Annulment of recourse for failure to pay judicial stamp tax despite valid stay of execution request with security deposit
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant’s recourse on procedural grounds, thereby upholding the Court of Appeal’s prior order that had rejected the request for a stay of execution of a civil judgment. The dispute involved an insurance company’s attempt to suspend the enforcement of a lower court decision, where the appellant had deposited a sufficient security bond but failed to provide the substantive legal or factual arguments required to override the inherent executory nature of the judgment. The decisive legal basis for the final outcome was the procedural requirement that legal submissions must be properly stamped; applying Article 20 of Law No. 146/1997 on judicial stamp duties and the corresponding methodological norms, the court determined that the failure of the appellant to pay the required stamp tax by the specified deadline rendered the recourse invalid, resulting in its annulment as unstamped regardless of the merits of the underlying stay request.
Legislator headnote
AI generatedart. 403 alin. (4) C. proc. civ, art. 7208 C. proc. civ, art. 4304 C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Annulment of recourse for failure to pay judicial stamp tax despite valid stay of execution request with security deposit: La termenul din 6 octombrie 2009, s-a depus de către apelantă la dosar încheierea nr. 20/5 august 2009, s-a depus la de către apelantă la suspendare provizorie sub dosar nr. 956/35/C/2009 a Curții de Apel Oradea. Sub acest dosar, apelanta a achitat o cauțiune de 14.591,30 lei, conform recipisei de consemnare nr. 480993/1 din 28 iulie 2009, cuantum pe care instanța de apel îl apreciază ca fiind îndestulător în condițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu dată de Curtea de Apel Oradea a respins cererea de suspendare a executării formulată de SC O.V. SA.
Pentru a pronunța această încheiere instanța a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță la 3 iulie 2009, odată cu apelul ce formează obiectul prezentuliui dosar apelanta SC O.V. SA societate de asigurare-reasigurare, cu sediul în București, a solicitat suspendarea executării sentinței civile nr. 330/LC, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. 729/83/2009, la 5 iunie 2009, până la soluționarea apelului.
Apelanta nu și-a motivat în drept ori în fapt cererea de suspendare.
La termenul din 6 octombrie 2009, s-a depus de către apelantă la dosar încheierea nr. 20/5 august 2009, s-a depus la de către apelantă la suspendare provizorie sub dosar nr. 956/35/C/2009 a Curții de Apel Oradea. Sub acest dosar, apelanta a achitat o cauțiune de 14.591,30 lei, conform recipisei de consemnare nr. 480993/1 din 28 iulie 2009, cuantum pe care instanța de apel îl apreciază ca fiind îndestulător în condițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
În ceea ce privește cererea de suspendare, formulată sub prezentul dosar, apelanta nu a arătat motivele pe care și-o sprijină.
În lipsa oricărui temei de drept ori de fapt, de natură a înfrânge caracterul executoriu al sentinței, conferit de art. 7208 C. proc. civ., instanța va respinge cererea de suspendare formulată de apelanta SC O.V. SA.
Susținerile intimatei SC A.N.V. SRL, conform cărora apelanta nu a achitat cauțiunea sunt neîntemeiate, raportat la prevederile art. 4304 C. proc. civ.
Cum recurenta nu a timbrat anticipat recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 13 septembrie 2010 cu mențiunea de a timbra recursul cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbrul judiciar, obligație căreia nu s-a conformat.
Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 13 ianuarie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea, ca insuficient timbrat, a recursului pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC O.V. SA București împotriva încheierii din camera de consiliu din 06 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.