L.R. s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 10.000 euro despăgubiri materiale și suma de 10.000 euro daune morale, dar, de asemenea, nu s-a prezentat la cercetarea judecătorească.

S-a apreciat de către procuror că din probele administrate nu rezultă că cele patru părți civile au suferit un prejudiciu material sau moral.

Din actele și lucrările dosarului: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile și cazierele inculpaților, procesele-verbale de prezentare și recunoaștere după planșele fotografice, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, documente privind operațiunile bancare și relații de la instituțiile bancare și organele fiscale, procesele-verbale de percheziție, declarațiile martorilor P.I.F., C.D.V., B.C., U.M., D.M., D.S., B.M.L., I.M.G., M.I., B.M., A.I., S.M. și Ș.N.E., tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

Începând cu luna septembrie 2008, P.E.L. - zisă L., P.M.V., Ș.G. - zis P. și Ș.V. - zis V.Z., în baza unei rezoluții infracționale comune, s-au constituit într-un grup criminal organizat în scopul comiterii de infracțiuni grave, în speță trafic de persoane și, drept urmare, au executat fiecare în parte, conform atribuțiilor prestabilite, acte de racolare, cazare, transport și exploatare a mai multor tinere, minore și majore, pe care le-au transportat în străinătate, respectiv în Spania, pentru a fi exploatate pe piața prostituției, beneficiile obținute din acest gen de activitate fiind încasate integral de membrii acestei grupării.

În cursul anului 2010, inculpații P. s-au despărțit în fapt, lucru care a determinat ca numitul P.M.V. să se retragă din activitatea de sprijinire a soției sale și, implicit, a acestei grupări și s-a produs o reorientare a activității de traficare a tinerelor pe alte spații decât Spania, fiind alese ca țări de destinație Cipru și Austria.

În cursul lunii martie 2008, partea vătămată majoră S.A.M. s-a angajat ca vânzătoare la barul patronat de inculpata P.E.L. - zisă L. în comuna Ţ., jud. A.

În cursul celor 7 zile lucrate, partea vătămată a fost împrumutată de inculpata P.E.L. - zisă L., cu suma de 200 lei, iar după ce victima a renunțat la serviciu, inculpata i-a cerut restituirea a 400 lei susținând că aceasta e datoria pe care o are.

După ce partea vătămată a renunțat la serviciu, a fost căutată sistematic telefonic ori la liceul unde era elevă, de inculpată și un apropiat al acesteia, respectiv M.E., fiind amenințată cu violenta, în cazul nerestituirii sumei de bani împrumutate.

Partea vătămată S.A.M. s-a împrumutat la fratele său și la preotul satului, achitând cei 400 de lei ceruți de inculpată; în cursul lunii august 2008, a fost apelată de inculpată, dar aceasta nu i-a răspuns, pentru ca a doua zi să fie contactată de inculpatul Ș.V. - zis Z., care i-a cerut insistent să se vadă, lucru pe care victima l-a acceptat în cele din urmă, fiind condusă de inculpat la noul bar deschis de inculpata P.E.L. pe raza corn. Bucșani, jud. Argeș. La această întâlnire au participat inculpata P.E.L. - zisă L., cu soțul acesteia, inculpatul P.M.V., partea vătămată D.M.G., inculpatul G.Ș., zis „Pudră" și alți câțiva consăteni ai celor menționați.

Cu această ocazie, părții vătămate i s-a spus de către inculpata P.E.L. că se pregătește să plece la muncă, în Anglia, împreună cu inculpatul Ș.V. și cu partea vătămată minoră D.M.G., într-un club unde se asigură cazare și unde fetele trebuiau să stea cu clienții la masă pentru a-i determina să facă consumație.

Inculpata P.E.L. a întrebat-o în acest context dacă martora ar vrea să-i însoțească în Anglia, dându-i totodată asigurări că nu este nimic în neregulă cu acest tip de slujbă.

În următoarele 2-3 zile, inculpata P.E.L. și inculpatul Ș.V. au apelat-o insistent pe partea vătămată S.A.M., spunându-i că au aranjat plecarea în Anglia, într-o miercuri, din cursul lunii septembrie 2008 și că vor veni să o ia de la domiciliu mai devreme, respectiv luni, pentru a merge cu ei să facă cumpărături și să rezolve cu toate actele.

În ziua stabilită, inculpata P.E.L., însoțită de inculpații P.M.V. și Ș.V., au venit cu autoturismul la domiciliul părții vătămate și au plecat împreună în mun. Pitești, la cumpărături, acesteia fiindu-i achiziționate haine „adecvate", respectiv rochițe foarte scurte și decoltate, pantofi roșii cu toc înalt, fapt care a determinat-o pe partea vătămată să ceară lămuriri suplimentare în legătură cu acest gen de „consumație", moment în care inculpata P.E.L. i-a spus că este vorba doar de a ține companie unor clienți la consumația efectuată în bar, iar acele haine i le va da părții vătămate minore D.M.G.

În aceeași seară, partea vătămată S.A.M. a fost condusă la domiciliul comun al inculpaților P. din corn. Ț., unde urma să fie cazată până în ziua plecării, miercuri, însă în ziua de marți, inculpata P.E.L. a anunțat-o că sunt ceva probleme legate de perfectarea unor acte, iar plecarea se amână, astfel că victima a rămas cazată la domiciliul inculpaților P., în camera copilului inculpatei, timp de aproximativ două săptămâni.

În cursul celor două săptămâni, partea vătămată S.A.M. a aflat din discuțiile purtate de cei doi inculpați în prezența sa, că plecarea în Anglia s-a amânat ca urmare a faptului că actele părții vătămate minore D.M.G. nu sunt gata, iar inculpata P.E.L. îi spunea soțului său că trebuie să-i convingă pe părinții fetei să îi dea procură pentru a putea ieși din România însoțită de ea.

În cele din urmă, inculpata P.E.L. a obținut acordul părinților părții vătămate minore D.M.G., inclusiv procurile notariale necesare, mamei acesteia spunându-i că minora merge în Anglia pentru a o ajuta să cumpere marfă pentru magazinul inculpatei, în acea perioadă minora fiind vânzătoare în acest magazin.

Inculpatul P.M.V. i-a spus părții vătămate că, în cazul în care la frontieră vor fi întrebați unde merge, să declare că nu este însoțită de nimeni și că merge pe cont propriu, la muncă, chiar dacă inculpatul Ș.V., inculpata P.E.L. și partea vătămată minora D.G. călătoreau cu același avion.

Victima a revenit în aceeași seară la locuința inculpaților P., unde era așteptată de către aceștia, inculpatul Ș.V. și soția acestuia, C.

Inculpatul Ș.V. i-a comunicat părții vătămate că nu vor mai pleca pentru ca se tem de poliție, care îi are în vedere; în acest timp, partea vătămată S.A.M. a fost apelată telefonic de mama sa, care i-a comunicat că a fost dată în urmărire.

În acel moment, inculpata P.E.L. și inculpatul Ș.V. au recunoscut în fața părții vătămate faptul că urma să fie dusă în Anglia împreună cu minora D.M.G. pentru a practica prostituția în folosul lor, la toate aceste discuții participând și inculpații P.M.V. și G.Ș., aflați de față.

Partea vătămată S.A.M. le-a reproșat acestora faptul că au mințit-o, însă, de teamă, a precizat că acceptă să plece cu ei în străinătate și în aceste condiții.

în tot acest timp, inculpații Ș.V. și P.E.L. purtau discuții telefonice cu contactele din străinătate în legătură cu plecarea, ocazie cu care aceștia le reproșau faptul că suferă pierderi financiare, fapt ce i-a determinat să îi comunice părții vătămate că vor pleca, urmând să practice prostituția pentru a achita banii cheltuiți de cei din Anglia, respectiv aproximativ 4.000 lei.

Pentru a reuși să plece din locuința inculpatului Ș.V., auzind că plecarea se va realiza după o perioadă de timp, partea vătămată S.A.M. le-a comunicat că este de acord să plece la practicarea prostituției în Spania.

Partea vătămată a revenit la domiciliul familiei și nu a mai răspuns la telefon; inculpatul G.Ș. a căutat-o aproape zilnic la domiciliu, afirmând către membrii familiei părții vătămate că vrea să vorbească cu aceasta, susținând că le datorează suma de 1.000 de lei, reprezentând banii cheltuiți cu ea, amenințând că, în caz contrar, va trebui să suporte consecințele.

Instanța de fond a apreciat că aceste aspecte rezultă din declarația părții vătămate S.A.M., recunoașterile din planșele foto - partea vătămată a recunoscut pe inculpații P.E.L., P.M.V., G.Ș. și Ș.V. ca fiind persoanele ce au convins-o să accepte plecarea - și declarațiile date de inculpații P.E.L. și P.M.V.

În luna ianuarie 2010, partea vătămată V.A.G., în vârstă de 17 ani, a fost recrutată de inculpata P.E.L. care, sub promisiunea unui loc de muncă cinstit în Spania, a obținut acordul victimei de a se deplasa în străinătate pentru a munci, cu precizarea că va trebui să aștepte ca victima să devină majoră pentru a putea s-o scoată din țară, fără a mai fi nevoie de formalitățile necesare pentru minori referitoare la acordul părinților.

După ce partea vătămată a împlinit 18 ani, respectiv după luna martie 2010, inculpata P.E.L. a anunțat-o că, în luna aprilie 2010, urmează să aibă loc plecarea în Spania, la muncă, așa cum stabiliseră în baza înțelegerii anterioare.

În cursul lunii aprilie 2010, cu ocazia sărbătorilor de Paște, partea vătămată V.A.G. a plecat de la domiciliul său la domiciliul prietenului său, martorul U.M., fiind căutată la locuința acestuia de inculpata P.E.L. și inculpații P.M.V. și G.Ș., pentru a o transporta în Spania, întrucât achiziționaseră biletele și erau speriați că aceasta s-a răzgândit în privința plecării.

Cum partea vătămată a refuzat să plece cu ei, părinții martorului U.M. i-au cerut acestuia să o conducă la domiciliul tinerei, fapt care s-a petrecut în cea de-a doua zi a Paștelui.

Ajunsă la domiciliul său, tânăra a fost căutată insistent de inculpații P.M.V., G.Ș., P.E.L., precum și de sora inculpatei, numita Ș.N.I.G., cât și de un alt văr al acestora pe nume G., reproșându-i că i-au achitat deja bilet de avion spre Spania, iar dacă nu mai merge trebuie să le achite suma de 3.000 lei, inculpata P.E.L. agresând-o fizic cu această ocazie.

După mai multe discuții avute cu tatăl părții vătămate, partea vătămată V.A.G. a fost condusă la domiciliul soților P.E.L. și P.M.V., unde a fost cazată înainte de plecare.

În aceeași seară, partea vătămată le-a comunicat că s-a răzgândit și că refuză plecarea, însă inculpatul P.M.V. a agresat-o fizic, spunându-i că are datorii la el pe care nu și le poate achita decât în acest mod, iar inculpata P.E.L. i-a reținut actele și telefonul mobil, interzicându-i să mai iasă din casă, fiind permanent supravegheată de inculpatul P.M.V. ori de numita Ș.N.I.G., sora inculpatei.

După 2-3 zile, victima însoțită de inculpata P.E.L. a fost transportată cu avionul în Spania, loc. Vicalvaro unde, pentru 2 zile, au fost cazate la niște cunoștințe ale susnumitei, aceasta afirmând în fața părții vătămate că îi caută de muncă.

După această perioadă, victima a fost anunțată că va trebui să practice prostituția împreună cu inculpata P.E.L.,, deși partea vătămată a refuzat inițial, prin metodele de convingere obișnuite, respectiv agresiune fizică și verbală, reținerea actelor și îndatorarea excesivă, a fost constrânsă în cele din urmă să practice prostituția în folosul inculpatei P.E.L., timp de o lună, aceasta supraveghind-o permanent, obținând zilnic sume între 300 - 500 euro pe care aceasta și le însușea în totalitate.

După întoarcerea în țară, partea vătămată V.A.G. a stat la domiciliu circa 2 săptămâni, după care a fost abordată și convinsă de inculpatul G.Ș. să devină iubita lui, locuind la domiciliul acestuia până la începutul lunii octombrie 2010 și fiind, astfel, readusă în anturajul inculpatei P.E.L..

La sfârșitul lunii noiembrie 2010, inculpata P.E.L. și-a format noi legături pe relația Cipru, respectiv un anume D.I. și V. din Mioveni, astfel că, la 23 noiembrie 2010, a transportat-o pe partea vătămată V.A.G. în această țară, mai precis în Limassol unde, după câteva zile, a închiriat un apartament și a constrâns-o pe partea vătămată să practice prostituția într-un club aparținând unui patron cipriot numit Stavros cu care inculpata P.E.L. se împrietenise.

Partea vătămată V.A.G. a practicat prostituția în folosul inculpatei P.E.L. pentru sume cuprinse între 80-150 euro, rămânând între timp însărcinată, însă inculpata P.E.L. a obligat-o să continue activitatea de prostituție, agresând-o ori de câte ori aceasta se opunea regimului instituit.

Între timp, respectiv în luna februarie 2011, inculpata P.E.L. a mai adus în Cipru alte tinere, L.R.A. (24 ani), V.A.C. (20 ani), iar în luna mai 2011, pe B.C. și părțile vătămate M.S.M. și M.E.C., precum și minora B.F.G., toate fiind forțate să practice prostituția în folosul său.

Instanța de fond a apreciat că situația de fapt reiese din declarațiile părții vătămate V.A.G., recunoașterile din planșele foto, convorbirile telefonice și declarațiile date de inculpații P.E.L. și P.M.V.

Partea vătămată D.M.G., minoră la data săvârșirii faptelor, a fost racolată de către inculpații P.E.L., soțul ei P.M.V. și Ș.G., în cursul lunii septembrie 2008, în aceeași perioadă cu partea vătămată S.A.M.

Această tânără a fost inițial angajată ca vânzătoare la un bar patronat de către inculpata P.E.L., întrerupând la un moment dat activitatea întrucât rămăsese însărcinată și a dat naștere unui copil la data de 28 mai 2008, nașii de botez ai copilului fiind cei doi inculpați P.

În cursul lunii septembrie 2008, ca urmare a greutăților financiare evidente, partea vătămată minoră a acceptat promisiunea inculpatei P.E.L. de a pleca în Marea Britanie în vederea practicării prostituției, în acest sens inculpații P.E.L. și P.M.V. obținând prin înșelăciune și acordul notarial al celor doi părinți ai minorei, pentru a i se putea permite ieșirea din țară.

La începutul lunii octombrie 2008, partea vătămată minoră D.M.G., însoțită de inculpata P.E.L., a fost transportată de către P.M.V. până la aeroportul Henry Coandă din București, de unde s-a îmbarcat în aeronava cu destinația Spania, Madrid, unde victima a fost cazată la o cunoștință a inculpatei P.E.L., fiindu-i reținute actele de identitate de către aceasta și fiind supusă exploatării sexuale pe piața prostituției, banii rezultați fiind însușiți de către aceasta.

Această parte vătămată a fost exploatată până în decembrie 2008, banii obținuți și estimați de victimă la suma de 10.000 euro fiind încasați integral de inculpata P.E.L.

Ulterior sărbătorilor de iarnă petrecute în țară, partea vătămată minoră D.M.G. a fost convinsă să revină în Spania, alături de inculpații P.E.L. și de vărul său Ș.G., urmând să fie găzduiți de sora acestuia din urmă Ș.G., ce locuiește în Spania.

Astfel, la începutul lunii ianuarie 2009, partea vătămată minoră D.M.G. a fost retraficată în aceeași modalitate în Spania - Valencia, fiind însoțită pe perioada transportului de inculpata P.E.L., P.M.V., Ș.G., C. - concubina acestuia și V.G., verișoara inculpatei P.E.L.

În lipsa unui spațiu adecvat pentru practicarea prostituției, inculpații P.E.L. și Ș.G. au hotărât să le ducă pe cele 3 tinere care practicau prostituția pentru ei, în Cartagena, exploatându-le la stradă, pe una dintre autostrăzile de legătură dintre loc. Cartagena și Torreviaja.

Partea vătămată minoră D.M.G. a practicat prostituția alături de V.G. și de C., până în cursul lunii martie 2009, când inculpații P.M.V. și P.E.L. au revenit în țară, cea din urmă având unele probleme de sănătate, ceea ce i-a facilitat fuga minorei.

Aceasta a fugit și s-a cazat în clubul „T.T.” situat între localitățile Albacete și Albaterra, fiindu-i însă refuzat accesul după o perioadă, întrucât era minoră, lucru care a făcut ca partea vătămată minoră D.M.G. să revină la locuința inculpaților Ș.G. și „C.”.

La două zile, inculpata P.E.L. a venit în Spania și a convins-o pe partea vătămată minoră D.M.G. să continue prostituția în folosul său până în luna iunie 2009, invocând că are datorii de 4000 euro la niște cămătari din țară, pentru întreaga perioadă minora primind suma de 350 - 400 de euro.

Situația de fapt, a apreciat instanța de fond, rezultă din declarația părții vătămate minore D.M.G., procesele-verbale de recunoaștere din planșa foto, declarațiile părinților părții vătămate minore, martorii D.S. și D.M., declarațiile celorlalte victime, părțile vătămate S.A.M., D.I.G., B.F.G. precum și declarațiile date de inculpații P.E.L. și P.M.V.

Partea vătămată minoră D.I.G., sora părții vătămate minore D.M.G., a fost racolată și exploatată sexual în România de către inculpata P.E.L. care, în anul 2009, a chemat-o să-i dea ajutor la curățenie la barul pe care îl patrona împreună cu soțul său pe raza localității Țițești, județul Argeș, victima având vârsta de 15 ani la acel moment.

După aproximativ o săptămână, inculpata P.E.L. i-a propus minorei să se prostitueze cu diverșii clienți ai barului pe care îi va indica ea, susținând că fiul ei este bolnav și în acest mod va obține bani pentru tratament.

Partea vătămată minoră D.I.G. a declarat că a refuzat acest lucru, fapt care a determinat o reacție violentă a inculpatei P.E.L., aceasta lovind-o cu palma peste față și spunându-i să plece din barul ei.

La două zile, partea vătămată minoră D.I.G. a fost rechemată la lucru de către inculpata P.E.L., aceasta cerându-și scuze pentru cele întâmplate și spunându-i că doar o supusese unui test pentru a vedea cum reacționează.

Căpătând din nou influență asupra fetei, inculpata P.E.L. a reînceput să îi propună minorei să practice prostituția în folosul său, fapt refuzat de victimă.

Partea vătămată minoră a fost acostată de către 3 indivizi neidentificați „R.”, „A.” și „A.”, pe care îi văzuse în barul unde lucra discutând cu inculpata P.E.L. care, sub amenințare, au întreținut raporturi sexuale cu aceasta, aducându-i la cunoștință că au fost determinați să facă acest lucru de „cineva". Partea vătămată minoră nu a reclamat cele întâmplate de teamă.

La puțin timp, aceeași indivizi au avut o nouă tentativă de a întreține raporturi sexuale cu victima minoră, însă aceasta s-a opus, cei trei renunțând, dar comunicându-i că achitaseră suma cerută de inculpata P.E.L. pentru a întreține raporturi sexuale cu minora.

La întrebările puse în legătură cu acest aspect, inculpata P.E.L. a negat în fața minorei D.I.G. orice implicare a sa în aceste evenimente, continuând să o cheme pe minoră pentru a o ajuta la curățenie în bar.

La puțin timp, utilizând violența și amenințarea cu violența, inculpata P.E.L. a determinat-o pe partea vătămată, minora D.I.G., să se prostitueze în folosul său cu diverși clienți care frecventau barul său, veniturile fiind integral însușite de către aceasta.

În tot acest timp, inculpata P.E.L. a efectuat diverse acte de racolare a minorei pentru a o convinge să accepte plecarea în Spania sub promisiunea falsă a obținerii unui loc de muncă, însă minora a refuzat, cu atât mai mult cu cât, în aceeași perioadă, minora a observat cum erau supuse la prostituție pe plan intern partea vătămată B.F.G. și alte două persoane, iar sora sa, partea vătămată D.M.G., aflată în Spania, i-a confirmat că era constrânsă să se prostitueze în folosul inculpatei.

Partea vătămată minoră D.I.G. a precizat că nu are cunoștință care erau sumele de bani încasate de la clienți de către inculpata P.E.L., însă, personal, a observat-o pe aceasta și pe soțul ei P.M.V., acționând în vederea racolării unei alte victime minore pentru a practica prostituția în beneficiul lor.

Instanța de fond a reținut că acestea rezultă din declarația părții vătămate D.I. și recunoașterea inculpatei P.E.L.

Partea vătămată B.F.G., în anul 2009, avea 22 ani, un copil minor în întreținere și o situație materială precară; acest fapt a determinat-o să accepte oferta de angajare a inculpatei P.E.L., ca vânzătoare la barul său din localitatea Țițești, județul Argeș, pentru un salariu de 700 lei/lună și carte de muncă.

Această parte vătămată cunoștea de la verișoara ei, numita C.A., faptul că în anul 2007 aceasta lucrase la același bar, pe același post de vânzătoare și renunțase ca urmare a faptului că fusese constrânsă la practicarea prostituției în folosul inculpatei P.E.L. Din acest motiv, partea vătămată B.F.G. a refuzat inițial oferta de muncă, de teama unor consecințe similare, însă, în cele din urmă, a acceptat să se angajeze la barul inculpatei întrucât situația sa financiară se înrăutățise, nefiind plătită deloc de angajatorul unde lucra.

Procedând în mod identic, ca și cu celelalte victime, inculpata P.E.L. a recurs după o perioadă scurtă de timp la acte de racolare în vederea determinării la practicarea prostituției pe plan local, fiind însă refuzată de partea vătămată B.F.G..

în acest timp, partea vătămată a observat cum alte tinere erau obligate la practicarea prostituției de către inculpata P.E.L., una dintre acestea fiind partea vătămată minoră D.I.G., de 15 ani.

În cele din urmă, utilizând amenințări la adresa familiei victimei și chiar violența fizică, inculpata P.E.L. a constrâns-o pe partea vătămată majoră B.F.G. să practice prostituția în beneficiul său, clienții fiind cei stabiliți de inculpata P.E.L.

Victima a relatat și un episod în care a fost trimisă de inculpata P.E.L. într-o mașină cu 5 bărbați din comuna Mihăești, fiind recuperată în cele din urmă de către P.E.L., acest episod fiind confirmat și de conținutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză.

După două luni, partea vătămată a refuzat să mai practice prostituția și a anunțat-o pe inculpata P.E.L. că renunță la slujbă, aceasta promițându-i un loc de muncă în Germania, fără a-i preciza ce anume.

În cursul lunii noiembrie 2009, inculpata P.E.L. a efectuat acte materiale concrete de „vânzare” a părții vătămate către inculpatul A.V.E., zis V., contra sumei de 2.000 euro, transferând-o acestuia, care a cazat-o la o pensiune din apropierea mun. Câmpulung-Muscel, după care a transportat-o personal în Germania unde a obligat-o, timp de 3 săptămâni, să practice prostituția în folosul său, prin violență fizică, reținerea documentelor și îndatorare, însușindu-și foloasele obținute.

Partea vătămată B.F.G. a precizat că suma câștigată în cele 3 săptămâni a fost de circa 2000 euro, după care inculpatul A.V.E., fiind nemulțumit de prestația sa, a transportat-o înapoi în țară, unde i-a reținut buletinul și a amenințat-o pentru a nu alerta organele de poliție.

De asemenea, a mai rezultat că, după această perioadă, inculpatul A.V.E., fiind total nemulțumit de prestația părții vătămate, care refuza constant să se prostitueze pentru el, acesta a transportat-o înapoi în țară, solicitându-i inculpatei P.E.L. restituirea banilor achitați ca urmare a tranzacției de vânzare-cumpărare a acestei victime întrucât victima nu „produsese" banii plătiți.

Această situație de fapt, a reținut instanța de fond, rezultă din declarațiile părților vătămate B.F.G. și D.I.G., convorbirile purtate între inculpații P.E.L., zisă L., A.V.E., zis V. și partea vătămată B.F.G.

Partea vătămată majoră M.S.M. a fost recrutată în cursul anului 2011 de către inculpata P.E.L., care i-a promis un loc de muncă bine retribuit în străinătate, respectiv în Cipru, fără a-i da alte detalii cu privire la ce urma să lucreze, iar în luna aprilie 2011, când inculpata P.E.L. se afla în Cipru, victima s-a hotărât să accepte oferta ei și a sunat-o pentru a-și exprima acordul.

Telefonic, inculpata P.E.L. i-a spus să ia legătură cu un taximetrist pe nume A. din Mioveni, care o va conduce la aeroport în București pentru a lua cursa de Limassol, lucru care s-a și întâmplat, acest taximetrist transportând-o atât pe partea vătămată M.S.M., cât și pe B.C., zisă M. (neaudiată încă).

Pe aeroportul din Limassol au fost așteptate de inculpata P.E.L., însoțită de prietenul ei cipriot Stavros, care era și patronul clubului unde urmau ca ele să fie dame de consumație, explicându-li-se de către inculpata P.E.L. că asta presupune să determine clienții să facă cât mai multă consumație la masă.

În aceeași seară au fost duse în club unde inculpata P.E.L. le-a pus în vedere că trebuie să întrețină relații sexuale cu clienții, banii fiind colectați de prietenul ei S., care îi împărțea apoi cu inculpata P.E.L.

Conform declarației acestei victime, în acest loc le-a cunoscut și pe celelalte tinere care practicau prostituția pentru inculpata P.E.L., enumerând pe părțile vătămate L.R.A., V.A.C., însoțită de prietenul ei Dani, B.C. (cu care venise din România împreună), M.E.C. și minora B.F.G., sora celei de mai sus.

Partea vătămată a acceptat să practice prostituția pentru inculpata P.E.L., fiind convinsă prin corecțiile fizice aplicate de aceasta și de prietenul ei S., fără a avea vreun beneficiu personal din această activitate.

Partea vătămată a practicat prostituția până în iunie 2011, toți banii rezultați fiind însușiți de aceasta.

După plecarea din Cipru a inculpatei P.E.L., partea vătămată M.S.M. a revenit în țară împreună cu surorile Boca, cu ajutorul unor clienți care le-au achiziționat biletele de avion necesare, întrucât victimele nu aveau nici un ban asupra lor, veniturile fiind încasate de inculpată.

Instanța de fond a reținut că aceste aspecte rezultă din declarațiile părților vătămate M.S.M., B.F.G., V.C.N., V.A.G., L.R.A., recunoașterea inculpatei P.E.L. și declarația martorului C.D.V.

În luna martie 2011, partea vătămată majoră V.A.C. și prietenul său, martorul C.D.V. au luat legătura cu un taximetrist din orașul Mioveni, pe nume A., care le-a propus să plece în Cipru la muncă, spunându-le că o cunoștință a sa, identificată în persoana inculpatei P.E.L., le poate locuri de muncă bine retribuite în Cipru, iar la puțin timp i-a și vizitat împreună cu aceasta la domiciliul părții vătămate.

Cu această ocazie, inculpata P.E.L. le-a făcut promisiuni ferme de angajare, părții vătămate oferindu-i de lucru într-un bar patronat de iubitul ei cipriot, un anume Stavros, ca „damă de companie”, iar martorului C.D.V. spunându-i că îi poate oferi de muncă în construcții, dar va dura ceva vreme până să găsească ceva. Promisiunile și explicațiile privind condițiile de cazare, transport și salarizare au fost făcute în prezența celor doi viitori soți, martorul C.D.V. și partea vătămată V.A.C., precum și în prezența părinților tinerei, fapt care i-a determinat pe aceștia să accepte plecarea împreună cu inculpata P.E.L., care le-a achitat și transportul cu avionul până în Cipru.

Inculpata P.E.L. le-a spus că banii de avion îi voi restitui în Cipru, în urma muncii depuse, câte 5-10 euro zilnic, până la stingerea datoriei, restul cheltuielilor, respectiv chiria, hrana, cartele telefonice etc. urmând să fie și ele restituite din salariile obținute.

La sosirea în Cipru, cei doi au fost așteptați de iubitul inculpatei P.E.L., cetățeanul cipriot Stavros, care deținea și cafe-pub-ul unde tinerele erau obligate de inculpată să se prostitueze și au fost conduși la locuința acestuia, unde se mai aflau sora inculpatei, Ș.N.I. și încă o tânără pe nume Andreea, identificată în persoana părții vătămate V.A.G.

În continuare, inculpata P.E.L. a reținut documentele de identitate ale părți vătămate și ale martorului, sub pretextul că în acest fel vor câștiga încrederea patronului cipriot, care îi cazează în locuința sa.

În chiar seara sosirii, au fost conduși la barul respectiv, iar partea vătămată a fost pusă să se alăture celorlalte tinere românce traficate pe o canapea de unde erau selectate de clienți, întâi pentru a le ține companie, iar mai apoi pentru a întreține relații sexuale cu aceștia, la hoteluri din apropriere, contra unor sume de bani, lucru pe care inculpata i l-a explicat și părții vătămate, spunându-i că în acest mod va face bani.

Partea vătămată V.A.C. a refuzat aceste propuneri făcute de inculpată, cu atât mai mult cu cât, la plecarea din țară, nu i se spusese niciun moment că urmează să se prostitueze pentru a câștiga bani.

Refuzul acestei părți vătămate de a practica prostituția a fost constant și s-a completat cu refuzul martorului C.D.V., acesta din urmă arătând că și pe el inculpata a încercat să-l convingă s-o determine pe viitoare sa soție să practice prostituția.

După aproximativ o lună, în care martorului nu i s-a oferit nimic de muncă, iar partea vătămată nu a primit niciun ban drept comision pentru că îi determina pe clienți să consume băuturi alcoolice, cei doi s-au hotărât să revină în țară, apelând la ajutorul unei rude a părții vătămate, care se afla în loc. Nicosia din Cipru.

Pentru că inculpata P.E.L. le spusese că îi datorează suma de 400 euro pentru drumul până în Cipru, cei doi i-au comunicat acesteia că verișoara părții vătămate va achita suma respectivă, astfel că i-au solicitat să le restituie documentele de identitate pentru că doresc să plece la acesta în Nicosia să se angajeze la ea.

Acest lucru a stârnit furia inculpatei P.E.L. și a iubitului său cipriot, care le-a spus că datoria e de 2000 euro, nu de 400 euro și oricum nu îi lasă să plece la „alții să muncească”, ci cel mult, în țară, după ce primește banii solicitați.

În urma unor discuții telefonice aprinse între verișoara părții vătămate și inculpată, cei doi au fost agresați de către inculpata P.E.L. și iubitul său cipriot, în aceeași seară fiind constrânși, în prezența celorlalte tinere aflate în locuință, să semneze o declarație prin care își asumau o datorie de 800 de euro, plătibilă în 3 luni și declarau că totul a fost în regulă în Cipru și nu li s-a întâmplat nimic.

În seara 25 aprilie 2011, au fost conduși la aeroport de numitul Stavros care le-a achitat și biletele de avion de întors, înmânându-le cărțile de identitate în momentul îmbarcării la avion, pentru a se asigura că aceștia nu rămân în Cipru.

Instanța de fond a constatat că această situație de fapt se probează cu declarațiile părților vătămate V.A.C., V.A.G., M.S.M., B.F.G., L.A.R., recunoașterea inculpatei P.E.L. și declarația martorului C.D.V.

În luna martie 2011, partea vătămată L.A.R. a cunoscut-o pe inculpata P.E.L. prin intermediul părții vătămate M.S.M., în perioada în care inculpata venise pentru o perioadă scurtă de timp din Cipru în România.

Astfel, inculpata P.E.L. i-a propus părții vătămate să plece cu ea în Cipru, făcându-i promisiuni false cu privire la un loc de muncă ca barman, în barul patronat de iubitul ei, va găsi ceva de muncă, oferindu-se să îi achite ea contravaloarea transportului cu avionul, iar banii să-i primească ulterior, din salariul victimei.

La discuțiile purtate cu această parte vătămată au fost prezente și partea vătămată M.S.M., precum și numita M.C. (neaudiată în prezenta cauză întrucât se află încă în Cipru, iar răspunsul la comisia rogatorie nu a sosit încă).

Obținând în acest mod fraudulos consimțământul părții vătămate L.A.R. de a pleca în Cipru, inculpata P.E.L. i-a spus că înaintea plecării este necesar să stea la domiciliul său din localitatea Ț. câteva zile, fapt pentru care s-au deplasat împreună la locuința victimei pentru a-și face bagajele, ocazie cu care inculpata le-a dat asigurări părinților acesteia că locul de muncă este bun și că va avea grijă de fiica lor în străinătate.

Inculpata P.E.L. a condus-o pe partea vătămată L.A.R. la locuința sa din comuna Ț., unde a cazat-o timp de 3 zile, timp în care a fost convinsă de inculpată că în Cipru va merge și M.S.M., prietena victimei, împreună cu părinții acesteia, lucru ce nu s-a întâmplat în acel moment, partea vătămată M.S.M. venind ulterior în Cipru, separat.

Pe data de 09 martie 2011, partea vătămată L.A.R. a plecat în Cipru însoțită de inculpata P.E.L. și împreună cu partea vătămată V.A.C. și prietenul acesteia C.D.V., fiind preluați de la aeroportul din Larnaca de către numitul S. și cazată împreună cu celelalte victime în locuința închiriată de inculpată la Limassol.

Din prima seară, partea vătămată L.A.R. a aflat de la inculpata P.E.L. că trebuie nu doar să stea la masă cu clienții și să-i determine să facă consumație, ci și să întrețină relații sexuale cu aceștia contra cost, banii urmând să fie încasați de către inculpată sub pretextul păstrării lor până la plecarea din Cipru.

Pentru că partea vătămată L.A.R. a refuzat acest lucru, ca și partea vătămată V.A.C., Inculpata P.E.L. a determinat-o pe această parte vătămată, prin reținerea documentelor și prin amenințare cu violența, să accepte practicarea prostituției în folosul său, în perioada martie - iunie 2011, toți banii fiind încasați de către inculpată, cu excepția a 100 de euro trimiși de partea vătămată L.A.R. mamei sale în țară și a 200 de euro trimiși fiului minor al acesteia pentru întreținere.

Întrucât inculpata P.E.L. nu era mulțumită mereu de sumele câștigate de victimă din practicarea prostituției, recurgea la violență fizică și la alt tip de pedepse, pentru a le determina să obțină cât mai mulți bani, partea vătămată fiind de asemenea obligată, alături de celelalte victime, să fure din magazine diverse produse pe care tot inculpata și le însușea.

În cursul lunii iunie 2010, după ce inculpata P.E.L. s-a certat cu iubitul ei cipriot S. și a trebuit să părăsească Ciprul, această parte vătămată a rămas în respectiva țară, unde a reușit să își găsească un loc de muncă ca barman, fiind și în prezent pe teritoriul acestui stat.

Situația de fapt, a apreciat instanța de fond, rezultă din declarațiile părții vătămate L.A.R., declarația martorei S.N.I., dovada de primire a unui cârd bancar pe numele acesteia, recunoașterea inculpatei P.E.L.

În cursul lunii mai 2011, în timp ce sora sa majoră, B.C.I., se afla deja în Cipru, plecată fiind de circa o lună, împreună cu inculpata P.E.L., partea vătămată minoră B.F.G., în vârstă de 17 ani la acel moment, a fost apelată de sora sa și chemată la muncă în Cipru.

Partea vătămată minoră B.F.G. știa că sora ei muncește la un restaurant în această țară și, având încredere în propria soră, a acceptat să plece singură în Cipru, procura notarială pentru ca minora să poată călători fiind făcută în favoarea numitei M.C.E., majoră la acea dată și pe care inculpata P.E.L. a convins-o să vină în Cipru la aceeași dată.

La aeroport, partea vătămată minoră B.F.G. nu a fost lăsată să părăsească România împreună cu M.C.E. întrucât aceasta nu a prezentat și cazierul judiciar prevăzut de lege în asemenea situații, astfel că numai numita M.C.E. s-a îmbarcat spre Cipru, minora rămânând în țară, până ce, tot la sfatul surorii sale aflate în țara de destinație, a plecat cu procură notarială făcută în favoarea companiei T. , în care se stipula că scopul plecării este unul turistic.

Astfel, în cursul lunii mai 2011, partea vătămată minoră B.F.G. a ajuns în Cipru de unde a fost preluată de către inculpata P.E.L., însoțită de S.D., patronul pub-ului R.L. din Limassol, unde lucra și sora majoră a victimei, fiind cazată în aceeași locuință închiriată în care erau ținute toate tinerele ce erau exploatate de către inculpată.

Odată ajunsă la destinație, partea vătămată minoră B.F.G. a fost dusă alături de celelalte tinere în pub-ul lui S., iar de la inculpata P.E.L. a aflat ce anume trebuie să lucreze acolo, respectiv să stea la masă cu clienții, să consume băuturi alcoolice împreună cu ei, iar apoi să întrețină raporturi sexuale contra cost, respectiv suma 150 euro/ client, această activitate urmând să se deruleze de la 02.00 la 05.00 dimineața, după programul obișnuit de lucru la bar ca „damă de companie", inculpata P.E.L. făcându-i promisiuni că banii rezultați se vor împărți între victimă, inculpată și patronul S., respectiv câte 50 de euro fiecare, inculpata urmând să-i țină pe toți până la momentul revenirii în țară, sub pretextul că altfel s-ar cheltui.

Partea vătămată minoră B.F.G. și-a dat acordul formal pentru practicarea prostituției, însă ulterior, când a fost adusă la locuința comună, i-a cerut lămuriri surorii sale mai mari în legătură cu promisiunile mincinoase pe care le primise, acesta susținând că nu a avut altă alternativă întrucât inculpata P.E.L. este periculoasă și a amenințat-o pentru a proceda astfel.

Ca urmare, partea vătămată a început să practice prostituția pentru inculpata P.E.L., fiind constrânsă de aceasta prin amenințare cu violența să aibă relații sexuale cu clienții și atunci când se afla în perioada de menstruație, circa 2 luni jumătate, timp în care a obținut circa 9.000 euro, bani încasați și însușiți integral de către inculpată și patronul cipriot S.

După ce inculpata P.E.L. a plecat înapoi în România, ca urmare a certurilor avute cu patronul pub-ului, această parte vătămată minoră a rămas în Cipru, unde s-a angajat la berăria G.G. din Limassol, aflându-se și în prezent pe teritoriul acestui stat.

Prima instanță a apreciat că aspectele menționate sunt dovedite cu întregul material probator administrat în cauză, în special declarațiile părților vătămate B.F.G., V.A.C., M.S.M., V.A.G., L.A.R., recunoașterea inculpatei P.E.L., declarația martorului C.D.V., precum și procesele-verbale de recunoaștere din planșe foto.

Partea vătămată D.F. are 30 ani și locuiește în aceeași localitate cu inculpata P.E.L. și are doi copii minori, având greutăți financiare majore.

În cursul anului 2011, în urmă cu aproximativ 2 luni, inculpata P.E.L. i-a propus să meargă cu ea în Cipru, deoarece acolo îi poate asigura un loc de muncă în barul unui cetățean cipriot, pe nume S., cu care se află într-o relație de concubinaj.

Părții vătămate i s-a spus va trebui să servească clienților băuturi și să-i facă să se simtă bine și să consume cât mai mult, urmând a fi plătită pentru acest lucru, menționând că transportul va fi asigurat de către inculpata P.E.L. și va fi cazată într-o vilă în închiriată de aceasta.

După ce a acceptat oferta inculpatei, partea vătămată a aflat că aceasta se preocupa în acel moment de obținerea cărții de identitate pentru o fată din Câmpulung, pe nume R., care urma să meargă și ea tot în Cipru, inculpata făcând demersuri pentru a identifica o persoană pe care să o ia în spațiu pe R., contra sumei suma de 300 lei, lucru pe care l-a și realizat, de altfel, iar cartea de identitate a tinerei a fost făcută în trei zile.

Tot în acele momente, partea vătămată a întâlnit-o în locuința inculpatei pe martora B.M.L., minoră în vârstă de 16 ani, rudă mai îndepărtată cu partea vătămată D.F., minora fiind luată dintr-un centru de plasament de către inculpata P.E.L., pentru a petrece vacanța de vară la domiciliul acesteia.

La începutul lunii august, partea vătămată D.F. a fost anunțată că va pleca în Cipru, venind să o ia de la domiciliu însoțită de sora ei, Isabella și de două tinere, respectiv R. și A.

Inculpata P.E.L. a asigurat-o din nou pe partea vătămată și pe rudele acesteia că va avea grijă de ea și totul va fi în regulă, transportând-o până la domiciliul său unde le-a cazat. în aceeași seară, la domiciliul inculpatei a venit și o anume A., iar după un timp a sosit un individ pe nume C. din aceeași localitate, care le-a luat pe A. și R. și le-a transportat în Austria.

Timp de două săptămâni, partea vătămată a fost găzduită la domiciliul inculpatei, fiind permanent în supravegherea acesteia ori a mamei inculpatei, amintindu-i zilnic că urmează din clipă în clipă să plece în Cipru, Austria sau Germania.

Pe data de 14 august 2011, partea vătămată D.F. fost transportată în Austria, cu ajutorul unui individ cunoscut de partea vătămată sub numele de S. din comuna Ţ., fiind însoțită de A., I. și de L. până în Viena, Austria.

Aici, partea vătămată D.F. a fost anunțată de inculpata P.E.L. că a fost adusă în Austria să facă bani și i-a oferit două variante: să lucreze la o saună și să întrețină relații sexuale contra cost cu clienții acesteia ori să lucreze la S. unde urma să fie aleasă de potențialii clienți în urma anunțurilor postate pe internet/ziar cu fotografiile lor.

Partea vătămată D.F. a refuzat această din urmă variantă și i-a spus inculpatei P.E.L. că vrea să plece acasă, aceasta spunându-i că, dacă vrea să plece, trebuie mai întâi să facă rost de bani.

În acest context, partea vătămată a acceptat să meargă la sauna respectivă împreună cu A., însă în seara respectivă nu a avut niciun client, astfel că, la sfârșitul programului, părții vătămate i s-a reproșat că nu a câștigat niciun ban și, drept pedeapsă, nu va primi mâncare și țigări.

Ca urmare, de teama poliției ce fusese alertată de partea vătămată, inculpata P.E.L. a hotărât să le readucă în România pe partea vătămată D.F. și pe A.

În România, la domiciliul inculpatei P.E.L., în prezența martorei minore B.M.L., inculpata și mama acesteia au agresat-o pe victimă, lovind-o peste față și corp și trăgându-o de păr, reproșându-i că nu a fost în stare de nimic și au cheltuit bani cu ea.

Situația de fapt a fost dovedită cu declarațiile inculpatei P.E.L., părții vătămate D.F., precum și declarația martorelor B.M.L. și S.N.E.

Potrivit declarațiilor inculpaților P.E.L., P.M.V., Ș.G., Ș.V. și martorului M.I., precum și celorlalte acte și probe administrate, inculpații P.E.L., P.M.V. și Ș.G. s-au asociat într-o grupare infracțională, având drept scop comiterea de infracțiuni grave, în speță trafic de persoane minore și majore, pentru exploatarea acestora prin practicarea prostituției și obținerea în acest mod de beneficii materiale, fiecare membru având un rol bine determinat, remunerat corespunzător din beneficiile obținute de la fiecare victimă traficată.

Inculpata P.E.L. era cea care se ocupa de punctarea tinerelor, după care apela la serviciile celorlalți doi inculpați pentru a le racola, transporta ori caza, gestionând ulterior și transportul acestora spre țările de destinație unde, personal, se ocupa de exploatarea victimelor, și inculpata, la rândul ei, practicând ocazional prostituția alături de victime.

Inculpatul P.M.V., soțul inculpatei, a fost direct implicat în activitățile desfășurate de soția sa din anul 2008 până la despărțirea lor în fapt, participând activ la racolarea fetelor, la exercitarea de promisiuni ori amenințări, la găzduirea fetelor în locuința comună, precum și la transportul acestora în vederea transferului în străinătate.

Inculpatul Ș.G. acționa sub directa îndrumare și coordonare a inculpatei P.E.L., exercitând activități de punctare a tinerelor, de racolare prin înșelăciune, în sensul împrietenirii cu acestea, primind ulterior beneficii din prostituția la care era erau supuse victimele în străinătate de către inculpata P.E.L.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, legal interceptate, au rezultat metodele folosite pentru atragerea victimelor și modul de transmisiune a banilor către flecare dintre participanți.

Scopul pentru care grupul s-a constituit a fost atins, în sensul că grupul a reușit să transporte în străinătate mai multe tinere pe care, ulterior, inculpata P.E.L. le-a exploatat sexual în beneficiul său și al celorlalți, în cotele cuvenite fiecăruia pentru prestația și contribuția avută la comiterea faptelor.

Instanța de fond a apreciat că din aceleași probe administrate în cauză rezultă că acest grup infracțional a fost sprijinit de inculpatul Ș.V. prin efectuarea de acte materiale de racolare a unei victime majore în vederea transportării acesteia în străinătate pentru a fi exploatată sexual.

În cursul lunii ianuarie 2010, partea vătămată majoră F.M. a fost recrutată de către inculpata F.M., soția învinuitului F.M. (unchiul patern al victimei), sub promisiunea unui loc de muncă în Germania, la un restaurant pentru „spălatul vaselor”, urmând ca împreună să plece în străinătate, fără a preciza alte detalii legate de cazare ori salarizare.

Fiind rudele sale, partea vătămată F.M. a acceptat să plece împreună cu mătușa sa în Germania și a urmat și sfatul acesteia de a nu spune mamei că urmează să plece la muncă în străinătate.

Cele două au plecat pe data de 14 ianuarie 2010 spre Germania, fiind transportate de către inculpatul A.V.E., care era însoțit și de o altă tânără pe nume R. din Poienari, Argeș, acesta ducându-le la un club de noapte din Munchen, patronat de o femeie de cetățenie română, pe nume M.

Aici au fost cazate toate trei, respectiv partea vătămată F.M., inculpata F.M. și acea R., inculpatul A.V.E. fiind cel care a discutat cu M. în vederea primirii acestora în bar.

Ulterior, învinuita F.M. i-a spus părții vătămate F.M. că munca pentru care a fost adusă nu este spălatul vaselor, ci prostituția, explicându-i că trebuie să întrețină relații sexuale cu clienții barului, contra cost, bani rezultați urmând a fi împărțiți între patroana M. (jumătate), iar cealaltă jumătate învinuiților.

Pentru că partea vătămată F.M. a refuzat inițial să facă acest lucru, inculpații A.V.E. și F.M. au recurs la amenințări cu violența pentru a o determina să accepte situația.

În acest fel, partea vătămată F.M. a practicat prostituția în acest club din Munchen circa o săptămână, având minim 2-3 clienți până la maxim 4-5/seară, pentru tarife de 30 minute = 60 euro, o oră între 130 euro și 150 euro, toți banii rezultați fiind încasați de către inculpatul A.V.E.

Veniturile rezultate din prostituția inculpatei F.M. au fost, de asemenea, încasate de către acesta.

După o săptămână, inculpatul A.V.E. a hotărât să le mute în alt club, și anume „Casa Albă", unde ar fi avut mai mulți clienți, fiind situat într-o zonă mai populată.

Aici, partea vătămată a mai rămas pentru alte două săptămâni, timp în care a fost supusă aceluiași regim de exploatare sexuală, banii fiind însușiți integral de inculpatul A.V.E., fiind permanent supravegheată de către inculpata F.M. și de către inculpatul A.V.E.

La un moment dat, partea vătămată F.M. i-a solicitat inculpatului A.V.E. telefonul mobil, iar pentru că acesta i l-a dat și pentru că a rămas nesupravegheată de mătușa sa, a reușit să dea un telefon acasă mamei sale și să o anunțe despre ce anume i se întâmplă, solicitându-i să anunțe poliția.

Ca urmare, mama victimei, martora I.M.G., a depus plângere la organele de poliție la data de 12 februarie 2012, fapt ce i-a determinat pe ambii inculpați, F.M. și A.V.E., să o trimită înapoi în țară pentru a liniști familia victimei, inculpatul fiind cel care i-a asigurat transportul până la domiciliu, fiind căutată ulterior la domiciliu de către inculpatul F.M. care i-a atras atenția să nu depună plângere la poliție și să aibă grijă ce anume declară dacă va fi chemată.

Instanța de fond a apreciat că aceste aspecte sunt dovedite cu declarațiile de la urmărirea penală ale părții vătămate F.M. și martorei I.M., precum și cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

În drept, a reținut instanța de fond, faptele inculpaților P.E.L., P.M.V. și Ș.G. care, începând cu luna septembrie 2008, în baza unei rezoluții infracționale comune, s-au constituit într-un grup criminal organizat, în scopul comiterii de infracțiuni grave, în speță trafic de persoane, majore și minore și, drept urmare, au executat, fiecare în parte, conform atribuțiilor prestabilite, acte de racolare, cazare, transport și exploatare a mai multor tinere românce, pe care, ulterior, le-au transportat în străinătate, respectiv în Spania, Cipru și Austria, pentru a fi exploatate pe piața prostituției, în vederea obținerii de beneficii ilicite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Prima instanță a constatat, de asemenea, că faptele inculpatei P.E.L. care, în anul 2008, în baza unei rezoluții infracționale unice, în vederea obținerii de beneficii materiale ilicite, a efectuat, împreună cu alți inculpați, fiecare conform participației individuale, acte de racolare (prin false promisiuni a unor locuri de muncă decente în străinătate), cazare (la locuința sa din comuna Ţ., județul A.), transport, transfer și exploatare pe piața prostituției din Spania, Cipru sau Austria (prin îndatorare, amenințare ori violență) a mai multor victime minore și majore, și anume S.A.M., D.M.G., D.I.G., N.R.E., V.A.G., M.S.M., D.F., V.A.C., L.R.A., B.F.G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului P.M.V. care, în perioada 2008-2010, în baza unei rezoluții infracționale unice, alături de alți inculpați, fiecare conform participației individuale, a efectuat personal acte de racolare (promisiuni false a unor locuri de muncă decente în străinătate), cazare (la domiciliul comun al soților P.) și transport (cu autoturismul de la locuința sa la aeroport), a două victime minore D.M.G. și V.A.G. și o victimă majoră S.A.M. (pentru această victimă majoră activitatea de traficare s-a întrerupt în urma intervenției autorităților), în străinătate, în scopul exploatării sexuale prin constrângere, în vederea obținerii de beneficii financiare ilegale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificările și completările ulterioare și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, în opinia instanței de fond, faptele inculpatului Ș.G. care, în perioada 2008-2010, în baza unei rezoluții infracționale unice, alături de alți inculpați, fiecare conform participației individuale, a efectuat personal acte de racolare (promisiuni false a unor locuri de muncă decente în străinătate) și transport (cu autoturismul de la locuința sa la aeroport), a două victime minore D.M.G. și V.A.G. și o victimă majoră S.A.M. (pentru această victimă majoră activitatea de traficare s-a întrerupt în urma intervenției autorităților), în străinătate, în scopul exploatării sexuale prin constrângere, în vederea obținerii de beneficii financiare ilegale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificările și completările ulterioare și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prima instanță a reținut că faptele inculpatului Ș.V., zis Z. care, în cursul anului 2008, a sprijinit gruparea infracțională constituită din inculpații P.E.L., P.M.V. și G.Ș., prin executarea de acte materiale de racolare a unei tinere majore, în vederea transportării acesteia în străinătate, în scopul exploatării pe piața prostituției, efectuând față de victimă promisiuni mincinoase cu privire la o muncă decentă în Spania și implicându-se în transportul acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de sprijinire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) și 3 din Legea nr. 39/2003 și trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (o victimă majoră - S.A.M.).

