Shareholder profit claim fails for lack of proof; appeal dismissed as unfounded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal as unfounded, affirming the lower court decisions that had rejected the claim, so the prior dismissal of the action in its entirety remains in force. The claimant, a former shareholder in a limited liability company, sought payment of an alleged profit share for 1997, compensation for company assets allegedly sold or destroyed, and legal costs. The court held that the claimant failed to prove his claims: the extrajudicial accounting expert report was not adopted by the opposing party, the company's official balance sheet showing no profit was not legally challenged, and the claimant, as a shareholder, did not use the control mechanisms or bring a liability action against the director under Law No. 31/1990 (articles 67(3) and 150). Thus, the decision rests on the burden of proof and the procedural requirements for shareholder derivative claims under Romanian company law.
Legislator headnote
AI generatedart. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, art. 67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 137 C. proc. civ; Shareholder profit claim fails for lack of proof; appeal dismissed as unfounded: Într-adevăr, din nici o probă nu rezultă că raportul de expertiză întocmit de expertul contabil T.G., a fost cunoscut și însușit de societatea pârâtă; nu rezultă că bilanțul contabil al societății ar fi fost legal contestat de reclamant, care avea, în calitate de acționar, posibilitățile de control conferite de Legea nr. 31/1990 și nici faptul că reclamantul a solicitat în condițiile art. 150 din aceeași lege promovarea acțiunii în răspundere contra administratorului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov, la 7 septembrie 1998, reclamantul P.M.Ghe., cetățean german, prin procurist M.L. a chemat în judecată pârâții M.D. și SC M.D.M. SRL Brașov, solicitând obligarea acestora la plata sumelor de 92.020.800 lei, cota parte profit aferent anului 1997, 15.004.800 lei contravaloarea unor bunuri comune înstrăinate sau distruse și 5.405.512 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1090/C din 27 septembrie 2000, a respins acțiunea și a obligat reclamantul să plătească pârâților 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, din probele administrate, că, în anul 1993, reclamantul a obținut calitatea de asociat la societatea pârâtă, pentru ca, la 30 aprilie 1998, să-și cesioneze părțile sociale către M.I., în prezent, administrator al societății, pierzând calitatea de asociat, în condițiile art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Acțiunea reclamantului s-a întemeiat pe o expertiză extrajudiciară neînsușită de partea adversă și nu s-a făcut dovada realizării profitului pretins pentru anul 1997, în condițiile stipulate în art. 67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Cu privire la bunurile pretinse, instanța a reținut că obligația de gestiune a activității revine administratorului, astfel încât acțiunea privind modul de lucru deficient sau fraudulos, nu poate fi intentată decât în numele societății, nu în numele unui acționar și, aplicând prevederile art. 137 C. proc. civ., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.D.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 73/Ap din 15 februarie 2001, pronunțată în dosarul nr. 21/Ap/C/2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant, reținând că nici în fața instanței de fond și nici în apel, reclamantul nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile judiciare și nu a administrat nici o probă cu privire la realitatea împrejurărilor pretinse prin acțiune, referitor la încasări înregistrate în contabilitate, distrugerea ori înstrăinarea unor bunuri din patrimoniul societății de către administratorul acesteia.
Bilanțul contabil al societății pârâte, din care rezultă că aceasta nu a avut profit, nu a fost combătut prin nici o probă, iar expertiza contabilă extrajudiciară, neînsușită de partea adversă, nu poate fi luată în considerare.
Decizia pronunțată de instanța de apel a fost atacată cu recurs de reclamant prin procuristul său L.M., care susține că expertiza extrajudiciară efectuată este recunoscută de administratorul societății pârâte, iar dovezile de înstrăinare sau distrugere a bunurilor au fost dovedite cu înscrisuri și recunoaștere la interogator.
Mai susține recurentul că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, reținând că societatea nu a avut profit în anul 1997, deoarece societatea nu a înregistrat încasările din anii anteriori.
Recursul declarat de reclamant, nu este fondat.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut corect, faptul că reclamantul nu a făcut dovada pretențiilor sale.
Într-adevăr, din nici o probă nu rezultă că raportul de expertiză întocmit de expertul contabil T.G., a fost cunoscut și însușit de societatea pârâtă; nu rezultă că bilanțul contabil al societății ar fi fost legal contestat de reclamant, care avea, în calitate de acționar, posibilitățile de control conferite de Legea nr. 31/1990 și nici faptul că reclamantul a solicitat în condițiile art. 150 din aceeași lege promovarea acțiunii în răspundere contra administratorului.
Așa fiind, recursul declarat de reclamant urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.M.Gh., prin mandatar L.M. împotriva deciziei nr. 73/Ap din 15 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 martie 2003.