Duty of the court to actively assist in identifying heirs to cure procedural defect in motion to reinstate suspended case

Suspendarea cauzei ca urmare a decesului uneia dintre părți. Cerere de repunere pe rol. Rolul activ al instanței.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata. Principiul rolului activ.

Index alfabetic : suspendare

- perimare

- rol activ

- moștenitori

C.proc.civ. din 1865, art. 129, art. 243, art. 245, art. 250

Faptul că moştenitorii nu au fost menţionaţi explicit în cererea de repunere pe rol a unei cauze suspendate în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., nu poate determina aprecierea instanței, excesiv formală, a neîndeplinirii de către solicitant a condiţiei prevăzută de art. 250 alin. (2) C.pr.civ., privind indicarea moştenitorilor, cu atât mai mult cu cât succesorii părții decedate nu au un interes direct şi nemijlocit de a interveni în proces şi a cere redeschiderea acestuia, întrucât o eventuală perimare a apelului ar valida sentinţa primei instanţe prin care li s-au recunoscut drepturile pretinse.

În acest context, demersurile unui terţ faţă de succesiune, care însă este parte în cauza suspendată, trebuie sprijinite chiar de către instanţa de judecată, în vederea identificării şi verificării calităţii de moştenitori a succesibililor indicaţi în actele ataşate cererii de repunere pe rol, astfel că înlăturând ca nerelevante menţiunile privind moştenitorii, extrinseci cererii de repunere pe rol, instanţa nu a dat dovadă de rol activ în vederea identificării acestora, operaţiune necesară pentru a stabili cadrul necesar continuării judecăţii.

Secția I civilă, decizia nr. 808 din 12 martie 2014

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, la data de 24.12.2013, apelanţii Municipiul Târgu Secuiesc şi Consiliul Local al Municipiului Târgu Secuiesc, prin primar, au solicitat repunerea pe rol a dosarului xx1/119/2008, motivat de faptul că intimaţii reclamanţi N.C., N.F., S.E.E., nu au solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor defunctei T.E., deşi era suficientă indicarea lor şi dovedirea calităţii prin orice mijloc de probă, justificând interesul pentru continuarea judecăţii.

Urmare cererii, Curtea a dispus citarea părţilor pentru a se discuta repunerea pe rol a cauzei, pentru data de 28.01.2014, termen la care s-au depus note scrise de către apelanţi. A fost ataşată cererii dovada înregistrării unei acţiuni în stabilirea calităţii de moştenitori după defunctă, iar pentru termenul de judecată din

28.01.2014 s-au depus încheierea din 22.01.2014, dată de BNP P.I. şi certificate RNNEOS din 24.01.2014.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30.01.2014, Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de repunere pe rol, reţinând următoarele:

Prin încheierea din data de 15.01.2013, s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., până la introducerea în cauză a moştenitorilor reclamantei T.E.P.

La data de 24.12.2013, apelanţii au solicitat repunerea cauzei pe rol.

Conform art. 245 pct. 2 C.pr.civ., judecata reîncepe prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar sau, după caz, a părţii interesate, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute de art. 243”.

Analizând norma expusă, instanţa de apel a reţinut că, în situaţia suspendării dispusă conform art. 243 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., cererea de repunere pe rol trebuie să îndeplinească două condiţii: să fie formulată în cadrul unui termen maxim de un an (pentru a preveni perimarea, cu excepţia cazului când ar opera suspendarea cursului conform art. 250 alin. 2 C.pr.civ. ceea ce nu este cazul în speţă), iar în cuprinsul ei sa fie arătaţi moştenitorii părții. S-a considerat că cererea de repunere pe rol trebuie să fie aptă a reinvesti legal instanţa, după suspendarea obligatorie, de drept, aptitudine dată numai dacă se respectă norma imperativă din art. 245 pct. 2, respectiv dacă prin cerere au fost indicaţi moştenitorii părţii decedate, dat fiind că trebuie citaţi şi dobândesc calitatea procesuală pe care a avut-o antecesorul lor prin efectul transmisiunii calităţii procesuale.

S-a apreciat de către instanţa de apel că nu este suficientă formularea cererii în cadrul termenului legal, cu menţionarea doar a unui interes legitim, ci efectiv trebuie îndeplinite cerinţele legale ale repunerii pe rol, dat fiind că suspendarea a operat de drept.

