Inadmissibility of constitutional challenge seeking interpretive ruling on implicit abrogation clause in Labor Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court's refusal to refer the constitutional challenge to the Constitutional Court, leaving the defendant company without relief. The dispute arose from a labor litigation where the appellant challenged the unconstitutionality of the final clause of Article 298(2) of the Labor Code, arguing that it violated legislative techniques by permitting implicit abrogation contrary to the mandatory express abrogation rules of Law No. 24/2000 and citing European Court of Justice principles on legal effectiveness. Relying on Article 29(1) and Article 2(3) of Law No. 47/1992, the court held that the Constitutional Court is not empowered to issue interpretive decisions or determine the correlation between normative acts; consequently, the challenge was deemed inadmissible because it concerned the interpretation and application of the law rather than the constitutional validity of the text itself.
Legislator headnote
AI generatedart. 79 din Constituția, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 63 din Legea nr. 24/2000; Inadmissibility of constitutional challenge seeking interpretive ruling on implicit abrogation clause in Labor Code: În art. 298 alin. (2) C. muncii, sunt identificate/marcate cu liniuță actele normative abrogate expres, total sau parțial. Ultima liniuță este urmată de textul „orice alte dispoziții contrare”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Pentru încheierea de ședință din data de 23 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță C. muncii.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut următoarele: In expunerea de motive, recurenta SC P. SA a arătat că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 298 alin. (2) ultima liniuță C. muncii și că acesta ar contraveni prevederilor art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 și art. 79 din Constituția României.
În continuarea motivării recurenta a expus motive care vizează modul de interpretare a prevederilor textului criticat pentru neconstituționalitate, prin raportare la normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 și la principiile clasificării actelor normative în acte cu caracter general și acte cu caracter special, din care decurg anumite consecințe cu privire la constatarea sau nu a abrogării implicite a unui text normativ.
Un motiv distinct dezvoltat a fost cel referitor la „principiul efectivității juridice” dezvoltat în jurisprudența Curții Europene de Justiție.
În raport cu cele expuse, curtea de apel a reținut că în interpretarea și aplicarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională într-o jurisprudența constantă a stabilit că sunt inadmisibile acele excepții de neconstituționalitate în motivarea cărora autorii lor formulează critici de neconstituționalitate care în realitate se referă mai degrabă la modul de aplicare a legii, iar nu la conținutul textelor de lege criticate.
A mai reținut curtea că excepția de neconstituționalitate invocată de recurentă contravine prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în sensul că nu se solicită Curții Constituționale să verifice constituționalitatea unui text de lege în raport cu prevederile Constituției ci să se pronunțe cu privire la interpretarea și aplicarea unor texte de lege.
În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, curtea a reținut sub acest aspect că excepția nu are legătură cu cauza, fiind de asemenea contrară art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Împotriva încheierii de ședință din data de 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, a declarat recurs pârâta SC P. SA - Membru O.G., criticând-o ca nelegală pentru următoarele motive:
Soluționarea excepției de necompetență teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea nr. 168/1999 mai este în vigoare sau nu.
În art. 298 alin. (2) C. muncii, sunt identificate/marcate cu liniuță actele normative abrogate expres, total sau parțial. Ultima liniuță este urmată de textul „orice alte dispoziții contrare”.
Această ultimă liniuță a art. 298, a constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o „abrogare implicită” ceea ce vădește pentru teoreticieni o vădită neinformare legislativă și reluarea unor teze vechi dar fondate în epoca emiterii lor pe un text legal, iar pentru judecători o gravă neglijență prin necunoașterea legii aplicabile și depășirea atributelor puterii judecătorești/exces de putere.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai exista temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, Decretul nr. 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea.
Recurentul a mai arătat că, prin dispozițiile art. 62 și art. 63 din Legea nr. 24/2000, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
În aceste condiții, recurentul - pârâta a solicitat admiterea recursului, suspendarea judecății de către Curtea de Apel Constanța, urmând ca dosarul să fie înaintat Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Tot astfel, art. 2 alin. (3) din același act normativ, dispune că instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Printr-o bogată jurisprudență, Curtea Constituțională, evaluându-și propria competență, a statuat că nu este abilitată de lege să emită decizii interpretative.
Or, indirect, excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii) vizează modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi legale, precum și corelarea lor cu dispoziții cuprinse în alte acte normative, aspecte ce țin de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
Nici corelarea actelor normative și nici coroborarea unor dispoziții legale nu pot intra sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, care nu poate imixtiona în atribuțiile puterii legiuitoare sau a celei judecătorești.
Cum criticile îndreptate împotriva textului atacat, nu reprezintă veritabile argumente de neconstituționalitate, în mod corect s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Ca atare, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii de ședință din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.