Retrospective application of the 2014 Penal Code for mitigated sentencing in joint homicide, and inadmissibility of factual review at cassation level

Asupra recursurilor penale de față:

Constată că prin Sentința penală nr. 16 din 24 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 10680/118/2010, s-a hotărât:

"Respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice privind pe inculpatul P.M. din: infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. în infracțiunea de profanare de morminte prevăzută de art. 319 C. pen.

În baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. h) C. pen., raportat la art. 176 lit. d) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul P.M. la pedeapsa închisorii de 19 (nouăsprezece) ani și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), c) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul P.M., deținut în Penitenciarul Poarta Albă - la pedeapsa închisorii de 8 (opt) ani.

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul P.M. la pedeapsa închisorii de 7 (șapte) ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopește pedepsele aplicate inculpatului P.M. urmând ca în final acesta să execute pedeapsa mai grea de 19 (nouăsprezece) ani și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen.:

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen.:

Menține starea de arest a inculpatului P.M.

În baza art. 88 C. pen.:

Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu 3 noiembrie 2009 la zi.

În baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. h) C. pen., raportat la art. 176 lit. d) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul C.V. la pedeapsa închisorii de 22 (douăzeci și doi) de ani și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul C.V. la pedeapsa închisorii de 9 (nouă) ani.

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul C.V. la pedeapsa închisorii de 8 (opt) ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopește pedepsele aplicate inculpatului C.V. urmând ca în final acesta să execute pedeapsa mai grea de 22 (douăzeci și doi) de ani și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen.:

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.:

Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu 3 noiembrie 2009 la 18 noiembrie 2010.

Constată că nu s-au formulat pretenții civile în cauză.

Obligă pe inculpații C.V. și P.M. la câte 3300 RON fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat".

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 2166/P/2009 au fost trimiși în judecată inculpații C.V. și P.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de: omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. h) raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (21) lit. a), c) C. pen.; viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. în cazul inculpatului C.V.

În fapt, s-a reținut că aceștia s-au deplasat la locuința victimei A.M. cu intenția de a sustrage bani și alte bunuri, au întreținut raporturi sexuale prin constrângerea acesteia, după care fiind amenințați că vor fi reclamați la poliție și trași la răspundere penală, au agresat-o, aplicându-i lovituri cu cuțitul și cu o stinghie de pat în zona capului și a corpului, cauzându-i leziuni care au dus la moartea acesteia prin insuficiență cardio-respiratorie acută prin hemopneumotorax bilateral și hemopericard, urmări ale unor plăgi multiple tăiate/înțepate toracice cu interesare pulmonară, vase mari de la baza cordului cardio-pericardică. Între leziunile cardio-vasculo-pulmonare și deces există legătură directă imediată de cauzalitate.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:

La data de 2 noiembrie 2009 organele de poliție au fost sesizate printr-un apel telefonic de numita S.V. despre găsirea vecinei sale A.M. decedată, în locuința situată pe str. V.M. nr. 3, Constanța.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele foto, s-au descoperit următoarele: în fața ușii de la o marchiză, la 10 cm de prag, s-a găsit mânerul unui cuțit confecționat din lemn, culoare maro, având rama ruptă la 2,5 cm de mâner cu urme biologice de culoare brun-roșcat, cu aspect de sânge închegat; resturi de țigară cu filtru galben; lângă fereastra de pe latura de sud a casei s-au găsit pe jos 2 cuie, un băț de chibrit parțial ars; imediat după intrare în marchiză, pe mochetă, chiar lângă prag, se observă vârful unui cuțit cu lungimea de 10 cm, prezentând urme biologice, de culoare brun-roșcată, cu aspect de sânge închegat pe care era impregnat un model cu multiple cercuri de aceeași mărime, cu diametrul de circa 1 cm fiecare, ce poate reprezenta relieful unei tălpi de încălțăminte; în marchiză, pe podea, întins cu fața în sus, cadavrul unei persoane de sex feminin, îmbrăcat în partea superioară și cu hainele în vine în partea inferioară, prezentând un traumatism cranio-facial acut deschis, iar în zona toracelui, urmele a 11 plăgi tăiate-înțepate; pe podea, lângă cadavru s-au găsit mai multe urme de țigară cu filtru de culoare galbenă, bețe de chibrit arse; în camera de locuit - dormitor (camera nr. 1), lângă prag, pe covor, se afla o bucată de lemn cu lungimea 80 cm, de formă trapezoidală, iar în partea superioară prezintă o pată culoarea brun-roșcat cu aspect de sânge închegat; pe covor sunt urme de stropi de sânge.

Așa cum a rezultat din procesul-verbal de consemnare a necropsiei efectuate, rezultă că moartea numitei A.M. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui hemopneuromotorax, legătura de cauzalitate fiind directă. Au fost ridicate de la cadavru probe biologice.

Potrivit Raportului medico-legal de necropsie nr. 772/A3 din 3 decembrie 2009 întocmit de SML Constanța, victima a prezentat infiltrare sanguină fronto-parietal stângă (cu hematom) în mușchiul temporal de la baza piramidei nazale, fronto-orbito-zigomatic drept, fracturi ale oaselor proprii nazale, fractură unghi mandibular drept, fractură proces alveolar anterior mandibular, colecție sanguină subdurală; plăgi tăiate-înțepate la nivelul toracelui. Moartea a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui hemopneumotorax bilateral și hemopericard, urmări ale unor plăgi multiple tăiate-înțepate toracice cu interesare pulmonară, vase mari de la baza cordului, cardio-pericardică.

Între leziunile cardio-vasculo-pulmonare și deces a existat legătură directă imediată de cauzalitate. În sânge s-a constatat o alcoolemie de 2,35‰. S-a mai constatat prezența spermei în vagin ce demonstrează întreținerea unui raport sexual recent. Organele de cercetare penală au adus în casa victimei câine, special antrenat care după ce a mirosit în camerele locuinței, geamul din spatele casei, i-a condus într-o curte vecină, apoi pe stradă și în cele din urmă la locuința lui B.V. Câinele a refăcut traseul de 3 ori. În casa acestuia locuiește și inculpatul P.M.

Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 629/A1/agresiune din 17 noiembrie 2009 numitul P.M., examinat la data de 5 noiembrie 2009, a prezentat leziuni traumatice constând într-o excoriație prin lovire de corp dur, placardele excoriate, prin lovire cu corp înțepător-tăietor, posibil lamă de cuțit ce pot data de 5,6 zile.

Ambii inculpați au fost expertizați de I.N.M.L. M.M. din punct de vedere psihiatric (rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/12793/2009 respectiv, nr. A1/12794/2009) rezultând că prezintă tulburare de personalitate cu manifestări antisociale și discernământ păstrat în raport de fapta pentru care este cercetat - P.M.; tulburare organică de personalitate de tip antisocial, accentuate tendințe impulsive și antisociale, conturate tendințe de instabilitate psihică; personalitate caracterizată prin eu care fuge în lupta pentru independența și libertatea sa și discernământ păstrat în raport de fapta pentru care este cercetat - în cazul inculpatului C.V.

Inculpaților li s-au recoltat fire de păr, prin smulgere din toate zonele (frontală, temporo-parietală și occipitală în vederea expertizării.

De la locuința inculpatului P.M. au fost ridicate hainele pe care acesta a susținut că le-a îmbrăcat în noaptea de 31 octombrie/01 noiembrie 2009: un pantalon blue-jeans, pe buzunarul dreapta spate și la interior pe betelie, având inscripția "M." care prezentau pete de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge coagulat; un pulover de culoare gri, cu dungi negre orizontale în zona pieptului, cu urme de pete de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge coagulat; o geacă confecționată din înlocuitor piele neagră; fiind întrebat ce încălțăminte a purtat, acesta a declarat că a purtat o pereche de pantofi sport, tip adidas, pe care după comiterea faptei, la sugestia inculpatului C., a aruncat-o pe terenul viran din apropierea locuinței.

Inculpatul C.V. a prezentat hainele și încălțămintea pe care susținea că le-a îmbrăcat/încălțat în ziua de 31 octombrie 2009 (o pereche de pantofi de culoare albă, o bluză de culoare bleumarin, o geacă din material textil de culoare gri, o pereche de blue-jeans, un fes culoare roșie cu însemnele P. Cu toate acestea inculpatul P.M. a susținut că nu l-a văzut pe inculpatul C. purtând în seara zilei de 30 octombrie 2009 și în cursul nopții cu acele haine.

Inculpaților li s-au recoltat probe de referință ADN prin periaj bucal, iar după recoltare probele au fost ambalate și sigilate.

Parchetul a mai dispus expertizarea criminalistică a mai multor obiecte ridicate din casa victimei și din curtea acesteia.

Potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. 536 din 16 noiembrie 2009 fragmentul de urmă de încălțăminte, creat prin destratificare în substanța de culoare brun-roșcată pe aversul lamei metalice ce provine de la un cuțit, descoperită în holul de la intrarea în locuință, pe podea cu ocazia investigării tehnico-științifice a fost creată cu talpa pantofului sport cu mențiunea "V." pus la dispoziție de P.M.

La data de 3 februarie 2010 inculpatul P.M. a condus organele de poliție pe câmp în apropierea locuinței victimei, la locul unde, după cum acesta a susținut, după săvârșirea faptei inculpatul C. s-a dezbrăcat de obiectele de îmbrăcăminte murdare de sânge și le-a ascuns sub o saltea veche abandonată. După îndepărtarea zăpezii, pe sol s-au identificat urme de material textil care după aspect provin de la o saltea, iar sub aceasta s-au găsit resturi de material textil degradate datorită umezelii, pline de mucegai, cărora nu li se poate stabili culoarea, printre acestea fiind identificat și un tricou de culoare deschisă (posibil de damă) cu chenar de dantelă la baza gâtului. La fața locului s-au efectuat fotografii judiciare.

Potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 72841 din 3 martie 2010 inculpatul C.V. a fost examinat cu tehnica poligraf, iar la întrebările relevante cauzei s-a constatat reacția mimico-gesticulară concretizată în modificare de paloare, sudorație, disconfort psihic, agitație psihomotorie, comportament caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului. S-au evidențiat modificări semnificative care să fie interpretate ca indici cerți ai comportamentului simulat.

Potrivit declarației date de martora P.N., mama inculpatului P.M., aceasta locuiește împreună cu fiul său, cu B.V. și B.F. Martora obișnuia să se viziteze cu victima, aceasta obișnuind să mai rămână și peste noapte la locuința martorei așa cum declară martora că i-ar fi spus că intenționează să facă și în noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 2009.

În acea seară fiul său nu era acasă, iar în dimineața următoare martora a observat că acesta este supărat iar la una din mâini avea o tăietură despre care susținea că a fost produsă când făcea curățenie la porci.