S-a constatat că cererea adresată Curţii de apel la data de 24.12.2013 nu întruneşte cerinţele legale obligatorii, nefiind indicaţi moştenitorii părţii decedate, iar notele scrise depuse de apelanţi nu suplinesc lipsurile, întrucât nu cuprind datele de identificare ale acestora, iar pe de altă parte, nu sunt aplicabile prevederile art. 132 alin.(1) C.pr.civ., care se referă la completarea ori modificarea cererii de chemare în judecată şi nu la cererea de repunere pe rol. Drept urmare, s-a apreciat că depunerea actelor emanate de la notarul public, cu depăşirea termenului de un an, nu prezintă nici o relevanţă, cât timp cererea formulată în termen nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a reinvesti instanţa după suspendare.

Nefiind îndeplinite cerinţele prevederilor art. 245 pct. 2 C.pr.civ, Curtea de apel a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Municipiul Târgu-Secuiesc, prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Târgu-Secuiesc, în baza art.304 pct.4, 5 şi 9 precum şi art.3041 C.pr.civ., arătând următoarele :

Au solicitat instanţei de apel repunerea pe rol a cauzei în baza art.245 coroborat cu art.249 C.pr.civ., cauză ce fusese suspendată pe baza art.243 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. prin încheierea din data de 15.01.2013.

La formularea cererii de repunere pe rol au avut în vedere timpul îndelungat curs de la data deschiderii moştenirii-data decesului defunctei T.E.P., 20.10.2012 şi faptul că intimaţii nu au solicitat un termen expres pentru introducerea moştenitorilor, tergiversând soluţionarea cauzei. Au susţinut că au avut în vedere şi prevederile art. 1103 NCC, potrivit căruia persoanele care au vocaţie la moştenire trebuie să exercite opţiunea drepturilor lor succesorale în termen de 1 an de la data deschiderii moştenirii şi că au solicitat instanţei să aibă în vedere posibilitatea, în măsura în care moştenitorii sunt de bună credinţă, introducerii în cauză a moştenitorilor sezinari, după defuncta T.E.P., ca având posesiunea de drept a bunurilor succesorale de la data deschiderii moştenirii, precum şi dreptul de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului - conform art.1125 şi urm. din NCC.

Au susţinut că, prin lăsarea în nelucrare de către moştenitorii defunctei a actelor de procedură şi nestabilirea calităţii de moştenitori, Municipiului Târgu Secuiesc şi Consiliului local le este îngrădit accesul nemijlocit la justiţie şi dreptul la apărare, întrucât nu-şi mai pot valorifica şi exercita apărările formulate şi materialele probatorii noi, încuviinţate în căile de atac.

Recurenţii au arătat că, până la data termenului de judecată a cererii de repunere pe rol - prima zi de înfăţişare, au depus o completare la cererea de repunere pe rol, la care au ataşat încheierea cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale al Camerei notarilor publici, privind pe defuncta T.E.P., unde sunt menţionaţi şi succesorii defunctei, solicitând să se acorde un nou termen în vederea continuării judecăţii. Instanţa a nesocotit această solicitare, cu încălcarea normelor de drept public şi procesual prevăzute de art. 129 alin. (5) şi art. 132 C.pr.civ.

Instanţa a ignorat în totalitate normele de ordine publică, cât şi reaua - credinţă a intimaţilor, care, prin neintroducerea moştenitorilor, au lăsat în nelucrare cauza timp de un an, deşi aveau această obligaţie, în condiţiile în care moştenirea se poate dovedi în faţa instanţei prin orice mijloc de probă. Procedând astfel, intimaţii au urmărit tergiversarea procesului şi restrângerea drepturilor procesuale ale apelanţilor, drepturi

procesuale de care ar fi lipsiţi în ipoteza perimării.

În drept precizează că încheierea din data de 30.01.2014 este lovită de nulitate absolută, fiind dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti şi contrar legilor de procedură, motive de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.4 şi 9 C.pr.civ.

Analizând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

În primul rând, este de observat că motivul prevăzut de art.304 pct.4 C.pr.civ. a fost invocat numai formal, deoarece nu a fost dezvoltată nicio critică de natură a se subsuma ipotezei pe care acest motiv o reglementează - depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti. Aceasta presupune, prin definiţie, ca instanţa, prin soluţia pronunţată, să fi intrat în sfera atribuţiilor unei alte puteri, respectiv cea executivă sau cea legislativă. În condiţiile în care, deşi enunţat în încadrarea în drept a recursului, cazul prevăzut de art.304 pct.4 C.pr.civ. nu este argumentat, acesta nu poate fi analizat, întrucât recurenţii nu au precizat în ce constă depăşirea de către instanţă a atribuţiilor puterii judecătoreşti.

În ceea ce priveşte dispozițiile art. 304 pct.5 C.pr.civ., recurenţii au criticat încălcarea de către instanţa de apel, în soluţionarea cererii de repunere pe rol, a dispoziţiilor art. 129 C.pr.civ., referitoare la rolul activ al instanţei, care ar fi nesocotit şi dispozițiile art. 132 C.pr.civ. Cu referire la această împrejurare, recurenţii au susţinut şi că instanţa de apel greşit nu a considerat ca fiind îndeplinite dispoziţiile art. 245 C.pr.civ., critică încadrabilă în cazul prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că aprecierile recurenţilor sunt fondate.

Astfel, se constată că numita T.E.P. a decedat la data de 20.10.2012, iar cauza în care aceasta avea calitatea de intimată reclamantă a fost suspendată la data de 15.01.2013 în baza art. 243 alin.(1) pct. 1 C.pr.civ.

Cazul respectiv de suspendare a judecăţii subzistă până la indicarea moştenitorilor, însă nu mai mult de un an (ipoteza suspendării acestui termen, prevăzută de art. 250 alin.(2) C.pr.civ. nefiind incidenţă în cauză), în cazul în care pricina rămâne în nelucrare timp de un an, indiferent de faza procesuală în care se află, fără să se fi săvârşit un act de procedură în vederea judecării cauzei, din lipsa de diligență a părţilor care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă, intervine sancţiunea perimării.

În speţă, dat fiind temeiul de drept al suspendării, art. 243 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., pricina trebuia repusă pe rol, în termenul de perimare de un an, în condiţiile art. 245 pct. 2 C.pr.civ., respectiv prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moştenitorilor.

Instanţa de recurs constată că apelanţii reclamanţi s-au preocupat, înăuntrul termenului de perimare, să depăşească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare, efectuând demersuri în vederea stabilirii în mod concret a stadiului notarial al dezbaterii succesiunii, verificării unor prezumtivi moştenitori şi sesizării instanţei în vederea constatării calităţii acestora.

În concret, la data de 20.12.2013, pentru a preveni intervenţia perimării, apelanţii au formulat cerere de repunere pe rol, apreciind că a expirat termenul de opţiune succesorală. De asemenea aceştia au promovat, distinct, o acţiune în stabilirea calităţii de moştenitor în persoana numitei T.G., despre care au arătat că este fiica defunctei, moştenitor sezinar care ar fi acceptat succesiunea defunctei sau, în cazul neconfirmării acestei situaţii de fapt, au solicitat numirea unui curator special asupra succesiunii, în vederea continuării soluţionării proceselor aflate în curs de judecată pe rolul instanţelor.

În cauză, recurenţii apelanţi au depus la dosar încheierea din data de 22.01.2014 de verificare a evidenţelor succesorale ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România privind pe defunctă, în care se menţionează existenţa unui dosar succesoral în curs de soluţionare, precum şi un certificat din care rezultă că, potrivit Registrului Naţional Notarial de Evidenţă a Opţiunilor Succesorale, s-au formulat declaraţii de opţiune succesorală de către numiţii T.S. (12.03.2013), T.G. (3.10.2013), T.P.F. (18.10.2013), T.J. (18.10.2013) şi S.B. (iunie 2013). De asemenea, cercetând Registrul Naţional Notarial de Evidenţă a Liberalităţilor, a rezultat existenţa unor testamente autentificate întocmite de defunctă, însă procedura succesorală notarială nu a fost finalizată prin emiterea unui certificat de moştenitor.

Instanţa de apel a apreciat, fără a acorda relevanţă înscrisurilor anexate, că cererea de repunere pe rol nu îndeplineşte condiţiile prev. de art. 245 pct.2 C.pr.civ., întrucât moştenitorii nu au fost indicaţi în mod expres cu datele de identificare iar lipsa acestei menţiuni nu poate fi complinită în condiţiile art.132 alin. (1) C.pr.civ., inaplicabilă cererii de repunere pe rol.

