Peremption of appeal for one-year dormancy in tax dispute challenging assessment decision
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant's appeal perished (perimat), thereby leaving in force the Court of Appeal's judgment which had previously dismissed the taxpayer's contestation as inadmissible. The underlying dispute involved a challenge by a taxpayer to a tax assessment decision and inspection report issued by the National Agency for Public Administration of Finance, where the first-instance court had rejected the direct court action because the mandatory preliminary step of contesting the decision before the competent tax authority had not been performed. In the final instance, the court applied Articles 248 and 252 of the Civil Procedure Code, ruling that the appeal perished by right after remaining dormant for one year without any procedural acts to interrupt or suspend the limitation period, a status established ex officio.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 249 C. proc. civ, art. 252 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of appeal for one-year dormancy in tax dispute challenging assessment decision: The underlying dispute involved a challenge by a taxpayer to a tax assessment decision and inspection report issued by the National Agency for Public Administration of Finance, where the first-instance court had rejected the direct court action because the mandatory preliminary step of contesting the decision before the competent tax authority had not been performed. In the final instance, the court applied Articles 248 and 252 of the Civil Procedure Code, ruling that the appeal perished by right after remaining dormant for one year without any procedural acts to interrupt or suspend the limitation period, a status established ex officio.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the procedural basis for the court to officially establish the peremption of the appeal ex officio due to the lapse of time without valid interruption.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 22 din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă contestația formulată de M.A.I., în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice, privind Decizia de impunere nr. 9.794 din 28 decembrie 2009 și a Raportul de inspecție fiscală nr. 9794 din 28 decembrie 2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din interpretarea textelor de lege incidente, în speță art. 205, art. 209, art. 210 și art. 218 C. proc. fisc., rezultă că, anterior sesizării instanței, este necesară contestarea deciziei de impune la organul fiscal competent.
Astfel, judecătorul fondului a apreciat inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă, direct în instanță, reținând în acest sens că numai deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M.A.I., susținând că este netemeinică și nelegală.
Prin Încheierea din 7 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, s-a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei, constatându-se că nici una dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și că acestea nu au solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.
Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de M.A.I. împotriva Sentinței nr. 22 din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM