Criminal appeal: Acquittal for association crime based on decriminalization under new penal code

Asupra recursurilor penale de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatului I.I. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.,. la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., respectiv ISL o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 și până la zi.

Prin aceeași sentință s-a mai dispus condamnarea inculpatei C.S. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit.

b) C. pen., s-a aplicat inculpatei spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. A fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a fost desemnat ca și organ de supraveghere; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să desfășoare o activitate; să nu intre în legătură cu D.G., S.C.C., S.V., S.Ș.

și V.L.C. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privind revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau al comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea arestării preventive a inculpatei, iar în baza art. 350 alin. (3) lit.

b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a acesteia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 14 februarie 2013 emis de Tribunalul Vrancea, dacă nu este arestată în altă cauză. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 și până la punerea în libertate.

De asemenea, prin sentința penală menționată a fost condamnată inculpata D.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit.

b) C. pen., s-a aplicat inculpatei spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 863 C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, care a fost desemnat ca și organ de supraveghere; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să desfășoare o activitate; să nu intre în legătură cu I.I., C.S., S.C.C., S.V., S.Ș.

și V.L.C. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privind revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau al comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat arestarea preventivă a inculpatei, iar în baza art. 350 alin. (3) lit.

b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a acesteia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 14 februarie 2013 emis de Tribunalul Vrancea, dacă nu este arestată în altă cauză. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 și până la punerea în libertate.

A mai fost condamnat inculpatul S.C.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit.

b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. În baza art. 863 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 863 C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a fost desemnat ca și organ de supraveghere; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să desfășoare o activitate; să nu intre în legătură cu I.I., D.G., C.S., S.V., S.Ș.

și V.L.C. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privind revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau al comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 350 alin. (3) lit.

b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 3 din 14 februarie 2013 emis de Tribunalul Vrancea, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 și până la punerea în libertate.

Prin aceeași sentință penală a mai fost condamnat inculpatul S.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit.

b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 863 C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a fost desemnat ca și organ de supraveghere; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să desfășoare o activitate; să nu intre în legătură cu I.I., C.S., S.C.C., D.G., S.Ș.

și V.L.C. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privind revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau al comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 350 alin. (3) lit.

b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 5 din 14 februarie 2013 emis de Tribunalul Vrancea, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 și până la punerea în libertate.

În fine, a fost condamnat inculpatul S.Ș. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit.

b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 863 C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a fost desemnat ca și organ de supraveghere; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să desfășoare o activitate; să nu intre în legătură cu I.I., C.S., D.G., S.C.C., S.V.

și V.L.C. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privind revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau al comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 350 alin. (3) lit.

b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 8 din 15 martie 2013 emis de Tribunalul Vrancea, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, începând cu 15 martie 2013 și până la punerea în libertate.

A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanțele din 25 februarie 2013 și 01 martie 2013 asupra bunurilor inculpaților I.I., C.S., D.G., S.C.C. și S.V.

În baza art. 118 lit. b) și e) C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor folosite sau dobândite de inculpați din infracțiuni, după cum urmează:

- de la inculpata D.G., s-a dispus confiscarea sumelor de 5.000 RON (consemnată la C.B. Focșani cu recipisa de consemnare din 01 martie 2013 și chitanța din 01 martie 2013) și 18.000 RON (obținută din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv), precum și a unui telefon S., și a unei cartele C.;

- de la inculpata C.S., s-a dispus confiscarea unui telefon mobil N. și a unei cartele SIM C.;

- de la inculpatul I.I., s-a dispus confiscarea unui telefon mobil G. și a unei cartele SIM C., a unui telefon mobil N., și a unei cartele SIM, a unui autoturism A.R., precum și a unui autoturism F.P.;

- de la inculpatul S.C.C. s-a dispus confiscarea unui telefon N. și a unei cartele SIM C.

De asemenea, s-a dispus confiscarea de la inculpații C.S., I.I., S.Ș., S.C.C. și S.V. a sumei de 144.000 RON obținută din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv.

Totodată, s-a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor cantități de substanță vegetală, aflate la Camera de corpuri delicte:

- 90 pliculețe cu fragmente vegetale;

- 58 pliculețe "P.M.";

- 21,90 grame pulbere albă;

- 81,89 grame fragmente vegetale;

- un grinder metalic de culoare neagră ce a aparținut inculpatei C.S.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea a 0,80 grame rezină de cannabis, aflată la Camera de corpuri delicte.

Pe de altă parte, s-a dispus restituirea către inculpata G.S., a următoarelor bunuri, ridicate în vederea confiscării:

- un telefon N.;

- un telefon N.O.

- un telefon N.6.;

- telefon C.;

- telefon B.;

- telefon M.;

- I.A.;

- aparat foto S.;

- cameră video S.;

- laptop I.

În baza art. 191 C. proc. pen., s-a dispus obligarea fiecăruia dintre inculpații I.I., C.S., D.G., S.C.C. și S.V. la plata a câte 1.200 RON, iar a inculpatului S.Ș. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus disjungerea cauzei în privința inculpatului V.L.C. și s-a fixat termen pentru continuarea judecății la data de 13 mai 2013.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 56/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea, au fost trimiși în judecată inculpații:

1. I.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;

2. C.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

3. S.C.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea, nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

4. S.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

5. D.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

6. S.Ș., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

7. V.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații I.I., C.S., D.G., S.C.C., S.V. și S.Ș. au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor prin rechizitoriu și au solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Inculpatul V.L.C. nu s-a prezentat la termenele fixate de instanță, astfel că în privința sa s-a dispus ca judecata să se desfășoare conform procedurii obișnuite.

În ce îi privește pe ceilalți inculpați, Tribunalul - urmare a declarațiilor date în sensul că au cunoștință de probele administrate în faza de urmărire penală, pe care și le însușesc - a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., constatând că faptele pentru care au fost trimiși în judecată sunt stabilite și că există date suficiente despre inculpați care permit stabilirea unei pedepse.

Analizând probele existente în dosarul de urmărire penală, Tribunalul a reținut că, în fapt, la sfârșitul anului 2011 - începutul anului 2012, inculpatul I.I., împreună cu inculpatele C.S. (concubină) și D.G. au inițiat și constituit un grup infracțional în scopul efectuării de operațiuni cu produse sau substanțe cu efecte psihoactive (plante etnobotanice).

Inculpații I.I. și C.S. se aprovizionau cu substanțele a căror comercializare este interzisă în lipsa unei autorizații emisă în condițiile legii, prin comenzi online de la firme din orașul Râmnicu Sărat, județul Buzău precum și de la inculpata D.G., care la rândul ei procura substanțele din orașul Constanța.

Astfel, inculpata D.G., în perioada amintită, cu excepția a 6 luni în care a întrerupt legătura cu inculpata C.S. (declarația inculpatului S.), la un interval de 10 - 15 zile, livra inculpatei C.S. 300 plicuri cu substanță cu efecte psihoactive, cu prețul de 5 RON/plic.

Marfa era depozitată în apartamentul închiriat de C.S. în municipiul Focșani.

La rândul lor, inculpații C.S. și I.I. vindeau - personal sau prin intermediari - substanța cumpărată, cu prețul de 20 RON/plic.

Intermediarii folosiți pentru vânzarea substanței erau ceilalți inculpați, respectiv S.C.C., S.V., S.Ș. și V.L.C., care au aderat la grupul infracțional inițiat de I.I., C.S. și D.G.

Pentru a facilita distribuirea substanțelor interzise, inculpații comunicau telefonic și foloseau pentru transport în diferite puncte ale municipiului Focșani autoturismul F.P., iar pentru depozitare autoturismul A.R., aparținând inculpaților I.I. și C.S.

Autoturismul F.P. a fost cumpărat de inculpatul I.I. de la numitul I.C., cu bani rezultați din vânzarea substanțelor interzise de lege. Pentru acest autoturism inculpatul a achitat suma de 400 euro, fapt ce rezultă din declarațiile inculpatului I.I. și ale numitului I.C.

Autoturismul F.P. era condus, de regulă, de inculpatul S.Ș., iar inculpatul S.V. tranzacționa prin telefon vânzarea substanțelor cu efect psihoactiv, împrejurare ce rezultă din declarația inculpatului S.C.C., declarațiile martorilor M.A., O.C. și din înregistrările convorbirilor telefonice aflate în volumele II, IV și V dosar urmărire penală. Din aceste mijloace de probă rezultă și colaborarea inculpaților I.I. și C.S. cu inculpații S.V., S.Ș., S.C.C. și V.C.L., care vindeau substanțele cu efect psihoactiv date de cei doi inculpați.

În continuarea perioadei analizate, ca urmare a monitorizării activității infracționale a grupului constituit, a fost autorizată de procuror folosirea investigatorului sub acoperire cu nume de cod "A.C."

La data de 19 octombrie 2012, investigatorul sub acoperire a cumpărat de la un prieten al inculpatului I.I. 2 pliculețe cu substanță vegetală de culoare verde-oliv, cu suma de 50 RON. Supuse analizei de laborator, s-a constatat că substanțele din pliculețe sunt cannabinoizi sintetici, numiți și desingneri cannabiboidi, ce au asupra organismului efecte asemănătoare tetrahidrocannabinolului (THC), respectiv, halucinogene, sedative și depresive (raportul de constatare tehnico-științifică din 23 octombrie 2012 a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor Constanța.

La data de 05 februarie 2013, investigatorul a cumpărat de la inculpații I.I. și C.S. un pliculeț cu substanțe vegetale de culoare brun-verzui, pentru care a plătit 40 RON. Analiza de laborator a substanței a pus în evidență JWH 122 și JWH 210, ce fac parte din clasa cannabinoizilor sintetici, care sunt substanțe psihoactive noi (raportul de constatare tehnico-științifică din 19 februarie 2013).

La data de 10 februarie 2013, investigatorul sub acoperire a cumpărat de la inculpatul S.C.C. un pliculeț cu fragmente vegetale de culoare brun-verzuie contra sumei de 40 RON. Prin același raport de constatare tehnico-științifică s-a stabilit că fragmentele vegetale conțin JWH 122 și JWH 210, substanțe psihoactive noi.

Inculpatul I.I., la data de 20 septembrie 2012, a fost depistat în municipiul Focșani cu 16 pliculețe cu fragmente vegetale care, în urma analizei de laborator, s-au dovedit a fi cannabiboizi sintetici UR 144 și JWH 122, cu efecte asemănătoare tetrahidrocannabinolului (THC), respectiv halucinogene, sedative și depresive (raportul de constatare tehnico-științifică din 23 octombrie 2012 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor Constanța).

La data de 13 februarie 2013, în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Vrancea (încheierea din 12 februarie 2013), s-au descoperit:

- 100 pliculețe transparente cu fragmente vegetale de culoare verde și suma de 5.000 RON în apartamentul închiriat de inculpata D.G. în municipiul Focșani, str. P.;

- 13 plicuri cu o pulbere albă și 16 plicuri cu resturi vegetale uscate de culoare verde-gălbui, precum și o cutie neagră gen grinder ce prezenta resturi de materie vegetală, la domiciliul inculpaților C.S. și I.I., precum și în autoturismul F.P. parcat în fața locuinței;

- 68 de plicuri cu un conținut vegetal, 3 plicuri transparente cu pulbere albă, 6 plicuri transparente cu substanțe vegetale de culoare brun-verzui, 10 plicuri cu inscripția "P.M." și o pungă cu substanțe brun-verzui în autoturismul marca A.R. utilizată de inculpații I.I. și C.S. și care era parcată în fața domiciliului inculpatului I.I.

Substanțele descoperite au fost ridicate și înaintate Laboratorului Central de Analiză, și Profil al Drogurilor București care, în urma analizelor efectuate, au constatat că:

- substanța provenită de la inculpata D.G. conține JWH 210 și JWH 122, ce face parte din clasa cannabinoizilor sintetici, fiind substanțe psihoactive noi (raport de constatare tehhico-științifică din 13 februarie 2013);

- substanța pulverulentă albă ridicată de la inculpații C.S. și I.I. nu conține compuși stupefianți sau psihotropi, dar fragmentele vegetale conțin JWH 210 și JWH 122, substanțe psihoactive noi (raport de constatare tehnico-științifică din 20 februarie 2013);

- fragmentele vegetale găsite în autoturismul A.R. conțin CB 13 (CRA 13) și AM 2201, substanțe psihoactive noi ce fac parte din clasa cannabinoizilor sintetici similari tetrahidrocannabinolului (THC) (raport de constatare tehnico-științifică din 20 februarie 2013);

- fragmentele vegetale din grinderul metalic de culoare neagră, găsit la inculpata C.S. conțin tetrahidrocannabinolului (THC), substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis (raport de constatare tehnico-științifică din 21 februarie 2013), ce intră sub incidența Legii nr. 143/2000.

Substanțele psihoactive noi puse în evidență în probele ridicate de la inculpații I.I., C.S. și D.G. intră sub incidența Legii nr. 194/2011, care stabilește cadrul legal aplicabil produselor aflate sub control național susceptibile să aibă efecte psihoactive asemănătoare celor determinate de substanțele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, altele decât cele ale căror regim juridic este stabilit prin alte acte normative în vigoare.

Astfel, compușii JWH 210, JWH 122, CB 13 și AM 2201 puși în evidență prin analize de laborator, reprezintă o amenințare pentru sănătatea populației întrucât prin consum provoacă agitație psihomotorie, tulburare psihotică, manifestări de comportament dezinhibat, dependență, efecte descrise de martorii O.C., R.R.M., C.T.N., S.P.V.

Inculpații, fiind și consumatori de plante cu efect psihoactiv, aveau cunoștință de consecințele produse prin consum, astfel că este realizată condiția impusă de art. 16 din Legea nr. 194/2011, de comitere a faptelor cu știință.

Efectuarea de către toți inculpații de operațiuni de vânzare cu astfel de produse, știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, este probată nu numai prin declarațiile de recunoaștere totală a inculpaților, ci și prin declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, respectiv N.I.M., S.C., B.I.G., V.A., M.A., C.R.C., O.C., V.G., R.C., R.R.M., C.T.N., P.D., C.A.C., S.P.V., M.M., M.G.S., M.D.V., B.I., Ș.P.A., I.L.D., N.A.P.

Martorii au relatat despre operațiunile de vânzare de plante cu efecte, psihoactive (etnobotanice) efectuate de inculpați, despre relația dintre inculpații C.S. și I.I. cu ceilalți inculpați, precum și împrejurarea că legăturile cu inculpații în vederea vânzării și cumpărării de produse se făcea de cele mai multe ori telefonic.

A apreciat instanța de fond că, în drept:

- fapta inculpatului I.I. de a iniția și coordona un grup în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiași inculpat de a vinde, în mod repetat, cu știință și fără autorizație, produse cu efecte psihoactive constituie infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta aceluiași inculpat de a achiziționa autoturismul F.P. cu bani proveniți din vânzarea plantelor cu efecte psihoactive constituie infracțiunea de spălare de bani, în forma prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002;

- fapta inculpatei C.S. de a iniția și a coordona un grup în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceleiași inculpate de a vinde, în mod repetat, cu știință, produse cu efecte psihoactive, fără a deține autorizație, constituie infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta aceleiași inculpate de a deține, fără drept, cannabis (THC) pentru consum propriu constituie infracțiunea prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- fapta inculpatei D.G. de a iniția și constitui un grup infracțional în scopul efectuării de operațiuni cu produse cu efecte psihoactive, constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceleiași inculpate de a vinde, cu știință, produse cu efecte psihoactive, în mod repetat și fără autorizație, constituie infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta inculpatului S.C.C. care, în perioada primăvara anului 2012 - începutul anului 2013, a aderat la grupul infracțional constituit de inculpații I.I., C.S. și D.G., în scopul punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive, constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiași inculpat de a vinde, în mod repetat, cu știință și fără autorizație, produse cu efecte psihoactive, constituie infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta inculpatului S.V. de a adera la grupul infracțional inițiat și constituit de inculpații I.I. și C.S., în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive, constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 139/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiași inculpat de a vinde, în mod repetat, cu știință și fără autorizație, produse cu efecte psihoactive, constituie infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta inculpatului S.Ș. de a adera la grupul infracțional inițiat și constituit de inculpații I.I. și C.S., în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive, constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 139/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiași inculpat de a vinde în mod repetat, cu știință și fără autorizație, produse cu efecte psihoactive, constituie infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a motivat de către instanța de fond că aderarea la grupul infracțional în vederea efectuării de operațiuni cu produse cu efecte psihoactive a inculpaților S.C.C., S.Ș. și S.V. rezultă din colaborarea strânsă dintre aceștia și inculpații I.I. și C.S. În ce privește cantitățile de produse puse în vânzare și cantitățile rămase, modul în care cei trei inculpați au acționat, respectiv prin punerea în vânzare a produselor achiziționate și deținute de inculpații I.I. și C.S., prin folosirea în activitatea ilicită, de către inculpații S.V. și S.Ș., a autoturismului F.P. aparținând inculpaților I.I. și C.S. În care se aflau depozitate produsele cu efecte psihoactive, autoturism dat de către cei doi în scopul de a facilita deplasarea la punctele de întâlnire stabilite cu persoanele interesate să cumpere. Astfel, a apreciat prima instanță că în speță este evident că inculpații S.C.C., S.V. și S.Ș. au cunoscut scopul constituirii grupului și au acceptat să ia legătura cu clienții și să vândă produsele interzise la prețurile stabilite de inculpații I.I. și C.S.

Pe de altă parte, a arătat instanța de fond că aspectele reținute rezultă din declarațiile inculpaților coroborate cu transcriptul înregistrărilor convorbirilor telefonice dintre membrii grupului.

În consecință, Tribunalul a dispus condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii, la individualizarea pedepselor aplicate având în vedere limitele de pedeapsă reduse cu 1/3 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., perioadă în care inculpații au acționat, natura produselor puse în vânzare, apte să producă consecințe grave pentru sănătatea consumatorilor, dar și atitudinea de colaborare a inculpaților cu organele de urmărire penală, în sensul recunoașterii faptelor, precum și situația personală a inculpaților.

Sub acest ultim aspect, a reținut prima instanță că deși inculpații nu au antecedente penale, cu excepția inculpatului I.I., în privința acestora nu se poate reține un comportament deosebit înainte de comiterea faptelor, în sensul art. 74 lit. a) C. pen., întrucât fiecare dintre ei au mai comis anterior fapte penale (așa cum rezultă din cazierele judiciare depuse la dosarul de urmărire penală).

Cu privire la inculpata D.G. s-a reținut că aceasta nu figurează în cazier cu sancțiuni aplicate, dar nici în cazul ei nu pot fi aplicate circumstanțe atenuante date fiind împrejurările în care a acționat, de natură să agraveze răspunderea penală și nu să o atenueze. Tribunalul nu a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. întrucât descoperirea participanților a fost rezultatul interceptărilor telefonice, în principal, al implicării investigatorului sub acoperire și al perchezițiilor efectuate.

A mai arătat prima instanță că în favoarea inculpaților nu pot fi reținute nici dispozițiile art. 18 din Legea nr. 508/2004, astfel cum aceștia au cerut în declarațiile date în cursul urmăririi penale și în cadrul dezbaterii în fond a cauzei, motivat de faptul că au denunțat implicarea în activitatea grupului infracțional a unui polițist. Potrivit articolului menționat, reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă este consecința denunțării sau facilitării identificării și tragerii la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii.

Prin urmare, aplicarea beneficiului legii este legată de condiția tragerii la răspundere penală, nu numai a denunțării sau a facilitării identificării altui participant. Dacă legiuitorul ar fi urmărit să prevadă cauza de reducere fără condiție cumulativă, ar fi folosit conjuncția "sau" în economia textului. A motivat instanța de fond că tragerea la răspundere penală debutează cu momentul începerii urmăririi penale față de participant. Or, în cauză, nu s-a intrat în nicio fază procesuală care să implice răspunderea penală a persoanei denunțate.

De asemenea, textul de lege se referă la denunțarea participantului la săvârșirea infracțiunii. Este vorba, prin urmare, despre infracțiunea în legătură cu care este cercetat denunțătorul. Or, din declarațiile inculpaților rezultă că actele presupuse a fi comise de persoana denunțată ar consta în consumul de produse cu efecte psihoactive oferite de inculpații I.I. și C.S., iar nu în aderarea la grup în scopul distribuirii produselor interzise de lege. Totodată, potrivit art. 23 C. pen., participantul este persoana care contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, în calitate de autor, instigator sau complice.

Având în vedere definițiile date celor trei participanți în art. 24, 25, 26 C. pen., Tribunalul a constatat că faptele descrise de inculpați ca fiind comise de persoana denunțată nu sunt specifice niciuneia dintre categoriile enumerate. Astfel, persoana denunțată, conform declarațiilor inculpaților, nu a aderat la grup, ci era interesată să procure produsele cu efecte psihoactive pentru consumul propriu, nu a vândut sau favorizat în vreun fel vânzarea produselor interzise de lege și nici nu a promis înainte sau în timpul săvârșirii faptelor de către inculpați că va tăinui bunurile provenite din infracțiune sau că va favoriza pe inculpați.

Eventual, persoana denunțată este răspunzătoare pentru o faptă penală de sine stătătoare, care are legătură cu faptele comise de inculpați, însă legiuitorul nu a prevăzut această situație ca o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă în art. 18 din Legea nr. 508/2004.

În privința inculpatei C.S., Tribunalul a arătat că nu se poate reține art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât denunțul său privindu-l pe același polițist nu se referă la infracțiuni legate de droguri, așa cum cere textul de lege, ci la produse cu efecte psihoactive, care intră sub incidența altei legi.

Ca modalitate de executare a pedepselor, Tribunalul, ținând seama că inculpatul I.I. are antecedente penale (cazier judiciar), fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 4 luni de închisoare prin Sentința penală nr. 365 din 19 martie 2007 a Judecătoriei Piatra-Neamț pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., pentru care nu a operat reabilitarea întrucât infracțiunile din prezenta cauză le-a comis înlăuntrul termenului prevăzut de lege pentru reabilitare, a dispus ca pedeapsa aplicată acestui inculpat să fie executată în regim de detenție, comportamentul anterior al inculpatului formând primei instanțe convingerea că alegerea unei alte modalități de executare, fără privare de libertate, nu este eficientă din perspectiva scopului educativ și preventiv al pedepsei. În același sens a mai reținut instanța de fond ca fiind relevantă și conduita agresivă a inculpatului, în scopul asigurării monopolului în operațiunile cu produse cu efecte psihoactive (declarațiile martorilor V.G. și S.P.V.).

În ce o privește pe inculpata C.S., la dozarea pedepsei Tribunalul a avut în vedere că aceasta a inițiat constituirea grupului infracțional, însă la stabilirea modalității de executare a ținut seama de lipsa antecedentelor penale, de poziția procesuală sinceră și de posibilitatea îndreptării conduitei sale, printr-o supraveghere atentă pe o perioadă de timp determinată, în condițiile prevăzute de art. 861 C. pen., care reglementează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Pentru inculpata D.G., de asemenea Tribunalul a apreciat că o conduită pro-socială poate fi obținută printr-o supraveghere atentă exercitată de un organ abilitat de lege în condițiile prevăzute de art. 861 C. pen. La această concluzie a ajuns prima instanță având în vedere lipsa antecedentelor penale și faptul că inculpata, prin recunoașterea totală în fața instanței de judecată, și-a asumat răspunderea pentru încălcarea legii și a realizat consecințele faptelor sale.

A mai reținut instanța de fond că, în situația dată, perioada de arest preventiv executată este suficientă pentru a considera că pronunțarea condamnării constituie prin ea însăși un avertisment și că inculpata nu va mai comite alte infracțiuni.

Pentru inculpații S.C.C., S.V. și S.Ș., Tribunalul a făcut de asemenea aplicarea art. 861 C. pen., ținând seama că aceștia nu figurează cu condamnări anterioare, că au avut o atitudine sinceră și în cursul urmăririi penale, apreciindu-se, totodată, că perioada de arest preventiv executată este suficientă pentru a-i avertiza asupra consecințelor comiterii de noi infracțiuni.

S-a arătat că măsurile de supraveghere ce urmează a fi impuse în cazul inculpaților C.S., D.G., S.C.C., S.V. și S.Ș. constituie o garanție a îndreptării conduitei lor.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., Tribunalul a atras atenția inculpaților cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei asupra revocării măsurii prevăzute de art. 861 C. pen., în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau al neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor stabilite prin hotărâre.

Ca și consecință a aplicării măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale, s-a dispus suspendarea executării și a pedepselor accesorii aplicate inculpaților, constând în interzicerea dreptului de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Referitor la inculpatul I.I. s-a precizat că suspendarea executării pedepsei accesorii nu operează, întrucât în privința sa s-a dispus executarea pedepsei prin privare de libertate.

Tot ca urmare a suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților C.S., D.G., S.C.C., S.V. și S.Ș., Tribunalul a revocat arestarea preventivă a acestora și a dispus punerea lor de îndată în libertate și deducerea perioadei de reținere și arest preventiv, conform dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., 350 alin. (3) C. proc. pen. și art. 88 C. pen.

În cazul inculpatului I.I., în baza art. 350 C. proc. pen., Tribunalul a menținut arestarea preventivă și a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive.

Cu privire la bunurile folosite de inculpați pentru comiterea infracțiunilor, precum și cu privire la cele rezultate din infracțiune, instanța de fond a dispus confiscarea, în conformitate cu art. 118 alin. (1) lit. b) și e) C. pen.

În acest sens s-a reținut că organele de urmărire penală, prin ordonanțele din 25 februarie 2013 și 01 februarie 2013 au instituit sechestru asigurător asupra bunurilor găsite și ridicate la percheziția domiciliară, respectiv asupra sumelor de 1.441 RON (ridicată de la inculpații I.I. și C.S.), 5.000 RON (ridicată de la inculpata D.G.) și asupra telefoanelor considerate a fi fost folosite la comiterea faptelor, aparatului foto, camerei video, laptop-ului și IPad-ului găsite la domiciliul inculpatei C.S., respectiv asupra autoturismelor marca A.R. și F.P.

Tribunalul a apreciat că sumele de bani descoperite la percheziție se impune a fi confiscate, fiind obținute din vânzarea produselor cu efecte psihoactive. A reținut prima instanță că proveniența lor ilicită rezultă din faptul că inculpații C.S. și I.I. nu desfășurau o activitate din care să obțină venituri, iar suma de 5.000 RON a fost găsită în apartamentul închiriat în municipiul F. de inculpata D.G., apartament în care au fost descoperite și fragmente vegetale similare celor care au făcut obiectul vânzării. De altfel, inculpata - în faza de judecată - a recunoscut în totalitate situația de fapt, așa cum a fost reținută în rechizitoriu și cum este probată de probele administrate în cursul urmăririi penale.

A mai apreciat prima instanță că în cauză s-a dovedit, de asemenea, că autoturismul F.P. a fost cumpărat de inculpatul I.I. cu bani proveniți din vânzarea produselor cu efect psihoactiv și că a fost folosit pentru transportul produselor în diferite puncte, în scopul de a fi vândute. Totodată, autoturismul A.R. a fost folosit pentru depozitarea produselor cu efect psihoactiv (declarații inculpați).

A constatat Tribunalul că fac obiectul confiscării și sumele obținute din vânzarea produselor cu efect psihoactiv, calculate prin luarea în considerație a cantității de produse cumpărată lunar (600 pliculețe, conform declarațiilor inculpaților, în care intrau atât cele cumpărate de la inculpata D.G., cât și cele cumpărate de la diverși distribuitori, conform declarațiilor inculpaților S.C.C. și C.S.) și a prețului de vânzare (20 RON/pliculeț, potrivit declarațiilor inculpaților), dar și a perioadei care a făcut obiectul cercetărilor.

În cazul inculpatei D.G., care vindea produsele cu efecte psihoactive inculpaților C.S. și I.I., prețul ce a fost avut în vedere de instanța de fond a fost de 5 RON/pliculeț, astfel cum rezultă din declarațiile inculpaților S.C.C. și C.S., precum și din declarațiile de recunoaștere totală ale inculpatei D.G., dar și perioada de numai 6 luni în care aceasta a vândut inculpaților I.I. și C.S. produsele interzise. A arătat prima instanță că, în cazul inculpatei D.G. nu se poate reține un an de zile de activitate infracțională în grupul constituit, având în vedere că din probe rezultă că timp de 6 luni a întrerupt în legătură cu C.S. (declarațiile inculpaților S.C.C. și C.S.). Aceeași împrejurare este reținută și în rechizitoriu, cu aproximarea perioadei de întrerupere.

Pe de altă parte, a reținut instanța de fond că măsura de siguranță a confiscării sumelor obținute din vânzarea produselor cu efecte psihoactive deținute de inculpații C.S. și I.I. privește pe acești doi inculpați, dar și pe inculpații S.C.C., S.V. și S.Ș., întrucât toți au efectuat operațiuni de vânzare în interesul grupului infracțional constituit.

Din transcriptul înregistrărilor convorbirilor telefonice rezultă că, pentru desfășurarea activității ilicite, inculpații luau legătura telefonic între ei, precum și cu persoanele care și-au manifestat intenția de a cumpăra. Cum textul de lege obligă la confiscarea bunurilor folosite în orice mod la comiterea infracțiunilor (art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen.), iar telefoanele au constituit, în concret, un mijloc important în realizarea, tranzacțiilor ilicite, Tribunalul a apreciat că se impune confiscarea lor, cu precizarea că dispoziția de confiscare privește numai telefoanele care apar în transcriptele înregistrării convorbirilor telefonice și care aparțin inculpaților I.I., C.S., S.C.C., S.V. și D.G. În privința telefoanelor care nu apar în transcripte, s-a dispus restituirea lor către inculpați, după caz, întrucât nu s-a dovedit dincolo de orice îndoiala că au fost folosite pentru comiterea infracțiunilor. Referitor la telefonul ridicat în vederea confiscării de la inculpata D.G., Tribunalul a precizat că aceasta nu a recunoscut în cursul urmăririi penale că i-ar aparține, însă s-a dovedit contrariul prin probele administrate în cursul urmăririi penale, însușite de inculpată și prin recunoașterea totală în declarația dată în fața instanței.

Cu privire la celelalte bunuri ridicate de la domiciliul inculpatei C.S. (respectiv, un I.A., aparat foto S., cameră video S., laptop I.) s-a arătat că acestea nu pot fi confiscate întrucât nu s-a reținut în rechizitoriu și nici din probe nu rezultă că ar fi fost folosite la comiterea faptelor sau că ar fi fost achiziționate cu bani proveniți din vânzarea produselor cu efecte psihoactive, mai ales că nu se cunoaște momentul achiziționării lor (anterior sau după începerea activității infracționale).

Comenzile online, ca și modalitate de comitere a faptelor, au fost recunoscute de inculpata C.S., cu precizarea însă că era ajutată de alte două persoane, dar din probe nu rezultă că se opera de la laptop-ul ridicat la percheziție.

Fragmentele vegetale și cele prelevate descoperite la percheziție și neconsumate în analizele de laborator (rapoartele de constatare tehnico-științifice, însoțite de procesele-verbale de predare-primire) au fost de asemenea confiscate.

Din procesele verbale din datele de 20 martie 2013 rezultă că la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Vrancea au fost depuse următoarele bunuri ridicate în vederea confiscării:

- iPhone model A, ridicat de la inculpata D.G.;

- un cântar electronic D.;

- o râșniță (grinder) metalic;

- două cutii carton negre inscripționate O.;

- 218 punguțe plastic autosigilante;

- 2 etichete cartonate cu inscripția "C.A." Aromatizant și U.S.;

- 2 pliculețe cu semințe, ridicate de la inculpatul I.I. și 34 pliculețe albe autosigilante inscripționate "P.M.";

- telefon S. și cartela SIM C.;

- telefon N. și cartela SIM C.;

- telefon G. și cartela SIM C.;

- telefon N. și cartela SIM C.;

- telefon F. și cartela SIM C.;

- telefon N.6.;

- telefon N. și cartela SIM;

- telefon N.N.;

- telefon N.O.;

- telefon N.6. și cartela SIM;

- telefon N.6. și cartela SIM;

- telefon C.;

- telefon B.;

- telefon M.;

- I.A.;

- aparat foto S.;

- cameră Video S.;

- laptop I.

S-a mai constatat de prima instanță că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea sistemului național de date genetice judiciare, întrucât infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților nu se regăsesc în anexa legii ce cuprinde infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 191 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaților la plata de cheltuieli judiciare către stat.

În privința inculpatului V.L.C., trimis în judecată împreună cu ceilalți inculpați pentru fapte de aderare la grupul infracțional în vederea comiterii de infracțiuni și de efectuare de operațiuni cu produse cu efecte psihoactive, Tribunalul a disjuns cauza, în conformitate cu dispozițiile art. 38 C. proc. pen., apreciindu-se că disjungerea este impusă de faptul că inculpatul s-a sustras de la judecată și că în privința acestuia este necesară administrarea de probe, iar această situație poate întârzia, apreciabil judecata față de ceilalți inculpați aflați în stare de arest preventiv.

Împotriva Sentinței penale nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea și inculpații I.I., C.S. și D.G.

Procurorul a criticat sentința penală pronunțată de Tribunalul Vrancea ca fiind netemeinică atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului I.I., pe care a apreciat-o ca fiind prea blândă în raport cu infracțiunile săvârșite, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare stabilită de prima instanță pentru inculpații C.S., D.G., S.C.C. și S.V.

S-a arătat în dezvoltarea motivelor de recurs că, pe lângă scopul represiv, pedeapsa are și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului:

Infracțiunile de natura celor deduse judecății în prezenta; - cauză, alături de infracțiunile de trafic de droguri, reprezintă unele dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, căpătând în ultima vreme o amploare deosebită, cu consecințe directe asupra sănătății persoanelor care consumă astfel de substanțe.

Referitor la inculpații C.S., D.G., S.C.C. și S.V., a arătat procurorul că instanța de fond ar fi trebuit să aplice pedepse cu executare în regim de detenție, având în vedere faptul că fără intervenția promptă a organelor de urmărire penală activitatea infracțională a acestora ar fi continuat și s-ar fi extins. Împrejurarea că acești inculpați sunt infractori primari și au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, pe care de altfel nici nu le pot contesta, probele de vinovăție fiind evidente, nu justifică aplicarea unor pedepse cu suspendarea sub supraveghere.

În privința inculpatului I.I., s-a apreciat că instanța de fond în mod corect a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu executare în regim de detenție, însă cuantumul acestei pedepse este neîndestulător. Inculpatul I.I., deși nu este recidivist, nu se află la primul impact cu legea penală, fiind condamnat în trecut de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, vătămare corporală, executând pedepse privative de libertate. Cu toate acestea, inculpatul nu a înțeles ca pe viitor să aibă o atitudine corespunzătoare, ci, dimpotrivă, a desfășurat activități infracționale, angrenând în activitatea sa infracțională și alte persoane.

S-a mai argumentat necesitatea majorării pedepselor aplicate inculpatului I.I., dar și a schimbării modalității de executare a pedepselor pentru ceilalți inculpați și prin faptul că grupul infracțional din prezenta cauză era, la momentul destructurării, principalul furnizor de substanțe cu efecte psihoactive din municipiul Focșani, numărul consumatorilor care se aprovizionau de la acest grup fiind foarte mare, cu potențial de creștere.

În fine, s-a arătat de către procuror că este de notorietate faptul că substanțele interzise pe care le comercializau inculpații, denumit generic "substanțe etnobotanice", sunt în realitate droguri sintetice cu efecte mult mai dăunătoare și puternice decât drogurile tradiționale.

În plus față de motivele scrise de recurs, procurorul de ședință a arătat că instanța de fond ar fi trebuit să dispună confiscarea specială de la fiecare inculpat în parte a sumelor de care aceștia au beneficiat, iar nu confiscarea unei sume globale de la toți inculpații.

Inculpatul I.I. a solicitat în apelul declarat reducerea pedepsei rezultante aplicate de instanța de fond și modificarea modalității de executare, în suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, astfel cum s-a dispus și în cazul celorlalți inculpați. A învederat inculpatul că, în momentul în care a fost reținut și prezentat instanței de judecată cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, a recunoscut că era consumator de "substanțe etnobotanice", dar că nu a vândut astfel de substanțe. În fața Tribunalului Vrancea s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., recunoscând practic și ceea ce nu a făcut. A mai arătat inculpatul că, deși figurează cu antecedente penale, nu este recidivist, anterior mai fiind condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

S-a apreciat de inculpat că hotărârea apelată nu este corectă în ceea ce privește pedeapsa rezultantă care i-a fost aplicată, de 2 ani și 6 luni închisoare, comparativ cu pedepsele aplicate celorlalți inculpați de 2 ani închisoare, dar nici în ceea ce privește modalitatea de executare (este singurul inculpat în privința căruia s-a stabilit executare efectivă a pedepsei, celorlalți inculpați aplicându-li-se dispozițiile art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei). A solicitat inculpatul ca la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate să se aibă în vedere starea sa de sănătate, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, potrivit cărora acesta suferă de afecțiuni hepatice.

A mai arătat inculpatul, prin apărător ales, că în mod greșit prima instanță a apreciat că în favoarea inculpaților nu pot fi reținute nici dispozițiile art. 18 din Legea nr. 508/2004, deși inculpatul a avut o atitudine sinceră și a denunțat alte persoane care se ocupă cu comiterea de astfel de infracțiuni.

Inculpata C.S. a criticat hotărârea primei instanțe doar în ceea ce privește modalitatea de executare aplicată, apreciind că în privința sa erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 și urm. C. pen. pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Inculpata D.G. a criticat hotărârea instanței de fond sub două aspecte, și anume cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare stabilită, respectiv confiscarea sumei de 5.000 RON care s-a găsit cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în imobilul unde locuia.

Cu privire la primul aspect, s-a arătat de către inculpată, prin apărător ales, că la individualizarea pedepsei instanța are obligația de a lua în considerare toate circumstanțele personale și reale ale unui inculpat trimis în judecată. În speța de față, instanța de fond a reținut doar aplicarea art. 3201 C. proc. pen., deși ar fi trebuit să rețină și alte circumstanțe reale (inculpata a dat un real ajutor organelor de urmărire penală, în identificarea altor persoane care au săvârșit infracțiuni similare) ori personale (inculpata nu este o persoană dedicată săvârșirii de infracțiuni, a avut o conduită bună pe parcursul efectuării studiilor, obținând note mari, se întreține din muncă, fiind angajată la societatea părinților săi, a făcut cursuri de calificare etc). A solicitat inculpata reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. -74 lit. a) și c) C. pen., dar și a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004, precum și modificarea modalității de executare, în suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A doua critică adusă hotărârii instanței de fond de inculpata D.G. vizează dispoziția de confiscare a sumei de 5.000 RON care s-a găsit cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în imobilul unde locuia aceasta. S-a arătat de inculpată, prin apărător ales, că instanța de fond a dispus măsura de siguranță a confiscării doar pe baza unor supoziții reținute prin rechizitoriu, cum că acea sumă ar fi rezultat din vânzarea de substanțe cu efect psihoactiv. Or, în speță nu se poate practic demonstra că acea sumă a obținut-o apelanta din vânzarea de astfel de substanțe, fiind posibil la fel de bine să o fi obținut din muncă ori să o fi primit de la părinții săi. De asemenea, nu se poate susține că suma găsită urma a fi folosită pentru aprovizionarea cu substanțe cu efect psihoactiv.

Prin Decizia penală nr. 171/A din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală, și pentru cauze cu minori s-a dispus:

S-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea și de inculpatul I.I., fiul lui I. și A., în prezent aflat în Penitenciarul Focșani.

S-a desființat în parte Sentința penală nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:

În baza art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului I.I., pe durata termenului de încercare de 5 ani.

A fost obligat inculpatul I.I. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, pe care îl desemnează ca organ de supraveghere;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

- să desfășoare o activitate producătoare de venituri licite;

- să nu intre în legătură cu D.G., S.C.C., S.Ș. și V.L.C.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., în referire la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau al comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului I.I., dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 și până la punerea în libertate.

S-a înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind confiscarea de la inculpații C.S., I.I., S.Ș., S.C.C. și S.V. a sumei de 144.000 RON obținuți din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la fiecare dintre inculpații C.S., fiica lui I. și M., I.I., S.Ș., fiul lui I. și G., S.C.C., fiul lui C. și V., și S.V., fiul lui L. și T., câte 28.800 RON obținuți din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatele D.G., fiica lui I. și M.

În temeiul art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel (av. D.S.), în sumă de 300 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Galați.

În temeiul art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., obligă pe fiecare dintre inculpatele D.G. și C.S. la plata, către stat, a câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt și a dat încadrările juridice corespunzătoare faptelor reținute în sarcina inculpaților I.I., C.S., D.G., S.C.C. și S.V. De asemenea, Curtea a apreciat ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță în ceea ce privește cuantumurile pedepselor aplicate tuturor inculpaților, însă a considerat că se impunea, în privința modalității de executare a pedepsei aplicate I.I., suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, astfel cum s-a dispus și în cazul celorlalți inculpați.

Astfel, Curtea a apreciat ca fiind adecvate cuantumurile pedepselor aplicate celor cinci inculpați, acestea reflectând atât gravitatea concretă a faptelor deduse judecății, cât și periculozitatea inculpaților. În cauză, nu s-a impus pentru vreunul dintre inculpații-apelanți reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, acestea fiind corect dimensionate, prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 2 la 8 ani închisoare pentru cea mai gravă dintre infracțiuni), la gradul concret de pericol social al faptelor, la amploarea și importanța activității infracționale a fiecăruia dintre cei trei inculpați, dar și la circumstanțele personale ale fiecăruia dintre ei. De asemenea, nu s-a impus nici majorarea pedepsei aplicate inculpatului I.I., astfel cum s-a solicitat de către procuror.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a observat că, de principiu, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cauza de față, Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a acestor criterii, stabilind pedepse orientate, în general, înspre limitele minime generale prevăzute de lege, justificat de împrejurarea că, în marea lor majoritate, inculpații se aflau la primul impact cu legea penală și au avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere a faptelor comise și de cooperare cu organele judiciare. În privința inculpatului I.I., prima instanță a aplicat o pedeapsă situată peste minimul special prevăzut de lege, luând în considerare tocmai faptul că acesta nu se afla la primul impact cu legea penală.

În opinia Curții, lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală corectă manifestată de inculpații C.S., D.G., S.C.C. și S.V. sunt aspecte care în mod judicios au fost valorificate de către prima instanță, în contextul criteriilor generale de individualizare, în sensul aplicării unor pedepse orientate înspre limitele minime speciale prevăzute de lege, în speță, raportat la gravitatea concretă a infracțiunilor deduse judecății, nejustificându-se reținerea acestor împrejurări ca și circumstanțe atenuante judiciare, în sensul art. 74 C. pen.

În altă ordine de idei, în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 18 din Legea nr. 508/2004, referitoare la reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă pentru inculpații care denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii.

Pe de o parte, în mod judicios a reținut prima instanță că aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004 este condiționată de tragerea la răspundere penală a altui participant la comiterea faptei, iar nu numai de denunțarea sau facilitarea identificării acestuia. Or, în privința participantului cu privire la care s-a efectuat denunțul nu s-a intrat în nicio fază procesuală care să implice răspunderea penală a persoanei denunțate (nici măcar nu s-a început urmărirea penală).

Pe de altă parte, dispozițiile art. 18 din Legea nr. 508/2004 se referă la denunțarea participantului la săvârșirea infracțiunii. Este vorba, așadar, despre infracțiunea în legătură cu care este cercetat denunțătorul. Or, din declarațiile inculpaților rezultă că faptele presupuse a fi comise de persoana denunțată ar consta în consumul de produse cu efecte psihoactive oferite de inculpații I.I. și C.S., iar nu în aderarea la grup în scopul distribuirii produselor interzise de lege, fiind foarte puțin probabil ca acestea să aibă, în cele din urmă, o semnificație penală, consumul de produse cu efecte psihoactive nefiind incriminat de dispozițiile Legii nr. 194/2011.

În fine, în mod corect a arătat instanța de fond că în privința inculpatei C.S. nu au fost reținute dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât denunțul său nu se referă la infracțiuni legate de droguri, așa cum cere textul de lege, ci la produse cu efecte psihoactive, care intră sub incidența altei legi.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate, Curtea a apreciat că, raportat la aceleași criterii avute în vedere la dozarea lor, pedepsele rezultante aplicate de prima instanță pentru fiecare dintre inculpații C.S., D.G., S.C.C. și S.V., just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., așa cum s-a arătat deja, nu trebuie executate efectiv, în regim de detenție.

În acest context, Curtea a apreciat că scopurile pedepsei, constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv în formarea unei atitudini corecte fată de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, pot fi atinse în privința inculpaților din prezenta cauză și fără executarea efectivă a pedepselor aplicate, aplicarea dispozițiilor art. 861 și urm. C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei reprezentând o modalitate de individualizare a executării pedepsei corespunzătoare atât gravității infracțiunilor, deduse judecății, cât și periculozității sociale a inculpaților.

În speță, Curtea a considerat că atingerea scopurilor pedepsei se poate realiza și în condițiile unei supravegheri mai atente a inculpaților în perioada imediat următoare, de către autoritățile cu atribuții în acest sens, dat fiindcă inculpații nu sunt recidiviști, infracțiunile reținute în sarcina lor nu au fost săvârșite cu violență sau prin vreo altă modalitate care să releve o periculozitatea deosebită a acestora. Impactul deosebit de nociv pe care îl pot avea substanțele cu efect psihoactiv asupra persoanelor care consumă astfel de substanțe impune însă luarea unor măsuri prin care să se asigure preîntâmpinarea comiterea de activități infracționale constând în comercializarea produselor de acest gen (fiind evident că o rețea organizată, chiar dacă a fost destructurată, își poate relua activitatea în orice moment), iar o astfel de măsură este chiar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, aceasta fiind singura modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei în cadrul căreia se poate institui față de inculpat interdicția de a lua legătura cu alte persoane. În opinia Curții, aplicarea doar a dispozițiilor art. 81 și urm. C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel cum s-a solicitat în mod expres de inculpatele C.S. și D.G., nu ar fi în măsură sa asigure atingerea acestui deziderat.

Chiar dacă inculpatul I.I. figurează în evidențe cu antecedente penale, acesta nu este recidivist, în privința condamnărilor anterioare ce i-au fost aplicate împlinindu-se termenul de reabilitare. Curtea a considerat că și în privința acestui inculpat pot fi aplicate dispozițiile art. 861 și urm. C. pen., urmând însă a se stabili în sarcina sa un termen de încercare mai mare, tocmai în considerarea faptului că nu se află la primul impact cu legea penală.

Referitor la solicitarea inculpatei D.G. de a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante, Curtea a considerat că o astfel de cerere nu poate fi primită. Astfel cum deja s-a arătat mai sus, raportat la circumstanțele reale ale cauzei, împrejurărilor personale favorabile acestei inculpate (nu este o persoană dedicată săvârșirii de infracțiuni, a avut o conduită bună pe parcursul efectuării studiilor, obținând note mari, se întreține din muncă, fiind angajată la societatea părinților săi, a făcut cursuri de calificare etc.) nu li se poate acorda semnificația juridică a unor circumstanțe atenuante, fiind suficientă reținerea lor ca și temei pentru orientarea pedepselor înspre limitele minime speciale prevăzute de lege, respectiv pentru stabilirea unei modalități de executare a pedepsei neprivative de libertate.

Mai mult, Curtea a apreciat că instanța de fond a dat dovadă de suficientă clemență atunci când, stabilind pedepsele rezultante aplicate inculpaților, a dispus ca fiecare dintre aceștia să execute pedeapsa cea mai grea, fără aplicarea vreunui spor.

În privința sumelor de bani confiscate de la inculpați prin sentința penală apelată, Curtea a făcut următoarele observații:

A. În mod corect s-a dispus confiscarea de la inculpata D.G. a sumei de 5.000 RON (consemnată la C.B. Focșani cu recipisa de consemnare din 01 martie 2013 și chitanța din 01 martie 2013) și 18.000 RON (obținută din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv), apărările formulate de inculpată în fața instanței de apel cu privire la proveniența sumei de 5.000 RON, găsită cu prilejul percheziției domiciliare efectuate în imobilul în care locuia nefiind decât simple afirmații, nesusținute de vreun mijloc de probă. În condițiile în care suma menționată a fost găsită în apartamentul închiriat în municipiul Focșani de inculpata D.G., în apartament au fost descoperite și fragmente vegetale similare celor care au făcut obiectul vânzării, iar inculpata nu a dovedit că avea vreo altă sursă de venit și a recunoscut în totalitate situația de fapt, așa cum a fost reținută în rechizitoriu și dovedită de probele administrate în cauză, concluzia care se impune nu poate fi alta decât aceea că suma respectivă provenea din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv.

B. Modalitatea în care a dispus prima instanță confiscarea specială de la inculpații C.S., I.I., S.Ș., S.C.C. și S.V. a sumei de 144.000 RON, obținută din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv, nu este una corectă. Măsura de siguranță a confiscării speciale trebuie aplicată fiecărui inculpat în parte, în această materie neoperând solidaritatea, astfel că se impune a se indica în privința fiecăruia dintre ei cuantumul sumei de confiscat.

Pe de altă parte, Curtea a apreciat ca fiind corect cuantumul sumei cu privire la care s-a dispus confiscarea, criteriile avute în vedere de prima instanță la stabilirea acesteia (cantitatea de produse cu efect psihoactiv cumpărată lunar, prețul de vânzare al unui plic cu astfel de produse și perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională) fiind unele obiective, susținute de mijloacele de probă administrate în cauză.

În consecință, față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea, respectiv de inculpatul I.I. A fost desființată în parte Sentința penală nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea, iar în rejudecare, în baza art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului I.I., pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 862 C. pen. Pe durata termenului de încercare, inculpatul I.I. va fi obligat să se supună mai multor măsuri de supraveghere (să se prezinte, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, pe care îl desemnează ca organ de supraveghere; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să desfășoare o activitate producătoare de venituri licite; să nu intre în legătură cu D.G., S.C.C., S.Ș. și V.L.C.), stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 863 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului I.I. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., în referire la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau al comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Ca și consecință a schimbării modalității de executarea a pedepsei aplicate inculpatului I.I., din executare efectivă în suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, Curtea - în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. - a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.I. durata reținerii și arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 și până la punerea sa efectivă în libertate.

De asemenea, s-au înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind confiscarea de la inculpații C.S., I.I., S.Ș., S.C.C. și S.V. a sumei de 144.000 RON obținuți din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv, iar în rejudecare, în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre aceștia a câte 28.800 RON, obținuți din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv.

Pe de altă parte, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatele C.S. și D.G.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., constatându-se culpa procesuală a inculpatelor C.S. și D.G., s-a dispus obligarea acestora la plata, către stat, a unei părți din cheltuielile judiciare avansate în apel.

De asemenea, în temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Galați, a sumei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel pentru inculpatul S.C.C.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata D.G. care a solicitat în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. admiterea recursului și reindividualizarea pedepsei aplicată sub aspectul cuantumului și reducerea spre minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. a arătat că aceasta a fost abrogată, motiv pentru care a solicitat achitarea, în baza dispozițiilor art. 16 lit. b) C. proc. pen. având în vedere că fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatei în funcție de noile prevederi ale Codului penal și a apreciat că în cauză sunt aplicabile atât dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. cât și dispozițiile art. 18 din Legea 508/2004.

În ceea ce privește măsura confiscării dispusă, apărătorul a apreciat că în mod nelegal s-a dispus confiscarea sumei de 5000 RON și a sumei de 18000 RON și totodată a apreciat că există o neconcordanță între sumele solicitate a fi confiscate, acestea neavând la bază niciun temei legal și niciun suport probator sens în care a solicitat înlăturarea dispoziției privind confiscarea specială.

Înalta Curte analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate apreciază că este fondat doar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 4 și art. 5 C. pen. pentru considerentele ce vor fi expuse.

În susținerea pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen. inculpata prin apărător a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată sub aspectul cuantumului și reducerea spre minimul special prevăzut de lege.

Referitor la această solicitare de reindividualizare, Înalta Curte constată că inculpata a invocat incidența unui caz de casare ce nu-și mai găsește aplicabilitatea sub aspectul criticat în reglementarea actuală, dispozițiile pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., permit reformarea unei hotărâri prin prisma acestui caz de casare doar atunci când pedepsele sunt aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Încadrarea de către recurenta inculpată a motivului ce vizează individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., nu numai că nu are suport legal dar mai mult decât atât reprezintă un artificiu nepermis, sens în care Înalta Curte pentru considerentele expuse nu-i va da eficiență juridică.

Recursul inculpatei este fondat în opinia Înaltei Curți prin prisma dispozițiilor art. 4 C. pen., în cauză sunt incidente dispozițiile legii penale mai favorabile, doar în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. anterior pentru considerentele ce vor fi expuse:

Examinarea acestei situații impune din punctul de vedere al Înaltei Curți abordarea sa prin prisma analizei celor două texte de lege, respectiv art. 3 și art. 4 din noul C. pen., care practic oferă soluția ce se impune a fi adoptată în prezenta speță din acest punct de vedere.

Art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal prevede că "Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă".

Iar conținutul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal arată că "Dispozițiile art. 4 C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire."

Cele două texte de lege reglementează două situații ipotetice diferite și ca atare impun clarificarea unor aspecte pentru a determina sfera lor de aplicabilitate.

Art. 4 din noul C. pen. reglementează ipoteza în care prin legea nouă o faptă nu mai este prevăzută ca infracțiune sens în care se impune a se face aplicarea în cauză a acestui articol și consecințelor sale juridice ce le-ar genera prin aplicarea sa.

Înalta Curte, constată că acest text practic se referă la situația de dezincriminare a faptei și impune a se verifica pe de o parte dacă faptele pentru care inculpata a fost trimisă în judecată și anterior incriminate în textul de lege indicat prin rechizitoriu respectiv art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. nu mai prezintă pericolul social al unei infracțiuni, (fiind eventual trecute în rândul contravențiilor sau a abaterilor disciplinare sau nemaiprezentând niciun fel de pericol social legea nu o mai prevede ca infracțiune) sau dacă legea nouă înlătură caracterul penal al faptei în raport de toate dispozițiile care se referă la fapta dezincriminată; pentru că dezincriminarea se referă la fapta prevăzută de legea penală anterioară în întregul său și în totalitatea condițiilor sale de incriminare sau altfel spus fapta dezincriminată nu mai este prevăzută sub nicio formă ca infracțiune și în nicio lege, pentru ca art. 4 C. pen. să-și găsească aplicabilitatea.

Analiza acuzațiilor în materie penală adusă inculpatei D.G. cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. prin forma și conținutul său nu se regăsesc în opinia Înaltei Curți incriminate în noile dispoziții ale Codului penal, sub o altă denumire și nici sub un alt conținut.

Dezincriminarea, reprezintă practic o anumită poziție a legiuitorului față de anumite fapte, în raport de consecințele acestora privind valorile sociale ocrotite de legea penală și constatând că o faptă penală nu mai aduce atingere, nu mai lezează aceste valori, legiuitorul procedează la dezincriminarea ei; ori analizând elementele faptice ale prezentei spețe în raport de susținerile reprezentantului parchetului care solicită să se rețină dispozițiile art. 367 C. pen. cu aplicarea art. 375 C. pen. întrucât din situația de fapt așa cum a fost reținută de instanțe, rezultă, că inculpații au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul efectuării de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, aveau roluri bine determinate, respectiv inculpata D.G. livra inculpatei C.S. plicuri cu substanțe psihoactive, marfa era depozitată într-un apartament închiriat de inculpata C.S. în municipiul Focșani, la rândul lor, inculpații C.S. și I.I. vindeau - personal sau prin intermediari - substanța cumpărată, Înalta Curte constată că se solicită reinterpretarea materialului probator administrat pentru care inculpata a fost trimisă în judecată și condamnată cu consecința schimbării încadrării juridice lucru nepermis de lege, prin susținerile sale reprezentantul parchetului a dat valoare interpretativă noilor norme incriminatoare în mod izolat și selectiv, ori pentru a face aplicarea normelor de incriminare a unor fapte în alte texte de lege cum este și situația inculpatei D.G., nu prezintă nicio semnificație trăsăturile izolate ale conținutului infracțiunilor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, ci numai totalitatea lor; totalitate ce a fost ignorată de parchet prin argumentele expuse, astfel că nu poate fi primită apărarea formulată în sensul solicitat, textul de lege invocat a fi aplicat este în contradicție cu normele de drept aplicabile în cauză și converg neechivoc spre aplicarea art. 4 C. pen.

În analiza aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen. raportat la infracțiunea prevăzută art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte apreciază că nu s-au identificat elemente de aplicare a legii penale mai favorabile nici sub aspectul încadrării juridice nici sub aspectul sancțiunii aplicabile astfel că legea veche este legea mai favorabilă.

În ceea ce privește măsura confiscării dispusă, apărătorul inculpatei D.G. a apreciat că în mod nelegal s-a dispus confiscarea sumei de 5000 RON și a sumei de 18000 RON și totodată a apreciat că există o neconcordanță între sumele solicitate a fi confiscate, acestea neavând la bază niciun temei legal și niciun suport probator sens în care a solicitat înlăturarea dispoziției privind confiscarea specială.

Raportat la această critică, Înalta Curte apreciază că nu s-au invocat motive de nelegalitate care să poată fi cenzurate în temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., ci doar motive de netemeinicie bazate pe lipsa unui material probator solid, ceea ce ar impune o reapreciere a probelor; însă raportat la cadrul procesual actual și dispozițiile Legii nr. 2/2013 această solicitare nu este posibilă.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpata D.G. împotriva deciziei penale nr. 171/A din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală atacată și Sentința penală nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare va face aplicarea art. 4 și art. 5 C. pen. și în consecință:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatei în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 C. pen. va achita pe inculpata D.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. anterior.

Va înlătura dispozițiile privind concursul de infracțiuni.

În baza art. 5 C. pen. și art. 16 din Legea nr. 187/2012 va menține pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și dispozițiile art. 861 C. proc. pen. anterior privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

Va interzice inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Admite recursul declarat de inculpata D.G. împotriva Deciziei penale nr. 171/A din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală, și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată și Sentința penală nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea și rejudecând în fond:

Face aplicarea art. 4 și art. 5 C. pen. și în consecință:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatei în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 C. pen. achită pe inculpata D.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. anterior înlătură dispozițiile privind concursul de infracțiuni.

În baza art. 5 C. pen. și art. 16 din Legea nr. 187/2012 menține pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și dispozițiile art. 861 C. proc. pen. anterior privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

Interzice inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 6 6 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28 martie 2014.

OPINIE SEPARATĂ

În funcție de dispozițiile minutei prezentei decizii, judecătorul opiniei minoritare achiesează întru totul la soluția de admitere a recursului inculpatei D.G., fiind de făcut aplicarea disp. art. 4 și 5 C. pen. În ceea ce o privește, în formula majoritară concretizată, cu motivările adiacente corespunzătoare.

Spațiul judiciar ce implică o altă optică se manifestă strict pe rezolvarea acțiunii penale și față de inculpații I.I., C.S., S.C.C., S.V. și S.Ș.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat ca fiind fondat recursul inculpatei D.G. raportat la învinuirea penală vizând infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., pentru următoarele motive:

Analiza acuzațiilor în materie penală aduse inculpatei D.G. cu referire la infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. (cu trimiteri explicite la cele concret imputate), prin formă și conținut, nu se regăsesc incriminate în noile dispoziții ale codului penal sub o altă denumire și nici sub un alt conținut.

Dezincriminarea reprezintă poziția legiuitorului față de anumite fapte, în raport de consecințele asupra valorilor sociale ocrotite și constată că o faptă penală nu mai aduce atingere, nu mai lezează aceste valori, fiind incidență în speță.

Or, raportat la această constatare, a intervenirii dezincriminării în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., în abstractul său juridic, în formă și conținut, cu evidență este o problematică juridică incidență și față de ceilalți coinculpați, numiții I.I., C.S., S.C.C., S.V. și S.Ș., învinuiți de comiterea aceleiași infracțiuni.

În concret, prin Sentința penală nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea s-a rezolvat, în substanța sa, acțiunea penală față de inculpați:

S-a dispus condamnarea inculpatului I.I. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 și până la zi.

Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatei C.S. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

De asemenea, prin sentința penală menționată a fost condamnată inculpata D.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

A mai fost condamnat inculpatul S.C.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Prin aceeași sentință penală a mai fost condamnat inculpatul S.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În fine, a fost condamnat inculpatul S.Ș. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare de "operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 118 lit. b) și e) C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor folosite sau dobândite de inculpați din infracțiuni.

S-a dispus disjungerea cauzei în privința inculpatului V.L.C.

Pe calea Deciziei penale nr. 171/A din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, admițându-se apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea și de inculpatul I.I., fiul lui I. și A., aflat în Penitenciarul Focșani, doar cât s-a desființat în parte Sentința penală nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare, în baza art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului I.I., pe durata termenului de încercare de 5 ani, cu respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de inculpatele D.G. și C.S.

Sub aspectul imputării faptice, în rezumat, este de reținut:

La sfârșitul anului 2011 - începutul anului 2012, inculpatul I.I., împreună cu inculpatele C.S. (concubină) și D.G. au inițiat și constituit un grup infracțional în scopul efectuării de operațiuni cu produse sau substanțe cu efecte psihoactive (plante etnobotanice). Inculpații I.I. și C.S. se aprovizionau cu substanțele a căror comercializare este interzisă în lipsa unei autorizații emisă în condițiile legii, prin comenzi online de la firme din orașul Râmnicu Sărat, jud. Buzău, precum și de la inculpata D.G., care la rândul ei procura substanțele din orașul Constanța.

La rândul lor, inculpații C.S.- și I.I. vindeau - personal sau prin intermediari - substanța cumpărată, cu prețul de 20 RON/plic.

Intermediarii folosiți pentru vânzarea substanței erau ceilalți inculpați, respectiv S.C.C., S.V., S.Ș. și V.L.C., care au aderat la grupul infracțional inițiat de I.I., C.S. și D.G.

Pentru a facilita distribuirea substanțelor interzise, inculpații comunicau telefonic și foloseau pentru transport în diferite puncte ale municipiului Focșani autoturismul F.P., iar pentru depozitare autoturismul A.R., aparținând inculpaților I.I. și C.S.

Efectuarea de către toți inculpații de operațiuni de vânzare cu astfel de produse, știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, este probată nu numai prin declarațiile de recunoaștere totală a inculpaților, ci și prin declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale. Martorii au relatat despre operațiunile de vânzare de plante cu efecte psihoactive (etnobotanice) efectuate de inculpați, despre relația dintre inculpații C.S. și I.I. cu ceilalți inculpați, precum și împrejurarea că legăturile cu inculpații în vederea vânzării și cumpărării de produse se făcea de cele mai multe ori telefonic.

În consecință:

1. - fapta inculpatului I.I. de a iniția și coordona un grup în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiași inculpat de a vinde, în mod repetat, cu știință și fără autorizație, produse cu efecte psihoactive constituie infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta aceluiași inculpat de a achiziționa autoturismul F.P. cu bani proveniți din vânzarea plantelor cu efecte psihoactive constituie infracțiunea de spălare de bani, în forma prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002;

2.- fapta inculpatei C.S. de a iniția și a coordona un grup în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceleiași inculpate de a vinde, în mod repetat, cu știință, produse cu efecte psihoactive, fără a deține autorizație, constituie infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta aceleiași inculpate de a deține, fără drept, cannabis (THC) pentru consum propriu constituie infracțiunea prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

3. - fapta inculpatei D.G. de a iniția și constitui un grup infracțional în scopul efectuării de operațiuni cu produse cu efecte psihoactive, constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceleiași inculpate de a vinde, cu știință, produse cu efecte psihoactive, în mod repetat și fără autorizație, constituie infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

4. - fapta inculpatului S.C.C. care, în perioada primăvara anului 2012 - începutul anului 2013, a aderat la grupul infracțional constituit de inculpații I.I., C.S. și D.G., în scopul punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive, constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiași inculpat de a vinde, în mod repetat, cu știință și fără autorizație, produse cu efecte psihoactive, constituie infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

5. - fapta inculpatului S.V. de a adera la grupul infracțional inițiat și constituit de inculpații I.I. și C.S., în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive, constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 139/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiași inculpat de a vinde, în mod repetat, cu știință și fără autorizație, produse cu efecte psihoactive, constituie infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

6. - fapta inculpatului S.Ș. de a adera la grupul infracțional inițiat și constituit de inculpații I.I. și C.S., în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive, constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 139/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiași inculpat de a vinde în mod repetat, cu știință și fără autorizație, produse cu efecte psihoactive, constituie infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecință, dat fiind contextul faptic și juridic expus, intervenirea dezincriminării în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., va fi incidență față de toți inculpații, inclusiv cei nu au declarant recurs, numiții I.I., C.S., S.C.C., S.V. și S.Ș., învinuiți de comiterea aceleiași infracțiuni ca și recurenta D.G.

Calea juridică de operare a soluției de achitare grefată pe disp. art. 16 lit. b) C. proc. pen. vizând "fapta nu este prevăzută de legea penală" față de toți inculpații, ține de efectul extensiv al recursului, care lărgește devoluarea cauzei peste limitele permise de lege, în favoarea celor ce nu au declarat recurs. Instanța de recurs, fiind învestită cu examinarea cauzei, dar limitată la interesele recurentului, nu poate face, totuși, abstracție de situația părților care nu au declarat recurs sau la care nu se referă recursul declarat, dacă hotărârea atacată nu este legală și cu privire la acestea. Ar fi inechitabil ca instanța "de recurs să constate intervenirea aceleiași instituții a dezincriminării cu privire la părțile care nu au declarat recurs sau la care recursul declarat nu se referă, dar să nu le poată îndrepta, dacă sunt în favoarea acestora.

Extinderea se aplică față de părțile care se află într-un grup procesual cu al recurentului, având aceleași interese legitime. Ca urmare, dacă s-a ajuns la concluzia admiterii recursului față de inculpatul care a declarat recurs, pentru temeiuri comune cu ale celorlalți inculpați care nu au declarat recurs, se impune o soluționare comună și extinderea casării hotărârii asupra tuturor inculpaților. Temeiul juridic al efectului extensiv este necesitatea de a se da într-o cale penală, cu grupuri procesuale, o rezolvare concordantă. Ceea ce atrage efectul extensiv este identitatea de situație a celor care nu au declarat recurs cu aceea a celui care a declarat recurs, astfel încât reformarea soluției pentru recurent implică, în mod necesar, reformarea în același sens și pentru cei aflați într-o situație similară, dar care nu au declarat recurs.

În speță extinderea este posibilă atâta vreme cât persoanele menționate se află în același grup procesual, în același consortium litis, întrucât între aceste persoane nu există interese contrare.

Aplicațiile practice ale efectului extensiv al recursului în cauză au în vedere situația existenței unei soluții comune pentru toate persoanele formând un grup procesual, astfel încât, dacă nu s-ar produce extinderea, ar rămâne o discordanță între soluția dată fată de recurent și soluția rămasă definitivă față de celelalte persoane din același grup de interese.

Paralizarea acestui mijloc ce-l au la îndemână practicienii dreptului prin intermediul unor căi juridice ulterioare, eventuale și nepredictibile în formula de soluționare, nu considerăm că este o chestiune de acceptat.

În consecință, soluția propusă este cea de extindere a efectelor recursului inculpatei D.G. și privitor la situația juridică a celorlalți coinculpați, casarea în parte a hotărârilor și în urma descontopirii tuturor rezultantelor, operarea strictă a dispozițiilor vizând dezincriminarea față de toți inculpații.

Procesat de GGC - NN