A apreciat instanța de fond că fapta inculpatului A.V.E. care, în perioada noiembrie 2009 - februarie 2010, în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu inculpata P.E.L. ori împreună cu învinuita F.M., a efectuat acte de transfer, cazare, transport și exploatare sexuală, prin constrângerea la practicarea prostituției, în beneficiul său, a două victime majore, identificate în persoana părților vătămate B.F.G. și F.M., obținând venituri din această activitate pe care și le-a însușit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, în opinia instanței de fond, fapta inculpatei F.M. care, în perioada ianuarie - februarie 2010, a racolat-o pe partea vătămată F.M. (nepoata soțului) sub promisiunea mincinoasă a unui loc de muncă decent în străinătate și, ulterior, a transportat-o în Germania, mai precis în orașul Munchen, cu ajutorul inculpatului A.E.V., unde, prin utilizarea de amenințări și violențe, împreună, au constrâns-o să practice prostituția în cluburi de noapte, în scopul obținerii de beneficii materiale, banii obținuți fiind integral însușiți de cei doi învinuiți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Deoarece, în cauză, s-a făcut dovada vinovăției inculpaților în ce privește săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora, tribunalul a dispus condamnarea lor.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., gravitatea faptelor săvârșite, modalitatea de săvârșire a acestora, urmările produse, pericolul social concret al infracțiunilor, precum și contribuția materială avută de fiecare inculpat, așa cum rezultă din descrierea activității desfășurate, precum și elementele personale ale inculpaților, respectiv inculpații P.E.L. și P.M.V. au recunoscut și regretat faptele, iar judecata pentru aceștia s-a făcut în temeiul disp. art. 3201 C. proc. pen.; s-a avut în vedere, totodată, faptul că inculpatul P.M.V. este cunoscut cu antecedente penale, iar ceilalți inculpați nu au antecedente.

Tot la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere atitudinea inculpaților Ș.G. și Ș.V. care nu au recunoscut faptele și atitudinea inculpaților A.V. și F.M. care, deși au fost legal citați, nu s-au prezentat la instanță.

S-a apreciat de către tribunal că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins prin condamnarea celor 6 inculpați, pentru toate faptele reținute în sarcina acestora, la pedeapsa închisorii, limitele de pedeapsă fiind stabilite în raport de pedeapsa prevăzută de lege, activitatea desfășurată și elementele personale, precum și de dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pentru inculpații P.E.L. și P.M.V.:

În cauză, în raport de activitatea materială și elementele personale ale inculpaților, s-a constatat de instanța de fond că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unui spor de pedeapsă de un an închisoare, în ce privește pe inculpata P.E.L. și fără aplicarea unui spor de pedeapsă, în ce privește pe ceilalți inculpați, care au săvârșit mai multe infracțiuni concurente, precum și prin executarea în condiții de detenție a pedepsei principale, respectiv a pedepsei principale rezultante pentru toți inculpații.

S-a apreciat, de asemenea, că nu sunt motive de reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților, iar elementele personale ale acestora au fost avute în vedere la individualizarea cuantumului pedepselor principale aplicate.

Totodată, s-au aplicat pentru inculpați și pedepsele complementare ale interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., având în vedere dispozițiile Codului penal și ale legii speciale, iar în baza disp. art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus interzicerea acelorași drepturi, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, de împrejurările cauzei și persoana infractorului, potrivit deciziei nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite.

În ce privește pe inculpații P.E.L., P.M.V. și Ș.G., s-a menținut starea de arest preventiv, deoarece temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora impun în continuare privarea de libertate, respectiv, în cauză, rezultă că aceștia au săvârșit infracțiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică, a apreciat instanța de fond, rezultă din natura și gravitatea faptelor săvârșite de cei trei inculpați, din activitatea ilicită desfășurată de fiecare în parte și din urmările produse.

De asemenea, pentru acești inculpați, s-a dedus perioada executată, pentru inculpații P.E.L. și Ș.G. inclusiv perioada de reținere de 24 ore.

Tribunalul a dispus, de asemenea, confiscarea, în echivalentul monedei naționale, a sumelor de bani obținute prin activitatea infracțională ilicită de către inculpații P.E.L., A.V.E. și Ș.G., respectiv 44.000 euro, 21.000 euro și 5.000 euro.

S-a constatat, că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, iar o parte dintre părțile civile au renunțat la acțiunea civilă.

Cu privire la acțiunea civilă, tribunalul a reținut că părțile civile B.F.G., D.I.G. și D.F., la urmărirea penală, au declarat că se constituie părți civile, dar nu au precizat cu ce sumă, iar la cercetarea judecătorească nu s-au prezentat și nici nu au formulat cereri în scris, iar partea vătămată L.R. s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 10.000 euro despăgubiri materiale și suma de 10.000 euro daune morale, însă nu s-a prezentat la cercetarea judecătorească.

S-a constatat, de asemenea, că din probele administrate nu rezultă că aceste părți civile au suferit un prejudiciu material sau moral, iar activitatea desfășurată de acestea este ilicită.

Pentru aceste motive, tribunalul a respins acțiunile civile, precum și cererile inculpaților de aplicare în cauză a disp. art. 74 și 76 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații P.E.L., P.M.V., Ș.G., Ș.V., F.M. și A.V.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpata P.E.L. a criticat sentința, prin motivele invocate în scris, cât și oral, sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia, având în vedere că pedeapsa aplicată este prea severă, cu atât mai mult cu cât a avut pe tot parcursul procesului penal o atitudine bună, de cooperare, are în îngrijire un minor care este în întreținerea părinților, astfel apreciind că se impune reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, alături de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., care au fost aplicate, la solicitarea sa, de către prima instanță.

Inculpatul P.M.V. a criticat sentința prin motivele invocate atât în scris, cât și oral, tot sub aspectul individualizării pedepsei, apreciind că se impune redozarea acesteia, în sensul reducerii cuantumului, prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., având în vedere că a recunoscut faptele, alături de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., aplicate de prima instanță, ca urmare a achiesării sale la judecarea cauzei în procedura recunoașterii vinovăției.

Inculpatul Ș.G., zis P. cât și inculpatul Ș.V., zis Z., prin motivele invocate atât în scris, cât și oral, au criticat sentința sub aspectul nelegalității, solicitând, în principal, trimiterea cauzei la prima instanță întrucât în mod greșit au fost condamnați pentru faptele reținute în sarcina lor, urmând ca această instanță să administreze toate probele în vederea aflării adevărului, chiar dacă grupul organizat și condus de inculpata P.E.L. a solicitat judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., situație în care se impunea disjungerea cauzei cu privire la apelanții inculpați, în vederea lămuririi tuturor aspectelor pentru a se pronunța o sentință legală și temeinică de către această primă instanță.

S-a arătat în motivele invocate că pedepsele aplicate sunt excesiv de mari, mai ales cu referire la inculpatul Ș.G., în privința sa prima instanță dispunând executarea unei pedepse rezultante de 10 ani închisoare.

Inculpata F.M. a criticat sentința atât în scris, cât și oral, sub aspectul nelegalității, solicitând, în esență, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece din probele administrate în cauză nu există vreo dovadă că asupra părții vătămate F.M., cu referire la care este acuzată inculpata, s-ar fi exercitat vreo formă de constrângere sau vreun act de violență, pentru ca partea vătămată să practice prostituția, singura declarație a acesteia nefiind suficientă pentru a se dispune condamnarea sa.

A susținut, sub acest aspect, că partea vătămată F.M. era recunoscută pentru activitățile sale privind prostituția, astfel că ea a fost de acord să meargă în străinătate pentru practicarea prostituției, cerând inculpatei și altui inculpat din această cauză să-i însoțească în vederea practicării acestei îndeletniciri, nefiind recrutată de către inculpată prin amenințări și violență în acest scop al practicării prostituției.

Inculpatul A.V.E., în primul rând, a solicitat repunerea în termen, invocând faptul că, deși în cursul urmăririi penale, când a dat declarații, a fost citat atât la domiciliul său, cât și la cabinetul avocatului ales, totuși, atunci când i s-a comunicat sentința, comunicarea nu a mai fost făcută decât la domiciliul său și nu la cabinetului avocatului, astfel că nu a putut să ia cunoștință de hotărârea dată în primă instanță.

Pe fondul cauzei, a criticat sentința sub aspectul nelegalității, solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât sentința apelată nu este motivată, instanța de fond preluând numai conținutul rechizitoriului, iar din probele administrate nu rezultă că partea vătămată, în speță B.F.G., a fost bătură, maltrata sau constrânsă, așa cum susține aceasta.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen., având în vedere contribuția sa mică la pretinsa activitate infracțională reținută în cauză, constând în transportul efectuat, în urma căruia a beneficiat de niște sume de bani și, ca atare, odată cu reducere pedepsei, a apreciat că se impune și o altă modalitate de executare, și anume cea a suspendării.

Prin decizia penală nr. 137/A/MF din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpatul Ș.G., zis P., fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr. 10/MF din 13 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 835/109/2012.

A desființat, în parte, sentința și, rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului Ș.G., zis P., în pedepsele componente de 5 ani închisoare, 5 ani închisoare și 10 ani închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor.

A redus pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 10 ani închisoare, la 7 ani închisoare.

A recontopit pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. cu pedepsele de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

A respins cererea de repunere în termen formulată de inculpatul A.V.E., zis V. și a respins, ca tardiv, apelul declarat de acest inculpat împotriva aceleiași sentințe.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.E.L., zisă L., fără antecedente penale și F.M., fără antecedente penale, împotriva aceleiași sentințe.

A menținut arestarea preventivă inculpaților P.E.L., zisă L., P.M.V. și Ș.G., zis P.

A dedus arestarea preventivă a inculpaților de la 13 iunie 2012, data pronunțării sentinței, până la 15 noiembrie 2012, data pronunțării deciziei.

A obligat pe inculpații Ș.V., F.M., A.V.E., P.E.L., zisă Lori și P.M.V., la câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu pentru inculpata P.E.L., zisă L. și 400 lei onorariu avocat din oficiu pentru inculpatul P.M.V., se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul Ș.G., zis P., în sumă de 100 lei, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art. 378, respectiv art. 371 C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a constatat că numai motivele invocate de apelantul inculpat Ș.G., zis P., sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, sunt întemeiate, celelalte motive neputând fi primite.