Martora S.V. a declarat că în dimineața zilei de 2 noiembrie 2009 a fost vizitată de vecinul D.M. care s-a arătat îngrijorat de faptul că nu a mai văzut-o pe vecina N. (A.M.) și este îngrijorat pentru aceasta, mai ales că geamul este deschis. Au mers la curtea victimei, au deschis poarta asigurată cu lacăt, cu ajutorul unei chei adusă de martor, au împins ușa neasigurată a locuinței după ce au strigat-o pe vecină de mai multe ori și au găsit-o pe podeaua din hol, întinsă cu fața în sus parțial dezbrăcată; aceeași martoră a mai arătat că victima nu avea dușmani, era consumatoare de băuturi alcoolice și era vizitată rar de soră și nepot.

Și martora T.S. a susținut că A.M. obișnuia să o viziteze pe o anume L. care trăiește în concubinaj cu un anume V., locuind într-o încăpere improvizată, amplasată pe terenul viran situat în prelungirea străzii S. la care ocazional doarme și consumă băuturi alcoolice.

Martora G.M. i-a însoțit pe vecinii săi D.M. și S.V. la locuința victimei, care nu mai fusese văzută de câteva zile și au găsit-o pe aceasta decedată, în casă, fiind întinsă în hol pe jos și având deasupra sa o saltea.

Aceleași aspecte au fost relatate și de martorul D.M. care a fost alertat de faptul că nu o mai văzuse pe vecina sa în ultimele zile și pentru că, uitându-se peste gard, a văzut geamul deschis și cioburi pe sol. Din câte a auzit de la vecini, victima ar fi spus în cursul săptămânii trecute că îl așteaptă pe nepot să îi aducă pensia.

Martorul B.C.C. a declarat că în seara zilei de 31 octombrie 2009 a venit în camera lui C.V. numitul P.M., aceștia au consumat vin roșu dintr-un bidon de plastic după care martorul care băuse și el un pahar, a adormit. Martorul a susținut că nu l-a simțit pe C.V. să se suie în pat și nici nu a văzut când a plecat P.M. și cu cine, pentru că a dormit adânc datorită oboselii și căldurii. S-a trezit la ora 8,00 dimineața și l-a găsit pe C.V. în pat, treaz și fără ca martorul să întrebe nimic i-a spus că P.M. plecase în acea noapte. Acest martor a plecat în străinătate și nu a putut fi audiat nemijlocit de instanța de fond.

Martorul P.F.P. a susținut că o cunoștea pe victimă, fiind vecini și a întâlnit-o pe stradă stând de vorbă cu P.N. Lui A.M. îi era frică să doarmă singură să nu fie atacată de hoți. Pe 1 noiembrie 2009 dimineața, la orele 7,30 inculpatul C.V. a venit acasă la martor cu o sticlă de băutură dar concubina martorului l-a alungat pe inculpat. În zilele de 2 și 3 noiembrie 2009, martorul susține că a lucrat împreună cu inculpatul C. la o sobă de teracotă a unchiului său iar pe P.M. nu l-a văzut în acele zile.

Numita B.R., sora victimei, a declarat că nu are niciun gen de pretenții bănești de la inculpați, dorind doar tragerea acestora la răspundere penală. Victima A.M. primea o pensie de 350 RON în jurul datei de 20 ale lunii. Pe 25 octombrie 2009, soțul său a mers la A.M., i-a cumpărat lemne și i-a lăsat suma de 60 RON.

Martora Ș.L. a însoțit-o pe martora P.N. la arestul IPJ, unde s-au deplasat pentru a-l vizita pe inculpatul P.M., iar acesta a afirmat în acea împrejurare că l-a auzit pe inculpat relatând că a mers împreună cu C.V. la A.M. acasă, împreună au violat-o, au tâlhărit-o și omorât-o. A lovit-o de două ori cu cuțitul, la îndemnul inculpatului C. care la rândul său a lovit-o cu un toc de ușă în cap și dacă nu ar fi fost beat și nu ar fi fost influențat de inculpat, nu ar fi făcut acest lucru, pentru că victima era prietenă a mamei sale. Aspectele sunt relatate și de concubinul martorei - P.F.S.

Martorul B.F. propus de inculpatul C. în apărare a declarat că a fost câteva zile încarcerat cu inculpatul P. însă acesta nu i-a relatat nimic în legătură cu faptele pentru care este cercetat.

Un alt martor propus în apărare de C.V. este I.Ș.D., care susține că a fost încarcerat împreună cu ambii inculpați și îi cunoaște bine, auzind pe P.M., recunoscând că ar fi recunoscut săvârșirea omorului și nu cu inculpatul C. dar cu alte persoane care i-au cerut să nu le divulge identitatea. Nu i s-a părut că inculpații ar fi în relații de prietenie.

Cei doi inculpați au fost confruntați și inculpatul P.M. a susținut că au pătruns împreună în casa victimei, au întreținut pe rând raport sexual; C.V. a luat niște bani de la victimă din buzunar apoi a lovit-o cu o stinghie la cap și la cererea acestuia, a luat un cuțit cu care a lovit-o. Inculpatul C.V. a negat susținerile coinculpatului.

Inculpatul C.V. a fost confruntat cu martorul B.C.C., cel dintâi susținând că nu ar fi adevărat cele spuse de martor în sensul că martorul s-a culcat în jurul orelor 23,00 lăsându-i pe inculpați consumând alcool împreună și că dimineața i-ar fi spus martorului, fără să fi fost întrebat, despre plecarea inculpatului P. B.C. a contestat la rândul său susținerea inculpatului potrivit căreia s-au culcat în același timp.

Inculpatul P.M. a susținut în prima declarație că în seara zilei de 30 ianuarie 2009, s-a întâlnit cu prietenul său C.V. și a mers la locuința acestuia unde au consumat alcool împreună până în jurul orelor 1,00 noaptea. După ce băiatul care locuia în aceeași încăpere s-a dus la culcare, C.V. a avut ideea să meargă împreună la o femeie în vârstă pe care o cunoșteau din vecinătate, sub numele N., în scopul de a sustrage bani, știind de la inculpat că aceasta luase pensia de curând și trebuie să aibă bani prin casă; au sărit gardul apoi au mers la un geam din spatele casei unde inculpatul C. și-a tras peste mână mâneca gecii și a forțat rama geamului până l-a deschis. Au căzut cu acea ocazie niște cioburi de sticlă în care inculpatul P. s-a tăiat în cădere, dezechilibrându-se. Au pătruns în casă, iar într-una din camere, pe un fotoliu stătea A.M., pe care inculpatul C. a trântit-o la pământ în mijlocul acelei camere și a început să o lovească cu pumnii în zona feței și a toracelui după care i-a dat în jos pantalonii și lenjeria intimă și a întreținut raport sexual, în final ejaculând peste zona pubiană a victimei precum și peste hainele acesteia. În timp ce C. întreținea raportul sexual, inculpatul P. a auzit un foșnet și a presupus că cel dintâi i-a scos din buzunarul victimei bani.

În timp ce era violată, victima a spus că îi cunoaște și că îi va reclama la poliție fapt ce l-a determinat pe inculpatul C. să iasă din casă, să meargă într-o magazie de unde a smuls un toc de lemn de lungimea aproximativ 10 cm cu care, reîntorcându-se în casă, a lovit-o pe victimă de 2,3 ori, timp în care inculpatul P.M. căuta prin casă bani, negăsind decât un pachet de țigări.

Cei doi au luat-o apoi de mâini și de picioare și au mutat-o în hol, după care inculpatul C. a luat un cuțit de bucătărie cu care a aplicat mai multe lovituri victimei, în zona pieptului, până când lama cuțitului s-a rupt în 3 bucăți. Tot acest inculpat ar fi luat dintr-o magazie un pat de culoare roșie pe care l-a așezat peste victimă. Au ieșit din casă pe ușă sărind gardul în stradă. Au împărțit apoi țigările.

Cât timp au stat în casă au aprins mai multe bețe de chibrit, acestea fiind singura sursă de lumină. Când s-au despărțit C.V. i-a cerut inculpatului P.M. să arunce hainele pe câmp și să nu spună vreodată că au comis fapta împreună, căci în caz contrar îl va tăia cu cuțitul. Inculpatul P. a mai arătat că încă cu aproximativ 2, 3 zile în urmă înainte de a se petrece fapta, împreună cu coinculpatul au vrut să intre peste victimă dar au fost surprinși de vecinul M. astfel că au renunțat.

Inculpatul P.M. a mai arătat că în timpul transportului de la IPJ la instanță, la un termen când se discuta prelungirea măsurii arestului preventiv, a primit de la C.V. atât amenințări cât și rugăminți, în scopul ca inculpatul să ia asupra sa săvârșirea faptelor, ceea ce l-a și determinat inițial să ascundă anchetatorilor participarea acestuia.

În seara crimei acesta era îmbrăcat cu o geacă gri, un fes roșu, adidași de culoare închisă, negri sau maro, cu șireturi, o pereche de jeans culoare neagră. Obiectele prezentate de inculpatul C. la cererea poliției, ca fiind cele purtate în seara zilei de 30 noiembrie 2009, inculpatul P. susține că nu le-a mai văzut.

Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul P.M. nu a dorit inițial să dea declarație, însă spre final s-a răzgândit.

Inculpatul C.V. a declarat la poliție că în seara zilei de 30 noiembrie 2009, inculpatul P. a venit împreună cu nepotul gazdei unde locuia, un băiat de 13 ani, poreclit "C." și toți trei au consumat alcool. Inculpatul P. venise să își ceară scuze întrucât îl implicase în fața organelor judiciare la un furt, fără să fi participat. Băiatul a adormit. Inculpatul mai susține că P. a plecat singur fiind amețit, putând însă să se țină pe picioare. Inculpatul a afirmat că s-a culcat lângă "C." și s-a trezit în jurul orelor 10, a doua zi dimineața după care a plecat la o lucrare. Nu știe cine era A.M., nici după nume, nici ca persoană, a văzut-o o singură dată acasă la un vecin F., stând de vorbă cu soția acestuia.