Este corectă constatarea instanţei de apel privind inaplicabilitatea art.132 C.pr.civ. în privinţa cererii de repunere pe rol, ce nu poate fi asimilată cu o cerere de chemare în judecată sau o altă cerere principală ce are ca efect învestirea instanţei cu soluţionarea unui raport juridic nou, însă această împrejurare nu poate constitui un fine de neprimire pentru respectiva cerere, având drept consecinţă înlăturarea notelor scrise în care se indică moştenitorii, întrucât, ceea ce s-a solicitat instanţei, a fost verificarea unei situaţii legale de transmitere a calităţii procesuale către moştenitori şi nu să se considere învestită cu completare sau modificare a cererii introductive de instanţă, ca manifestare a principiului disponibilităţii procesual civile.

Faptul că moştenitorii nu au fost menţionaţi explicit în cererea de repunere pe rol nu poate determina aprecierea, excesiv formală, a neîndeplinirii de către solicitant a condiţiei prevăzută de art. 250 alin. (2) C.pr.civ., privind indicarea moştenitorilor. Se constată că, în absenţa unui certificat de moştenitor, apelanţii au anexat cererii de repunere pe rol copia acţiunii judiciare prin care au indicat un moştenitor sezinar, T.G., iar în notele scrise, cărora li s-au ataşat acte doveditoare, depuse până la termenul de judecată la care s-a discutat cererea de repunere pe rol, au fost menţionate alte persoane care au completat declaraţii de opţiune succesorală.

În condiţiile în care moştenitorii defunctei nu au un interes direct şi nemijlocit de a interveni în proces şi a cere redeschiderea acestuia, dat fiind faptul că o eventuală perimare a apelului ar valida sentinţa primei instanţe prin care li s-au recunoscut drepturile pretinse, demersurile unui terţ faţă de succesiune, cum este cazul apelanţilor, trebuie sprijinite, în virtutea rolului activ, chiar de către instanţa de judecată, în vederea identificării şi verificării calităţii de moştenitori a succesibililor indicaţi în actele ataşate cererii de repunere pe rol.

Înalta Curte apreciază că, înlăturând ca nerelevante menţiunile privind moştenitorii, extrinseci cererii de repunere pe rol, instanţa de apel nu a dat dovadă de rol activ în vederea identificării acestora, operaţiune necesară pentru a stabili cadrul necesar continuării judecăţii cauzei, apelanţii neputând fi sancţionaţi pentru atitudinea lor procesuală, întrucât nu au stat în pasivitate ci au făcut demersuri, în limitele posibilităţii de acces la o terță procedură succesorală notarială, în vederea identificării unor eventuali moştenitori, astfel că în sarcina lor nu poate fi identificată o culpă procesuală.

Pe de altă parte, nu se poate reţine, în cauză, în acest stadiu procesual, apărarea intimaţilor reclamanţi privind o eventuală distincţie între succesibili ca şi potenţiali moştenitori, moştenitorii propriu-zişi care au acceptat succesiunea și persoanele care au dat o declaraţie de opţiune succesorală, al cărei conţinut nu se cunoaşte, respectiv dacă au acceptat sau nu succesiunea.

Cum în cauză, termenul de opţiune succesorală a expirat, pot fi prezumaţi a fi moştenitori toţi cei care au dat declaraţia de opţiune succesorală, urmând a fi citaţi în proces în calitate de succesori. În cazul în care, prin probe administrate în cadrul procesului şi din verificarea conţinutului acestor declaraţii, se constată că nu au acceptat succesiunea sau sunt înlăturaţi de moştenitori din clasa prioritară sau asupra bunurilor în litigiu au fost instituite legate, dat fiind că se menţionează existenţa unor testamente, urmează a se stabili care dintre moştenitori, legali, sezinari sau testamentari au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că în cauză se impune ca instanţa de apel, în virtutea rolului activ, să sprijine demersurile părții interesate pentru identificarea persoanelor care deţin calitatea de moştenitori în cauză, în vederea depăşirii impedimentului procesual ivit prin decesul unei părţi din dosar în scopul continuării judecăţii.

În consecinţă reţinând încălcarea, de către instanţa de apel, a principiului rolului activ, astfel cum este reglementat în dispoziţiile art.129 C.pr.civ., Înalta Curte a admis recursul, în baza art.304 pct.5 şi 9 C.pr.civ., a casat încheierea recurată şi a trimis, potrivit art. 312 alin. (3) C.pr.civ., cauza, spre continuarea judecăţii, aceleiaşi instanţe.