Annulment of appeal for non-payment of judicial stamp on land sale nullity claim
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the plaintiff's appeal for insufficient judicial stamping, leaving the lower court's dismissal of the case in force. The dispute involved a claim for the absolute nullity of a 2008 notary-deed sale of agricultural land (approx. 3.5 hectares), which both the District Court and the Court of Appeal had previously rejected. The Supreme Court ex officio raised the exception of non-compliance with stamping duties; because the appellant failed to pay the assessed difference in judicial tax (approx. 21,169 RON) by the designated hearing date, the appeal was annulled pursuant to Article 20(3) of Law No. 146/1997 regarding the obligation to settle fiscal liabilities before the trial date and Article 256 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Annulment of appeal for non-payment of judicial stamp on land sale nullity claim: Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul L.P.A. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Timiș, la data de 19 mai 2008 în Dosarul nr. 4035/30/2008, reclamantul L.P.A. i-a chemat în judecată pe pârâții P.D.D. și S.E., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 15 mai 2008, de către Biroul de Notari Publici Asociați „R.”, Lugoj, având ca obiect tren arabil extravilan, în suprafața ele 34900 mp, înscris în cartea funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei S.E., asupra terenului menționat, obligarea pârâtului P.D.D. la vânzarea către reclamant, a terenului descris mai sus, arabil extravilan, în suprafața de 34.900 mp., înscris în cartea funciară Timișoara, iar, în caz contrar, hotărârea să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, să dispună întabularea în cartea funciară, a dreptului de proprietate al reclamantului, asupra imobilului descris mai sus și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 409 din 7 februarie 2012, pronunțată în Dosar nr. 4035/30/2008, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul L.P.A., în contradictoriu cu pârâții SC X.I. SRL, P.D.D. și S.E.
A obligat reclamantul să plătească pârâtului P.D.D., suma de 2.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A luat act că celelalte părți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 138 din 13 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a respins apelul declarat de către reclamantul L.P.A., împotriva sentinței civile nr. 409 din 7 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosar nr. 4035/30/2008 a fost obligat reclamantul să plătească intimatului P.D.D. suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul L.P.A. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul din data de 5 iunie 2013, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția insuficienței timbrări a recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 21.169,5 RON și de a depune timbrul judiciar în valoare de 4,85 RON, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare. Citația a fost comunicată recurentului la data de 12 decembrie 2012, Ia domiciliul procesual ales indicat în cererea de recurs, fiind semnată de către funcționarul însarcinat cu primirea corespondenței și ștampilată.
Împotriva cuantumului taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa, recurentul L.P.A. a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea din 17 ianuarie 2013, ca tardivă.
La termenul stabilit pentru soluționarea recursului, 5 iunie 2013 recurentul nu s-a prezentat în fața instanței și nu s-a făcut dovada achitații diferenței de taxă de timbru.
Constatând că deși a fost înștiințat cu privire la cuantumul taxei de timbru datorate, prin intermediul citației (dovada comunicării citației reprezentând în același timp și dovada împrejurării că recurentul a avut cunoștință de obligația timbrării recursului), acesta nu a dat curs obligației stabilite în sarcina sa până Ia termenul stabilit în vederea judecării pricinii, în raport de prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 (potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii), Înalta Curte va anula recursul, ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul L.P.A. împotriva deciziei civile nr. 138 din 13 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013.