Revolution victim denied second no-auction commercial lease after exercising statutory right once
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court (Romanian High Court of Cassation and Justice) admitted the local council’s appeal, reversed the appellate decision, and dismissed the claimant’s action, making the council prevail; the lower court orders requiring the council to lease a commercial space to the claimant are set aside. The dispute was a civil action by a December 1989 Revolution wounded person seeking, under Law No. 42/1990, a no-auction lease of a commercial space, after the council had rejected the request; lower courts had found the statutory personal patrimonial right violated. The High Court held decisive that the claimant had already exercised that right once—the space leased to the associated commercial company had been allocated without auction solely because of the claimant’s status—and that his later withdrawal from the company and transfer of shares could not generate a second right to another space under art. 3 lit. t) of Law No. 42/1990; the appeal was allowed under art. 312 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 lit. t) din Legea nr. 42/1990, art. 312 C. proc. civ; Revolution victim denied second no-auction commercial lease after exercising statutory right once: Împrejurarea, conform căreia, ulterior, reclamantul-intimat D.V. s-a retras din societate și a cesionat partea sa socială altei persoane, nu mai poate genera, în favoarea acestuia, un alt drept subiectiv, deoarece recurentul-reclamant, prin închirierea fără licitație a spațiului atribuit societății, a beneficiat deja de prevederile art. 3 lit. t) din Legea nr. 42/1990 și nu mai poate pretinde să-i fie atribuit un al doilea spațiu în aceleași condiții.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, Oradea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 33, pronunțată la 11 ianuarie 2001, a admis acțiunea reclamantului D.V. și a obligat pârâtul, Consiliul Local Oradea, să închirieze reclamantului, în calitate de rănit al Revoluției din decembrie 1998, un spațiu comercial în municipiul Oradea, precum și la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâtul, Consiliul Local Oradea, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 223/LC, pronunțată, la 8 mai 2001, în dosarul nr. 1488/C/2001.
Pentru a pronunța aceste hotărâri, instanța de fond și instanța de apel au reținut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 42/1990, care-i conferă reclamantului un drept personal patrimonial, acela de a i se închiria un spațiu comercial fără licitație.
Acest drept conferit de lege a fost nesocotit de Consiliul Local, care, prin hotărârea nr. 17/1998, a respins cererea reclamantului.
Împrejurarea susținută de pârâtul apelant, în sensul că reclamantul face parte dintr-o societate comercială, care dispune de spațiu comercial, este lipsită de relevanță.
Hotărârile pronunțate în fond și apel au fost atacate cu recurs de pârâtul, Consiliul Local Oradea, care le critică pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în motivarea recursului, că instanțele de fond și apel au reținut greșit împrejurarea că dreptul reclamantului la închirierea fără licitație a unui spațiu comercial, conform Legii nr. 42/1990, a fost încălcat, deoarece contractul de închiriere nr. 115022/1997, încheiat între reclamantul intimat și R.A.G.C.L. Oradea s-a făcut tocmai în baza unui ordin de repartiție emis în temeiul Legii nr. 42/1990, iar autoritatea administrativă nu mai poate repartiza un alt spațiu comercial. Dreptul conferit de Legea nr. 42/1990 se poate exercita o singură dată, iar faptul că reclamantul-intimat și-a înstrăinat părțile sociale din cadrul SC E.M. SRL, nu-i conferă dreptul să pretindă închirierea în aceleași condiții a altui spațiu comercial.
Din examinarea probelor administrate în cauză, în raport cu motivele invocate, se constată că recursul declarat de pârât, este fondat.
Este de necontestat că reclamantul-intimat D.V. are statutul de rănit în Revoluția din Decembrie 1989 și, așa cum rezultă din actele dosarului și chiar din întâmpinarea acestuia, spațiul deținut de SC E.M. SRL este închiriat fără licitație, numai în considerarea calității reclamantului, în baza Legii nr. 42/1990.
Rezultă deci, că pârâtul-recurent și-a îndeplinit obligația pe care o avea față de reclamantul-intimat, iar încheierea ulterioară a contractului de închiriere cu societatea comercială, persoană juridică, nu are relevanță în cauză, atâta vreme cât, la acea dată, reclamantul avea calitatea de asociat al acesteia.
Împrejurarea, conform căreia, ulterior, reclamantul-intimat D.V. s-a retras din societate și a cesionat partea sa socială altei persoane, nu mai poate genera, în favoarea acestuia, un alt drept subiectiv, deoarece recurentul-reclamant, prin închirierea fără licitație a spațiului atribuit societății, a beneficiat deja de prevederile art. 3 lit. t) din Legea nr. 42/1990 și nu mai poate pretinde să-i fie atribuit un al doilea spațiu în aceleași condiții.
În aceste împrejurări, recursul declarat de pârât urmează a fi admis în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., decizia pronunțată de instanța de apel va fi modificată, în sensul că va fi admis apelul declarat de Consiliul Local Oradea împotriva sentinței nr. 33 din 14 aprilie 2000 a Tribunalului Bihor, care va fi schimbată în tot, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul, Consiliul Local Oradea, împotriva deciziei nr. 223/LC din 8 mai 2001 a Curții de Apel Oradea, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiași părți și schimbă în tot sentința nr. 33 din 17 aprilie 2000 a Tribunalului Bihor, respingând acțiunea reclamantului D.V.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 martie 2003.