Statutory prescription for commercial claims: validity of payment deadline extension in notice with erroneous invoice references
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's order that compelled the defendant to pay the plaintiff the outstanding purchase price of 49,403,363 lei and 4,669,200 lei in litigation costs, while the appellant was further ordered to pay an additional 4,000,000 lei in costs to the plaintiff. The dispute concerned a commercial sale where the buyer failed to pay for goods, and the primary issue was whether the seller’s claim, filed three years after the initial contractual payment deadlines, was time-barred. The lower trial court had dismissed the claim as prescribed, but the appellate court reversed this, finding that a subsequent notice from the seller explicitly extended the payment deadline for the disputed invoices, and the Supreme Court affirmed this interpretation, ruling that minor errors in invoice numbers within the notice did not invalidate the established extended deadline. The decision relied on the three-year statute of limitations under Decree No. 167/1958 and the Civil Procedure Code, determining that the seller’s communication effectively reset or extended the prescription period, keeping the action within the legal limit.
Legislator headnote
AI generatedart. 274 C. proc. civ; Statutory prescription for commercial claims: validity of payment deadline extension in notice with erroneous invoice references: În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează să plătească pârâtei-intimate, suma de 4.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1582 din 23 noiembrie 2000, Tribunalul Mureș a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamanta SC C.I SRL, cu sediul în Satu Mare, în contradictoriu cu pârâta SC I.N. SA Ghindari, cu sediul în Ghindari, județul Mureș.
În pronunțarea acestei hotărâri, s-a reținut că, în contractul perfectat sub nr. 330 din 18 iunie 1997, părțile au stabilit scadența plăților la data de 1 august 1997 și, respectiv, la 15 septembrie 1997. Cu adresa nr. 676, reclamanta a înștiințat pârâta că restul de preț neachitat din facturile nr. 536977 și nr. 536821 din 16 iunie 1997, respectiv, 20 iunie 1997, este de 74.205.363 lei, iar scadența este 20 august 1997, acest termen, însă, se referă la alte facturi decât cele din litigiu.
În raport cu data scadenței, 1 august 1997, acțiunea reclamantei, expediată prin poștă la 18 august 2000, este tardiv pronunțată, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 212/A din 7 mai 2001, sentința atacată fiind modificată în tot, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata sumei de 49.403.363 lei, prețul produselor livrate, cu 4.669.200 lei, cheltuieli de judecată.
Instanța de apel, în pronunțarea acestei hotărâri, a reținut ca vânzătoarea reclamantă a comunicat pârâtei, la 15 septembrie 1997, cu adresa 676 că scadența plății facturilor, privind mărfurile livrate, este data de 20 august 1997. Ca urmare, acțiunea formulată la 18 august 2000 s-a încadrat în termenul legal de prescripție de 3 ani.
Pârâta nu a contestat primirea produselor livrate de reclamantă, a plătit și parte din preț, astfel că refuzul său de a achita diferența, în cuantum de 49.903.363 lei, este fără temei.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, invocând prescripția acțiunii, adresa nr. 676 din 15 septembrie 1997, referindu-se la alte facturi decât cele în litigiu, deci, scadența plății nu a fost modificată.
Recursul este nefondat.
Susținerea recurentei, în sensul că adresa nr. 676 din 15 septembrie 1999, prin care s-a stabilit scadența obligației de plată, nu privește facturile în litigiu, fiind indicate alte facturi, nu este de natură să ducă la schimbarea soluției.
Din actele dosarului, contractul dintre părți și actele de livrare, se reține că singurele livrări între părți sunt cele în litigiu, iar indicarea din eroare, în adresa 676/1997, a unor facturi cu alt număr nu poate înlătura efectele privind livrările efectuate, recunoscute de pârâtă și scadența plăților.
Ca urmare, recursul se va respinge ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează să plătească pârâtei-intimate, suma de 4.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I.N. SA Ghimbari împotriva deciziei nr. 212/A din 7 mai 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Obligă recurenta să plătească intimatei, SC C.I. SRL Satu Mare, suma de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 martie 2003.