Sintetizând criticile formulate de către inculpați, instanța de apel a constatat că atât inculpata P.E.L., cât și inculpatul P.M.V., care au achiesat la judecarea cauzei de către prima instanță în procedura recunoașterii vinovăției prev. de art. 3201 C. proc. pen., susțin că se impune a fi reținute în cauză, dat fiind comportamentul lor sincer de cooperare, dar și situația familială, circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., care să atragă reducerea și mai mult a pedepselor aplicate de prima instanță.

S-a apreciat, însă, că aceste critici, privind greșita individualizare a pedepsei, în sensul aplicării de circumstanțe atenuante și, implicit, al reducerii pedepsei stabilite de prima instanță, nu pot fi primite.

S-a reținut că atât inculpata P.E.L., zisă L., cât și inculpatul P.M.V., au fost condamnați la o pedeapsă rezultantă, prima de 7 ani închisoare, sporită cu un an, în total 8 ani închisoare, iar cel de-al doilea, la 7 ani închisoare, ambele în condițiile art. 57 C. pen.

A fost avut în vedere că s-a reținut în sarcina fiecărui inculpat activitatea infracțională, de altfel, recunoscută de către aceștia și confirmată de probele dosarului, săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup criminal organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001.

S-a reținut, astfel, că faptele inculpaților P.E.L., P.M.V. și Ș.G., care, începând cu luna septembrie 2008, în baza unei rezoluții infracționale comune, s-au constituit într-un grup criminal organizat în scopul comiterii de infracțiuni grave, în speță trafic de persoane, majore și minore și, drept urmare, au executat fiecare în parte, conform atribuțiilor prestabilite, acte de racolare, cazare, transport și exploatare a mai multor tinere românce, pe care, ulterior, le-au transportat în străinătate, respectiv în Spania, Cipru și Austria, pentru a fi exploatate pe piața prostituției, în vederea obținerii de beneficii ilicite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, s-a constatat că prima instanță a reținut că faptele inculpatei P.E.L. care, în anul 2008, în baza unei rezoluții infracționale unice, în vederea obținerii de beneficii materiale ilicite, a efectuat, împreună cu alți inculpați, fiecare conform participației individuale, acte de racolare (prin false promisiuni a unor locuri de muncă decente în străinătate), cazare (la locuința sa din comuna Ţ., județul A.), transport, transfer și exploatare pe piața prostituției din Spania, Cipru sau Austria (prin îndatorare, amenințare ori violență) a mai multor victime minore și majore, și anume S.A.M., D.M.G., D.I.G., N.R.E., V.A.G., M.S.M., D.F., V.A.C., L.R.A., B.F.G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a reținut că instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului P.M.V. care, în perioada 2008-2010, în baza unei rezoluții infracționale unice, alături de alți inculpați, flecare conform participației individuale, a efectuat personal acte de racolare (promisiuni false a unor locuri de muncă decente în străinătate), cazare (la domiciliul comun al soților P.) și transport (cu autoturismul de la locuința sa la aeroport), a două victime minore, D.M.G. și V.A.G. și o victimă majoră, S.A.M. (pentru această victimă majoră activitatea de traficare s-a întrerupt în urma intervenției autorităților), în străinătate, în scopul exploatării sexuale prin constrângere, în vederea obținerii de beneficii financiare ilegale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificările și completările ulterioare și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de apel a constatat că, față de faptele arătate mai sus și reținute în sarcina inculpaților, just încadrate în prevederile legale menționate, în mod corect s-a aplicat pedeapsa rezultantă de câte 7 ani închisoare, pentru flecare dintre cei doi inculpați, P.E.L. și P.M.V., inculpatei P.E.L. aplicându-i-se, în mod just, și un spor de un an, în total 8 ani închisoare, având în vedere că aceasta a avut cea mai mare contribuție în structura grupului criminal organizat, la care se adaugă și numărul mare de părți vătămate, fie ele majore și minore (10), ce au făcut obiectul traficului reținut în sarcina acesteia.

Cum pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, și anume trafic de minori, reținută în sarcina fiecăruia dintre cei doi apelanți inculpați, alături de celelalte infracțiuni în concurs, are limitele între 7 și 18 ani închisoare, aceasta fiind pedeapsa cea mai grea stabilită de prima instanță, instanța de prim control judiciar a considerat că orientarea primei instanțe la o pedeapsă totală de 8 ani închisoare pentru inculpata P.E.L. și de 7 ani închisoare pentru inculpatul P.M.V. - prima instanță a făcut o judicioasă individualizare cu referire la acest inculpat, în sensul că i-a aplicat o pedeapsă mai mică decât inculpatei P.E.L., având în vedere și numărul mai mic de părți vătămate supuse traficului, și anume 3 părți - este o orientare spre un cuantum ce corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ce vizează nu numai faptele extrem de grave reținute în sarcina inculpaților, dar și persoana acestora, în sensul comportamentului de cooperare și de sinceritate al acestora, mai mult, dându-se o deplină eficiență prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., prin coborârea pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea cea mai gravă reținută în sarcina acestora.

Ca atare, s-a apreciat că nu se mai impune a fi aplicate prevederile art. 74 C. pen., privind reținerea de circumstanțe atenuante, așa cum a solicitat apărarea, cu consecința reducerii și mai mult a pedepselor, corect stabilite de prima instanță, o pedeapsă eventual mai mică ca și cuantum neatingându-și scopul prevăzut de art. 52 C. pen., care este un scop, în egală măsură, atât preventiv, cât și coercitiv.

În ceea ce privește criticile formulate de ceilalți doi inculpați, și anume Ș.G. și Ș.V., care au solicitat casarea cu trimitere în vederea justei soluționări a cauzei de către prima instanță, prin disjungerea cauzei față de cei care nu au achiesat la procedura recunoașterii vinovăției, cum sunt aceștia, s-a apreciat că o atare critică nu poate fi primită, pentru considerentul de esență că instanța de fond are posibilitatea ca, prin aceeași sentință, să hotărască asupra fiecăruia dintre inculpați, indiferent dacă solicită aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., desigur cu condiția să fie administrate probe cu referire la inculpații care nu au solicitat ca judecarea cauzei să se facă conform prevederilor art. 3201 C. proc. pen., probe care, însă, au fost efectuate de către prima instanță și care, coroborate cu cele de la urmărire penală, au condus la concluzia justă că apelanții inculpații se fac vinovați de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Ca atare, nu a putut fi reținută această critică principală a inculpaților.

În ceea ce privește, însă, critica sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că aceste pedepse sunt aplicate într-un cuantum extrem de mare, instanța de apel a considerat că o atare critică este întemeiată, numai cu referire la inculpatul Ș.G..

Astfel, a fost avut în vedere că, în sarcina acestuia, s-a reținut că, în perioada 2008-2010, în baza unei rezoluții infracționale unice, alături de alți inculpați, fiecare conform participației individuale, a efectuat personal acte de racolare (promisiuni false a unor locuri de muncă decente în străinătate) și transport (cu autoturismul de la locuința sa la aeroport), a două victime minore, D.M.G. și V.A.G. și o victimă majoră, S.A.M. (pentru această victimă majoră activitatea de traficare s-a întrerupt în urma intervenției autorităților), în străinătate, în scopul exploatării sexuale prin constrângere, în vederea obținerii de beneficii financiare ilegale, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificările și completările ulterioare și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a constatat că prima instanță a reținut că faptele inculpatului Ș.V., zis Z. care, în cursul anului 2008, a sprijinit gruparea infracțională constituită din inculpații P.E.L., P.M.V. și G.Ș., prin executarea de acte materiale de racolare a unei tinere majore în vederea transportării acesteia în străinătate, în scopul exploatării pe piața prostituției, efectuând față de victima S.A.M. promisiuni mincinoase cu privire la o muncă decentă în Spania și implicându-se în transportul acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de sprijinire a unui grup criminal organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

S-a reținut că o atare situație de fapt rezultă cu prisosință din întreg materialul probator administrat, mai ales în cursul urmăririi penale, dar și în cursul judecății, la care se adaugă și declarațiile celorlalți inculpați, și anume P.E.L. și P.M.V., care au achiesat la judecarea cauzei în procedura recunoașterii vinovăției și care confirmă participarea și a inculpaților Ș.G. și Ș.V., ce susțin că nu sunt vinovați.

Instanța de apel a apreciat, însă, că deși corect s-a stabilit vinovăția inculpaților, totuși, o justă individualizare a pedepsei, cu referire la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., care vizează pericolul social al unor asemenea fapte extrem de grave, precum și persoana inculpatului, a fost făcută numai în privința inculpatului Ș.V., căruia i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, în condițiile în care în sarcina acestuia este vizată o mai redusă activitate infracțională, în sensul că s-a reținut numai infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat și cea de trafic de persoane, această ultimă infracțiune având în vedere o singură parte vătămată majoră.

S-a apreciat că orientarea primei instanțe spre minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului Ș.V., care se pedepsesc cu închisoarea între 5 și 20 de ani (sprijinirea unui grup criminal organizat) și între 5 și 15 ani (trafic de persoane majore) este justă, având în vedere, pe de o parte, lipsa de antecedente penale a acestuia, ceea ce ține de persoana sa, iar pe de altă parte, pericolul social al unor asemenea fapte, dându-se astfel un echilibru criteriilor vizând persoana și fapta, conform dispozițiilor art. 72 C. pen.

Cu referire, însă, la inculpatul Ș.G., instanța de apel a constatat că pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, aplicată acestuia pentru toate cele trei infracțiuni menționate mai sus, și anume constituirea unui grup criminal organizat, trafic de persoane majore și trafic de persoane minore, este excesivă.

Astfel, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse în cuantum de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, alături de celelalte pedepse aplicate pentru infracțiunile reținute în concurs, în condițiile în care o atare infracțiune este sancționată cu limite ale pedepsei între 7 și 18 ani închisoare, este o pedeapsă prea aspră, chiar dacă inculpatul nu a recunoscut faptele, la această concluzie ajungându-se chiar prin raportare la activitatea sa infracțională, ce vizează, în ceea ce privește traficul de persoane majore și minore, un număr de 3 persoane (două minore și una majoră).

Ca atare, cum prima instanță s-a orientat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru inculpatul P.M.V., o pedeapsă just individualizată și cum activitatea infracțională a inculpatului Ș.G., în legătură cu traficul de persoane majore și minore vizează același număr de părți vătămate, a considerat instanța de apel că, pentru un just echilibru, în ceea ce privește proporția pedepselor, se impune reducerea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată inculpatului Ș.G., la o pedeapsă cel puțin similară, de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului P.M.V.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpata F.M., prin care s-a susținut că aceasta este nevinovată, impunându-se achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile de care este acuzată, o atare susținere nu a putut fi primită.

Astfel, nu a putut fi reținută situația invocată de apărare, în sensul că partea vătămată F.M., de bună voie, ar fi practicat prostituția, întrucât aceasta era ocupația sau îndeletnicirea, deoarece din probele administrate în cauză din faza de urmărire penală a rezultat în mod evident că aceasta a fost constrânsă la practicarea prostituției de către inculpata F.M., în mod just reținându-se în sarcina sa infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În acest sens, s-a reținut că declarația părții vătămate majore F.M., care era nepoata inculpatei F.M., că a fost recrutată de către aceasta, sub promisiunea falsă a unui loc de muncă în Germania - la „spălatul vaselor” într-un restaurant - fără a-i spune care era intenția acesteia și a inculpatului A.V.E., care asigura transportul, este o declarație care exprimă adevărul.

În acest sens, s-a constatat că este edificatoare susținerea acestei părții vătămate, F.M., în care se precizează constrângerea și violența la care era aceasta supusă pentru a practica prostituția, arătând că atunci când inculpata F.M. era sub influența alcoolului, devenea și mai agresivă, „astfel încât mi-a dat o palmă pentru a mă determina să am un număr mai mare de clienți, întrucât era nemulțumită, ca și A. de altfel, de banii câștigați” (f. 119 rechizitoriu).

Totodată, aceasta a susținut că, în perioada de 3 săptămâni cât a stat în Germania, a fost permanent supravegheată când vorbea cu mama sa, aflată în țară și numai atunci când a existat un moment de nesupraveghere i-a spus mamei sale că este forțată de către inculpată să practice prostituția și, numai în aceste condiții, mama sa, I.M.G., a alertat organele de poliție, declanșându-se cercetări cu privire la astfel de fapte.

S-a reținut că susținerea părții vătămate se coroborează cu susținerea mamei sale, I.M.G., martoră în cauză, cât și cu cea a altei părți vătămate, B.F.G., care a arătat că inculpatul A.V.E. a dus-o în Germania, în același club numit „C.A.”, acest club fiind menționat și de partea vătămată F.M., cele două părți vătămate fiind traficate în perioade de timp diferite și necunoscându-se între ele.

S-a constatat că aceste declarații, coroborându-se cu ansamblul probator al cauzei, conduc la concluzia că inculpata F.M. se face vinovată de infracțiunea de trafic de persoane majore, pentru care în mod just a fost condamnată de către prima instanță la pedeapsa închisorii de 5 ani, aceasta fiind, de altfel, limita minimă prevăzută de textul penal incriminator al art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în baza căruia a fost condamnată inculpata, apreciindu-se astfel că instanța a făcut o justă individualizare a pedepsei, prin orientarea spre această limită minimă, având în vedere lipsa de antecedente penale a inculpatei, dar și faptul că s-a reținut o singură infracțiune în sarcina sa.

În legătură cu apelantul inculpat A.V.E., care a susținut, în primul rând, că se impune admiterea cererii sale de repunere în termen, instanța de apel a constatat că o atare solicitare nu poate fi primită.

În acest sens, s-a reținut că inculpatului i s-a comunicat hotărârea primei instanțe, prin care a fost condamnat, la domiciliul dat, domiciliu dat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății. De altfel, cu ocazia judecății în primă instanță, s-au făcut demersuri cu privire la acest inculpat, existând un proces-verbal de căutare, din care rezulta că acesta nu mai locuiește la această adresă, fiind probabil plecat în străinătate - a se vedea încheierea din 11 iunie 2012, prin care s-a amânat pronunțarea în cauză, pronunțare care a avut loc la data de 13 iunie 2012.

În această situație, s-a reținut că în mod corect tribunalul a procedat la comunicarea hotărârii, având în vedere lipsa inculpatului de la judecată, la domiciliul său, dat atât la urmărire penală, cât și la judecată, neavând relevanță susținerea apărării că o atare hotărâre trebuia să fie comunicată la sediul avocatului, care a asigurat asistența juridică a inculpatului lipsă de la judecată.

Ca atare, cum comunicarea acestei hotărâri a fost făcută la data de 18 iunie 2012, așa cum rezultă din dovada de primire a comunicării (f. 517 dosar primă instanță), iar inculpatul a declarat apel la data de 2 august 2012, așa cum este consemnată această dată pe recipisa de primire a oficiului poștal unde a fost expediată cererea de apel (f. 56 dosar curte de apel), s-a constatat că apelul este tardiv declarat, fiind respins ca atare, după ce, în prealabil, instanța de prim control judiciar a constatat că se impune respingerea cererii de repunere în termen, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege, și anume faptul că întârzierea declarării apelului a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, ceea ce nu subzistă în cauza de față.

Împotriva deciziei anterior menționate au declarat recurs inculpații P.E.L., P.M.V., Ș.G., Ș.V., A.V.E. și F.M.

Recurenții inculpați P.E.L., P.M.V., Ș.G. și Ș.V. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și reducerea pedepselor, cuantumul acestora fiind apreciat ca excesiv în raport de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, contribuția concretă a fiecărui inculpat, respectiv atitudinea procesuală manifestată în cursul procedurilor.

S-a solicitat, de asemenea, reținerea circumstanțelor judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Recurenta inculpată F.M. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 17 și 172 C. proc. pen.

În principal, a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare întrucât hotărârea de condamnare se fundamentează numai pe declarația părții vătămate și a mamei acesteia.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de persoane, în infracțiunea de prostituție.

În fine, greșita aplicare a legii constă, în opinia recurentei inculpate F.M., în aceea că aceasta nu a beneficiat de asistența juridică a unui apărător ales, ci a unui apărător din oficiu.

Recurentul inculpat A.V.E. a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru judecarea pe fond a apelului, acesta fiind în mod greșit respins ca tardiv.

În acest sens, a susținut faptul că hotărârea primei instanțe trebuia comunicată la domiciliul ales al inculpatului, respectiv la cabinetul avocatului său.

Înalta Curte, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu,, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților s-a desfășurat în perioada 2008-2010 și a constat în aceea că inculpații, în mod deliberat, în baza unei rezoluții infracționale unice, au racolat și transportat în străinătate mai multe victime, minore și majore, în scopul exploatării lor sexuale, împărțindu-și beneficiile obținute.

Racolarea s-a realizat prin promisiunea unor locuri de muncă decente în străinătate, victimele fiind însă exploatate pe piața prostituției din Spania, Cipru și Austria, fiind amenințate și lovite de membrii grupului infracțional organizat.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor - critică invocată de recurenții inculpați P.E.L., P.M.V., Ș.G. și Ș.V., Înalta Curte constată că nu se justifică reducerea pedepselor, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite.

Sub un prim aspect, se impune a se reține că, în privința inculpaților P.E.L. și P.M.V., instanța de fond a aplicat procedura simplificată, pedepsele fiind reduse în condițiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.

În al doilea rând, instanțele au stabilit cuantumul pedepselor în raport cu contribuția concretă a fiecărui inculpat, fără a fi rninimalizată gravitatea deosebită a infracțiunilor, implicarea în traficul de persoane și a unor victime minore, cu posibilitatea restrânsă de a prevedea riscul la care urmau a fi supuse.

Ca atare, în speță a fost respectat - pe lângă celelalte principii - și principiul proporționalității.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpata F.M., din actele cauzei rezultă că aceasta, în perioada ianuarie-februarie 2010, a racolat-o pe partea vătămată F.M. (nepoata soțului său), promițându-i un loc de muncă decent în Germania. Cu ajutorul inculpatului A.V.E., au transportat victima în orașul Munchen, unde au constrâns-o să practice prostituția în mai multe cluburi de noapte, banii obținuți fiind împărțiți între cei doi inculpați.

Implicarea inculpatei F.M. în săvârșirea infracțiunilor rezultă, dincolo de orice dubiu, din declarațiile părții vătămate, care relatează, în mod concret, atât modalitatea de racolare - inculpata promițându-i că se va ocupa în Germania de spălatul vaselor, Într-un restaurant -, cât și comportamentul inculpatei după ce au ajuns în străinătate. Se arată, astfel, că atunci când inculpata F.M. se afla sub influența băuturilor alcoolice, aceasta devenea mult mai agresivă, lovind-o pe partea vătămată cu palmele și cerându-i să întrețină raporturi sexuale cu mai multe persoane.

Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorei I.M.G., cu cele date de inculpatul A.V.E., dar și cu declarațiile altor părți vătămate, care au confirmat că victima minoră a fost obligată să practice prostituția în clubul numit C.A.

În atare condiții, susținerile recurentei inculpate F.M. sunt nefondate, atât în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei - fiind exclusă posibilitatea reținerii infracțiunii de prostituție -, cât și sub aspectul existenței elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa.

În fine, în ceea ce privește greșita aplicare a legii, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., înalta Curte reține că legea obligă a se asigura asistența juridică, fără a se face însă distincție după cum aceasta este realizată de un apărător ales sau din oficiu.

Cum, în cauză, inculpata F.M. a fost asistată de apărător din oficiu, cerința legii a fost îndeplinită și, ca atare, critica formulată este nefondată.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul A.V.E., din actele cauzei rezultă că acesta a fost citat de instanța de fond la adresele indicate în cursul urmăririi penale, hotărârea fiindu-i comunicată la aceste adrese.

Prin urmare, în raport de data comunicării hotărârii, respectiv 18 iunie 2012 și data declarării apelului - 2 august 2012 -, în mod corect instanța de apel a respins calea de atac ca fiind tardivă.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

În baza art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate perioada reținerii și a arestării preventive, pentru inculpații P.E.L. și Ș.G., de la 8 septembrie 2011 la 1 aprilie 2013, iar pentru inculpatul P.M.V., va deduce durata arestării preventive de la 9 septembrie 2011 la 1 aprilie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 600 lei, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși și sumele de câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate D.M.G., S.A.M. și V.A.C. și intimatele părți civile B.F.G., D.F., D.I.G., F.M., L.R.A., M.S.M., B.F.G. și V.A.G., se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.E.L., P.M.V., Ș.G., Ș.V., A.V.E. și F.M.

Împotriva deciziei penale nr. 137/A/MF din 15 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților P.E.L. și Ș.G. durata reținerii și a arestării preventive de la 8 septembrie 2011 la 1 aprilie 2013.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.M.V. durata arestării preventive de la 9 septembrie 2011 la 1 aprilie 2013.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși și sumele de câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate D.M.G., S.A.M. și V.A.C. și intimatele părți civile B.F.G., D.F., D.I.G., F.M., L.R.A., M.S.M., B.F.G. și V.A.G., se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2013.