Într-o nouă declarație dată la parchet, inculpatul C.V. a afirmat că după plecare lui P. în jurul orelor 1,00 s-a culcat cu "C. " în același timp, pe la 1,00 - 1,30. P.M. a plecat pentru că inculpatul C. și "C." vroiau să se culce și inculpatul susține că este sigur că numitul "C." l-a văzut pe P.M. plecând. Dimineața când s-au trezit nu a vorbit nimic cu acel băiat care s-a îmbrăcat și a plecat în camera sa.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul C.V. a susținut că inculpatul P. a venit în seara zilei de 30 noiembrie 2009 ca să își ceară scuze cu privire la declarațiile date la poliție în care îl implica referitor la un furt din locuință și la un moment dat din acest motiv între martorul B. și inculpatul P. a izbucnit o ceartă astfel că cel dintâi i-a cerut lui P. să plece. C. a susținut și de această data că s-a culcat în același timp cu martorul B. Pe victimă nu o cunoștea, dar a înțeles că locuia în vecinătate. În schimb inculpatul P. o cunoștea, fiind și prieten de familie cu aceasta. Inculpatul susține că datorită stării conflictuale create de acuzațiile nedrepte pe care P. i le adusese, în decurs de o lună anterior datei crimei nu s-a întâlnit cu P.M., nu a fost împreună cu acesta cu 2 zile înainte în curtea din apropierea casei victimei cum susține martorul D.M. A contestat rezultatul testului Poligraf precum și susținerea că l-ar fi amenințat sau rugat pe P. să ia fapta asupra sa însă este real că la un moment dat, pe când se aflau în arest, i-a cerut să spună adevărul.

Potrivit Raportului Criminalistic întocmit în cauză au fost comparate: fir de păr ridicat din mâinile victimei A.M., cu ocazia efectuării necropsiei, ambalat în plicul nr. 41; fire de păr ridicate din mâinile victimei A.M., cu ocazia efectuării necropsiei, ambalate în plicul nr. 2 cu fire de păr recoltate de la numitul C.V., fire de păr recoltate de la numitul P.M.

Probele au fost ambalate în plicuri după cum urmează:

- plicul nr. 41 conține un fir de păr de culoare castanie, în lumină naturală, cu lungimea de 27 mm.;

- plicul nr. 42 conține patru capsule de hârtie albă, notate în cadrul laboratorului A, B, C, D.

Capsula A conține un fir de păr de culoare castanie, în lumină naturală, cu lungimea 28 mm.

Capsula B conține două fire de păr de culoare castanie, în lumină naturală cu lungimea de 27 mm respectiv 90 mm.

Capsula C conține un fir de păr de culoare castanie, în lumină naturală cu lungimea de 31 mm.

Capsula D conține două un fire de păr de culoare castanie, în lumină naturală cu lungimea de 110 respectiv 140 mm.

Plicul de hârtie cu probă de comparație recoltată de la numitul C.V. conține fire de păr de culoare castaniu, în lumină naturală, cu 1 = 70-142 mm.

Plicul de hârtie cu probă de comparație recoltată de la numitul P.M. conține fire de păr de culoare castaniu, în lumină naturală, cu 1 = 15-32 mm.

Examinarea microscopică a probelor în litigiu înaintate a evidențiat următoarele:

- plicul nr. 41 conține un fir de păr de natură umană, provenit din regiunea păroasă a capului (firul prezintă o structură formată din trei straturi: cuticulă, cortex și canal medular subțire, discontinuu și neregulat, de culoare neagră și castanie); firul de păr a fost detașat prin rupere (după aspectul capetelor libere ale tijei).

- plicul nr. 42 (capsula A) conține un fir de păr de natură umană, provenit din regiunea păroasă a capului (firul prezintă o structură formată din trei straturi: cuticulă, cortex și canal medular subțire, discontinuu și neregulat de culoare castaniu și, negru); firul de păr a fost detașat prin rupere (după aspectul capetelor libere ale tijei);

- plicul nr. 42 (capsula B) conține două fire de păr de natură umană, provenite din regiunea păroasă a capului (firele prezintă o structură formată clin două straturi: cuticulă și cortex); firul de păr cu 1= 27 mm a fost detașat prin cădere liberă/(acesta prezintă bulb alungit fără teacă epitelială, de culoare alb cu nuanță castanie) iar firul de păr cu 1 = 90 mm a fost detașat prin rupere (după aspectul capetelor libere ale tijei);

- plicul nr. 42 (capsula C) conține un fir de păr de natură umană, provenit din regiunea păroasă a capului (firul prezintă o structură formată din trei straturi: cuticulă, cortex și canal medular subțire, discontinuu și neregulat de culoare neagră și castanie); firul de păr a fost detașat prin rupere (după aspectul capetelor libere ale tijei);

- plicul nr. 42 (capsula D) conține două fire de păr de natură umană, provenite din regiunea păroasă a capului (firele prezintă o structură formată din două sau trei straturi: cuticulă, cortex și canal medular subțire, discontinuu și neregulat); firul de păr cu 1 = 110 mm a fost detașat prin cădere liberă (firul prezintă bulb cu aspect deformat fără teacă epitelială, de culoare castaniu cenușiu închis); firul de păr cu lungimea de 140 mm a fost detașat prin cădere liberă (firul prezintă bulb cu aspect deformat, fără teaca epitelială, de culoare castaniu deschis cu slabe nuanțe cenușii) și prezintă un canal medular de culoare castaniu-roșcat și negru.

Plicul cu probă prelevată de la numitul C.V. a conținut fire de păr: de natură umană, provenite din regiunea păroasă a capului (firele au o structură formată din două sau trei straturi: cuticulă, cortex și canal medular subțire, discontinuu și neregulat de culoare castaniu și negru); acestea au fost detașate prin smulgere (firele au bulb deformat și alungit, cu teacă epitelială și prezintă culoarea castaniu cenușiu închis, alb,alb cu nuanță castanie etc.)

Plicul cu probă prelevată de la numitul P.M. a conținut fire de păr de natură umană, provenite din regiunea păroasă a capului (firele au o structură formată din două sau trei straturi: cuticulă, cortex și canal medular subțire, discontinuu și neregulat de culoare neagră); acestea au fost detașate prin smulgere (firele au bulb cu aspect deformat, măciucat, cu teacă epitelială și prezintă culoarea castaniu închis spre negru, alb cu nuanță castanie, castaniu cu nuanță cenușie etc).

Nu s-a putut stabili cu certitudine dacă firele de păr în litigiu provin de la inculpați deoarece proba în litigiu este constituită dintr-un număr redus de fire de păr scurte, detașate majoritatea prin rupere iar lipsa bulbului și a zonei învecinate nu permite efectuarea unui examen morphologic comparative complet.

Firul de păr cu lungimea de 110 cm ambalat în plicul 42 capsula D prezintă atât elemente de asemănare morfologică (nuanța culorii pe porțiuni,grosime) cât și de diferențiere (nuanța culorii pe porțiuni, aspectul bulbului) cu firele puse la dispoziție, recoltate de la inculpatul C.V., ce se pot datora: provenienței probelor de la persoane diferite ; provenienței probelor de la aceeași persoană,din regiuni păroase diferite ale capului.

Potrivit Raportului de expertiză Nr. 438808 din 06 aprilie 2010 s-a răspuns la următoarele obiective: A - dacă pe probele puse la dispoziție se evidențiază urme biologice umane; în caz afirmativ să se stabilească profilul/pro filele genetice al/ale persoanei/persoanelor de la care provine/provin; B - dacă profilele genetice ale ADN extras din probele biologice de referință recoltate de la victima A.M. și de la numiții C.V. și P.M. (profile genetice menționate în raportul de expertiză nr. 343152/1 din 11 ianuarie 2010) sunt identice sau se regăsesc în cel(e) obținut(e) la punctul A.

Au fost analizate următoarele probe: mânerul de cuțit, urme biologice ridicate pe tampon din bumbac, de pe pielea victimei A.M., zona pubiană, ridicat cu ocazia necropsiei, o bucată material lemnos, ridicată de pe podea camera nr. 1, un fragment sticlă, ridicat de pe solul din curtea locuinței, sub fereastra camerei nr. 2.

Analizele genetice ale probelor biologice puse la dispoziție în dosarul menționat mai sus, au evidențiat următoarele:

1. Genotiparea ADN extras din probele biologice de referință recoltate de la victima A.M. (probă notată R343152003) și numiții C.V. (probă notată R343152001) și P.M. (probă notată R343152002), corespunzător locilor analizați, a pus în evidență profilele genetice prezentate în cadrul Raportului de Expertiză nr. 343152/1 din 11 ianuarie 2010.

2. Proba nr. 1 - "mânerul de cuțit" - microurma notată T438808012 prezintă celule epiteliale. Genotiparea acestei microurme a pus în evidență, corespunzător markerilor genetici analizați, electroforegrame parțiale și nereproductibile, care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestei urme biologice. Aceasta se datorează cantității insuficiente de ADN matriță și/sau prezenței inhibitorilor.

3. Proba nr. 2 - "urmă biologică ridicate pe tampon din bumbac, de pe pielea victimei A.M., zona pubiană, ridicat cu ocazia necropsiei", urma notată T438808021 este constituită din capete de spermatozoizi, sânge uman și celule epiteliale.

Genotiparea urmei notate T438808021 (fracție spermatică), corespunzător markerilor analizați; a pus în evidență un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltate de la numitul P.M. (probă notată R343152002), frecvența de regăsire în populația caucaziană a profilului genetic al ADN-ului extras din urma biologică notată T438808021, identic cu cel obținut din proba biologică de referință recoltată de la numitul P.M., corespunzător locilor analizați, este de 1.05 x IO" 19. Grupul populațional în care acest profil genetic este unic: 9.520.000.000.000.000.000 indivizi neînrudiți genetic.

Genotiparea urmei notate T438808022 (fracție epitelială - derivată din urma T438808021), corespunzător markerilor analizați, a pus în evidență un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltate de la numitul P.M. (probă notată R343152002). Frecvența de regăsire în populația caucaziană a profilului genetic al ADN-ului extras din urma biologică notată T343006011, identic cu cel obținut din proba biologică de referință recoltată de la numitul P.M., corespunzător locilor analizați, este de 1.16 x IO" 17. Grupul populațional în care acest profil genetic este unic: 86.200.000.000.000.000 indivizi neînrudiți genetic.

4. Proba nr. 3 - "o bucată material lemnos, ridicată de pe podea camera nr. 1" - microurma notată T438808031 prezintă celule epiteliale.

Genotiparea acestei microurme, corespunzător locilor analizați, a pus în evidență un profil genetic ce aparține unei persoane de sex masculin, notată P438808031, diferit de cele ale numiților C.V. și P.M.

5. Proba nr. 4 - "un fragment sticlă, ridicat de pe solul din curtea locuinței, sub fereastra camerei nr. 2" - microurma T438808041 prezintă celule epiteliale.

Genotiparea acestei microurme a pus în evidență, corespunzător markerilor genetici analizați, un amestec de profile genetice, parțial și nereproductibil, care nu poate fi raportat, deoarece alelele acestuia nu îndeplinesc condițiile standard minime analitice. Aceasta se datorează cantității insuficiente de ADN matriță și/sau prezenței inhibitorilor.

Un alt raport de expertiză Nr. 343152/1 din 11 ianuarie 2010 întocmit de Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române - Institutul de Criminalistică Serviciul de Biocriminalistică cu următoarele obiective: A - dacă pe probele puse la dispoziție se evidențiază urme biologice de natură umană; în caz afirmativ să se stabilească profilul/profilurile genetice al/ale persoanei/persoanelor de la care provine/provin; B - profilele genetice al probelor biologice de referință recoltate de la numiții C.V., P.M. și A.M.; C - dacă profilele genetice obținute la pct. B) sunt identice sau se regăsesc în profilurile genetice obținute la pct. A).

În urma analizării profilurilor genetice ale probelor biologice de referință recoltate de la numiții P.M., C.V. și A.M., s-au formulat următoarele concluzii:

Proba nr. 1: "pantalon, model blugi cu eticheta M., pus la dispoziție de P.M.", urma notată T343152011 este constituită din sânge uman. Genotiparea acestei urme a pus în evidență, corespunzător markerilor genetici analizați, un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltate de la victima A.M. Frecvența de regăsire a profilului genetic al ADN extras din urma T343152011 identic cu cel obținut din proba biologică de referință recoltată de la victima A.M., este 2,51 X 10" 19 .Grupul populațional în care acest profil genetic este unic: 3.980.000.000.000.000.000 indivizi neînrudiți genetic.

Proba nr. 2: "fes de culoare roșie, cu inscripția P., pus la dispoziție de inculpatul C.V.", urma T343152021 este constituită din sânge. Genotiparea acestei urme a pus în evidență, corespunzător markerilor genetici analizați, electroforegrame care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestor urme biologice. Aceasta se datorează cantității insuficiente de ADN matriță ceea ce determină imposibilitatea obținerii unui profil genetic complet.

Proba nr. 3: "urme biologice ridicate prin transfer pe tampon de bumbac din vaginul victimei A.M.":

a. urma notată T343152031 (fracția spermatică) este constituită din elemente specifice spermei aflate în cantități reduse (lichid seminal și capete de spermatozoizi). Genotiparea acestei urme a pus în evidență, corespunzător markerilor genetici analizați, electroforegrame care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestor urme biologice. Aceasta se datorează cantității insuficiente de ADN matriță ce ar putea proveni de la o persoană de sex masculin.

b. urma notată T343152032 (fracția epitelială) este constituită din celule epiteliale. Genotiparea acestei urme a pus în evidență, corespunzător locilor analizați, un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltate de la victima A.M.

c. urma notată T343152033 (fracția spermatică) este constituită din elemente specifice spermei aflate în cantități reduse (lichid seminal și capete de spermatozoizi). Genotiparea acestei urme a pus în evidență, corespunzător markerilor genetici analizați, un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltate de la victima A.M.

d. urma notată T343152034 (fracția epitelială) este constituită din celule epiteliale. Genotiparea acestei urme a pus în evidență, corespunzător locilor analizați, un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltate de la victima A.M.

Proba nr. 4: "pătură, fibre sintetice, pe suprafața căreia sunt prezente urme de culoare gălbui, rugoase, cu aspect de spermă, ridicată de pe pat":

a. urma notată T343159041 este constituită din salivă. Genotiparea acestei urme a pus în evidență, corespunzător markerilor genetici analizați, electroforegrame care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestor urme biologice. Aceasta se datorează cantității insuficiente de ADN matriță ceea ce determină imposibilitatea obținerii unui profil genetic complet.

b. urma notată T343159042 este constituită din salivă. Genotiparea acestei urme a pus în evidență, corespunzător markerilor genetici analizați, electroforegrame care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestor urme biologice. Aceasta se datorează cantității insuficiente de ADN matriță ceea ce determină imposibilitatea obținerii unui profil genetic complet.

Proba nr. 3: "urme biologice ridicate prin transfer pe tampon de bumbac din vaginul victimei A.M.", urma notată T343152031 este constituită din elemente specifice spermei aflate în cantități reduse (lichid seminal și capete de spermatozoizi). Genotiparea acestei urme a pus în evidență, corespunzător markerilor kitului Y-Filer, electroforegrame care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestei urme biologice. Aceasta se datorează cantității insuficiente de ADN matriță ce ar putea proveni de la o persoană de sex masculin.

Raportat la toate aceste probe, instanța de fond a apreciat că situația de fapt a fost cea prezentată de inculpatul P.M., care a stat la baza situației de fapt reținute și de parchet.

Astfel, în seara zilei de 01 noiembrie 2009, după ce inculpații au consumat alcool în compania martorului B.C.C. și după acesta s-a culcat, au plecat la locuința victimei A.M. despre care aveau cunoștință că locuia singura și ca în acea perioada primise pensia.

Au pătruns în curte sărind gardul și în casă, prin deșurubarea și extragerea unor cuie din fereastră, după care C.V. a găsit-o într-una din încăperi pe victima aflată pe un fotoliu, sub influența unei cantități considerabile de alcool ingerată, a trântit-o la pământ, i-a aplicat lovituri cu pumnul în zona feței, a dezbrăcat-o de pantaloni până la genunchi și a întreținut raport sexual cu aceasta, în același timp căutând bani în buzunarele acesteia, după care și inculpatul P.M. a întreținut raport sexual prin constrângerea victimei.

Cum victima a spus că îi recunoaște și că îi va reclama la poliție, inculpații au luat hotărârea de a o ucide, motiv pentru care i-au fost aplicate 11 lovituri de cuțit de către inculpatul P. în zona pieptului, iar de către inculpatul C. lovituri în zona capului cu o bucată de lemn smulsă dintr-un toc de ușă.

Inculpații au căutat bunuri de valoare dar nu au găsit decât un pachet cu țigări pe care le-au împărțit.

Au adus apoi o dormeza pe care au așezat-o în hol, peste corpul victimei, care decedase.

După ce au ieșit pe ușă și apoi au sărit gardul, și-au aruncat hainele pe câmp, în locuri diferite.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel în termen și nemotivat inculpații P.M. și C.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 56/P din 03 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosar nr. 10680/118/2010, s-a hotărât:

"În baza art. 379 alin. (1) pct. (1) lit. b) C. proc. pen.,

Respinge, ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat P.M.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

Admite apelul formulat de apelantul inculpat C.V., împotriva Sentinței penale nr. 16 din 24 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 10680/118/2010, desființează, în parte, Sentința penală nr. 16 din 24 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 10680/118/2010 și rejudecând dispune:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

Achită pe inculpatul C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. h) C. pen., rap. la art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen.,

Menține starea de arest a inculpatului P.M.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen.,

Deduce arestul preventiv de la 24 ianuarie 2011 la zi."

Prin Decizia penală nr. 442 din 16 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 10680/118/2012, s-au admis recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de către inculpatul P.M., s-a casat Decizia penală nr. 56/P din 03 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosar nr. 10680/118/2010, și s-a trimis cauza Curții de Apel Constanța spre rejudecarea apelurilor, menținându-se starea de arest a inculpatului P.M., reținându-se de către instanța de recurs că instanța de apel nu a indicat în mod explicit probele care demonstrează nevinovăția inculpatului C.V. iar o parte din materialul probator nici nu a format obiectul evaluării instanței de control judiciar, respectiv declarațiile martorului B.C.C., raportul de constatare tehnico științifică nr. 72841 din 03 martie 2010 (testul poligraf), procesul verbal de confruntare dintre inculpați.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel constanța a pronunțat Decizia penală nr. 80/P din 19 iunie 2012, în dosar nr. 406/36/2012, prin care a hotărât:

"În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.;

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul P.M. deținut în Penitenciarul Poarta Albă și C.V. liber, împotriva Sentinței penale nr. 16 din 24 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 10680/118/2010.

În temeiul art. 140 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., art. 350 alin. (4) C. proc. pen.;

Constată încetată de drept măsura obligării inculpatului C.V., de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă prin Încheierea din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Constanța.

În temeiul art. 145 alin. (3) C. proc. pen.;

Respinge sesizarea organului de supraveghere I.P.J Constanța - Secția 2 Poliție, ca rămasă fără obiect.

În temeiul art. 160b C. proc. pen.;

Menține arestarea preventivă a inculpatului P.M. pe o perioadă de 60 zile, de la 19 iunie 2012.

Deduce perioada arestului preventiv a inculpatului P.M., de la 24 ianuarie 2011, la zi."

Prin Decizia penală nr. 3402 din 23 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 406/36/2012, s-au admis recursurile declarate de către inculpații P.M. și C.V., s-a casat Decizia penală nr. 80/P din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosar nr. 406/36/2012, și s-a trimis cauza Curții de Apel Constanța spre rejudecarea apelurilor, menținându-se starea de arest a inculpatului P.M., reținându-se de către instanța de recurs că instanța de apel a preluat motivarea instanței de fond, neconformându-se dezlegării date probelor administrate de către instanța de recurs și nici nu a administrat probele apreciate ca fiind obligatorii, stabilind că, cu ocazia rejudecării apelurilor să fie analizat probatoriul necesar stabilirii situației de fapt, respectiv declarațiile martorului B.C.C., raportul de constatare tehnico-științifică nr. 72841 din 03 martie 2010 (testul poligraf), procesul-verbal de confruntare dintre inculpați, procesul-verbal de confruntare dintre martorul B.C.C. și inculpatul C.V.

Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 1328/36/2012.

Curtea de Apel a reținut că inculpatul P.M., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și rejudecând, să se dispună aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. având în vedere voința manifestată de inculpat; s-a mai solicitat a se avea în vedere circumstanțele personale în sensul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, a recunoscut fapta, a colaborat cu organele de cercetare penală, dar și circumstanțele faptei, astfel încât să se reaprecieze cuantumul pedepsei aplicate având în vedere scopul acesteia.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul C.V., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și rejudecând să se dispună achitarea acestuia în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost comisă de inculpat, arătându-se că în ceea ce-l privește pe acest inculpat, nu există probe certe de vinovăție.

La termenul din data de 07 februarie 2013, după ce i s-au adus la cunoștință prev. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul C.V. a precizat personal că uzează de dreptul la tăcere.

La termenul din data de 07 martie 2013, după ce i s-au adus la cunoștință prev. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul P.M. a declarat personal că uzează de dreptul la tăcere, precizând că înțelege să se prevaleze de procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen.

Instanța de apel l-a audiat la termenul din data de 07 martie 2013 pe martorul B.C.C.

În apel s-au mai întocmit referate de evaluare pentru inculpații P.M. și C.V.

Instanța de apel a mai dispus efectuarea de către Institutul de Medicină Legală "M.M." a unei expertize medico-legale ADN, raport de expertiză care a fost depus la dosarul apel supliment.

Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și la art. 38518 C. proc. pen. față de Decizia instanței de recurs nr. 3402 din 23 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 406/36/2012, Curtea a constatat că apelul formulat de către inculpatul P.M. nu este fondat, fiind fondat doar apelul formulat de către inculpatul C.V., pentru următoarele motive:

Prin Rechizitoriul nr. 2166/P/2009 au fost trimiși în judecată inculpații C.V. și P.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de: omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 75 lit. h) raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (21) lit. a), c) C. pen.; viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. în cazul inculpatului C.V.

În fapt, s-a reținut că aceștia s-au deplasat la locuința victimei A.M. cu intenția de a sustrage bani și alte bunuri, au întreținut raporturi sexuale prin constrângerea acesteia, după care fiind amenințați că vor fi reclamați la poliție și trași la răspundere penală au agresat-o, aplicându-i lovituri cu cuțitul și cu o stinghie de pat în zona capului și a corpului, cauzându-i leziuni care au dus la moartea acesteia prin insuficiență cardio-respiratorie acută prin hemopneumotorax bilateral și hemopericard, urmări ale unor plăgi multiple tăiate/înțepate toracice cu interesare pulmonară, vase mari de la baza cordului, cardio-pericardică. Între leziunile cardio-vasculo- pulmonare și deces există legătură directă și imediată de cauzalitate.

1. în ceea ce privește apelul declarat de inculpatul C.V.

Examinând ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a apreciat că în ceea ce-l privește pe inculpatul C.V. nu își poate forma convingerea, în mod cert, că acest inculpat a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, nefiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție prev. de art. 23 alin. (11) din Constituția României și art. 66 C. proc. pen.

Curtea a constatat că doar declarațiile inculpatului P.M. îl incriminează pe inculpatul C.V. însă declarațiile inculpatului P.M. nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.

În același sens, Curtea a reținut că inculpatul C.V. a negat în mod constant, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești în fața instanței de fond și a instanței de apel, comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Mijloacele de probă care determină reținerea unui dubiu serios cu privire la comiterea faptelor de către inculpatul C.V. au fost următoarele:

- raportul criminalistic întocmit în cauză prin care au fost examinate firele de păr ridicate din mâinile victimei cu ocazia efectuării necropsiei s-a concluzionat că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă acestea provin de la inculpați, singura certitudine fiind aceea că proveniența probelor este de la persoane diferite;

- raportul de expertiză nr. 43808 din 06 aprilie 20110 care a avut ca obiective examinarea profilelor genetice ale ADN extras din probele biologice de referință recoltate de la victimă și de la inculpații P.M. și C.V. și de pe toate corpurile delicte care au legătură cu cauza nu a confirmat un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltate de la inculpatul C.V.,

- raportul de expertiză medico-legală ADN efectuat de către Institutul de Medicină Legală "M.M." dispus de Curte în apel, pentru a se lămuri aspecte neclare expuse în raportul de expertiză ADN efectuat în cursul urmăririi penale, concluzionându-se că firul de păr din coletul nr. 42 - plicul D a pus în evidență un profil genetic unic feminin, aparținând cel mai probabil victimei defuncte, iar analiza genetică a celorlalte fire de păr ridicate din mâna dreaptă (coletul nr. 2 - plicurile A,B,C) și mâna stângă (coletul nr. 41) a victimei A.M. nu a evidențiat ADN uman, cel mai probabil datorită cantității extrem de mici, absenței sau degradării materialului genetic,

- raportul de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010 întocmit de către Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că genotiparea urmei biologice ridicată pe tampon de bumbac de pe pielea victimei, din zona pubiană, constituită din capete de spermatozoizi, a pus în evidență un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul P.M., iar genotiparea microurmei constând în celule epiteliale ridicată de pe o bucată de material lemnos găsită pe podea în camera a pus în evidență un profil genetic ce aparține unei persoane de sex masculin diferit de cele ale inculpaților C.V. și P.M.,

- declarațiile martorilor Ș.L., S.V., D.M. sunt mijloace de probă indirecte și nu sunt relevante în cauză, neputându-se astfel reține că se coroborează cu declarațiile inculpatului P.M., aceștia prezentând relatări ale inculpatului P.M. fără a percepe direct împrejurările pe care le relatează; astfel, martora Ș.L. a declarat că ar fi aflat de la inculpatul P.M. că la comiterea faptei a participat și inculpatul C. care a lovit-o pe victimă în cap cu o stinghie ruptă din tocul de la ușa unei încăperi a locuinței acesteia; martora S.V., relatează că i-a văzut pe inculpați împreună, însă nu în perioada anterioară sfârșitului lunii octombrie 2009; martorul D.M. a declarat în cursul cercetării judecătorești că, anterior descoperirii cadavrului victimei cu câteva zile, l-a văzut pe inculpatul P. pe care l-a recunoscut după voce și fizionomie împreună cu o altă persoană pe care nu a putut-o identifica întrucât zona era parțial luminată, iar cu 5 zile înainte de moartea victimei inculpatul P.M. i-ar fi spus că persoana care-l însoțea atunci era inculpatul C.V.;

- declarația martorului I.Ș.D. - deținut în Penitenciarul Poarta Albă Constanța (cercetare judecătorească fond) care a precizat că a fost încarcerat cu ambii inculpați la IPJ Constanța și l-a auzit pe inculpatul P.M. recunoscând că a săvârșit omorul cu alte persoane, care i-au cerut să nu le divulge numele, și nu cu inculpatul C.V.

Curtea a constatat că declarația acestui martor se coroborează atât cu declarațiile inculpatului C.V. cât și cu raportul de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010 întocmit de către Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că genotiparea urmei biologice ridicată pe tampon de bumbac de pe pielea victimei, din zona pubiană, constituită din capete de spermatozoizi, a pus în evidență un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul P.M., iar genotiparea microurmei constând în celule epiteliale ridicată de pe o bucată de material lemnos găsită pe podea în camera a pus în evidență un profil genetic ce aparține unei persoane de sex masculin diferit de cele ale inculpaților C.V. și P.M., aceste concluzii infirmând și declarațiile constante ale inculpatului P.M. în sensul că inculpatul C.V. a întreținut relații sexuale cu victima A.M., lovind-o și cu o stinghie de lemn în zona capului.

Conformându-se și Deciziei penale nr. 3402 din 23 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 406/36/2012, cu referire și la Decizia penală nr. 442 din 16 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 10680/36/2010, potrivit art. 38518 C. proc. pen., Curtea a examinat și mijloacele de probă menționate de către instanța de recurs, respectiv declarațiile martorului B.C.C., raportul de constatare tehnico-științifică nr. 72841 din 03 martie 2010 (testul poligraf), procesul-verbal de confruntare dintre inculpați, procesul-verbal de confruntare dintre martorul B.C.C. și inculpatul C.V.

Martorul B.C.C. a fost reaudiat de către instanța de apel la termenul din data de 07 martie 2013 în acest ciclu procesual, acesta precizând că în seara zilei de 31 octombrie 2009 era în camera lui împreună cu cei doi inculpați P.M. și C.V., au băut câteva pahare de vin și la un moment dat inculpatul P.M. a plecat și a rămas doar cu inculpatul C.V., apoi a adormit și când s-a trezit inculpatul C.V. se afla în cameră cu el.

Atâta timp cât nici în această declarație și nici în declarația dată de către acest martor la data de 03 noiembrie 2009 în cursul urmăririi penale, martorul B.C. nu a declarat că l-ar fi văzut pe inculpatul C.V. când a plecat din camera sa, din niciuna din declarațiile acestui martor nu se poate reține în mod cert că inculpatul C.V. a plecat din camera respectivă în seara zilei de 31 octombrie 2009.

Referitor la concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 72841 din 03 martie 2009, întocmit ca urmare examinării acestuia cu tehnica poligraf testului poligraf, în care se consemnează că inculpatul C.V. a avut un comportament caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului evidențiindu-se modificări semnificative care să fi interpretate ca indici ai comportamentului simulat, Curtea nu a reținut că aceste concluzii impun reținerea vinovăției inculpatului C.V. cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, în condițiile în care testul poligraf nu constituie un mijloc de probă potrivit dispozițiilor C. proc. pen., nefiind menționat în acest sens în Titlul III Capitolul II Mijloacele de probă.

Deși este intitulat raport de constatare tehnico științifică, Curtea a constatat că testarea poligraf nu îndeplinește cerințele prev. de art. 112 alin. (1) C. proc. pen., deoarece testarea poligraf nu se efectuează datorită existenței pericolului dispariției unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt.

De asemenea, testarea poligraf se efectuează asupra traseelor fiziologice ale unui inculpat, aspect care nu se constituie în obiectul și materialul constatării tehnico-științifice astfel cum se prevede în art. 113 alin. (2) C. proc. pen.: "constatarea tehnico-științifică se efectuează asupra materialelor și datelor puse la dispoziție sau ridicate de către organul de urmărire penală", ori traseele fiziologice ale inculpat constatate la răspunsurile date unor întrebări adresate de către specialistul poligraf nu reprezintă materiale sau date puse la dispoziție sau ridicate de către organul de urmărire penală ci reprezintă chiar constatări ale specialistului poligraf, aspect care vine în contradicție cu dispozițiile art. 113 alin. (2) teza finală C. proc. pen.: "celui însărcinat cu efectuarea constatării nu i se pot delega și nici acesta nu-și poate însuși atribuții de organ de urmărire penală sau de organ de control".

Curtea a apreciat că aceste concluzii pot reprezenta cel mult niște indicii privind vinovăția inculpatului C.V. care însă nu se coroborează potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză și expuse mai sus, modificările în traseele fiziologice putând fi determinate și de alte reacții produse inculpatului prin adresarea întrebărilor respective.

În ceea ce privește procesul-verbal de confruntare dintre inculpații P.M. și C.V., Curtea a constatat că prin răspunsurile date la întrebările adresate, cei doi inculpați au expus aceleași aspecte de fapt prezentate în declarațiile date, respectiv inculpatul P.M. a susținut că a comis faptele împreună cu inculpatul C.V. iar inculpatul C.V. a negat în mod constant cele susținute de către inculpatul P.M., afirmând că în noaptea zilei de 31 octombrie 2009 nu a fost în locuința victimei A.M.

Curtea a mai reținut din acest proces verbal de confruntare dintre inculpați că, răspunzând la întrebarea "Ce s-a întâmplat în locuința A.M.?", inculpatul P.M. a susținut că și inculpatul C.V. a întreținut relații sexuale cu victima și că tot inculpatul C.V. a lovit victima cu o stinghie de lemn în zona capului, aspecte care au fost infirmate de către un mijloc de probă științific, respectiv raportul de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010 întocmit de către Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că:

- genotiparea urmei biologice ridicată pe tampon de bumbac de pe pielea victimei, din zona pubiană, constituită din capete de spermatozoizi, a pus în evidență un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul P.M.,

- genotiparea microurmei constând în celule epiteliale ridicată de pe o bucată de material lemnos găsită pe podea în camera 1 a pus în evidență un profil genetic ce aparține unei persoane de sex masculin diferit de cele ale inculpaților C.V. și P.M.

În ceea ce privește procesul-verbal de confruntare dintre inculpatul C.V. și martorul B.C.C., Curtea a constatat că, prin răspunsurile la întrebările adresate, martorul B.C.C. și-a menținut aspectele de fapt prezentate în declarația dată de către B.C.C. în calitate de martor la data de 03 noiembrie 2009 în cursul urmăririi penale, martorul B.C. nedeclarând că l-ar fi văzut pe inculpatul C.V. când a plecat din camera sa, astfel că nici din acest proces-verbal de confruntare nu se poate reține în mod cert că inculpatul C.V. a plecat din camera respectivă în seara zilei de 31 octombrie 2009.

Faptul că martorul B.C.C. a răspuns că nu s-a culcat în același timp cu inculpatul C.V., martorul culcându-se primul și nu l-a simțit pe inculpatul C.V. să se suie în pat lângă el nu înseamnă în mod implicit și necesar că inculpatul C.V. nu s-a culcat în acea seară și a plecat din acea cameră după ce martorul a adormit, având în vedere că martorul B.C.C. a declarat în mod constant că a consumat în acea seară băuturi alcoolice după care s-a culcat, fiind deci posibil ca datorită stării de ebrietate în care se afla să nu fi simțit în timpul somnului când inculpatul C.V. s-a așezat în pat.

Conformându-se și deciziilor de casare cu trimitere spre rejudecarea apelurilor penale formulate de cei doi inculpați, potrivit art. 38518 C. proc. pen., Curtea de Apel a continuat probațiunea pentru a stabili care dintre probe reflectă adevărul.

În acest sens, Curtea:

- l-a reaudiat pe martorul B.C.C. la termenul din de 07 martie 2013,

- cei doi inculpați au fost întrebați dacă doresc să dea declarație în fața instanței de apel însă, după ce li s-au adus la cunoștință prev. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., atât inculpatul C.V. cât și inculpatul P.M. au precizat personal că uzează de dreptul la tăcere,

- a dispus efectuarea către Institutul de Medicină Legală "M.M." a unui raport de expertiză medico-legală ADN pentru a se lămuri aspecte neclare expuse în raportul de expertiză ADN efectuat în cursul urmăririi penale, concluzionându-se că firul de păr din coletul nr. 42 - plicul D a pus în evidență un profil genetic unic feminin, aparținând cel mai probabil victimei defuncte, iar analiza genetică a celorlalte fire de păr ridicate din mâna dreaptă (coletul nr. 2 - plicurile A, B, C) și mâna stângă (coletul nr. 41) a victimei A.M. nu a evidențiat ADN uman, cel mai probabil datorită cantității extrem de mici, absenței sau degradării materialului genetic.

Față de ansamblul considerentelor expuse cu privire la examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a constatat că nu se poate reține în mod cert și mai presus de orice dubiu că inculpatul C.V. a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

Curtea a constatat că declarațiile coinculpatului P.M. în sprijinul acuzării nu sunt relevante având în vedere că acestea nu se coroborează cu alte probe din dosar, fiind singura probă care susține actul de inculpare, declarațiile inculpatului P.M. fiind contrazise în mod constant de către declarațiile inculpatului C.V. cât și de alte mijloace de probă administrate în cauză (declarația martorului I.Ș.D., toate expertizele ADN efectuate în cauză din care reiese că de la fața locului au fost ridicate probe biologice care, în urma genotipării, au rezultat că aparțin victimei A.M., inculpatului P.M. și unei alte persoane de sex masculin, diferită de inculpații P.M. și C.V.).

În susținerea convingerii că inculpatul nu se face vinovat de infracțiunile prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. h) C. pen., art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), c) C. pen. și art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., Curtea a avut în vedere și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a drepturilor omului, care impune printre altele, ca, în îndeplinirea funcțiilor lor, membrii unui tribunal să nu pornească de la ideea preconcepută că cel trimis în judecată a comis actul incriminat.

Sarcina probei revine acuzării, care trebuie să ofere suficiente dovezi care să fundamenteze o eventuală declarație de culpabilitate, prezumția de nevinovăție nefiind înlăturată decât prin certitudinea dovedită a vinovăție inculpatului.

Dacă această certitudine nu există, prezumția de vinovăție funcționează, iar în speță, probele administrate nu susțin acuzarea, fiind incerte, nesigure, lăsând loc îndoielii, situație în care devine incidență principiului "in dubio pro reo" potrivit căreia îndoiala profită inculpatului.

Pentru argumentele expuse, Curtea a constatat că apelul inculpatului C.V. este fondat.

2. În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul P.M.:

Curtea a constatat că în mod temeinic instanța de fond Tribunalul Constanța a reținut față de inculpatul P.M.

Incidența dispozițiilor art. 345 alin. (2) din C. proc. pen. în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat pronunțând o hotărâre de condamnare a acestuia pentru infracțiunile prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. h) C. pen., 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), c) C. pen. și art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. proc. pen.

Curtea a mai reținut că inculpatul P.M., prin declarațiile date în cursul procesului penal, a recunoscut comiterea faptelor, descriind amănunțit modul de comitere a acestora.

Curtea a constatat că declarațiile inculpatului P.M. de recunoaștere a faptelor se coroborează cu următoarele mijloace de probă administrate în cauză:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto,

- raportul medico-legal de necropsie nr. 772/A3 din 03 decembrie 2009 întocmit de SML Constanța,

- raportul de constatare medico-legală nr. 629/A1 din 17 noiembrie 2009,

- raportul de expertiză medico-legală nr. 536 din 16 noiembrie 2009,

- declarațiile martorilor G.M., D.M.,

- raportul de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010,

- raportul de expertiză nr. 3413152/1 din 11 ianuarie 2010.

Curtea a mai reținut că motivele de apel ale inculpatului P.M. nu vizează stabilirea stării de fapt, a încadrării juridice a faptelor a vinovăției sale ci doar individualizarea judiciară.

Curtea a apreciat că deși, astfel cum s-a arătat mai sus, nu se poate reține cu certitudine și participația inculpatului C.V. la comiterea acestor fapte, este cert că inculpatul P.M. a comis fapta cu o altă persoană de sex masculin, diferită de inculpatul C.V., aspect care reiese din coroborarea următoarele mijloace de probă:

- declarația martorului I.Ș.D. - deținut în Penitenciarul Poarta Albă Constanța care a precizat că a fost încarcerat cu ambii inculpați la IPJ Constanța și l-a auzit pe inculpatul P.M. recunoscând că a săvârșit omorul cu alte persoane, care i-au cerut să nu le divulge numele, și nu cu inculpatul C.V.,

- declarația martorului D.M. care a declarat în cursul cercetării judecătorești că, anterior descoperirii cadavrului victimei cu câteva zile, l-a văzut pe inculpatul P.M. pe care l-a recunoscut după voce și fizionomie împreună cu o altă persoană pe care nu a putut-o identifica,

- raportul de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010 întocmit de către Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că genotiparea microurmei constând în celule epiteliale ridicată de pe o bucată de material lemnos găsită pe podea în camera 1 a pus în evidență un profil genetic ce aparține unei persoane de sex masculin diferit de cele ale inculpaților C.V. și P.M.

În consecință, acest fapt (comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună, cealaltă persoană care a comis faptele alături de inculpatul P.M. nefiind identificată) a impus reținerea și a agravantelor prev. de lit. a) a art. 211 alin. (21) C. pen. precum și de alin. (2) lit. a) a art. 197 C. pen. sub aspectul încadrării juridice date faptelor reținute în sarcina inculpatului P.M.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului P.M., motiv care vizează apelul declarat, Curtea a apreciat că instanța de fond a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen.

Solicitarea inculpatului P.M. de la termenul din data de 07 martie 2013 de aplicare a procedurii de judecată simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. simplificată nu este admisibilă având în vedere că la data de 26 noiembrie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 prin care a fost introdus art. 3201 C. proc. pen., inculpatul P.M. nu a solicitat aplicarea procedurii de judecată simplificată ci, dimpotrivă, a dat o declarație prin care nu a recunoscut comiterea faptelor astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, susținând că raportul sexual cu victima l-a avut după ce a lovit-o cu acel cuțit în zona pieptului și nu înainte de a o lovi; revenirea ulterioară, în fața instanței de fond sau în căile de atac, a inculpatului asupra declarației sale nu mai este posibilă, având în vedere voința legiuitorului care reiese din conținutul dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. de soluționarea a cauzei într-un termen scurt prin neadministrarea altor mijloace de probă decât cele administrate în cursul urmăririi penale.

În raport de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de natura și gravitatea faptelor, de pericolul social concret pe care acesta îl reprezintă în raport de mijloacele și împrejurările în care au fost comise, prin violarea victimei, tâlhărire și ucidere, numărul mare de lovituri aplicate cu cuțitul dar și cu un băț, de valorile sociale cărora li s-a adus atingere, respectiv dreptul la viață, la integritate corporală și mentală, la viața sexuală, dreptul patrimonial, de datele ce caracterizează persoana inculpatului P.M. - tânăr în vârstă de 20 de ani la data comiterii faptelor, fără studii, infractor primar, care a recunoscut (cu anumite precizări) și regretat faptele comise.

Curtea a constatat că în mod temeinic instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului P.M. circumstanțele atenuante prev de art. 74 C. pen. având în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor comise, finalizându-se cu suprimarea vieții victimei A.M.

Pedepsele aplicate inculpatului P.M. pentru fiecare infracțiune au fost judicios individualizate atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, fiind apte să îndeplinească cerințele prev de art. 52 C. pen. privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.

În consecință, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului P.M. prin care a solicitat reducerea pedepselor aplicate pentru infracțiunile reținute în sarcina lui, apelul acestuia fiind respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" C. proc. pen.

Astfel, pe calea Deciziei penale nr. 108/A din 25 septembrie 2013 Curtea de Apel Constanța a dispus:

În baza art. 379 pct. 1 lit. "b" C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul P.M. - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Sentinței penale nr. 16 din data de 24 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 10680/118/2010.

În baza art. 383 alin. (11) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului P.M.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului P.M. și perioada arestării preventive din data de 24 ianuarie 2011 până în prezent.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul inculpat C.V., a desființat în parte sentința apelată și rejudecând, a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- omor calificat și omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. h) C. pen. rap. la art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.,

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.,

- viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

A înlăturat dispoziția de obligare a inculpatului C.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii în termen legal s-au exercitat recursuri de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul P.M.

Parchetul a invocat cazul de casare de la pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. arătând în scris următoarele, raportat strict la situația juridică a inculpatului C.V.:

Nu s-a dat eficiență principiului liberei aprecieri a probelor, încălcându-se prev. art. 63 C. proc. pen., or declarațiile coinculpatului P.M., coroborate cu celelalte probe indirecte administrate în cauză, conduc la concluzia participării inculpatului C.V. la săvârșirea faptelor; declarațiile date de inculpatul C.V. sunt nu numai nesincere dar, prin intermediul acestora, inculpatul a încercat să contureze o stare de fapt nereală, care să inducă instanța în eroare; mai presus de orice dubiu situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, în cadrul operațiunii de sinteză a probelor, care a ajuns la concluzia lipsită de echivoc a comiterii cu vinovăție a faptelor.

În susținerea orală a recursului, s-a mai invocat: se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea readministrării probatoriului în ceea ce privește situația inculpatului C.V. Instanța de apel nu s-a conformat dispozițiilor emise de Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite în cele două hotărâri de casare pronunțate în cauză, cu caracter obligatoriu, în sensul reaudierii martorilor și confruntarea acestora. De asemenea, se impune confruntarea inculpaților și administrarea oricăror alte probe care să conducă la stabilirea corectă a situației de fapt.

Pe de altă parte, recurentul P.M. a reiterat solicitarea din apel de reducere a pedepsei, arătând că a fost forțat de coinculpatul C. să săvârșească infracțiunile, invocându-se totodată, raportat la situația sa juridică, și problematica legii penale mai favorabile.

Raportat la recursul inculpatului P.M., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în contextul în care hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 108/P din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, care cantonează controlul judiciar realizat de instanța supremă pe calea recursului ordinar la sfera chestiunilor de drept, critica singulară a recurentului, circumscrisă practic vechiului art. 3859 pct. 14 în partea vizând "când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen." nu mai poate fi primită.

O atenție juridică deosebită vizează abordarea cazului de casare de la pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. vizavi de recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în acest sens.

Încălcările de lege fundamentate și privitor la probe se încadrează, la nivel formal, pe acest caz de casare de la pct. 172 vizând "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii".

Într-un astfel de caz, este de apreciat la nivel teoretic și formal că dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. sunt incidente, soluția legală adiacentă fiind cea propusă și în concluziile orale ale Parchetului, respectiv casarea cu trimitere conf. art. 38515 lit. c) C. proc. pen., în funcție inclusiv de împrejurarea că Înalta Curte de Casație și Justiție, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată.

La nivel concret însă, cazul de casare de la pct. 172 nu permite exercitarea controlului judiciar cu privire la "situația de fapt", și stabilirea efectivă a unei alte situații de fapt, ci numai cu privire la "chestiunea de drept".

În consecință, atâta vreme cât instanța de prim control judiciar, instanța de apel, într-o cale de atac integral devolutivă, care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în fața primei instanțe, a pronunțat o soluție de achitare, în baza unei anumite situații de fapt, cazul de casare respectiv nu permite stabilirea în recurs a unei alte situații de fapt care să conducă la o soluție de condamnare.

Or, Parchetul tocmai acest lucru a solicitat, aparte de înglobarea criticii fundamentale într-o notă de pretinsă nelegalitate, respectiv că "nu s-a dat eficiență principiului liberei aprecieri a probelor, încălcându-se prev. art. 63 C. proc. pen.", se specifică expres că "se impune readministrarea probatoriului, declarațiile coinculpatului P.M., coroborate cu celelalte probe indirecte administrate în cauză, conduc la concluzia participării inculpatului C.V. la săvârșirea faptelor, declarațiile date de inculpatul C.V. sunt nu numai nesincere dar, prin intermediul acestora, inculpatul a încercat să contureze o stare de fapt nereală, care să inducă instanța în eroare; mai presus de orice dubiu situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, care a ajuns la concluzia lipsită de echivoc a comiterii cu vinovăție a faptelor".

În cadrul aceluiași spațiu de critici fiind, se susține și că "instanța de apel nu s-a conformat dispozițiilor emise de Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite în cele două hotărâri de casare pronunțate în cauză, cu caracter obligatoriu, în sensul reaudierii martorilor și confruntarea acestora. De asemenea, se impune confruntarea inculpaților și administrarea oricăror alte probe care să conducă la stabilirea corectă a situației de fapt".

În măsura în care aceste critici de nelegalitate expresă s-ar adeveri, incidența concretă a dispozițiilor art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. ar putea fi discutată, însă din analiza întregului material și lucrări realizate în apel rezultă o situație contrară:

Astfel, preluând în acest sens dispozițiile ultimei Decizii penale de casare nr. 3402 din 23 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în cauză, de evidențiat că s-au admis recursurile declarate de către inculpații P.M. și C.V., s-a casat Decizia penală nr. 80/P din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosar nr. 406/36/2012, și s-a trimis cauza Curții de Apel Constanța spre rejudecarea apelurilor, reținându-se de către instanța de recurs că instanța de apel a preluat motivarea instanței de fond, neconformându-se dezlegării date probelor administrate de către instanța de recurs și nici nu a administrat probele apreciate ca fiind obligatorii, stabilind că, cu ocazia rejudecării apelurilor să fie analizat probatoriul necesar stabilirii situației de fapt, respectiv declarațiile martorului B.C.C., raportul de Constatare tehnico-științifică nr. 72841 din 03 martie 2010 (testul poligraf), procesul-verbal de confruntare dintre inculpați, procesul-verbal de confruntare dintre martorul B.C.C. și inculpatul C.V.

În continuare, Curtea de Apel s-a conformat acestor dispoziții obligatorii:

La termenul din data de 07 februarie 2013, după ce i s-au adus la cunoștință prev. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul C.V. a precizat personal că uzează de dreptul la tăcere.

Instanța de apel l-a audiat la termenul din data de 07 martie 2013 pe martorul B.C.C.

În apel s-au mai întocmit referate de evaluare pentru inculpații P.M. și C.V.

Instanța de apel a mai dispus efectuarea de către Institutul de Medicină Legală "M.M." a unei expertize medico-legale ADN, raport de expertiză care a fost depus la dosarul apel supliment.

Curtea de Apel a explicitat că, doar declarațiile inculpatului P.M. îl incriminează pe inculpatul C.V. însă declarațiile inculpatului P.M. nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.

Mijloacele de probă care determină reținerea unui dubiu serios cu privire la comiterea faptelor de către inculpatul C.V. sunt următoarele:

- raportul criminalistic întocmit în cauză prin care au fost examinate firele de păr ridicate din mâinile victimei cu ocazia efectuării necropsiei s-a concluzionat că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă acestea provin de la inculpați, singura certitudine fiind aceea că proveniența probelor este de la persoane diferite;

- raportul de expertiză nr. 43808 din 06 aprilie 20110 care a avut ca obiective examinarea profilelor genetice ale ADN extras din probele biologice de referință recoltate de la victimă și de la inculpații P.M. și C.V. și de pe toate corpurile delicte care au legătură cu cauza nu a confirmat un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltate de la inculpatul C.V.,

- raportul de expertiză medico-legală ADN efectuat de către Institutul de Medicină Legală "M.M." dispus de Curte în apel, pentru a se lămuri aspecte neclare expuse în raportul de expertiză ADN efectuat în cursul urmăririi penale, concluzionându-se că firul de păr din coletul nr. 42 - plicul D a pus în evidență un profil genetic unic feminin, aparținând cel mai probabil victimei defuncte, iar analiza genetică a celorlalte fire de păr ridicate din mâna dreaptă (coletul nr. 2 - plicurile A, B, C) și mâna stângă (coletul nr. 41) a victimei A.M. nu a evidențiat ADN uman, cel mai probabil datorită cantității extrem de mici, absenței sau degradării materialului genetic,

- raportul de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010 întocmit de către Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că genotiparea urmei biologice ridicată pe tampon de bumbac de pe pielea victimei, din zona pubiană, constituită din capete de spermatozoizi, a pus în evidență un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul P.M. iar genotiparea microurmei constând în celule epiteliale ridicată de pe o bucată de material lemnos găsită pe podea în camera a pus în evidență un profil genetic ce aparține unei persoane de sex masculin diferit de cele ale inculpaților C.V. și P.M.,

- declarațiile martorilor Ș.L., S.V., D.M. sunt mijloace de probă indirecte și nu sunt relevante în cauză, neputându-se astfel reține că se coroborează cu declarațiile inculpatului P.M., aceștia prezentând relatări ale inculpatului P.M. fără a percepe direct împrejurările pe care le relatează; astfel, martora Ș.L. a declarat că ar fi aflat de la inculpatul P.M. că la comiterea faptei a participat și inculpatul C. care a lovit-o pe victimă în cap cu o stinghie ruptă din tocul de la ușa unei încăperi a locuinței acesteia; martora S.V., relatează că i-a văzut pe inculpați împreună, însă nu în perioada anterioară sfârșitului lunii octombrie 2009; martorul D.M. a declarat în cursul cercetării judecătorești că, anterior descoperirii cadavrului victimei cu câteva zile, l-a văzut pe inculpatul P. pe care l-a recunoscut după voce și fizionomie împreună cu o altă persoană pe care nu a putut-o identifica întrucât zona era parțial luminată iar cu 5 zile înainte de moartea victimei inculpatul P.M. i-ar fi spus că persoana care-l însoțea atunci era inculpatul C.V.;

- declarația martorului I.Ș.D. - deținut în Penitenciarul Poarta Albă Constanța (cercetare judecătorească fond) care a precizat că a fost încarcerat cu ambii inculpați la IPJ Constanța și l-a auzit pe inculpatul P.M. recunoscând că a săvârșit omorul cu alte persoane, care i-au cerut să nu le divulge numele, și nu cu inculpatul C.V.

Conformându-se expres deciziei penale nr. 3402 din 23 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 406/36/2012, cu referire și la Decizia penală nr. 442 din 16 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 10680/36/2010, potrivit art. 38518 C. proc. pen., Curtea a examinat și mijloacele de probă menționate de către instanța de recurs, respectiv declarațiile martorului B.C.C., raportul de Constatare tehnico-științifică nr. 72841 din 03 martie 2010 (testul poligraf), procesul-verbal de confruntare dintre inculpați, procesul-verbal de confruntare dintre martorul B.C.C. și inculpatul C.V.

S-a detaliat că, martorul B.C.C. a fost reaudiat de către instanța de apel la termenul din data de 07 martie 2013, acesta precizând că în seara zilei de 31 octombrie 2009 era în camera lui împreună cu cei doi inculpați P.M. și C.V., au băut câteva pahare de vin și la un moment dat inculpatul P.M. a plecat și a rămas doar cu inculpatul C.V., apoi a adormit și când s-a trezit inculpatul C.V. se afla în cameră cu el.

S-a motivat însă că, atâta timp cât nici în această declarație și nici în declarația dată de către acest martor la data de 03 noiembrie 2009 în cursul urmăririi penale, martorul B.C. nu a declarat că l-ar fi văzut pe inculpatul C.V. când a plecat din camera sa, din niciuna din declarațiile acestui martor nu se poate reține în mod cert că inculpatul C.V. a plecat din camera respectivă în seara zilei de 31 octombrie 2009.

Referitor la concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 72841 din 03 martie 2009, întocmit ca urmare a examinării acestuia cu tehnica poligraf testului poligraf, în care se consemnează că inculpatul C.V. a avut un comportament caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului evidențiindu-se modificări semnificative care să fi interpretate ca indici ai comportamentului simulat, Curtea nu a putut reține că aceste concluzii impun reținerea vinovăției inculpatului C.V. cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, în condițiile în care testul poligraf nu constituie un mijloc de probă potrivit dispozițiilor C. proc. pen., nefiind menționat în acest sens în Titlul III Capitolul II Mijloacele de probă.

Deși este intitulat raport de constatare tehnico științifică, Curtea constată că testarea poligraf nu îndeplinește cerințele prev. de art. 112 alin. (1) C. proc. pen., deoarece testarea poligraf nu se efectuează datorită existenței pericolului dispariției unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt.

De asemenea, testarea poligraf se efectuează asupra traseelor fiziologice ale unui inculpat, aspect care nu se constituie în obiectul și materialul constatării tehnico-științifice astfel cum se prevede în art. 113 alin. (2) C. proc. pen.: "constatarea tehnico-științifică se efectuează asupra materialelor și datelor puse la dispoziție sau ridicate de către organul de urmărire penală", ori traseele fiziologice ale inculpat constatate la răspunsurile date unor întrebări adresate de către specialistul poligraf nu reprezintă materiale sau date puse la dispoziție sau ridicate de către organul de urmărire penală ci reprezintă chiar constatări ale specialistului poligraf, aspect care vine în contradicție cu dispozițiile art. 113 alin. (2) teza finală C. proc. pen.: "celui însărcinat cu efectuarea constatării nu i se pot delega și nici acesta nu-și poate însuși atribuții de organ de urmărire penală sau de organ de control".

Curtea apreciază că aceste concluzii pot reprezenta cel mult niște indicii privind vinovăția inculpatului C.V. care însă nu se coroborează potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză și expuse mai sus, modificările în traseele fiziologice putând fi determinate și de alte reacții produse inculpatului prin adresarea întrebărilor respective.

În ceea ce privește procesul-verbal de confruntare dintre inculpații P.M. și C.V., Curtea constată că prin răspunsurile date la întrebările adresate, cei doi inculpați au expus aceleași aspecte de fapt prezentate în declarațiile date, respectiv inculpatul P.M. a susținut că a comis faptele împreună cu inculpatul C.V. iar inculpatul C.V. a negat în mod constant cele susținute de către inculpatul P.M., afirmând că în noaptea zilei de 31 octombrie 2009 nu a fost în locuința victimei A.M.

Curtea mai reține din acest proces-verbal de confruntare dintre inculpați că, răspunzând la întrebarea "Ce s-a întâmplat în locuința A.M.?", inculpatul P.M. a susținut că și inculpatul C.V. a întreținut relații sexuale cu victima și că tot inculpatul C.V. a lovit victima cu o stinghie de lemn în zona capului, aspecte care sunt infirmate de către un mijloc de probă științific, respectiv Raportul de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010 întocmit de către Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că:

-genotiparea urmei biologice ridicată pe tampon de bumbac de pe pielea victimei, din zona pubiană, constituită din capete de spermatozoizi, a pus în evidență un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul P.M.,

- genotiparea microurmei constând în celule epiteliale ridicată de pe o bucată de material lemnos găsită pe podea în camera 1 a pus în evidență un profil genetic ce aparține unei persoane de sex masculin diferit de cele ale inculpaților C.V. și P.M.

În ceea ce privește procesul-verbal de confruntare dintre inculpatul C.V. și martorul B.C.C., Curtea constată că, prin răspunsurile la întrebările adresate, martorul B.C.C. și-a menținut aspectele de fapt prezentate în declarația dată de către B.C.C. În calitate de martor la data de 03 noiembrie 2009 în cursul urmăririi penale, martorul B.C. nedeclarând că l-ar fi văzut pe inculpatul C.V. când a plecat din camera sa, astfel că nici din acest proces-verbal de confruntare nu se poate reține în mod cert că inculpatul C.V. a plecat din camera respectivă în seara zilei de 31 octombrie 2009.

Faptul că martorul B.C.C. a răspuns că nu s-a culcat în același timp cu inculpatul C.V., martorul culcându-se primul și nu l-a simțit pe inculpatul C.V. să se suie în pat lângă el nu înseamnă în mod implicit și necesar că inculpatul C.V. nu s-a culcat în acea seară și a plecat din acea cameră după ce martorul a adormit, având în vedere că martorul B.C.C. a declarat în mod constant că a consumat în acea seară băuturi alcoolice după care s-a culcat, fiind deci posibil ca datorită stării de ebrietate în care se afla să nu fi simțit în timpul somnului când inculpatul C.V. s-a așezat în pat.

Conformându-se deciziilor de casare cu trimitere spre rejudecarea apelurilor penale formulate de cei doi inculpați, potrivit art. 38518 C. proc. pen., Curtea de Apel a și continuat probațiunea pentru a stabili care dintre probe reflectă adevărul.

În acest sens, Curtea:

- l-a reaudiat pe martorul B.C.C. la termenul din de 07 martie 2013,

- cei doi inculpați au fost întrebați dacă doresc să dea declarația în fața instanței de apel însă, după ce li s-au adus la cunoștință prev. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., atât inculpatul C.V. cât și inculpatul P.M. au precizat personal că uzează de dreptul la tăcere,

- a dispus efectuarea către Institutul de Medicină Legală "M.M." a unui raport de expertiză medico-legală ADN pentru a se lămuri aspecte neclare expuse în raportul de expertiză ADN efectuat în cursul urmăririi penale, concluzionându-se că firul de păr din coletul nr. 42 - plicul D a pus în evidență un profil genetic unic feminin, aparținând cel mai probabil victimei defuncte, iar analiza genetică a celorlalte fire de păr ridicate din mâna dreaptă (coletul nr. 2 - plicurile A,B,C) și mâna stângă (coletul nr. 41) a victimei A.M. nu a evidențiat ADN uman, cel mai probabil datorită cantității extrem de mici, absenței sau degradării materialului genetic.

Așadar a existat o aplecare deosebită din partea instanței de apel raportat la aceste aspecte, a desăvârșirii laturii probatorii, în funcție inclusiv de îndrumările primite, neputându-se constata vicii, nereguli, neconformări, recursul Parchetului fiind astfel de privit ca nefondat pe considerentele art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

O abordare juridică de profunzime se necesită pentru inculpatul recurent P.M., derivat din analiza "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

Din această perspectivă, realizând o corespondență juridică pe marginea fiecărei dispoziții de condamnare, atâta vreme cât se pune problema legii penale mai favorabile în cazul unor pedepse nedefinitive, explicităm:

În ceea ce privește infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. h) rap. la art. 176 lit. d) C. pen., reținută în sarcina inculpatului recurent, este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 15 la 25 de ani. Pe parcursul derulării procesului penal a intervenit Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeași faptă dar cu o nouă încadrare juridică, în sensul reținerii dispozițiilor vizând infracțiunea de omor calificat, să se identifice o pedeapsă principală a închisorii în același cuantum, existând astfel toate auspiciile de a menține pedeapsa principală, legală, a închisorii aplicate de 19 ani alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. pe o durată de 5 ani.

În ceea ce privește însă infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., reținută în sarcina inculpatului recurent, este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 7 la 20 de ani. Pe parcursul derulării procesului-penal a intervenit Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeași faptă dar cu o nouă încadrare juridică, în sensul reținerii dispozițiilor art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen., să se expliciteze o pedeapsă principală a închisorii de la 3 la 10 ani, existând astfel toate auspiciile de a reduce pedeapsa principală a închisorii aplicate de 8 ani la 5 ani.

În ceea ce privește infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., reținută în sarcina inculpatului recurent, este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 5 la 18 ani. Pe parcursul derulării procesului-penal a intervenit Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeași faptă dar cu o nouă încadrare juridică, în sensul reținerii dispozițiilor art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f) C. pen., să se expliciteze o pedeapsă principală a închisorii de la 5 la 12 ani, existând astfel toate auspiciile de a reduce pedeapsa principală a închisorii aplicate de 7 ani la 5 ani.

Tocmai această discrepanță în limitele sancționatorii legale dă naștere la un proces de individualizare a pedepsei în recurs, grefat pe incidența art. 5 C. pen. în speță, în cuprinsul căruia criteriul formulei de stabilire a duratei pedepsei închisorii avut în vedere în toată complexitatea sa de către instanța de fond (însușit și în apel) a fost unul important.

În final, în urma concursului real de infracțiuni, se va cuantifica sancțiunea rezultantă la 19 ani pedeapsă principală și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

De subliniat că legea penală nouă nu modifică dispozițiile legale incidente și aplicabile inculpatului spre o singură direcție a politicii penale, în sensul relaxării sistemului sancționator, însă instanța de judecată împărtășește concepția că, în aceste cazuri algoritmul de determinare a legii penale mai favorabile este mai complex, admițându-se posibilitatea combinării unor dispoziții mai favorabile cuprinse în legi diferite, atunci când acestea privesc instituții susceptibile de a fi aplicate autonom (ex. concursul de infracțiuni).

În consecință, potrivit dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul formulat doar de inculpatul P.M., în formula mai sus individualizată, cu aplicarea finală a pedepselor accesorii clasice și cu menținerea celorlalte dispoziții ce nu sunt contrare prezentei, cu deducerea perioadelor executate.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 108/P din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează în parte Decizia penală și în parte Sentința penală nr. 16 din 24 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța, și rejudecând în fond:

Face aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. și în consecință:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului P.M. în pedepsele componente de 19 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 8 ani închisoare și respectiv 7 ani închisoare pe care le repune în individualitatea lor.

Menține pedeapsa de 19 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. h) C. pen. rap. la art. 176 lit. d) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. dispune ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa mai grea de 19 ani și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.M., durata prevenției de la 03 noiembrie 2009 la 28 martie 2014.

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva aceleiași decizii penale.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații P.M. și C.V., în sumă de câte 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2014.

Procesat de GGC - AM