Obligation to issue compensation title for nationalized property; unreasonable administrative delay under ECHR Article 6

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.O. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând obligarea acestora la emiterea Deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în echivalent, pentru imobilul compus din 800 mp teren și construcție demolată, situate în municipiul Slatina, Str. R., nr. X, conform Dispoziției nr. 3191 din 3 octombrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Slatina.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că dosarul conținând dispoziția primarului, actele și solicitările privind situația specială în care se află, a fost înregistrat sub nr. 36692/CC/2006 la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Deși dispozițiile Legii nr. 247/2005 nu stabilesc un termen limită pentru finalizarea procedurilor administrative de emitere a titlurilor de despăgubire, reclamanta a arătat că, nici până în prezent nu a fost despăgubită și că durata excesivă a procedurilor administrative încalcă principiul procesului rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La data de 10 mai 2011, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 535 din 28 octombrie 2011 a admis, în parte, acțiunea reclamantei G.O. și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei Decizie privind Titlul de Despăgubiri pentru imobilul notificat sub nr. 106/N/2001 ce face obiectul Dispoziției nr. 3191 din 3 octombrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Slatina.

A respins acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

- În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANRP, s-a constatat că pârâta este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care, în privința aplicării Legii nr. 10/2001, are atribuții ce țin de etapa ulterioară emiterii titlului de despăgubire.

- Procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului formulat, recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a criticat sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că nu se poate reține în sarcina sa durata excesivă a procedurii administrative și nici refuzul nejustificat de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, întrucât în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII de Legea nr. 247/2005 urmează a fi parcurse toate etapele, cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a CCSD și că nu se poate reține depășirea termenului rezonabil.

A mai arătat recurenta că dosarul de despăgubire trebuie completat cu înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului și suprafața imobilului, copia Deciziei civile nr. 344 din 2 februarie 1998 a Curții de Apel Craiova, copie lizibilă a decretului de naționalizare.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării, iar Dispoziția Primarului Municipiului Slatina datează din 3 octombrie 2006 și nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire.

În mod corect, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a obligat recurentul-pârât să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Criticile care vizează această soluție sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al legii menționate anterior are ca atribuție doar verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, ori, acest aspect nu a fost contestat.

Soluția instanței de fond se impune și pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator și implicit neparcurgerea etapei evaluării într-un interval destul de mare, în raport de data înregistrării dosarului la Comisie (în anul 2006), este evidentă depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Pârâtei, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative.

De asemenea, susținerile recurentei-pârâte în sensul că evaluarea nu se poate realiza în lipsa unor înscrisuri referitoare la descrierea și suprafața imobilul naționalizat nu pot fi reținute, având în vedere că datele de care pretinde că are nevoie pentru a iniția procedura de evaluare sunt în realitate informații care se regăsesc în actele anexate notificării din anul 2001, iar aceste relații au fost solicitate de autoritatea pârâtă după introducerea prezentei acțiuni (respectiv la data de 21 iulie 2011) și la aproximativ cinci ani de la înregistrarea dosarului la Comisie, constituind de fapt o procedură pro cauza.

Prin urmare, sentința recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu pot fi reținute criticile aduse în temeiul art. 3041 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva Sentinței civile nr. 535 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM